Ce este un text? Acesteseu va fi consacrat, in esenli, dezbaterii intre doudati- fudini fundamentale carepot fi luatefa15 de un text. Aceste doud atitudini au fosr rezumatein epoca lui Wilhelm Dilthey, la sfirgirul secolului trecut, prin cele doudcuvinte: ,,explica1ie,. gi ,,interpretare". Diltheynumea explicalie modelul de inteligibili- tate imprumutatdin gtiinlele naturii qi extins asupragtiinlelor istorice de citre gcolile pozitiviste; el fdceadin interpretare o formd derivatl a comprehensiunii, in carevedea atitudinea fun- damental5 a $tiin(elor spiritului, singuracapabild sd respecte diferenla esenlialS dinrre aceste gtiinle gi gtiingele naturii. imi propun aici sdexaminez destinul acestei opozigii in luminacon- flictelor dintre unele gcoli contemporane. in fapt, no[iunea de explicalies-adeplasat; eanu mai provine din gtiinlele naturii, ci din modele specific lingvistice. In ce privegte no[iunea de inter- pretare, ea a suferit in hermeneutica modema transformiri profunde care o distanleazide noliunea psihologicd de compre- hensiune, in sensullui Dilthey. Ag vrea s6 exploreztocmai aceasti noul punere a problemei, poate mai pufin antinomicd 9i mai fertill. Dar inainte de a aborda conceptele noi ale explicaliei gi comprehensiunii, ag vrea sd zdbovesc asupra unei intrebiri preliminare care dominl in realitate intreaga desftSurare a inves- tigatieinoastre. Iati intrebarea: ce este un text? I. CEESTE UN TEXT? Numim text orice discurs fixat prin scriere. Potrivit acestei defini1ii, fixarea prin scriere este constifutivd textuluiinsugi.Dar ce anume este fixat prin scriere? Am spus: oricediscurs. Aceasta lll
Transcript
Ce este un text?
Acest eseu va fi consacrat, in esenli, dezbaterii intre doud ati-fudini fundamentale care pot fi luate fa15 de un text. Aceste doudatitudini au fosr rezumate in epoca lui Wilhelm Dilthey, lasfirgirul secolului trecut, prin cele doud cuvinte: ,,explica1ie,. gi,,interpretare". Dilthey numea explicalie modelul de inteligibili-tate imprumutat din gtiinlele naturii qi extins asupra gtiinleloristorice de citre gcolile pozitiviste; el fdcea din interpretare oformd derivatl a comprehensiunii, in care vedea atitudinea fun-damental5 a $tiin(elor spiritului, singura capabild sd respectediferenla esenlialS dinrre aceste gtiinle gi gtiingele naturii. imipropun aici sd examinez destinul acestei opozigii in lumina con-flictelor dintre unele gcoli contemporane. in fapt, no[iunea deexplicalie s-a deplasat; ea nu mai provine din gtiinlele naturii, cidin modele specific lingvistice. In ce privegte no[iunea de inter-pretare, ea a suferit in hermeneutica modema transformiriprofunde care o distanleazi de noliunea psihologicd de compre-hensiune, in sensul lui Dilthey. Ag vrea s6 explorez tocmaiaceasti noul punere a problemei, poate mai pufin antinomicd 9imai fertill. Dar inainte de a aborda conceptele noi ale explicalieigi comprehensiunii, ag vrea sd zdbovesc asupra unei intrebiripreliminare care dominl in realitate intreaga desftSurare a inves-tigatiei noastre. Iati intrebarea: ce este un text?
I. CE ESTE UN TEXT?
Numim text orice discurs fixat prin scriere. Potrivit acesteidefini1ii, fixarea prin scriere este constifutivd textului insugi. Darce anume este fixat prin scriere? Am spus: orice discurs. Aceasta
l l l
De la hermeneutica textelor la hermeneutica acliunii
vrea oare sA spuni cd discursul a trebuit s6 fie mai intii pronungatfizic sau mental, cd orice scriere a fost mai intii, cel pufin cu titlupoten(ial, o vorbire? Pe scurt, care este raportul textului cu vorbirea?
Am fi tentaii mai intii sd spunem cI orice scriere se adaugd lao vorbire anterioard. Intr-adevdr, dacd prin vorbire ingelelem,impreuni cu Ferdinand de Saussure, realizarea limbii intr-uneveniment de discurs, producerea unui discurs singular de c6treun locutor singular, atunci orice text este in raport cu limba inaceeagi pozitie de efectuare ca gi vorbirea. in afara de aceasta,scrierea este, ca institugie, posterioarl vorbirii, ale cirei articutdriapirute deja in oralitate par destinate a le fixa printr-un grafismliniar; atenqia aproape exclusivd acordatd scrierilor fonetice parea confirma faptul ci scrierea este o vorbire fixatd, cI inscriplia,fie ea grafism sau iruegistrare, este o inscriplie a vorbirii, in-scripgie care ii asigurd vorbirii durat6, prin intermediul carac-terului durabil al gravirii.
Anterioritatea psihologici gi sociologicd a vorbirii asuprascrierii nu este contesate. Ne putem insl intreba dacd apariliatirzie a scrierii nu a provocat o schimbare radicalI in raportulnostru cu enun(urile insegi ale discursului nostru. 56 neintoarcem Ia definilie: texrul este un discurs fixat prin scriere.Scrierea fixeazi agadar un discurs care frrd indoiard ar fi putut sIfie rostit, dar care este scris tocmai pentru ci nu esG spus.Fixarea prin scriere survine in locul vorbirii, adicd in locul undes-ar fi putut na;te vorbirea. Ne putem atunci intreba dacd textulnu este cu adevrrat text atunci cind nu se limiteazd sd transcrie ovorbire anterioard, ci inscrie direct in literi ceea ce vrea sI spunidiscursul.
Funclia lecturii in raport cu scrierea ar putea intdri ideea unuiraport direct intre voinla-de-zicere a enunlului gi scriere. in_tr-adev6r, scrierea cheaml lectura potrivit unui raport care ne vapermite indatd sI introducem conceptul de interpretare. Sdspunem deocamdatd cd cititorul (ine tocul interlocutorului, dupdcum, simetric, scrierea $ne locul loculiunii gi al locutorul,ri.Raportul intre scriere gi citire nu este un caz particular al rapor_tului .intre a vorbi gi a rlspunde. Nu este un raport de inter_locufiune; nu este o situalie de dialog. Nu este de ajuns sd spui cdlec.tura este un dialog cu autorul prin intermediul operei satb; re_buie spus cd rapornrl cititorului cu cartea este de o cu totul altdnaturd; dialogul esre un schimb de intrebdri gi rispunsuri; nu
Ce este un text?
exista un schimb de acest gen intre scriitor 9i cititor; scriitorul nu
rlspunde cititorului; cartea separl mai degrab[ actul scrierii 9iactul citirii in doi versanli care nu comunictr; cititorul este absent
din scriere; scriitorul este absent din lecrurd. Textul produce ast-
fel o dubltr ocultare a cititorului 9i a scriitorului; el se substituiedeci relaliei de dialog care leagtr nemijlocit vocea unuia de auzul
celuilalt.Aceasti substituire a lecturii in chiar locul unde dialogul nu
are loc este atir de vadittr incit, atunci cind ni se intimplI s6 intil-
nim pe un autor qi s[-i vorbim (de exemplu, despre cartea lui),
avem sentimentul unei bulversdri profunde a acelui raport atit de
special pe care il avem cu autorul in 9i prin opera lui' Imi place
ri tpun un oti c[ a citi o c:'te inseamntr a-l considera pe autorul
ei ca Oe3a mort 5i cartea ca postumI. -Intr-adev6r,
raportul cu
cartea devine complet 9i oarecum intact abia dupl moartea
autorului; acesta nu mai poate rf,spunde, nu-!i rtrrnine decit sd-i
firmtr ipoteza noastr[ potrivit ctrreia scrierea este o efectuarecomparaUittr cu vorbirea, paraleld vorbirir, o efectuare care o
subsliruie gi intr-un fel o intercepteazA. Tocmai de aceea amputut afirma ctr scrierea caEeazd discursul ca intenlie de rostire
9i .e .a este o inscriptie directi a acestei intenlii, chiar dactr, in
ordine istoric5 gi psihologic[, scrierea a inceput prin transcriereagraficI a semnelor vorbirii. Aceasttr eliberare a scrierii care o
Jubstituie vorbirii constituie actul de na$tere al textului'Dar ce se futimpl[ cu enungul insugi arunci cind in loc sd fie
pronunlat este dileit inscris? S-a insistat mereu asupra celei mai
izbitoare trtrstrturi: scrierea conservtr discursul gi face din el o
arhivtr disponibila penrru memoria individuald 9i colectivS. Se
adaugtr gi laprul ctr linearizarea simbolurilor permite o traducereanafitici gi distinctiv[ a tuturor trtrs[turilor succesive 9i discrete
ale limbajului gi ii sporegte astfel eficacitatea. Dar nu numai atit.
Conservarea gi eficicitatea sporite nu caracterizeazi incd decit
Eanscrierea limbajului oral in sernne grafice. Eliberarea textuluifa1tr de oralitate atrage duptr sine o adev6rattr bulversare atit a
rapornfitor dinne limbaj gi lume, cit 9i a raporhrlui dinre limbajgi diversele subiectivit5li implicate, a autorului 9i a cititontlui.bistinginO lectura de dialog am nrarcat ceva din aceasttr a doua
tt2 l l 3
I
De la hermeneutica textelor la hermeneutica acliuniibulversare; ar treb{ mers gi mai departe, dar plecind de aceastidattr de Ia bulversarea care privegte iupo*f referengial al limba_jutui cu lumea atunci cina te*n r? i#.ii"oroirit.Ce inlelegem prin ,-uno1i .eier.otiar sau prin functiereferenliald? Faprul c[, aOrlsindu_r,
"",ii"f, locutor, subiecruldiscursului spune ceva. {9spre .*u;
-*rr, ceva despre carevorbegre esre referentut oisiursuiuilal, 1""*o funcge refe_ren(iale are drept *p::.:.r* ,-"
9.r.1irima gi cea mai simpldurutate a discursului; ea se caracterizeiApnn rntenlionalitateade a spune ceva adevlrat ,uu ,ruu ,rultet pulin in discursuldeclarariv. Aceastd -!yctie^ ,.f"i.qiJi'.i" atit de importanrdincit compenseaztr intr_un fet o at,'resaiira a fmUalului, aceeade a separa semnele Oe fucruri; prin t
"qi"'..f.*ngiald, limbaiul,,varsd iard5iin univers* lcum spune ctistave diiil;;J;;semne pe care functia simbolici, la nugteiea ei, le_a evacuat dinlucruri. Orice discurs este astfel legai intr_un anumit grad delume. Daci nu s_ar ugrui o.esnie-il:;rp* ce s_ar vorbi?,*lry"i ins6 cind textul ia ,il-;il;;i se intimpld cevamportant. In schimbul propriu vorUirii nu numai locutorii sintprezenf, dar gi situa1iu, am-biunga,-.oiui-.""urnstunlial at dis_cursului. Tocmai in raport. cu acest mediu circumstanfial dis_cursut este pe deptin semnincani oilil;;" ta realitate este incele din urrni Fimirere la.aceasti'r"Ji"",
"ur. poate fi arltati,,in jurul., tocu rori I or,,,in ;"ru i:; t^rriii'if ot.urs insdgi, dacdse poate spune; de artfet. rimbajul este'uine inzes'at pentru asi_gurarea acestei ancortrri; demonstrativete, aauerUef" dr-;il;il;loc, pronumele personale, d-p;;;"r-hril;;, _ genere, tqi indi_catorii ,deictici.. sau ,,o.s3ensivi,,.r"*.r" fu ,i.o.*"a discursului inrealiratea circumstantiari:aTe lnconJurd ffiil de discurs. Astrer,in vorbirea vie, sensul ideat a.;;;-;;;e se mlddiazd dupdreferin[a reaid, adic' oupe ru.rui-J"rp.
"#;. vorbegte; aceasdrefeq{rearI tinde, la limiri,'g;^;"#;e cu o desemnareostensivd unde vorbirea
T unegtg cu gestul de a ardta, de a face sIse vadi.-Sensul se sdnge ll rerinnle gl-il;;; arftare.Attfer stau rucruriii cino ieitil'i"*riJ vorbirii. Migcarea::::::ll T girecgia desemnarii ostensiue JJi" ,n,.r."pori o dattrcu mrreruperea diarogutui de cdtre t.*r. sp* birr, iil;.ddmr nu suprimati; tocmai in ac€sr punrt ,ii- o"rpu.t de ceea cenumesc de acum inainte. ideotogii ;ilil ausolut, care pro_cedeazd, printr-o iposraziere
".fi;;;, i; o o.""r, ta limiti
Ce este un text?
nepermistr, pebazaremarcilor juste pe care le-am fdcut' Textul
nu't*. lipsit de referinlS; este tocmai sarcina lecrurii' ca inter-
Dretare, sd efectueze reierinla. Cel pulinin aceastd suspendare in
i*. iti..i"tt este arninattr, iextul este oarecum ,,in aer"' in afara
lumii sau fdrl lume; gratie acestei obliterlri a raportului cu
lumea, fiecare te*t estJliber sI intre in raport cu toate celelalte
texte care vin sI ia locul realitilii circumstanliale pe care o arati
vorbirea vie.- Acest raport intertextual genereaz[, prin estomparea lumii
despre .-" ta vorbegte, cvasi-lumea textelor sau literatura'
De aceasti naturi este bulversarea care afecteazd discursul
insugi, atunci cind migcarea referin(ei in direclia desemntrrii
ost.nsiu" este interceptat[ de cdtre text' Cuvintele nu mai pdlesc
i" f"p lucrurilor; cuvintele scrise devin cuvinte pentru ele insele'
Aieasti ocultare a lumii circumstanliale de cbtre cvasi-lumea
textelor poate fi atit de completi incit lumea insd$i' intr-o civilizafe
a scrierii, inceteazl de a fi ceea ce poate fi ardtat vorbind 9i se
.aOuaa la acel soi de ,3ur5" pe care o desfd;oard operele' Vorbim
asfel de lumea greacd, de lumea bizantin[' AceastA lume poate h
aJ i-aginar6, in sensul cI este prezentificati prin scris' in chiar
locul unde lumea era prezentatiprrn vorbire; dar acest imaginar
este el insugi o crealie I titeraturil' este un imaginar literar'-
Aceastl bulversare a raportului dintre text 9i lumea lui este
cheia celeilalte bulversdri despre care am vorbit deja' aceea car€
afecteazlraportultextuluicusubiectivit5lileautoruluigiciti-torului. Credem ca $tim ce este autorul unui text pelttu 91.iiderivlmnoliuneadinceaalocutoruluivorbirii;subiectulvorbirii'spune Benveniste, este cel care se desemneazd pe ling spunind
,iu". Atunci cind texrul ia locul vorbirii, nu mai existr propriu-
iis locutor, cel pulin in sensul unei autodesemndri imediate 9idirecte a celui care vorbegte in instanla de discurs; acestei proxi-
-igti u subiectului vorbiior cu propria-sa vorbire i se substituie
* tupon complex al autorului cu textul care permite s{ s0un91
cI auiorul este instiruit de cdtre text, cd el insugi se afl6 in spaliul
de semnificatie trasat gi inscris de scriirurI; textul este chiar locul
urrOe su.uitiautorul.bar survine el aldel decit ca prim cititor?
Oiitu"l-.u autorului prin propriul s5u text este deja un fenomen
privinO rapornrrile dinre explicatie fi interpretare cu care ne
vom confrunta; aceste raporturi se nasc cu prilejul lecrurii'
lt4 115
De la hermeneutica textelor la hermeneutica ac(iunii
II. EXPLICATIE SAU COMPREHENSIUNE?
intr-adevf,r, tocmai in cadrul lecturii vom vedea indatiinfruntindu-se cele doutr atitudini pe care le-am situat pentruinceput sub titlul dublu de explicagie gi de interpieta.e.Aceastd dualitate o intilnim mai intii la Dilthey, care a giinventat-o. Aceste distinclii constituiau Ia Dilthey o atterni_tivl in cuue un termen trebuia sd-l excludtr pe ielflalt: ori,,explici", in felul savantului naturalist, ori ,,interpretezi.., infelul istoricului. Aceasti alternativtr exclusivtr va oieri baza deplecare a disculiei care urmeaze. lmi propun sd ardt ctrnoliunea de text, ata cum am stabilit-o in prima parte a acestuieseu, reclamd o reinnoire a celor doul noliuni de explicalie giinterpretare gi, prin intermediul acestei reinnoiri, o ioncipliemai pugin antinomictr asupra raportului dintre ele. SI spunemindatd ctr disculia va fi deliberat orientat5 spre ctrutarea uneicomplemenrarittrgi strinse gi reciproce intre explicalie gi inter_pretare.
opozilia iniliald, la Dilthey, nu este exact intre explicalie giinterpretare, ci intre explicalie gi comprehensiune, intei_pretarea fiind o sferl particular[ a comprehensiunii. Trebuiedeci plecat de la opozigia inilialI. Aceastd opozilie este exclu_sivtr tocmai pentru c6, la Dilthey, cei doi termeni desemneazIdoutr sfere ale realitdgii pe care trebuie si le departajeze: sfera$tiinlelor naturii Ei sfera $tiinlelor spiritului. R-egiunea naturiieste aceea a obiectelor oferite observaliei gtiinlifice, supuse,incepind cu Galilei, intreprinderii de maternatizare, gi cuiohnStuart Mill, canoanelor logicii inductive. Regiunea spirituluieste aceea a individualittrlilor psihice in care fiecare psihismeste capabil sd se transpuni. Comprehensiunea este o ataretranspunere intr-un psihism strlin. intrebarea dacd pot existastiinte ale spirirului echivareaztr atunci cu intrebarea dacr esteposibiltr o cunoaltere $tiintificd a indivizilor, dacd aceasttrinlelegere a singularului poate fi obiectivi in felul ei, dacdpoate primi o validitate universaltr. Da, rtrspunde Dilthey, pen_tru cI interiorul se ofer6 in semne exterioare care pot fi perce_pute gi inlelese ca semne ale unui psihism strtrin: ,,Numimcomprehensiune, spune el in faimosul articol din 1900 despreoriginea hermeneuticii, procesul prin care cunoa$tem ceva de
Ce este un text?
natur[ psihicl cu ajutorul unor sernne sensibile prin care se-frnif"r,tr.,r.
lnterpritarea este o sferf, particular[ a acestei com-
pretarea nu esrc ourto specii a comprehensiunii care face sd
I*JJ.z" !"""1? Diferenla specificd, adicd fixarea prin scris' nu
esl mai importantI aici d;ciltr[s[tura comune tuturor semnelor'
anume faptul de a conferi exteriorihte a ceea ce este interior? Ce
este cel mai important in hermeneuticf includerea sa in sfera
comprehensiunil, ori diferenla sa fa!! de comprehensiune?
i.tr'ri".tuttt r, ?naintea tui blttrey, fusese martorul acesfui
connict lluntric al proiecrului hermeneutic' El l-a surmontat pnn
practica umanl a unei imbintrri fericite inne genialitatea roman-
tiie gi rtarotiatea filologici Pgntru Dilthev' tilgtil*:Lt:t::
mologice devin mai presante' Mai multe generatii' antrenate tn
renecia epistemologicI, il separd de savantul romantic; de aceea
, lst Dil.h"y, ,,origine et d6veloppement de l'herm6neutique..(1900), in I'e ionie aJ'Xprit,I, Paris' 1941 ' p' 32o'
l l 6 rt7
{
De la hermeneutica textelor la hermeneutica acfunii
contradiclia izbucnegte ac.m al plinr lumin6. Iati cum ilcomenteaztr Dilthey pe Schleiermacher: ,,Scopul ufii.n- uihermeneuricii este de i-f mf.f.g. p" uuior .ui bine decit s_ainteles e] insugi,.. Aceasta.ln ce iriiegte piirrorogia cil;;;;.:siunii. Referitor la logica interpretirii, el scrie: ,,Functiahermeneudcii este aceea de a irrte-eia i.o.rti., fr"p"r""ii*:ziunii constante a arbitrarutui romantic-gi a suuiectivismuruisceptic in domeniul istoriei, variditatea uniiersare a interpretSrii,baz' a oricdrei cerritudini istorice" 1p. ijjjj. orrr.r, hermeneuti-ca ny.1e{i.1eazI aspiraliile comprehensiunii decit r"rt agi"A"_r"nemij loc iri i comprehensiunii celuilal t, uuf orif o. Aiaf ogui" ; .o__prehensiunea vrea str coincidtr "u
intimtui"a autorului, s6-i fieegald (sici gleichsetzen), sd reproducifiachbilaen) ffi.;;;;creator care a dat na;tere operei. Dar semnele ur."lri i*"niii,l":lt:i crealii, nu sinr Oe ceutat uit*O.uu decit in ceea ceSchleiermacher numea ,,forma
"*t.rioaral. gi ,,interioar5,. aoperei, sau,,conexiunea,.,,,inlEnlu ir"u,; (2uru_menhan g) careface din ea un tor organizat. utiimeie icrien are i"iffrtt.y(Construirea lumii istorice in Stiingete iiiltau agravar gi maimult tensiunea. pe de o parte, versantul obiectiv al operei esteaccenruat sub influenta lucrtrrii lui Husserl Cercetiri logice tpen-tru, Husserl, duptr cum se $tie, ,,r.rrut .-urrii .r,un1 constituie o,,idealirate" care nu existf nici'i" i"uriruiJu mundand, nici inrealipqa ps;hicd. este o puri unitate de sens t6r6 localizarerealtr)' In mod asemtrntrtor, hermeneuticu put"ro" de la obiecti-varea energiilor creatoare ale vielii in operele care se inter_caleazd astfel intre autor $i noi; psirusmuf i-rizugi, dinamismul sducreator apeleaztr la aceast6. med iere prin,,semnifi cali i..,,,uuto*,,
:.::opl.j_ Exigenp gtiinlificd auce astiel-ia o depsihor"gir_.,.j11*dd. .u .rnterpre ttrrii, a- comprehensluni i inse gt, poare chiar amtrospectiei, dacd este adevdrit cd gi amintirei urmeazd tirutsemnificatriilor, care ele insele nu ,ini-i.nomene psihice.!1t^eriorizaLea vielii implic[ u.rrt .aru.i.iiir,
". in ce mai indi_
1._:: I mediat at interp.retirii de sine 9i de altul. fotugi, irrier_prelarea unnire$te un sine gi un altul pugi in termeni psihotogici;ea vizeazA intotdeauna o reproducere,'o Nacnoinii!;';G:rienlelor triite.
Aceasti tensiune insuportabird, ar cdrei rutrtor este Dilthey9ii yltr" lui perioadtr, ne conduce la iormutarea a doud in_trebdri care inspird continuarea Oir.utiri,
"u trebuie sd aban-
Ce este un text?
donlm deschis referirea interpretirii la comprehersiune gi sI nu
mai facem din interpretarea monumentelor scrise un caz particu-
lar al comprehensiunii semnelor exterioare ale unui psihism inte-
rior? Dar dac6 interpetarea nu-gi mai cauti norma de inteligibilitate
in comprehensiunea celuilalt, nu trebuie regindit 9i rapornrl sdu
cu explicalia, care a fost scoasd din joc?
M. TEXTUL $I EXPLICATIA STRUCTURALA
SI revenim la analiza textului gi la starutul autonom pe care i
l-am recunoscutin raport cu vorbirea 9i cu dialogul- Ceea ce amnumit ocultarea lumii inconjurdtoare de cdtre cvasi-lumea tex-
telor genereazl doud posibilitnti. Putem rlmine, ca cititor, in
starea de suspensie a textului, il putem trata ca pe un text ffualume gi fird autor; in acest caz il explictrm prin raporturile saleintemi, prin structura sa. Sau putem inldtura suspendarea textului,putem dleslvirgi textul in cuvinte, restituindu-l comuniclrii vii;inrnci it interpretim. Aceste doul posibilitili apa4in deopotrivdlecturii gi lecrura este dialectica acestor doud atitudini'
Sd le relulm separat, inainte de a vedea cum se articuleazd'Putem supune textul unui prim gen de lecturS, una care ia act'dacl se poate spune, de interceptarea de cdtre text a tuturorraporturil,or cu o lume care s6 poati fi arltatd 9i cu subiectivit5licare sI poati dialoga. Acest transfer in ,,locul" textului - loccare esd un non-loc - constituie un proiect particular in raportcu textul, acela de a prelungi suspendarea raporrului referenlialcu lumea gi cu subiectul vorbitor. Prin acest proiect particular'lectorul decide sI se instaleze in ,,locul textului" 9i in
,inchiderea" acestui loc; pe baza acestei alegeri, textul nu areexterior, ci doar interior; el nu are vizd de transcendere, cum aravea un cuvint adresat cuiva in legdturd cu ceva.
Acest proiect este nu numai posibil' dar 9i legitim; inr-adevdr'constitutia textului ca text qi a relelei de texte ca literatura autc'riz[ interceptarea acestei duble transcenderi a discursului, sprelume gi spre celdlalt. Este posibil, plecind de aici, un comporta-ment explicativ fa[6 de text.
Spre deosebire de ce gindea Dilthey, acest comportamentexplicativ nu este imprumutat defel dinn-un alt domeniu alcunoagterii gi dintr-un alt model epistemologic decit cel al lim-
l l 8 rt9
De Ia hermeneutica textelor la hermeneutica acfunii
bajului insqi. Nu este un model naturatist extins ulterior layiinlelespiritului. opozitia naturtr-spirit tru;o*a aici nici un rol.uaca exrsul'lmprumut, el survine in interiorul aceruia5i domeniu,cel al semnelor. putem inr-adevir trata textele porinit t guriio,de explicalie pe care lingvistica le aplictr cu succes sistemelorsimple de semne care constituie limtia in opozigie .u uoiUir*;distirrcEia limbI-vorbire esrc, cum se gtie, Oistincgia nmOamentafrcare oferl lingvisticii -un obiect omogen; in trmp ce vorUirea
P::ly^ft^Tlggi e i, ps iholog iei, soc i or-ogi ei, limd, . u r" gu re-u
Jocuul a carui execugie o constituie vofuireq nu apa4inJOecitTig"ill:ii .9rT iartrpi se gtie, lingvistica nu cunoa$t€ decft sistemeoe unrtag rrpsite de semnificalii proprii, fiecare definindu-se:).1"::t:.tT 9,'j:f"p fali de toati cejeHte. Aceste ilAtt, ft;ca slnr-pur dlstrnctive, ca cele ale articultrrii fonologice, fie sem-nificative, ca cele ale,articultrrii lexicale, sint unitigi oporiiiu"Jocm.ai jocul opoziliilor gi al combinagiiior tor, Ui*ilrr unuirnven*r de unitilli discrete, definegte nogiunea de structurtr inlingvistictr.
Acest model structural ojerl lipul de componament expticativpe care il vom vedea indati aplicit textului._ S:."u obiecta poate,.chiar inainte Ae a pomi la lucru, c[ nu potfi aplicate texturui regi care nu sfoit vaa6G oecit pent u riniue,considerati ca deosebittr de vorbire. Ftrr6 str fie vorbire, textul, s_arputea spune, nu se afltr de aceeagi parte cu vorbirea lo,apon culimba? Nu rebuie str opunem lo m^oO gtoUat limUii OiscrisJ iagir de enunguri, adictr finalmente de dze? in raporr cu aceastjldistincge limbtrdiscurs, distinclia vorbire-scriere nu este oaresecundartr, limba gi vorbirea situinOu_se de aceeagi parte, cea adiscursutui? Acesrc rgmarqi - qint p".f".i fegitirne
'$i ;;indrepttrpsc str gindim ctr moderut
"*pti.atin nu-rt strucrurar nuepuizeaza cimput atitudinilor posiuitiraF de un texr. Dar inaintedg 3 vgrbi despre limita acesrui comporrameniexpticativ, trebuiestr-i observlm fertilitatea. Ipoteza ae tucru-a orictrrei anarizestructurale a textelor este aceasta: in ciuda faptului ctr scriereaeste de aceeagi parte cu vorbirea in raport cu timUa, adictr departea discursurui, specificitatea scrierii in raport cu vorbireaefectivtr se bazeazl ie treseturi structurale-zusceptibite de a fitratate ca anarogi ai limbii in discurs. Aceasti ipoteze ce Lcrueste.perfect legitimtr; ea consttr ar a spune ca sub anumitecondilii unittr1ile mari are rimbii, aoice'u*telite transnastice.
Ce este un text?
ofertr organizlri comparabile cu cele ale unittrlilor mici ale lim-
bajului, adicS unitIlile subfrastice, acelea tocmai care sint deresorol lingvisticii.
Iati cum formuleazl Claude lfvi-Snauss, in Antopologiastucturald, aceasti ipoteztr de lucru in legdturl cu o categorie detexrc, miturile: ,,Ca orice f6pturtr lingvisticI, mitul este formatdin unitSli constitutive; aceste unit5li constitutive implictrprezenla unittrflor care intervin in mod normal fti structura lim-bii, anume fonemele, monemele 9i semantemele. Ele sint ins6, inraport cu semantemele, cum sint acestea la fndul lor in raport cumonemele qi acestea in raport cu fonemele. Fiecare formtr difertrde cea precedentl printr-un grad mai inalt de complexitate. Dinacest motiv, vom numi elementele care lin propriu-zis de mit (9icare sint cele mai complexe din toate): mari unitili constitu-tive"r. Cu ajutorul acestei ipoteze de lucru, marile unititi caresint cel pugin de mtrrimea frazei, gi care puse cap la cap constitu-ie povestirea proprie mitului, vor Putea fi tratate dupb aceleagireguli ca cele mai mici unittrli familiare lingvigtilor; tocmai pen-tru a fluuca aceasti analogie Claude L€vi-Snauss vorbe$te demiteme cum se vorbegte de foneme, morfeme, semanteme. Pentrua rdmine hs6 fu limitele analogiei intre miteme gi unitdlilelingvistice de nivel inferior, analiza textelor va trebui s[ practiceacelagi gen de absnaclie ca cel pe care il practictr fonologul; pen-tm fonolog, fonemul nu este un sunet concret, considerat in modabsolut, in substanp lui sonortr; fonemul este o func1ie definitiprin metoda comutativtr gi care se determind prin valoarea luiopozitivtr in raport cu toate celelalte; in acest sens, ca sd vorbimca Saussure, fonemul nu este o ,,substanttr' ci o ,,formtr", adicSun joc de relalii; la fel, un mitem nu este una din frazele mitului,ci o valoare opozitivd atagati mai multor fraze particulare, con-stituind, in limbajul lui Ldvi-Srauss, un ,pachet de relalii":,Jtumai sub formi de combinare a unot astfel de pacheteunittrtile constirutive dobindesc o func$e semnificanttr' (p.234).Aceastl func1ie semnificanttr nu este nicidecum ceea ce vrea strspunl minrl, inctrrctrtura lui frlozofictr sau existenlialI, ci aran-jarea, dispunerea mitemelor, pe scurt structura mitului.
I C. l.€vi-Strau ss, Anthropolog ie stuuctwa]e, Paris, Plon, 1958-197 I,p. 233. (Vezi gi trad. rom., Ed. Politicd, 1978, pp. 252-251, n. L)
r20 rzl
De la hermeneutica textelor la hermeneutica ac[iunii
Voi aminti aici pe scurt analiza mirului lui Oedip fdcuttr delJvi-Strauss in spiritul acestei metode. El repartizeaztr frazelemitului in patru coloane; in prima coloantr plaseaztr toate frazelecare vorbesc despre rapornrl de inrudire supraestimat (exemplu:Oedip se cdsdtoregte cu locasta, marna sa, Antigona il ingroaptrpe Polynice, fratele ei, violind interdicgia); in coloana a douagdsim aceeagi relalie, afectatd insl de semnul invers: raport deinrudire subestimat sau devalorizat (Oedip ucide pe tatil slulaios, Eteocle ucide pe fratele s5u Polynice); coloana a treia sereferl la mon;tri 9i la distrugerea lor; coloana a paua reune$tetoate numele proprii a cdror semnifica(ie evoctr dificuhatea de amerge normal (gchiop, strimb, picior umflat). Compararea celorpatru coloane face sd apard o corelalie. Intre prima gi a douaavem rapoffuri de inrudire dnd pe rind supraestimate sau subesti-mate; intre coloanele 3 gi 4 avem o afirmagie apoi o negalie aautohtoniei omului. ,,Ar rezulta de aici cd a patra coloand se aflicu coloana 3 in acelagi raport ca gi coloana I cu coloana 2 (...);supraestifixrea inrudirii de singe se afl6 fap de subestimarea eiin acelagi raport ca efortul de a scdpa de autohtonie fali deimposibilitatea de a reuqi acest lucru". Mitul apare atunci ca unfel de instrument logic care apropie unele contradiclii pentru a ledepdgi: ,,Imposibilitatea de a lega intre ele unele grupuri derelalii este depdgittr (sau, mai exact, inlocuitl) prin afirmalia cddoutr relalii contradictorii intre ele sint identice, in mdsura incare fiecare este, ca gi cealalttr, contradictorie cu sine'. (p.239).Vom reveni indattr asupra acestui rezultat pe care deocamdatidoar il enunldm.
Putem spune ctr am explicat mitul, dar nu ctr l-am interpretat;am pus in evidenli, prin intermediul arnlizei structurale,logicaoperaliilor care coreleazl pachetele de relagii; aceasti togictr con-stituie ,,legea structuml[ a mitului considerat" (p.2aD. Sd notimcd aceasti lege constiruie, prin exceleng6, obiect de lectur[ iarnicidecum de vorbire, in sensul unei declamiri care ar reactivaputerea mitului intr-o situagie particulard. Textul este aici inexclusivitate text iar lectura nu il abordeazi. decit ca text, sus-pendindu-i semnificaEia pentru noi gi orice efectuare intr-o vor-bire actualtr.
Am luat un exemplu din domeniul miturilor; a$ putea lua unalt exemplu dintr-un domeniu vecin, cel al povestirilor folc-lorice; acest domeniu, a fost explorat de formaligtii rugi din
Ce este un text?
ccoala lui Propp Si de specialigtii francezi ai analizei strucrurale
i#"*itil"i, hbru"o Barthei 9i Greimas' Reglsim la acegti
ioi-i ut.f."qi postulate ca la Ldvi-Strauss: uniti$le superioare
ilurri uu ac.eaqi compozigie ca unitfuile inferioare frazei" sensul
,.,Iestirii consti in -chiar
aranjarea elementelor, in puterea
i"i.g"i"i de a integra subunitSli; invers' sensul unui element
aonrie in.upacitatea sa de a intrain relalie cu alte elemente gi cu
irrtreguf operei; aceste posrulate definesc laolalttr inchiderea
""nr"ttitii; t.cina analizii structurale ar consta atunci in a pro-
il;i; segmenare (aspectul orizontal)' apoi in a stabili diverse-
i, niutfuti de integrare a p64ilor in intreg (aspectul ierarhic)'
tiitf, cind analistul va izoia unitIli de actiune' acestea nu vor fi
p""* "f
*itili psihologice susceptibile de a fi trdite sau unitigi
de comporta-..tt .urreitibile de i interesa o psihologie behavi-
orirt{; i*t .-it61ile aceitor secvenle sint doar punctele de inter-
...ii"'"f. pou.tiitii' astfel incit' dactr schimblm un element'
toattr succJsiunea este diferiti; recunoa$tem aici transpunerea
metoOei comutdrii din planul fonologic in planul unit5tilor po-
u"tti.ii. Logica acliunii consttr atunci intr-o inllnguire a nucleelor
deacl iunecareconst i fuielaolal t icont inui tateastructuralaapon".iirii; aplicarea acestei tehnici duce la ,'decronologizatre "
i.liunii, cu icopul de a face vizibiltr logica narativd subiacenttr
;d;;il narati;. h limiti, povestirea s-ar reduce la o combina-
to.i" o citorva unit6li dramatice - promisiune' trddare' obstacol'
ajutor etc. - care ar fi astfel paradigm-ele actiunii' O secvenli
este atunci un gir de noduri de acliune, fiecare inchizind o alter-
nativf, deschisi de precedentul; in timp ce se inlInpie' unitilile
elementare se imbu-cd in unitili mai vaste; de exemplu, intilnirea
conline acliuni elementare de felul apropierii' interpeldrii'salu-
tului etc. A explica o povestire inseamnd a sesiza aceastl imbi-
nare, aceasta strucrue in form6 de fugI a proceselor actionale
imbucate.Acestei inldnluiri 9i acestei imbucdri a actiunilor le corespund
raporturi de aceeaqi nafurtr inne "actanlii" povestirii' Prin aceas-
ta inlelegem nu personajele ca subiecte psihologice' inzestrate^cu
o experiinp proprie, ci rolurile corelative insegi acliunitor fol-
mnilte. li.tinfii sint defmili doar de predicatele de acliune' de
axele semantice ale frazei qi povestidi: actantul este acela care
..., ctrruia..., pe care..-, cu care.'. etc' acliunea este slvirgiti; este
122 r23
De la hermeneutica textelor la hermeneutica ac$unii
acela care prornite, acela ciue primeste promisiunea, donatorul,destinatarul etc. Anariza struc.-rural-a- nr.rire astfel in - evioenln-oierarhie a actantilor corclativtr ierarhi ii *ti*itor.
Rlmine deci sI asa{nblIm povestirea.u-un tot gi s6 o resituimin comunicarea narativ'. Ea este uru".i * discurs adresat dectrtre narator unui destinatar. pentru anatiza structurartr ins6 ceidoi interrocutori nu trebuie s6 fie ctrutagi uiru"oru" oecit in ieii;naratorul nu este desemnat decit prin slmnele narativittrlii, careaga$n. constituliei insegi a povistirii. Dincolo de aceste treiniveluri (al acflunilor, at actanlllor Si af narafiunii), nu mai existinimic care sd tinA de gtiinla saniollgutui, existi Ooar tumea utilizatorilor povestirii, care poate gnJeventual de alte disciplinesemiologice (sisteme sociale, economice, iOeologice); Aa, a"!si"anu mai sint discipline !e naturtr lingvistictr. AceastA transpunere aunui model tingvistic in teoria povestirii verificl
"**r ir,o_.uno.3rq inigAf explicalia nu mai esre un concept irnprumutat Oin
Stiinlele naturii $i transferat inn-un oomeniu strain, cel aI monu-mentelor scrise; el s-a nIscut.din aceeaqi sferi a limbajului,printraTfer analogic de la unirilite mici ari rirLii A"*ri. iirJ."_me) ra marile unititi superioare frazei de retul povestirii, forc-lorufui, mirului. in'consecinli, interpretarea, dactr este inclposibil str i se dea un sens, nu va mai fi confruntat{ cu un modelexterior gtiinlelor um:rne, ci cu un model de inteligibilitut"
"*apar$ne, de la nagtere dactr se-poate spune, domeniului gtiinleloi*Illf1*ei gtiinle de virf din acesf domeniu: tingvisrica.
'
^ ^$1oq explicalia gi interpretarea se vor confrunta pe acelagiteren, in interiorul aceleiapi ifere a limbajului.
rV. SPRE UN NOU CONCEPT DE INTERPRETARE
Str considertrm acum cealatt{ atitudine pe care o putem luaf"f q" text, aceea pe care am numit-o inlerpretare. O putemintroduce, mai intii, opunind_o atirudinii precedente, intr-oyanier! apropiattr incl de cea a lui Dilthey. D-, .o* vom ar{rain continuare, va trebui strajungem *"poi ia o retagie mai strict.oTpl"T.lot gi reciproctr intri explicage gi interprerare.
Ja ptecam irrc6 o dattr de la lecturi. Ni se oferi, spuneam,doutr moduri de a citi. putem, prin tecturl, ,e prrf*gi. ii ,-jconsoliddm suspendarea care afecteazi referi4a t.itotui tu
Ce este un text?
ambianla unei lumi--;i la audienp subiecgilor vorbitori: aceasta
este atitudineu .*p,,.u'iue' Dar putem $i *--suprimlm aceasttr
;iln""daregi str.'destrvirgim texrlt ca rostire actualtr' Tocmai
aceasttr a doua ut'*ot" t'te adevlrata destinagie a lecturii' clci
;ii;i;; n posiule, dacS nu s-ar vddi rnai lntii cr textul' ca
il; "st""p,e
9i chearne o lecturf,; dactr lectura este posibiltr'
;;; J ouio."url faptului c6 textul nu este inchis asuprtr-gi, ci
;ffi;;; ;r.." oecii el; oricum' a citi inseamn[ a asocia dis-
i*t"r"i Litlui un discurs nou' Aceastl asociere pune tn- evi-
ffi'; cniu construga textului, o capacitate originarI de reluare
""re ii atest6 caractenrl desChis. lnterpretarea este efec$area con-
o"Auacestei asocieri 9i a acestei reludri'
Pentru inceput uo ttibui sd construim conceptul de interpretar'e
tn;p.;i$;;t iel de explicalie, ceea t:.nu l" vaindep{rta sensibil
de Dilthey, "u "*."pgruiaptului
cA epJpatil - conceptul opus -
ffiil"i,i.ia t r6a4,!reiT.d d: lalingvisticd si semiologie' in
loc de a fi imprumutat din gtitnpte narunr' ---Pot lnit acistui prim sens, interpretarea pdstreaztr caracterul de
d";;;;;- .ar. ii recunogtea Schleiermacher' Dilthev 9i
Bulunarm. La drept vorbind, acest sens nu va fi abandonat; va fi
["* -iir*i, de eiplica$e, in loc s['^i fr9 onu;.Am-un 1tod lil,oi"t Si.u totul naiv-. Prin apropriereinleleg cI interpretarea unur
il ;; o.reuirg.E" in interpreiarea de sine a unui subiect care de
acum inainte se intet"ge mai bine' se inlelege altfel' .sau chiar
incepe str se inleleaga.-Ac"asta desIvirgire a intelegerii t"lnt]uj
ittn-i ilof"ftgere Oe slne car^cteirzeazl genul de filozofie reflexivl
p" ,ar. u-iu-it-o, in diverse ocazii' refleclie concleti' Herme-
neutica gi filozofia reflexivl sint aici corelative 9i reciproce'.Pe de
o purt",Lo-prehensiunea de sine trece prin ocolul comprehensi-
unii semnelor de culturd tr care sinele se documenteaz[ qi se
formeaz6; pe de altA parte, comprehensiunea textului nu este un
scop in sine, ea miitJeit" *potiur cu sine al unui subiect care in
,"*rcirc.ritot refleiliei i."Oiut nu descopera sensul propriei sale
vie1i. Trebuie asfei spus, cu o fo4! egalf,' cd reflecgia nu este
nimic ftrrtr medierea semnelor 9i a operelor, 9i c6 explicalia nu
este nimic dacl nu t" i*otpoit azA ca intermediar in procesul
comprehensiunii de sine; pascurt, in reflec$a hermeneuticl -
t24 r25
De la hermeneutica textelor la hermeneutica acliunii
sau in hermeneutica reflexive *, constituirea sinelui $i cea asensului sint simultane.
Pri-1 telmgnul de apropriere se subliniazl inc6 doul trdsdfuri;y* din finalit{ile oriclrei hermeneutici este aceea de a luptalmPotriva distanlei culturale; aceasti lupti poate n ea insagiinleleasr in termeni pur temporali, ca o tupe imporiva oepenariiseculare, sau in termeni mai autentic hermeneutiii, ca o tuitX im_potriva deprrtrrii de sensul insugi, adicd de sistemul oe vatori pecare se bazeazd textul; in acest sens, interpretarea,,apropie.., ,Bga_lizeazt', transforrntr in ,pontemporan gi isemlnntof,, ie"a c" L_searnnl cd face cu adevdrat propnu ceva care la inceput era stdin.
Caracterizind insi interpretarea ca apropriere se urmlregtesublinierea caracterului ,,actual" at interpietarii: lecrura r.u-anecu execulia unei partiruri muzicale; ea marcheaztr efectuarea,actualizarea posibilitililor senumtice ale texturui. Aceastd ultimitrlsdturd este cea mai importantd intrucit constituie condilia artordoua treseruri: victoria asupra distanlei culturale, ftrziunea inter-pretarii textului cu interpretarea de sine. Acest caracter de efec-tuare,..propriu interpretlrii, dezviluie un aspect decisiv allecrurii, anume faptul cr ea desivirgegte discursur textului intr-odimensiune asemlntrtoare dimensiunii vorbirii. Re$nem aici, dinnoliunea de vorbire, nu faptul cd este proferati, ci c6 este uneveniment, un eveniment al discursului, instanla de discurs, cumspune Benveniste. Frazele textului semnificr hic et nunc.Textul,,actualizat" gdsegte arunci o ambiang gi o audiengi; el i$i reiami$9ar9a, interceptati gi suspendati, de- referire Ia o lume gi Iasubiecgi. Lumea este cea a cititorului, iar subiecrul este cititorurinsugi. Am spune cd in interpretare lecrura devine ceva aseml-nltor vorbirii. Nu spun: devine vorbire, intrucit lectura nu echi-valeazd niciodattr cu un schimb de cuvinte, cu un dialog; darlectura se desdvirgegte concret int-un act care este in,up6rt ,utextul ceea ce este vorbirea in raport cu limba, anume evenimentgi instanp de discurs. Textul avea doar un sens, adicl relalii_rnteme, o structure; el are acum o semnificalie, adicfi o efectuarein discursul propriu subiecrului cititor; prin sensul sdu, textulavea numai o dimensiune semiologicI, acum, prin semnificaliasa, el are o dimensiune semanticd.
Sd ne oprim aici. Disculia noastrI a atins un punct critic, undeinterpretarea, ingeleasd ca apropriere, rdmine inctr exterioarI
Ce este un text?
explicaliei in sensul analizei structurale' Noi continudm sI le
oounem ca pe doui atltudini intre care' se pare' ar Sebui ales'
As vrea s[ depaqesc at"* ut"utti opoziiie antinomicd qi str
rfi"';ft;ng ittiturttu "*"
uu face complemenhre analiza'sfucrurala
9i hermeneuttca'Pentru aceasB
" ""u1"" s[ ardtim cum fiecare din cele doud
"ti;;il ;;ut" r"-tn ofos trimite la cealalttr prin trrsdturi care
tt tglJt"JH exemplele de analiza strucrural[ imprumutate'din
teoria mitului 9i a poueititii' ll"-u* strtrduit str rlminem in limi-
tele unei noliuni Ot **-tuit s-ar reduce strict la aranjarea ele-
mentelor unui text, ru- initgttgl segnl:n1Jor de ac$une qi a
acunlilor in interiorui po"Eti"ii coisiderate ca un tot inchis
asuprtr-5i. In fapt' n"ntninu it opre$te la o conceplie atit de for-
malf, asupra sensutur "*ip"""ti"i i- d llli mit' De exemplu'
ceea ce L€vi-suauss t'umi;t" un mitemli este considerat drept
;;;;;;;rrtitutivd a miruiui se exprimtr inu-o fraz6 care are o
ffiffiit;F froprie: otoip igi ucioL taut' oedip se crsitoregte
cu muuna sa etc' Se pt"*p*i* cI explicalia sructuralf, neutrali-
zeaztr sensul propriu al ftazelor pentru a-nu reline din eledecit
pozilia lor ln cadrul *ii"i"if p* pachetul de relatii la care lJvi-
opoziiiilor care se *t^t'i*it tu utest nivel foarte abstract este incl
de ordinul frazei gi uit...intqiei' Dac[.vorbim despre "relaliide singe supraeualuatt;^t"" "t"U"valuate"'
despre "lutonlon-1-sau ,Jreautohto"iu" omurui, utttt" relalii se pot incd scrie sub
forma unei frur., ,.f,utiu O. ringe deline supiematia, relatia.de
sinse esre subordonafr'*f^ti.i siciate, de exlmplu in prohibigia
il;ffiil;.". it thiii' contradiclia pe care mitul ar incerca s-o
rezolve, dupr l,€vi-d;;' ;; "hutitl
9i ea in relalii semnifi-
cante; insuqi f-eui-sttiui. o t"atnittlt"' f5re se *t"l :]il::tt:;,$aliunea acestor alegeri devine clarl dacd se recunoa$F ca
gindirea miticd pr.u.i"J.-ru congtietttizarea anumitor opozilii si
tinde sl le medieze fiogtesin" 1'n' Z+8)' $i inc6: "Mitul este un
fel de instrument logic destinat s[ opereze o mediere intre vial6
gi moatte" (p. 2+3).'in pru*r otpeti"t al mitului se af15 o inffe-
bare foarte sem*ricatila, o intrebare asupra vielii gi 1suPI3mo4ii: ,,omul t. nu!i.li*-o singurd fi':q,j1^9]:,:::1:"Chiar 9i form alizatAin forma: acelagi se na$te dtn acetagt sau {Irr
altul. aceasti intrebare este cea a angoaset cu privire la origine:
t26 r27
De la hermeneutica textelor la hermeneutica acgiunii
de unde vine omul, se nagte din plmint, se rr,a$te din pftin$i stri?Nu ar exista nici contradiclie, ni;i incerca.e de rezolvare a con_tradicliei dactr nu ar exista intrebtrri cu semnificafl", propoJfii"u:::: *^rlT^:riginea si sfirsitur omurui. S_a urmirit.rnri pu,i"r"urnre paranteze a insegi acestei func1ii a minrlui'." 6;;;tir;lespr9 origini. Analiza structuraltr rru i.ug"gt" s6 anuleze aceasttrfuncgie' ea o transpune doar intr-un oririni mai deplrrat. Mirulnu esre un operator logic intre orice fel Oe propozilli, ci intrepropozifii carc vizeaztr _situalii limitl, originia Si ,f"ffim@rtea, suferinla, sexualitatea. Departe de a elimina u"iurfichestionare radicaltr. analizarru.ruriif o ..r,iroi, fu *.riu.ftmai radical. in acest caz, func$a analizei structurale nu este oareaceea de a respinge o semantictr. de suprafap, cea a _it"f"ipovestit, pentru a face vizibill o semantilcl pron rrOe
"*" ,rir,indrtrznesc
,si spun, semanticul viu al mituiui? Ag fi inclinat sdcred ctr dactr nu aceash este furrcEia analt;i structurale, ea s_arreduce.la un joc steril, la o combinatorice ae.irorie, $i ;hrl ;;;destiruit^din _fun1tia ry c1re lorugi *ni_St auss i-o recunoagre,atunci clnd dectartr
"l gl dy:u ,iritlre preace Oe r" co"lliiii-zar:a
Tor opozilii gi tinde str le mediezj in moO progresiu. frtevor$ a9 congtientizarea aporiitor existenlei iir ;inJ cfuorigraviteazA gindirea miticd. A elimina ur.uria intenlie semnifi-cantd inseanni a reduce teoria mitului ia- o necrotogie a dis_cursurilor insignifiarue ab umanittrgii. DacI, dimporivI, considerlmanaliza structurall ca o etaptr _ o "tupa
orcesar5 _ intre o1nr.rp::gr.nutvtr gi o interpretare criticl, intre o interpretare detupTt'uq gi.o interpretare in adincime,
"i"""i purem resirua
:L!t::tji._St interprerarea pe un singur arc hirmeneuftc $i puremmtegra adtud$fe opuse ale expticaJiei gi compreheruiurrii inn_oconcepgie globall asupra lecnrii ca reluare a sensutui.
^ vom race un pas mai departe in direcfa acestei reconcilieriinre explicatie $i interpretare. dacl ng inOrepmm acum atenliaspre cel de al doilea termen al contradicliei inigiale. pintr acumarn operat cu un concept de interpretare care rimine foartesubiectiv. Spuneam ctr a interpreta lnseamnf a-. ne apropria tuc ernunc intengia textului. Cu o asemenea af,rn ale am r6mas in in_cinta,,comprehensiunii,. diltheyene. O, aaau'"" spuneam despresemantica profundtr a textului ia care fimite analiza structuraltrne dd de inleres ctr intengia sau viza t"**tuinu "rrr,
trainte de
Ce este un text?
tOate, inten[ia prezumatd a autorului' :*p"lt:tu trditi a scriito-
il;;;. cari n"-am putea transpune' ci ceea ce vrea textul' ceea'l"7r"u
el sI spund, pentru cel care se supune somatiei sale'
;r;l ";." se ne puni in sensul sru' adici - potrivit unei alte
"r*Ottt a cuuintutui ,,sens" - in aceeagi direclie' Agadar dacd
;;di" este intenlia rextutui, gi dacd aceasrtr intenlie este direclia
;-clre ea o deschide pentru gindire' trebuie s6 inlelegem
!.,nunti.u profundi inr-un sens funciar dinamic; a$ spune atuncl
re u1^pfi.u inseamnl a degaja structura' adicd relaliile interne
A" a"p"nO""1i care constituie statica textului; a interpreta in-
r.u*tie a lnscrie gindirea pe calea deschisl de text' a merge spre
Tiiiitttextului.lceastd iemarcd ne inviti sd corijdm conceptul
nortru i"i1iuf de interpretare 9i s5 c6utim' dincoace de operalia
ruUi..,iua a interpretirii ca act asupratextului' o operalie obiec-
tivI a interpretirii care ar fi actul textului'-- Ai Ou un exemplu dintr-un studiu recentr pe care l-am. i1t19-
prins cu privire la exegeza povestirii sacerdotale a creatiei din
benezA {, t-Z' 4a: aceasti exegezd pune in evidenli' in chiar
interiorul textului, jocul a doul povestiri' un Tatberichf in care
crealia este exprirnatd ca o povestire de ac[iune: "Dumnezeu a
fdcut...", gi un Woftbenchr' adice rehtarea unor ziceri: "Dumnezeua zis, 9i aga a fost". Putem spune cf, prima povestire joacd rolul
Ae trad4ie gi a doua de interpretare' lnteresant este aici faptul ci
interpreiarJa, inainte de a fi actul exegetului, este actul textului:
retalia dintre uadilie gi interpretare este o relalie Iduntricf, textu-
lui; i interpreta, pentru "*.g"t'
inseamnl a se situa in sensul indi-
cat de aceisti rela$e de inierpretare al cdrei putltor este textul
irsugi.Acest concept de interpretare obiectivd, 9i oarecum intratexfu-
al[, nu are nimic insolit. El are chiar o vechime demnl de a ri-
valiza cu conceptul de interpretare subiectivd care [ine' ne
amintim, de probiema inlelegerii altuia prin ir-rtermediul semnelorpe care le d[ el asupra vielii sale corytiente. ln ce mI privegte' agasocia in mod deliberat acest nou concept de interpretare cu con-ceptul lui Aristotel din titlul tratatului sdu Despre intetpretarc'
I , ,Sur I 'ex6gEse de Gendse 1, l-2,4a", \n Exdgdse et
Herm6neutique, Paris, Ed. du Seuil, 1971'
r28 t29
De la hermeneutica textelor la hermeneutica acliunii
Hermeneia lui Aristotel, spre deosebhe de tehnica hermeneutici- hermeneutk| technd - a ghicitorilor gi a tilcuitorilor de ora-cole, este chiar actul limbajului asupra lucrurilor. Interpretarea,pentru Aristotel, nu este ceea ce se efectueazl intr-un at Ooilealgt"j fap de un prim limbaj, esre ceea ce efecrueazl deja primutlimbaj, mijlocind prin semne rapornrl nostru cu lucrurile;- inter_pretarea este deci, potrivit comentariului lui Boethius, opera instrgia vox significativaper se ipsam aliquid significans, sive cornplexa_sive incomplexa. Asfel, numele, verbul, discursul sint acelea careinterpreteazi in mdsura in care semnificd.
Este adevlrat cd interpretarea in sensul lui Aristotel nu con-duce direct la inplegerea acestui raport dinamic intre maimulte straturi de semnificalii ale aceluiagi text. Ea presupunede fapt o teorie a vorbir'i iat nu a textului: ,,sunetele emisevocal sint simbolurile sttrrilor sufletegti, iar cuvintele scrise,simbolurile cuvintelor rostite,, (Despre Interpretare, $l). Deaceea interpretarea se confundi cu dimensiunea semantictr avorbirii: interpretarea este discursul insugi, este orice discurs.Relin totugi de Ia Aristotel ideea cd interpretarea este inter_pretare prin limbaj inainte de a fi interprerare asupra limbaju_lui.
La Charles Sanders Peirce ag ctruta un concept de interpretaremai apropiat de cel pe care il cere exegeza, atunci cind aceastapune interpretarea in relagie cu tradiila in chiar interiorul unuitelt.. In conceplia lui Peirce raportul dintre un ,,semn,, qi un,,obiect" este de a$a naturtr incit se poate grefa pe el un ait ra_port, cel dintre ,,interpretant" gi ,,semn,,; pentru noi este im_portant faptul ctr acest raport dintre semn gi interpretant are uncaracter deschis, fn sensul ci exista totdeauna un alt interpretantsusceptibil de a mijloci primul raport. Cum o spune foarte bineG.G. C:a.ger: ,,lnterpretantul evocat in minte de c6be semn nupoate fi rezultatul unei deducgii pure gi simple care ar extragedin semn ceva deja conlinut in el (...). Interprecantul este uncomentariu, o definitie, o glosd asupra semnului in raportul luicu obiectul. El insugi este expresie simbolici. Asocieria semn_interpretant, indiferent de procesul psihologic prin care s_arrcaliza, nu se poate efectua decit pe baza comunitigii, mai multsau mai putin p€decte, a unei experienle intre locutor Ei recep-tor (...). O experienltr care nu se reduce niciodati perfect ia
punerii, putem 'p*t"-ui*a*arele: seria deschis[ a interpre-
iantitor care se g'"'"-a:p" tupotlu| Olntre ̂un semn 9i un obiect
pune in evidenla t tttfi&i*iiti"larS-.obiect-semn-interpre-tant - care poate tt*i t;;;el pentru un alt triunghi care se
constituie la nivelul it^*rtit "urtitul
este textul insusi; semnul
este semanti"u p'o*iia-G"iute gry analiza strucruraltr; sena
interpretanlilor.r,.'u'ilit"ititg:91P1 fyut" de comuniBtea
it,i"ii..tun.ta $ T:"Tli?T,tlmt;l .i1,*l''{:il:h['::iJ*i HH:il,l'i'l ,fii5; ;" o' ;;q t' p"nt'u urt imi i interpre -
ir*fi t.t. sint interpretarea propriu.-zisf,', - 'Cu ajutorul .onttptilroi-uiiitbtelcian de intemretare 9i mai ales
al curceptului d" *#;;;;;-i;ii"":: sintem asdet in misurr sb
,,oJp.it.ir;s'r'"";fi '-p'"Ft'oly::ffT^11#llTJifrhtii'ii,i*o"i"il it"usi travaliului carc opereazaint€r?reta' pentru
"-"g"t ;-tt"tl^::-t:y in seruul indicat de
o*itl *liti" de intefuretare suportattr de text'
Ideea de .o,p"[[' inlett"ie caapropriere' nu este prin aceas-
t".ii.i*t{.o.0#"i.pJiiai::q"-f tff ;".H,ffi f3'l:exEemitatea a ceea ce am numit null sus i
uttimul stilp aI p"O"rti. ancorarea.arcadei in solul :P":::::lrlite. Dar ,*ra ,#iin"io"n"*icii consttr in a media aceasu
.Gc.G'*ge.,Essaid,unephi losophiedustyle,Paris 'A'Col in '1968,p.1O4.
1 3 1130
I-:---
De la hermeneutica textelor la hermeneutica acliuniiinterpretare_apropriere
3 I ! y . t" ̂ r,i" i"ff ;"pil ;:i,l'Hl:ff:'.,:' care apaqin tra-pultn arbirari. in mis*, i^1".i'_^lPl"prlerea este atunci mairexrului, .r;;;.;;;;*u "
care reia tocrnainermene u tur ui e s te' ;Xl1ll l''; il ;; ;$ i:il.,' :H:iH
S e in vede rea Jdl f, ' i^i'=t'tt't :
care reac ti veaz
*r*r* j**j#ql$;; jr$itir^f f irnffi*rnimale'urii. run gr se conciliazd. indefinit. i l.;;i;
Explicalie gi comprehensiuneCiteva conexiuni remarcabile intre teoria textului,
teoria acliunii gi teoria istoriei
Profesorului GEoRGES vAN RrEr
Dezbaterea referitoare la explicalie gi comprehensiune esteveche. Ea privegte in acelagi timp epistemologia gi ontologia.Mai precis, este o dezbatere care incepe ca o simpld analizd amodului nostm de a gindi gi vorbi despre lucruri, dar care, prinmigcarea argumentului, se adreseazd lucrurilor insegi carereclam[ concepliile noastre referitoare la ele. Problema inilialdeste aceea dacl gti inlele, f ie ele gti inle ale naturii sau gti in{e aleomului, constituie un ansamblu continuu, omogen gi in definitivunitar, sau dacd intre gtiinlele naturii gi gtiinlele omului trebuieinstituitl o tlieturd epistemologicd. La acest prim nivel al pro-blemei, termenii ,,explica1ie" gi ,,comprehensiune" sint emble-mele a doud tabere care se confrunti. In cadrul acestui duel.termenul ,,explicagie" desemneazi teza nediferenlierii, a conti-nuitilii epistemologice intre gtiinlele naturii gi gtiinlele omului,in timp ce termenul ,,comprehensiune" anunld revendicarea uneiireductibilitdli gi a unei specificitf,li a gtiingelor omului. Ce poateinstr intemeia in ultiml instanli acest dualism epistemologicdaci nu presupozilia cI insugi domeniul real al semnelor gi insti-tugiilor este ireductibil la domeniul faptelor supuse unor legi? Arfi atunci sarcina filozofiei sd fundeze pluralismul metodelor gidiscontinuitatea epistemologicd intre cele doud categorii degtiinp in diferenp ultimd intre modul de a fi al naturii gi moduldea f i a l sp i r i t u l u i .
Eseul de fag urmiregte sd puni in disculie dihotomia careatribuie celor doi termeni de comprehensiune gi explicalie doudcimpuri epistemologice distincte, iaportate la doub moOatitag Oea fi ireductibile.
A9 vrea s[ md folosesc in argumentarea mea de aseminareasau, mai bine zis, de omologia care poate fi acum stabilitl intre
133
ly;:c
Eseurile de hermeneaticd ale luiPaul Ricaur ritmeazi etapeleunui drum original: de la feno-menologie la hermeneutici gi de lahermeneutica textului la herme-neutica acfiunii. Ele pun accentulpe raporturile ce se stabilesc intrereflecfia asupra discursului qipovestire, pe de o parte, gi intreproblema ideologiei gi acfiuneaumanl in cadrul CetIfii, pe de altlparte.Acest drum este indisociabil legatde voinfa de a confrunta gi de aschimba, prezenti in fiecare dineseurile cirfii: Ricaur se rapor-teazl constant la gindirea luiDilthey, Heidegger, Gadamer, darqi la gtiinfele umaniste, $coala dela Frankfurt, filozofia limbajuluiqi fif ozofia politici. Eseurile dehermeneutfcd sint o strilucitoaredovadl a pasiunii de a filozofa,proprie de altfel intregii opere a luiPaul Riccur.
![Structura Si Organizarea Sistemului Articular Singular-cap[1].3-Kinesiologia Miscarii-T.sbanghe](https://static.documente.net/doc/80x56/557206ce497959fc0b8b9be8/structura-si-organizarea-sistemului-articular-singular-cap13-kinesiologia-miscarii-tsbanghe.jpg)
