l:r

Mircea Sintimtreanu

l

SZ DE PREMTANTT

REGIS'

,l[\..r. fruntea pe speteaza scaunului gi se clitinal/r.a\/ , \ ,pu,,',1\u".tl

este interesant, da{i-mi nilel'r6gaz. Amli,lti','\'\unic cititorilor qi mai ales pionierilor din7t'Bltt'$ntul lui. Cum o si,.zircitei, aga se scrieli.,1'ilil$nul medic a fost de acord. Eu, copii, v-am1/fr' 'Ut cazul. Acum e rAndul vostru sd vi dalii'lf1re' 5Dar cit mai repede. Nu-l lisali pe doctor s6o'du'$,\te gi acum in cabinet gi se frlmAnti intruna. il' - \ai, din cancelarie.\de? Nu vede? Vede? Nu vede?...

Cuprins

158

Reproduce edilia din 1962 a editurii TineretuluiIlustratii Cik Damadian

Editura REGISwww.regiseditura.ro

Tel./Fax: 021.222.26.16; 07 44.7 5.65.86Tlplr: ARTPRINT

E-mrllr offlcc@.rtprlnt.roTrl.:021 336 36 33

32DE PREMIANTIA fost la inceput - mai precis la 15 septembrie -

gi mai precis la oiele 8 ante meridian, o explozie debucurie:

- Sanda!- Gabriela!Agadar, rectificim: o dubli explozie. Lucrul nu

era neobignuit qi totuqi... in clasa a V-a se intilniserf,in aceeagi banci, Sanda Prodan, care luase premiulIII in clasa a IV-a A, gi Gabriela Olteanu, de asemtlnipremianta a treia, dar in clasa a IV-a B. Cum fiecarese socotise nedreptiliti de aceasti clasificare, chiar dinprima zi hotiriseri in secret, dar cit se poate de ferm,privind fiecare spre cealalti cu coada ochiului:

- Anul acesta eu o s[ fiu premianta intii orices-ar intdmpla... O si. mi strlduiesc si invi! gi mai bine,spunea Sanda.

- Clasa a V-a va avea o singuri premianti intii:Eu. Nimic, nimic n-o si-mi scape! spunea qi Gabriela.

$i inci de a doua zi, aceast6, palpitanti intrecere ainceput. Mai intdi prin tatoniri:

- Sanda, tu Etii care este primul rege care a folositscobitoarea?_-

Hu-,rruui.

- T1.

- Nu-!i spun. Dac[ mi-ntreabi, 10 iau la istorie.$i Sanda se invArtea veseli pe cilcdie. I

cine?

Gabriela o qi apucase insi de cordon:

- Dar tu Etii ce pegte are capul in fbrmi de lingurade supi, corpul ca o cratili gi coada ca o siti? De undegtiu? Am gisit-o intr-o revisti a lui bunicu' de prin1900...

- Care e, tu? intrebi Sanda ingrijorati.- Nu,!i spun. Daci mi=ntreabi, l0 iau la zoologie.Sanda se bosumfla, dar peste o clipi era r6ndul ei

s[-qi lini colega de cordon:

- N-ai dec6.t si nu-mi spui, dar tu tot n-ai habar ince an au apirut Eireturile la pantofi qi... Ei... stai si cautin carne{el".. gi cdnd a apirut cdntarul! Nu... cagcavalul,nu... caviarul... aqa, arn gisit: catarama! Yezi cl nu gtii?

Acasi cele doui ,,premiante" se pregiteau. Fiecarein felul ei. Sanda cu un vraf de carnelele in fali citea:,,Plinius cel bitrin, dupi cum ne informeazi Vatinius,citat de Quintilian volumul V paragraf 3, pagina 60susline ci batistele erau cunoscute in epoca etruscilor...etruscilorl'

Iar Gabi la telefon:

- Alo, interior 27? N-avefi o carte despre forma,structura gi evolufia molugtelor in era terfiari? Ce-mitrebuie? Cred c[ la zoologie... $ti[i, eu sunt premiantaintdi... Gregeali? Nu e Biblioteca Academiei? Scuzali!

Cunogteam toate acestea, cdnd am ajuns in clasaa V-a, intr-o ori de gtiinle naturale, in prima banci,cele doui bolboroseau cu carne{elele in fa!i, in timp ceprofesoara se pregitea de examinare.

- $arpele cu doui cozi gi c[mila fbri cocoage, ca gicocogul fbri creastl osoasi sunt exemplare rarisime...

'ft-nlreabd' l0 iau la zoologie.jd l.tt. o clipl era rindul ei

lfrs| de cordon:,pre capulin forml de lingurl

gi coada ca o sit[? De unde

,evistd, a lui bunicu' de prin

ganda ingrijorati.

1spui, dar tu tot n-ai habar inlapantofiqi... qi... stai si caut

se pregiteau. Fiecareaf de carnelele in fa![ citea:

,um ne informeazi Vatinius,I V, paragraf 3, pagina 60

ute in epoca etruscilor...

f-avefi o carte despre forma,

a Academiei? Scuzati!

carne{elele in fa!i, in timp cemlnare.

gi cimila fbri cocoage, ca gi

'pstelor in era ter{iarl? Ce-mil1agie...

$ti1i, eu sunt premianta

u,put cintarul! Nu... cagcavalul,It,lo5it: catarama! Vezi ci nu gtii?|b' -:^-*^,, ^^ *-^-:+^^.. rl:^^^-^

isstea, cdnd am ajuns in clasa

i1lnte naturale, in prima bancl,ll".^-*^+^l^l^ a.. f^+X a- +:*.^ ^^

;[ sunt exemplare rarisime...

- Melcul Macar Agar din Siamul de Nord rezist[la temperaturi de 100 de grade gi poate s6 nu minAnce3Il zile gi 2 ore...

Apoi se auzi vocea profesoarei de la catedri:

- Copii, vi amintili de excursia la care am luatparte?

- Da! rispunseri in cor copiii.- Ce excursie, tu? se foi Sanda spre Gabriela. Tu

gtii? Dar nu avu tirnp sd audi rispunsul, cici profesoaracontinud:

Ali vizut cu tofii vacile de lapte ale gospodirieide stat, nu-i aqa?

De data aceasta, fu rindul Gabrielei si se foiasclspre Sanda:

- Ce vaci, tu? Care vaci?Colega ei se ridicase ins[ in picioare, cu fala

strilucind de bucurie:

- $tiu! Spun eu, tovarigi profesoar5.... O vaci dinnordul insulelor Antile!

.-._ Nu, tovarigl profesoari, gtiu eu, se ridicase qicealalti, de la poalele lui Kilimangiaro...

Profesoara cobori de la catedri gi se apropie de celedoui fete:

- Voi n-a!i fost in excursie... de ce n-a!i venit?- Da, dar eu am invi{at acasd, gtiu totul! se

dezvinovilea Sanda gi incepu si turuie: intr-o expediliedin 1827 s-a descoperit o vacb cu 5 coarne...

- Nu, tovarigi profesoari, nu-i aga, o intrerupseGabriela pe Sanda. Avea doar 4 coarne gi nu in 1827, ciin 1728... in mai 1728...

Dar profesoara o opri:

- Deocamdati ne-ar interesa altceva, mai simplu,rnult mai simplu. De pilda, care sunt rasele de vacicunoscute in lara noastri...

Nici un rdspuns. Cele doui fete igi frimintaudegetele-. Sanda privea in tavan, iar Gabriela ciuta,probabil, vacile undeva in cripiturile dugumelei.

- Cine wea si spun6? se adresi profesoara citreclasi.

$i, sub ochii uimili ai celor doui, se ridicari 30 demiini:

- Eu! Eu! Eu!Ce s-a mai intimplat? Nu peste multi vreme,din duzina de carnete cu ,,curiozitdli" ale celor douipremiante a mai rlmas unul singur. $i chiar de pe primalui pagini amvdzuto insemnare subliniati cu rogu: ,,Ceam vizut IauzinaT Noiembrie"...

A doua zi,la toate intrebirile profesorului de fizicits-au ridicat 32 demdini.

CAnd le-am intilnit din nou, premiantele noastreaveau o singuri nedumerire:

,Vor fi Jare in clasa a Y-a32de premianfi?"

Ii

i,1

I

RECOMANDATIEOmul puse pe masi scrisoarea cititi, igi trecu

miinile tremurinde peste pleoape, apoi lui tocul descris. Aqternu cAteva cuvinte pe foaia albi din fala sa qise opri... $terse indelung, fbrl grabi, lentila ochelarilor- totul pirea invelit in abur - dar ii lisi deoparte. Omulde la masl gtia c[ nu sunt ochelarii de vini... Primivaraghelarii fumegi pitili in addncul peEterilor Mun{ilorApuseni. La fel, in fala scrisorii abia citite, bitrAnulinvilitor simlea o bucurie nemirginiti, risiriti ca unabur din cele mai calde adincuri ale inimii sale gi careii incilzea intreaga fiinli. $colarii sii se avinlau spreinilfimi, vulturegte... Hei, vribiulele de altidati!...

$i parci din foaia albi din fala sa se infiripl, ca peun ecran, amintirea lui Ursu Steavu dintr-a patra, fostulsiu elev, cel care ii scria acum din Hunedoara...

*

Venise ca invilitor in satul molesc de ciublrari,imprigtiat cu furca parci pe dealurile de piatri aleBihariei. Era in septembrie, nu rnult dupi rdzboi...

in spatele munfilor abia se coceau cireEele. Molulcare il insofea, la pas, ldngi cilu!, era tlcut, in {ariera ruini, secetl, foame... N-avea nimeni nevoie deciuberele lor. Ar fi rirnas oricum goale. Vorbise osinguri dati, cAnd ajunseri la qcoali. Un fel de colibidin bArne. Atunci, d6nd jos geamantanul din spinareacilulului, vorbi fbri si-l priveascl:

- Domnule invllitor, mult n-o si stali pe aici...Faceli-mi un bine... O si vi mu\umesc cu ce-oi putea...

Am un copil - algi nu mai am - in clasa a patra. Ursuii zice, Steavu lJrsu, la noi aga e: c6nd i1i mai triiegteun singur prunc il botezlm din nou, Ursu. Si fie inputere... Vi rog ceva ca tat[, domn invilItor, s[ nu-lbate!i... copilu-i slab la carte. Altul nu am... Dali-i qilui certificatul... si-l dau la o meserie, ci e cuminte, s[se lumineze viala micar pentru e1... Dali-i certificatul,nu-l silili, ci nu poate... Oi recunoagte 9i eu, micarcI-s slrac. Voi aduce afine cAnd s-or coace Ei zmeurd.Altceva nu avem... Bun[ ziua, domnule...

invllitorul igi aminte4... Pe bdiat l-a cunoscut inaceeagi zi. Era un copil inalt, cu pirul cAnepiu Ei ochimari sub pleoapele albistrii, sperioase ca irigte aripi deturturea...

il scosese la tabld. Copiii ceilalli vorbiri deodatl,seriogi:

- Nu-l scoatefi,pe Steavu... A rimas speriat de cAndcu bitaia ce-a luat-o de la fostul boier, ci i-a pierdutnigte oi.

Biiatul se ridicase in picioare gi zimbea. Un zAmbetde neuitat, ca un plAns ascuns, ruginat.

- Poli si-mi arili un caiet, Ursule?, Biiatul venise cu triistufa, invi{itorul se uitl incaiete. Un scris cdnd strins, c6nd pornind strdmb dinfiecare rdnd gi urcAnd sau coborind ca o cirare pemarginea unei prapistii...

Biiatul vorbi zdmbind, cu zAmbetul ca un pldns:

- $tiu tot ce-i in carte. Puneli-mi si povestesc...De scris n-am putut si inv[!...

invilitorul privea caietele. Undeva, aProape,

Am un copil - allii nu mai am - in clasa a patra. Ursuii zice, Steavu ursu, la noi aqa e: cdnd i1i mai triieqteun singur prunc il botezim din nou, Ursu. S[ fie inputere... VI rog ceva ca tati, domri invi![tor, sl nu-lbirtc:{i... copilu-i slab la carte. Altul nu am... Da{i-i 9ilrri ccrtilir:atr.rl... si-l dau la o meserie, c6 e cuminte, s[st' lrttttittcz.c via{a nrircar pentru el... Da!i-i certificatul'rrtr I silili, cii rttt poatc... Oi recunoagte 9i eu, micarc:ii-s siiritc. Voi adr'rcc aline cdnd s-or coace 9i zmeur6.

Altceva nu avem... Bun[ ziua, domnule...invllitorul igi amintea... Pe biiat l-a cunoscut in

aceeagi zi. Era un copil inalt, cu plrul cinepiu gi ochimari sub pleoapele albistrii, sperioase ca nigte aripi deturturea...

il scosese la tabli. Copiii ceilalli vorbiri deodati,seriogi:

- Nu-l scoateli pe Steavu... A rimas speriat de cindcu lliitria ce-a luat-o de la fostul boier, ci i-a pierdutni;te oi.

lhliltul sc ritlic:itsc irt picioare gi zAmbea. Un zimbetclc rtcttilat, cil utl pliurs ilscutls, ruginat.

. ltrf i s[-nri arili un caiet, Ursule?tsiiatul venise cu triistufa, invl{itorul se uiti in

caiete. Un scris cdnd strins, cAnd pornind strimb dinfiecare rdnd gi urcind sau coborind ca o cirare pemarginea unei pripistii...

Biiatul vorbi zAmbind, cu zimbetul ca un plAns:

- $tiu tot ce-i in carte. Puneli-ml si povestesc...De scris n-am putut si invi!...

invi{itorul privea caietele. Undeva, aproape,

un ciubirar lovea cu toporul un brad. Cind se auziscrA;netul copacului doborit, invalitorului i se piru caaude o voce tristi, sugrumatl:

- Dafi-i certificatul, domnule...in noaptea aceea invdl[torul n-a dormit. A statcu caietele biiatului in fa{I gi, urmirind literele fbrinoimi, suferind parci de amefeali, incerca si dibuiasclridicina rlului. igi dadea seama c[ mina copiluluialuneca pe hirtie orbegte, ca intr-un zbor de liliac,lovindu-se neagteptat de toate colprile... Primelecuvinte se puteau citi. incolo... Cuvintele se duceau lafund sau veneau la suprafafl ca miinile unui inecat...Pagina era pentru el o pidure in care, ca legat la ochi,se izbea de fiece copac... Numai la scris...

incolo mergea drept.in minte ii reveneau cuvintele sugrumate, ca o rugi:

- Dali-mi certificatul, domnule... Si-qi luminezeviala...

,Ce trebuie si fac? Ce trebuie si faci un invilitorcomunist?" se intreba invilitorul, privind cu deznidejdecaietele din fa$, ca pentru a stripunge cu privirea o apitulbure...

,,Totul!" igi r[spunse ca pentru sine invifitorul,cAnd dinspre Fericeaua mijeau zoile.

*

iqi amintea de zilele acelei ierni din '46... Copiiinu veneau la gcoali. Satul se inzdpezise. Ceruse secre-tarului organizSiei debazl un cal gi o lampi ca gaz.Mergea pe la oameni pe acasl. Trei din patru nu gtiaucarte. Iarna, de c6nd lumea, molii stiteau acasi, igi lu-

crau ,,marfa'l in iarna aceeaaproape in fiecare casl s-adeschis un fel de clasi a in-tAia. invilitorul iqi aminteacurrintele secretarulu i, zim-betul lui amar:

- Pe noi, molii, bur-ghezia ne-a bigat de-adreptul la.. Universitate...Am invilat istoria la Jbbea,la Mesteacln, la Lupeni.Am bitut toate ,drumurile![rii ca sI invllim geogra-fia. Am urmat gi geologia,cilcind pe munlii noqtri cuaur, cu sare, cu argint... Noi,molii, am fbcut gcoli lnalte...Numai clasa intiia nu ne-ainvilat nimeni... Vedeti dumneavoastri luminile aceleace se rotesc pe Fericeaua? Moroleuci le zice. Le fac oa-menii din coaji de cireg qi le dau foc, ca si alunge strigo-ii,lupii, riul,.. Strigoii o sd-i alungim noi, comunigtii..:$i-atunci n-o si se mai usuce nici oamenii gi nici ciregii.

i - Nu vi mai chinuili, domnule. Nu poate... Citl-a bitut domnu' dinaintea dumneavoastri! N-a pututUrsu cu riul, nu va putea nici cu binele... spunea Steavu,tatil copilului. Se afla la biiat acasi

Steavu fbcea focul cu weascuri de brad, ca si selumineze casa.

Copilul asuda qi zimbea vinovat gi trist.

10

,,marfd', in iarna aceea

li"prnci n-o si se mai usuce nici oamenii qi nici cireEii.

{f'7 Nu vi mai c[6oi{i, dornnule. Nu poate... CAtgitut domnu' dinaintea dumneavoastri! N-a putut

l'r,1curlul, nu vaputea nici cubinele... spunea Steavu,

1;opilului. Se afla Ia bliat acasi.1rlil51eavu ficea focul cu vreascuri de brad, ca si se

ifleUe caSa.

lr"ppilul asuda 9i zAmbea vinovat gi trist.

10

Punea mAna pe condei gi indat[, dope doui-treicuvinte, scrisul se pribugea ca o avalanqi pe toatipagina.

- Dafi-i certificatul, domnule...invilitorul nu auzea. Asuda Ei el aplecat deasuprabiiatului. Aici totul trebuia demontat, totul, apoimontat din nou...

- Deschide, bade, uEa... E cald.Copilul il privea cu zdmbetul lui ca un plAns.

inv5litorul igi amin-tea... Orele, zecile, sutelede ore cAnd mina copi-lului de L2 ani se miqcaamelitl printre puncte,cruciulife, refele, pentrua infiripa cel mai simplusemn... Pentru ca elevul

si scrie literele, invilitorul repeta de sute de ori un cu-vint, o silabi...

Dar iarna lui '46 a trecut... Cdnd primivara setopeau zilpezile pe Fericeaua gi rlsireau brindugilegi agliceii, copilul a zirmbit... nestingherit... I-a arltatprimele rdnduri scrise corect. Dupi ore de munci, demers ca de melc, mina copilului incepuse sI aEtearnlliterele una l1ngl alta, in giruri drepte.

Ursu Steavu a t.r-ilut clasa a patra printreelevii buni. Apoi s-a dus la Hunedoara... Anii autrecut.,. Ghelarii au fumegat de multe ori imbriliga{i

tl

4e primlvari. Aga ca acuma, in aceasti minunatiprimivari ce a cuprins intreaga !ari.

invilltorul aprinde lumina electrici. in fa!6,deschisi, sti ultima scrisoare a primtopitorului UrsuSteavu... ,,Vd rog, agadar, o recomandalie pentru,a fi primit candidat de partid. Dumneavoastri micunoagteli de mic, imi cunoagteli 9i familia'.i'

invllitorul igi trece mAinile uqor tremurAnde pestepleoape. Nu-gi poate opri lacrimile.

- Vulturagii mei... Zboar6, se inal1d...Apuci tocul gi scrie apisat: Recomandafie.

UN ATELIER SI DOUA FIRMEDaci n-aq fi vbzttt cu ochii mei pe ,,meqter", ag zice

ci toati intAmplarea n-a fost decit o fantasmagorie.Aq fi pus totul pe seama oboselii dupa o zi de corectatcaiete sau, poate, pe seama serii aburoase ce invlluiaintreg cartierul.

Aga insi, v[ rog s[ mi credeli! Ceea ce urmeazl s-aintAmplat cu adevirat. Mai mult. Mi s-a intimplat chiarmie.

Si vede{i cum...Mi intorceam spre casl intr-una din ziLeIe trecute

de la Ecoala unde sunt profesor. ,,N-o si-mi strice oplimbare pe jos" - mi-am zis, luind-o agale pe stradaM[rgeanului, cu geanta doldora deteze.

Ficusem vreo suti de pagi - depiqisem tocmai colpldinspre Crizantemelor - cind privirea imi fu atrasl deun fel de anunl mdzgllitcu cerneallcizmdreascl, maro,pe un carton:

12