34 · dintâi, fotograful amator acuzator, nu a fost decât un student submediocru, care a studiat...

Mozaic de primăvară

36

NR. 64•aNUL MMXVIII

Modificarea legiipoloneze de vânătoare

3

Vine, vine,primăvaraaa…

34

Ursul brun pe continentulnord-american

10 ww

w.a

gvps

.ro

APRILIE

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 64/APRILIEMMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

9

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALCine muncește, mai și greșește!4 OPINIESelecție, competență șiresponsabilitate profesională5 OPINIEModificarea legii poloneze de vânătoare6 FACEFolosirea muniției din plumb7 F.A.C.ENutria și problemele ce pot figenerate de aceasta8 STUDIUCinegetica (V)10 STUDIUUrsul brun pe continentul nord-american11 GASTRONOMIEPulpă de mistreț cu glazură de muștar Dijon și legume12 MAPAMONDDoi urși pentru a salva specia în Pirinei13 FACEVânătoarea de primăvară la păsări14 STUDIUPrăbușirea efectivelor de iepuri16 RESTITUIRIProbleme istorice18 ARMECarabine cu repetiție Sauer S 101 (II)

19 POVESTIRIFarse vânătorești (I)20 DIN TERENÎntâlniri cu urși22 DIN TERENVânători interesante24 CHINOLOGIECâini de vânătoare cu utilizare multiplă25 PLANTE T~M~DUITOAREPăpădia26 UMORBuline • Caricaturi

PESCUIT28 PUNCTE DE VEDEREProbleme privind atribuirea în gestionare a zonelor de pescuit31 ATELIERUL MUSCARULUIConfecționarea muștelor artificiale -nimfele32 EVENIMENTNoutăți de la Expo F&H: balta să aibă pește!34 PESCUIT STA}IONARVine, vine, primăvaraaa…35 GASTRONOMIEObleți la borcan36 PESCUIT LA VREME DE PRIERMozaic de primăvară38 PESCUIT PE RÂUSub lacrimi de cer40 Solunar – Rebus – Mica publicitate

34

36

M ari patrioți în vorbe, pândaridin liziera societății contem-porane, pun mai presus de

buna credință antipatia personală și oîncrâncenare lipsită de substanță crea-tivă, în numele unei ostentative atitu-dini întâlnită doar la cei care vor săpreschimbe prostia, uneori prea evi-dentă, în virtute. Prestigiul gândirii per-sonajelor în cauză se bazează pe zicala„cine stă cu brațele încrucișate nu gre-șește niciodată și nici cel care stă întinsîn pat nu se împiedică!” Prin urmare,orice raportare la aforismul binecunos-cut publicului „cine muncește, mai șigreșește”, pare neverosibil pentru ei, im-posibil de raportat la o structură mana-gerială, fie ea și vânătorească.

Nu le subestimez logica de provin-cie a celor care dau indicații stând lapândă și care fac pe deștepții. Simtdoar că trebuie să-i întreb pe aceștivânători de greșeli, păstrând registrulsolemnității și fără nicio aluzie, urmă-toarele: „Cine nu muncește, greșește?Da sau nu?” Când vrei să te lămureșticum este cu greșeala comisă fără voie,nu trebuie să depășești măsura, întru-cât mecanismul gândirii poate pro-duce cele mai surprinzătoare reacțiicinice. Inteligența înseamnă să ope-rezi cu date reale raportate la context,obiective cu și ținte strategice, fără a-ți bate capul cu speculații găunoase.

Cu alte cuvinte, dacă tot se vor-bește de „greșeli” căutate și descopriteîn activitateaa celor ce se străduiescsă facă ceva pentru cultura cinegetică,

prin acțiuni și activități specifice, îiinvit pe acești vigilenți să lectureze șisă cugete totodată la cuvintele plinede înțelepciune ale marelui gânditorchinez Confucius, care spunea: „Încazul în care (unii) te-au scuipat înspate, înseamnă că ești în fața lor.”

De fapt, cei care stau în spatelecortinei vânătorești se pronunță laplesneală despre lucruri mărunte pecare doar ei le consideră importante,pentru a arunca în mod repetat cunoroi în oameni dovediți a fi incompa-rabil mai valoroși decât ei. Este o nouăstilistică publică de a te face remarcatpe o scenă unde solidaritatea de breas -

lă este prost înțeleasă. Te prefaci că nuînțelegi o greșeală de marketing co-misă fără voie, manipulând opinia pu-blică printr-o logoree ieftină, dorită afi breaking news, lipsită de elementarulconținut al unei judecății obiective.Igenic ar fi să se intervină cu respectulcuvenit, fără iritare sau agresivitate întermeni, în deplină stare de obiectivi-tate și afișând atașament față de de-mersul general privind apărarea șidezvoltarea culturii cinegetice.

Nu doresc să fiu interpretat greșit,însă este un îndemn pentru cei care seautoconsideră mai buni decât alții,fără să dovedească faptul că nu estecazul și nici momentul pentru aarunca cu piatra, crezându-se fără depăcat. Nu face rău nimănui mai multăconcentrare pe limitele proprii și nupe greșelile altora, care uneori, fărăde voie, se mai împiedică, fiindcă nustau întinși în pat…

Asta se poate întâmpla din maimulte motive, care merită analizatecorect, fără ambiții zeflemiste demâna a doua, năpădite de stupori fa-tale. Nițică meditație la îndemnul„greșeala recunoscută este pe jumătateiertată” nu strică pentru cei care aratăpe Facebook că sunt „vigilenți”. Nu dealta, dar recunoașterea unui compor-tament rătăcit ține și de încrederea pecare ceilalți o dezvoltă, atunci cândvăd că cei din fața lor redevin sinceriși regretă eroarea pe care au comis-o,sunt de părere psihologii.

Dar dacă nu au înțelepciunea și pu-terea să redevină oameni de omenie șisă regrete sincer rătăcirile de moment,ce mai pot spune psihologii despre ei?

Mai mult ca oricând, oamenii aunevoie de încredere unii în ceilalți, fieei vânători sau pescari amatori.

Cine muncește, mai și greșește!ELIADE BĂLAN

Există oameni care dovedesc o radicală inaptitudine de agândi obiectiv atunci când expun pe Facebook un punctde vedere personal, despre o simplă scăpare perceputăsubiectiv, ca o greșeală gravă, fără să țină cont de ce s-afăcut bine și corect. Sunt preferate acuzațiiledenigratoare, într-un limbaj dur, cu trimitere mai curândspre lipsă de cunoaștere și de informare, decât spre oreflectare nemijlocită a unei realități unde, evident, esteloc de mai bine.

APRILIE 2018 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Opinie 5Probleme generate de nutrie 7

Cinegetică (V) 8Prăbușirea efectivelor de iepuri 14

Vânători interesante 18

APRILIE

EDITORIAL

N.R. În pliantul inițial prezentatîn limba engleză s-au strecurat treigreșeli de traducere oficială, care augenerat critici acide și nemeritate laadresa conducerii AGVPS.Respectivul pliant nu a fost pus încirculație, cu excepția a cca. 10exemplare sustrase de „binevoitori”cu ocazia Expo FeHoVa 2018. Încirculație este pus pliantul corectat șireeditat, afișat pe site-ul agvps.ro.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

ActualitateOPINIE

Disputa în cauză, demarată înspațiul public de unul dintremedicii veterinari, surprinde

prin susținerile neprofesioniste argu-mentate emoțional, fără nici un fel desuport științific, urmărind, în mod evi-dent, compromiterea competenței și re-putației celuilalt medic veterinar, careși-a permis să vâneze un fazan alb, fo-tografiat de cel dintâi. Menționez că celdintâi, fotograful amator acuzator, nu afost decât un student submediocru, carea studiat mulți ani medicina veterinară,dar nu a reușit decât o medie de 5,33 laprobele examenului de licență. Fiindcăa clacat ulterior în meseria aleasă, dedoctor „găinar”, a ajuns, prin susțineri„șelariene”, responsabil tehnic la o aso-ciație vânătorească neafiliată, de undeîși dă foarte vocal cu părerea, ca oriceom ignorant și fudul. Precum în subiec-tul dezbătut în spațiul public preferat,al așa-zisului „club al milițienilor”.

Începem susținerea punctului nos-tru neutru de vedere prin a reamintiobligația morală, a tuturor vânători-lor, de a contribui, în măsura în carepot, la conservarea purității, sănătățiiși vigurozității faunei sălbatice pre-luate în gestionare responsabilă. Iaraceastă contribuție, pe care am apre-ciat-o deja obligație morală, fiindcăprofesională nu poate fi decât pentruangajații competenți ai gestionarilor,se poate realiza doar prin împușcareselectivă. Altfel spus, prin selecție ar-tificială practicată conștient, după re-gula eliminării a tot ce se abate de lastandardul speciei. Adică după regu-lile selecției naturale, în sensul căreiase impune să acționeze permanent vâ-nătorii și angajații profesioniști.

Fondatorul teoriei selecției naturalea fost, după cum credem că foarte binese știe, Charles Darwin. Acesta afirmacă selecția naturală „cercetează criptic,zilnic și ceas de ceas, întreaga lume, celemai ușoare variații, respingându-le pecele dăunătoare și acumulându-le pe celefolositoare; ea lucrează în tăcere și pe ne-simțite, oricând și oriunde i se oferă pri-

lejul, la perfecționarea fiecărui orga-nism”.

Selecția artificială reprezintă însă oacțiune umană deliberată, prin care seurmărește extragerea cu prioritate a in-divizilor care se abat de la standardulspeciei și starea normală de integritate,sănătate și vigurozitate a indivizilor.Prin selecție artificială se poate acționa,totuși, și în cazurile în care selecția na-turală nu operează în interesul de mo-ment al omului, dar în cazul fauneisălbatice nu sunt justificate nici moralși nici profesional astfel de intervenții,precum în zootehnie de exemplu.

Revenind la disputa dintre cei doimedici veterinari, trebuie să precizămcă atât colorația mamiferelor, cât și apăsărilor, se datorează unor pigmențicare se găsesc în stratul superficial alpielii, părului sau fulgilor. Aceștia de-termină colorația, care poate fi simplă,când toate firele de păr sau pene de peîntreg corpul sunt colorate asemănător,și compusă, când firele de păr sau pe-nele se prezintă în mai multe nuanțe,de obicei în două sau trei.

Abaterile cele mai frecvente de lacolorația normală a speciei sunt cunos-cute sub denumirile de albinism, cândvirarea culorii are loc spre alb, mela-nism, când virarea culorii are loc sprenegru, și flavism, când virarea culorii

are loc spre galben.În cazul fazanului vânat în zona

Șeușa din jud. Alba, poate fi vorba des-pre un exemplar albinos, care a reușitsă supraviețuiască timp de 2 ani și, cusiguranță, să procreeze, din moment ceși alte exemplare asemenea au mai fostvăzute prin zonă.

Nu contestăm faptul că extragereaunui astfel de exemplar, considerat„minunat”, l-a indignat pe „specialis-tul” A.J.V.P.S. Alba, care l-a fotografiatși ocrotit, dar din punct de vedere pro-fesional și moral, celălalt medic vete-rinar nu și-a făcut decât datoria de aelimina din populația locală de fazaniun exemplar care se abătea în modgrosier de la standardul speciei, ca ur-mare a unei anomalii apreciate a setransmite ereditar.

Nu continuăm detalierea subiectu-lui, deoarece considerăm că, pentruorice vânător pus în situația de a ex-trage selectiv un individ din cadrul uneipopulații de faună cinegetică, este clarăobligația, de a vâna cu prioritate exem-plarele care se abat, în mai mică saumai mare măsură, de la standardul spe-ciei, din orice punct de vedere. Și estemai favorabil să se greșească extrăgândun individ corespunzător standarduluispeciei, decât să se lase să viețuiască șisă procreeze unul care se abate de laacest standard, precum fazanul albi-nos. Este un principiu sănătos al selec-ției artificiale, inspirat dintr-oexperiență îndelungată, care se im-pune a fi respectat de orice vânător, cuatât mai mult de cei ce se considerăprofesioniști. Fiindcă nu este permis ni-mănui să judece astfel de situații „cuinima”, ci numai rațional, în deplinacord cu etica îndeletnicirii.

Dar oare, „iubitorul” de fazani albiîn sălbăticie nu se dovedește repetentși în cinegetică, precum a fost în stu-denție și a dovedit-o în meseria demedic veterinar de găini pe care aabandonat-o? Decât cu astfel de „spe-cialiști”, doar vocali în cinegetică, maibine lipsă!

Urmare a unei dezbateri în contradictoriu în domeniul cinegetic între doi mediciveterinari-vânători, am decis să revin asupra unui subiect cinegetic interesant. Nuneapărat pentru cei doi, ci pentru oricine are puterea să înțeleagă că suntem obligațimoral să contribuim la conservarea purității, sănătății și vigurozității populațiilorlocale de faună cinegetică, preluate în gestionare responsabilă.

Selecție, competență șiresponsabilitate profesionalăNECULAI ȘELARU

Imagine preluată din revista Magyar Vadászlap, ianuarie 2018

APRILIE 2018 | 5

OPINIE

Stimate Domnule PreședinteAndrzej Duda,

Dați-ne voie ca, în numele solidari-tății de breaslă dintre asociațiile națio-nale de vânătoare din UE și a prietenieice leagă vânătorii de pretutindeni, să neexprimăm regretul pentru promovarea,în textul legii vânătorii transmise sprepromulgare de Senatul Poloniei, a unorprevederi care lezează interesele vână-torilor și societății poloneze.

Facem demersul cu cea mai bună in-tenție, în speranța că veți retrimite legeaînapoi în Parlament, pentru a fi reanali-zate aspectele despre care vom face vor-bire mai jos. Acestea se referă la:

Interzicerea perturbării fauneisălbatice altfel decât în scop de vâ-nătoare. Ținem să precizăm că activi-tatea de vânătoare este complexă,necesitând prezența vânătorilor înteren tot timpul anului pentru diverse

activități cinegetice, nu doar cu prilejulvânătorilor organizate. Amendamentulintrodus lezează însă, în mod direct,activitatea autorizată de dresaj și antre-nare a câinilor de vânătoare și a păsă-rilor de pradă folosite la vânătoare, încondițiile în care vânătoarea cu păsăride pradă este încurajată la nivel global,ca activitate tradițională ce face partedin „patrimoniul cultural intangibil” re-cunoscut de UNESCO;

Numirea președintelui asociațieinaționale de vânători de către Minis-trul Mediului și posibilitatea de a fidemis de acesta. Asociațiile de vână-toare similare din țările UE sunt asocia-ții neguvernamentale, organizate peprincipii democratice, ai căror membriîși aleg singuri persoanele cele maiapreciate să-i conducă. Amendamentulintrodus în lege subordonează Asocia-ția Poloneză de Vânătoare Guvernului

Poloniei și elimină dreptul constituțio-nal la liberă și democratică asociere.

Eliminarea sancțiunilor pentruobstrucționarea vânătorii. În toatălumea a luat amploare curentul irațio-nal „anti-chasse”, care tulbură activita-tea vânătorească și afectează indirect,pe termen lung, echilibrul ecologic.Amendamentul permite adepților aces-tui curent și altor adversari ai activitățiide vânătoare să stânjenească, să sabo-teze și chiar să blocheze temporar acti-vitățile vânătorești, fără nici un fel deposibilitate de sancționare a acestora,ceea ce nu poate fi un avantaj pentrumenținerea echilibrului ecologic și pen-tru societatea poloneză.

Interzicerea participării tinerilorla vânătoare înainte de împlinireavârstei de 18 ani. O astfel de interdic-ție, fără precedent în Europa, nu poatedecât să dăuneze instruirii copiilor șidezvoltării lor fizice și mentale. Partici-pând la vânătoare, copiii fac sport,încep să înțeleagă și să îndrăgească na-tura, își cultivă curajul, răbdarea, înde-mânarea, spiritul camaraderesc șiprietenia, înțeleg și prețuiesc activită-țile vânătorești în sprijinul societățiietc. Amendamentul introdus în legeafectează însă, în mod evident, dreptulpărinților la educarea propriilor copii,după credința și tradiția moștenită,ceea ce contravine Protocolului la Con-venția pentru apărarea drepturiloromului și libertăților fundamentale,precum și Cartei europene a vânătoriiși biodiversității, adoptată de Comitetulpermanent al Convenției de la Berna.

Sunt motivele pentru care ne adre-săm dumneavoastră, Domnule Preșe-dinte, cu sugestia de a vă apleca cuatenție asupra argumentației noastre șide a lua cea mai înțeleaptă decizie cu pri-vire la promulgarea legii, care poate con-stitui un precedent pentru țările UE.

Cu aleasă considerație,PreședinteDr. Ing. Neculai Șelaru23 martie 2018

F.A.C.E. este îngrijorată de modificările aduse legii vânătorii din Polonia, „deoareceucide literalmente tradițiile și cultura poloneză de lungă durată în domeniu”.Modificările adoptate de Senatul polonez, cu impact major asupra intereselorvânătorilor, se regăsesc în scrisoarea adresată președintelui Poloniei de conducereaA.G.V.P.S. din România, pe care o redăm în continuare.

Modificarea legii polonezede vânătoareNECULAI ȘELARU

Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU


F.A.C.E. Actualitate

Î n 13 martie a.c. a avut loc, laHelsinki, o reuniune a S.E.A.C.(Comitetul de analiză socio-eco-

nomică al A.C.H.A.), la care a partici-pat și reprezentantul F.A.C.E., dr.David Scallan, pentru a susține punc-tul de vedere al vânătorilor europenicu privire la interdicția folosirii alice-lor din plumb.

În timpul dezbaterilor, majoritateamembrilor S.E.A.C. au solicitat ca avi-zul acestuia să fie mai clar, atât în pri-vința definirii zonelor umede, cât și alrestricțiilor impuse în aceste zone. Eiau susținut că o restricție mai mare înprivința folosirii alicelor din plumb arputea fi mai eficientă.

Așadar, S.E.A.C. dorește o redefi-nire a zonelor umede și urgentarea,de către E.C.H.A. (Agenția Europeanăpentru Produse Chimice) a implemen-tării măsurilor de reducere a riscurilorfolosirii alicelor din plumb pentru ani-male și om în toate zonele umede, nudoar în unele dintre acestea. SEACeste conștientă de reticența vânători-lor, însă susțin că aceștia au variantapracticării vânătorii cu alice fărăplumb în zonele umede.

Restricția a fost cerută deA.E.W.A. (Acordul privind conserva-rea păsărilor de apă migratoare afri-cano-eurasiatice) încă din anul 1999,timp în care producătorii de munițieau pus la punct alternativa munițieinetoxice. Multe țări UE au adoptat so-luția alternativă după numai 36 deluni.

Pentru țările care nu au adoptat-oîncă, cum este România, S.E.A.C. con-sideră că un interval de 36 de luni deacum încolo ar fi suficient, pentru caasociațiile și guvernele să pregăteascăentitățile și persoanele interesate înacest sens.

S.E.A.C. va finaliza avizul său, înbaza dezbaterilor purtate la Helsinki,până pe 23 martie.

În concluzie, problematica conti-nuă să fie provocatoare și se impunea fi îndeaproape urmărită.

Avertizări din partea grupului de lucru F.A.C.E. pentru muniții

Grupul de lucru F.A.C.E. ne atrageatenția asupra a trei studii încheiatecu următoarele concluzii:

Utilizarea, în continuare, a muni-ției din plumb, este incompatibilă

cu angajamentele statelor europene șiintră în conflict cu principiile stabilitepentru o vânătoare durabilă;

Analizele arată că aproximativun milion de păsări mor anual

în Europa și încă trei milioane suferăefecte letale din cauza ingerării alice-lor din plumb. Pierderile economiceanuale datorate mortalității păsărilorde apă, ca urmare a consumului dealice din plumb, se situează la nivelula 100-200 milioane de euro/an;

Deșeurile de la muniția de vână-toare (tuburile și burele) repre-

zintă o sursă semnificativă de poluare cumaterial plastic a naturii. În zona decoasta daneză se consideră că aceastareprezintă cea mai comună situație depoluare macro. În aceste condiții, aso-ciația vânătorilor danezi, asociația pro-ducătorilor de arme de foc șicomercianții de arme și muniții lucreazădeja la eliminarea treptată a munițiilorcu componente din material plastic.

Comunicări ale grupului de lucruF.A.C.E. pentru „Păsări șiHabitate”

Grupul de lucru va participa în Co-mitetul tehnic A.E.W.A. pentru defini-tivarea planului gestionării populațieide gâște sălbatice și la reuniunea păr-ților care vor aborda subiectul, înAfrica de Sud. A.E.W.A. susține nece-sitatea respectării listei roșii a I.U.C.N.(Uniunii Internaționale pentru Conser-varea Naturii) și, în funcție de stareade conservare a speciilor, avertizeazăcă poate declanșa noi restricții în vână-toare. Din acest an va cere, însă, pla-nuri de acțiune pentru speciile deinteres comunitar, cu „managementadaptiv de recoltare”, care se pot vânaîn UE. Grupul F.A.C.E. încearcă să ob-țină o anumită flexibilitate pe textulacordului, așa încât gestionarea adap-tivă a recoltei să poată lua locul inter-dicțiilor de vânătoare.

***După cum se cunoaște, F.A.C.E. a

finanțat un studiu al O.M.P.O. pentrustabilirea stării de conservare a celor 24de specii de păsări care se pot vâna, cu-prinse în anexa a II-a partea A a Direc-tivei Păsări, dar rezultatele întârzie. Sepreconizează ca studiul să fie finalizatîn scurt timp și o versiune a acestuia, înlimba engleză, să fie disponibilă pânăîn septembrie 2018. Studiul va furnizaargumente pertinente pentru continua-rea vânării speciilor cu o stare cores-punzătoare de conservare.

***Majoritatea guvernelor țărilor UE

au început să raporteze mărimea po-pulațiilor de păsări sălbatice din acestețări, tendințele evolutive ale acestora,amenințările la adresa lor etc.

De aceea membrii F.A.C.E., printrecare A.G.V.P.S. din România, trebuie săintervină în mod activ pe lângă minis-terele în domeniu, pentru a se asiguracă datele înregistrate și comunicate deacestea sunt corecte.

1

2

3

Evoluția societății umane a fost strâns împletită, milenii la rând, cu evoluția activitățiivânătorești, la rândul ei influențată covârșitor de evoluția mijloacelor de vânătoare(capcane, păsări de pradă, câini și arme). Este un adevăr unanim recunoscut, pe carenu este cazul să-l mai reluăm și să-l argumentăm din nou. Aceasta fiindcă dorim săinsistăm mai mult asupra perfecționării fără limite a armelor de foc folosite lavânătoare și, mai ales, a auxiliarelor la acestea, precum și asupra efectelor pozitive șinegative ale inovațiilor, mai ales a celor de ultima oră, în materie de eticăvânătorească.

Folosirea muniției din plumbDIAS

Pierderile economiceanuale datorate

mortalității păsărilor de apă, ca urmare aconsumului de alice din plumb, se situează lanivelul a 100-200 milioanede euro/an”.

APRILIE 2018 | 7

Invitație la reflecție…Actualitate F.A.C.E.

Scurtă prezentareEste exclusiv erbivor și poate

atinge 5-9 kg, în funcție de vârstă, sexși condițiile de hrănire. De remarcat,coada lungă în comparație cu corpul,acoperită cu solzi și parțial cu păr rarși scurt, precum și buza superioarădespicată, care lasă la vedere incisiviimari, evident curbați, portocalii la cu-loare. Mai remarcăm doar faptul căpicioarele posterioare prezintă mem-brană interdigitală, care folosește laînot. Culoarea blănii este brună, maiînchisă pe spate și mai deschisă pe ab-domen. Ima ginea de mai sus relie-fează, în mai mare măsură decât arputea-o face descrierea, aspectul ge-neral al nutriei.

Urmele lăsate pe substrat seamănăcu ale bizamului, fiind însă mai mari.Degetele, în număr de patru, sunt re-lativ scurte și răsfirate la picioareledin față și, evident mai lungi, dar maistrânse, la cele din spate. Urmele im-primă vizibil ghearele pe substrat, iar

pe zăpada moale se poate observacoada târâtă.

Longevitatea, apreciată la 8-10ani, este dificil de atins în libertate.

În RomâniaÎn România, de prin 1980 încoace,

au scăpat nutrii din crescătorii și s-auîntemeiat, în mod repetat, câteva po-pulații locale sălbatice ale speciei, cade exemplu în apropriere de localită-țile Orșova, Pătârlagele, Brașov, Cara-cal, Șindrilița, Mangalia etc. Doar înMlaștina Hergheliei și Balta Hagieni,din apropiere de Mangalia, nutria arezistat peste decenii și rezistă în con-tinuare, fără a crea neajunsuri activi-tăților umane limitrofe. În restullocațiilor, nutria a dispărut din di-verse cauze, interesantă fiind opiniavânătorilor din zona Caracal, caresusțin că șacalii, care viețuiau înnumăr mare în apropierea bălții po-pulate cu nutrii, ar fi vinovații princi-pali de exterminarea lor.

În concluzie, în România, nutrianu a reușit să supraviețuiască în modnatural decât în bălțile ușor sulfu-roase, care îngheață la temperaturimai scăzute, din apropierea orașuluiMangalia.

Pe plan europeanÎn multe țări din Europa, nutria

este considerată specie dăunătoare, fi-indcă reprezintă o amenințare gravăpentru echilibrul ecologic și biodiver-sitate. În plus, nutria este acuzată căpune în pericol siguranța apei și areimpact negativ asupra producției agri-cole în zonele limitrofe habitatelor lo-cale ale speciei.

Din considerentele arătate, nutriaa fost inclusă pe lista UE a speciilorstrăine invazive, care nu se bucură deprotecție, ci din contră. Autoritățile îndomeniul apei, agriculturii și vânăto-rii din părțile de nord ale Olandei șiGermaniei și-au unit forțele pentru omai echilibrată gestionare a populații-lor de nutrii din teritoriile aflate înresponsabilitatea acestora și sperăîntr-o uniune internațională mai ex-tinsă a părților interesate de o coope-rare concretă în acest sens. Mai ales acelor situate de-a lungul frontierelorcu probleme similare, generate deprezența nutriei.

Problema se pune foarte serios dinmoment ce în Parlamentul Europeans-a antamat interesul cooperării trans-frontaliere pentru un management ra-țional al speciei, iareuroparlamentarul european AnnieSchreiger-Pierik, secretarul general al„Intergrupului Biodiversitate, Vână-toare, Rural”, a decis ca, în colaborarecu FACE și cu autoritățile olandeze,să găzduiască o reuniune specială înaceastă problemă (miercuri 11 aprilie2018).

În cadrul acestei reuniuni, organi-zate la Parlamentul European, au fostprezentate experiențe și strategii dindiferite țări UE în materie de manage-ment al nutriei, contându-se pe o sen-sibilizare a multor altora în acest sens.Mai puțin a țărilor în care nutria nuconstituie, deocamdată, un factor derisc pentru echilibru ecologic și bunu-rile agricole ale populației rurale, pre-cum în România.

Nutria (Myocastor coypus) este un mamifer semiacvaticrozător, adus din America de Sud în Europa, în scopulînmulțirii ei în crescătorii, pentru blana sa semivaloroasăși carnea apreciată de consumatori. Face parte dinordinul Rodenția, ca și iepurele, lapinul, castorul,marmota, bizamul, hârciogul și veverița.

Nutria și problemele ce potfi generate de aceastaDIAS

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

P lecând de la această regulă ge-neral valabilă, putem exempli-fica efortul și timpul depus de

câteva dintre speciile de interes vână-toresc pentru amenajarea cuibului. Ast-fel, putem preciza că potârnichea,făzănița, prepelița și găinușa de sitar îșiamenajează, într-o perioadă care nudepășește 4 zile, câte o gropiță la su-prafața solului, căptușită sumar cu ma-teriale vegetale uscate. Porumbeiisălbatici și turturica își amenajează uncuib oarecum sumar, din crenguțe sub-țiri, căptușit cu puțin material ierbosuscat, la încrengăturile ramurilor arbo-rilor, situate la o înălțime de peste 2-3m față de sol. Pentru construirea unuiastfel de cuib, porumbeii și turturica aunevoie de 8-14 zile. De un timp mai în-delungat, de 10-18 zile, au nevoie cio-rile, coțofenele și corbul, care folosesc,de asemenea, crenguțe și material ve-getal uscat și moale pentru construireași căptușirea cuibului. O activitate multmai laborioasă și mai îndelungată, în

același scop, desfășoară păsările răpi-toare de zi, care, de regulă, folosesccui bul ani la rând, adăugând în fiecarean crengi și material de căptușire pestecel folosit în anul precedent. Sunt însă

și specii, cum sunt cele răpitoare denoapte, care cuibăresc la adăpost, înscorburi sau poduri ale caselor, undecuibul poate fi mai sumar și amenajatîntr-un timp mai scurt. De asemenea,sunt și specii de baltă, care își amena-jează cuibul pe plaur, unde materialulde construcție este exclusiv vegetal șitimpul de amenajare mai redus. Afir-mații similare putem face și pentru altespecii care cuibăresc în podurile șurilor,magaziilor și caselor părăsite. În sfârșit,sunt și păsări care folosesc, ocazionalsau în mod frecvent, cuiburi de păsăristrăine. Astfel, se constată cazuri încare cuibul de rață mare cu ouă esteocupat și folosit de făzăniță, vinderelulcuibărește în cuib de coțofană, ciufulde pădure depune ouă în cuibul decioară grivă etc.

Așezarea cuibuluiAlegerea locului de amplasare a

cuibului se face, de regulă, în funcțiede disponibilitatea materialelor de


STUDIU

Amenajarea cuibului constituie una dintre activitățile importante vitale ale păsărilorsălbatice, care diferită de la specie la specie, are loc în perioada împerecherii și estedeterminată de anumite reflexe necondiționate caracteristice fiecăreia dintre acestea. Încadrul aceleași specii, în mod similar ordinii declanșării împerecherii, primele cuiburi dinsezon sunt amenajate de indivizii în plină putere și stare corespunzătoare de întreținere,urmate fiind de cele amenajate de indivizii mai slabi, mai tineri sau mai bătrâni.

Cinegetică (V)CUIBUL PĂSĂRILOR DE INTERES VÂNĂTORESCText și fotografie NECULAI ȘELARU

construire, de siguranța oferită împo-triva dușmanilor naturali, de tipul devegetație din zonă (ierboasă, arbus-tivă și arborescentă) și de disponibili-tatea hranei pentru pui. De remarcatcă speciile capabile să cuibărească înmai multe tipuri de vegetație sau înmai multe tipuri de adăposturi vor su-praviețui mai ușor în fața schimbări-lor de mediu decât celelalte. Dăm caexemplu, în acest sens, guguștiuculcomparativ cu turturica, primul avândavantajul cuibăririi în poduri, nunumai în arbori sau pomi. În mod si-milar s-a explicat, la un moment dat,și rezistența mai mare a potârnichiisub influența schimbărilor moderatedin spațiul agricol, față de prepeliță,care cuibărește în mai puține tipuri devegetație. Subliniem faptul că ne re-ferim la schimbările moderate dinagricultura trecută și la zonele cu tu-fișuri intercalate printre culturile agri-cole, în care prepelița nu cuibărește.

La fel de important în alegerea lo-cului de amplasare a cuibului, ca șitipul de vegetație și adăpost, este fac-torul de siguranță împotriva dușma-nilor naturali. Din acest punct devedere, așezarea cuibului reprezintă ocaracteristică a speciei. Astfel, speciilenidicole construiesc cuibul sus, pe ra-murile sau în scorburile arborilor, camăsură de protecție pentru puii caresunt obligați să rămână în cuib timpmai îndelungat. Speciile nidifuge, înschimb, ale căror pui părăsesc cuibulimediat după eclozare și uscarea pe-najului, își amenajează cuibul pe sol.Semnalăm însă și abateri de la regulă,în cazul unor specii nidicole care cui -băresc pe plaur (pelicanii), al rațeimari care cuibărește în scorburile sauscaunele sălciilor din luncile și zăvoa-iele inundate etc.

Așadar, efortul pentru autoconser-

vare se manifestă diferit, în funcție despecie, din acest punct de vedere.Speciile care amenajează cuibul sus,oricât de slabe ar fi, scapă de o seriede dușmani tereștrii necățărători. Deexemplu, porumbelul popesc și turtu-rica, fiindcă își amenajează cuibul peramurile arborilor sau arbuștilor lapeste 2 m de la sol, sunt protejate fațăde mamifere prădătoare terestre, cuexcepția jderului și pisicii sălbatice.Ouăle și puii acestor specii rămân to-tuși expuși în fața păsărilor de pradădiurne și nocturne, precum și în fațacorvidelor. Incomparabil mai protejat,din acest punct de vedere, este cuibulcu ouă sau pui al porumbelului descorbură, cu intrarea potrivită talieisale, în care nu poate pătrunde decâtjderul.

Speciile care cuibăresc la sol suntmult mai vulnerabile, din cauza mul-titudinii de dușmani, tereștri și ae-rieni, ai acestora. Totuși, dacă păsărileadulte posedă suficientă forță fizicăpentru a se putea apăra de mulți din-tre acești dușmani, riscurile pierderiicuibului și puilor se reduce simțitor.Dăm ca exemplu lebedele și gâștelemari, care cuibăresc pe plaur. Pelângă faptul că izolarea plaurului, în-conjurat de ape, le reduce simțitor nu-mărul dușmanilor care le potdescoperi cuibul, masculul acestorspecii păzește și apără curajos cuibul,îndepărtând, prin bătăi cu aripile,eventualii dușmani de mai mici di-mensiuni. Cormoranii, care nu dispunde forță fizică a pelicanilor, lebedelorși gâștelor mari, construiesc cuibulsus, în arbori, dar și în colonii. Astfel,cormoranii elimină dintre dușmanimamiferele prădătoare necățărătoare,iar împotriva celor aerieni opune forțacomunității, în condițiile în care forțafizică de apărare a indivizilor nu este

suficientă.Mai dăm doar exemplul potârni-

chei, lipsită de forță fizică, care ră-mâne protejată doar de camuflajulpăturii erbacee. Cum însă specia în-cepe cuibăritul când vegetația proas-pătă nu are înălțimea și densitateanecesară camuflării, ea caută locurilecu iarbă uscată, rămasă intactă dinanul precedent. Absența unor astfelde locuri, cu iarbă uscată suficient deînaltă și deasă, o determină să întârzieouatul sau să părăsească zona. Prepe-lița, mai redusă ca dimensiuni, sosinddin sud mai târziu, găsește o situațiaincomparabil mai favorabilă cuibări-tului. De aici, supraviețuirea acesteiaîn terenurile agricole intens cultivate,de unde potârnichea dispare sau adispărut deja.

Trebuie să luăm în considerare, încele din urmă, și necesitatea găsiriihranei necesare supraviețuirii puilorimediat după eclozare. Aceasta fiind -că, în primele zile de viață, puii au ne-voie de hrană de natură exclusivanimală, asigurată pentru speciile ni-difuge terestre de nevertebrate. Dinacest motiv, cuiburile acestei categoriide păsări sunt așezate în locurile carele oferă o astfel de posibilitate sau înapropierea lor, cum sunt lucernierele,leguminoasele, marginile de culturiintercalate, locurile rămase cu vege-tație sălbatică etc.

Iată așadar, în mod concis, cumamenajarea și, mai ales, așezarea cui -bului păsărilor de interes vânătorescpot influența supraviețuirea progeni-turii și autoconservarea speciei, as-pecte importante de cunoscut încinegetică.

–Prelucrare concisă din „Biologia și Principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

APRILIE 2018 | 9

I mpresionante, mai ales prin taliamare la care ajung, datorită con-dițiilor excepționale de hrană și

relativ redusa competiție pentru pro-curarea acesteia, „rudele” nord-ame-ricane ale ursului brun europeantrăiesc în marea majoritate în Alaskași în regiunile apropiate și sunt repre-zentate de ursul brun peninsular deAlaska, ursul grizzly și ursul Kodiak.

Ursul brun peninsular de Alaska(Ursus arctos gyas), cunoscut și drept„ursul brun de coastă”, trăiește în zo-nele din vecinătatea coastelor oceanu-lui ale peninsulei Alaska, insuleleAleutine și peninsula Kenay. Cu ogreutate medie cuprinsă între 360 și540 de kg, ursul peninsular profită deo bogată și variată hrană, începând cuscoicile și algele pe care le găsește înzona litorală, o bogată vegetație ier-bacee și, nu în ultimul rând, de abun-dența somonilor ce se întorc dinocean pentru a depune icrele în râu-rile în care s-au născut. Corpul mă-soară o lungime medie de 2,4 m, cu oînălțime la greabăn de 1,2-1,4 m și o

lungime a labei posterioare de 28 cm.Recordul vânat datează din anul 1948și a fost recoltat în zona Cold Bay,având o greutate estimată la 725-770kg. Vânat curând după ieșirea din bâr-log, ursul a fost evaluat cu o poten-țială greutate de 830-840 de kg dacăar fi fost vânat la finele sezonului devară, după hrănirea consistentă pre-gătitoare pentru perioada de iernare.Longevitatea urșilor bruni de coastăeste apreciată la 25-28 de ani, cel maibătrân exemplar descris fiind apreciatca având 39 de ani.

Ursul brun de Alaska (Ursus arc -tos alascensis), descris de C. Hart Mer-rium în 1896, trăiește în zona nordicădin Alaska. Subspecia comporă încădiscuții, opiniile specialiștilor fiind re-lativ împărțite între a-l considera desine stătător sau a-l asimila, fie cuursul brun de coastă din Alaska (Ursusarctos gyas), fie cu ursul grizzly (Ursusarctos horribilis).

Ursul grizzly (Ursus arctos horribi-lis), trăiește în cea mai mare parte dinAlaska, fiind însă prezent și în terito-

riile de nord-vest, Columbia Britanicăși Alberta din Canada și în statele Wyo-ming și Montana din SUA. Culoareablănii poate varia de la gălbui la brunînchis, iar numele de „grizzly” vine dela culoarea gri/argintie, grizzled – „gri-zonată”, a vârfului firelor din blană,culoare ce contrastează evident cu bru-nul închis de la baza acestora. Avândo mare putere de adaptare, ursul griz-zly este regăsit într-o varietate largă deecosisteme, începând din zona lito-rală, zona pădurilor temperate și pânăîn cea a preeriilor. Greutatea femelelorvariază între 130 și 180 kg, iar mascu-lii au între 180 și 360 kg. Lungimeacorpului ajunge la 1,9-2 metri, înălți-mea la greabăn este în medie de 1,2 m,iar amprenta labei posterioare este de28 cm. Longevitatea este apreciatăîntre 22 și 26 de ani, cel mai bătrânexemplar descris din Alaska având vâr-sta de 34 de ani. Populația de urși griz-zly este estimată la circa 30.000 deexemplare în zona Alaska și la circa25.000 de exemplare în provinciile dinCanada.


STUDIU

Ursul brun pe continentulnord-americanMAC

Ursul brun (Ursus arctos L.), este specia majoritar întâlnită în Europa și Asia, cu o populațiesemnificativă ca număr de exemplare și în țara noastră. Familia ursului brun cuprinde însăși o serie de subspecii, numite și clade, stabilite în urma cercetărilor genetice relativrecente, marea majoritatea a specialiștilor în materie deosebind cinci asemena clade aleursului brun, între care se află și urșii bruni ce trăiesc pe continentul nord-american.

Ursul Kodiak pare să fie cel maimare dintre toate subspeciile ce tră-iesc în America de nord. Recordul lacraniu, oficial înregistrat, a măsurat78,1 cm lungime și provine din InsulaKodiak. Media craniilor provenite dela urșii Kodiak vânați în prima pe-rioadă a secolului XXI măsoară 63,8cm la masculi și 55,4 cm la femele.

Descris drept Ursus arctos midden-dorffi de C. Hart Merrium în anul1896, ursul Kodiak trăiește izolat demai bine de 10.000 de ani în arhipela-gul insulelor Kodiak din partea de suda Peninsulei Alaska, loc de unde a pri-mit și numele. Lungimea medie a cor-pului la masculi este de circa 2,40 m,cu o înălțime la greabăn de 1,30 m. Cu

o greutate cuprinsă între 180 și 320 kg la femele și 270 la 630 kg lamasculi, urșii Kodiak trăiesc în mediunatural, în medie, între 20 și 25 deani. De remarcat este faptul că, peparcursul unui an, din primăvară șipână toamna târziu, când se retrag înbârlog, urșii Kodiak pot crește cu pânăla 50% în greutate, grație hraneiabundente oferite în perioada întoar-cerii din ocean a somonilor. Recordulde greutate înregistrat la un urs vânata fost de 751 kg, cu o lungime a labeiposterioare de 46 cm. Ominivor, ase-mena majorității urșilor bruni, ursulKodiak folosește o largă varietate dehrană, oferită din abundență în arhi-pelagul insular, de la vegetația insu-

lară abundentă și fructele de pădure,la algele, crustaceii marini și cele cincispecii de somoni ce se întorc dinocean în râurile insulare începândîncă din luna mai și până în septem-brie. Abundența și varietatea hraneipe tot parcursul sezonului de vară-toamnă și, implicit, concurența ex-trem de redusă pentru hrană, par săexplice dimensiunile și grutatea sem-nificativ mai mare a acestei subspeciide urși bruni. În anul 2005, populațiade urși Kodiak a fost estimată la 3.526de exemplare, cu o densitate apre-ciată la 270 de urși pe 1.000 kmp,efectivul fiind în evidentă creșteregrație condițiilor excepționale demediu în care trăiesc.

Ingrediente pentru 6 porții: 1,5-2 kgpulpă de mistreț, patru-cinci morcovităiați de-a lungul, un cartof tăiat cuburimari, o ceapă tăiată pe jumătate, douălinguri cu vârf de muștar Dijon, o lingurăcu vârf de muștar cu boabe, 150 ml apă.

Preparare: Puneți morcovii, cartofiiși ceapa într-o cratiță încăpătoare șiașezați carnea pe „patul” de legume.Amestecați muștarul Dijon cu cel cuboabe și acoperiți complet carnea cu unstrat consistent din muștarul ameste-cat. Adăugați apa în cratiță și dați pre-paratul la cuptorul bine încins timp de20 de minute, după care acoperiți cra-tița cu folie de aluminiu și lăsați-o lacuptor timp de alte 90-120 de minute,în funcție de cât de bine doriți să fie pă-trunsă carnea. Scoateți carnea de lacuptor și lăsați-o acoperită cu folie alte15-20 de minute, pentru a se frăgezi șia se pătrunde bine cu gustul muștaru-lui și al sosului de legume.

Servire: serviți carnea feliată, pefarfurii calde, cu garnitură de piure decartofi cu morcovi sau cartofi natur șigarnisiți bine cu sucul de legume. Unpahar de vin roșu, demisec/sec, caber-net/shiraz, va adăuga un plus de sa-voare bucatelor. Poftă bună!

APRILIE 2018 | 11

PULPĂ DE MISTREȚ CU GLAZURĂ DE MUȘTARDIJON ȘI LEGUMENANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Carnea de mistreț, bine preparată și garnisită cu mirodenii, a fost dintotdeauna apreciată și a făcut mereu deliciul unuiprânz apreciat de oaspeți.

Ursul brun peninsular de Alaska Ursul Grizzly Ursul Kodiak

Î n Franța, perenitatea speciei estedeparte de a fi asigurată și, con-form experților, singura soluție

pentru a evita extincția ursului brundin Pirinei ar consta în introducereade sânge nou, prin popularea cu celpuțin patru femele în nucleul occiden-tal al Pirineilor.

Nicolas Hulot și-a justificat deciziaprin faptul că „nu au mai rămas decâtdoi masculi în acest departament, Néré(20 ani), mascul sloven, și Cannellito(13 ani), născut în regiune, fiul lui Néréși al lui Cannelle, ultima ursoiacă locală,care a fost vânată în 2004”. NicolasHulot, cunoscut drept un puternic mi-litant ecologist, a mai declarat că nuvrea să fie „ministrul care asistă la dis-pariția acestei linii”.

Conform ultimelor cifre oficiale,care datează din anul 2016, numărulde urși în Pirinei a fost estimat la 39 deindivizi, repartizați în două nuclee se-parate, pe o suprafața totală de 3.800km2.

În luna martie a anului trecut, apro-ximativ 6.000 de persoane au participatla o consultare publică care a avut caobiect noul plan al guvernului, consa-crat conservării populației de ursidepentru următorii zece ani. Asociațiile deprotecție a animalelor au tot așteptat caacest plan să fie votat, având în vederecă populația de urși din Franța este cla-sată, din 2009, printre speciile aflate înpericol critic de dispariție. „Suntem de-parte de recomandările expertizei colec-tive științifice condusă, în anul 2013, deMuzeul național de istorie naturală, carespune că ar fi necesare minim 250 deexemplare mature pentru a situa popu-lația în afara pericolului. Pentru a atingeo populație viabilă, cercetătorii au ajunsla concluzia că ar trebui să fie depășit unprim prag de 50 de indivizi, răspândiți peîntregul masiv, cu schimburi între celedouă nuclee, francez și spaniol. Pentruaceasta avem nevoie de o introducere ra-pidă și simultană a patru femele în nu-cleul occidental și a altor două în cel

central” a spus Yvon Le Maho, eco-fizio-log la Universitatea din Strasbourg, pre-ședintele grupului de experți.

Adevărul este că de 11 ani, cu ex-cepția unui mascul sloven introdus înpartea spaniolă în anul 2016, nicio altărepopulare nu a mai avut loc. Dincauza ostilității față de urs afișate decătre crescătorii de oi, care estimeazăcă o coabitare om-urs ar fi imposibilă,această politică a rămas în umbră multtimp. Ultimul plan de conservare a spe-ciei datează din perioada 2006-2009,iar de atunci guvernele care s-au suc-cedat au tergiversat atât de multaceastă chestiune, încât Comisia Euro-peană a fost nevoită, în anul 2012, sănotifice oficial Franței că nu „respectăobligațiile de protecție a ursului brun dinPirinei”, ursul fiind o specie înscrisă pelista Convenției de la Berna din 1979 șipe cea a Directivei Habitate-Faună-Floră a UE, din anul 1992.

Documentul, supus consultării pu-blice cu un an în urmă, intitulat „Ele-


MAPAMOND Mapamond cinegetic

De curând, ministrul francez Nicolas Hulot, responsabil pentru tranziție ecologică șibiodiversitate, și-a exprimat, într-un interviu acordat ziarului Le Parisien, intenția de aintroduce doi urși în Pirinei, lanț muntos din sud-vestul Europei, care constituiefrontiera naturală dintre Franța și Spania. „Doresc să demarez un dialog pentrureintroducerea a două femele de urs în această toamnă în Pirineii Atlantici și voi cereprefectului să organizeze un dialog pentru reușita acestei reintroduceri”, declaraministru în data de 26 martie.

Foto: NICO IORIATTI

Doi urși pentru a salvaspecia în PirineiBIANCA IORIATTI

mente privind strategia de valorificarea biodiversității în Pirinei pentru pe-rioada 2017-2027”, evocă „introduce-rea de noi specimene” în cazul în careacestea „sunt necesare menținerii uneidinamici favorabile a populației de ursbrun”, dar nu menționează nimic în le-gătură cu numărul de exemplare, rit-mul sau modalitățile de reintroducere.Textul indică doar că „întărirea popula-ției de urs trebuie să fie rațională și limi-tată” și că „perenitatea efectivelor trebuiesă fie asigurată prioritar prin sporul in-tern” pentru a permite „asimilarea înmod progresiv a prezenței ursului în ac-tivitățile umane”.

Miza principală constă tocmai încăutarea soluțiilor pentru a amelioracoabitarea între urs, pe de o parte,„care aparține identității culturale a Pi-rineilor”, încarnată în legende și mituriși, de cealaltă parte, vânătoarea, gestiu-nea forestieră și păstoritul.

În ceea ce privește păstoritul, acestarămâne cea mai sensibilă activitate dinzonă, pentru că fermierii se opun vehe-ment reintroducerii ursului. Textul pro-pune realizarea unei mai bune instruiria ciobanilor în legătură cu protecția îm-potriva prădătorilor, promovarea cu-noscutului triptic „pază, țarcuri denoapte și câini de protecție” sau înființa-

rea unei rețele de „mediatori pastorali”care să propună soluții fermierilor ceimai expuși atacurilor.

„Planul, care este, în mare parte, osinteză a acțiunilor deja întreprinse, nuprevede alte mijloace pentru noi măsuri”,nota la momentul respectiv directorulasociației Pays de l’ours (Țara urșilor),Alain Reynes. Bugetul alocat „planuluiursul” se ridică la 3,4 milioane de europe an. Din această sumă, 75% finan-țează acțiunile întreprinse în vedereacoabitării speciei cu activitățile umaneși 18% este consacrat cercetării științi-fice și tehnice a populației. Însă „nimicnu este alocat acțiunilor de conservare șirestaurare. Dacă acest buget va fi din noualocat în următorii 10 ani, este o catas-trofă” declara alarmat domnul Reynes.

Aceste propuneri, de jumătate demăsură, nu i-au mulțumit nici pe adver-sarii ursului. „Noi suntem contra aplică-rii unui astfel de plan și contra noilorrepopulari. Strategia pentru a mențineurșii în Pirinei a costat deja o grămadăde bani, într-un context de criză. Ursulnu face altceva decât să ne aducă pro-bleme în plus”, a afirmat un fermier,membru al „Asociației pentru conser-vare și patrimoniu în departamentulAriège-Pirinei”. Fermierul a recunoscuttotuși că pagubele provocate de urși

rămân „slabe” (150-200 de oi uciseanual), însă crede că această cifră „nuține cont de pierderile indirecte, datoratestresului turmelor, cum ar fi fătările pre-mature”.

„Fiecare oaie ucisă este o problemă,însă ursul, fiind omnivor, poate să învețesă le atace mai puțin”, a asigurat AlainReynes, amintind că 25.000 de ovinemor anual în Pirinei din cauza bolilorsau accidentelor.

Intenția lui Nicolas Hulot a fost sa-lutată de asociațiile pro-urs: „De pestezece ani, niciun guvern nu a avut curajulpolitic să ia această hotărâre, de a rein-troduce două femele în Béarn. Este de ne-imaginat cum atâtea eforturi umane șifinanciare au condus la dispariția uneispecii protejate, în timp ce țara noastrăincită alte țări mai sărace să își protejezeelefanții, rinocerii, tigrii sau urșii polari”,a declarat Fondul de intervenție eco-pastoral Pirinei într-un comunicat.

Conform unui sondaj Ifop, realizatîn luna februarie 2018, 84% dintrefrancezi susțin menținerea unei popu-lații de urși în Pirinei. Rămâne săvedem care va fi urmarea acestei inten-ții ministeriale. Cert este faptul că vii-torul ursului în Franța, mai precis înmunții Pirinei, rămâne sub semnul în-trebării.

APRILIE 2018 | 13

Directiva „Păsări”, hotărârile CurțiiEuropene de Justiție și orientările UEpermit vânătoarea de primăvară, dacăsunt îndeplinite anumite condiții. Deexemplu, în România s-ar putea vânacocoșul de munte și sitarul, fie pentrufaptul că nu există o altă alternativă încazul primei specii, fie pentru monitori-zarea evoluției efectivelor, dar nu numai,în cazul ambelor specii.

Totuși, aceste posibilități nu se va-lorifică din cauza împotrivirii unor „pro-tecționiști” pentru acordarea unor astfelde derogări, chiar împotriva intereselorpropriilor țări sau a altora.

Este cazul deputatei europeneAnja Hazekamp, membră a PartiduluiOlandez pentru Animale, care a acu-

zat Malta, cel mai mic stat din UE, de„lipsă permanentă de executare” adispozițiilor europene.

În replică, reprezentantul Federațieipentru Vânătoare și Conservare(F.K.N.C.) din Malta, dl. Joseph Perici Ca-lascione, a declarat că: „este bizar ca de-putații europeni non-maltezi să încercereglementarea vânătorii în Malta prindictarea modului în care legislativulacestei țări ar trebui să-și stabilească le-gile”. Mai ales după un referendum na-țional în această țară, care a demonstratcă majoritatea cetățenilor au sprijinit vâ-nătoarea de primăvară în Malta.

Reprezentantul F.A.C.E., dr. DavidScalan, a susținut argumentațiile repre-zentantului K.F.N.C. și vânătoarea de

primăvară în Malta, arătând eforturileangajaților acestei asociații naționale,cu date concrete, pentru combatereavânătorii nelegale în interesul unei vâ-nători durabile.

Participanții la „masa rotundă” or-ganizată la Parlamentul European înaceastă chestiune, în data de 22 mar-tie 2018, au fost de acord că existăprobleme serioase de conservare a pă-sărilor în Europa, dar, în loc să soliciteacțiuni concrete de combatere a inten-sificării agriculturii și utilizării nesus-tenabile a pesticidelor, au acceptatpropunerea deputatei europene AnjaHazekamp, de a aduce problema vâ-nătorii de primăvară pe ordinea de zi aParlamentului European, în mai 2018,la Strasbourg. Deputații Keith Taylor,din Marea Britanie și Klaus Budinger,din Germania, precum și prezentatorulTV Chris Pockham au solicitat, de ase-menea, interzicerea vânătorii de pri-măvară la păsări. România nu esteafectată de o astfel de decizie, deoa-rece la negocierea intrării noastre înUE, negociatorul-șef Vasile Pușcaș aacceptat fără rețineri aceste restricții,regăsite în legislația noastră națio-nală.

VÂNĂTOAREA DE PRIMĂVARĂLA PĂSĂRIDIAS

F.A.C.E.

D eși fenomenul este recunoscutde câțiva ani, atât de gestiona-rii, cât și de administratorul

faunei cinegetice, acesta nu reiese dincifrele „efectivelor reale” raportate caexistente la încheierea operațiunii deevaluare anuală, de primăvara, a efec-tivelor de vânat.

Motivația raportărilor deliberateronate se regăsește într-o prevedereriscantă a contractelor de gestionare,care stabilește rezilierea acestora dacăefectivele speciilor de faună cinege-tică, pentru care sunt calculate efec-tive optime, scad în mod nejustificatcu mai mult de 10 % față de efectiveleoptime sau cu mai mult de 20 % fațăde efectivele reale preluate în ges -tiune la încheierea acestor contracte.

Problema scăderii drastice a efec-tivelor de iepuri a fost abordată de noi(A.G.V.P.S.), după cum foarte bine seștie, încă din anul 2012, când a fostanticipată evoluția viitoare a efective-lor speciei și necesitatea justificării ei,pentru evitarea rezilierii ulterioare acontractelor de gestionare. Lucrarea,intitulată „Scăderea efectivelor de ie-puri”, a fost concepută tocmai în acestscop și pentru stimularea interesului

celor responsabili de protecția și con-servarea faunei cinegetice în generalși a iepurelui în special. Au urmat dez-bateri repetate în această problema-tică, găzduite de revista „Vânătorul șiPescarul Român” și de alte spații pu-blice, dar fără rezultatul scontat înprivința ieșirii factorilor responsabilidin expectativă. Nici adresele oficialetransmise administratorului, încă dinperioada 2012-2014, pentru sensibili-zare și acordare de sprijin, nu au avutvreun rezultat până acum.

Doar câteva analize toxicologice șiparazitologice efectuate pe iepuri viipentru export și pe cadavre proaspetede iepuri, pe cheltuiala exclusivă aunor asociații afiliate din Arad, Co-vasna, Galați, Neamț, Teleorman,Timiș, Vrancea și alte câteva județele,ne-au confirmat, dar numai parțial, in-tuițiile prezentate în lucrarea publicatăpe site-ul agvps.ro, Cultură – LucrăriȘtiințifice, care scot în evidență morta-litatea datorată, în principal, otrăvirilorși parazitării. Nu s-a putut demonstraînsă impactul mecanizării asupra dina-micii efectivelor de iepuri, sterilitateaindusă de anumite pesticide folosite înagricultură, posibilele efecte ale încăl-

zirii globale etc. În lipsa unor rezultatecerte și suficiente din analize parazito-logice și toxicologice profesionale, pre-cum și dintr-o cercetare științificăpertinentă privind efectele celorlalțifactori nocivi actuali, ne este imposibilde stabilit, de la nivelul nostru(A.G.V.P.S.), cauzele prăbușirii efecti-velor de iepuri și, implicit, al măsurilorrealiste și eficiente de adoptat pentrucontracararea fenomenului.

Din păcate, implicarea asociațiilorafiliate în studiul incipient demarat,menit să conducă la cunoașterea par-țială a cauzelor și adoptarea de mă-suri cât de cât eficiente pentrucontracararea fenomenului, a fost maimult decât timidă, justificată de limitaposibilităților financiare ale acestora.Implicarea administratorului fonduluicinegetic național a fost însă egală cuzero, iar a cercetătorilor științifici îndomeniul cinegetic doar speculativă,pe foarte mulți bani publici, după cumle-a fost și le-a rămas obiceiul. Fiindcăcercetătorii cinegeticieni, mai mult,mai puțin sau aproape deloc cunos-cuți, din Universitatea TransilvaniaBrașov, Universitatea București, Fa-cultatea de Silvicultură Brașov, RNPRomsilva, ICAS și nelipsita FundațieCarpați, au preluat ideea studiului pu-blicat de noi și, cu încălcarea preve-derilor legii, au reușit să contractezecu „Unitatea Executivă pentru Finan-țarea Învățământului Superior, a Cer-cetării, Dezvoltării și Inovării”proiectul intitulat „Cercetări privindprotecția și dezvoltarea resurselor cine-getice în vederea creșterii eficienței ma-nagementului populațiilor de faunăsălbatică cu valoare economică dinzona de câmpie”, în valoare de1.466.986 lei (Ron), din care1.236.131 lei de la bugetul de stat.

După cum rezultă din titlul cumnu se poate mai alambicat al proiec-tului, din introducere și din motiva-țiile succinte anexate acestuia,cercetătorii cinegeticieni, în majori-tate silvicultori, și-au propus să ne ser-vească, pe exagerat de mulți banipublici, povestea unor modele de gos-podărire teoretică a fondurilor cu ie-puri, fazani și potârnichi din zona decâmpie. Probabil că vor relua și ideearebonitării fondurilor cinegetice, după


Prăbușirea efectivelor de iepuriText și fotografie NECULAI ȘELARU

Prăbușirea efectivelor de iepuri, în majoritatea zonelorțării, este o realitate care nu mai poate fi ascunsă înspatele cifrelor nereale raportate. Deși fenomenul estemai ușor vizibil în vastul câmp cultivat agricol de câmpieși în terenurile de dealuri intens pășunate, el tinde să segeneralizeze, de la țărmul mării și din Lunca Dunăriipână în golul alpin. Excepție fac, deocamdată, doar zoneinsulare din Câmpia de Vest a României.

STUDIU

propriile chei de bonitare plagiate, aamenajării de scăldători pentru fa-zani, căpriori și foarte probabil pentrupotârnichi și iepuri, a dublării numă-rului de hrănitori și de cantități dehrană care ar fi necesară faunei cine-getice plantivore, după cum ne obli-gau prin planurile de managementcinegetic, plagiate și acestea în pri-vința cuprinsului etc. Toate acestea înlimitele unor fonduri cinegetice„exact” stabilite, tot de unii dintreacești așa-ziși oameni de știință, cu ri-gurozitatea profesională care i-a ca-racterizat întotdeauna. Să nu ne miredeloc dacă vor veni și cu vreo propu-nere interesată a împărțirii cotelor derecoltă la iepuri, fazani și potârnichiîn mod „științific”, după cum au făcut-o, ani de zile, pentru urși, lupi,râși și pisici sălbatice.

De subliniat și faptul că obținereaacestui proiect, în scopul principal alaccesării unor sume colosale de banipentru aproape nimic, s-a făcut cu în-călcarea prevederilor art. 16 alin. (3)din Legea 407/2006 actualizată, carestabilește că: „Selecționarea temelor decercetare și desfășurarea cercetărilorabordate în domeniul cinegetic se rea-lizează prin colaborare cu administra-torul, asociațiile, uniunile saufederațiile reprezentative la nivel națio-nal și internațional și gestionarii fon-durilor cinegetice.”

Noi, „profanii” neluați în conside-rare, care ar fi trebuit să avizăm tema-tica proiectului, ne-am fi dorit celpuțin să aflăm - pe bază de analize delaborator de necontestat și studii exi-gente în teren, precum și din traduce-rea unor lucrări străine de specialitateîn materie - amploarea fenomenuluiși cauzele principale ale scăderii dras-tice a efectivelor de iepuri în țaranoastră, precum în majoritatea altorțări europene, pentru a putea decide,în mod pragmatic, cum să reacționămîn interesul contracarării fenomenuluicare ne afectează.

Apreciem că, dacă am fi conlucratîn acest scop și s-ar fi făcut doar strictcheltuielile necesare, ar fi rămas sufi-cient de mulți bani și pentru popula-rea terenurilor afectate cu mii deiepuri, în scopul „reîmprospătării sân-gelui”. Ne gândim la o populare reală,nu pur închipuită, precum au proce-dat alții cu complicitatea cercetători-lor noștri științifici, tot pe cheltuialapublică nejustificată, în cazul dropieiși cocoșului de mesteacăn. Fiindcă,într-o astfel de situație, ar fi devenit șimai evidentă „sifonarea” banilor pu-blici în interesul unor grupuri de cer-cetători de „conjunctură”, nicidecum

al societății românești, care suportăde fapt costul „întreținerii” acestor ca-tegorii de „noi oameni de știință”. În-treținere evidentă și în cazul altorpretinși oameni de știință, care stu-diază și restudiază ursul, lupul, păsă-rile migratoare și alte categorii despecii cinegetice, tot pe sume exorbi-tante de bani, accesate din bugetulpublic sau din exteriorul României.

Trecând peste cheltuirea absolutineficientă și iresponsabilă a banilorpublici și peste accesarea nelegală aunor astfel de sume exorbitante debani, precum și peste bănuita lor „si-fonare” nejustificată în interesul unorpersoane sau categorii de persoane,realizăm prăpastia în care este arun-cată activitatea cinegetică, în aștepta-rea rezultatelor iluzorii ale cercetăriiștiințifice contemporane în profil.Aceasta în condițiile în care rezulta-tele cercetării științifice la care s-afăcut referire, cu termen final 2016,nu pot fi găsite, pentru cunoaștere șiimplementare, nici pe site-ulU.E.F.I.S., în calitate de beneficiar allucrării, nici pe alte site-uri, ale unită-ților implicate, ceea ce reliefează olipsă suspectă a motivării cheltuirii

banilor publici, pentru nimic dupăcum apreciam mai devreme.

Revenind la problematica scăderiidrastice a populațiilor de iepuri, simi-lară scăderii și mai evidente a popula-țiilor de potârnichi, din cauze în mareparte comune, nu putem decât să subli-niem importanța recunoașterii, în pri-mul rând, a amplorii fenomenului. Iarcunoașterea acestei amplori stă și în pu-tința noastră, fără cheltuieli costisitoarepentru societate, prin efectuarea unorevaluări corecte de primăvară a stocu-rilor de reproducători rămași să pro-creeze. Bineînțeles că și metodele deevaluare în piețe mari de probă alesedin birouri, impuse de cercetătorii știin-țifici prin decizii ale administratoruluifondului cinegetic național, s-ar impunea fi schimbate sau completate cu altemetode clasice de evaluare, precum ceapracticată în fâșii de probă, sau foartemoderne, cum ar fi cea bazată pe ter-moviziune, mult mai puțin costisitoareși cu rezultate mult mai exacte pe su-prafețele de teren cultivate agricol.

Pornind de la cunoașterea amploriifenomenului prăbușirii efectivelor de ie-puri și potârnichi, precum și de la cau-zele ce pot fi stabilite prin analize

APRILIE 2018 | 15

complexe de laborator și observații sis-tematice și exigente în teren, în care potfi antrenați, cel mai puțin costisitor, ges -tionarii fondurilor cinegetice, se pot sta-bili măsurile pragmatice ce se potaplica, nu doar de gestionarii și admi-nistratorul faunei cinegetice, ci și de fer-mierii agricoli și crescătorii de ovine,pentru contracararea fenomenului luatîn dezbatere. Fiindcă prăbușirea efecti-velor de iepuri și potârnichi se dato-rează, în mai mare măsură, otrăviriimediului acestora și al nostru de viață,precum și degradării solului prin lucrăriagrotehnice forțate și pășunat abuziv înperioadele de îngheț-dezgheț, decâtbraconajului, combaterii dăunătoriloracestor specii și furajării insuficiente petimp cu sol acoperit de zăpadă. Ar mairămâne desigur de studiat și stabilit sauintuit, influența monoculturilor, efectulîncălzirii climatice etc.

Abordarea problemei, de mare ac-tualitate pentru vânători și echilibrulecologic în societate, trebuie totuși de-marată serios de undeva, sistematic șiriguros, nu doar interesat și speculativ,cu antrenarea armatei de angajați aigestionarilor fondurilor cinegetice, nudoar a grupării de cercetători forestieriinteresați în principal de sumele debani accesate pentru aproape nimic.

Închei prin a susține că iepurele, cade altfel și potârnichea, s-ar impune afi considerat pe viitor specie indica-toare, fiindcă pare să fie un „barome-tru” sensibil pentru calitatea mediuluide viață al faunei sălbatice, dar și alnostru, cel puțin în zonele de câmpie,coline și dealuri joase, cu suprafețe fo-restiere reduse și în ușoară degradare.

NOTĂ: Pentru a nu rămâne la sim-pla prezentare a fenomenului prăbuși-rii efectivelor de iepure, a preocupărilornoastre și a situației cercetării științificeîndoielnice în materie, vă punem la dis-poziție, prin afișare pe site-ul agvps.ro,Cultură – Lucrări Științifice, în scop decunoaștere, pe de o parte, câteva dintreintervențiile noastre grupate sub titlul„Intervenții în interesul salvgardării ie-purelui de câmp”, iar, pe de altă parte,PROIECTUL PIFMAN – „Cercetări pri-vind protecția și dezvoltarea resurselorcinegetice în vederea eficienței manage-mentului populațiilor de faună cinege-tică cu valoare economică în zona decâmpie”, proiect care a costat1.466.986 lei și trebuia să fie demaratși finalizat în perioada 01.07.2014 -15.11.2016.


Prăbușirea efectivelorde iepuri

Tirul la vânătoarea cu arma ghintuităsau neghintuită, nu este un tir asupra uneiținte de carton, ci asupra unui animal viu.Urmează de aci că vânătorul trebue să ju-dece bine fiecare lovitură pentru ca acțiuneade a vâna să nu fie o îndeletnicire barbarăde schilodire a vânatului, procurându-i ast-fel grele suferințe; altfel nu merită a fi con-siderat vânător corect.

Focul cu glonț în vânat mare se tragede cele mai multe ori în vânat care stă pe locsau se deplasează încet. Avem deci tot tim-pul ca să ochim și să trimitem glonțul înpartea corpului unde omoară sigur și re-pede, adică în spală. Pentru aceasta trebuesă avem răbdare ca animalul să se așeze pelat. Tot în această regiune a corpului trebuesă tindem să trimitem glonțul în vânatulmare care vine în goană (urs, mistreț), evi-dent însă că, în acest caz, de multe ori nuputem aștepta ca vânatul să se așeze pe lat,dar vom căuta ca linia de tragere să tindă astrăbate partea vitală a animalului dindreptul spatei.

Dacă vânatul vine oblic către noi punc-tul de lovire trebue să fie ceva mai înainte,dacă se îndepărtează oblic el va fi ceva maiînapoi căutând ca glonțul să străbată cavi-tatea toracelui cu inima și plămânii.

Tragerea cu glonț drept în față în piep -tul animalului este grea și trebue evitată.Punctul mortal este mic și de cele mai multeori glonțul, lovind ceva mai jos, rupe un pi-

cior sau atinge numai coșul pieptului, fărăa distruge vreun organ vital.

Lovitura în cap (cutia craniană) sau lagât (șira spinării sau artere mari) este foartegreu de dat cu preciziune și nu poate fi în-dreptățită decât în cazuri excepționale, deexemplu ursul sau mistrețul care ne vinedrept în față sau când atacă fiind răniți.

Cu arma de glonț ghintuită, când setrage într’un animal care stă pe loc se vatrage totdeauna cu arma răzimată, căci acinu este vorba a face paradă că ai reușit o lo-vitură cu arma nerăzimată, ci de a tri miteun glonț care să doboare pe loc, fără sufe-rință, un animal. Arma nu va fi ră zimată ni-ciodată pe un corp tare, cracă de arbore saustâncă, ci se va pune sub ea o haină sau pă-lărie, căci în caz contrariu, în momentulcând pleacă focul, arma este aruncată însus și glonțul va trece pe deasupra anima-lului sau va lovi mai sus de punctul ochit.

Semnele rănirii. Este o vorbă vănăto-rească bună și înțeleaptă: „Să te bucuricând a căzut vânatul, să zâmbești când l-ai greșit și să plângi când a plecat rănit“.

Ai tras alături? Oricui i se poate întâm-pla. De data asta a avut noroc vâna tul, darși el trebue să aibă norocul lui. Dacă însă aplecat rănit e rău pentru el, fiindcă are să sechinuiască mult și este rău și pentru vânătorfiindcă are în fața sa o problemă care cere,de multe ori, multă osteneală: să-l caute șisă-i dea focul de grație scăpându-l de sufe-

A rticolul de față se rezumă doarla focul de armă cu proiectilunic și la efectele acestuia asu-

pra vânatului. Am găsit de cuviință ca,din conținutul articolului, să eliminăm

cele câteva divagații, pentru ca acestasă rămână concis și clar, precum a fostbuna intenție a autorului acestuia. Maimult ca sigur că autorul nu a fost lăsatsă-și semneze articolul, fiindcă era încă

Probleme istoriceFRANC PLĂIEȘU

„FOCUL DE ARMĂ ȘI EFECTELE LUI ASUPRA VÂNATULUI”(AUTOR NECUNOSCUT)

Răsfoind revistele vremurilor trecute, de după înființareaUniunii Generale a Vânătorilor din România, ulteriorînfăptuirii Marii Uniri, găsim articole extrem deinteresante, în care sunt dezbătute, cu argumentepertinente și convingătoare, probleme de mare actualitatepentru vânătorii de atunci, dar și din zilele noastre. Unastfel de articol apreciem a fi „Focul de armă și efectele luiasupra vânatului”.

RESTITUIRI

APRILIE 2018 | 17

rință. Cine nu înțelege această îndatorire deomenie și nu și-o îndeplinește de câte ori estecu putință, nu merită să poarte o armă devânătoare.

Dar de unde știm noi că vânatul pe carel-am văzut plecând după focul nos tru, esterănit sau a rămas teafăr ?

Sunt anume semne ale rănirii dupăcare vânătorul poate să cunoască chiarși fe lul rănii și partea trupului care afost lovită, deci și șansele de a-l găsi,urmărindu-l. El trebue să le cunoască șide ceea le arătăm mai jos:

1. Cel dintâi semn pe care trebue să-l cu noască este bufnitul glonțului pecare-l pro duce când lovește în trupul ani-malului. O ureche obișnuită îl distingebine de detună tura armei, afară de cazulcând se trage la o distanță mică, cândambele zgomote se suprapun. Dease-meni, glonțul armei are o viteză inițialămare (azi s’a ajuns la 1100 m pe se-cundă) cu atât distingerea celor douăzgomote unul de altul este mai grea.

Când auzim acest bufnit al glonțuluiștim că animalul este lovit, dar unde? a) Sunet înfundat a gol, lovitură în ab-domen; b) Sunet înalt mai aspru, lovi-tură în coloană; c) Sunet de plesnitură,lovitură în coarne; d) Sunet mat, în ca-vitatea toracelui.

2. Vânatul lovit aproape totdeaunaface anume mișcări caracteristice lovi-turii primite:

Lovitură în spată: animalul sau cadesau de cele mai multe ori gonește nebundrept înainte, ca să cadă în apropiere.Uneori în clipa când a pocnit glonțul înspată, animalul face un salt în înălțimesau îngenunche în față, să plece îngoană și să cadă mort în apropiere. Sal-

tul în sus însemnează lovitură puțincam joasă, iar îngenunchiatul o loviturăpuțin mai sus. Mistrețul lovit în spată,dă cu râtul în pământ din prima clipă;

Lovitură în ficat: animalul se cutremură,pleacă și se culcă în apropiere neputând su-porta rana care este foarte dureroasă;

Lovitură în rinichi: vânatul se împle-ticește, cade din partea dinapoi a cor-pului ca și când s’ar lovi de ceva apoipleacă cocoșat în goană, o încetineștepână merge la pas, merge departe cu oasemenea rană;

Lovitură prin intestinul gros: ani-malul de multe ori aruncă din picioareledinapoi apoi pleacă cocoșat în goană pecare o încetinește tot mai mult până lapas încet. Poate merge mult cu o ase-menea rană;

Lovitură în intestinele subțiri: anima-lul se cutremură, pleacă greu, încet șicaută cel mai apropiat desiș ca să se culce;

Lovitură prin mușchi, fără a atingeoase sau organe importante, animalulabia o semnalează și se observă numai pu-țină stânjeneală în mișcările sale de fugă;

Lovitură în șira spinării: animalulcade imediat, nu se mai ridică deși în-cearcă să o facă. Dacă șira spinării esteruptă în partea dinapoi se poate ridica pepicioarele dinainte, târându-se. Aceastase vede mai des la mistreți ziși deșelați;

Lovitură numai în apofise (ramurilespinoase ale vertebrelor șirei spinări spi-nării) sau în coarne, vânatul cade catrăznit, dă din picioare ca după o clipă săse ridice și să plece în goană ca neatins;

Lovitură în gât atingând și șira spină-rii: vânatul cade în foc și moare imediat.Dacă lovește numai traheea (gâtlejul) ani-malul aruncă cu capul în sus, pleacă în

goană, moare după multe zile de chinuri;Dacă glonțul rupe artera dela gât

(carotida) sângele țâșnește și animalulmoare curând;

Lovitură în cap, care atinge creerul:moare imediat. Dacă lovește botul esterănirea cea mai urâtă, pe care animalulo poartă mult timp, suferă îngrozitor șide cele mai multe ori moare de foame.

Această lovitură o cunoaștem prinfaptul că animalul care se ridică după oclipă, pleacă în goană cu gâtul întins șiscutu rând des din cap;

Lovitura în partea de jos a picioarelorface ca vânatul să îngenunche în fațăsau înapoi după piciorul rănit, se ri dică șipleacă în trei picioare. Dacă osul picioru-lui este frânt mai sus, după ce se ridică,pleacă greu cu piciorul rupt flu turând.

Urmele de sânge deasemeni dauunele indicațiuni sigure asupra loculuirănirii:

a) Lovituri în inimă: sânge roșu în-chis lângă urmă; b) lovitură în plămâni:sânge roșu deschis, portocaliu și spu-mos; c) lo vitură în ficat; sânge roșu în-chis, cafeniu, având în el aproapetotdeauna bucă țele de ficat; d) loviturăprin abdomen, sânge deschis, subțire,apătos sau uneori roșu închis cu resturide hrană; e) lovitură prin mușchi: sângeroșu deschis, nespumos, la începutmult, apoi se împuținează și dispare; f)lovitură în rinichi: sânge roșu închisaproape de urma animalului.

În afară de urmele de sânge foarteadesea vom găsi în locul unde animalula primit glonțul, păr retezat de glonțsau așchii din oasele zdrobite din caredease meni se poate stabili locul rănirii”.

înfierat, în toamna anului 1953, ca„dușman al poporului”, deoarece pro-venea din rândurile intelectualitățiiburgheze.

Am decis să readuc în atenția citi-torilor conținutul articolului reprodusmai jos, fiindcă am fost adeseori șocatde lipsa de responsabilitate și fair-playa foarte multor glonțari actuali, caretrag prost sau foarte prost, cu armelelor din ce în ce mai performante, pecare au montate dispozitive de ochiredin ce în ce mai sofisticate, din do-rința de a împușca și ei ceva sau,măcar, de a „agăța” cumva vânatul,pentru a se putea făli cu semnele ră-nirii acestuia.

Din această cauză, a iresponsabili-tății nepermise cu care se trage, pelângă nenumărate ratări ale țintei,constatăm inacceptabil de multe răniri

de vânat. Nu mai aducem în atenție șiaccidentele grave, din ce în ce maifrecvente, de vânătoare. Această ires-ponsabilitate cu care se trage în vânat,în special la mistreți, am putut-o frec-vent constata cu ocazia vânătorilor lagoană, când se trag zeci de focuri pen-tru câteva piese aduse la tablou.Uneori, 8-10 focuri/mistreț dobândit.Despre numărul celor răniți, caremerg departe pentru a supraviețuimutilați ori a sfârși, mai repede saumai târziu, în chinuri groaznice, ni-meni nu mai are timp să cugete. Nicivinovații și nici organizatorii ocupațicu desfășurarea în continuare a vână-torii. Urmărirea vânatului rănit a douazi poate avea rezultatul recuperăriiunora dintre exemplarele rănite, scu-tindu-le de chinurile groaznice pe carele-au pricinuit vânătorii neîndemâna-

tici. Bineînțeles, dacă nu au muritîntre timp. Dar, de regulă, rămân înteren nepermis de multe exemplarerănite și nerecuperate, obligate să-șiducă mai departe o viață urgisită.

De aceea este mai uman și etic, cavânători responsabili, să renunțămdin proprie voință la trasul cu arma,dacă simțim că nu suntem în stare săo facem corect ori vânatul este dificilde ochit și lovit. Fiindcă, dacă conti-nuăm meteahna trasului „la noroc”,urmată de remușcări dacă cel în cauzăle poate totuși avea pentru vânatulschilodit din lăcomie sau nepricepere,ne descalificăm, până la urmă, ca oa-meni, nu doar ca vânători.

De reținut că trasul cu arma se în-vață și se testează în poligon, nicide-cum în terenul de vânătoare, pe ființevii.

RESTITUIRI


CarabineARME

C arabina S101 Forest estecompactă, destinată vânătoriiîn pădure, are țeavă de tip

Magnum, lungă de numai 510 mm,dar cu diametrul de 19 mm, lungimeatotală este de numai 1.015 mm, iargreutatea de 3,300 kg. Se trag numaicalibre de tip Medium: .243Win.,.270Win., .308Win., 7x64, .30-06Sprin., 8x57IS, 9,3x62. Are sistemde ochire mecanică, cu contrast de cu-lori între țel și cătare, ca la carabinelesemiautomate. Patul este din lemn denuc, vizibil în Fig. 1.

Carabina S 101 Alaska are patuldin lemn stratificat de culoare cenușie,cu muchia superioară reglabilă în înăl -

țime, cum se vede în Fig. 2, și douăinele pentru prins cureaua armei. Unstrat de Ilaflon argintiu, anticoroziv,protejează țeava, cutia sistemelor șimagazia. Lungimea țevii Medium estede 560 mm și diametrul de 16,5 mm,lungimea armei Medium este de 1.065mm și greutatea totală a armei este de3,220 kg. Lungimea țevii Magnumeste de 620 mm, cea a armei Magnumeste de 1.125 mm și greutatea ei totalăde 3,350 kg. Ambele tipuri de țevi aula gura lor un ghivent în care poate fiînșurubată fie câte o frână de gurăcare reduce reculul, fie câte un com-pensator de sunet care reduce detună-tura. Nu are sistem mecanic de ochire,

dar poate fi montat opțional. Calibrelegloanțelor Medium și Magnum ce potfi trase sunt aceleași ca la carabineleSelect și Classic.

Carabina S 101 GTI are patul dinlemn stratificat colorat brun-roșcat,vezi Fig. 3. Muchia superioară poatefi reglată în înălțime, iar deasupra mâ-nerului pistolet este un orificiu carepermite vânătorului să țină ferm armacând trage. Datele tehnice diferă deale variantei precedente: țevile sunt lafel de lungi, dar greutatea este maimică la GTI, arma Medium cântărind3,220 kg, iar cea Magnum 3,320 kg.La calibrele Medium, GTI are cal.6,5x55SE, în rest nu diferă.

În prima parte a articolului, care a apărut în numărul 61/ianuarie 2018 al revistei, amprezentat trei variante ale acestui model de carabine: S 101Artemis, S 101 XTA și S 101Silver XT . Continuăm prezentarea altor variante, apărute înaintea celor trei, dar careau aceleași caracteristici tehnice, sistemul de dare a focului legat de țeavă prin 6zăvoare care se prind direct în ea, patul de tip ambidextru ERGOMAX, din lemn de nucsau din polimer, siguranța DURASAFE acționând pe percutoare, trăgaci direct de 950grame.

Carabine cu repetiție Sauer S 101 (II)MATEI TĂLPEANU

1

2

3

F ormând astfel un grup bine cu-noscut de toți, dar și foartebine primit pe la toate vânăto-

rile la care mergeam, frecventam în-deosebi Pădurea Groasa, aflată înapropiere de Axintele. Pădurea era unadevărat codru, din care nu odată temirai că nu apar și niscai haiduci pedupă pomi, iar vânatul era pe măsură.

Nea Dragu, paznicul de vânătoare,ne găzduia cu drag de câte ori doreamsă rămâneam peste noapte la el. Bi-neînțeles că, imediat ce hotăram astfelprogramul de seară, salivam la gândulplăcintelor cu dovleac pe care ni lefăcea, invariabil, soția lui. Astfel, pe laora trei din noapte, ne trezeam cuavalanșele de abur înmiresmat de lacuptorul în care se cocea plăcinta.

Drept urmare, ne adunam nerăb-dători în jurul mesei de la bucătărie pecare se și afla platoul acoperit cu feliilemari de plăcintă care abureau, însă ne-glijam fără opreliște acest impedimentși, plimbându-le dintr-o palmă în altapentru a le mai răcori cât de cât, neapucam nerăbdători să ne înfruptămdin ele, cu riscul știut, dar acceptat, dea ne opări limba și cerul gurii.

Îmi amintesc, plin de nostalgie și cudor, despre disputele mele verbale cuNelu care, cu glasu-i tunător, mă co-pleșea cu invective și, mai ales cu bă-nuieli care mai de care mai țicnite,amuzându-i până la lacrimi pe toți dingrup ori care se mai aflau prin apro-piere:

- Cum faci mă, ce… mănânci tu di-mineața, dacă nici nu te-ai așezat bineîn stand că îți și vine vreo lighioană că-reia îi faci felul? Ia spune-ne și nouadevărul, ca să te pomenim!

- Nu fac mă, nimic special, însă eucum ajung în stand, stau cuminte acolounde am fost așezat și nici nu clipesc,așa că multe animale trec pe lângămine nepăsătoare, chiar dacă m-aucercetat îndelung mai înainte.

- Nu, nu se poate, minți! De ce nu-

mi spui adevărul și mă aiurești, cenaiba, io-s fraierul tău?

- Zău că nu te mint, încearcă să staiși tu cuminte, să nu mai fumezi, să numai tușești de parcă rupi doagele labutoi, să nu mai tot rupi crengi și cren-guțe din jurul tău ca să-ți faci loc, sănu mai conversezi cu cei din stânga șidin dreapta ta, și așa mai departe. Aisă vezi și tu ce surprize vei avea!

Și discuția asta dura până ce orga-nizatorul ne repartiza în standuri, iardupă ce se îndepărta, numai ce mă po-meneam cu Nelu lângă mine, care cer-ceta atent locul:

- Ce faci mă, te-ai instalat? Unde-țieste iconița?

- Ce iconiță? De unde naiba le maiscoți? Numai cu iconiță nu veneam lavânătoare.

- Hai, lasă poveștile, nu vii tu la vâ-nătoare așa, ca omul serios, tu trebuiesă ai ceva cu tine, ori moșmoane d-aleabăbești, ori cine mai știe ce descântecesau alte prostii ai cu tine!

- Nelule, te rog du-te la locul tău șistai acolo tăcut, fără să te miști într-una și să faci zgomot și ai să vezi re-zultatul.

- Aha, te-am deranjat te pomenești!Bine mă, hai că plec…

Și, bineînțeles că nici nu a dispărutNelu după tufele care ne despărțeau,că o pârdalnică de vulpiță și-a făcutapariția aproape de îndată, de niciunde, trecând nepăsătoare pe lângămine, fără să-mi acorde nici o atenție.Câteva clipe am ezitat, timp în care m-am pomenit gândindu-mă la ce așputea să fac pentru a o îndruma spreel, însă cum se îndepărta prea multdacă mai întârziam cu focul, am prins-o bine în cătare și i-am trimissnopul în urma căruia a rămas nemiș-cată. Liniștea pădurii a fost tulburatăiar de glasul lui Nelu:

- Iar ai tras, mă? Ori ți s-a descărcatarma singură… n-ai avea norocul ăsta!

- Hai mă Neluțule, taci și stai liniștit

acolo, că cine mai știe, poate ai și tunoroc de vreo vizită.

Liniștea s-a reinstaurat în jurul nos-tru și mi-l închipuiam stând bosumflatși fumând cu năduf în podul palmei.Nici nu mi s-a dus bine gândul când pela nări mi-a trecut un firicel invizibil defum, de la țigara lui… precis.

- Măcar îngroapă chiștocul după cefumezi! i-am transmis eu din locul încare mă aflam

Bineînțeles că nu a împușcat nimicși nici n-a văzut vreo vietate. Seara,când ne-am adunat la cabană, eramașteptați de un tip care, prin alura luiși, implicit, echipamentul, ne-a impusde îndată.

- Este jurnalist, ne-a șoptit neaDragu, primul secretar m-a anunțat deacum câteva zile că va veni. Nu cred căne va deranja.

- Cu ce naiba să ne deranjeze? l-amliniștit eu, doar să nu se urce cu picioa-rele pe masă.

A mai aruncat fiecare câte opoantă, după care ne-am adunat lafocul aprins în mijlocul curții, savurândsplendoarea serii. La un moment dat,am surprins privirea încruntată a luinea Fănică îndreptată asupra tipului:

- Mătăluță ești ziarist? l-a întrebatNea Fănică într-un târziu.

- Da, v-a spus paznicul? Dar vă rogsă-mi permiteți să fac precizarea nece-sară că, de fapt, eu sunt jurnalist și nuziarist.

- Aoleo! s-a corectat imediat NeneaFănică. Înțeleg că e cam mare deose-birea, nu-i așa?

- Cam, i-a răspuns tipul, privindu-ne roată cu un aer indulgent și unzâmbet net superior. Cel care vindeziarul pe stradă este ziarist, în timp cejurnaliștii scriu materialele publicate laziar.

- Aha, acum am înțeles, i-a răs-puns nenea Fănică prompt. Atunci îmicer iertare pentru prostia pe care amspus-o.

- Nu-i nimic, nu sunteți primul carefaceți confuzia asta.

- Aha, deci mă aliniez și eu lagloata analfabeților! a încheiat neneaFănică dialogul, probabil scrâșnind dinmăsele.

- Ei, nu chiar analfabeți, i-a răspunstipul pe un ton indulgent, haideți camai bine să-i numim… neavizați.

- O, excelent! a izbucnit Nelu lo-vindu-și cu palmele mari genunchii în-doiți, acum poate reușim să facem șinoi distincția necesară dintre vânătoriicu experiență, ca să nu le spunem bă-trâni și cei începători. Nu-i așa?

– va urma –

APRILIE 2018 | 19

POVESTIRI

Farse vânătorești (I)ȚIȚI

Mergeam la vânătoare împreună cu bunii mei prieteni,Nelu Bodnăraș, nenea Aurică, tăicuțul lui, dar bineînțelesși cu nea Fănică Pavel zis, Vlad Țepeș. Așa îl porecleau, defrică, neofiții care mai apăreau printre noi, fiindimpresionați de mustața lui „în furculiță” veșnic înfoiată,făcând parte din setul sprâncenelor negre ca smoala,îmbinate deasupra nasului coroiat, pentru a-i completaastfel expresia de om dur care, de fapt, era chiar pâinealui Dumnezeu, dar nici nu ezita să te facă fărâmițe dacăfăceai vreo prostie ori te dădeai mai mare decât erai.

Î n miezul zilei ne dădeam cu să-niile pe crestele Bucegilor, înso-țiți de razele prietenoase ale

unui soare generos pentru o zi deiarnă, iar seara eram acoperiți de nori,viscol și zăpadă. Cabanierii ne-au spuscă singura posibilitate de a ajunge înapoi acasă era să ocolim masivulprin Cheile Tătarului, coborând pelângă Lacul Bolboci. Era un traseulung de circa 25 de kilometri, dar erasingura soluție, căci de urcat spre te-lecabine era imposibil. Cabanierii ne-au precizat să nu ne oprim și să ținemdrumul. În anii ’90 încă nu apăruserăatât de multe mașini de teren și tre-buie să recunosc că și potecile munți-lor erau mai curate și lipsite de„podoabele” menajere cu care, în ul-tima perioadă, oamenii obișnuiesc săle „împodobească”.

Pădurile de conifere se ridicaudrepte din albul zăpezii, încercândparcă să atingă cerul. Și din mijlocul

acestora, sfidându-le parcă, se ridicauCheile Tătarului, care îți dădeau sen-zația că străpung cerul. Și toatăaceastă imagine de poveste se reflectaîn oglina verzuie a Lacului Bolboci.Nu eram decât noi, un grup de șase ti-neri și… „Împărăția Munților”.

A fost una din drumețiile care mi-au rămas întipărite în minte, ca șicând ar fi fost ieri. Stratul gros de ză-padă atenua orice sunet. Mergeam,cântam, și nu ne mai săturam privindla peisajele din jurul nostru. Plecasemde la cabană doar după ce viscolul sepotolise, iar acum erau cam minuszece grade, dar nici o adiere. Intere-sant este că pe nici unul dintre noi nune-a încercat sentimentul de frică.Mergând noi pe drum prin pădure, laun moment dat ne-au atras atențianiște urme ce mergeau paralel cumarginea pădurii. Ne-am apropiat cutoții de ele: erau urme de urs.

Nu mai văzusem până atunci

urme de urs, citisem doar despre ele,îmi povestise tata povești din bătrâni,dar nicidecum nu mă întâlnisem cuele. Lungimea pasului era destul demare, așa că, din ce citisem, le-amspus prietenilor mei că poate fi un urstânăr, de talie mare, sau unul bătrân.În zăpada moale și afânată, urmeleerau bine întipărite, dar nu erau în-ghețate, semn că ursul nu trecuse defoarte multă vreme pe acolo.

Am încetat discuțiile și cântatul.Înaintam încet și cu toate simțurile as-cuțite. La un moment dat, am obser-vat cum urmele duc spre pădure. Noine-am urmat drumul nostru. Cândești atent, cu simțurile treze, ai senza-ția că auzi cum respiră pădurea, și celmai mic zgomot este amplificat. Dru-mul se ridica pe o culme, lăsând pă-durea să-i cadă la picioare și sădeschidă înaintea sa un mic crâng,format probabil în urma unor tăieri.Din înălțimea coamei pe care ne

DE SEZON


Prima mea întâlnire cu ursul nu a avut loc la vânătoare. Întâlnirile din grădinilezoologice nici nu le pun la socoteală, căci acolo nu îl vedeam în arealul lui, ci încaptivitate. Eram un grup de tineri studenți plecați pe cărările munților într-undecembrie capricios în care am prins, în cele câteva zile, de la ore de soare strălucitorși prietenos, până la viscol puternic ce îți tăia respirația, ninsoare deasă și nori groși cecoborau peste vârfurile munților și pădure.

Întâlniri cu urșiMARIA SĂVULESCU

APRILIE 2018 | 21

Invitație la reflecție…

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

aflam, am auzit foșnet venind dinsprecrâng. Ne-am lăsat instinctiv pe vineși am urmărit cu atenție.

Era ursul nostru. Sincer, nici nuștiu să vă spun dacă era mare sauuriaș, căci eram înlemniți. Ne uitamîn tăcere la el cum se depărta de dru-mul nostru. Nu știu dacă am stat se-cunde sau minute admirând întregulpeisaj. Prezența ursului părea să com-pleteze măreția muntelui.

Mi-am adus apoi aminte ce îmi po-vestea tata, aspecte citite în cărți șitrăite pe cărările de vânătoare, șianume că ursul atacă doar în patrucazuri: când ursoaica cu pui se temecă aceștia sunt în pericol, când ursuleste rănit, când ursul, flămând fiind,dă de un cadavru și când omul îl de-ranjează sau când ciobanul încearcăsă-și salveze oaia prinsă de urs.

În general, în raportul cu omul,ursul este un animal pașnic. Și dinnou, și aici, cel care a invadat spațiulceluilalt este tot omul și nu ursul. Fap-tul că a ajuns să coboare atât de desîn comunitățile umane este, probabil,consecința acțiunilor omului care i-ainvadat spațiul și, în multe cazuri, astricat echilibrul ecosistemului în caretrăiește ursul.

Întâmplarea povestită confirmăcele citite de mine în cartea „Vânatul”,scrisă de Vasile Cotta. Mediul de viațăal ursului, așa cum este descris înaceastă carte, susține faptul că omuli-a invadat spațiul. „Ursul este un ani-mal al pădurilor întinse și liniștite, ne-umblate sau cât mai puțin umblate deom. Mediul său de trai trebuie să cu-prindă stâncării sau mari doborâturide vânt (arborete), în care să-și poatăamenaja bârlogul. Dacă toamna, lamunte, nu se găsește hrană suficientă,atunci coboară la dealuri până în apro-pierea așezărilor omenești (500-600 maltitudine) în căutare de mere și perepădurețe sau chiar livezi cultivate.După ce acest fel de hrană se termină,se retrage din nou la munte. (…) Pestetot, atracția o constituie merele și pe-rele pădurețe, livezile cultivate cu pruniși meri, pădurile cu specii de stejar careau avut ghindă în acel an. De reținutcă, peste tot, în vecinătatea acestorsurse de hrană trebuie să existe și undesiș compus din arboret tânăr, în careurșii să aibă adăpost peste zi” (p.133).

Tot despre urs, C. Rosetti-Bălă-nescu scrie: „Ursul e un omnivor, adicăun animal care mănâncă de toate – dela iarbă și boabele tufelor până la șoa-reci, insecte și larve, și de la mierea al-binelor până la vânatul mare șianimalele domestice, putând doborî untaur puternic dintr-o lovitură de

brâncă. Urșii obișnuiți cu carnea potaduce mari pagube printre vitele, caiiși oile care se află pe munte la pășu-nat.” – „Urmele animalelor sălbatice”(p.47).

Când avem de-a face cu astfel deuriași ai naturii, este bine să le cu-noaștem obiceiurile, să știm să citimurmele și cum să ne ferim de situațiilimită din care, trebuie să recunoaș-tem, șansele mai mari să iasă învin-gător le are Moș Martin.

Dar povestirile despre acest uriașau farmecul lor. Seara, în jurul focu-lui, amintirile se deapănă ca lâna ră-sucită de fus din caerul fuiorului.

…Pe Valea Vaserului, în Maramu-reș, acum peste 40 de ani, într-o zi so-rită de septembrie, un tânăr vânătoravea să împuște pentru prima oară unurs. Aș putea spune, după ce am auzitpovestea, că mai mult ursul a ieșit încalea tânărului vânător. Urma să aibăloc o vânătoare la goană, iar vânăto-rul, împreună cu unul dintre pădurari,mergeau agale să închidă unul din

flancuri. Drumul trecea pe lângă ozonă plină de tufe de afine și zmeur.Ursul, deranjat de trecerea lor, ieșidin zona unde căuta fructele rămase.Poteca nu era mai lată de 1-2 metri.Namila apăru pe la nici 30 de metri,ridicându-se pe picioarele din spate.Se simțea surprins și se pregătea săreacționeze într-un fel. Vânătorul ochiși doborî ursul. Un amestec de senti-mente contradictorii năpădiră inimatânărului: emoție, bucurie, părere derău… Stătea tăcut, alături de uriașulbrun-cenușiu.

…Mulți kilometri mai spre sudulțării, pe Valea Arieșului, sus în muntese mergea la rotitul cocoșului. Vorbimde primăveri reci, care prindeau ver-sanții muntelui plini cu zăpadă cefăcea înaintarea aproape imposibilă.Deplasarea la locul de rotit era o ade-vărată luptă și un test de voință.Ajunși acolo, vânătorul și pădurarulîși căutau un loc ferit, unde să aștepteliniștiți apariția cocoșului. Până să seașeze, fură surprinși de apariția unuiurs. Se înțeleseseră din priviri să tragădoar dacă ursul atacă. Stăteau nemiș-cați. Ursul adulmecă îndelung, îi privipreț de câteva clipe, apoi se întoarseliniștit, dispărând pe același drum pecare venise. Dintr-o dată, rotitul coco-șului trecuse pe planul secund, cei doifiind sub influența intâlnirii avute cumarele brun.

Ursul, alături de cocoșul demunte, cocoșul de mesteacăn, capraneagră și râs sunt bogății de neprețuitpe care le-am primit spre vânare sus-tenabilă de la Natură. Sper din tot su-fletul să găsim maturitatea și caleacea mai potivită de a le conserva și deacum înainte, în interesul unei vână-tori durabile. Rolul vânătorilor înaceastă acțiune este esențial.

Ursul e un omnivor,adică un animal care

mănâncă de toate – de laiarbă și boabele tufelorpână la șoareci, insecte șilarve, și de la miereaalbinelor până la vânatulmare și animaleledomestice, putând doborîun taur puternic dintr-olovitură de brâncă. Urșiiobișnuiți cu carnea potaduce mari pagube printrevitele, caii și oile care se aflăpe munte la pășunat”.–C. Rosetti-Bălănescu

M omentele sunt la fel de pa-sionante pentru vânători, iarnecunoscutele poteci tainice

de vânătoare mai atent căutate de aceș -tia, spre întâlnirea cu natura ocrotitoareși, de ce nu, cu ai ei prădători, pentru

echilibrul ecosistemului. Deși peisajuleste unul auster, pentru protejatul Zei-ței Diana are importanță fiecare etapăa anului vânătoresc, acesta nelăsându-se învins de capriciile vremii.

Frumusețea și dibăcia de a înșela

instinctul precautului șacal sau de a pă-căli șiretenia vulpii atunci când ies înbătaia puștii, cât și strădania vânători-lor de a diminua populația acestor pră-dători în fondurile de vânătoare, suntrezultante ale unor îndepărtate tradiții,pentru o necesară coabitare cu efectpozitiv. Cred că numai așa devenimmai buni, mai utili pentru noi și natură,acolo unde trăim.

Despre aceste două specii fiindvorba, trebuie să recunoaștem că s-auînmulțit foarte mult și, din aceastăcauză, și cotele de vânătoare au cres-cut. La pândă, cât și la goană, metodeledau rezultate la combaterile organizatede asociațiile profesioniste tradiționalede vânătoare. Numai acei vânători pa-sionați de acest mod plăcut de vână-toare au parte de cele maispectaculoase momente, în care cu-noașterea comportării faunei cinegeticeși iscusința vânătorului sunt aruncateîn lupta cu inteligența genetică a sălbă-ticiunilor în cauză.

Mulți dintre așa-zișii vânători per-cep activitatea de combatere a dăună-torilor ca o corvoadă și atunci cândgrupa organizează zile cu astfel de ac-tivități găsesc motivații pentru a ab-senta. De aceea adresez mesajul numaiacelor vânători doritori de cunoaștereși iubitori de astfel de partide, care nuțin de condițiile atmosferice, fiind con-știenți de importanța conservării cucontinuitate a echilibrului ecologic.

Cu șacalul nu este de glumit!Șacalul sau „lupul de trestie” este

specific nordului continentului africanși țărilor sud-vest asiatice, cu aspect in-termediar între lup și vulpe, și a invadatîn ultima perioadă zona de sud și vest ațării, dar nu numai, după ce prin anii1929 a pătruns stingher, trecând Dună-rea dinspre Grecia și Bulgaria, în caretrăia încă din anii 1500. Specialiștiispun că, la noi, în ultimii 15 ani, numă-rul lor a crescut de 7 ori și se estimeazăla cifra de aproximativ 7.000 de exem-plare, iar în Bulgaria la cca. 43.000,după statistici și informațiile din presă.

Este o specie oportunistă pentru căacesta consumă orice, până și cadavrealterate de animale. Neavând prefe-rințe speciale, mănâncă de la iezi de că-prioară, fazani, purcei de mistreți,iepuri dar și oi, capre domestice, păsăridin ogrăzile gospodarilor, neocolindnici fructele, cerealele, legumele etc.Blana lui se aseamănă cu a lupului, dareste mai mult galben-auriu spre roșcat.Vărul acestui Canis aureus, cum i sespune în latină, este coiotul, un prădui-tor la fel de îndrăzneț.

Este mai numeros în județele Tul-


Vânătoare

VânătoriinteresanteText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Pasiunea pentru vânătoare nu înseamnă doar a ieși înteren și a împușca speciile de vânat autorizate sau numaide a ne ști mereu cu tolba plină, din care răzbate o coadăde fazan sau un cap de urechiat ori ceva rațe sau gâștesălbatice la ciochinar, spre fala personală. Acum, cândsezonul de vânătoare „activ” s-a sfârșit, pentrubinemeritata perioadă de răgaz lăsată faunei spreperpetuă înmulțire, vânătorul adevărat participă la fel deactiv, în cadrul grupei, la vânătorile organizate pentrucombaterea controlată a unor dăunători cu păr și pene.

DIN TEREN

APRILIE 2018 | 23

cea, Constanța, Călărași, Giurgiu, Olt,Dolj, Mehedinți, în Câmpia de Vest, dara fost semnalat și în zonele Brașov, Ma-ramureș și Suceava. El se vânează în tottimpul anului, ca și vulpea, pentru aține sub control efectivele sale. Împere-cherea are loc în lunile februarie-mar-tie, gestația durând 62-63 de zile.

Șacalul este găsit de vânători în lo-curi singuratice, în văgăuni cu mărăci-nișuri și în alte locații greu accesibile.Localnicii de prin Banat spun că șacalulscoate vulpea și îi ocupă vizuina, iar dinobservații, reprezentanții asociațiilor devânătoare și pescuit sportiv afirmă că,atunci când crește numărul șacalilor,scad efectivele de vulpi, explicația fiindlupta pentru hrană și dominația terito-rială, în avantaj fiind, desigur, șacalul.În Deltă, acolo unde vânătoarea esteinterzisă, ei își fac de cap și atacă înhaită pelicanii, precum și păsările carecuibăresc pe suprafața solului, neoco-lind însă oile de la stânele ciobanilordin zonă.

Preferă pădurile liniștite și stufări-șurile din câmpie și deal, evitându-le pecele muntoase. Are mirosul, auzul șivăzul foarte dezvoltate și este un înotă-tor excelent. Prin faptul că se hrăneștecu hoituri ori atacă animalele bătrânesau bolnave poate fi considerat, întreanumite limite, și un sanitar al păduri-lor. Ziua trăiește în locuri retase, iarnoapte iese la vânat. Cel mai ușor sevânează la goană, cu arme cu țevi liseși alice de 3,5-4,00 mm, dar și cu che-mătoarea sau la pândă, în trecători saula cadavre-momeală.

O pândă la LetcaDe la fabulele lui Esop, prin mit și

legende, iată-ne astăzi la fel ca în anti-chitate, mereu în dispută cu popularavulpe (Vulpes vulpes), numai că timpula marcat schimbări de conjunctură.Astfel, s-a dus vremea când blănurilede vulpe aveau preț și când roșcateledirecționau interesul vânătorilor spre ocațaveică de iarnă, drept cadou doam-nei. Încet, încet, blănurile sintetice auinvadat spațiile comerciale de pretutin-deni, în ton cu trâmbițatele „iubiri”pentru natură și fauna acesteia a unor„ecologiști” de conjunctură.

Nu demult, am trăit emoția unorvânători care încep acum, în răgazul detimp ce îl are vânătorul în respect fațăde fauna de vânătoare, protejând-oprin inițierea unor combateri contro-late la speciile dăunătoare. Am întâlnito grupă de vânători bine închegată dinpunct de vedere al socializării, al res-pectului față de rolul grupei, cu o dis-ciplină „de fier” în care organizatorul șipaznicul de vânătoare aduc cinste aso-

ciației din care fac parte și sunt mândri,alături de colectivitate, de a fi vânătoriadevărați, demni de protectoareaDiana. Așadar, iată-mă la o vânătoareinteresantă!

Autorizația dă dezlegare la comba-terea dăunătorilor cu păr, șacalul și vul-pea. După mereu prezentul instructajși ocuparea locurilor de pândă, a venitmomentul de a gusta din plin capriciilevremii, mai întâi o ploaie cu găleata,urmată de trecerea treptată către o la-poviță sâcâitoare ca în sezonul deiarnă. Un vânticel se strecoară printreramurile cu frunze ruginii de stejar,alăturându-se picăturilor de ploaie mo-cănească, amestecată cu spic de nea,nepotrivite pentru astfel de vânătoare.Prezența, chiar trecătoare, în fondul devânătoare a șacalilor și a mai statorni-celor vulpi îi preocupă pe Vali, organi-zatorul, și pe Stelică, paznicul, de maimult timp, reușind, doar în acest sezon,să elimine din teren un număr de 30 deșacali și 100 de vulpi.

Gândurile mă readuc la locul, dinstand, concentrându-mă asupra mo-mentului, în așteptarea posibilei întâl-niri cu prăduitorii. Pe fondul alb alstratului superficial de zăpadă așternut

în pădurea de ștejar, la numai 20-25 depași de mine, dintr-un amestec de crăcicu ghimpi de măceșe, puieți de stejar șiiarbă uscată, înaintează precaute patrupicioare negre, urmate de ceva care setermină cu un smoc alb. Apoi, deodată,în șanțul de la marginea drumului fore-stier, se deslușește un bot ascuțit șidouă urechi cu vârfuri negre. Cu coada,pare să își măture urmele de pe zăpadă.

La numai o aruncătură de băț, pe oridicătură de pământ, urmele duc cătreo vizuină care trădează intenția roșca-tei. Acolo trebuie să ajungă spre ascăpa de larma bătăiașilor aflați în de-părtare. Pe vreme bună, ar fi stat printufișuri și numai în amurg ar fi ieșitdupă hrană. Acum însă a fost nevoităsă se întoarcă din drumu-i care o duceala locul în care își îngropase ceva re-zerve.

Ascultă nemișcată, apoi încearcă sătreacă drumul forestier, lăsând urmerectilinii pe stratul de zăpadă. Gândulîmi fuge iarăși la faptul că, în ciuda ex-perienței ei de secole, în care a fost cău-tată, i s-au întins capcane, a fost rănităsau împușcată, totuși curajul, vioiciu-nea, puterea de adaptare la oricarecondiții de mediu, tehnicile abile de vâ-nătoare ziua, dar mai ales noaptea, auconstituit factori ai succesul înmulțiriiei. În timp ce alte specii hiberneazăiarna, aceasta „muncește”, se înmul-țește și dă bătaie de cap vânătorilor șinu numai.

O bubuitură din gură de foc, venitădin vecinătatea mea, îmi întrerupe gân-durile, iar vulpii îi sunt anihilate inten-țiile. Din păcate pentru ea, astăziroșcata a avut o zi cu ghinion! Și caaceasta, încă șase asemenea. Șacaliiînsă au lipsit sau au fost mai prevăză-tori.

Dar și mâine urmează o zi. Până lao altă vânătoare, bucurați-vă de ziua deazi și fiți mândri de a fi vânători adevă-rați!


E ste o întrebare pe cât de fi-rească, pe atât de îndreptățită.Pentru că, marea majoritate a

vânătorilor vânează o întreagă varie-tate de specii de vânat, de la păsăretulde câmpie la cel de baltă și de la vâna-tul mic cu păr, la cel mare, negru.

Părerile în ceea ce privește „univer-salitatea” câinelui de vânătoare par a fiîmpărțite, cum este de altfel și firesc,experiența fiecăruia dintre noi fiind ar-gumentul numărul unu pentru expri-marea opțiunii pentru o rasă de câinisau alta.

Dintre pontatori, în Europa celpuțin, bracul german cu păr scurt darși cel cu păr sârmos, par a fi primaalegere. Puternici și cu un „nas” bun,bracii pontează și fac aport cu un realtalent, pe teren uscat, atât la vânatmic cât și la păsăret, dar intră cu plă-cere și în apă pentru a aporta o rațăsau o gârliță mare, în timpul sezonu-lui rece, la baltă.

Dintre scotocitori, springerul spa-

niel câștigă tot mai mulți adepți, atuncicând se pune accent pe o utilizare mul-tiplă. Are un „nas” foarte bun, energiesuficientă pentru o zi întreagă de vână-toare și aportează cu plăcere, la nevoieși din apă.

Pe continentul nord-american, la-bradorii câștigă tot mai mult teren înceea ce privește utilizarea multiplă lavânătoare. Aportori prin excelență, labaltă și mai ales la vreme de toamnătârzie, cu frig și chiar îngheț, labradoriidovedesc mai nou calități demne de in-vidiat, fiind capabili de a învăța și a fideosebit de utili la vânătoarea pe terenuscat, la păsăret, la fazani și potârnichideopotrivă. Docilitatea și temperamen-tul maleabil, alături de un simț al mi-rosului suficient de bun, energia șipasiunea pentru vânătoare a acestora,îi aduce tot mai des în prim plan cândvine vorba despre o rasă de câini de vâ-nătoare, să-i numim, universali. Existădeja canise specializate pentru crește-rea și antrenarea labradorilor pentru

vânătoarea la picior. Singurul inconve-nient, dacă îl putem numi astfel, dar lacare se lucrează intens, este viteza dedeplasare în teren, ceva mai redusădecât a unui brac german spre exem-plu, aceasta din cauza constituției fiziceîn sine a labradorilor. Dar despre acestsubiect vom vorbi mai pe larg într-oediție viitore.

În ceea ce privește alegerea câineluide vânătoare, în primul rând trebuie săluăm în considerare vânatul principalpe care îl avem în vedere și pentru carevom ieși cel mai des în teren. De aici,pașii următori sunt relativ mai simpli.Dorim să fie și un câine de companie,să fie ușor de dresat și plăcut cu cei dinfamilie, rezistent la capriciile vremii,docil, maleabil și ascultător, toate suntîntrebări la care trebuie să dăm un răs-puns foarte clar înainte de a face alege-rea finală. Nu este ușor, dar o alegerecorectă poate aduce satisfacția fărăegal atât pe teren, la vânătore, cât șiacasă, când „punem pușca în cui”!

CHINOLOGIE

Câini de vânătoare cu utilizare multiplăALECSANDRU CODRIN

Când vine vorba despre alegerea unui nou câine de vânătoare, o întrebare pare săapară în gândul multoara dintre noi: Există oare un câine de vânătoare universal, „bun la toate”? dacă ne este permis să putem spune astfel.

Câinele de vânătoare

APRILIE 2018 | 25

U șor de recunoscut, păpădiaeste întâlnită în zona de câm-pie, deal și submontană, pe

pajiști, la marginea și în poienile pădu-rilor, pe malul apelor, în grădini și pemarginea drumurilor, preferând locu-rile însorite, dar fiind relativ puțin pre-tențioasă față de condițiile de sol șiumiditate. Florile galbene sunt grupateîn capitule, iar frunzele sunt alungiteși adânc crestate.

Păpădia a fost folosită încă din ve-

chime pentru calitățile sale tămădui-toare, în tradiția populară fiind cunos-cută și sub denumirile defloarea-găinii, floarea-mălaiului, păpă-lungă, lăptucă, buhă, crestățea, gușa-găinii, gălbinele-grase, sau lilicea.Francezii o numesc „dent de lion” (din-ții leului), făcând referire la frunzeleadânc crestate ale plantei. Păpădia areo putere de regenerare impresionantă,fiecare plantă fiind capabilă să pro-ducă un număr de circa 5.000 de se-

mințe anual, un hectar cultivat avândun potențial de producție de circa 97de milioane de semințe pe an. Păpădianu necesită polenizare, fapt ce explicărăspândirea fără dificultate a planteipe o varietate atât de largă de terenuri.

Ca plantă tămăditoare, păpădia esterecunoscută pentru conținutul bogat devitamine, minerale și oligoelemente,fiind un supliment alimentar importantîn special în perioada primăverii, cu rolîn regenerarea, refacerea, detoxifiereași energizarea organismului.

Atât frunzele, cât și rădăcina, con-țin taraxacină, element ce ajută în tra-tatrea afecțiunilor digestive, vitamineleA, B, C, D și K, precum și o serie deelemente precum proteine, glucide,fier, potasiu, magneziu și zinc, alăturide alți flavonoizi și carotenoizi. Grațiecomponenteor sale, păpădia poateajuta în cazul afecțiunilor de ficat, ve-zică biliară și rinichi, acțiunea ușor diu-retică contribuind la detoxificareaorganismului și tonifierea acestuia. Deasemenea poate ajuta în cazul gutei,reumatismului și aterosclerozei, pre-cum și pentru tratamente în cazul le-ziunilor cutanate ușoare. Aparițiapăpădiei la începutul primăverii oferăposibilitatea folosirii calităților acesteiala revigorarea și refacerea organismu-lui după perioada iernii. Păpădia poatefi folosită în stare proaspătă, în salateși în preparate culiare, dar și sub formăde ceai din frunze și rădăcină, tinctură,decoct și sirop din frunze și rădăcină.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării probleme-lor de sănătate sau pentru înlocuireamedicamentelor prescrise de persoana-lul medical autorizat. Înainte de a uti-liza plantele medicinale în general, suborice formă, este recomandată vizita lamedic, iar administrarea preparatelornaturiste din păpădie să se facă numaila recomandarea acestuia. Opinia me-dicului este neapărat necesară și se im-pune ca o măsură de prevedere,precauție și siguranță.

FLORAPlante tămăduitoare

PăpădiaDOCTOR PLANT

Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee,care face parte din Familia Asteraceae, este originară dinEuropa și a fost introdusă în America de Nord ca plantăpentru consum alimentar, fiind ulterior naturalizată și înAmerica de Sud, sudul Africii, Australia, Noua Zeelandă șiIndia. Considerată adesea drept buruiană ce dăuneazăculturilor agricole, păpădia este în același timp o plantăcu deosebite calități benefice pentru organismul uman,fiind ulterior înscrisă între plantele tămăduitoare deprimă importanță.

rădăcinăfrunze semințe

După ce a fost consultată soacra luiBulă, aceasta părăsește cabinetul înso-țită de Bulina, iar Bulă rămâne singurcu psihiatrul care îl liniștește:

- Chiar nu este cazul ca să vă facețiprobleme. Este o simplă boală a bătrâ-neții. Cu o asemenea afecțiune poatetrăi încă o sută de ani.

- Aoleo!… exclamă Bulă palid lafață. Exact de asta mi-era teamă!

* * *După o ceartă cruntă, Bulă și Bulina

se prăbușesc obosiți pe câte un scaun, iar

Bulă, totalmente scârbit de atâta scan-dal, s-a hotărât să stingă orice tărăboi:

- Auzi,… știi ce? Mie mi-ajungeatâta ceartă, nu mai rabd, așa că hai sădivorțăm și cu asta, basta!

- Aha, exclamă Bulina înțepată, aiimpresia că totul merge numai așa cumîți convine ție? Nu, pe mine văduvă m-ai luat, văduvă ai să mă lași!

* * *Auzind soneria, Bulă deschide, iar

în prag îl întâlnește pe preot care ve-nise cu botezul. Acesta trece printoate camerele, murmurând citate dinSfânta Evanghelie, iar la plecare îi bi-necuvântează pe Bulă și pe Bulina,după care Bulă îl conduce spre ușă.

- Fiule, am impresia că de multișorn-ai mai deschis Biblia.

- Nu chiar așa de mult, părințele,îi șoptește Bulă cu mare grijă să nu fieauzit, de alaltăieri.

Foarte surprins, preotul se opreșteși-l cercetează atent:

- Sigur? Sper că nu mă minți.- Vai de mine părințele, se poate?

Doar acolo îmi țin eu banii.

* * *Bulă s-a dus la ANAF ca să-și re-

zolve o problemă și, datorită aglome-rației s-a certat zdravăn cu secretara,iar în cele din urmă reușește să pă-trundă la șeful cel mare:

- Cu ce vă pot fi de folos? îl întreabășeful.

- Păi, secretata dumitale m-a tri-mis la dracu!

- Mă rog,… atunci de ce ați venit lamine?

* * *Târziu în noapte, Bulina îl zdrun-

cină pe Bulă care dormea dus, torcândîncetișor și tresare speriat:

- Ce-i… s-a-ntâmplat ceva?- Da! Uite acolo, pe perete!- Ce naiba-i pe perete, că nu văd

nimic?!- Tu ești chior? E un păianjen.Bulă o cercetează încruntat, iar

apoi își trântește capul pe pernă,bombănind:

- Și ai vrea să fie… vreun Rem-brandt?

BULINEȚIȚI


UMOR

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

APRILIE 2018 | 27

PESCUITPuncte de vedere 28

Atelierul muscarului 31Expo Fishing & Hunting 2018 32

Vine, vine, primăvaraaa… 34Mozaic de primăvară 36

Pescuit pe râu 38

APRILIE

Ne aflăm în plină perioadă deprohibiție, reglementată prin Ordi-nul nr. 8/174/ 2018 privind stabili-rea perioadelor și zonelor de

prohibiție a pescuitului, precum și a zonelor de protecție a resurselor acva-tice vii în anul 2018, la 60 de zile pentru apele interioare, 7 aprilie - 5 iunieinclusiv, și 45 de zile pentru apele care constitue frontieră de stat, adică 7aprilie - 22 mai inclusiv.

Pescuitul, în această perioadă, se poate practica numai în unitățile de ac-vacultură, cu respectarea regulamentelor impuse de administratorii acestora.

Apele au atins în această primăvară cote peste nivelul de inundație, darau început să se încălzească. Vremea este, în continuare, schimbătoare, cufluctuații destul de mari ale temperaturilor.

Peștii se pregătesc pentru reproducere. Se hrănesc apatic în zonele custuf din apropierea malurilor, unde apa a început să se încălzească.

Știuca, deși teoretic a depășit perioada de reproducere, intră și ea în pro-hibiția generală.

Pescuitul salmonidelor în apele de munte este, în continuare, interzis.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

ISTORICDorim să rememorăm împreună ur-

mătoarele etape organizatorice trecutedin activitatea de administrare/ gestio-nare a resursei acvatice vii din bazinelepiscicole naturale:

• în perioada 2002-2003 s-a reușitrecontractarea folosinței apelor demunte, colinare și de șes de la RegiaNațională a Pădurilot (RNP) și Compa-nia Națională de Administrare a Fon-dului Piscicol (C.N.A.F.P.), înființată înanul 2001;

• între timp, în anul 2004, s-a înfiin-țat Agenția Națională pentru Pescuit șiAcvacultură (A.N.P.A.), care a funcționatîn paralel cu C.N.A.F.P., rămasă, încă operioadă, titulară în contractele de ges -tionare durabilă a resursei piscicole;

• în cadrul A.N.P.A. s-a înființat, totîn anul 2004, Inspecția Piscicolă, motivpentru care s-a retras dreptul persona-lului cu atribuții de pază al asociațiilortitulare de contracte de a mai constatainfracțiuni și aplica contravenții pe liniede pescuit, fapt ce a marcat proliferareabraconajului și începutul dezorganiză-rii activității de pescuit recreativ/spor-tiv în România;

• mai mult decât atât, în perioada2006-2007, C.N.A.F.P. a încheiat, înmod fraudulos, contracte noi de gestio-nare durabilă a resursei acvatice cu alteasociații „de apartament” nou înfiin-țate, pe zonele de pescuit contractatedeja de asociațiile tradiționale afiliate;

• apoi, în anul 2008, au începutproblemele cu Administrația Domenii-lor Statului (A.D.S.), fiindcă aceasta nua vrut să mai recunoască contractele deexploatare durabilă a resursei acvaticevii și să aplice prevederile legii care oobliga să preia aceste contracte de laC.N.A.F.P., desființată prin OUG23/2008, prevedere introdusă tot lasusținerea noastră;

• conducerile succesive aleA.N.P.A., succesoarea A.D.S. în drep-turi și obligații, au procedat în conti-nuare în mod similar;

• a trebuit ca A.G.V.P.S. să se con-sulte cu conducerile asociațiilor afiliateși să demareze acțiuni judecătorești, încontradictoriu cu A.D.S., apoi cuA.N.P.A., succesoare în drepturi și obli-gații a acesteia, în scopul obligării aces-teia să încheie acte-adiționale deprelungire a contractelor de exploatare

durabilă a resursei acvatice vii; asocia-țiile afiliate, care au dus până la capăt ac-țiunile demarate în acest sens, aucâștigat procesele: A.J.V.P.S. Galați,A.J.V.P.S. Suceava, A.J.V.P.S. Maramu-reș, A.J.V.P.S. Bistrița, AVPS Făgăraș,A.J.V.P.S. Bihor, A.J.V.P.S. Olt; vecheaconducere a A.N.P.A. le-a încheiat acte-adiționale, dar nu le-a eliberat și autori-zații de pescuit recreativ/sportiv,menținând astfel valabilitatea permiseloreliberate de A.N.P.A. în toată țara, inclu-siv în zonele a căror folosință era con-tractată cu asociațiile de pescari sportivi;

• în anul 2011, ignorând toate con-tractele aflate în derulare, conducereaA.N.P.A. a demarat acțiunea de atri-buire a dreptului de pescuit prin auto-rizare; abuzurile evidente săvârșite defuncționarii A.N.P.A., coordonate deconducerea acestei instituții, au fost fă-cute în scopul, mai mult sau mai puținmascat, de „distrugere a monopoluluiA.G.V.P.S.”; ne amintim de fragmenta-rea și redenumirea zonelor de pescuitcontractate, constituirea de noi zone peape inexistente sau fără debite con-stante, atribuirea acestor zone unorasociații de apartament în baza unordocumente false etc.; pentru toateaceste abuzuri, A.G.V.P.S., în numeleasociațiilor afiliate păgubite, a sesizatsituația organelor de urmărire penală,ancheta fiind în derulare;

• tot din anul 2011 au început pro-blemele și pe linie de pescuit în apelede munte, fiindcă directorul general alR.N.P. a refuzat să mai prelungeascăcontractele încheiate în anul 2001 depredecesorul acestuia; se cunoaște de-zastrul care a urmat în apele de munte,care nu au mai fost populate cu salmo-nide, iar amenajările salmonicole șipăstrăvăriile au rămas nefolosite;

• trebuie să ne reamintim și desprecampaniile de uzurpare/denigrare aA.G.V.P.S. și a asociațiilor afiliate între-prinse în toată această perioadă decătre Federația Română de PescuitSportiv (F.R.P.S.), federație sportivăsusținută în mod evident de unii func-ționari A.N.P.A., făcute în scopul des-tabilizării activității de pescuit recreativși competițional, cu intenții clar expri-mate de dizolvare a structurii de orga-nizare asociative existente; toateacțiunile acestei federații au fost con-tracarate cu succes atât în Comitetulconsultativ pentru sectorul pescărescde pe lângă Ministerul Agriculturii șiDezvoltării Rurale (M.A.D.R.), cât și lainstanțele de judecată competente;

• conducerea A.G.V.P.S. a urmărit,în perioada la care ne referim, și conți-nutul proiectelor de modificare a acte-lor normative în domeniul piscicol, în


Puncte de vedereOPINIE

Contractele de utilizare a resursei acvatice vii de cătreasociațiile de pescari recreativi/sportivi nu s-au realizatde la sine. A fost nevoie de o muncă de lămurire de ani dezile în acest sens, din partea conducerii A.G.V.P.S., muncădespre care asociațiile afiliate au fost ținute la curentpermanent, prin adrese scrise și alte tipuri de comunicări.

Probleme privindatribuirea în gestionare azonelor de pescuitNECULAI ȘELARU, VLADIMIR HORIA TALPEȘ

APRILIE 2018 | 29

scopul creării premiselor necesare re-contractării exploatării resursei acva-tice vii de către asociațiile afiliate; înreglementările de completare și modi-ficare a O.U.G. nr. 23/2008, ca și în Or-dinul nr. 60/2017, s-a reușit într-omare măsură, deși oarecum confuz,acest lucru;

• apoi, în baza acestor reglementări,s-a reușit impunerea unora dintre sus-ținerile noastre de recontractare a utili-zării resursei acvatice vii din zonele depescuit pentru care nu existau contracteîn curs de derulare; s-a recunoscut, to-todată, și valabilitatea actelor-adițio-nale încheiate la vechile contracte, caurmare a hotărârilor judecătorești ră-mase definitive și irevocabile;

• ne găsim, în prezent, în situațiadepășirii primei etape de atribuire autilizării resurselor acvatice vii din zo-nele de pescuit, care s-a făcut deja înbaza Ordinului nr. 60/2017;

• cea de-a doua etapă de atribuirese va realiza tot în baza prevederilorOrdinului nr. 60/2017, probabil maiînainte de aprobarea prin lege a Proiec-tului de modificare și completare aO.U.G. nr. 23/2008, care va impunereale modificări în conținutului ordinu-lui la care ne referim.

PROBLEMEAtribuirea utilizării resursei acva-

tice vii, în anul 2017, nu s-a derulatfără probleme.

Ordinul nr. 60/2017, cu toate defi-ciențele pe care le critică lumea, a făcutposibilă, până acum, demararea și fina-lizarea primei etape de atribuire, cares-a desfășurat mulțumitor pentru cca.80% din asociațiile afiliate. Dar nu pen-tru toate și nu fără probleme și riscuri.

Problemele pe care le-am întâmpi-nat sau au rămas nesoluționate suntpunctuale și se referă la:

• unele intervenții necesare, în spri-jinul unor asociații afiliate, la nivelulconducerii A.N.P.A., pentru delimitareacorectă a zonelor de pescuit, care sesuprapuneau între ele sau în situațiacelor scoase la atribuire, deși făceauobiectul unor contracte anterioare;

• notificările care s-au impus, pen-tru punctarea corectă a unor asociațiiafiliate și corectarea punctajelor delibe-rat eronate acordate în scopul favoriză-rii altor asociații neafiliate, pentrucorectarea contractelor greșit formu-late sau încheiate etc.

În acest plus, conducerea A.G.V.P.S.a mediat întâlniri, cu sau fără rezultat, lanivelul conducerii A.N.P.A., pentru cla-rificarea problemelor litigioase privind:

• cele câteva atribuiri frauduloase,prin care au fost defavorizate

A.J.V.P.S. Caraș-Severin, A.J.V.P.S.Bacău, A.J.V.P.S. Hunedoara și AVPSSighișoara;

• încălcări grave ale legii, de naturăpenală, prin emiterea și eliberarea depermise de pescuit false de către uneleasociații neafiliate și încasarea unorsume necuvenite de către acestea prinînșelarea pescarilor recreativi;

• problemele litigioase grave, posi-bil de natură penală, existente întreA.J.V.P.S. Suceava și A.N.P.A.

Problemele au fost generate, în opi-nia noastră, exclusiv de personalulA.N.P.A., deoarece:

• nu a respectat întocmai prevede-rile reglementărilor în vigoare (ordin,decizii) referitoare la atribuire, luândîn considerare, spre exemplu, planurilede management întocmite de Societa-tea AquaTerra;

• a supraapreciat, în opinia noastrădeliberat, punctajele acordate APS Ba-natul Timiș și APS Sovata 2008;

• a aplicat în mod discriminatoriuprevederile reglementărilor în vigoareîn cazul unor asociații cu contracteaflate în derulare (A.J.V.P.S. Olt,A.J.V.P.S. Bihor, A.J.V.P.S. Maramureș,AVPS Făgăraș și A.J.V.P.S. Bistrița);

• a favorizat, în mod evident, uneleasociații concurente cu asociațiile afi-liate, precum CRE Bacău, APS Banatulși AP Sovata 2008;

• nu a luat măsurile de sancțio-nare a asociațiilor care și-au eliberatsingure permise de pescuit în anul2018, unele dintre acestea fără a aveacontracte de utilizare a resursei acva-tice vii cu A.N.P.A.;

• a întârziat eliberarea permiselorde pescuit recreativ până de curând,așa încât membrii asociațiilor benefi-ciare de contracte le-au primit târziu șiau fost nevoiți să-și asume riscuriletemporare a pescuitului fără permis;

• au întârziat afișarea listei asocia-țiilor beneficiare de contracte și a zone-lor de pescuit contractate de fiecare,precum și a listei apelor neatribuite pe

care poate pescui gratis orice pescar cupermis albastru valabil în anul 2018,ceea ce a pus organele de control în im-posibilitatea aplicării sancțiunilor pre-văzute de lege.

Mai amintim o ultimă problemă,deloc de neglijat, anume contestareaOrdinului nr. 60/2017 de către maimulte asociații, ordin care a stat la bazaîncheierii contractelor de utilizare a re-sursei acvatice vii. Dacă Ordinul înbaza căruia au fost încheiate contrac-tele ar fi anulat ca nelegal, prin hotă-râre a organelor competente dejudecată, atunci ar putea fi ridicate șiunele probleme în legătură cu valabili-tatea contractelor încheiate în bazaacestei reglementări.

Am înțeles atacarea Ordinului nr.60/2017 de unele asociații de aparta-ment, interesate doar de vindereapermiselor de pescuit recreativ, darnu înțelegem această acțiune din par-tea unei asociații afiliate. Fiindcă,într-un astfel de litigiu, vom fi nevoițisă fim de partea A.N.P.A., în interesulmajorității asociațiilor afiliate benefi-ciare de contracte și, implicit, împo-triva acțiunii acestei asociații afiliate,ceea ce va fi extrem de neplăcut pen-tru noi. Așa cum vom fi de partea aso-ciațiilor neîndreptățite împotrivaA.N.P.A., în procesele și plângerile al-tora, aflate pe rolul instanțelor jude-cătorești sau a celor ce vor urma.

Prin modificarea O.U.G. nr.23/2008 actualizată, se speră, însă, laclarificarea tuturor problemelor ante-rioare și la consolidarea situației con-tractelor de utilizare a resursei acvaticevii pe următorii 10 ani. Va crește, deasemenea, și rolul asociațiilor de pes-cari recreativi în paza resursei, datorităposibilității de constatare și sancționarea încălcărilor prevederilor legale.

În final, ne exprimăm și speranțaaducerii actelor-adiționale încheiateanterior de unele asociații, pentru toateasociațiile în cauză, în acord cu regle-mentările legale actuale.

R edăm, în continuare, principa-lele probleme luate în discuție.

• strategia A.G.V.P.S. în domeniulpescuitului recreativ/sportiv și acțiunilecare trebuiesc întreprinse pentru reor-ganizarea în „LIGI SPORTIVE” a clubu-rilor și asociațiilor care participă lacampionatele A.G.V.P.S. de pescuit, învederea contracarării intervențiilor deintimidare, amenințare și șantaj ale Fe-derației Române de Pescuit Sportiv,respectiv înființarea și înregistratea le-gală a următoarelor LIGI:

- LIGA pentru pescuitul competițio-nal la CRAP;

- LIGA pentru pescuitul competițio-nal la FEEDER;

- LIGA pentru pescuitul competițio-nal STAȚIONAR;

- LIGA pentru pescuitul competițio-nal de MUSCA ARTIFICIALĂ.

• înființarea, prin reuniunea acestorligi și împreună cu Asociația Liga Ro-mână de Spinning a unei Uniunii Națio-nale a Ligiilor care, în parteneriat cuA.G.V.P.S., care este membră a Confede-rației Internaționale de Pescuit Sportiv -C.I.P.S. cu drepturi depline, să organi-zeze competiții interne și să participe lacompetițiile internaționale oficiale;

• se vor întreprinde toate demersu-rile legale pe lângă autoritățile abilitatedin România pentru ca această UniuneNațională a Ligilor să fie recunoscutăde M.T.S. ca singura structură sportivăautentică, democratică și funcționalădin România, bazată pe:

- principiul Constituțional al „drep-tului liber de asociere”;

- principiul legal al „dreptului liber

neîngrădit la practicarea sportu-lui”;

- principiul reprezentativității lanivel național și internațional;

- principiul tradiției și continuitățiiistorice interne și internaționale alpracticării disciplinelor sportive înmod legal, organizat și neîntre-rupt timp de 68 de ani de cătreA.G.V.P.S. în Romania.

• problema controlului anti-do-ping, obligatoriu la toate competițiileinternaționale de pescuit sportiv, a ris-curilor aferentente și a posibilitățilorde prevenire a încălcării prevederilorlegii antidoping;

• pentru competițiile internațio-nale, șefii subcomisiilor vor fi cei carevor prezenta Comisiei, în scris, compo-nențele echipelor reprezentative aleA.G.V.P.S. (conform regulamentelorproprii de selecție), împreună cu for-mularul de înscriere emis de organiza-tori și angajament autentificat notarialpentru cazul în care, în urma controa-lelor antidoping, vor fi depistați pozitiv(mai sus precizat). Înscrierea oficială la

competițiile internaționale se face, înmod exclusiv, doar de Președintele Co-misiei de Pescuit Sportiv și Competiții,prin formularul de înscriere completat,însoțit de angajamentul notarial;

• membrii Comisiei au solicitatsprijinul Consiliul A.G.V.P.S. pe lângăasociațiile afiliate, să creeze, oportu-nitatea legală ca astfel de competiții,organizate pe etapele din campionate,indiferent de disciplină, să se poatăorganiza gratuit pe apele gestionatede toate asociațiile afiliate laA.G.V.P.S. Aceasta solicitare se justi-fică și prin principiul reciprocității, aidealurilor, scopurilor și principiilorstatutare, comune între membrii tutu-ror asociatiilor membre în cadrul sis-temului A.G.V.P.S. Membrii pescarisportivi ai asociațiilelor afiliate carenu acordă drept de reciprocitate în re-lațiile cu celelalte asociații, nu vor be-neficia, la rândul lor, de reciprocitateîn concursuri.

În cadrul Comisiei au avut loc dis-cuții punctuale, analize și puncte devedere în legătură cu propunerile teh-nice de completări și modificări la re-gulamentele fiecărei discipline,calendarele și programul competițio-nal pentru anul 2018, pentru fiecaredisciplină, cu stabilirea datelor și lo-cațiilor pentru toate disciplinele și ca-tegoriile de pescuit competițional.

Probelmele tehnice propuse aufost adoptate de Comisie în unanimi-tate, iar după informarea ConsiliuluiA.G.V.P.S., vor face obiectul Instruc-țiunilor pentru anul competitional2018, ce vor fi publicate pe site-ulwww.agvps.ro și în revista VPR.


COMPETI}II

Ședința anuală a Comisieide Pescuit Sportiv și Competiții a A.G.V.P.S. din RomâniaMUGUREL IONESCU

Vineri, 2 martie 2018, la sediul A.G.V.P.S., a avut loc, ședința anuală a Comisiei dePescuit Sportiv și Competiții a A.G.V.P.S. din România. La această întrunire au fostinvitați să participe, conform regulamentului, președintele Comisiei, secretarulComisiei, responsabilii de sucomisii (pescuit STAȚIONAR, pescuit la FEEDER, pescuit cunăluci – SPINNING, pescuit cu MUSCA ARTIFICIALĂ, pescuit la CRAP), șefii de zonă,vicepreședinții cu probleme de pescuit ai asociațiilor care au membri pescari sportiviimplicați în competițiile organizate sub egida A.G.V.P.S. din România și membri pescarisportivi recunoscuți, cu palmares și experiență internă și internațională, care pot săparticipe la discuțiile legate de îmbunătățirea sistemului competițional.

Î n luna mai, apa râurilor și lacuri-lor de munte este încă rece, iarpăstrăvii se dezmorțesc încet,

încet, după iarna care a trecut. Energiaeste încă la nivel scăzut, așa că peștiicaută să obțină hrana fără a face efor-turi prea mari. Se vor ridica mai rarpentru a culege o insectă ce plutește pesuprafața apei și vor prefera larvele șinimfele ce vin odată cu apa, în apropie-rea substratului, oferite „pe tavă” exactîn calea lor.

Având în vedere acest aspect, să ur-mărim etapele confecționării uneinimfe artificiale, cu sorți de izbândămai mari, sperăm, la timpul deschideriisezonului la păstrăv.

Pe cârligul cu ochet prins în men-ghină, am introdus o mărgică, poate fidin metal sau din plastic. Aceasta imită„capul” nimfei. Fixăm mărgica lângă

ochetul cârligului înfășurând un fir delestare, 2-3 spire, din fludor sau cupru- Foto 1.

Folosind ața de montaj în culoareadorită, matisăm tija cârligului pe toatălungimea pe care vom construi „corpul”nimfei - Foto 2.

Din remige din pana cozii de fazanformăm cerclii caudali, „coada” nimfei,matisând apoi cu ață de montaj tija câr-ligului dinspre „coadă” spre ochet și

tăind surplusul de pană rămas liber -Foto 3 și 4.

Formăm apoi „corpul”/abdomenulnimfei, înfășurând pe ața de montaj unfir de lână/melană scămoșată și mati-sând apoi firul de ață/lână pe tija câr-ligului - Foto 5.

Întărim montajul matisând cu spirerare corpul nimfei dinspre curbura spreochetul cârligului, facem nodul final,întărim cu o picătură de lac incolor șilăsăm să se usuce preț de câteva minte.Nimfa este gata - Foto 6.

Culorile și textura materialelor fo-losite pentru montaj sunt de regulăalese în funcție de insectele pe care lecunoaștem, specifice locurilor pe carevom pescui, și sunt în cele din urmă oalegere și preferință personală. Putețiexperimenta fără teama de a greși. Firîntins!

APRILIE 2018 | 31

Atelierul muscarului ECHIPAMENT

Confecționarea muștelorartificiale - nimfeleALEX CODRESCU

După ce am văzut, în numărul anterior al revistei, materialele de care avem nevoiepentru a lega pe cârlig muștele artificiale, să trecem la partea practică, confecționareaacestora. Și cum urmează luna mai, iar odată cu ea deschiderea la păstrăv, vom trece înrevistă etapele pe care trebuie să le parcurgem pentru a obține o artificială pe care ovom putea folsi în prima ieșire la malul apei.

1 2 3

4 5 6

O să încep cu cele mai atractivenăluci, cel puțin pentru mineca pescar de swimbait-uri. La

târg am notat prezența oficială a swim-bait-urilor Gan Craft, dar și a altor nă-luci de calitate pur japoneză. Astfel, amputut vedea celebra serie Jointed Claw,dar și alte tipuri de năluci mai obișnuite- S-Caper (topwater), Bacra (crankbait-uri), plastice moi S-Shape sau RippleClaw (swimbait de suprafață din clasawakebait-urilor, adică acele năluci careevoluează strict în filmul apei).

Lansete performanteO altă noutate, ajunsă tocmai din

Statele Unite la târg, este brandul de

lansete EDGE, create de Gary Loomisși construite în fabrica North ForkComposite din Woodland, Washin-gton. Cele nouă companii ale „legen-dei grafitului” oferă unele dintre celemai performante lansete de pe piață,de la blankurile proprii la componen-tele hand made, precum mânerele dincarbon împletit, pentru senzitivitatemaximă. Lansetele EDGE și blankurileNFC vor fi disponibile la prețuri ase-mănătoare cu cele oficiale de raft dinSUA plus 15%.

Oscilante vopsite și spinnerbait-uriLingurile vopsite și lăcuite profesio-

nist fac parte din oferta producătorilor

români. Le-am găsit în standul campio-nilor mondiali de la Berti Lures, undese mai puteau vedea multe alte nălucieficiente în pescuitul răpitorilor de lanoi, iar spinnerbait-urile lor sunt prin-tre cele mai performante.

Alte năluci interesanteCompania Salmo a lui Piotr Pis-

korski a fost cumpărată de ceva vremede holdingul Fox, așa că anul acesta,binecunoscutele Salmo Glider sauThrill erau prezente în standul celorde la Fox. Acolo am găsit și alte năluciinteresante pentru știucă, dintre carecâteva mi-au atras în mod specialatenția. Este vorba de seria Fox Rage,

Deși primăvara s-a lăsat îndelung așteptată, între 22 și 25 martie, EXPO Fishing &Hunting 2018 și-a deschis porțile ca în fiecare an, în complexul Romexpo - pavilionulcentral. Nu am putut ajunge joi și vineri, însă am fost prezent ambele zile aleweekendului, prilej cu care am reușit să fac vreo două tururi ale târgului, să aleg ce mi-aplăcut în materie de pescuit la răpitor și să vi le prezint și vouă în imagini și cuvinte.

Noutăți de la Expo F&H:balta să aibă pește!Text și fotografie ANDREI ZABET


Expo Fishing & HuntingEVENIMENT

un fel de swimbait soft cu paletă despinnerbait dedesubt, așa-numitacombinație under-spin.

Fire textile imbatabileÎn standul Abrevis, producătorul

nipon Sunline a fost prezent cu celemai noi fire textile, care au părut mul-tora imbatabile, în primul rând capreț, iar în al doilea rând ca raportîntre diametru și rezistență. Este vorbade modelele Siglon PE x8 și PE x4, ob-ținute din strânsa împletire a număru-lui de fire textile enumerate peambalaj. De asemenea, de la Kuusamomi-au sărit în ochi câteva linguri cuacoperiri speciale, foarte realiste.

Plastice pregătite de acțiuneÎn standul celor de la Power Fis-

hing erau destul noutăți, dintre caregama Black Minnow oferea pachetecomplete cu năluci de știucă gatamontate pe cârlige offset. Plasticele aucanale și zone marcate pentru fiecarepunct de intrare și de ieșire, ceea ceva avantaja debutanții în aceste teh-nici de pescuit la răpitor, fiindcă totuleste pregătit de acțiune. De aseme-nea, plasticele Gambler au fost pre-zente în diverse dimensiuni, pentrutoate nivelurile de încredere ale pes-carului în năluca pe care o folosește.

Produsele Bass Pro Shops sunt șiele disponibile în România, doar la

comandă online, dar e un prim pascătre un arsenal mai diversificat dintrusa fiecărui pescar.

Respect și civilizațieSunt sigur că, dacă apele noastre

ar ține tot atât pește răpitor așa cumsunt apele din Statele Unite sau dințările civilizate ale Europei, undelumea respectă peștele și nu-l trateazădoar ca pe un fel de mâncare, alta arfi situația comerțului halieutic local.Prima condiție pentru dezvoltareaafacerilor de acest tip este ca pescariisă poată prinde pește, nu doar în câ-teva incinte sau lacuri catch & release,ci și pe apele publice.

Încet-încet, se vor schimba lucru-rile și la noi, dar e nevoie de multăeducare a maselor ca să elibereze oparte din peștii capturați. Valoareaunui kilogram de pește prins cu lan-seta este mai mare prin beneficiile pecare le aduce comunității, de asta seduc pescarii din România să prindăbass și somn în Spania sau știucă înSuedia.

Primăvara e cu noi!Una peste alta, consider că a fost

un târg reușit, în ciuda vremii nefavo-rabile, iar la anul sper ca și primăvarasă țină cu noi.

APRILIE 2018 | 33

N e rămân unitățile de acvacul-tură care, conform Art.11.,sunt exceptate de la prevede-

rile „Ordinului nr. 8/174/2018 pri-vind stabilirea perioadelor și zonelor deprohibiție a pescuitului, precum și a zo-

nelor de protecție a resurselor acvaticevii în anul 2018”.

În aceste incinte, nivelul apeloreste mai stabil, controlat prin amena-jări hidrotehnice, și oferta piscicolăeste, de regulă, diversă, la un preț mai

mult sau mai puțin decent.Ne putem încerca norocul atât la

peștii pașnici, cât și la cei răpitori. Dar,pentru a „ne face mâna”, la început desezon, vă propunen o partidă de pes-cuit-viteză la omniprezenții… obleți.

Momeli folositeMomelile uzuale sunt viermușii de

carne de diferite dimensiuni, albi saude diferite culori, sau larvele de chi-ronomide („libelulele”), când peștiisunt mofturoși.

Momeala va fi agățată de cârligsau, în cazul viermușilor, inserată peacesta, în funcție de comportamentulpeștilor.

Pentru a spori curiozitatea și agre-sivitatea peștilor, vom „plesni” perio-


Pescuit staționarDE SEZON

„După-atâta frig și ceață, iar s-arată soarele!”…, dupăcum bine spunea poetul George Topârceanu și cântaregretatul Gabriel Drăgan cu formația Mondial. Vremea aînceput să intre pe făgașul normal. Soarele și-a reintratîn drepturi, dezmierdând cu raze blânde crengilecopacilor și firele de iarbă, afectate de zăpada și geruldin penultima săptămână a lunii martie. Problemele nuau trecut, apele mari și tulburi și, mai ales, ocontroversată perioadă de prohibiție a pescuitului,instituită într-o perioadă total nepotrivită, vor afectadestul de serios expedițiile noastre de pescuit. Dar, binecă a venit primăvara!...

Vine, vine,primăvaraaa…Text și fotografie MUGUREL IONESCU

dic suprafața apei la lansarea liniei.Având în vedere sensibilitatea bu-

zelor obleților, extragerea din apă tre-buie să fie continuă, fără șocuri, ca oprelungire a mișcării de înțepare.

Tehnica pescuituluiPentru pescuitul obleților se folosesc

vergi fixe ușoare, cu lungimea cuprinsă,de obicei, între 1,5 și 5 metri. În situațiidificile, în special în condiții de concurs,

pot fi folosite și alte tipuri de vergi.Lungimea liniei va fi în funcție de

lungimea vergii. Pentru un pescuit efi-cient, peștele capturat trebuie săajungă la mâna liberă a pescaruluifără ca acesta să se aplece sau să se ri-dice după el.

Pentru o locație necunoscută, vompregăti mai multe vergi cu portanțadiferită a plutei și diferite dimensiuniale cârligului, pe care le vom folosi în

funcție de caracteristicile apei și di-mensiunile peștilor.

Într-o zi de primăvară…Fără a avea nici pe de parte pre-

tenția că am epuizat „secretele” pes-cuitului obleților, sperăm că v-amajutat, într-o oarecare măsură, să văîmbunătățiți tehnica și să beneficiațide o ieșire plăcută pe malul apei,acum, când a venit primăvara!

Ingrediente: cât mai muți obleți(cam 300 g pentru un borcan de 800ml) și, pentru această cantitate, ½ceapă roșie, ½ morcov, 3 căței de us-turoi, 3 frunze de dafin, 10 boabe depiper, ½ linguriță de boabe de muștar,50 ml ulei de floarea-soarelui, 50 mloțet din vin, două lingurițe de sare, ½linguriță de zahăr, 200 ml apă.

Preparare: lăsăm peștișorii însare, după care îi frecăm pentru înde-părtarea solzilor, îndepărtăm capeteleși codițele și îi eviscerăm superficial.Îi lăsăm la macerat în sare cu oțet cca.24 de ore. Preparăm marinata din apă,zahăr, ulei, piper, muștar, morcovii,ceapa și usturoiul tăiați felii. Rânduimpeștișorii în borcan și turnăm peste eimarinata clocotită, cu grija de a repar-tiza în fiecare borcan câte o parte diningredientele solide. Se acoperă bor-canele și se învelesc în pături, păntruo răcire mai lentă.

Servire: se servesc ca aperitiv, cumăsline, ceapă verde și felii de roșii, or-nați cu salată verde creață. Un „aperi-tiv” lichid, rachiu/țuică/palincă, vorspori pofta mesenilor. Poftă bună!

Obleții trăiesc atât în râuri, înce-pând din porțiunea lor submontană,cât și în ape stătătoare, chiar și încele ușor salmastre. Reproducereadurează aproximativ două luni, dinmai până la mijlocul lunii iunie.Hrana adulților se compune, în prin-cipal, din zooplancton și fitoplanc-

ton, dar și din insecte aeriene și ac-vatice. Mai rar, consumă și vegetație.În mod obișnuit atinge o lungime de10-15 cm și o greutate de până la 30 g. Obleții reprezintă atracția celormai tineri pescari, dar pot fi, uneori,soluția câștigătoare în competițiiledificile de pescuit sportiv.

APRILIE 2018 | 35

Mărunți, dar gustoși, nu ne rămâne decât să prindem câtmai mulți. Potriviți pentru o prăjală sau un grătar, înșirațicâte 5 pe o scobitoare pentu o manevrare mai ușoară,micuții peștișori pot devenii „vedetele” unui aperitivpotrivit de primăvară.

OBLE}UL

OBLEȚI LA BORCANMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

S oarele darnic mai pune câtevagrade Celsius cu plus în undeleapelor, iar peștii își revin încet,

dar sigur, din amorțeala anotimpuluihibernal. Și cum prohibiția la pescuit,la marea majoritate a speciilor depești, bate la ușă, este timpul să nepregătim echipamentul și să ne încer-căm șansele pe malul apei, într-unmozaic de pescuit la început de Prier.

Tentativă la răpitoriBibanul și șalăul par a răspunde

cel mai bine tentațiilor oferite, jigu-rile, garnisite cu silicoane de forme șiculori care de care mai diverse, fiindla mare căutare. Pragurile și porțiu-nile cu structuri, zonele cu cocioc sub-mers, sunt locurile de căutat și pecare, odată găsite, vom insista cu lan-sări în evantai și recuperări mai lentedecât în timpul verii, „dinții de ferăs-trău” fiind mai ampli și intercalați cupauze prelungite, pentru a da cevamai mult „timp de gândire” peștilormofturoși și încă lipsiți de vlaga zile-

lor din sezonul estival. Și cum agăță-turile sunt adesea frecvente, nălucilecu cârlig protejat sau cu vârful cârli-gului „ascuns” în corpul siliconic vor

reduce neplăcerile datorate agățături-lor.

Pentru știucă, putem încerca lin-guri cu cădere lină și unduiri ample,insistând la marginea stufului, dar șiîn locurile în care vegetația acvatică apornit deja, formând un covor cu „țe-sătură” rară în apropierea substratu-lui. Acestea oferă adăpost, siguranță,dar și locuri ideale de pândă, din care


Pescuit la vreme de Prier

Mozaic de primăvarăText și fotografie MAC

DE SEZON

Timpul lui Mărțișor s-a încheiat cu câteva zile, chiar maimulte la număr, cu frig, lapoviță și ninsoare, precum șialte năstrușnicii de-ale vremii, precum ploaia înghețată.În sfârșit, iarna și-a scuturat definitiv cojoacele grele, iarprimăvara își intră pe deplin în drepturi.

suratele nu trebuie să se aventurezeprea departe pentru a prinde peștișo-rii neatenți, atrași și ei, la rândul lor,de mirajul hranei ce se dezvoltă laadăpostul vegetației tinere, proaspătapărută pe fundul apelor.

Ciortani la feederMai precis la method-feeder, prefe-

rat fiind pentru că oferă o expuneremai mare a nadei datorită deschideriilargi a năditorului. Lansetele pentrufeeder, cu vârf de semnalizare fin, echi-pate cu mulinete adecvate, pot facedeliciul unui drill cu un ciortan în câr-lig, oferind momente ce nu vor fi ușorde uitat. Construcția și acțiunea lanse-telor pentru feeder permit folosireaunor fire monofilament mult mai finecare, coroborate cu reglarea corespun-zătoare a frânei mulinetei și amortiza-rea tensiunii din fir permisă de vârfulși treimea superioară a lansetei, voraduce, fără doar și poate, captura înmincig. Finețea este cuvântul de or-dine la acest timp din an, iar nada,încă pentru apă rece, preparată cuarome discrete și adaosuri de semințe,vor crea scenariul perfect pentru opartidă de succes. Pe cârlig, râmele șiviermușii vor completa anasmblulmonturii, iar dacă se zvonește cum că

balta ar avea și plătică, un adaos de„libelule” - larve de chironomide, arputea fi formula de succes.

„Mărunțiș” la apă micăMărunțișul poate face diferența

într-una din zilele în care ceilalți peștinu răspund tentațiilor lansate în un-dele încă reci ale apelor primăverii.Apa mai puțin adâncă se încălzeștesemnificativ mai repede și atrage mă-runțișul dornic de căldură și, bineîn-țeles, de hrană mai ușor de găsit.Nădirea adecvată poate face mareadiferență. Putem pescui cu plută, darva trebui să căutăm și să găsim de fie-care dată nivelul la care peștii se hră-nesc, chiar dacă nada va rămâne,relativ pentru mai mult timp, suspen-dată pe verticala apei. Roșioara și ba-bușca se vor număra printre capturiși, poate și câte un caras, luat ca din

întâmplare în apropierea substratului.În zilele cu soare putem încerca și laobleți, pentru care, dacă îi găsim, vatrebui să facem o nădire susținutăpentru ai menține activi pe vad. Omontură ultrafină este obligatorie, iarviermușii își vor face datoria. Pescui-tul la obleți în această perioadă dinan, chiar dacă necesita un efort maisusținut, va face, cu siguranță, deliciulpartidei din ziua de pescuit.

De la răpitori la ciortani, de la ro-șioare și babuște la obleți, toate suntmotive suficiente pentru a ne pune în-demânarea, dar și răbdarea la încer-care la acest timp din an. Suntmomentele la care ne-am gândit de-alungul iernii lungi, iar acum a venit,în sfârșit, timpul să ieșim pe malulapei, la pescuit, într-un mozaic de pri-măvară, la început de Prier. Fir întins!

APRILIE 2018 | 37

Finețea este cuvântulde ordine la acest

timp din an iar nada, încăpentru apă rece, preparatăcu arome discrete șiadaosuri de semințe vorcrea scenariul perfectpentru o partidă de succes.

C icada de 5 cm lungime și 8 ggreutate taie regulat prin aerulumed, plonjează grăbită în

apele reci, după care făurește cu abili-tate note metalice prin adâncuri. Nudurează mult timp și o mână nevăzutăîncearcă, pe furiș, să-i falsifice notele.La început cred că e doar o părere, scu-tur puțin din vârful lansetei și încerc săredau vechea melodie a cicadei. Darnăluca e total pe lângă note, iar vârfullansetei se încovoaie din ce în ce maimult sub greutatea intrusului. Nici numai execut înțeparea, recuperez grăbit,iar la mal, în ceva zgomot de bălă-ceală, ridic prin aer un rac ce protes-tează vehement, mișcându-și nervoscleștii. Chiar dacă ancora cicadei nu eagățată, el o ține strâns în clești și o re-vendică ca pe ceva care i se cuvine și îiaparține. Cu greu îl conving să desfacăcleștii și să-mi înapoieze năluca. Dupăce îl las ușor în apă și îl eliberez, lopă-tează puternic din coada înfoiată și,din ochișorii mici ca două boabe demuștar, îmi aruncă priviri încruntatepână se pierde în adâncuri.

Prin aripi tăioase de vânt și picurireci, reiau zboruri de cicadă și cântecemetalice prin adâncuri. Se pare însă căluptătorii cu clești și armuri sunt sin-gurii care apreciază evoluțiile nălucii.Mai aduc încă trei raci la mal, iar alți

câțiva scapă sau dau drumul nălucii întimp ce recuperez. Știu însă că e ozonă bună a bălții, unde am mai prinsșalăi, și mă încăpățânez să rămân și sămai încerc. Vrând, nevrând am împru-mutat din caracterul racilor. Îmi do-resc, totuși, ca aceștia din urmă să numai fie atât de insistenți…

Aproape când mă gândesc săschimb locul de pescuit, pe recupera-

rea lentă a cicadei și pe cântecul tără-gănat al acesteia, năluca se opreștebrusc, iar mulineta refuză să mai lu-creze. Timpul, și el, parcă se oprește,și doar vârful lansetei se încovoaie subgreutatea nevăzută din adâncuri.Înțep și, în locul cântecului metalic alcicadei, aud firul cum țiuie strident șifrâna mulinetei cum cârâie nervoasă.Ei, așa mai merge! Acestea sunt sune-


Pescuit pe râuSPINNING

Sub lacrimi de cerText și fotografie DORU DINEA

Un cenușiu trist și rece învăluie nemilos cuprinsul. Abia dacă se mai zărește, ici-colo,câte o fărâmă din azurul cerului printre mulțimea furioasă de nori cotropitori. Uneori,prin sita nevăzută a văzduhului, se cern mulțimi de picuri reci. Lișițe zgribulitedesenează, sfioase, siaje pe întinderea tristă a bălții.

tele care îmi plac cel mai mult. Peșteleînoată cu putere în laterale, iar cândreușesc să-l aduc aproape de mal ozbughește drept în perdeaua de tres -tii, aproape să sară pe mal. Mă aplec,apuc șalăul ușor cu mâna și îl salt prinperdeaua deasă de picuri reci.

La un cot al bălții încerc cu un jig-wobbler de 5 cm și 6 g. Vibrația aces-tuia e mai discretă și lucrează la viteze

de recuperare mult mai mici față de ci-cadă. Pentru început, tatonez zona delângă mal dar, pentru că nu am niciun rezultat, încerc și la depărtare demal. Aplic tehnica de recuperare stop& go, cu pauze de aproximativ 5-6 se-cunde. Durează cam jumătate de orăpână ce năluca nu mai e lăsată să îșifacă de cap. Atacurile bibanilor nusunt foarte hotărâte, dar drilurile sunt

palpitante. Chiar dacă sunt mult maimici decât șalăul de mai înainte, în-oată cu îndârjire în toate direcțiile. Lamal, când le desfac ancora nălucii,sunt destul de liniștiți, dar când îi lasîn apă, o zbughesc în cea mai mare vi-teză către adâncuri.

Ca să am parte și de vreo capturămai cu greutate, montez în capătul fi-rului un vobler lipless vibration silentde 6,5 cm lungime. Nu departe de stă-vilar, lângă o salcie ce mângâie cumulțimea de brațe apele bălții, lanseznăluca, dincolo de aceasta și aproapeparalel cu malul pe care mă aflu. Eprima lansare în acest loc. Voblerulplonjează elegant în apă, după care îllas să coboare pe substrat. Nu mai ur-măresc firul de linie și aștept să simt,prin intermediul acestuia și al lanse-tei, cum năluca atinge substratul. Cuprivirea pierdută undeva, pe malulopus, aștept... și aștept... dar degeaba.Voblerul nu mai atinge albia bălții, deparcă l-aș fi lansat în Groapa Maria-nelor. În grabă îmi adun privirile pier-dute și observ cu uimire că firul seplimbă nestingherit în direcția opusăfață de cea în care lansasem năluca.Recuperez firul de linie în cea maimare viteză și reușesc să stabilesc con-tactul cu peștele. Cum simte ascuțișulancorelor, înoată cu putere cătremalul opus. Frâna mulinetei lucreazăfoarte bine și, la fiecare smucitură apeștelui, eliberează atât fir cât estenevoie. Cu timpul, peștele obosește șiîl aduc încet până la mal, în ghearelegrip-ului. E tot un șalău ce își înfoaiede zor aripile dorsale.

Aproape de coada bălții încerc, cuaceeași nălucă, pe lângă niște cioatede la o veche punte. Apa nu are maimult de un metru adâncime, dar zonaarată cât se poate de promițător. Niciaici nu durează mult timp și simt o„lăsare” discretă pe fir. Execut înțepa-rea și simt opoziția puternică a pește-lui. Nu recuperez firul în grabă, darnici nu slăbesc tensiunea din lansetă.Aproape de mal observ șalăul prinapă, dar acesta, cu ultimele puteri,reușește să mai facă câteva rondouriși se eliberează de nălucă.

Cerul plumburiu mă apasă din ceîn ce mai tare. Sita nevăzută a văzdu-hului cerne iarăși mulțime de picurice mă cuprind, mă strâng și îmi îm-plântă, fără milă, fiori reci. Lișițele numai înoată de ceva vreme pe întinde-rea de apă și doar clinchetul sacadatal picurilor mai străpunge liniștea cea pus stăpânire cuprinsului. Totulpare de pe un alt tărâm... și dintr-unalt timp?

Da, cel al șalăilor!

APRILIE 2018 | 39


noutăți de prin magazineABREVIS

Una din noutățile absolute în ma-terie de lansete și blankuri din carboneste prezența în portofoliul Abrevis acelor două branduri nord-americane.Gary Loomis, cel care a revoluționatindustria lansetelor din carbon în anii’80, a creat recent două noi companii:

North Fork Composites (NFC), seocupă cu producerea blankurilor detop destinate construcției lansetelorde pescuit la răpitor, iar EDGE oferălansete construite de fabrică, în stilulunic al lui Gary Loomis, adică includși mai multe inovații.

De exemplu, lansetele EDGE suntdisponibile cu două tipuri de mânere,realizate din carbon, în fabrica NFCdin Woodland, Washington. Mânereledin carbon, pe lângă faptul că suntfoarte ușoare și asigură o senzitivitatecrescută, rezistă mult mai bine în timpși sunt aproape indestructibile (duratamedie de viață a unui astfel de mânereste estimată de către designerii NFCla peste 5.000 de ani).

Blankurile realizate de NFC suntcreate de însuși Gary Loomis și bene-ficiază de ultimele rețete, proprietatedoar a acestui constructor. De exem-plu, noul compozit LMX sau blanku-rile Delta incorporează materialerevoluționare asemenea Zentron-ului,disponibile doar în produsele NorthFork Composites.

Este vorba de blankuri premium,deci și prețurile sunt pe măsură, însăperformanțele oferite sunt, ca întot-deauna, la superlativ, în linie cu toatecreațiile „legendei grafitului”, GaryLoomis.

North Fork Composites și EDGE,disponibile prin Abrevis Outdoor

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

APRILIE 2018 | 41

MAI 2018

1 M 5.41 12.07 18.09 -2 M 0.05 6.45 13.26 19.063 J 1.41 7.23 14.01 19.464 V 2.36 8.16 14.48 20.325 S 3.29 9.11 15.34 21.166 D 4.11 10.53 17.21 21.567 L 4.58 11.39 18.13 22.438 M 5.47 12.24 19.04 23.37 U.P. 6.44 19.519 M 6.36 13.18 19.51 -10 J 1.54 8.35 14.19 19.5311 V 2.41 9.21 15.06 20.4112 S 3.39 10.17 15.52 21.3913 D 4.27 11.04 16.49 22.2414 L 5.19 11.51 17.33 23.1615 M 6.01 12.47 18.29 23.47 L.N. 6.32 19.5916 M 6.46 13.39 19.16 -17 J 0.39 6.21 13.03 18.4618 V 1.24 7.16 13.51 19.3419 S 2.19 7.52 14.37 20.1820 D 2.59 8.41 15.29 21.1121 L 3.41 9.33 16.21 22.0322 M 4.39 10.29 17.19 22.55 P.P. 6.20 20.0823 M 5.27 11.21 18.06 -24 J 0.11 6.53 12.38 18.1725 V 1.03 7.47 13.21 19.2426 S 1.54 8.39 14.13 20.1627 D 2.43 9.23 15.05 21.0828 L 3.36 10.12 15.43 21.5329 M 4.29 11.07 16.38 22.45 L.P. 6.09 20.1730 M 5.17 11.55 17.27 -31 J 0.26 6.06 12.45 18.23

HAI LA VÂNĂTOARE!ION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

ANIMALE DE PRADĂRezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Vânătoarea …pentru vânător.2) Precum blănița de căprioară – Vânătoarea…pentru vânători. 3) Vânători …de munte –Primele din raniță! 4) Tăiați pentru o tocanăvânătorească. 5) A ispiti – Dintr-un sezon devânătoare în altul. 6) Zburător cu aripi de ceară– Ultimele la rafală!. 7) Prezente la vânătoare!– A trage …cu urechea. 8) Plicticos, fără adre-nalină – Înălțimea vânătorului. 9) Lampă cuseu – A trece cu plugul. 10) Așternut alb directpe pământ – Pus la adăpost de orice pericol.VERTICAL: 1) Încremenită în frig. 2) Unealtă depescuit din nuiele – Vânătorul chibzuit cu leii.3) A încerca vânatul cu prudență – Date jos dincopac! 4) Jumătate dintr-o namilă! – Însemnatcu linii pentru delimitare. 5) Protecție antiglonț– A cunoaște. 6) Oi amestecate! – Arma …croi-torului – Limitele tarifului! 7) Tunse! – Umplegura cu forța. 8) Oțețită – Masa cu ofrande. 9)Una fără lipsuri – Rezistenți. 10) Început deepopee! – Vânător cu carte.

MAMIFERE: mistreț (mascul),șacal, vulpe; până la 15 aprilie:bizam.

CE VÅN~M


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219.

AGVPS anunță valorificarea unui cățel mascul de tekel sârmos în vârstăde 24 de săptămâni, care bate deja la mistreți în țarc, având carnet desănătate și atestat de proveniență, la prețul de 560 lei cu TVA inclus.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2018).PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 60 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

VÂNZ~RI

mica publicitateVând armă de vânătoare MERKELSUHL cal.16, împreună cu toc dinpiele, la prețul de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

Vând carabină FR. TRIEBEL SUHL cal.6,5x68. Vo 1.150m/s, pat nuc cat. I,montaj rapid X6 ZEISS ARMUNS.A.R. București ROCLING SONAERR7L A.F. 1939, preț negociabil. Tel.0753-624.265.

Vând armă driling marca FORTUNA -SUHL cal. 7x 65 R/IG cu lunetă, prin-dere rapidă. Tel. 0755-221.474.

Vând armă marca BLASER RS3 –stânga, lunetă ZWAROWSKI Z6i 2,5-15x56, clasa 2, montaj rapid, la prețulde 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând carabină BARS 5,6x39 pentrucolecție, originală, completă, funcțio-nală. Țeavă nouă și muniție rezolvabilCugir, la prețul de 500 ron. Tel. 0745-370.948.

Vând sistem ochire model WN. 300,cătare, atișoc, fibră roșie lumines-centă, înălțător, semi-șină ochire ra-pidă, la prețul de 150 ron. Tel.0745-370.948.

Date post:	15-Aug-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

34 · dintâi, fotograful amator acuzator, nu a fost decât un student submediocru, care a studiat...

Documents