32

DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859

ANUL XXIV NR. 32 (1.318) 19 – 25 AUGUST 2015 24 PAGINI 1,20 LEI EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

1 SEPTEMBRIE – ZIUA INFORMATICIENILOR MILITARI

10

Foto

: Adr

ian

Sultă

noiu

Marţi, 18 august, la Brigada 81 Mecanizată General Grigore Bălan din Bistriţa a avut loc ceremonia prilejuită de repatrierea detaşamentului Army Institutional Advisory

Team (AIAT) din teatrul de operaţii din Afganistan.Echipa ROU AIAT a planificat, organizat şi executat consilierea

instituţiilor de învăţământ ale sistemului militar afgan şi activităţi de asistenţă la principalele comandamente ale sistemului de instruire afgan central şi de la nivelul corpurilor de armată. Împreună cu cei-lalţi militari din cadrul forţelor coaliţiei, echipa românească a identi-ficat structurile optime care urmează a elabora doctrine şi manuale necesare armatei naţionale afgane, iniţiind şi sincronizând totodată activităţile acestora.

De asemenea, detaşamentul românesc a organizat grupuri de lucru în cadrul bazei de dispunere, reuşind să eficientizeze această modalitate de cooperare cu armata naţională afgană. Totodată, mi-litarii români au dezvoltat catalogul cursurilor de nivel şi carieră, pe

anul în curs, susţinând, în acelaşi timp, în mod activ procesul de acreditare a Academiei Militare afgane.

Potrivit comandantului detaşamentului AIAT, locote-nent-colonel Daniel Pop, unul dintre obiectivele fundamen-tale stabilite la începutul misiunii a fost îndeplinit cu succes, reuşindu-se încheierea procesului de tranziţie la toate şcolile situate în localitatea Mazar-e-Sharif, din nordul ţării, şi tran-sferul total al acestora către autorităţile afgane.

La evenimentul de la Bistriţa, alături de comandantul Diviziei 4 Infanterie Gemina, general de brigadă Ioan Manci, şi comandantul Brigăzii 81 Mecanizată, general de brigadă Ovidiu-Liviu Uifăleanu, au luat parte reprezentanţi ai admi-nistraţiei publice centrale şi locale, ai sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din municipiul Bistriţa, familiile militarilor şi numeroşi invitaţi.

Transmisiuni în orice condiţii

5

Aniversare cu fast pentru marinari

De Ziua Medicinei Militare, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila anunţă pre-

lungirea programului Ambulatoriului de specialitate şi iniţiativa unui cabinet de medicină dentară de urgenţă.

Comandantul Centrului 115 Comunicaţii RMNC, colonel Dumitru Donica, crede că o soluţie pentru rezolvarea

problemei deficitului de personal ar fi introducerea stagiului militar opţional, pe bază de voluntariat.

Ceremonie de repatriere

Anul acesta, sărbătorirea Zilei Marinei Române a avut loc în contextul împlinirii a 155 de ani de la crearea Marinei Militare

Române moderne de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Locotenent-colonel Florin Apăfăian

12-13

FOTOREPORTAJ SĂNĂTATE

Noutăţi la Spitalul Militar Central

INSTRUCŢIE

DACIAN EAGLE 20156-7

Observatorul militar Nr. 32 / 19 – 25 august 2015 2

EVENIMENT

uCampionat militar de orientare. Săptămâna trecută, în garnizoana Iaşi a avut loc etapa pe Brigada 15 Mecanizată a Campionatului militar de orientare. În competiţia feminină s-a impus caporalul Mihaela Iftimie, de la Batalionul 335 Artilerie din Botoşani, urmată de plutonierul-adjutant Cristina Bibere, de la Batalionul 198 Sprijin Logistic din Iaşi. La băieţi, câştigător a fost pluto-nierul Marcel Coca, de la Batalionul 151 Infanterie din Iaşi.

Celelalte două poziţii ale podiumului au fost ocupate, în ordine, de caporalii Marcelin Giurgică, tot de la Batalionul 151 Infanterie, şi Gheorghe Dogaru, de la Batalionul 631 Tancuri din Bacău. La final, podiumul a arătat astfel: locul I - Batalionul 151 Infanterie Războieni Iaşi; locul II - Batalionul 634 Infanterie Petrodava Piatra Neamţ; locul III - Batalionul 631 Tancuri Oituz Bacău. Premierea câştigătorilor a fost făcută de locţiitorul comandantului Brigăzii 15 Mecanizate Podu Înalt, colonel Florin Helman. (Maior Adrian Gîtman)

uDistincţie. În cadrul Sărbătorilor Argeşului şi Musce-lului, ediţia a IX-a, eveniment desfăşurat sub conducerea Consiliului Judeţean Argeş, sâmbătă, 15 august, la sediul instituţiei organizatoare a avut loc ceremonia de acordare a titlului de Personalitatea anului la nivel judeţean. Au fost premiate unsprezece personalităţi argeşene în tot atâtea domenii de activitate: educaţie, cercetare, administraţie, apărare, justiţie, sport, cultură, sănătate, societatea civilă, mediul de afaceri şi sistemul bancar.

Pentru domeniul militar, la propunerea comandanţi-lor/şefilor structurilor de apărare, ordine publică şi siguran-ţă naţională, Consiliul Judeţean Argeş a acordat distincţia de Personalitatea anului 2015 comandantului Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I, colonel Ion Panait. Mulţumind pentru distincţie, colonelul Ion Panait a subliniat dubla semnificaţie a acesteia pentru el: în primul rând, mândria pentru recunoaşterea sa ca unul dintre cetăţenii de seamă ai Argeşului şi Muscelului şi, în al doilea rând, satisfacţia pentru modul în care la nivel local este perceput managementul aplicat în SMMMSFT.(Maior Cătălin Bunescu)

uTabără de vară la Predeal. În perioada 12-16 august, la Predeal, cu sprijinul Batalionului 21 Vânători de Munte General Leonard Mociulschi din localitate, s-a desfăşurat tabăra de vară organizată de Fundaţia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă în parte-neriat cu Statul Major al Forţelor Terestre, în beneficiul copiilor de la Casele de Tip Familial Sfânta Elena din Corabia. Cu această ocazie, cei mici au putut afla câteva

dintre secretele vânătorilor de munte, s-au acomodat la viaţa cazonă şi au admirat tehnica şi echipamentele aflate în înzestrarea unităţii. De asemenea, ei au avut marea plă-cere de a practica sporturi de munte (căţărări, funicular), de a vizita locuri impresionante (Castelul Peleş, Castelul Pelişor, Cetatea Râşnov etc.) şi, nu în ultimul rând, de a face drumeţii montane. Într-o scrisoare adresată gazdelor taberei, piticii menţionau: Ne tot gândim şi încercăm să gă-sim cuvintele potrivite pe care vi le-am putea adresa în semn de mulţumire pentru tot ceea ce faceţi ca să avem cele mai bune condiţii. Constatăm însă că ele nu sunt de ajuns şi nu ar putea niciodată înlocui efortul şi sprijinul dvs. Cu siguranţă, zâmbetul de pe feţele noastre este cel mai elocvent semn de mulţumire. Totodată, vă rugăm să ne iertaţi pentru micile neplăceri create. Nu putem decât să le spunem că nu ne-au creat nicio neplăcere şi, într-adevăr, zâmbetul lor e cea mai mare satisfacţie a noastră şi garanţia că această iniţiativă ar trebui să continue. (Locotenent Sorin Toader)

GARNIZOANA ROMÂNIA

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

DIXI !Fie că au misiunea de a apăra frontierele fluviale şi maritime naţionale, fie că lucrează pe navele comerciale, marinarii români sunt o carte de vizită a ţării noastre în lume.

Gabriel Oprea, viceprim-ministrul pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne

u Otopeni. Vineri, 14 august, la Baza 90 Transport Aerian,

militarii detaşamentului ROU IMP rotaţia I, participanţi la misiunea Resolute Support, au fost întâm-pinaţi de şeful Serviciului poliţie

militară, colonel Călin Buzea, care le-a urat bun venit mulţumindu-le

pentru profesionalismul de care au dat dovadă pe timpul pregăti-rii şi desfăşurării misiunii în teatrul de operaţii Afganistan. Cu această ocazie, militarii au primit certifica-

te de apreciere pentru îndeplini-rea exemplară a misiunii.

Fot

o: R

aluc

a Le

otes

cu

Misiune îndeplinită!

Căpitan Ovidiu Oltean

O echipă de instructori şi-a încheiat misiunea în Bosnia şi Herţegovina.

Joi, 13 august, la sediul Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin

de Luptă General Eremia Gri-gorescu din Sibiu a avut loc ceremonia militară de repa-triere a echipei de instructori din Forţele Terestre destina-tă pregătirii militarilor din Forţele Armate ale Bosniei şi Herţegovinei. După şase luni de misiune în Bosnia şi Herţegovina, artileriştii care au încadrat echipa de in-structori pe linia cunoaşterii şi instrucţiei tehnice la insta-laţiile de artilerie APR-40 cal.

ale Statului Major General, ale Statului Major al Forţelor Te-restre şi ale Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă General Eremia Grigorescu. Sunt conştient de faptul că la plecarea dumneavoastră în misiune v-aţi asumat o sarcină

122 mm au raportat Misiune îndeplinită!

Ceremonia militară a de-butat pe platoul şcolii cu introducerea Drapelului de Luptă în formaţie şi întâmpi-narea reprezentantului eşa-lonului superior. Au urmat trecerea în revistă a efective-lor, apelul solemn al echipei de instructori, serviciul religi-os oficiat de Înalt Preasfinţia Sa dr. Laurenţiu Streza, Arhi-episcop de Sibiu şi Mitropolit al Ardealului, împreună cu un sobor de preoţi. Apoi au fost înmânate distincţii militare onorifice, acordate de şeful Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Du-

mitru Scarlat, instructorilor care au desfăşurat misiunea în Bosnia şi Herţegovina.

Au rostit alocuţiuni comandantul echi-pei de instructori,

maior Claudiu Gherman, co-mandantul şcolii, colonel prof. univ. dr. Alexandru Rizescu, şi comandantul Componentei Operaţionale Terestre, colonel Laurenţiu Grigoraş. Coman-dantul şcolii a subliniat în alocuţiunea sa: Mă bucur din tot sufletul că v-aţi îndeplinit la standarde înalte misiunea încredinţată şi asumată de dumneavoastră în Bosnia şi Herţegovina, că aţi onorat culo-rile ţării, ale Armatei României,

Plutonier-major Ionel Stoica

Medaliere în AfganistanCăpitan Răzvan Zegleanu

Foto: Lawrence L. Harrison

Baza militară NKC (New Kabul Compound),

din Afganistan, a fost, recent, gazda ceremoniei de meda-liere a militarilor români şi danezi din cadrul AIAT (Army Institutional Advisory Team).

Evenimentul, organizat şi condus de colonelul britanic Neil Unsworth, a reprezentat încheierea celor şase luni de misiune pentru personalul celor două naţiuni. În semn de recunoştinţă a muncii şi

Support pentru acordarea Army Commendation Medal şi Army Achievement Medal.

Pregătită şi desfăşurată după modelul britanic, ce-remonia a emoţionat atât

efortului depus, militarilor români li s-a acordat medalia NATO Non Article 5, în pre-zenţa comandantului con-tingentului român, colonel Alexandru Militaru.

Totodată, pe baza re-zultatelor obţinute şi pen-tru aportul la îndeplinirea obiectivelor fazei I a Misiunii Resolute Support, cei 14 ofi-ţeri de stat major din deta-şamentul ROU AIAT, aflaţi sub comanda locotenent-colonelului Daniel Pop, au fost propuşi de conducerea CJ7 comandantului Resolute

militarii participanţi, cât şi audienţa, zgomotul tobelor Batalionului 2 al Regimen-tului de Infanterie britanic generând o atmosferă speci-fică. Întreaga activitate a fost

3Observatorul militarNr. 32 / 19 – 25 august 2015

GARNIZOANA ROMÂNIAu Supercupa României la handbal, decernată de un

militar-erou. Căpitanul Laurenţiu Şerban, erou al Armatei Române pe frontul din Afganistan, va decerna trofeele Supercupei României la handbal, feminin şi masculin, partidele fiind programate miercuri, 19 august, la Sala Polivalentă din Bucureşti, se arată într-un comunicat al Federaţiei Române de Handbal. Rănit în misiune în Afga-nistan în anul 2006, când şi-a pierdut un picior încercând să-şi salveze colegii atacaţi în timp ce executau o misiune de patrulare, căpitanul Laurenţiu Şerban şi-a continuat ac-tivitatea în cadrul Armatei Române, mergând încă de două ori în Afganistan, iar în tot acest timp nu şi-a abandonat pasiunile - zborul cu parapanta, escaladarea munţilor şi motociclismul. Laurenţiu Şerban este un exemplu de onoa-re, devotament şi credinţă, care constituie totodată valori ale handbalului românesc. Îi mulţumim pentru acceptul de a participa la acest eveniment şi apreciem dăruirea sa, a declarat preşedintele FRH, Alexandru Dedu.

u Admitere la Piteşti. Febra examenelor de admitere a cuprins şi Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I din Piteşti, odată cu sosirea aici, din toate colţurile ţării, a celor mai buni soldaţi şi gradaţi profesionişti, pentru a susţine probele de concurs ce le vor permite să obţină primul grad de subofiţer, la finele lunii iulie 2016.

În perioada 10-13 august, aceştia au susţinut exa-men de admitere la instrucţie militară generală, la limba engleză, limba română şi legislaţie în domeniul apărării. Numărul de locuri disponibile pentru acest an depăşeşte cifra 300. În aceeaşi instituţie, în perioada 18-21 august, are loc concursul de admitere la Programul de studii post-

liceale cu durata de doi ani (formare maiştri militari), unde Ministerul Apărării Naţionale a scos la concurs un număr de 134 de locuri, Ministerul Afacerilor Interne 38 de locuri, iar Administraţia Naţională a Penitenciarelor 17 locuri, pe diferite arme si specialităţi.

Astfel, SMMMSFT, instituţie de învăţământ militar reprezentativă pentru armata română, dar şi pentru în-văţământul argeşean, îşi va continua nobila misiune de formare şi perfecţionare a generaţiilor de tineri dornici să servească patria cu arma în mână. (Maior Cătălin Bunescu)

u Veterani de război, premiaţi în Prahova. Primăria comunei Brazi, din judeţul Prahova, nu a uitat de cei care au dat dovadă de eroism în cel de-Al Doilea Război Mon-dial. În data de 15 august – ziua comunei, primarul Leonaş Radu împreună cu Consiliul Local au premiat, în cadru festiv, cu diplome şi bani, şase veterani de război, o văduvă de război şi 38 de văduve ale veteranilor de război. În plus, veteranilor de război le-a fost oferită o ţinută militară nouă.

Activitatea se înscrie în rândul celor ce marchează Anul Veteranilor de Război şi împlinirea a 70 de ani de la încheierea războiului. (General de brigadă (ret.) Gheorghe Răucea)

u Din tainele meseriei de scafandru. Nava de inter-venţie cu scafandri de mare adâncime Grigore Antipa a executat o misiune de două zile pe mare, în zilele de 11 şi

12 august. În premieră, şase studenţi ai Universităţii Naţi-onale de Apărare Carol I, care se specializează în domeniul Comunicare publică şi interculturală, s-au aflat alături de scafandri militari la bordul navei şi au realizat mai multe materiale jurnalistice.

Duminică, 16 august, în centrul oraşului Zărneşti, 33 de militari

aparţinând unităţilor din Predeal, Braşov, Râşnov, dar şi din cadrul altor structuri din sistemul naţional de apărare şi ordine pu-blică, cetăţeni ai oraşului Zărneşti, au fost răsplătiţi pentru efortul de a menţine un climat de securitate în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan prin acordarea titlului de Cetăţean de onoare al oraşului Zărneşti.

Acordarea titlului s-a făcut în cadrul celei de-a 37-a ediţii a festivalului Floare de

grea, dificilă şi sunt, de aseme-nea, mândru de ceea ce am auzit pe parcursul şi la sfârşitul misiunii dumneavoastră.

Cei mai mulţi mili-tari din cadrul echi-pei de instructori

nu au fost la prima misiune

într-un teatru de operaţii. Faptul că echipa de instruc-tori a executat prima misiune de acest fel reprezintă dovada că Armata României este apreciată de partenerii din Alianţa Nord-Atlantică şi că îşi respectă angajamentele

asumate ca aliat NATO cu re-zultate remarcabile, mai ales prin determinarea militarilor români care sunt cei mai de seamă ambasadori ai ţării noastre.

La ceremonie au partici-pat, alături de rudele militari-

lor care au sosit din misiune, reprezentanţi din structurile locale şi centrale aparţinând Ministerului Apărării Naţiona-le, din instituţiile universitare, culturale şi economice locale, precum şi cadre militare în rezervă şi în retragere. n

desfăşurată la lumina torţelor, fiind un prilej de atracţie pentru întreaga comunitate din NKC.

Generalul german Micha-el Podzus, comandantul CJ7, a mulţumit tuturor pentru activitatea desfăşurată şi efor-tul depus în cadrul Misiunii Resolute Support, evidenţiind contribuţia personalului ro-mân la consolidarea şi dezvol-tarea misiunii de consiliere a Forţelor de Securitate afgane. Acesta şi-a exprimat admira-ţia pentru oportunitatea de a avea în subordine militarii români, fiind plăcut impre-sionat de calitatea umană şi profesionalismul ridicat al acestora. n

Militari, cetăţeni de onoare

colţ. La eveniment au participat generalul-ma-ior Cristinel Cernea, din partea Statului Major General, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale şi comandanţi ai structurilor din care fac parte militarii care, de acum înainte, sunt cetăţeni de onoare ai frumosului oraş de la poalele masivului Piatra Craiului.

Ceremonia s-a încheiat prin defilarea gărzii de onoare, constituită din militari ai Batalionului 21 Vânători de Munte General Leonard Mociulschi şi cu prezentarea portului popular specific de către ansamblurile folclo-rice ale oraşului. n

Locotenent Sorin Toader

Prietenii MuzeuluiLocotenent-colonel Vali Roman

De Ziua internaţională a tineretului, 12 august, Brigada 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor din Focşani şi-a deschis porţile pentru membrii comunităţii vrâncene, participanţi la proiectul Prietenii Muzeului, ini-ţiat şi coordonat de Muzeul Vrancea. Tinerilor elevi care au vizitat brigada focşăneană le-au fost prezentate facilităţile de cazare, locul de instrucţie, dar şi armamentul şi tehnica de luptă din dotarea marii unităţi.

Proiectul Prietenii Muzeului oferă posibi-litatea copiilor de a-şi petrece vacanţa altfel, prin activităţi precum excursii, vizite la muzee şi la clădirile monument-patrimoniu din oraş sau la instituţii de prestigiu cu o bogată istorie sau vizionare de filme documentare. Anul acesta ne-am propus să venim cu ceva nou, şi anume întâlnirea cu militarii vrânceni, sub denumirea O zi din viaţa unui militar. Copiii înscrişi în proiec-tul educaţional, cadrele didactice, dar şi părinţii prezenţi au fost încântaţi de ce ne-a fost prezen-tat. În afară de armament, copiii au rămas plăcut

surprinşi de tehnica de comunicaţie şi de sala de mese, a spus Corina Mariana Duca, muzeograf la Muzeul Unirii şi unul dintre coordonatorii proiectului, mulţumindu-le militarilor Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată pentru posibilitatea de a vizita una din cele mai importante unităţi din Armata României. n


INSTRUCŢIE

Maistru militar clasa a ll-a Florin Bodea

Provocarea Hawk Anul acesta, se împlineşte un deceniu de când complexul de rachete sol-aer Hawk a intrat în exploatarea Forţelor Aeriene române.

Vrei să vii la Hawk? Aceas-tă întrebare, adresată militarilor specialişti ai

bătrânului complex de rachete sol-aer Volhov, a primit numeroa-se răspunsuri afirmative. Aşa a început aventura Hawk. S-a pornit de la zero. Primul divizion Hawk lua fiinţă în 2006, prin transfor-marea Batalionului 7 Tehnic, din Pantelimon, în Batalionul 7 Hawk. Tehnica era deja în ţară din 2005, adusă din Olanda. Era primul contact cu tehnică NATO. Şi aşa cum Hawk este numele atribuit de amerindieni şoimului care, în po-fida dimensiunilor sale mici, este agil şi precis, militarii au pornit la drum mânaţi de ambiţia exploa-tării, la potenţial maxim, a unui complex de rachete mobil, care rareori ratează ţinta. Acest lucru obliga la sute de ore de studiu, în care sistemul era descifrat etapă cu etapă.

Colonelul Ion Moise a fost primul comandant al unităţii nou înfiinţate. Un om care prin modul său de exprimare transmite, în mod cert, ambiţia de a reuşi cu orice preţ. Au trecut abia câteva luni de când a fost numit şeful de stat major al Brigăzii 1 Rachete

fost în echipă oameni deosebiţi, de la ofiţer la simplul soldat. Cu ei am des-cifrat tainele sistemului şi am început să-l exploatăm, fără să fi avut nicio oră de pregătire. Cineva m-a întrebat, la început, ce am de gând să fac. Am răspuns că acest sistem trebuie să fie încadrat şi dotat cu toate celelalte categorii de tehnică şi materiale nece-sare bunei funcţionări a unei unităţi operative. În prezent, chiar dacă batalionul cuprinde un personal mult mai numeros, sunt un pic mâhnit că, din cauza unor motive de ordin social sau personal, mulţi au plecat în alte unităţi. Pentru mine, acest lucru a fost o pierdere, pentru că s-au investit timp şi pregătire, iar acest perpetuum mobile presupune să o luăm mereu de la zero în procesul de pregătire, ceea ce nu este benefic ideii de formare a unor buni specialişti, apreciază ofiţerul.

Apariţia Hawk a însem-nat dezvoltarea unei capabilităţi importante

a Forţelor Aeriene române. Acum, după zece ani, complexul benefi-ciază de un sistem de comandă-control care integrează plutoane-le din componenţa acestuia. Toţi militarii au fost nevoiţi să înveţe foarte bine limba engleză, manu-alele de cunoaştere fiind scrise în această limbă. În 2011, doi ofiţeri au plecat la curs în Grecia, pentru lucrul cu racheta de luptă, iar în 2012, împreună cu specialişti greci şi turci, au fost pregătite primele două rachete de luptă, care au fost lansate în poligonul Capu Midia.

În 2013 şi 2014, şase ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri au participat la pregătire la Şcoala americană pentru sisteme antiae-riene cu baza la sol de la Fort Bliss. Acest lucru a dus la dezvoltarea pregătirii, îndeosebi pe domeniul mentenanţei. Operarea sistemului se învaţă relativ uşor, însă mente-nanţa implică un ciclu continuu de specializare şi presupune oameni pregătiţi separat faţă de cei care operează sistemul.

În prezent, structura are două baterii certificate la nivel naţional, ca forţă dislocabilă la dispoziţia NATO şi UE. Datorită experienţei acumulate, menţinerea nivelului de operativitate este un deziderat realizabil, militarii ştiind foarte bine ce au de făcut pentru men-ţinerea unui nivel operaţional. În acest sens, comanda Statului Major al Forţelor Aeriene susţine continuu pregătirea cu partenerii de Alianţă, care au experienţă în exploatarea acestui sistem. n

Chiar dacă tehnica este complexă, nu ne-a fost teamă să punem mâna pe ma-nuale şi să învăţăm. Vorbim de radare, lansatoare, rachete, încărcător hidraulic, care reprezintă o necunoscută pentru multă lume. Personal, am fost încântat de sistem şi chiar de provocarea în sine. Trebuie să ajungem la o stabilitate a perso-nalului pe funcţii şi la o continuare a pregătirii instituţionalizate a tehnicienilor, pentru executarea operaţiunilor de mentenanţă la nivel intermediar.

Sarcina mea este să urmăresc imaginea spaţiului aerian, să identific ţintele amice sau inamice şi, dacă este cazul, să le repartizez unităţilor de foc. Am ales această armă fiind convinsă că exploatarea tehnicii specifice Hawk va fi mai facilă decât a celei de provenienţă sovietică. Pe parcurs, am realizat că nu m-am înşelat. Aparatura este modernă, digitalizată, mobilă şi foarte uşor de întreţinut.

Aer-Sol. Noua funcţie, pe lângă implicarea sa în tot ce înseamnă conducerea marii unităţi, mai presu-pune ceva. Şi anume, o promisiune făcută lui însuşi, pentru a dezvolta la maxim capabilităţile noului sistem Hawk.

Am plecat la drum cu 54 de oameni, precizează ofiţerul. Printre aceştia au fost maiorii Irinel Mihăilescu şi Irinel Ivorciuc, căpitanul Viorel Mihai, maistrul militar Cristian Marcu, plutonierul-major Adrian Lupea, care face nave-ta de zece ani, de la Urziceni, oameni dedicaţi meseriei şi care acum sunt printre cei mai buni specialişti.

A fost un mare câştig. A intrat în ţară un sistem nou, modern, foarte bun, care are resurse pentru câteva decenii. Provocarea a fost mare. Am avut norocul că, încă de la început, au

Colonel Ion Moise, şeful de stat major al Brigăzii 1 RSA

Locotenent Ioana Preda, şef de tură în punctul de comandă şi distribuţie a focului

Observatorul militar 5Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

INSTRUCŢIE

Este imposibil să treci pe strada unităţilor militare, aflate în aprop-

ierea gării din Bacău, fără să ob-servi o construcţie maiestuoasă, ce se înalţă de sub garduri bine păzite. Biserica Centrului 115 Comunicaţii RMNC este, după cum spune chiar preotul care o slujeşte, unul dintre cele mai mari lăcaşuri de cult militare, iar povestea ei este de-a dreptul impresionantă, dacă luăm în considerare faptul că respectă legendele conform cărora fiecare ctitorie îşi cere jertfa. Mormântul părintelui Iordache Pascariu, unul dintre primii preoţi militari de după căderea regimului comunist, este aşezat chiar lângă biserica pe care a

Locotenent Marius [email protected]

Transmisiuni în orice condiţii

Militarii Centrului 115 Comunicaţii RMNC pot face faţă oricărei misiuni.

Lipsa oamenilor la programul de instrucţie nu ne scuteşte de la îndeplinirea atribuţiilor. Încercăm să ne planificăm timpul astfel încât, la activităţile importante, să fim toţi prezenţi.

Când am ajuns în această cazarmă, în 1984, arăta jalnic. Acum, mă mândresc că lucrez în cea mai modernă unitate militară din Bacău!

Locotenent Iulian Halip Plutonier-adjutant principalVasile Vieriu

început-o, dar, din păcate, nu a apucat să o vadă terminată. Însă cu această poveste încărcată de emoţie vom reveni într-unul din numerele următoare.

Dacă nu ar exista acele garduri, mai sus amintite, ai avea impresia că unitatea băcăuană este o oază de verdeaţă şi de relaxare spirituală în griul be-toanelor ce se înalţă într-un ritm copleşitor. Printre zecile de pomi fructiferi, care mărginesc aleile, se zăreşte o clădire cochetă, foarte bine întreţinută. Am aflat, ulterior, de la colonelul Dumitru Donica, actualul comandant al centrului, că, faţă de anii precedenţi, unitatea a dispus de fonduri mai mari şi că renovarea acesteia a fost făcută şi cu spri-jinul Primăriei.

O dificultate pe care o întâl-nesc transmisioniştii moldoveni, pe linia pregătirii de speciali-

tate, este determinată de noile prevederi – de altfel, corecte – din regulamentul servi-ciului interior, conform cărora se mai adaugă o zi liberă, în urma executării fiecărui servi-ciu de permanenţă în timpul săptămânii şi două zile pentru serviciile din weekenduri. Dacă mai luăm în considerare şi faptul că nici încadrarea cu personal nu este la cote foarte ridicate, realizăm că transmisioniştii participă la instrucţie în efective complete destul de rar. Militarii noştri fac eforturi destul de mari pentru a se menţine la un nivel ridicat de pregătire, a precizat comandantul unităţii, colonel Dumitru Donica.

Comandantul centrului crede că o soluţie pentru această problemă ar fi in-troducerea stagiului militar opţional, pe bază de volun-tariat, iar soldaţii în termen să execute serviciul de pază şi să îndeplinească atribuţii de logistică, astfel încât ceilalţi să se poată instrui pe linie de specialitate. Şi locotenen-tul Iulian Halip, unul dintre comandanţii de companii, confirmă că este destul de dificil să-şi îndeplinească atribuţiile în condiţiile actuale, dar că nu face rabat de la calitatea instruirii. A ocupat această funcţie imediat după terminarea cursului de bază şi recunoaşte că nu i-a fost

deloc uşor. La început, am avut mare noroc cu experienţa celor mai în vârstă şi chiar şi acum le mai cer sfatul, a spus acesta.

Plutonierul-adjutant prin-cipal Vasile Vieriu face parte din unitatea băcăuană încă de la începutul anului 1984 şi a ajuns acolo după doi ani de la înfiinţarea acesteia. Când am ajuns în cazarmă, îşi aminteşte acesta, era plină de noroaie. Încălzirea se făcea cu lemne, iar militarii în termen se ocupau de tăiatul acestora. De multe ori, nici nu mai ajungeau şi pentru dormitoarele lor.

Meseria pe care a prac-ticat-o atâţia ani i-a oferit multe satisfacţii, însă marele său regret este că, din cauza aplicaţiilor, nu a putut fi alături de copii în momentele impor-tante. Acestea sunt sacrificii pe care ni le asumăm, dar, de obicei, soţiile ni le reproşează la bătrâneţe, spune, mai în glumă, mai în serios subofiţerul.

I-am întâlnit pe transmisioniştii moldoveni chiar înainte de apogeul activităţilor de instrucţie dintr-un an, rep-rezentat de exerciţiul Cetatea, la care au participat cu subunităţi şi tehnică. Misiunea lor nu a fost deloc uşoară, dar s-au achitat exemplar de sarcini, lucru reieşit din buna desfăşurare a aplicaţiei. n

Observatorul militar

Acţiunea are ca scop creşterea nivelului de pregătire şi de interoperabilitate al personalului participant. La activitate

participă aproximativ 300 de militari români, piloţi şi personal tehnic, şase aeronave MiG-21 LanceR, cinci elicoptere IAR-330 Puma echipate MEDEVAC şi IAR-330 SOCAT, iar partea americană contribuie cu aproximativ 300 de militari şi două-sprezece aeronave F-15 din Escadrila 123 Expedi-ţionară Luptă din Oregon Air National Guard, plus tehnica de deservire aferentă.

Pentru aviatorii ardeleni, activitatea bilaterală constituie o oportunitate pentru exersarea teh-nicilor, tacticilor şi procedurilor standard asociate operaţiilor aeriene, în conformitate cu cele NATO, prin executarea zborurilor în comun cu partene-rul american.

În ultima perioadă, ameninţările codurilor portocalii de caniculă au luat cu asalt Baza 71 Ae-riană. Cu toate acestea, pe o căldură sufocantă, în care gradele Celsius de la nivelul pistei au crescut la valori foarte mari, zborurile au mers conform planificărilor. Eforturile umane au fost răsplătite de frumuseţea aeronavelor şi de evoluţia lor în zbor. La ora actuală, Dacian Eagle 2015 se află în faza de pregătire şi executare a misiunilor aer-aer complexe, în care sunt planificate la zbor atât avioane MiG-21 LanceR şi F-15, cât şi elicoptere IAR-330.

Exerciţiul este o demonstraţie de forţă şi, în ace-laşi timp, unul de pregătire bilateral. Acesta oferă o oportunitate de instruire în zbor extrem de valo-roasă în ceea ce priveşte aprofundarea metodelor şi procedeelor de acţiune specifice aviaţiei de vâ-nătoare, având în vedere participarea aeronavelor de luptă cu capacităţi operaţionale mult diferite, a declarat căpitan-comandorul Călin Hulea. n

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015 6

INSTRUCŢIE

[email protected] Lucian Irimia

Foto: Adrian Sultănoiu

În perioada iulie-septembrie, Baza 71 Aeriană General Emanoil Ionescu, de la Câmpia Turzii, găzduieşte exerciţiul româno-american Dacian Eagle 2015.

Verificările, cheia unui zbor în siguranţă.

F-15 Eagle, spre înaltul cerului transilvan.

Misiunile sunt stabilite în detaliu de piloţii români şi americani. În plin forţaj!

O echipă redutabilă: LanceR şi Eagle!

Dacian Eagle 2015


IAR-330 SOCAT, în acţiune!

Un zbor s-a terminat, urmează altul.

O echipă redutabilă: LanceR şi Eagle! LanceR by Câmpia Turzii!


INSTRUCŢIE

Avioanele C-27J Spartan zboară din plin, iar militarii care le exploatează şi le întreţin pun în fiecare decolare şi aterizare ceva din sufletul lor.

Spartanul, un mod de viaţă

Am intrat în Baza 90 Transport Aerian Coman-dor aviator Gheorghe

Bănciulescu într-o zi a acestei veri, sub ameninţarea codului portocaliu de căldură. Mulţi ar crede că este vremea concediilor de odihnă, mai ales că Ziua Aviaţiei a trecut, aşa că… Am ajuns în marea unitate la primele ore ale dimineţii, poate pentru a prinde puţină răcoare şi să aflu câteva secrete despre avionul C-27J Spartan şi mili-tarii care au grijă de el. Repede, mi-am dat seamă că… eu eram cel întârziat. Avioanele deja decolau unul după altul. Aşa că m-am îndreptat către Escadrila 902 Transport Operativ şi Aerofotogrammetrie. Surpriză, acolo alte echipaje se pregăteau de zbor.

Căpitan-comandorul Marian Crăciunoiu are 46 de ani şi este pilot pe aeronava C-27J Spartan. Are peste 120 de ore de zbor pe acest tip de aparat, iar în toată cariera a adunat alte 1.300. A executat trecerea pe acest tip de avion în 2011. Anterior, a fost pilot comandant pe venerabilul AN-26. A zburat cu MiG-21, IAR-93 şi IAR-99 la bazele de la Deveselu şi Craiova. În 2002, ajunge la Baza 90 Transport Aerian, după restructurările din armata română. Momentan se apropie de finalul programului de pregătire pentru funcţia de coman-dant de echipaj pe Spartan.

Sincer, trecerea de la aviaţia de luptă la cea de transport a fost grea, a declarat căpitan-comandorul Crăciunoiu. Avionul meu de suflet, mai ales că anii tinereţii i-am petrecut împreună, rămâne MiG-21. Acum, zbor pe ce este cel mai nou ca dotare tehnică în aviaţia militară.

Consideră că Spartanul are motoare foarte puternice, fiabile. Acest tip de avion este un mare pas înainte atât pentru aviaţia militară de transport, cât şi pentru armata română. Instalaţiile de la bord îi permit o configurare rapidă, de-oarece este conceput şi se pretează pentru îndeplinirea unei game mari de misiuni. Este un nou imbold pentru personalul Bazei 90 Transport. Tehnică nouă, capabilităţi mari. Acum se zboară foarte bine. Au şi un simula-tor de zbor, care ajută foarte mult în pregătirea personalului navigant pe acest tip de avion.

[email protected] Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Trebuie să recu-nosc că Spartanul mă face să îmi aduc aminte de anii tinereţii. Când am zburat cu el prima dată, m-a făcut să îl iubesc. Mi-a adus un pic aminte de puterea MiG-ului 21.

În 2010, am zburat pentru prima dată. După ce am crescut printre avioane, mi s-a îndeplinit visul din copilărie. Cred că Spartanul m-a ales pe mine. Am vrut să devin personal navigant şi asta era singura oportunitate pentru mine.

Căpitan-comandorMarian Crăciunoiu,pilot pe aeronavaC-27 J Spartan

Maistru militar clasa a III-a Dragoş Chiper, loadmaster pe aeronava C-27J Spartan

Cu sau fără voia lui, Spartanul a devenit o vedetă a Forţelor Aeriene române. Misiunile MEDEVAC sunt cele mai sensibile. Şi toţi cei implicaţi s-au achitat de sarcini la superlativ, cu toate că, uneori, durerea pacienţilor se simte şi în cabina piloţilor.

Căpitan-comandorul Cornel Mladin este pilot şi comandant de echipaj pe C- 27J Spartan, cu o experienţă de aproximativ 1.100 de ore de zbor. A trecut pe la Deveselu la MIG-21, după trei ani s-a mutat la Craiova pe IAR-99, iar după restruc-turare, în 2003, a ajuns la Otopeni pe AN-26. Din 2009, a început trece-rea pe Spartan, în Italia. Familia i-a rămas la Craiova şi el este navetist de weekend.

A făcut parte din primii piloţi ce s-au antrenat pe acest tip de avion, chiar la producător, în Italia, unde s-au simţit mândri că sunt români şi chiar au impresionat. Şi asta nu au spus-o ei, ci instructorii italieni. Aveau experienţă acumulată care i-a ajutat mult.

Pilotul român se simte foarte bine în avionul nou, a afirmat căpitan-comandorul Cornel Mladin. Este un avion de generaţie nouă, care ajută foarte mult. Trebuie să-l cunoşti foarte bine, să-ţi faci cursurile care sunt necesare ca să ştii ce ai de făcut în cabină. Trebuie să fii cu un pas înaintea avionului. Să ştii ce să îi ceri.

Cea mai grea misiune a avut-o în urmă cu trei ani, pe un viscol puternic, când a trebuit să transporte un pa-cient de la Târgu Mureş la Bucureşti. La întoarcere, din cauza viscolului puter-nic, la Otopeni nu mai ateriza nicio aeronavă. Ei au încercat o manevră la limita capabilităţilor avionului şi au reuşit să ajungă cu bine la sol. Însă nici acolo nu a fost simplu. Pe pistă, colegii nu ştiau ce lumini de balizaj să aprindă, fiindcă îl auzeau, dar nu îl ve-deau. La final, nu mai ştiau ce să agaţe de avion să nu îl întoarcă vântul.

Şi căpitanul inginer Florin Toşa a făcut parte dintre primii participanţi la cursurile de pregătire, organizate la producător, în Italia, în 2009. După ce primele avioane au ajuns în ţară, în 2010, a început să lucreze efectiv pe acest tip de avion. Înainte a lucrat la elicoptere, cu toate variantele de IAR-330 şi avioanele AN-26 şi 30.

Consider că sunt un norocos, deoarece începuturile mele în aviaţie au coincis cu acest avion, a spus căpitanul inginer Toşa. Am crescut împreună. Suntem aici mulţi tineri.

Avem o activitate dinamică şi intensă. Se zboară mult. Nu ai timp să te plângi. Sunt convins că Spartanul a intrat în ritmul vieţii multor piloţi din această escadrilă. Suntem pregătiţi de zbor în orice moment al zilei şi nopţii.

Maistru militar clasa a III-a Dragoş Chiper este loadmaster pe aeronava C-27J Spartan. Are la activ aproape 400 de ore de zbor. Este căsătorit şi are un băieţel de nouă luni. Soţia lucrează tot la Baza 90 Transport Aerian. Pentru Dragoş, cam 70% din timpul său reprezintă aviaţie şi 30% familie. Este de patru ani pe acest tip de avion. Aviaţia o are de mic în sânge, deoarece provine dintr-o familie de

aviatori, care l-a crescut în colonia de la Borcea, până la şapte ani.

Nu îmi pare rău că am venit aici. Cele mai mari satisfacţii în această meserie le ai atunci când execuţi misi-uni umanitare. Cele mai sensibile sunt acelea în care sunt implicaţi copii, dar ai o mulţumire când afli că totul este bine şi te bucuri că ai contribuit şi tu la şansa lor în viaţă, a spus Dragoş.

Spartanul a devenit un mod de viaţă pentru el. A învăţat mult pentru a fi aici şi continuă să facă asta. A furat de unde a putut meserie. Vine de plăcere la muncă, pentru că face ceea ce şi-a dorit. Cu Spartanul, el chiar simte că este în secolul XXI. n

Căpitan inginer Florin Toşa

Căpitan-comandor Cornel Mladin

l 46 de ani 120 de ore de zbor pe Spartan1.300 de ore de zbor în carieră

l

l


INSTRUCŢIE

Prognoze pentru

misiuni reuşite

Colectivul este mic, însă foarte bun. Avem câţiva colegi noi, dar, în mare parte, ne cunoaştem de peste 15-20 de ani. Aşa că relaţiile la locul de muncă sunt armonioase. Trebuie să ai o chemare pentru meseria aceasta. Nu oricine poate deveni meteorolog. Ai nevoie de viziune şi de fler.

Locotenent-comandorCătălin Cavaler

În baza din Otopeni funcţionează un punct meteo, structură pe cât de

mică, pe atât de importantă. Nicio aeronavă nu se ridică de la sol fără un aviz favorabil de aici. Într-un fel, prin condiţiile meteo, cerul îşi dă acordul sau nu, de a-i fi invadat spaţiul.

Locotenent-comandorul Cătălin Cavaler, şeful acestei struc-turi, lucrează aici de 10 ani şi a fost de acord să ne împărtăşească din tainele prognozelor meteo. Actualizăm şi trimitem informaţiile meteo permanent. Astfel, asigurăm un flux continuu al datelor şi informaţiilor necesare echipajelor în executarea misiunilor atât pe plan intern, cât şi pe plan ex-tern. Punctul nu funcţionează cu program de opt ore, ca la unele staţii civile. Permanent, doi oameni

[email protected] Alina Crişan

Specialiştii prognozişti din Baza 90 Transport Aerian sunt la datorie 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Vremea nu are program de opt ore.

supraveghează şi fac observaţii vi-zuale legate de vizibilitate, plafonul norilor sau vânt, explică ofiţerul.

Această structură deserveşte aeronavele din Baza 90 Transport Aerian, dar şi celelalte baze din ţară, în cooperare cu partenerii externi din zona NATO. Toate ţările membre au aplicaţii, exerciţii în cooperare cu baza noastră.

Plafonul norilor reprezintă un aspect foarte important atât pentru zborul elicopterelor, cât şi al avioanelor. Porneşte de la 10-15 metri şi poate ajunge până la altitudini de 10.000-11.000 de metri, unde informaţiile sunt necesare avioanelor cu reacţie sau de vânătoare. Este nevoie de furnizarea datelor pe toate nive-lurile pentru o bună desfăşurare a misiunii şi a securităţii zborului. Un alt element important este vântul. Când apar celule convec-tive, nuclee de nori cumulonimbus, acestea generează vânt de

forfecare, oraje şi fenomene electrice care pot perturba comunicaţiile radio ale aeronavei. Astfel, pilotul poate pierde legătura cu solul.

Mişcările fronturilor şi curenţilor de aer sunt transmise de sateliţi. Aceştia sunt de două feluri: sateliţi vizuali şi sateliţi cu infraroşu. Cei vizuali pot fi folosiţi doar pe lumină, de când răsare până apune soarele, iar cei cu infraroşu transmit şi noaptea şi arată orice mişcare de natură meteorologică.

Datele sunt furnizate de Administraţia Naţională de Me-teorologie (ANM) şi fac parte din sistemul naţional de date integrat. Asta înseamnă că toate centrele din Europa şi din lume colectează date care ajung, centralizate, la ANM, urmând ca de acolo să fie direcţionate către această bază, dar şi către celelalte care furnizează şi prestează aceleaşi

servicii. Vorbim de modele numerice prin care noi putem prognoza. Le interpretăm, alături de informaţiile locale, şi le furnizăm, oră de oră, în funcţie de intensitatea şi timpul de manifestare a fenomenului. O informaţie în plus pentru cei care se află în misiune este oricând binevenită. Vor şti ce zone trebuie ocolite. Astfel, la reuşita misiunilor şi la viaţa piloţilor contribuie şi punctul meteo. Este o responsabilitate mare. Dacă nu suntem prompţi în anticiparea anumitor fenomene, pot apărea incidente.

Ca tehnică, punctul meteo are în dotare Sistemul Meteorologic Integrat Naţional (SIMIN) şi un sistem de observaţii de la aeropor-tul civil care furnizează date reale asupra tuturor elementelor de care au nevoie pentru prognozare: vânt, temperatură, presiune, măsurarea plafonului norilor - tot ce concură la întocmirea unui mesaj vizual. Despre sensibilitatea SIMIN-ului

s-a spus în presă că înregistrează până şi fulgerele provocate de declanşarea bujiilor de la auto-mobilele care trec prin zona ra-darelor şi că poate măsura inclu-siv cantitatea de apă din zăpadă. De asemenea, structura dispune de o conexiune la Internet care completează informaţiile primite de la ANM, prin SIMIN, şi de o legătură telefonică şi una radio pentru a auzi comunicaţiile dintre cei de la sol şi aeronave. Curenţii îşi pot schimba foarte rapid direcţia de deplasare, aşa că, pe lângă informaţiile de la meteorologie, primim şi un feedback constant de la piloţi, la decolare, la aterizare şi în aer. Astfel, se actualizează în timp real informaţiile.

Pe timpul cald, perioadele caniculare ţin atenţia trează militarilor din punctul meteo. Vin mase de aer tropical din zona Saharei cu temperaturi de peste 35 de grade. Atunci emitem atenţionări şi trebuie să luăm măsuri speciale nu doar pentru cei care execută misiunile, ci pentru întreg personalul bazei.

Instruirea specialiştilor din acest domeniu se face atât pe filieră directă, trei ani la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă, cât şi pe cea indirectă, cu o facultate civilă absolvită şi un curs inten-siv la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene Aurel Vlaicu.

Locotenent-comandorul Cătălin Cavaler are în subordine opt oameni, patru ofiţeri şi patru subofiţeri. Există două categorii de pregătire pentru acest tip de activi-tate, unde se formează specialişti prognozişti, ofiţerii, şi specialişti observatori, maiştrii militari şi subofiţerii. Responsabilitatea spe-cialistului observator se regăseşte în executarea măsurătorilor, a observaţiilor şi în întocmirea lor într-o formă codificată. Iar prog-noza care se realizează pentru 24 de ore, dar se actualizează din 6 în 6 ore, revine în responsabilitatea specialistului prognozist. n

Observatorul militar10SĂNĂTATE

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

Noutăţi la Spitalul

Militar Central

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila anunţă prelun-girea programului Ambulatoriului de specialitate şi iniţiativa unui cabinet de medicină dentară de urgenţă.

Căpitan Cornelia Mihăilă[email protected]

Foto: Nicu Vereştiuc

E ste o profesie de credin-ţă. Iubesc medicina, în special pe cea militară.

Şi la fel se întâmplă cu fiecare coleg al meu. Faptul că am fost recunoscuţi ca un corp de elită al medicinei cu 153 de ani în urmă, la 21 august 1862, ne obligă foarte mult. Acestea au fost primele cuvinte pe care ni le-a spus comandantul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila, colonel medic conf. univ. dr. Florentina Ioniţă-Radu, atunci când am amintit de medicină. Iar când a venit vorba despre Ziua Medi-cinei Militare, a adăugat: Mi-aş dori ca pentru fiecare manager de spital al armatei această zi specială să fie un ceas de bilanţ. Să fii şi medic şi militar în acelaşi timp, provocarea este dublă. Dar tocmai această apartenenţă la o anumită structură se pare că dă o forţă deosebită omului. De-a lun-gul timpului, medicina militară a dat nişte oameni de excepţie atât pe plan ştiinţific, cât şi manageri-al. Avem medici militari deschi-zători de drumuri şi recunoscuţi internaţional.

Acum, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr.

La 21 august 1862, prin Înaltul Decret Domnesc semnat de Alexandru Ioan Cuza, a luat fiinţă Corpul Ofiţerilor Sanitari din Armată şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român;Întemeietorul învăţămân-tului medico-militar şi medical superior din ţara noastră a fost generalul de divizie medic dr. Carol Davila;Sacrificiul personalului sanitar al Armatei Române a fost remarcat în toate momentele cruciale ale istoriei ţării;Medici militari români participă în cadrul forţelor de menţinere a păcii din diferite teatre de operaţii din lume.Carol Davila este cel mai mare

şi mai bine organizat din ţară. Aici îşi găsesc rezolvarea cazuri dintre cele mai dificile, nu există deficienţă de medicamente şi medicina de urgenţă este într-o continuă modernizare. În cel mai scurt timp, de pildă, va fi introdus un cabinet de medicină dentară de urgenţă, după cum ne asigură comandantul spitalu-lui. Şi noutăţile nu se opresc aici: În curând, vom avea aprobarea ministrului apărării naţionale pentru a înfiinţa un Centru de in-tegrare medicină nucleară. Vom

achiziţiona, la nivelul spitalului, un PET-CT – un aparat special pentru evaluarea pacientului care are cancer – şi a unui SPECT-CT – un sistem integrat cu scintigrafie la cel mai înalt nivel. Vom dezvol-ta în acest centru şi un laborator de boli funcţionale cardio-vas-culare pentru că, mai nou, bolile de inimă sunt diagnosticate pe baza medicinei nucleare. Cu alte cuvinte, diagnosticarea corectă a bolilor cardiace, fără necesi-tatea neapărată a intervenţiei invazive denumită coronaro-grafie, cu excepţia cazului în care se descoperă leziuni, se va realiza cu o tomografie miocar-dică. Aceste proiecte vor deveni realitate până la finalul acestui an. De asemenea, mai aflăm de la colonelul medic Florentina Ioniţă-Radu, la propunerea Ministerului Sănătăţii, în colabo-rare directă cu ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, având în vedere şi importanţa strategică a spitalului nostru, vom dezvolta un Centru de tratament endovas-cular a urgenţelor neurochirurgi-cale. Aceasta înseamnă remo-delarea Centrului de imagistică, adăugând un angiograf, într-o formă hibrid. Dacă pacientul vine cu un atac cerebral şi cu o malformaţie cerebrală, el este imediat diagnosticat tomogra-fic, se intră urgent în sala de operaţii şi se poate interveni. Pentru acest proiect avem încă problema avizelor, astfel încât abia anul viitor probabil că se va finaliza. De la 1 septembrie, însă, serviciile Ambulatoriului de specialitate vor fi disponi-bile şi după-amiaza, pentru ca cei care termină programul de lucru după ora 16.00 să poată veni la consultaţii. Vor exista, în ambulatoriu, două ture de medici pentru toate specialită-ţile. De asemenea, un număr de

telefon format din patru cifre şi operator permanent vor fi puse la dispoziţie pentru facilitarea programărilor. Totodată, zona policlinicii va fi regrupată pe specialităţi medicale, respectiv chirurgicale. Iar laboratorul va avea program de funcţionare şi după-amiaza.

ra medicală, dar diagnosticianul este cel mai important. Şi avem un personal medical cu veleităţi deosebite. Colonelul medic conf. univ. dr. Florentina Ioniţă-Radu este mamă şi soţie. Oare familia sa se tratează în spitalul militar central? Ooo, sigur că da! Pun foarte mare preţ pe prevenţie. Mi-aş dori ca personalul militar să nu uite că are la dispoziţie, în acest sens, controlul medical anual, căruia ar fi bine să-i dăm mai multă atenţie şi să-i acordăm mai mult timp. O evaluare cu adevărat corectă, un medic nu o poate face unui număr de 20 de persoane, în 5-10 minute. Speci-alist gastroenterolog, medicul Florentina Ioniţă-Radu conti-nuă să preia şi cazuri medicale grave. Profitând de sfaturile specialistului din faţa noastră, mai cu seamă că ne aflăm în pli-nă vară şi perioadă de vacanţă, am aflat că banala enterocolită poate ascunde infecţii nebănu-ite. Astfel, suntem sfătuiţi să nu trecem cu uşurinţă nici măcar peste un sindrom diareic banal, ci să mergem la medic. În ultima vreme, ne este semnalat, este des întâlnită infecţia cu Clostri-dium, care poate apărea chiar şi după un tratament cu antibi-otice sau cu Nurofen ori Aulin. Avem mulţi pacienţi, aflăm, care vin din vacanţele all inclusive direct la spital, cu pancreatită acută, pentru că au exagerat cu mâncarea. Dar, ţine şi de mentali-tatea colectivă a românului, care nu înţelege întotdeauna că zilele libere sunt un prilej de a petrece timp agreabil cu cei dragi, nu să mănânci mult. Când simptomele sunt severe – vărsături şi diaree – hidratarea este cea mai impor-tantă până ajungem la spital. În rest – prevenţia: mâini spălate, alimente atent alese şi mese nu foarte copioase. n

l

l

l

l

Colonel medic conf. univ. dr. Florentina Ioniţă-Radu,comandantul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila

În ultima vreme, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol

Davila cunoaşte o modernizare în ritm alert. Pur şi simplu mă trezesc noaptea şi mă gândesc ce să fac mai mult pentru spital, ne destăinuie comandantul său. Pacienţii vin cu mari aşteptări la noi şi suntem obligaţi să găsim soluţii. Contează mult şi aparatu-


AZIMUT

Irina-Mihaela [email protected] O carieră

sub semnul dragostei

Pensionarea reprezin-tă un prag pentru toţi aceia care intră într-o asemenea etapă a vie-ţii. Unii îl trec cu bucu-rie, alţii, cu îngrijorare sau părere de rău.

Limba engleză este fascinantă şi, spre deosebire de părerea multora, eu nu cred că este uşoară. De fapt, învăţarea unei limbi străine, oricare ar fi ea, nu presupune doar însuşirea unor cunoştinţe legate de gramatică, dialog etc., ci şi de asimilare a unor elemente de cultură ale ţării respective. Apoi, dacă ne gândim la teatrele de operaţii, trebuie să spunem că limba engleză constituie primul element de interoperabilitate şi, uneori, poate salva vieţi.

Despre un astfel de moment am stat de vorbă cu comandorul

Florian Pirnoiu, până în urmă cu câteva zile şeful Centrului Naţional Militar de Testare Limbi Străine (CNMTLS), care a luat fiinţă în 2008, în urma unor directive ale SHAPE/NATO. Acestea reco-mandau statelor membre ale Alianţei ca evaluarea competenţei lingvistice a personalului care urmează să încadreze posturi în comandamente NATO să fie efectuată într-un centru de testare recunoscut pe plan naţional şi să fie efectuată în sistem unitar, prin raportare la criterii unice. Astfel, activitatea CNMTLS este moni-torizată de structurile abilitate ale NATO, personalul centrului este pregătit şi certificat în cadrul acestor structuri, iar certificatele de competenţă lingvistică emise sunt recunoscute în MApN şi în comandamentele Alianţei Nord-Atlantice. Astăzi, CNMTLS dispune de un laborator cu o capacitate

de 15 locuri şi unul de înregistrări audio-video, o cameră multifunc-ţională şi una insonorizată pentru înregistrări şi evaluarea deprin-derii vorbit/interviu, de o reţea de calculatoare şi bază de date proprii.

Comandorul Florian Pirnoiu încă nu a avut timp să se acomode-

ze cu noua situaţie. Te trezeşti deodată cu prea multă libertate, spune, şi îţi trebuie timp ca să ştii cu adevărat ce să faci cu ea. Deocam-dată, se simte ca într-un concediu. Şi are un proiect serios de care să se ocupe: va sta mai mult timp cu fiica sa, care a revenit recent din SUA unde a beneficiat de o bursă Fulbright, şi o va sprijini să se rea-dapteze la realitatea de la noi.

Cariera militară a coman-dorului Pirnoiu a început după absolvirea Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie de la Boboc. Deşi de mic visa să fie militar, părinţii nu au fost entuziasmaţi de dorinţa sa şi au încercat, în primă fază au şi reuşit, să-l orienteze spre altă pro-fesie. Era şi de aşteptat, dacă avem în vedere că mama era profesoară de franceză, iar tatăl, redactor-şef la publicaţia centrală a judeţului Bacău. După absolvirea liceului, au încercat din nou să-i influenţeze alegerea, sfătuindu-l să urmeze Academia Tehnică Militară, pentru a deveni inginer. Evenimentele s-au precipitat puţin şi aşa a ajuns, în 1978, să dea examen la Boboc, unde se introdusese o nouă speci-alizare, în fizica atmosferei, meteo-rologie şi ornitologie. I-ar fi plăcut mai mult să devină pilot, dar, cum se întâmplă în viaţă, de mâna des-tinului nu te poţi ascunde. Când eram copil, îi vedeam pe piloţi ca pe nişte zei, îşi aminteşte comandorul. Acum, privind în urmă şi amintin-du-mi unele momente tragice la care am fost martor, mulţumesc lui Dumnezeu că am ieşit la pensie sănătos. La absolvirea şcolii de ofiţeri a fost repartizat în unitatea de aviaţie din Bacău, unde a lucrat jumătate din cariera sa militară, ca ofiţer meteo.

În afară de aviaţie, tot din copilărie, a mai avut o pasiune: limba engleză. Deşi mama l-a îndrumat către franceză, din clasa

a V-a a ales s-o studieze, pentru că dorea să înveţe limba cowboy-lor şi a indienilor, pasiune generată de filmele western. Mai târziu, după 1990, şi-a aprofundat cunoştinţele de limba engleză urmând filolo-gia, specializarea engleză-română.

Din perioada cât a fost ofiţer meteo la Bacău a păstrat multe amintiri. E drept, unele triste, legate de colegi care, la un moment dat, au decolat spre escadrila din cer. Era ofiţer şi încă student când, la uzina de avioane AEROSTAR din Bacău, a început programul de moderni-zare a MiG-ului 21 în colaborare cu firma israeliană ELBIT şi era chemat să asigure translaţia în dialogurile ce aveau loc între cele două părţi.

Apoi, în perioada de partene-riat la NATO, a participat, tot ca traducător, la exerciţii multina-ţionale desfăşurate la noi sau în străinătate. În 1993, a ieşit pentru prima dată din ţară, în Anglia, când a urmat un curs la Baza Aeriană Newton din Nottingham. Câţiva ani mai târziu, la un exerciţiu în Slovenia, a îndeplinit funcţia de briefer principal pentru SHAPE şi a făcut faţă unor situaţii neprevăzute. Pentru prezenţa sa de spirit şi mo-dul cum şi-a îndeplinit misiunea, a fost decorat. Atunci l-a cunoscut şi pe şeful Forţelor Aeriene din acea perioadă, general Gheorghe Bucşe. Acesta l-a chemat, în acelaşi an, să ocupe o funcţie în Bucureşti. N-a avut prea mult timp de gândire. Doar o noapte. S-a consultat cu familia şi câţiva prieteni. Nu era o decizie uşor de luat, dar a ascultat sfatul celor care i-au spus că un asemenea tren trece o singură dată prin aceeaşi gară şi dacă îl pierzi s-ar putea să ratezi cea mai bună şansă. Aşa a ajuns şef birou traduceri, interpretări, protocol etc., la SMFA, ocupându-se, în acelaşi timp, şi de pregătirea la limba engleză a cadrelor. Nu a regretat această mutare. De-a lungul carie-rei, a avut multe realizări pe traseul său profesional, dar, cum există un echilibru în toate, şi-a pierdut familia. Nu le poţi avea pe toate în viaţă, spune, recunoscând că, de cele mai multe ori, distanţa duce la înstrăinare în cuplu, la neîncredere şi neînţelegeri.

În 2002, când s-a înfiinţat Centrul de Instruire prin Simulare

(CISM), a fost primul ofiţer român certificat ca instructor JCATS (Joint Conflict and Tactical Simulation) de echipa americană CUBIC. Cât a lucrat în cadrul CISM, pe probleme de analiză post-acţiune, a pregătit peste 30 de exerciţii SIMEX la nivel brigadă şi Joint. Peste trei ani, s-a mutat în SMG, la structura ce se ocupa de evaluare, standardizare şi lecţii învăţate. După o reorganizare, a rămas şef la lecţii învăţate, unde a lucrat la elaborarea concepţiei şi metodologiei în domeniu şi, în 2008, a întocmit documentul final al summit-ului NATO de la Bucureşti, aprobat de CSAT şi trimis în Norvegia pentru pregătirea următoarei reuniuni de acest gen.

În 2008, când a avut ocazia să se întoarcă la vechea dragoste, limba engleză, nu a stat pe gân-duri şi a acceptat funcţia de şef al CNMTLS, structură nou înfiinţată. A fost avertizat că nu va fi o func-ţie comodă. În primul rând, pentru a evita suspiciunile de favoritisme, trebuia să aibă o anumită con-duită, apoi, trebuiau elaborate o serie de documente. Au fost anii în care, în perioada operaţionalizării unităţilor, se testau într-o sesiune aproximativ 7.000 de oameni. Apoi, a făcut reorganizarea structurală a centrului, a elabo-rat actele normative necesare evaluării competenţei lingvistice şi a introdus testele multinivel. De asemenea, tot la capitolul reuşite se înscrie şi modificarea ca formă şi durată a certificatului de com-petenţă lingvistică, valabil acum patru ani. În ultimii ani, activitatea în centru a revenit aproape de normal. Se evaluează aproximativ 2.000 de oameni în fiecare din cele două sesiuni anuale şi câteva zeci în fiecare din cele extraordinare. Un regret al său este că, din lipsa banilor, specialiştii din centru nu au mai putut merge, de două trei ori pe an, la pregătirea în cadrul structurilor NATO.

În discuţia noastră, l-am întrebat pe comandorul Florian Pirnoiu ce perioadă

din cariera sa o consideră mai aproape de suflet. Este o alegere grea, mi-a spus. Am lucrat 18 ani la Bacău şi tot atâţia în structuri centrale. Cariera mea nu a avut

continuitate în acelaşi specialitate. Fiecare perioadă, în felul ei, a fost unică, în alt domeniu de activitate. Toate însă au fost extrem de intense şi interesante. Pot spune că le voi păstra în suflet ca pe iubiri trecu-te. Din dragostea de tinereţe, îmi vor rămâne amintirile legate de unitatea cu peste 1.000 de oameni, cu împliniri şi dureri, de turele de 24 de ore, când se zbura mult, fie zi, fie noapte. Apoi, în anii de maturi-tate, m-am dezvoltat ca ofiţer de stat major, mi-a plăcut să lucrez la noile concepte ce au fost introduse în armată. Evident, dragostea de bătrâneţe este această ultimă etapă din carieră, care s-a încheiat la centrul din DMRU.

Referitor la modul cum a cola-borat cu subordonaţii săi, acceptă că poate nu am fost un bun coman-dant. Întotdeauna am considerat că oamenii cu care lucrez sunt maturi, au şi ei o vârstă, n-am fost genul de şef stresant, care să le sufle în ceafă, să fie pisălog. Am mers pe principiul ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face, mai ales că, de-a lungul carierei, am cunoscut şi eu ce înseamnă să ai şefi crizaţi. Mi-a plăcut ca oamenii să vină relaxaţi la serviciu, iar când i-am văzut că nu prea au chef de treabă, nu i-am stresat dacă nu am avut vreo lucrare urgentă. Eu am încercat să-mi îndrum subordonaţii, să stau de vorbă cu ei. Nu ştiu dacă sfaturile mele au fost percepute întotdeauna corect. După reacţia unora, cred că nu. Oricum, eu rămân la părerea mea că timpul trece şi dacă faci ceva, şi dacă nu. Dar, dacă realizezi ceva în viaţă, ai şansa ca, la vârsta senectuţii, când îţi aminteşti îndeosebi lucrurile mari, să ai la ce te gândi. Dacă te cantonezi în cotidian şi singura deviză după care îţi ghidezi viaţa este carpe diem...

Comandorul Florian Pirnoiu va avea, cu certitudine, la ce să se gândească la bătrâneţe. A realizat multe pe plan profesional, a absolvit un masterat în studii de securitate şi a obţinut titlul de doctor în sociologie, la Universita-tea Bucureşti. Dar, până la vârsta senectuţii, mai are mulţi ani. Ce va face în viitorul apropiat? I-ar plăcea să predea, i s-a spus că are stofă. Indiferent însă ce va alege, va ţine cont că în viaţă nu trebuie să forţezi limitele. n

Comandor Florian Pirnoiu

Observatorul militar12

FOTOREPORTAJ

Activităţile prilejuite de această sărbătoare au început chiar cu două

săptămâni înainte, când au fost vernisate expoziţii de pictură cu te-matică de marină, au avut loc expo-ziţii de nave, tehnică, armament şi echipamente militare, simpozioane dedicate Zilei Marinei Române sau spectacole susţinute de ansambluri artistice şi de Muzica Militară a Forţelor Navale.

În ajunul sărbătorii, la Monu-mentul Crucea Marinarilor de pe faleza din Constanţa, s-a desfăşurat o ceremonie militară şi religioasă, pentru cinstirea memoriei eroilor marinari şi a celor care îşi dorm somnul de veci în adâncul apelor. La Muzeul Marinei Române, intra-rea a fost gratuită în sâmbetele de 8 şi 15 august, date la care Ziua Porţilor Deschise a avut loc şi în Portul Militar Mangalia, unde s-a desfăşurat şi exerciţiul FNR 15, care a cuprins momente tactice demon-strative, concursuri marinăreşti şi o expoziţie de tehnică militară. De altfel, exerciţiul FNR 15 a marcat ziua aniversară şi în Brăila, Galaţi, Sulina, Tulcea sau Bucureşti (în Parcul Herăstrău), acesta înglobând toată seria de manifestări dedicate Zilei Marinei la care a avut acces publicul din localităţile respective. Cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, publicul a luat contact şi cu ofertele educaţionale ale învăţământului militar de marină, dar a putut şi să înveţe să confecţioneze noduri marinăreşti la atelierele interactive, sub îndrumarea marinarilor militari.

Un concurs de modelism, Cupa Tomis (Muzeul Marinei Române în co-

laborare cu Liga Maiştrilor Militari de Marină), Săptămâna Spiritua-lităţii Marinăreşti, la Cercul Militar Mangalia (cu o expoziţie de artă fotografică a jurnalistei bulgare Desislava Doneva), un atelier de scufundări recreaţionale pe Plaja Modern din Constanţa, organizat de scafandrii militari, un concert de muzică de fanfară susţinut, la Mangalia, de Muzica reprezentativă a Regimentului 30 Gardă Mihai Viteazul, din Bucureşti, şi multe alte evenimente speciale au umplut timpul celor pasionaţi de marină.

Sâmbătă, 15 august, peste 5.000 de marinari militari au participat la activităţile prilejui-te de sărbătorirea Zilei Marinei Române, la Constanţa, în Portul Turistic Mangalia, pe faleza centrală din Tulcea, pe faleza din Brăila, în Parcul Herăstrău din Bucureşti, pre-cum şi la Galaţi. La Constanţa, pe lângă momentele clasice ale unei astfel de zile (ceremoniale militare şi religioase, sosirea Zeului Neptun, exerciţiul FNR 15, parada navală), au avut loc jocuri marinăreşti, con-certe şi retragerea cu torţe, care, de altfel, s-a desfăşurat şi la Mangalia.

Prin intermediul consilierului prezidenţial Ion Oprişor, care a participat în numele preşedintelui la ceremoniile de la Constanţa,

Aniversare cu fast pentru marinariAnul acesta, sărbătorirea Zilei Marinei Române a avut loc în contextul împlinirii a 155 de ani de la crearea Marinei Militare Române moder-ne de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

preşedintele Klaus Iohannis a trans-mis un mesaj cu ocazia Zilei Mari-nei, apreciind calitatea şi nivelul de pregătire la standarde moderne ale Forţelor Navale Române: Marina noastră militară se evidenţiază ca o structură de forţe echilibrată, în măsură să-şi îndeplinească misiunile specifice atât în plan naţional, cât şi în cel al operaţiilor executate în cadrul iniţiativelor regionale ori sub egida NATO şi a Uniunii Europene.

De asemenea, preşedintele a dat curs propunerii ministrului apărării naţionale pentru decora-rea Drapelului de Luptă al Statului Major al Forţelor Navale cu Ordinul Virtutea Maritimă în grad de Cavaler, cu însemn pentru mili-tari, pentru înaltul profesionalism şi rezultatele remarcabile obţinute de-a lungul anilor. La rândul său, în discursul rostit la Constanţa, viceprim-ministrul pentru securi-tate naţională, ministrul afacerilor interne, Gabriel Oprea, a spus că îi preţuieşte şi îi respectă pe marinarii români care au o meserie grea, cu mari responsabilităţi, dorindu-le să rămână uniţi şi puternici.

Tot cu acest prilej, ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a punctat faptul că, în contextul de securitate din zona Mării Negre, la Forţele Navale bugetul a fost mărit de patru ori, astfel încât, pe lângă programul de instruire şi pregătire a militarilor din marina militară, să acordăm o atenţie deosebită modernizării bazei tehnico-mate-riale a marinei. Sunt programate în acest an, pe lângă lucrările care s-au executat anul trecut, lucrări de reparaţii şi mentenanţă de amploare la navele militare, şi sunt programate să intre în procesul de modernizare, etapa a doua, cele două fregate. Ministrul apărării naţionale a vorbit şi despre achiziţionarea de nave noi (de luptă şi remorchere), dar şi despre înzestrarea cu armament de ultimă generaţie. În finalul mesaju-lui său, Mircea Duşa le-a transmis marinarilor: Cu ocazia Zilei Marinei îi felicit de ziua lor pe toţi marinarii, civili ori militari, activi, în rezervă sau în retragere, le doresc sănătate şi putere de muncă şi le urez, aşa cum spun ei, în limbaj marinăresc: bun cart înainte în toate misiunile care le vor fi încredinţate! La mulţi ani!

Cu o zi înainte de activităţile ani-versare de la Constanţa, la care a fost prezent, şeful Statului Major General, general-locotenent Nicolae Ionel Ciucă, a acordat Emblema de onoare a Statului Major General Drapelului de Luptă al Forţelor Navale.

Ziua Marinei Române a fost oficializată ca onomastică a marinarilor români la

data de 15 august 1902, iar de peste un secol sărbătoarea marinarilor atrage atenţia publicului atât prin ceremonii militare şi religioase, cât şi prin momente specifice vieţii şi tradiţiilor marinarilor. În acest an, în premieră, marinarii militari au participat la activităţile organizate de Primăria Oraşului Bicaz pe Lacul Izvorul Muntelui, de la poalele Muntelui Ceahlău. n

CONSTANŢA

Căpitan Constantin PişteaFoto: Eugen Mihai

Foto: www. navy.ro


Aniversare cu fast pentru marinari

TULCEA

BRĂILA

MANGALIA

Decorarea Drapelului de Luptă al Statului Major al Forţelor Navale.

Foto: www. navy.ro

Foto: www. navy.ro

Foto: www. navy.ro


VETERANI

Amintirile ţâşneau

într-o rafală

În vara anului 2007, îl întâlneam personal pe colonelul (ret) Gheorghe Cojocea, ofiţer tanchist. Acum însă, aveam în faţa ochilor un bărbat de aproape 90 de ani, cu mult umor, perfect adaptat societăţii noastre, un povestitor excelent.

Maior Constantin [email protected]

Îl ştiam din articole, din literatură. Pe măsură ce îşi derula poveştile, aveam

să mă conving că mă aflu în faţa unui veritabil ofiţer. Imaginile, imortalizate atunci pe camera video, în care colonelul Cojocea se întoarce în timpul bătăliei de tancuri de la Kursk, au stat mult timp în calculatorul personal până ce, aşa cum îmi place să cred, le-a venit vremea. Adică s-au aşezat aproape singure pe această foaie de hârtie.

Şi poate că ziua armei tancuri, sărbătorită la 1 august, ori faptul că anul acesta este al veteranilor, pur şi simplu întâmplarea ori toate acestea la un loc să mi-l fi readus în memorie pe acest erou, plecat dintre noi în urmă cu trei ani, dar atât de viu parcă în amintire.

În acea zi de joi, am intrat în casa colonelului fără să batem la uşă. Era deschisă, aşa cum se întâmpla de obicei când te aştep-ta. Pentru câteva minute, în jurul orei stabilite, uşa nu avea chei. Gheorghe Cojocea nu venise să ne întâmpine, aşa cum ar face orice gazdă. Se afla într-o altă cameră, iar intrarea şi mai ales întâlnirea s-au produs atât de firesc, de par-că ne-am fi aflat în casă de câteva zile şi acum veneam dintr-o altă încăpere. Avea pregătite câteva fotografii vechi, un exemplar din romanul scriitorului Dan Gîju, Pumnul de fier, şi o cafea fierbinte. Romanul părea că a făcut războiul odată cu el, personajul central. Cu paginile gata să curgă de răsfoite ce fuseseră, arăta fără dubiu pre-ţuirea pe care i-o arăta, prezen-tându-l tuturor.

Nu am apucat bine să instalez camera video şi o lumină cu care să compensez cât de cât soarele ce intra nemilos prin geam (co-lonelului îi plăcea căldura; nu avea nicio problemă să se plimbe, vara, în plină amiază, pe străzile Bucureştilor) că a început să po-

vestească. Amintirile ţâşneau în rafală. Trecea de la unele la altele, de la Şcoala de ofiţeri de tancuri din Germania lui Hitler la cea mai mare confruntare a blindatelor din istorie. Operaţiunea Citadela. Disciplina dobândită încă din pri-mii ani de liceu militar, la Cernăuţi, camarazii, formarea în scurt timp, dar într-un regim extrem de dur al armatei prusace, despre care Cojo-cea pretinde că nu se compara cu alta în lume, la vremea aceea, l-au transformat pe tânărul militar, un spirit ludic, cu mult umor, într-un veritabil profesionist al războiu-lui. Un tanchist care avea să se întâlnească cu moartea în câteva

rânduri. Pe front, în jurul său, oa-menii cădeau cu sutele. Înainte de marea confruntare de la Kursk, un plutonier-major le dăduse câte o carte poştală în alb. Pentru cei mai mulţi, avea să fie ultima scrisoare trimisă acasă.

Au crezut şi ei, câţi mai rămă-seseră, că s-a terminat. În mai mul-te rânduri. Cojocea rememorează un moment dur. Evadează din prezent şi fuge într-o atmosferă apocaliptică. Ploua cu găleata. Eram în retragere şi, în faţă, ne apa-re un şanţ antitanc. În spate, ruşii, care se apropiau cu repeziciune, îi auzeam din ce în ce mai aproape. În faţa noastră groapa, în care, dacă intrai cu tancul, nu mai ieşeai nicio-dată. De sus, potopul. Situaţie fără ieşire, când îşi vor fi rememorat viaţa în câteva secunde, Providen-ţa a făcut să descopere un punct de comandă al ruşilor, bine mas-cat, în flancul drept, la câteva sute de metri de linia pe care înaintau inamicii cu zgomot tot mai intens. Şi cum să crezi că nu visezi ori că este o capcană întinsă anume de cineva, când moartea te pândeşte din toate părţile, iar tu găseşti adăpost, hrană din belşug şi, mai ales, apă. Am crezut că vor să ne otrăvească. Nu ne interesa mân-carea, care era din belşug, cât apa. Dar, ca să fim siguri, am băut din bidoanele morţilor. Aceea nu avea cum să fie otrăvită, doar o aveau asupra lor. După ce treci în câteva rânduri de moarte, începi să te crezi un privilegiat.

De fapt, acest lucru îl spune convingător scriitorul Dan Gîju. În biroul său de la Editura Militară, pereţii sunt tapetaţi cu fotografii de epocă, documente, arme arti-zanale. L-a descoperit pe Cojocea în perioada în care era ziarist la Trustul de Presă al MApN. A fost o

întâmplare fără de care povestea unui luptător ar fi rămas nescrisă. I-a devenit apoi prieten şi erou de roman.

Cred că s-a născut erou, spune Gîju. A fost destinul lui. Erou în bă-tălie şi erou de roman. Avea, aşa, o aură mistică. Scăpase de moarte de câteva ori. Era un om pe care îl iu-bea Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu îl iubea, eu cum să nu-l iubesc?

Nicolae Flavius Roaită este muzeograf la Muzeul Naţional de Istorie a României. Un tânăr de 26 de ani, la prima vedere cu nimic deosebit de cei din generaţia sa. Cunoscându-l însă, ai impresia că vorbeşti cu un om al altor timpuri şi-i descoperi trăsături care-ţi plac, fraze bine construite, ale unui tânăr cu lecturi şi pasiune. La fie-care întrebare pe care i-o adresez răspunde spontan, degajat, încât un privitor din afară ar avea, cu

siguranţă, impresia că ştia întrebă-rile, că şi-a pregătit răspunsurile. L-a cunoscut pe colonelul Cojocea prea târziu. Acesta ar fi singurul său regret. Pentru că l-a iubit cu adevărat şi a încercat să înveţe

de la acesta cât mai multe lucruri. Absolvent al Facultăţii de istorie, pasionat de acţiunile armatei germane în cele două războaie mondiale, Flavius Roaită a văzut în Cojocea o mărturie vie, o înre-gistrare fidelă a evenimentelor de care este pasionat. A fost mai mult decât visa. Apoi, o strânsă prietenie l-a adus des în casa colo-nelului. Îi făcea uneori curăţenie, îl asculta, se întorceau împreună în timp. Astăzi, tânărul simte că-i datorează mult camaradului său plecat dintre noi, pentru că fusese un bărbat de la care puteai învăţa cele mai diverse lucruri, începând de la grija pentru ţinută, în spaţiul public, comportament, loialitate, ba chiar şi cum să te comporţi cu o doamnă, lucruri pe care Flavius le consideră esenţiale pentru un tânăr la început de drum. Nicio-dată nu a plecat fără să fie recom-pensat, într-un fel. Primea o foto-grafie, de exemplu, cu dedicaţie, la care Cojocea ţinea foarte mult. Trebuia să fie impecabil scrisă. Fotografii pe care Flavius Roaită le păstrează cu grijă. Le avea chiar la muzeu. Ni le-a adus să le vedem, să le fotografiem. Le ţinea la piept, ca pe ceva drag.

Trebuie să recunosc că mese-ria de ziarist îţi aduce adeseori în preajmă oameni interesanţi, plă-cuţi, erudiţi. Iar Flavius Roaită este, cu siguranţă, unul dintre ei.

Cât despre colonelul Gheorghe Cojocea, eroul acestei pagini, Dan Gîju încheie: Aşa cum spunea Ma-rin Preda, la un moment dat, timpul nu a mai avut răbdare. Cojocea a murit ca un soldat. La 90 de ani, s-a stins uşor, de parcă Zeul războiului ar fi vrut să arate, încă o dată, că are grijă de luptătorii săi. Să-i ia repede, fără chinuri îndelungate, ca pe câmpul de luptă. n

Gheorghe Cojocea, în uniforma armatei germane.

Nicolae Flavius Roaită


VETERANI

Pe frontul amintirilor

Războiul brăzdează cu lacrimi feţele oamenilor, încarcă amintirile şi răneşte, fără să ţină seama de nimic.

Fiecare poveste de război este ruptă din ochii celor care l-au trăit, i-au simţit

respiraţia rece şi mirosul puter-nic de praf de puşcă, au gustat neajunsul, au îndurat umiliri şi suferinţe. Poate că toţi ar dori să-şi elibereze grelele poveri şi să tragă un semnal de alarmă pentru noi, cei mai tineri, care îi cunoaştem rigorile doar din cărţi sau filme. Şi, uneori, mai avem prilejul de a auzi

despre fapte care stau mărturie în istoria nescrisă, despre oamenii simpli care au schimbat un destin sau care au luptat pentru un crez. Cei puţini care mai sunt în viaţă, pentru că timpul nu iartă pe ni-meni, se bucură când cineva se arată interesat de poveştile lor.

Pe Gheorghe Moşoianu îl zăreşti, de multe ori, trecând cu bicicleta pe uliţele prăfuite ale co-munei Călineşti, din judeţul Argeş. Are 95 de ani, dar nu îşi arată de-loc venerabila vârstă. O expresie puternică îi domină chipul. Greu îţi dai seama că este vorba despre

pede ca apa unui râu de munte. Emoţiile şi trăirile acelor vremuri i le simt în glas. Cele mai vii par a rămâne, totuşi, clipele petrecute pe frontul alb din Rusia. Acolo, distanţa dintre viaţă şi moarte a părut atât de scurtă, încât nu mai ştia de care parte a baricadei se mai află.

Am îngheţat pe frontul de la Stalingrad. Ruşii cădeau în valuri, iar din spate erau supliniţi imediat. Parcă ieşeau din pământ. Apăreau din ce în ce mai mulţi. Acest lucru ne-a afectat foarte mult moralul. Parcă ni se inunda mintea cu gân-

bine pregătiţi, deştepţi, cu carte. Şi cu toate astea, tot nu au putut să îi învingă pe ruşi, care aveau o răuta-te în ei, ceva de neimaginat.

zut o fată frumuşică. Eu eram îm-brăcat în uniformă. A fost dragoste la prima vedere. Chiar le-am zis atunci: Cu fata asta o să mă însor, că tare mult îmi place. Am scăpat din război şi m-am însurat cu ea. Am avut împreună şase copii. Acum sunt văduv de 17 ani. Când vorbeş-te despre fata pe care a văzut-o în acea permisie şi care, ulterior, i-a devenit soţie, are lacrimi la coada ochilor. Războiul i-a lăsat urme adânci în suflet, pe care doar dra-gostea a reuşit să i le mai şteargă.

Poveştile simple despre vete-rani ne aduc aminte cui trebuie să mulţumim pentru existenţa noas-tră de astăzi. n

Locotenent Narcis Ră[email protected]

A murit multă lume nevi-novată, şi militari, şi civili. Mă rog la Dumnezeu să ne ferească de război. Doar cei inconştienţi ar mai putea vrea ca lumea să mai treacă printr-o astfel de încercare. Istoria este plină de război şi suferinţă, iar noi nu am reuşit să învăţăm nimic din toate astea.

Viaţa este frontul pe care purtăm cele mai multe bătălii, ştiind că, în final, nu vom câştiga. Cu toate acestea, nu ne oprim niciodată. Până acolo merge încăpăţânarea oamenilor.

Doar cei care luptă fac diferenţa între prieteni şi duşmani. Noi, sanitarii, i-am ajutat deopotrivă pe toţi. Noi vedeam doar oameni care au nevoie de ajutor.

un om care a luptat în Al Doilea Război Mondial, că a înfruntat via-ţa pe două fronturi, unul militar şi altul social.

De cum îi treci pragul casei, primul lucru care îţi sare în ochi sunt pereţii acoperiţi cu medalii, distincţii şi diplome. Pe toate le are riguros aranjate, alături de tablouri cu poze ale celor dragi. Este plin de viaţă şi dialogul cu el începe atât de firesc de parcă ar fi aşteptat toată viaţa ca cineva să îi scrie povestea.

Gheorghe Moşoianu avea puţin peste 18 ani când a plecat în armată. A fost repartizat la Constanţa, ca sanitar de compa-nie, după ce terminase şcoala în domeniu. Amintirile îi curg lim-

dul că nu vom izbăvi, că pe acolo ne vor putrezi oasele. Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit să mă întorc tea-făr. Au fost momente în care nu mă mai gândeam că o să ajung acasă.

Îmi dau seama că şi acum, după zeci de ani de la terminarea războiului, oasele îmbătrânite ale sanitarului Gheorghe Moşoianu încă mai tremură. Frisoanele îi cutreieră şi astăzi corpul. Prin ce friguri am trecut eu acolo... Era jale. Aveam haine groase, dar nu ne aju-tau prea mult. Nu eram obişnuiţi să suferim atât de mult din cauza con-diţiilor meteorologice. Dormeam numai câte două, trei ore pe noapte de teamă să nu îngheţăm în somn.

Mă îndepărtez de acea peri-oadă şi aflu că nemţii erau militari

Dar nu toate amintirile din acea perioadă au avut caracter dramatic. Din când în când, ne mai dădea drumul la câte unul să mer-gem să ne vedem familia. M-am dus într-o zi la comandantul de companie şi i-am zis: Domnule că-pitan, vreau şi eu, dacă se poate, să merg să îmi vizitez neamurile! Ajuns acasă, am plecat pe la nişte prieteni, la Căteasca. Acolo am vă-


DESTINE

Departede lumea

dezlănţuităFost absolvent de liceu militar şi fo-chist într-o unitate militară, părintele Vichentie şi-a găsit rostul în lume, departe de ea.

Căpitan Constantin Piş[email protected]

Numele său de mirean era Vasile. Absolvise liceul militar de la

Breaza, în 1997, urmase şi o facultate, de ştiinţe politice, însă a simţit că nu se afla pe drumul potrivit. Şi deşi simţea, voia să afle dacă ideea în sine nu era fragilă, mai degrabă umană, ori chiar venea de la Dumnezeu. De aceea, a hotărât să facă o probă. Aşa a ales mănăstirea Pătrunsa, din Vâlcea, un loc în care, de la prima vedere, a remarcat liniştea şi pacea. Ajungea aici în toamna anului 2002, ca un tânăr de 23 de ani, neînsurat şi neînţeles de o familie surprinsă de înclinaţia sa bruscă.

Când am plecat, le-am spus că merg la munte, povesteşte monahul. După vreo două săptămâni, le-am dat un telefon din cel mai apropiat sat, ca să-i liniştesc. Apoi, la alte două săptămâni, l-am rugat pe un fost coleg de liceu, care a trecut pe aici, să-i sune şi să le spună că sunt bine.

Când şi-a dat seama că mănăstirea era chemarea lui, Vasile s-a întors în lume, pentru scurtă vreme, ca să-şi rezolve problemele pentru totdeauna. Familia lui a fost şocată. Nu mă ştiau aşa, pentru că mergeam rar la biserică şi nici nu-mi plăcea să mă exteriorizez. Însă, în sinea mea, hotărârea fusese luată cu mult timp înainte, numai că avusesem nevoie de acea autoverificare.

După doi ani, Vasile a devenit Vichentie, fără să uite de o bunică din partea tatălui, la care cunoscuse un nivel rar al credinţei. De altfel, şi astăzi, la 13 ani de la pasul făcut către

Părintele Vichentie spune că a ales liceul militar cu ochi de copil, dar nu fără rost: „Acum, îl privesc ca pe prima mea mănăstire. Dumnezeu a îngăduit să merg acolo pentru a mă obişnui cu programul strict, cu viaţa într-o comunitate unde se poartă aceeaşi haină, se mănâncă aceeaşi mâncare. Dacă aici, la mă-năstire, se face ascultare, în liceu, ascultam de ordine. Sunt elemente comune între şcoala militară şi viaţa din mănăstire”. Datorită asemănării dintre cele două medii, mireanul Vasile s-a adaptat uşor la viaţa de mănăstire, iar după ce s-a convins că menirea sa este să se roage pentru lume, s-a călugărit la doi ani de la sosire. Asta în condiţiile în care orice mirean este nevoit să parcurgă anumite etape atunci când aspiră la viaţa de monah: începătorul este frate, iar după o vreme devine rasofor (poartă haina specifică, însă nu depune jurămân-tul). După un timp, are loc depunerea jurământului, moment în care devine călugăr şi nu se mai poate întoarce în lume decât pentru scurtă vreme şi în anumite condiţii. Iar călugărul poate ajunge diacon, preot sau chiar episcop.

După liceul militar, mireanul Vasile îşi dorea să meargă la Academia de Teatru şi Film (ATF). Voia să scrie scenarii. Numai că planul lui Dumnezeu a fost altul. Obligat de sistem să susţină admiterea la o instituţie militară de învăţământ superior, a căzut la examenul de la Academia Tehnică Militară, aşa cum şi-a dorit, însă nu a mai avut timp să-şi mute dosarul la ATF. La sfatul unui profesor, a mers la ştiinţe politice, unde avea să-l cunoască pe viitorul general Niculae Tabarcia, la acea vreme colonel, care i-a recomandat să se angajeze drept fochist la o unitate militară de lângă Bucureşti. Prietenia dintre ei avea să continue şi după ce Vasile a rămas fără acea funcţie, din cauza restructurărilor, şi a ajuns la Pătrunsa. De altfel, părintele Vichentie spune astăzi, gândindu-se şi la liceul militar, că în armată camaraderia e unul dintre aspectele care contează. Sunt vizitat de foştii colegi de liceu... Ne cunoşteam foarte bine şi-mi puteam pune nădejdea în oricare dintre ei.

mănăstire, monahul crede că sâmburele credinţei sale de la acea bunică provine. Aşa cum s-au petrecut lucrurile şi în cazul surorii sale mai mari (în familie, erau doi băieţi şi două fete), care a ajuns, de asemenea, într-o mănăstire, la Bistriţa.

Un lucru este cert: nu poţi să spui despre monahul Vichentie că nu şi-a ales drumul în cunoştinţă de cauză. A testat şi şi-a verificat chemarea nu doar în mănăstire, ci şi înainte de ea. De pildă, în facultate, a fost înscris la un curs de yoga, pe care l-a abandonat

când şi-a dat seama că singurul adevăr e ortodoxia. Pe de altă parte, în cei 13 ani de călugărie, a mai fost în lume de câteva ori, bineînţeles, cu binecuvântarea părintelui stareţ - la Bucureşti şi de două ori în pelerinaj, la Athos. Ieşirile îi folosesc mai ales pentru că sunt momente în care îşi (re)vede vulnerabilitatea la duhul lumesc. Când stai în mănăstire, ajungi să crezi că eşti imun, spune monahul. Aici ai programul de slujbe, ai obştea ta, care caută acelaşi lucru ca şi tine, şi eşti într-un mediu protejat. În lume, imediat te fură duhul.

La Pătrunsa, eşti ca şi izolat. Cu primul sat la câţiva kilometri de drum foarte greu, pe munte, cu energie electrică la minimum, din câteva panouri solare la care se aprind becuri de 12 volţi, şi fără acces la informaţii, în afara celor care vin pe calea oficială a bisericii, călugării sunt ca într-un cocon. Protecţia aceasta este, însă, doar o iluzie, pentru că încercările lor sunt greu de înţeles de mireni. De altfel, monahul Vichentie este convins că, de acolo, din mănăstire, slujeşte mai bine lumii faţă de cum ar face-o din mijlocul

ei. Scopul celui care se izolează este să încerce să se desăvârşească pe el, pentru că numai aşa este de folos celorlalţi; aici, îl caut pe Dumnezeu mai uşor şi, în măsura în care Îl găsesc, le sunt de folos şi celorlalţi. Prin mine, Dumnezeu găseşte o modalitate să ajute lumii. Omul vine la mănăstire, se linişteşte, cere un cuvânt de folos, şi se întoarce...

Cât despre dorul faţă de lumea noastră, monahul apreciază că multe dintre gândurile care ne tulbură mintea sunt goale şi ne vatămă. Nu sunt de folos. n

Conform unui comunicat al oficialilor de la Fort Benning, Georgia, cele două

femei ofiţer, alături de 125 de bărbaţi, au ter-minat cu succes modulul de antrenament la munte de 18 zile şi au început, la 2 au-gust, cea de a treia şi ultima etapă a cursului care se va desfăşura la Camp Rudder, în Baza Aeriană Eglin, Florida.

Cea de a treia cursantă, alături 60 de băr-baţi, a mai primit o şansă de a trece de modu-lul de antrenament la munte care s-a reluat la 8 august. Faza a treia a cursului se va derula într-un teren mlăştinos şi va dura 17 zile. Din punct de vedere al conţinutului, va cuprinde două salturi cu paraşuta, pentru cei speciali-zaţi în astfel de operaţii, patru zile de operaţii, care vor include deplasări cu ambarcaţiuni mici sau traversări de cursuri de apă, un exer-ciţiu integrator de zece zile, în cadrul căruia studenţii vor conduce patrule şi două zile de activităţi administrative, în care studenţii

vor fi consiliaţi în legătură cu performanţele obţinute în această fază a cursului. Cei care trec de această fază vor primi emblemele de Army Ranger în cadrul unei ceremonii ce va avea loc la Fort Benning, la 21 august.

Primele cursuri de Ranger la care au fost admise şi femei au început în aprilie. Atunci, 19 femei şi 380 de bărbaţi au fost pretestaţi pentru admiterea la curs. După o săptămână de teste, opt femei s-au calificat, dar ulteri-or nu au reuşit să treacă de primul modul al cursului. Lor şi altor 101 candidaţi bărbaţi li s-a mai acordat o şansă de a mai parcurge încă o dată prima fază a cursului. La 29 mai, oficialii cursului au anunţat că niciuna dintre cele opt femei nu au trecut nici de această dată de prima fază. Trei dintre ele au fost însă invitate alături de alţi cinci candidaţi bărbaţi să reia faza unu a cursului.

Deciziile asupra celor care rămân şi care pleacă din curs sunt luate în cadrul unei comisii de conducere care se întruneşte la sfârşitul fiecărui modul. Sesiunile de consi-liere urmăresc modul în care candidaţii au fost evaluaţi de colegii lor şi de instructori care utilizează ceea ce se numeşte spot re-port. Aceste rapoarte date pe durata deru-lării acţiunilor pot fi pozitive, pentru acţiuni desfăşurate la standarde înalte, sau negative, de exemplu, pentru adormirea în perioade-le când acest lucru este interzis. Un student nu poate acumula mai mult de trei rapoarte negative pe durata unui modul al cursului. n

China şi Rusia vor desfăşura exerciţii militare comune

în spaţiul aerian şi în apele Mării Japoniei, conform AFP, care citea-ză o informaţie furnizată de auto-rităţile chineze. Exerciţiile vor avea loc între 20 şi 28 august în golful Petru cel Mare, în largul coastelor Rusiei. Acest golf este aproape de locul unde graniţele Rusiei, Chinei şi Coreei de Nord se intersectează.

Scopul manevrelor comune este de a antrena Forţele Navale ale celor două state în acţiuni comune, menite să contracareze ameninţările de securitate din zonă. Exerciţiile vor include instruirea militarilor în apărarea antiaeriană, antisubmarin, în lupta împotriva vaselor de su-prafaţă şi în desfăşurarea de debarcări. China va participa cu şapte nave ale marinei sale militare, inclusiv un distrugător şi o fregată, alături de un număr de avioane de luptă şi alte tipuri de aeronave. Contingentul rusesc va cuprinde nave de suprafaţă, submarine şi avioane. Ambele state vor implica în manevre infanteria marină şi eli-coptere de la bordul vaselor.

Exerciţiile vin în contextul în care Moscova şi Beijingul îşi intensifică coopera-rea în plan militar, economic şi politic. În luna mai, cele două state au desfăşurat exerciţii comune în apele Mării Negre şi Mării Mediterane, acestea fiind manevrele desfăşurate la cea mai mare distanţă de apele teritoriale de către armata chineză. Preşedintele chinez, Xi Jinping, şi omologul său rus, Vladimir Putin, au avut nume-roase întâlniri la nivel înalt, iar ţările lor, ambele membre ale Consiliului Permanent de Securitate al ONU, exprimă deseori poziţii similare în probleme disputate, cum ar fi conflictul din Siria. n

Forţele Navale ale Statelor Unite ale Americii au selectat

mai multe zeci de femei militar pentru a încadra funcţii la bordul submarinelor într-o mişcare istorică de a include, în premieră, femeile militar în aceste echipaje. În total, 38 de femei au reuşit să treacă de testele pentru încadrarea la bordul USS Michigan, un submarin din clasa Ohio. Comandantul Submarine Group 10, amiral Charles Richard, a declarat că a fost plăcut surprins de interesul femeilor pentru integrarea în echipajele submarinelor.

Sub presiunea Congresului şi a liderilor Pentagonului, Forţele Navale au început demersurile pentru admiterea femeilor la bordul submarinelor încă din 2011. În prezent, sunt peste 100 de femei care au fost integrate în echipajele a şapte vase ale marinei americane, femeile reprezentând 15% din personalul Forţelor Navale americane. n

La finele lunii iulie, SUA au în-ceput livrarea a opt avioane

de luptă F-16 către Egipt, potrivit ambasadei SUA de la Cairo, aceas-ta fiind prima livrare de aeronave către această ţară de la ridicarea interdicţiei impuse de americani.

Decizia vine în contextul în care secretarul de stat american, John Kerry, a efectuat la începu-tul lunii august o vizită la Cairo

în vederea unui dialog strategic care urmăreşte să revigoreze relaţiile deteriorate, după ce armata l-a înlăturat de la putere pe preşedintele Mohamed Morsi, în 2013. În urma acestor evenimente, SUA au îngheţat ajutorul militar anual de 1,2 miliarde de euro pe care îl acordau Egiptului. Asistenţa a fost reluată complet abia în martie anul acesta. Egiptul a mai primit de la americani zece elicoptere Apache în decem-brie 2014, iar luna trecută două vase purtătoare de rachete.

Cele opt avioane F-16 sosesc direct din SUA şi vor fi integrate imediat în Forţele Aeriene egiptene, completând flota de F-16 pe care Egiptul o are deja. În plus, ame-ricanii vor continua să asigure sprijin tehnic pentru mentenanţa aeronavelor şi pen-tru instruirea piloţilor şi a tehnicienilor de la sol. În ciuda dezgheţării ajutorului mili-tar, SUA şi-au menţinut criticile la adresa acţiunilor preşedintelui actual al Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi, şi împotriva susţinătorilor fostului preşedinte Morsi. n


LUMEA DE AZI

Pagină realizată de Silvia Mircea

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Faza finală a cursului de RangersDouă dintre cele trei femei ofiţer care parcurg în prezent US Army Ranger School au ajuns în etapa finală a cursului.

Campanie împotriva roboţilor ucigaşiLuna trecută, la Buenos Aires, a avut loc Conferinţa Internaţională pe tema Inteligenţei Artificiale.

Semnatarii scrisorii descriu un scenariu apo-caliptic, în care asemenea arme cad în mâinile unor terorişti sau dictatori care le vor utiliza pentru ample operaţii de epurare etnică.

Cu această ocazie, peste 1.000 de lideri de companii din do-meniul tehnologiei au dat publicităţii o scrisoare deschisă.

Ei susţin că armele de tip autonom care folosesc inteligenţa artifi-cială pot fi considerate cea de-a treia revoluţie în domeniul războ-iului, după cea determinată de descoperirea prafului de puşcă şi, ulterior, de armele nucleare.

Printre semnatari se numără Stephen Hawking, un cunoscut fi-zician, Steve Wozniak, co-fondatorul Apple, sau Elon Musk, co-fon-datorul PayPal şi director al companiei SpaceX. Ei atrag atenţia că dezvoltarea unor asemenea arme ar putea dezlănţui atât o cursă a înarmărilor, cât şi un fenomen de epurare etnică. Spre deosebire de drone, care au nevoie de un anumit grad de control uman, acest tip de roboţi vor avea autonomie în luarea deciziilor şi în acţiune. Întrebarea cheie pentru omenire, astăzi, este dacă permitem declan-şarea unei asemenea curse a înarmărilor sau nu, se arată în scrisoare.

Specialiştii susţin că în materia roboţilor autonomi tranziţia de la ficţiune la realitate este o chestiune de ani, nu de decade. Toto-dată, ei arată că există foarte multe modalităţi prin care inteligenţa artificială poate face câmpul de luptă mai sigur pentru oameni, în special pentru civili, fără a fi nevoie de a crea noi instrumente de eliminare. În plus, deşi construirea unor astfel de roboţi poate re-duce potenţial numărul de victime umane de pe câmpul de luptă, în acelaşi timp poate să determine oamenii să accepte mai repede şi mai uşor declanşarea unor războaie.

Elon Musk a postat chiar pe Twitter un îndemn către toţi cei care sunt împotriva unei curse a înarmărilor generată de inteligen-ţa artificială să semneze scrisoarea deschisă. Anul trecut, guvernele lumii au început discuţiile pe tema sistemelor de armamente letale autonome. În 2012, Washingtonul a impus pentru zece ani o cerin-ţă de control uman asupra armelor automate. n

Avioane F-16 pentru Egipt

Femei la bordul submarinelor

Exerciţii militare ruso-chineze

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

S-ar părea că uneori se consideră posibil şi se recomandă chiar să se introducă norme din diferite sfere de activitate printre regulile

lingvistice. De pildă, se susţine că ar trebui să se modifice lexicul după cele stabilite în comerţ. Se susţine aşadar că ar fi corect să se spună „o sticlă cu vin din Champagne” în loc de „o sticlă cu şampanie” (romania-actualitati.ro/[…]/la_minut-[…]), dată fiind reglementarea în conformitate cu care este protejat, printr-o „denumire de origine controlată”, vinul efervescent produs în provincia franceză Champagne.

Oare ar urma ca din vocabular să fie eliminată „şampania”, aplicând în lingvistică retroactiv (culmea!) o normă comercială? Acest substantiv comun provenit din franceză este desigur neologism, dar… unul de demult: „- Apropo, coniţă, sărut mâna: şampanie? Am ceva bun de tot; un «Pommery» extra, garantat. / – Cum îl dai? întreabă cucoana, aruncând pe sub genele-i mai pudruite decât aripile unui fluturaş de noapte o privire galeşă către tinerii ofiţeri. / – Mai ieftin decât oriunde, cuconiţă. Dacă dv. găsiţi cu preţ ca la mine undeva, primesc să nu-mi daţi nici o para. / – Atunci, să-mi trimeţi şi şase sticle de şampanie... Bonjour!” (I. L. Caragiale, „Politică şi delicateţe”); „vinurile obţinute din via de la Urlaţi erau folosite şi în producerea faimoasei

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Nă[email protected]

Cercul Militar Naţional Desprefundamente

Octavian Mihalcea

Constantin Ardeleanu,Obliteraţii.

Editura Detectiv Literar, Bucureşti, 2014

Căpitan Mircea Petala

Frica în război, Iaşi,1937,

pag. 140-141

şampanii Nicolae Basilescu & St. Marceaux & Co în perioada interbelică” (agerpres.ro).

Lexicografia română nu a întârziat prea mult să ia în seamă acest neologism, explicându-l minuţios: „un fel de vin spumegător care se făcea la început în Francia, iar astăzi în toată lumea. E vinu[’] marilor banchete şi al toasturilor. A fost descoperit la 1683 de Pérignon la Reims,

Hautvillers şi Épernay” (August Scriban, „Dicţionarul limbii româneşti”, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună, 1939 – Scriban 1939). A fost consemnat şi verbul „a şampaniza” cu explicaţia că „şampanizez” înseamnă : „prefac în şampanie” sau „chefuiesc bînd şampanie” (ibid).

Nici lexicografia limbii engleze nu se supune năstruşnicei pretenţii, căci „champagne” este definit ca vin alb francez cu multe bule, pe care lumea îl bea deseori cu ocazii speciale sau ca vin alb spumos făcut în provincia

Champagne, precum şi ca vin similar produs oriunde în altă parte (merriam-webster.com/dictionary).

În franceză, „champagne” este nu doar substantiv propriu folosit ca denumire comercială, ci şi substantiv comun cu înţelesul primordial „întindere de pământ plată, cultivată”. Acest substantiv comun denumeşte atât pământul calcaros pe care se pot cultiva vii bune, ca în provincia Champagne, cât şi vinul, în general alb, spumos făcut în Champagne în regiunile Reims şi Épernay (cnrtl.fr/lexicographie).

Substantivul comun din limba română se comportă ca toate celelalte substantive comune cu declinare completă: „condiţiile de obţinere a şampaniei adevărate sunt foarte dificile; folosirea unui singur soi de struguri nu le poate îndeplini” (adevarul.ro); „licitaţiile de vinuri rare ori de vinuri şi şampanii de colecţie au repurtat un neaşteptat dar meritat succes” (artmark.ro); „după ce au deschis şampaniile, cei prezenţi la spectacol au urmărit focul de artificii” (informatiata.ro); „au curs berile ca Dunărea şi nimeni n-a mai ţinut socoteala şampaniilor” (sport.rol.ro).

Pretinsa înlocuire „corectă” a cuvântului „şampanie” cu menţionata construcţie „vin din Champagne” ar fi fără niciun temei, pentru că băutura din galantar este altceva decât vorba din dicţionar. n

EXPOZIŢII Galeria Artelor.

Expoziţia de pictură şi grafică Între ridicol şi sublim – Don Quijote de la Mancha a artistu-lui plastic Andrei Damo, deschisă în perioada

17 august-3 septembrie. Artistul declară despre actuala expoziţie următoarele: Suita de tablouri încearcă să prezinte epoca şi atitu-

LA PRIMA LECTURĂCARTEA DE ALTĂDATĂ

dinea ilustrului cavaler. Trăsăturile de caracter vor fi întruchipate într-un singur personaj, cel al cavalerului Tristei Figuri. Cervantes pune amprenta asupra întregii perioade istorice până în zilele noastre, unde îl găsim încă pe Don Quijote. Cu accente mai mult sau mai puţin istorice, prezenţa romanelor se face simţită până la telenovela contemporană. Din această perspectivă, tema este foarte actuală, având în vedere critica lui Cervantes în privin-ţa trăirii în ficţiune şi aplecarea oamenilor de a-şi face castele în Spania.

Sala Foaier.Expoziţia de pictură şi grafică Val în timp

a artistei plastice Claudia Popescu, deschisă în perioada 17-30 august.

Rondă.Expoziţia de pictură Locuri ale imaginaţi-

ei a artistei plastice Ana-Maria Dinescu, des-chisă în perioada 17-30 august.

Expoziţiile pot fi vizitate zilnic, între orele 11.00 – 19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro. n

Rod al unor lecturi asidue, cartea lui Constantin Ardeleanu, Obliteraţii (Editura Detectiv Literar, Bucureşti, 2014), coperta fiind semnată de maestrul Alex Ivanov, ar putea ilustra pasionanta operaţiune de

pătrundere printre arcanele literaturii române, atât de valoroasă şi bogată în tipologii. Dintr-o vastă bibliografie, cu o acribie care nu se mai uzitează astăzi, din păcate, autorul redă multiple ipostaze ale istoriei literare, axându-se, îndeosebi, asupra unor problematici mai puţin vehiculate oficial. O gamă livrescă foarte variată contribuie la conturarea unor situaţii care pot fi relevante adeseori, în ceea ce priveşte personalitatea creatorului adus în discuţie. Alegând numai trei personalităţi fondatoare ale literaturii române, Mihai Eminescu, George Bacovia şi Mateiu I. Caragiale, vom extrage câteva pasaje profund edificatoare în raport cu esenţa volumului pe care ni-l propune Constantin Ardeleanu: Un alt memorabil portret diurn al lui Eminescu, făcut de conu’ Alecu Paleologu, aşa cum a fost receptat de familia lui, ca amfitrioană a vizitelor poetului: „În frac, dansa foarte bine vals şi era plăcut în conversaţie. Uşor timid cu persoanele pe care nu le cunoştea şi mult mai îndrăzneţ cu persoanele ori doamnele pe care le frecventa, cu care era obişnuit şi cărora îşi permitea să le spună şi lucruri foarte decoltate, care îi aduceau un mare succes. Nu era un încruntat, ci un om care ştia să râdă şi să provoace râsul;” A.E. Baconsky, într-o după-amiază, la o margine de Bucureşti, în vizită la George Bacovia: „Am intrat într-o cameră modestă şi în timp ce eu citeam câteva poeme inedite, dintr-un

caiet pe care mi-l adusese, maestrul Bacovia a luat o vioară şi a început un cântec necunoscut. Era o compoziţie proprie pe versuri de Eminescu. Citeam poeziile sale, ascultam sunetele viorii şi mi se părea că totul se contopeşte într-o melodie unică. Până atunci, citisem versurile sale – de atunci am început să le ascult...;” Al. Rosetti l-a vizitat de două ori pe Mateiu Caragiale în strada Robert de Flers (apartamentul soţiei, născută Sion). L-a întâmpinat cu o morgă anglo-saxonă: „Stăpânul risca un zâmbet fugar, repede şters, la adresa oaspetelui său, şi luându-l de braţ, îl conducea până în odaia de lucru mobilată în stilul veacului trecut, cu canapele şi jilţuri incomode, realizate pentru personaje cărora eticheta nu le îngăduie să stea confortabil pe scaun, şi-l abandona pe unul din vastele jilţuri amintite. Atunci Mateiu, cu gesturi rituale, pregătea pentru noul venit o ceaşcă de vin roşu, dres cu scorţişoară, pe care îl servea fierbinte”. Lui Al. Rosetti, Mateiu i-a vorbit cu mândrie despre moşia sa, unde, deasupra castelului fâlfâia acum flamura împodobită cu propriile-i arme...

Fiecare autor important al literaturii noastre beneficiază de sublinieri în genul celor de mai sus, volumul Obliteraţii putând lua valoarea unui maximal exerciţiu de admiraţie dedicat limbii şi literaturii române. n

Disciplinanu se obţine la comandă

O mulţime adunată la întâmplare, fără să fi fost supusă influenţei

disciplinei nu reprezintă nicio forţă. Omul disciplinat dă însă mulţimii o coeziune şi o putere care nu pot fi niciodată zdruncinate.

Disciplina se bazează mai ales pe în-crederea reciprocă dintre şefi şi soldaţi. Încrederea faţă de şefi, ca şi a şefilor faţă de ostaşii lor se bazează pe prezenţă, exemplu, prestigiul şi pe bunul rezultat al educaţiei date şi primite. Ea se obţine

greu şi se pierde repede. Nu se poate ob-ţine la comandă.

Disciplina creează în sufletul ostaşului o seamă de gesturi, de atitudini, de por-niri aproape reflexe şi, când toate acestea au intrat în subconştient, tot ea le dă un suflet şi o conştiinţă, subordonând egois-mul altruismului.

Nu există un popor, cât de inferior, care să reziste unei discipline aplicate cu metodă, cu înţelegere şi perseverenţă. n

Şampaniile

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

PE LOC, REPAUS

DREPTUL LA ZÂMBET

Diplomaţie se numeşte şi calitatea oamenilor care ştiu să-şi manifeste dispreţul prin politeţe.

Militarul este persoana care ştie că nu există ordin mai ferm decât rugămintea patriei. • Din punct de vedere al comunicării, zâmbetul face parte din toate familiile

de cuvinte. • Unele zile ale vieţii noastre sună, uneori, a gol. Noi trebuie să avem înţelepciunea de a le face pline pe celelalte. • Nu cred în pisicile care se laudă cu certificate de bună apreciere acordate de şoareci... • Coroana de învingător este una de tinichea, dacă purtătorul său nu are puterea de a-l respecta şi onora, aşa cum se cuvine, pe cel învins. • O lume în care cei fericiţi sunt foarte puţini este o lume prost alcătuită. Schimbarea ei se poate face tot printr-o revoluţie. • Zeii adevăraţi sunt nişte mari domni. Nu acelaşi lucru se poate spune despre oamenii care se cred zei. • Omenirea datorează foarte mult îndoielii. Fără ea, certitudinea ar sta pe un fundament tare fragil. • Marii lideri nu sunt apreciaţi ca atare prin cât de mult sau de multe ştiu ei despre a conduce şi conducere. Ci prin numărul şi calitatea celor care îi urmează. • Oamenii sinceri n-au nevoie ca să vorbească mult. Acest lucru este valabil de la o simplă şuetă, până la un discurs politic. • Vreţi ca să trăiţi mult?! Învăţaţi ca să muriţi de râs. • Iată un paradox: în istoria omenirii, cei care au distrus opere de artă au fost mai mulţi decât cei care le-au creat. • Un om care pierde timpul este, în primul rând, un om mai sărac. • Autoritatea şi prestigiul nu sunt nişte bunuri de larg consum, ci nişte elemente patrimoniale mai interesante, cu care se laudă, de obicei, cei care le doresc, fără ca să le aibă. • Era un om incomplet. Îi lipsea curiozitatea. • Pe drumul de la alfa la omega al curăţeniei, întâlnim, în mod inevitabil, şi coşul pentru rufe murdare. • În casa oamenilor fericiţi veţi întâlni cel puţin o poveste frumoasă. • Onoarea, cinstea, demnitatea, camaradenia, loialitatea... Aveţi grijă de ele. Nu pot fi protezate. • Scopul vieţii unui preş este acela de a fi călcat în picioare. Ca urmare, un preş aruncat după uşă înseamnă un destin neîmplinit. • Fruntea lui semăna cu a lui Napoleon. Dar la acest nivel se opreau toate asemănările. • Diplomaţie se numeşte şi calitatea oamenilor care ştiu să-şi manifeste dispreţul prin politeţe. • Drumul de la zoologie la sociologie trece, inevitabil, şi prin antropologie. Pentru unii, acest lucru este un sport extrem. • Oamenii se împart în două categorii: pe de o parte, cei care depun tot efortul pentru a dovedi ceea ce ştiu şi, pe de altă parte, cei care depun tot efortul pentru a ascunde ceea ce nu ştiu. • Niciun drum nu se termină acolo unde credem noi că se termină. Nici măcar ultimul. • Există şi multe persoane ale căror tăceri sunt enciclopedice. • Vinul în apă – îi dă putere; apa în vin – i-o ia. • Omenirea a intrat în criză de timp. Dar timpul nu resimte acest lucru. • Cu norocul te poţi întâlni de foarte multe ori în viaţă. Important este ca, de cele mai multe ori, să fie al tău. n

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Maior Constantin [email protected]

Să trăieşti, intens, fiecare lacrimă

de bucurie...

Este vorba des-pre acei oameni care-ţi scriu

chiar şi după douăzeci de ani. Despre domni-şoara pe care vrei s-o cununi, care ştie că tră-ieşte pentru că tu ai fost acolo atunci când a avut nevoie de cineva care să-i umble prin inimă, la propriu, pe când era bebeluş, şi un coleg de-al tău constatase că se năs-cuse cu o malformaţie congenitală. Ori despre tânărul disperat din faţa ta, diagnosticat cu o boa-lă gravă la creier, pentru care te-ai ridicat de pe scaun, ţi-ai părăsit cabi-netul, l-ai luat de mână şi l-ai plimbat pe la toţi co-legii tăi specialişti, dând, împreună, un verdict îm-bucurător. Acela nu te va uita niciodată! A plecat acasă să-şi crească mai departe copiii, cărora le va povesti despre tine şi despre colegii tăi. Despre băiatul sărac de la ţară, care venise cu degetele într-o pungă de gheaţă, în buzunar, iar tu i le-ai pus la loc. Şi doar erai în gardă de dimineaţa, de la

Şi tu nu ai voie să te ataşezi de pacienţi, nici de rudele lor, dar ţi-e ciudă, pentru că eşti om... Incredibil, dar eşti şi tu om.

Pentru că viaţa mea este cea mai importantă! Nu a ta, doctore, a mea! De-a ta va avea grijă, poate, un alt coleg. Ori nu va interesa pe nimeni.

scoată, pentru câteva momente, din lumea ta de neurochirurg, ducân-du-te, departe, în timp, către profesorul vostru comun de română, pe care l-aţi iubit amândoi. Parcă nu-l mai lăsai să plece de la tine din cabi-net pe străinul acela care te-a întors în timp.

Pe noi însă, pe cei mai mulţi dintre noi, nu ne interesează toate acestea. Şi nu ne punem în locul tău. De ce am face-o? Doar v-aţi ales! În plus, ne este mai simplu să vă îm-părţim în două categorii: buni şi răi. Atât. Simplu, tranşant. Vă privim ca pe nişte zei doar în anumite momente. Aşteptăm se-cunde care ne par ani, un gest, o ridicare de sprân-ceană, un răspuns bun atunci când vă uitaţi lung, fără grimasă, pe un ecran, la nişte convenţii de-ale voastre ce reproduc fidel un traseu de circuit al cor-pului nostru.

Mai mult, nu ne pasă! Dar aşteptăm ca vouă să vă pese! Pentru că viaţa mea este cea mai impor-tantă! Nu a ta, doctore,

a mea! De-a ta va avea grijă, poate, un alt co-leg. Ori nu va interesa pe nimeni!

Vă facem una cu pământul sau vă ridicăm

în slăvi! Să empatizăm? Să ne întrebăm, cum o fi, dom’le, să mă pătez în fiecare zi de sânge pe halat, să văd oameni murind, să-i salvez, să-i pierd, să le aduc bucurie, necaz, suferinţă, sănă-tate, durere? Să vin la serviciu şi, de la prima oră până la terminarea programului, să întâl-nesc oameni care nu mă vizitează de plăcere, care m-au ocolit, chiar, până aproape în ultimul mo-ment, care-mi cer viaţă!

Dar parcă nu mai am nici pentru mine... Oameni care aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă, pentru care me-reu trebuie să ai ceva de oferit. Să-ţi bei cafeaua în pauza dintre două ecogra-fii, intervenţii chirurgicale, consultaţii, diagnostice, morţi, vieţi. Cum o fi, oare, la finalul unei astfel de zile, să te urci pe bicicletă, în tramvai, în jeep ori pe jos, nici nu mai contează, şi să pleci îngândurat acasă, sau vesel, deprimat ori în extaz pentru că încă o zi, mereu diferită de precedenta, dar cu acelaşi laitmotiv, viaţa/moartea, s-a scurs?

Să găseşti ener-gie pentru următoarea.

Iar lecturile tale să fie tot despre cazuri, despre boli inimaginabile, unele rare, cumplite, devastatoare, despre mecanisme pe care uneori crezi că le-ai pătruns pentru ca alteori să-ţi scape cu desăvâr-şire. Să rămâi singur, cu propria conştiinţă care-ţi aduce în prim plan un copil plângând la căpă-tâiul părintelui pentru

care nu ai mai putut face nimic. Şi să te simţi mic, nesemnificativ, o verigă dintr-un lanţ prea com-plicat, în care ţi-ai spus şi tu părerea, fără a putea împiedica o tragedie.

Ca mai apoi, folosind tot ce ştii, având aşa, o inspiraţie pe care nici n-o bănuiai, ori poate o uita-seşi, să rişti, să crezi şi să rezolvi un caz în faţa că-ruia au dat înapoi chiar şi cei mai renumiţi speci-alişti. Şi atunci să trăieşti intens fiecare lacrimă de bucurie... Dar nu ştim cum este, pentru că nu sun-tem în locul vostru. Doar ne punem imagina... Vă mulţumim însă pentru că voi sunteţi, cu adevărat, în locul vostru! n

opt. Pe el l-ai operat de la două noaptea până dimi-neaţă, la zece. Şi acum îşi foloseşte mâna dreaptă ca un om normal şi te pomeneşte.

Ori atunci, când ai venit dumi-nica de acasă,

sau noaptea... sau n-ai mai plecat la familia ta. Atunci când, în concediu fiind, ai primit mesajul că s-a prăpădit unu’. Şi tu nu ai voie să te ataşezi de pacienţi, nici de rudele lor, dar ţi-e ciudă, pentru că eşti om... Incredibil, dar eşti şi tu om.

Ştii, odată, tu, un nume în medicină, ai vărsat o lacrimă pentru că un pacient, un simplu pacient, a reuşit să te


IMPACT

Mirela Mereşanu, de 33 de ani, a cunoscut suferinţa din co-pilărie, când, la 13 ani, a trebuit să înceapă şedinţele de dializă. A fost supusă unui transplant renal, dar, în urmă cu cinci ani, a intrat din nou în dializă. Din luna februarie a.c., a fost înscrisă pe lista de aşteptare în vederea efectuării unui nou transplant. Tatăl

său, maistru militar (r) Romică Mereşanu, s-a adresat conducerii ministerului, în vederea obţinerii unui sprijin financiar din partea foştilor săi camarazi. Cei care doresc să ajute familia Mereşanu o pot face depunând orice sumă doresc în conturile: lei – RO48BR-DE140SV42514931400; euro – RO90BRDE140SV425 15061400.

ANUNŢ UMANITAR

PROMOŢII

DECESEFUNCŢII SCOASE LA CONCURS

Constantin Stănescu, tel. 0722 452 534.

Absolvenţii Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Nicolae Băl-cescu (infanterie, intendenţă şi finanţe), precum şi cei ai Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie, promoţia 1960, sunt rugaţi să participe la întâlnirea de 55 de ani de la terminarea cursurilor. Activitatea se va desfăşura în zilele de 28, 29 şi 30 august, la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, din Sibiu. Persoane de contact: general (r) Gheorghe Popa, telefon: 0746 821 704, general de bri-gadă (r) Porfir Nicolae Buşilă, telefon: 0731 188 413, coloneii (r) Dumitru Mocanu, telefon: 0771 419 913 şi 031 410 62 78, Soare Nedelcu, telefon: 0721 117 328 şi 021 413 39 58.

Promoţia 1985 a Liceului mili-tar Dimitrie Cantemir organizea-ză la Breaza, la 29 august, întâlni-rea de 30 de ani de la absolvire. Persoane de contact: Virgil Vînă-toru, tel. 0744 957 768, şi Romeo Dincă, tel. 0744 898 939. Contri-buţia financiară se va depune în contul bancar: RO66BPOS-70606879763RON03, deschis de Vînătoru Virgil la Bancpost, Sucursala Universitate, Bucu-reşti.

Promoţia 1990 de subofiţeri auto a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Tancuri şi Auto Mihai Vi-teazul din Piteşti serbează, în perioada 28-30 august, 25 de ani de la absolvirea şcolii. În-tâlnirea va avea loc la localul 2 Auto, iar evenimentul festiv la restaurantul Monte Carlo din Piteşti. Persoană de contact pentru detalii suplimentare şi confirmarea participării este maistrul militar principal Ionel Tănase, tel. 0769 219 585.

Promoţia 1990 a Liceului Militar Dimitrie Cantemir orga-nizează, la Breaza şi Sinaia, în zilele 5 şi 6 septembrie, întâlni-rea de 25 de ani de la absolvire. Persoană de contact: Marian Claudiu Pilică, tel. 0724 663 889. Contribuţia financiară este

UM 02523 Bucureşti or -ganizează concurs pe 8.09.2015 pentru ocuparea postului de Expert gradul III, în Biroul autorizări lucrări şi secretariat Consiliu Tehnico-economic al Ministerului Apărării Naţionale din Secţia verificare documentaţii teh-nice şi amenajări teritoriu. Cerinţe specifice: absolvent cu diplomă de licenţă în specializarea arhitectură, cu vechime în specialitate de minim 6 luni. Data-limită până la care se pot depune dosarele de concurs este: 21.08.2015, ora 12.00. Detalii privind condiţiile generale şi specifice pentru ocuparea postului se pot obţine la telefon 021.319.58.58/2256 sau la sediul UM 02523 Bu-cureşti, strada Drumul Tabe-rei nr. 7B, sector 6, Bucureşti.

Unitatea Militară 02433 Focşani organizează con-curs pentru ocuparea pos-tului vacant de execuţie, de personal civil contractual: 1. un post de muncitor ca-lificat IV-I (bucătar) în cadrul blocului alimentar. Nivelul studiilor: medii; vechimea în activitate: nu debutant.Data limită până la care se pot depune dosarele de înscriere la concurs: 7.09.2015, ora 15.30. Data şi locul de desfăşurare a primei probe de concurs: 16.09.2015, ora 10.00, la sediul UM 02433 Focşani, B-dul Bucureşti nr. 1-3, lo-calitatea Focşani, jud. Vran-cea. Data limită până la care se pot depune dosarele de concurs: 7.09.2015, ora 15.00, la sediul UM 02433 Focşani, B-dul Bucureşti nr. 1-3, localitatea Focşani, jud. Vrancea.Detalii privind condiţiile generale şi specifice pen-tru ocuparea postului, tipul probelor de concurs, locul şi ora desfăşurării acestora, tematica şi bibliografia de

MULŢUMIRI

COMEMORĂRI

Asociaţia Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retra-gere Costin D. Neniţescu, în parteneriat cu Universitatea Naţională de Apărare Carol I, invită cadrele didactice şi absolvenţii AMG/AISM/UNAp, studii universitare de licenţă/masterat în conducere interar-me Forţe Terestre, în speciali-tate, să participe la festivitatea ocazionată de aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Catedrei de Tactica Trupe-lor Chimice, pe 24.09.2015, orele 8.30, la Universitatea Naţională de Apărare Carol l. Confirmarea participării, transmiterea datelor de iden-tificare şi plata contribuţiei băneşti – 70 RON – (cazarea şi micul dejun se achită separat) până la 1.09.2015. Cont: RO 68 RNCB 0318027595840001 - Turel Anorocioaie, tel. 0724 323 249, [email protected]. Prezentarea participanţilor pe 23.09.2015, orele 17.00. Contact: M. Asimionesei, tel. 0764 428 898, 0318 044 995, [email protected], şi

A apărut numărul 2/2015 al revistei de studii de securitate şi informaţii pentru apă-rare îngrijită de Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, Infosfera.

În cele 80 de pagini ale publicaţiei, experţii pe probleme de securitate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale propun o serie de analize despre evoluţia conceptului de putere, de la hard power la smart power, cultura de intelligence ca subdomeniu al culturii de securitate, utilizarea imaginilor aeriene şi satelitare în aplicaţii practice, new media ca instrument al războiului informaţional, dar şi despre consideraţii privind agresiunile de tip cibernetic.

De asemenea, colonelul dr. psih. Cristian Dobre propune o trecere prin psihologia de război, un domeniu al psihologiei militare, iar experta în studiul Surselor Deschise, Luminiţa Călea, vorbeşte despre subversiunea prin media ca fiind o componentă a răz-boiului informaţional.

Mai puteţi citi şi despre diplomaţia apărării, un vector de promovare a intereselor şi valorilor naţionale, reevaluarea doctrinară şi procedurală a selecţiei şi pregătirii Forţelor pentru Operaţii Speciale din Armata României şi despre ingineria valorii în managementul provocărilor Internetului în domeniul activităţii de informaţii strategice. n (N.R.)

SEMNAL

După o lungă şi grea sufe-rinţă, a plecat în rândul celor drepţi ŢĂRANU MARGARETA. Toţi cei care am cunoscut-o ne exprimăm sincere regrete şi transmitem sincere condo-leanţe soţului, colonel (r) Ni-colae Ţăranu, care i-a fost ală-turi pe toată durata suferinţei. Dumnezeu să o odihnească!

Colonelul Sorin Varzari este alături de familia colonelului Constantin Mitrache în aces-te grele momente pricinuite de pierderea mamei sale. Dumnezeu să o odihnească în pace!

S-a împlinit un an de când a plecat dintre noi domnul BĂGHINĂ VASILE, profesor cu un har deosebit, care şi-a unit viaţa cu istoria Cantemi-rului, având un rol important în promovarea matematicii în rândul liceenilor militari. Timp de 37 de ani, sub devi-za Disciplină şi performanţă, a pregătit aproape 30 de generaţii de cantemirişti. Cei care l-au cunoscut au avut şansa oferită de destin de a trăi în apropierea unui OM de excepţie, unei personalităţi de o imensă valoare morală, spirituală şi profesională. Toa-te aceste calităţi l-au înscris pentru totdeauna în galeria Făuritorilor de seamă ai spi-ritului cantemirist. Cu toţii îi vom păstra mereu o caldă amintire, model exemplar de profesor, de coleg şi de om. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

La 26 august se împlinesc şase luni de când s-a înăl-ţat la ceruri, prea devreme, IONESCU SILVIA MARCELA. Mamă, soră, colegă, prietenă şi un bun camarad pe care puteai conta. Te vom păstra în suflet mereu. Odihneşte-te în pace!

Familia şi prietenii

Pentru tratarea unor probleme de sănătate, am avut inspiraţia să aleg serviciile medicale din Sa-

natoriul de Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală Dimitrie Cantemir Bălţăteşti. Am fost plăcut impresionat de calitatea serviciilor oferite. Asistenţa de specialitate, cazarea şi hrănirea, însoţite permanent de amabilitatea şi ospitalitatea întregului personal, mi-au oferit un sejur deosebit. Transmit, pe această cale, mulţumirile mele lo-cotenent-colonelului Florin Ichimoaie, comandantul Sa-natoriului de Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală Dimitrie Cantemir Bălţăteşti.

O remarcă specială doresc să fac pentru: dr. Lucian Moraru, dr. Maria Dinu, asistent-şef Sorin Bălaşa, asisten-tele medicale Rodica Găneanu, Lena Găneanu, Mihaela Boroianu, Lenuţa Săvoiu, Maricica Bălţătescu şi recep-ţioner Florin Găneanu. Repet, însă, faptul că întregul colectiv al instituţiei a dat dovadă de profesionalism şi operativitate în îndeplinirea actului medical şi a obliga-ţiilor de serviciu.

Recomand celor care au probleme de sănătate, dar nu numai, să apeleze cu încredere la serviciile Sanato-riului de Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală Di-mitrie Cantemir Bălţăteşti. n

Colonel Constantin Zanfir

concurs se pot obţine la tele-fon 0237 217 300 sau la sediul UM 02433 Focşani, B-dul Bucu-reşti nr. 1-3, localitatea Focşani, jud. Vrancea. Persoană de con-tact: colonel Liviu Ghimpu.

UM 02384 Bucureşti organi-zează concurs, pe 24.09.2015, pentru ocuparea postului de muncitor calificat tr. IV-I (tâm-plar) din cadrul Compartimen-tului Atelier Confecţii. Cerinţe specifice: diploma de calificare în meseria de tâmplar, cu ve-chime în specialitate de minim 5 ani. Data-limită până la care se pot depune dosarele de concurs este: 25.08.2015, ora 9.00. Detalii privind condiţiile generale şi specifice pentru ocuparea postului se pot ob-ţine la telefon 021.351.65.40/int. 104 sau la sediul UM 02384 Bucureşti, strada Şoseaua de Centură nr. 44, judeţul Ilfov, lo-calitatea Tunari.

C. Gheorghiu, tel. 0755 104 648, [email protected].

Asociaţia Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retra-gere Costin D. Neniţescu în par-teneriat cu Academia Tehnică Militară şi Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare CBRN şi Ecologie invită cadrele didac-tice şi absolvenţii în speciali-tate să participe la festivitatea ocazionată de aniversarea a 65 ani de la înfiinţarea Facultăţii de Chimie Aplicată, respectiv a Catedrei de Chimie Militară, la 10.09.2015, orele 09.15, la Academia Tehnică Militară. Informaţii suplimentare, confir-marea participării, transmiterea datelor de identificare şi despre contribuţia bănească aferentă (65 RON), până la 1.09.2015, la persoanele de contact: Savu I. tel. 0723 740 880, [email protected]; Rotariu T., tel. 0722 751 492, [email protected]; Petre R., tel. 0723 563 447, [email protected]; Gheorghiu C., tel. 0755 104 648, [email protected].

Promoţia 1965 a Şcolii Militare de Marină organizează împlini-rea a 50 de ani de la absolvire, la Constanţa, la sediul şcolii, pe 5 septembrie, ora 10.00. Vă ru-găm să confirmaţi participarea la următoarele telefoane: Ionel Dina, tel. 0722 814 077; Con-stantin Roşu, tel. 0745 936 619; Ştefan Ghica, tel. 0752 071 496. Vă mulţumim şi vă aşteptăm!

Promoţia 1970 (decembrie) a Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu, arma transmisiuni, organizează în perioada 7-9 septembrie, la Complexul Turistic Sâmbăta de Sus, la Hotel Poiana Izvorului, întâlnirea aniversară cu prile-jul împlinirii a 45 de ani de la absolvire. Relaţii suplimentare se pot obţine de la colonel (r) Vasile Croitoru, tel. 0722 648 686, colonel (r) Aurel Tofan, tel. 0728 135 846, general de brigadă (r) Alexandru Bocean, tel. 0722 131 576, colonel (r)

de 150 de lei de persoană şi se va depune în contul RO 50 ING 0000999900160352, deschis la ING, pe numele Pilică Marian Claudiu. Detalii şi pe pagina de Facebook Promoţia 1990 LMDC.

Promoţia 1990, arma radiolo-caţie, a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie, Rachete An-tiaeriene şi Radiolocaţie Leontin Sălăjan organizează întâlnirea de 25 de ani de la absolvire. Activitatea va avea loc la sediul Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă, din Braşov, în 29 august, începând cu ora 11.00. Persoană de contact: Cristian Tohăneanu, tel. 0723 207 915.

În ziua de 29 august, orele 9.30, la Academia Forţelor Ae-riene Henri Coandă, din Braşov, are loc întâlnirea de 60 de ani de la absolvire a promoţiei 1955 a Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie, Rachete A.A. şi Radi-olocaţie. Persoane de contact: Bucureşti - colonel ing. (ret) Ion Constantin (0213214174); Braşov - colonel (ret) Loghin Costache (0368804820); Ploieşti - colonel (ret) Poleucă Constan-tin (0244552052).

Promoţia 1995 a Institutului de Artilerie şi Rachete Anti-aeriene General Bungescu vă invită să participaţi la întrunirea prilejuită de sărbătorirea a 20 de ani de la absolvire, la sediul Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă, din Braşov, în perioada 18-20 septembrie. Vă rugăm să confirmaţi partici-parea la următoarele numere de contact: 0751 120 142 – locotenent-colonel Mihăiţă Pătru; 0722 561 538 - locote-nent-colonel Cristian Ene; 0722 198 201 - locotenent-colonel Sorin Nistor. Contribuţia fi-nanciară, în valoare de 180 de lei, se va depune în contul RO02INGB0000999900573660, deschis la Banca ING, pe nume-le Sorin-Nicolae Nistor, până la 16 septembrie. Detalii supli-mentare, pe pagina de Face-book - Promoţia 1995 de ofiţeri de Artilerie şi Rachete Antiaerie-ne Călugăreni 400 - Braşov.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Vă bucuraţi destul de puţin de ceea ce vi se oferă şi pierdeţi timp pentru a da

atenţie lucrurilor care vă nemulţumesc. Această atitudine nu vă ajută prea mult şi vă pune şi într-o lumină urâtă în faţa cunoscuţilor.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Preocuparea pen-tru munca pe care o prestaţi vă face să pierdeţi din vedere că fa-

milia are nevoie uneori să fiţi acolo şi fizic şi sufleteşte. Banii contează, dar adevăratele clipe de fericire ne sunt oferite de persoanele dragi.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Sunteţi solici-tat pentru a oferi soluţii practice, însă trebuie să fiţi ponde-

rat în avântul pe care aveţi tendinţa să-l luaţi atunci când sunteţi entuziasmat de ceva. Sensibilităţile la stomac vă fac atent că ar fi bine să ţineţi un regim alimentar.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): În relaţia de cu-plu, regretele sunt tardive şi nejustificate, mai ales dacă nu

aţi făcut ceva anume să nu ajungeţi în această postură. Traver-saţi o perioadă în care sunteţi nevoit să vă reîmprospătaţi cunoş-tinţele şi chiar să aduceţi cunoştinţe noi.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Aveţi ocupată întrea-ga agendă în următoarele săptămâni, iar asta vă ajută să vă

simţiţi din nou în formă. Problema ar fi că acumulaţi oboseală şi vă odihniţi mult prea puţin.

Peşti (19 februarie-20 martie): Cunoaşteţi persoane noi care vă pot aduce cunoştinţe utile în domeniul în care profesaţi. Vă

gândiţi cu seriozitate la destinaţiile pe care aţi dori să le vedeţi în con-cediul de odihnă şi vă sfătuiţi în această privinţă cu persoana iubită. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Aveţi nevoie de încurajările celor din jur pentru a depăşi o perioadă în care sunteţi mai

sensibil. Această săptămână îndeamnă la meditaţie asupra mo-mentelor petrecute în ultimele două luni împreună cu familia.

Taur (21 aprilie-20 mai): Alegeţi să petreceţi mai mult timp împreună cu partenerul de cuplu, deoarece consideraţi că

responsabilităţile de la serviciu v-au ţinut deoparte prea multă vreme. Simţiţi să adoptaţi un comportament copilăresc şi să vă lăsaţi răsfăţat.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Conjuncturile vă sunt favorabile mai ales pe plan familial, unde primiţi sprijin din partea unei

rude la care nici nu vă aşteptaţi. În domeniul profesional, prindeţi ocazii bune în care puteţi dovedi de ce sunteţi în stare. Cheia con-stă în a negocia drastic ofertele.

Rac (22 iunie-22 iulie): Aruncaţi cu uşurinţă vorbe grele mai ales oamenilor apropiaţi şi mizaţi pe faptul că vă vor în-

ţelege oricum. Aveţi nevoie de o perioadă de relaxare, în care să faceţi doar ceea ce vă place mai mult.

Leu (23 iulie-22 august): Sunteţi pus pe treabă, mai ales că aveţi nevoie de bani pentru a achita datoriile mai vechi. Veţi

fi sprijinit şi de membrii familiei, iar spre finalul săptămânii veţi pu-tea să luaţi o pauză binemeritată.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Aveţi un spirit prac-tic şi sunteţi în ton cu noutăţile. Vă înţelegeţi foarte bine cu

persoana iubită şi vă place să construiţi diverse planuri împreună. Aveţi nevoie de discreţie pentru a nu stârni gelozia celor din jur.

MARINAR, CA, AMIRAL, MUS, TAVAN, NAVA, ERE, ABISAL, LARG, ETC, T, O, ARCA, AC, TUNAR, STAR, MINARE, IA, AA, ICI, HAM, BRIC, TEACA.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87 int. 160.

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcă[email protected]

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 120.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Locotenent-colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 108.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 124.

REDACTORI

C`pitan Constantin Pi[tea,

c`pitan Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: [email protected]

Responsabil de num`r

C`pitan Constantin Pi[tea

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87, int. 160

Cont:RO56TREZ 70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C.1044/2015

Careul medicilor militari

Surprindere (2,3,4,1,7,8,6)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Pentru tragere(7,2,7) din Observatorul militar nr. 31/2015:Dezlegare la careul Careul marinarilor din

Observatorul militar nr.31 /2015

COGITO

Cezar Petrescu

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

[email protected]

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

[email protected]

www.presamil.ro w

w

w

Foto

: Căt

ălin

Ovr

eiu

Nu există o singurătate mai cruntă decât cea din mijlocul mulţimilor.

Orizontal: 1) Şef de cabinet – Asigurare de viaţă. 2) A simula o trăire – Ieşit la raport. 3) Pomii din rai – Sunt de-a dreptul provocatoare. 4) Masa veche din local! – Vine în vizită cu sora. 5) Catalizator de reacţie – Are zile multe. 6) Finalul unei consultaţii la ecograf – Faza incipientă a oricărui abces! 7) Vraci! – Indicator de înaltă frecvenţă. 8) Corp de pază – Întoarcere la speranţă! – Faţă palidă! 9) În venă! – Mod de întrebuinţare – Paravan discret în optica feminină. 10) Asta umblă numai cu doctorii.

Unităţi de muniţie.

Colonel Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

...La 1 august 1498, Cristofor Columb a devenit pri-mul european care a vizitat teritoriul ce astăzi este Venezuela?...Torpilorul PT-109 al US Navy a fost scufundat de distrugătorul japonez Amagiri la 2 august 1943? Lo-cotenentul J. F. Kennedy, viitorul preşedinte al SUA, a salvat aproape toţi membrii echipajului american, mai puţin doi....La 2 august 1985 a fost lansat la apă crucişătorul Muntenia, astăzi Fregata Mărăşeşti, construit la Şan-tierul Naval Mangalia?...Prima competiţie sportivă universitară din SUA, o întrecere de bărci cu vâsle, între Universitatea Har-vard şi Yale, s-a desfăşurat la 3 august 1852 şi a fost câştigată de Harvard?...La 3 august 1958, submarinul nuclear USS Nautilus, primul de acest fel din lume, a ajuns la Polul Nord, fiind primul submersibil care a parcurs acest traseu numai sub suprafaţa apei?...Ljubljana, capitala Sloveniei, va fi Capitala verde a Europei în anul 2016?...Astăzi, Uniunea Europeană, este cel mai mare par-tener comercial al Chinei? ...În anul 1884, Timişoara devine primul oraş din Eu-ropa cu un sistem de iluminat în întregime electric?...La 5 august 1861, Armata Statelor Unite a abolit pedeapsa prin biciuire?...Oraşul Cluj-Napoca este Capitala Europeană a Tineretului în 2015?

Vertical: 1) Eliberează de sarcini(pl.) – Însemnat în frunte. 2) Scos din cauză – Una de inimă albastră. 3) Abateri de la linia stabilită. 4) Esenţă de ricin! – Medic in extremis! – Probă de foc. 5) Limite de cont! – Deosebit de moale – Prinsă în cămaşa de forţă. 6) Se desfac în timpul unor operaţii. 7) Înţeapă cu seringa – Cedează după tracasări repetate. 8) Cronica medicală la primele ei începuturi – Tare în muşchi. 9) Viaţa militară – Unitate spitalicească. 10) Adoarme în sala de operaţie – Manifestă afecţiune. n


FINANCIAR

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Dolarul american, în declinSăptămâna trecută, leul s-a apreciat cu 1,9% faţă de dolarul american.

Cu această creş-tere, moneda

naţională a reuşit să diminueze pierde-rea înregistrată în raport cu dolarul american în acest an la 7,5%. Pe de altă parte, la cursul BNR de vinerea trecută, leul rămâne în 2015 pe plus faţă de euro, cu 1,3%. După cinci săptămâni la rând de scăderi, francul elveţian a atins va-loarea de 4,0701 lei, aceeaşi tendinţă de depreciere fiind ma-nifestată şi de lira sterlină în perioada 7-14 august, când a pierdut 1,2%, până la 6,1934 lei. De remarcat că, în 2015, atât francul elveţian, cât şi lira sterlină s-au apreci-at cu 9,2%, respec-tiv cu 7,8% compa-rativ cu leul. n

u Minim istoric pentru inflaţie. Preţurile la alimente au scăzut cu 1,17% în iulie, comparativ cu luna anterioară, iar inflaţia anuală a coborât la -1,67%, un nou minim istoric, relevă datele Insti-tutului Naţional de Statistică (INS). Luna trecută, cel mai mult s-au ieftinit legumele şi conservele de legume, cu 10,27%, urmate de cartofi (-7,90%), fructe proaspete (-3,87%) şi medicamente (-3,53%). La polul opus, scumpiri au înregistrat, în ordine, gazele naturale (+11,23%), citricele şi alte fructe meridionale (+2,56%), ouăle (+1,27%). La sfârşitul lunii iulie, în ritm anual, mărfurile alimentare consemnau o scădere de 7,25%, iar cele nealimentare şi serviciile creşteau cu 1,26%, respective cu 2,20%.u Producţia industrială, în creştere. Po-

trivit datelor INS, în prima jumătate a anului, faţă de perioada similară din 2014, producţia industrială (serie brută) a fost mai mare cu 2,3%, ca urmare a creşterii industriei prelucrătoare, cu 2,9%. În acelaşi timp, industria extractivă a scăzut cu 5,6%. Totodată, producţia industrială, serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, s-a majorat cu 3,1%, pe fondul avansului înregistrat de industria prelucrătoare, cu 3,5%. Pe de altă parte, industria extractivă a scăzut cu 5,2%.u Comerţul cu ridicata ia avânt. Cifra de

afaceri din comerţul cu ridicata (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), în termeni nominali, a crescut în primul semestru din 2015, raportat la acelaşi interval al anului anterior, atât ca serie brută, cu 2,1%, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 2,4%, informează INS. Avan-sul s-a datorat, în primul rând, cifrei de afaceri înregistrată de comerţul cu ridicata cu produse agricole brute şi cu animale vii (+19,6% pe serie brută, respectiv +15,5% pe serie ajustată). u Bani pentru gestionarea frontierelor şi

cooperare poliţienească. Comisia Europeană a aprobat programul naţional multianual al României, finanţat din Fondul Uniunii Europene pentru securitate internă. Cu un buget total de

aproape 98,5 milioane de euro, programul urmează să con-tribuie la asigurarea unui nivel ridicat de securitate şi de prevenire a crimina-lităţii, facilitând, în acelaşi timp, călătoriile în scopuri legitime şi garantând ges-tionarea sigură a frontierelor externe ale UE.u Avans de peste 10% pentru lucrările

de construcţii. Conform INS, volumul lucrărilor de construcţii a crescut în primele şase luni ale anului în curs atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 10,3%, respectiv cu 10,9%, comparativ cu perioada similară din 2014. De remarcat că, în iunie 2015, faţă de luna prece-dentă, avansul a fost de 21,9%, ca serie brută, şi de 3,5%, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate. u Investiţii majore în energia regene-

rabilă, la nivel global. Un raport publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite arată că, anul trecut, SUA, China şi Japonia se aflau între primele trei ţări din lume în privinţa investiţiilor în energia regenerabilă, scrie Financial Post. Conform ra-portului citat de publicaţia străină, la nivel global, investiţiile în domeniul energiilor regenerabile, care nu includ energia hidro, au crescut cu 17%

în 2014, la aproximativ 270 miliarde dolari. Din totalul investiţiilor în energii regenerabile, 92% au fost reprezentate de proiectele de energie solară şi eoliană. n

Tarife mai mici pe litoralul românesc

Turiştii îşi pot cumpăra bilete de vacanţă la preţuri reduse.

Începând de joi, 20 august, tarifele hotelurilor de pe litoralul românesc se vor diminua cu până la 30%, a

anunţat Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).

Astfel, în Mamaia, o persoană va plăti pentru o noapte de cazare, la un hotel de două stele, între 85 de lei şi 98 de lei, la trei stele între 93 de lei şi 145 de lei, iar la patru stele tariful se va încadra între 120 de lei şi 210 de lei. În cele trei cazuri, micul dejun este inclus în preţ. În sudul litoralului, turiştii se pot caza din 20 august, la un hotel de două stele, plătind între 45 de lei şi 80 de lei pe noapte (fără mic dejun), între 73 lei şi 125 de lei pe noapte/persoană la hotel de trei stele (cu mic dejun inclus), iar la un hotel de patru stele vor achita pentru o noapte între 130 lei şi 190 lei (cu mic dejun inclus).

O oportunitate şi mai bună de a merge în vacanţă la mare pe bani puţini o reprezintă ediţia de toamnă a programului Litoralul pentru Toţi, care se va defăşura în perioada 31 august – 11 octombrie. Tarifele vor fi cuprinse între 159 de lei şi 605 de lei de persoană, pen-tru şase nopţi de cazare (inclusiv TVA de 9%), conform informaţiilor postate pe site-ul Asoci-aţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT). Pentru zona Mamaia – Constanţa – Eforie, tarifele pornesc de la 205 de lei de persoană pentru un sejur la un hotel de o stea (fără mic dejun). Tot aici, pentru oferta specială de şase nopţi de cazare, la un hotel de trei stele, puteţi plăti între 265 de lei/persoană (fără mic dejun) şi 425 de lei/persoană (cu mic dejun), în timp ce preţul urcă la 605 lei/persoană pentru un

sejur la un hotel de cinci stele (cu mic dejun). Pentru sudul litoralului (staţiunile Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche) preţu-rile pentru această ediţie a Litoralului pentru Toţi (sejur şase nopţi/persoană) încep de la 159 lei la un hotel de o stea (fără mic dejun). Dacă alegeţi un hotel de două stele trebuie să scoateţi din buzunar 269 de lei, cu 60 de lei mai mult la o unitate de cazare de trei stele, iar la una de cinci stele 469 de lei/persoană. În preţ este inclusă şi contravaloarea micului dejun.

Ca şi la ediţia precedentă, turiştii beneficiază de o opţiune supli-mentară: varianta all inclusive, care

asigură toate cele trei mese servite în regim

bufet, băuturi incluse, acces gratuit la locuri de joacă pentru copii, piscine, şezlonguri şi umbrele pe plajă. Tarifele maximale pentru sejururi all inclusive, de cinci nopţi/persoană, ajung până la 765 de lei pentru un hotel de trei stele, în timp ce pentru un hotel de cinci stele costul unei astfel de vacanţe atinge 985 de lei/persoană. n

l Conform ANAT, sistemul de vânzare a pro-gramului Litoralul pentru Toţi este primul venit, primul servit, existând şi posibili-tatea valorificării unor sejururi mai mari de şase nopţi. Biletele cumpărate nu sunt transmisibile şi nu se permite restituirea sumelor plătite decât în condiţiile legii. Taxa hotelieră se achită separat, de către turist, la recepţia hotelului.

Observatorul militar 23

SPORT

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

CSA Steaua Bucureşti redeschide porţile Centrului de Fotbal pentru copii şi juniori

Săptămâna viitoare, Clubul Sportiv al Arma-tei Steaua Bucureşti organizează o amplă

acţiune de selecţie pentru Centrul de Fotbal. La selecţie sunt aşteptaţi, în echipament sportiv, copiii născuţi între anii 2001-2006 inclusiv. Toţi trebuie să prezinte o adeverinţă medicală prin care se certifică faptul că sunt apţi pentru efort

Strungarul luptătorilor de aur

Gheorghe Şuteu a fost unul dintre cei mai renumiţi antre-nori de lupte libere şi greco-romane ai Stelei şi ai României.

A pregătit campioni precum Gheorghe Berceanu, Vasile Andrei,

Constantin Alexandru, Ion Baciu, Simion Popescu şi mulţi alţii. După ce a ieşit la pensie, s-a retras din Bucureşti pentru că e prea multă agitaţie. Se bucură în fiecare zi de verdele grădinii sale sau de micile reparaţii pe care trebuie să le facă în gospodărie, pentru că se ghidează şi la cei 82 de ani după acelaşi principiu pe care l-a avut toată viaţa: Numai când nu vrei nu faci!.

Gheorghe Şuteu a fost antre-norul coordonator al secţiei de lupte a Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti timp de trei decenii, începând din anii 60. Era perioada în care acest sport nu doar că avea mare priză la public, dar atrăgea ca un magnet tinerii care voiau să facă sport. Având o bază de selecţie mare, antreno-rului Gheorghe Şuteu nu i-a fost greu să descopere tinere talente. Însă, partea dificilă abia după ace-ea intervenea – în sală, în cantona-mente, la concursuri, antrenorul era cel care le sădea elevilor săi mentalitatea de învingător.

Am trecut prin multe în viaţă... Am făcut primele patru clase în limba maghiară, apoi restul în ro-mână. Am făcut şcoala profesiona-

lă şi sunt strungar în fier de meserie. Apoi am făcut liceul şi Institutul de Educaţie Fizică – la zi. Am făcut tot în viaţă, cum se spune, ,,la zi”. Şi asta le-am transmis şi elevilor mei. I-am învăţat din experienţa mea, am fost pedagog, am fost psiholog, am fost antrenor, mărturiseşte Gheorghe Şuteu.

Iar principiile sale au dat roa-de, pentru că generaţii întregi de luptători de fier s-au transformat în luptători de aur. Sportivii pregă-tiţi la Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti au urcat pe cele mai înalte trepte ale podiumurilor internaţionale: Gheorghe Bercea-nu, la categoria 48 kg – campion olimpic şi mondial, multiplu cam-pion european; Vasile Andrei, la categoria 100 kg – campion olim-pic şi medaliat la Campionatele Mondiale şi Europene; Constantin Alexandru la categoria 48 kg – vicecampion olimpic, multiplu

campion mondial şi european; Simion Popescu la categoriile 63 kg, 62 kg şi 68 kg – medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice, multiplu campion şi medaliat la Campionatele Mondiale şi Euro-pene. Alături de aceştia, nume precum Dumitru Pârvulescu, Ştefan Negrişan, Mihai Cişmaşu, Gheorghe Stoiciu, Nicolae Neguţ, Ion Gabor, Vasile Puşcaşu, Petre Coman, Marin Pârcălabu, Claudiu Tămăduianu şi mulţi alţi sportivi modelaţi de antrenorul Gheorghe Şuteu au scris cu litere de aur isto-ria luptelor libere şi greco-romane din România şi din lume.

De asemenea, în cele trei decenii de activitate ca antrenor la CSA Steaua Bucureşti, Gheorghe Şuteu şi-a condus sportivii spre cucerirea a 289 de titluri de cam-pioni naţionali. Iar reţeta succesu-lui stă nu doar în talentul elevilor, ci şi în măiestria antrenorului.

Totul pleca de la talent, de la constituţia fizică, de la cum i-a con-struit Dumnezeu. Dar, după aceea, mai era mult de lucru. Trecând prin atâtea în viaţă, am putut să le dau şi exemple bune la copiii ăştia. Şi am înţeles că lucrurile se construiesc cu vorbă bună. Pe principiul ăsta am reuşit ca, după un cantonament la Piatra Arsă, să le măresc forţa cu

multe grade. Când ne-am întors şi au făcut controlul, toţi au rămas uimiţi cum am reuşit. E simplu. Nu am ţipat la ei. Dacă au avut pro-bleme acasă, i-am ascultat, m-am implicat. Nu poţi să dai randament 100% atunci când te apasă ceva. Şi mereu le-am respectat munca, ne-a dezvăluit fostul antrenor.

Îşi aminteşte cu drag de fieca-re copil şi de toţi colegii din club. Mărturiseşte că Steaua a fost o a doua casă şi toţi erau ca o familie. Chiar şi la şedinţele de marţi, cu comandantul clubului, când se discutau lucrurile bune sau... mai puţin bune. Pe unii îi ridica în picioare şi îi critica... Pe mine nu m-a ridicat niciodată în picioare, spune zâmbind, plin de mândrie, fostul antrenor.

Datorită performanţelor de excepţie realizate de sportivii pre-gătiţi în cei 30 de ani de activitate, colonelului (ret) Gheorghe Pavel Şuteu i s-a conferit, săptămâna trecută, Emblema de Onoare a Armatei României, cu însemn de pace. În cadrul unei ceremonii desfăşurate la Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, coman-dantul clubului, colonel George Boroi, i-a înmânat distincţia fostului antrenor şi l-a felicitat pentru întreaga sa activitate. n

fizic, pentru a putea susţine probele de efort impuse.

Acţiunea de selecţie a copiilor şi juniorilor care se vor pregăti în cadrul Centrului de Fotbal va avea loc, în perioada 24-30 august, la stadionul Complexului Sportiv Steaua – Ghencea, zilnic, între orele 8.30-12.30 şi 16.00-19.00. Succes viitorilor fotbalişti! n

Pagină realizată de căpitan Emilia Beciu

Marin Pârcălabu, unul dintre elevii antrenorului Gheorghe Şuteu.

şcoală. Dar, timp de câteva luni, nu am făcut altceva decât să traduc Baudelaire. N-am scris nimic, doar am tradus, de dimineaţa până seara şi vreau să cred că mi-a ieşit.

Aţi primit premiul Cartea de poezie a anului 2014, pentru Călcâiul lui Magellan. La niciun an după, veniţi cu un nou roman. Care este miza lui pen-tru cariera dumneavoastră de scriitor?Nu mai scriu poezie decât accidental de

la o vreme, în principiu scriu proză. Premiul acela m-a surprins. Eram foarte preocupat de Moartea lui Siegfried şi de traducerea lui Baudelaire, iar de Călcâiul lui Magellan aproape uitasem. Mai am vreo trei cărţi de poezie nepublicate, la un moment dat le voi publica, iar după aceea nu pot să-mi dau seama dacă voi mai scrie poezie. Când faci proză, mergi pe ideea de proiect. Nu trebuie să ai neapărat inspiraţie într-o di-mineaţă. Scrii 4-5 pagini de roman şi, dacă nu ies chiar cum ai vrea tu, nu este nicio ne-norocire, pentru că într-un moment în care eşti mai inspirat, le poţi reface. Important e ca naraţiunea să meargă înainte. Cu poezia nu e aşa. Vorba lui Darie Magheru, pentru poezie trebuie să-ţi curgă sânge din nas. Poezia ţi se întâmplă. Şi pe vremea când nu scriam proză, mi se întâmpla poezia. Aveam perioade de săptămâni în care scri-am întruna, iar apoi luni întregi nu mai scri-am nimic. Uneori aveam senzaţia că n-o să mai scriu niciodată poezie. Acum, nu ştiu.... În orice caz, n-o s-o forţez. Poezia se poate mima, dar n-are niciun rost, ea trebuie să vină din adâncul tău. Dacă nu e aşa, cei care se pricep simt, îşi dau seama de impostură. Poezia este un meşteşug prea grav. Când o faci, n-ai voie să trişezi. Anul acesta aş vrea să scot şi un volum de teatru. Ar fi al treilea, un volum mai măricel, cu cele 10 piese ale mele. Anul ăsta va fi unul fertil. n

şi am dat şi eu nişte texte şi i-a plăcut Tripticul Mioriţa. Şi l-a inclus, însă antologia n-a mai apărut decât acum câţiva ani. Am aflat peste ani că unul dintre motivele pen-tru care acea antologie nu a mai apărut la acea vreme a fost şi acest Triptic. Domnii de la cenzură au considerat că acolo vizi-unea este mult prea macabră - cam era, ce-i drept - şi că nu are nicio legătură cu folclorul românesc. Cu folclorul românesc eu cred că avea legătură, iar macabră era într-adevăr.

Spuneaţi undeva că întâlnirea cu Darie Magheru a fost providenţială şi că de la el aţi învăţat că poezia este unul din acele lucruri de o gravitate extremă, pentru care uneori se plăteş-te cu viaţa. Poezia este atunci când îţi curge sânge din nas.Da, aşa spunea, că poezia ţi se întâmplă.

Am învăţat multe de la el. Îmi dădea cărţi

Siegfried e altceva faţă de Kostas. Mai greu de citit, spune domnul Soviany, în timp ce aşteptăm cafeaua, iar mie îmi vine cea mai deşteaptă întrebare din lume.

De ce?Fiindcă sunt patru poveşti. La Kostas,

naraţiunea mergea atât de linear, încât la un moment dat chiar mă enerva. Aşa că am introdus poveşti care taie naraţiunea. Aşadar, în Siegfried, vei găsi patru poveşti şi abia către sfârşit vei vedea legătura dintre ele.

Debutul dvs. a fost cu Ucenicia bătrâ-nului alchimist, în 1983. Am citit cum aţi fost nevoit să introduceţi câteva poezii despre voievozi...Era un truc care se practica în epocă.

Li se dădea unor poezii ca titluri nume de voievozi, chiar dacă poeziile respective nu aveau legătură cu voievozii. Conţinutul putea să fie, hai să spunem, aşa, mai ele-giac, voievodul respectiv avea o criză de

de poezie, vorbeam despre poezie, avea răbdare să citească poemele pe care le scriam pe vremea aceea şi care, acum îmi dau seama, erau destul de slăbuţe. A fost un om extraordinar. Cam ciudat, mereu în conflict cu autorităţile, care însă îl lăsau în pace fiindcă avea patalama de nebun. De exemplu, odată a fost văzut pe o stradă din Braşov, aşezat pe carosabil, pe dunga albă de la mijloc, strigând din toţi rărunchii Jos, Ceauşescu! Pe altul l-ar fi legat imediat. Cum el avea mare faimă de nebun, n-a păţit nimic. Sunt multe poveşti cu el.

Şi dumneavoastră, când trebuia să fiţi luat în armată, aţi ajuns în spital şi aţi fost clasat pentru ceva asemănător.Da, a fost ceva serios, mai ales că nu

cunoşteam pe nimeni cu mare putere de decizie la Spitalul Militar. Părinţii mei erau oameni simpli, nu aveau relaţii. Însă, ce s-a întâmplat? Povestea clasării mele medicale a fost parţială pe bune. Ceva aveam. Nu ştiu cât de grav. Însă întâmplător am dat în Spitalul Militar din Braşov de un doctor căruia îi plăcea poezia. Şi-am vorbit cu el despre poezie, l-am sedus, aveam şi eu ceva, poate a mai pus ceva şi de la el şi a ieşit povestea. Însă nu a fost ficţiune în totalitate.

Felicitări pentru traducerea la Florile ră-ului. Şi pentru acest volum, dar şi pen-tru poemele în proză ale lui Baudelaire, pe care înţeleg că tocmai le-aţi predat editurii. Ce a însemnat munca aceasta, de traducere, pentru dvs.?Cu Baudelaire mă înţeleg foarte bine

din adolescenţă. Nu ştiu cât de planificată a fost traducerea aceasta. Tradusesem câte ceva din poemele lui, mai ales în perioada în care nu puteam scrie altceva, ca să-mi păstrez mâna. Emil Brumaru a văzut că am postat pe Facebook acele poeme şi m-a îndemnat să le traduc pe toate. Iar eu am marşat imediat şi traducerea a mers foarte bine. Am lucrat în anul în care nu am mers la


INTERVIU

Nr. 32 / 19 – 25 august 2015

A început ca poet, dar s-a afirmat şi ca dramaturg sau critic, iar de câţiva ani încântă ca prozator. L-a tradus pe Baudelaire într-o ediţie de excepţie a Florilor răului şi mai are proiecte cât pentru o viaţă.

l

Octavian Soviany, scriitor:

Toate paradisurile

sunt retrospective

Începem abrupt. Eu, scoţând din geantă cel mai nou roman al său, Moartea lui Siegfried (Cartea Românească, 2015),

încercând să mă scuz că încă nu l-am citit. Are multe pagini şi aş vrea să-l savurez pe îndelete. În schimb, îi spun că m-am îndră-gostit de Kostas (Viaţa lui Kostas Venetis, Cartea Românească, 2011). Oricum,

l

l

l

l

l

l

Despre legăturile de familie cu armata

Despre armată şi idealizarea trecutului

S-a născut la 23 aprilie 1954, la Braşov.Studii: Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975-1979). Doctor în Filologie al Universităţii din Bucureşti (2008).Debut: revista Echinox, 1975, simultan cu poezie şi critică.Debut editorial: Ucenicia bătrânului alchimist (Editura Dacia, 1983). A publicat poezie, teatru, critică şi proză.În 2014, i-a apărut la Casa de Editură Max Blecher traducerea din Charles Baudelaire, Florile răului.Cel mai recent roman: Moartea lui Siegfried (Editura Cartea Românească, 2015)

„Nu ştiu prin ce capriciu al destinului, romanele mele sunt pline de ofiţeri şi de scene de război. Însă am avut în familie ofiţeri. Bunicul meu matern se numea Johann Feller, era şvab şi, pe vremea Imperiului Habsburgic, ofiţer de husari. A trebuit să renunţe la carieră din cauza bunică-mii, foarte nemulţumită că pe soţul ei îl tot mutau dintr-o garnizoană în alta şi în câţiva ani făcuseră turul imperiului. Aşa că a renunţat la cariera militară şi a devenit angajat al CFR-ului. Ceva ascendenţă militară există şi pe partea paternă. Am avut un unchi, care se numea Octavian Teodorescu şi care fusese colonel în Garda Regală. Era căsătorit cu o actriţă de la Naţional. Omul a scăpat ca prin minune de puşcăria politică, fiindcă nu luptase pe frontul rusesc, avea şi-o pensie, însă era mereu în colimatorul organelor represive de atunci. Lui îi datorez prenumele Octavian. M-am născut pe 23 aprilie şi iniţial am fost botezat Ioan şi Gheorghe. Şi-atunci acest unchi a intervenit foarte energic pretinzându-le părinţilor mei să-mi spună Octavian. Iar tata, din câte îmi povestea, a trebuit să facă nişte demersuri birocratice destul de plictisitoare, ca să-mi schimbe numele din Gheorghe în Octavian. Aşa a apărut Octavian Soviany şi a dispărut Gheorghe Soviany.”

„Armata nu mi se potrivea, însă văd mulţi oameni vorbind cu nostalgie despre vremea când au făcut-o. Oricum, avem tendinţa să idealizăm tot ce este la trecut. Şi mie mi se pare că în copilă-rie am trăit într-un fel de paradis, dar dacă analizez puţin situaţia familiei mele de atunci, îmi dau seama că nu prea era aşa. Toate paradisurile sunt retrospective.”

melancolie, cugeta la rosturile vieţii, de ce nu? Ei, şi mai aveam o chestie, o poezie care se chema Tripticul Mioriţa, care era oa-recum pe linie, şi volumul se deschidea cu acest Triptic. Numai că se pare că nici acest triptic nu era tocmai pe linie, fiindcă la un moment dat Laurenţiu Ulici voia să facă o antologie a poeţilor nepublicaţi în volum

Interviu realizat de căpitan Constantin Piştea

Date post:	11-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	mircea-luican
View:	21 times
Download:	12 times

32

Documents