Cuvnt nainte"Memoriile" snt crtile anilor multi. Aici i stim: 71; biografic: 4 ianuarie 1877 - 5 mai 1948. Anul nasterii a rmas n istorie. Va rmne si omul, prin tot ce a publicat si a scris. Fiindc nu tot ce a scris a cunoscut tiparul. De pild, cartea aceasta despre orasul copilriei lui; de fapt a orasului si a tinutului ntreg si chiar mult mai mult dect att. De nu i-am sti geneza, am trece sub titlu Monografie. Dar una construit altfel. Timp prins n vreme, peste vremuri. Istorie, fireste, dar numai ct poate fi cuprins din ceea ce a rmas n tine, n zilele anilor; ai ti, ai altora. Cartea venit fr chemri, fr fise. Materialul era adunat; deci fr arhive, fr biblioteci. Corespondentul "amintirilor" n teatru se numeste "Actul al 5-lea". E ultimul. Ceva ce se petrece nainte de lsarea definitiv a cortinei. Pe urm nu se mai ntmpl nimic, pentru tine, cel ce-ai ostenit, fiindc altfel miscarea continu. Un final, oricum. Dar unul de arhitectur sau art, deci o realizare. Pentru calitate s-au ngrijit deceniile, schimbnd sitele din dese n mai dese. Ce-a rmas - inim si minte - e pulbere de aur. Impurittile apartineau pmntului; i-au fost lsate lui. Scrisul nu mai nregistreaz dect spiritualitate, zestre pentru cei ce vin din urm, tort ce va fi purtat, tot mai departe, de alt stafet. Memorialistica se situeaz dincolo de mrcinisul patimilor, peste inevitabilul mrunt omenesc. Sextil Puscariu, marele brnean cu nume de circulatie international, se rupe de conformismul "memoriilor" de tip clasic - cronologia zile-ani - inaugurnd, la noi, prin Brasovul de altdat si Clare pe dou veacuri, formula: capitol-sintez. Genul e amplificat pn la depsire. O alt conceptie si viziune a intregului. O imens fresc - de la traci pn n zilele noastre - pe care autorul o fixeaz cu certitudinea informatiilor limpezite in ape multe. De aici dispensarea de bibliografie. In desen si colorit prinde tara cu tot ce nchide n ea notiunea. Din ntmplare Brasovul; dar Brasovul nu e insul, ci parte integrant dintr-un tot organic. Suveran asupra mijloacelor de expresie, scrisul e de o senintate desvrsit. In permanent legtur cu viata, omul de stiint apreciaz documentul dar nu i se face rob. O inteligent superioar vede dincolo de punctul n care dovezile scrise sunt mute. Poate de aceea, istoric e cel ce are capacitatea de a obtine din izvoare un maxim din ceea ce pot da si un maxim din ceea ce nu dau. Pe urm vin sintezele. Aici intervine "darul", pe care-l ai sau nu-l ai. S vezi limpede si prin neguri. Unii i zic intuitie. Cei fr, se poticnesc si-n lumin de zi. Pentru ceilalti, putini, totul se prezint ca "de la sine nleles". Si, ceea ce-i foarte important, cu posibilitatea de a face si pe altii s vad c lucrul e "de la sine nteles". Sfrsind lectura acestei crti cititorul va spune, ca noi: Da, acesta e Brasovul de altdat.

Intentia autorului e nvesmntat n haine simple: "...nu vom scrie pagini de istorie propriu-zis, ci vom face ceea ce vedem c se ntmpl cu soarele cnd, in zilele posomorte, strbate din cnd n cnd printre nori, luminnd un coltisor al peisajului. Ceea ce este n aceast parte, ne apare deodat luminat si att de deslusit, nct si restul, rmas n clar-obscur, se ghiceste." Asupra tonalittii ntregii lucrri tot autorul mrturiseste undeva, c a scris cartea "... fr sentimentalism si durere sufleteasc pentru cele pierdute, dar cu simpatie pentru trecut..." Cu simpatie si cu mndrie, am aduga noi, cu mndria celui care a avut sansa de a se afla, nc din primele decenii ale veacului nostru, printre protagonistii marilor realizri spirituale si social-politice ale neamului, printre cei care, adpndu-se din izvorul de ap vie al istoriei, au pus bazele statului unitar modern, crend premisele marilor transformri din ziIele noastre. IOAN COLAN

Sextil (1837-1948; nscut la Brasov), lingvist si filolog romn.

Puscariu

Profesor universitar la Cernuti si Cluj. Primul rector al universittii clujene. In 1919 a pus bazele Muzeului Limbii Romne, primul institut de lingvistic din Romnia, care a editat (1920-1940, 1941-1948) buletinul "Dacoromania". Membru fondator al Societatii Etnografice Romne din Cluj (1923). A initiat si coordonat coletctivul de alcatuire a Dictionarului Academiei Romne (3 volume) si Atlasul lingvistic romn (3 volume; conceput n 10 volume). A abordat n lucrarile sale, domenii diverse: istoria limbii, dialectologie, romanistic, fonetic, lexicologie, istorie si critica literar (Studii istro-romne, n colaborare, Istoria literaturii romne, Epoca veche, Limba Romna s.a.). Proz scurt si memorialistic (Clare pe doua veacuri, Brasovul de altdat). A fost membru al Academiei Romne. Text adaptat dup Dictionar Enciclopedic Ilustrat Editura Cartier, Bucuresti, 1999 V

Partea I CUM NU NC SI NU MAI ERA BRASOVUL COPILARIEI MELE

ntr-o zi de iarn...Fulgi mari si desi, mpodobiti cu cristale albe ce se mbrtiseaz, cad peste pmntul nghetat. Ca dup o ploaie de var, aerul curtit de florile dalbe ce cad din cer, rece si proaspt, mbujoreaz obrajii copiilor care "se bulgresc". Acum cincizeci de ani, cnd am prsit Brasovul copilriei si adolescentei mele, aruncam rznd si eu bulgri de zpad n cursul celor patru luni ct tinea iarna brasovean. Sfintii de piatr ai Bisericei Negre au si azi, ca si atunci, scufite albe de zpad, iar pe strzile vechi din centru, unde casele joase, cu acoperisuri nalte, se ngrmdesc strivite ntre curti lungi si nguste, domneste la aceast or matinal o liniste binefctoare. Incetul cu ncetul, Brasovul anului 1943 se desteapt, si o viat nou ncepe s pulseze pe unde odinioar erau rari trectorii. Rari, tcuti si cunoscuti unii cu altii, de nu puteai trece prin Trgul Grului fr s ntlnesti un fost coleg de scoal sau un prieten din copilrie. Acum, desi brasovenii sunt cu mult mai numerosi, cutreieri orasul n lung si lat fr s dai de fete care ti-au devenit familiare si dragi. Ii ntlnesti la Bucuresti sau Cluj, unde i-au aruncat valurile Romniei Mari si necesittile ei de oameni pregtiti si de isprav. Aceleasi valuri au adus si au asezat aici, n orasul tcut de la poalele Tmpei, pe oaspetii de odinioar din Regat, cu vorba sonor, glgioas si cu gesturi vii care au devenit locuitorii actuali ai Brasovului. Pe dealurile repezi din mprejurime nu mai vezi dect rar sniutele - "cioaclele" - pline de copii veseli "rpgnd" pe la cotituri, ci acum, dimineala, pleac spre Poian, cu sky-urile la umr, tineri fr palton si cu capul gol si fete cu prul tuns, mbrcate n flanele albe si cu pantaloni lungi, brbtesti. Ei caut soarele, aerul curat si miscarea pe care bunicii si mai ales bunicele lor nu le stiau pretui. Sniutele au acum un nume englezesc si sunt mai lungi, ca s ncap ct mai multi pe ele, cnd coboar zburnd pe Oabn. Farmecul la sky si la bobsleigh e acum viteza si dorinta de a bate recorduri. Intre ieri si astzi nu e numai o deosebire de termeni, cioacla devenind bobsleigh, ci si de conceptii si convingeri. Ca si azi, exista si mai demult un firesc sentiment de emulatie si dorinta de a iesi primul la concurs. Sportul nu exista ns ca profesie, precum nu existau, pe vremea mea, aproape deloc, nici scriitori de profesie, cci din literatur mureai de foame. Azi sportivul care face mai multi kilometri pe ceas, sau care stie ncasa cei mai puternici pumni n obraz, devine favoritul publicului, care l rasplteste cu averi. De el vorbesc gazetele n rubrici rezervate numai sportului si numele lui l fac cunoscut n patru

prti ale lumii telegraful, telefonul si emisiunile de radio. Imi aduc aminte c acum vreo zece ani marele profesor de istorie veche Willamowitz-Mllendorf, elegantul evocator a unei lumi bogate n fapte si oameni, la care a nvtat marele nostru Prvan, a avut nenorocul s fie dus la mormnt n dup-prnza cnd boxerul Max Schmeling disputa un record de box cu un redutabil adversar. Gazetele erau pline de amnunte despre cei doi lupttori, biografia lor o cunosteau toti cititorii, care nu gseau n gazet dect trei sau patru rnduri despre savantul care murise. Poetul e "inspirat" cnd scrie o poezie nemuritoare; sportivul trebuie s fie "n form" cnd bate un record. Viteza! Ea a devenit nu numai un ideal al sportivilor, ce tine de "ritmul" - sincopat ca al unui jazz - al vremilor noastre si e un accesoriu al vietii zilnice. Numai de la o sut n sus conteaz iuteala automobilului, iar aeroplanele duc ntr-o zi pe americani n Europa. Radio si, probabil, n curnd si energia atomic ne dau sau ne vor da iluzia c am ajuns s stpnim distantele si timpul. Zic iluzia, cci de fapt avem a face cu o mare nselciune optic. Ajungem, adevrat, mai repede la Tint, dar ne punem tinte tot mai deprtate. Soselele si strzile largi ale oraselor sunt ticsite de automobile, care sunt mereu oprite de agenti ai circulatiei, ca s fac loc s treac altora ce vin din alt directie; pietele marilor orase sunt prea strmte pentru parcurile de masini; autostrade largi si drepte, pe care iuteala te tmpeste, leag centrele mari de comunicatie ntre olalt - si totusi nu ne ajunge, ca printilor si bunicilor nostri, timpul s le parcurgem. Imi aduc aminte de o sedint la Academia Romn. Iorga mplinise 60 de ani si savantul corp l felicita. Multumind, marele istoric a spus o vorb mare. A zis c dac activitatea lui stiintific a putut fi asa de mare, e fiindc el a stiut nvinge timpul, cel mai mare dusman al nostru. De fapt, cel ce l vedea pe Iorga la Academie ascultnd o comunicare pe cnd scria un articol pentru "Neamul Romnesc", soptind si glumind cu vecinii, ntelegea cum putea el nvinge timpul. Dar vremea e un vrjmas rzbuntor. Ea pedepseste mai ales pe cei grbiti. Peste douzeci de ani, putini vor mai citi pe Iorga, care are multe pagini admirabile, dar Caragiale, care si lua atta vreme s scrie o pagin, va avea totdeauna nu numai admiratori, ci si cititori. Goana si graba, surori bune cu viteza, nu erau, ca astzi, tovarsi nedesprtiti pe drumul vietii. Se stia c un lucru bun cere timp si nu se prea stia c timpul cost bani. Rzboiul din urm ne-a nvtat ca btrnii nostri aveau dreptate, cci nu rzboiul-fulger, att de promittor la nceput, a fost cstigat, ci cel pregtit ndelete si temeinic. Rzboiul balcanic, nemotorizat, a durat peste un an; cel dinti rzboi mondial, cu arme moderne, patru, iar rzboiul-fulger, sase. Succesele initiale ale celor ce naintau furtunos, ca si izbnzile uluitoare ale cavaleriei usoare din stepe, pe timpul migratiunilor, n-au fost de lung durat. Intr-o jumtate de veac de cnd am plecat de la Brasov, orasul nu s-a schimbat mult - la aparent. Dar si n privinla aceasta, aparenta e nseltoare. Noi, care ne-am schimbat de asemenea, pe nesimtite si n mod firesc, nu ajungem s ne dm seama. Scopul acestei crti este tocmai s desluseasc ce nu mai e ca odinioar. O va face fr sentimentalism si

durere sufleteasc pentru cele pierdute, dar cu simpatie pentru trecut, cnd probabil nu era mai bine si mai frumos dect astzi, dar cnd cel ce v vorbeste era mai tnr si cele trite si vzute aveau farmecul celor optsprezece ani ai lui... Pe Bulevardul Ferdinand* trece o sanie ncrcat cu lemne, ca si odinioar. Poate brneanul, care nu e nici el tnr, a luat acest drum aducndu-si aminte c pe locul unde e azi un bulevard era odinioar piata de lemne, de-a lungul zidurilor Cettii. --* Pentru denumirea veche si actual a strzilor si pietelor din Brasov, vezi indicatorul de strzi, precum si planul cettii Brasov n sec. al XVIII-lea (n.n. - S.P.). --Brneanul cu lemnele aduce si altfel aminte de vremile trecute, cci n picioare are opinci, ceea ce nu mai vezi n Bran dect la btrni si n satele de la poalele Bucecilor. Cu ncltmintea lui primitiva, el pare c nu vine de la satul de munte s cumpere la oras mlaiul, care acolo nu creste, ci ai impresia c a cobort de-a dreptul de pe Columna lui Traian. El nu umbl cu capul gol, ca tnrul ntlnit adineaori ce mergea cu ski-urile, ci are o cciul din blana unui miel ntreg. Aceasta si sarica care l scuteste asa de bine de frig sunt chiar mai de mult dect venirea lui Traian prin prtile acestea si dateaz din neolitic, cnd omul a fcut cunostinta oilor. Mai veche dect epoca lnii e cea a lemnului lucrat, din care dateaz sania lui, la care nu numai tlpile cioplite grosolan sunt de lemn, ci si toate cuiele si legturile de tot felul. Pe snii de lemn au trecut iarna Nistrul, Prutul si Dunrea cimerienii, si mai trziu sarmatii si alte neamuri ale stepelor estice, cnd s-au revrsat asupra regiunilor noastre. Numai limba celor ce au rmas pe aici s-a pierdut, ca si a dacilor coplesiti de romani si a slavilor asezati printre ei mai trziu. Sania, sarica, opincile si cciula strbun au ramas. Cciula! In muzeul national de antichitti i-as rezerva un loc de onoare. Cciula, singura aprtoare a capului cnd gerul Bobotezii musc sfrcurile urechilor, cnd ti se lipesc nrile si scrtie zpada sub pasii repezi si mrunti, cciula pe care o poart si orsenii nostri cum d zpada si n-o mai las pn la Florii, cnd nmuguresc slciile! Ct despre tranul nostru, el poate umbla si lucra iarna pe ger mare, mbrcat numai cu un suman, dar trebuie s aib o cusm zdravn, cu care doarme n cap si noaptea lng cuptor. Pe capul lui Mihai Viteazul cciula este un simbol al dacoromnismului. Pe noi cciula ne scuteste s vorbim n acest capitol introductiv despre clima Brasovului, cum se obisnuieste n monografii. Dac mai adaugm c moasa, cnd vine la o nastere, aduce - pe lng foarfecele cu care taie buricul noului nscut - si o umbrel, ca s-l ntovrseasc toat viata, am epuizat tot ce e mai caracteristic pentru conditiile atmosferice ale acestui oras. Brasovenilor le place sa asemene pozitia lui cu a Salzburgului. Dac ar fi si marea aproape, ar putea s riste o comparatie cu Bergenul. Ca

la Salzburg, si la Bergen sunt munti si plimbri ncnttoare, dar e mai ales ploaie mult. Dac plou la Sf. Medardus catolic, n 8 iunie - si plou de obicei - brasovenii stiu c are s plou sase sptmni. Dup cciul si sanie, pe care la Brasov le-am ntlnit ca si la Cluj, Sibiu si Cernuti, am avut totdeauna impresia c geograficeste apartinem altei regiuni dect orasele din Europa apusean n care am petrecut o parte din viat si unde si iarna umbl lumea cu plrie si nu vezi snii deloc. Sania! La oras ea nu mai are forma primitiv, ca cea de la sate; dar si mai trziu, n anii cnd nu prea erau automobile de piat sau nu veniser nc la noi, zurglii cailor nhmati la snii se auzeau umplnd vzduhul de sunete vesele. Sniile de Brasov erau luxoase, n comparalie cu cele de la Cluj sau Cernuti, si aveau locuri de sezut - "zituri" ncptoare, mbrcate n postav rosu, mai rar albastru. Pe capr era un loc lng vizitiul "nfofolit" ntr-o bund mare. La spate sania avea o "lingur" pe care puteai ncleca ntocmai ca pe saua unei motociclete. Idealul meu de copil era s m plimb o dat cu sania, clare pe lingur. Dar cum idealurile nu pot fi atinse, n-am apucat niciodat sa-mi fac acest chef, ci cnd, o dat pe an, m urcam n sanie cu printii si fratii, ca s facem traditionala excursie la Ghimbav, ne mbrcam ca pentru o expeditie la polul nordic, si bunica avea grij ca la picioare s avem crmizi nfierbntate, care tineau cldura timp ndelungat. Dac ar fi dup mine, si sniei moderne i-as da un loc n muzeul national. Ca s arate vizitatorilor cum a evoluat forma acestui vehicol n cursul timpului, dar mai ales pentrnu c avem un obiect caracteristic pentru regiunile noastre si epoca ce se sfrseste. Snii nam ntlnit nici la Paris, nici la Berlin. Clacsonul a fcut s amuteasc zurglii veseli si nechezatul cailor. Secolul trecut a adus, la cei ce studiau limbile, filologia comparat, iar secolul acesta a dezvoltat metoda comparatista n studiul literaturii. Prin asemnare cu alte regiuni ajungi s-ti cunosti mai bine patria. Cci niciodat nu observi si nu-ti dai seama mai bine de deosebiri dect prin contrast. Punndu-le alturi, vedem mai usor prtile caracteristice; comparnd fazele prin care trece un lucru, incepem s stim evolutia si adesea si geneza lui, putem face deductii de natur cronologic si distingem influentele sub care s-a dezvoltat. Prin comparare, constatndu-se asemnrile dintre dou sau mai multe limbi, s-au putut face deductii asupra nrudirii lor. Gsindu-se asemnri ntre dou opere literare, se puteau face deductii asupra influentelor unor scriitori asupra altora. Constatarea asemnrilor poate duce deci la deductii interesante si lmuritoare. Ea este si o tendint ct se poate de fireasc la omul deprins s observe si ssi dea seama de cele observate. Ce multumiti suntem si cu ct satisfactie comunicm si altora asemnarea ce o gsim ntre doi indivizi, si ct de usor facem deductii asupra nrudirii lor! Dar metoda comparatist nu trebuie s se restrng asupra constatrii unor asemnri, ci trebuie s remarce si deosebirile, cci acestea sunt adesea mai importante. Ceea ce nu se

mai gseste la alt scriitor este tocmai partea cea mai pretioas din opera cuiva, cci ea formeaz originalitatea ei. Cel ce studiaz o scriere va trebui s cerceteze ceea ce scriitorul aduce nou si ce este inedit n opera lui, nu s dovedeasc ct de mult a citit cercettorul si ct de ingenios e n gsirea influentelor. Tot asa se prezint lucrurile n filologie. Partea cea mai interesant la o limb nu e ceea ce are comun cu alte limbi, ci ceea ce a produs ea, si numai ea, izvornd din felul particular de a se exprima si de a gndi al celor ce o vorbesc. Ca s observm ns aceste particularitti ale unui om, popor, regiune sau epoc, trebuie s cunoastem si alti oameni, popoare, regiuni sau epoci, cu care s le asemnm. si mai trebuie un lucru: curiozitatea noastr stiintific s nu se limiteze asupra unor anumite manifestri ale spiritului uman si mai ales s nu neglijeze pe cele ce ne par neinteresante, fiind, prea recente. Altdat! Prietenul meu Mario Roques mi povestea odat c n Parisul copilriei lui nu era introdus apa curgtoare n casele din cartierul n care locuia el, si c locuitorii lor, cnd trecea sacaua pe strad, se grbeau s cumpere ap si s o care cu vasele pn n etajul al cincilea, ca s poat face o baie. Cu toate acestea, n muzeele din Paris nu ntlnesti urmele acestor vremi ce ne par azi strvechi, cci interesul pentru "vechituri" se limiteaz, la muzeul Cluny si la Carnavalet, la ceea ce a fost scos din nisipul Senei, la obiectele salvate din timpul Revolutiei sau la haine rmase de la Napoleon Bonaparte. Adevratele obiecte "muzeale" la Louvre sunt antichittile asupra crora au scris cei ce au fcut spturi arheologice si au descoperit attea urme surprinztoare ale unor culturi strvechi. Ceea ce ne intereseaz pe noi si ce va forma n primul rnd subiectul de fat e rstimpul relativ recent, de acum 60 si 50 de ani, cnd Europa trecea printr-o epoc putin zbuciumat de evenimente importante, dar tocmai de aceea - ca tot timpul pn la primul rzboi mondial - plin de schimbri lente si pasnice, care au modificat fr s simtim fata lumii. E o epoc fr avnt, dar care, dac n-a cunoscut entuziasmul revolutionar, a petrecut o remarcabil evolutie a civilizatiei umane. Deosebirea ntre Brasovul actual si cel de altdat se vede cnd l compari cu alte orase. "Altdat" e altceva pentru Brasovul conservativ si rmas n urm la marea curs a vremilor moderne si pentru alte orase europene, unde de mult nu mai exist ceea ce e curent la Brasov. Ca s ne convingem despre acest lucru ne vm lua dup sania cu lemne din Bulevardul Ferdinand. Apucnd la stnga, ea trece pe lng "Aro". Sunt cele dinti dou silabe ale "Asigurrii Romnesti" si modul de a scurta numirea prin combinarea lor ntr-un cuvnt nou, o imitatie modern dup englezeste, devenit general la toate popoarele grbite de azi. Palatul are opt sau zece etaje, o teras n loc de acoperis, si cinematograf. Iata trei lucruri ce sunt nou la Brasov si nu existau pe cnd locuiam eu n acest oras.

Zgrie-nori! Casele din Brasov aveau, n marea lor majoritate, un singur "cat" - cuvntul "etaj" e si el modern - cel mult dac ici si colo ntlnesti dou, la case ce erau nou pe atunci. Orasul, ce pe vremea lui Dinicu Golescu (1) - care o constat cu exactitatea cltorului plin de interes pentru amnunte - avea vreo douzeci de mii de locuitori, n-a cunoscut cresterea rapid de la sfrsitul veacului trecut a oraselor europene si americane, cci pe cnd eram copil, abia avea ceva peste 30.000. Casele nu trebuiau deci s creasc n nltime, ca sa fac loc noilor locuitori, ca mai trziu, cnd Brasovul a devenit un nsemnat centru industrial. Cele zece etaje la o cas ridicat de o societate de asigurare, ce trebuia s-si plaseze paralele n constructii si nu avea scrupule s strice unitatea cldirilor, erau deci cu att mai "justificate" cu ct aceeasi societate de asigurare avea o asemenea cldire si n Bucuresti. Dealtfel, pe Bulevardul Ferdinand sunt numai case nou, ce nu existau n copilria mea, cnd aici erau gropile de lng zidurile Cettii. O inovatie e si terasa. Acoperisele de tigl asezat n solzi, nalte si cu pante destul de repezi, pentru ca zpada abundent s nu se eternizeze pe ele si apa ploilor dese s se scurg repede, sunt si ele caracteristice pentru Brasovul de altdat. Dar ceea ce e si mai semnificativ pentru felul de a cldi din acest oras - si din alte orase vechi - e podul spalios, ca un palat, sub acest acoperis. mprtia podurilor a dinuit mult vreme la o populaltune conservativ din fire si strngtoare prin educatie, locuind de generatii n aceeasi cas. Ea nu se ndura s arunce n foc un scaun rmas fr picioare, un joben iesit din mod, si punea cu grij la naftalin hainele ce nu se mbrac dect la rare ocazii. n pod gseai o "vancin" - depntoarea iesit din uz -, o ncaptoare lad de Brasov, nlocuit n locuint cu alt mobil, si jucriile de copii strnse cu grij pentru nepoti. La noi n pod erau si cliseele de la ;Cocosu rosu", revista umoristic scoas de tatl meu (2), si un felinar - "lmpas" - rotund, mare ct o roat de car si cu loc pentru dou lumnri, cu marginile de aram. Cu acesta iesea seara nc soru-mea mai mare cnd trebuia s umble prin ulitele ru luminate ale Brasovului. In pod erau acumulate de multi. ani adevrate piese de muzeu, a cror inutilitate s-a vzut abia cnd rzboiul aerian aduse severele ordonante de evacuare a lucrurilor inflamabile. Si fr de ele ns viitorul va aduce si la Brasov o mai mare economie de spatiu si reducerea la cte o singur box de fiecare apartament si usctorie comun de rufe; restul locului e rezervat pentru camerele personalului de serviciu. In sfrsit, cinematograful! Fr el aproape nu ne mai putem nchipui viata. Si totusi, nu numai c n Brasovul copilriei mele nu se pomenea de el (cci nu se inventase), dar abia la Paris, n 1900, am vzut, fr s m impresioneze ns, la magazinul Duffael, un film cu nelipsitul tren ce intra ntr-o gar, cu o curs de cai sau cu un bandit urmrit de politisti. Numai mult mai trziu am nceput s frecventez cinematograful, si abia la Cluj am devenit un vizitator regulat al lui, ntlnindu-l adesea acolo pe profesorul Racovit, care venea, ca si mine, la cinematograf ca s se destind dup munca intensiv de peste zi. Acolo am trecut de la filmele mute, cu suedezii eleganti. si cu Asta Nielsen cea cu ochii

mari, cu frumosul Valentino, la moartea cruia au plns femei din cinci continente, cu Zigotto, care trecea cu masina prin zidurile caselor, cu Harold Lloyd si Malek cel serios, la filmul sonor si vorbitor. Interesant de stiut este si care au fost predecesorii cinematografului si ce urmri a avut. De aceea m voi mai opri putin la el, mai ales c naintasii lui sunt din vremea copilriei mele si chiar mai vechi, iar efectele lui au schimbat aspectul Brasovului care se amuza. Doi sunt predecesorii filmului si unul al jurnalului sonor (aceasta cu oarecare bunvoint): "laterna magic" (pe la Brasov nu se zicea, ca frantuzeste, lantern), un album minuscul cu fotografii ale aceluiasi grup de oameni n pozitii si faze consecutive de miscri, pe care l rasfoiai repede, si cntretii ambulanti numiti nemteste "Bnkelsnger". In odaia cu perdelele lsate si ntunecat se proiectau pe un ecran improvizat chipurile colorate de pe o sticl, luminate de o lamp mic cu gaz, spre marea admiratie a copiilor ce suportau cu entuziasm mirosul greu al fitilului lmpii, care fumega. Miscarea lipsea, dar aceea o aveam cnd apsam degetul mare pe filele groase ale albumului n miniatur. Asa le fceam s se urmeze att de repede, nct ti se prea c vezi grupul miscndu-se. Ct despre cntretii ambulanti, de care eu nu-mi aduc aminte, dar pe care si-i aminteste bine soru-mea mai mare, acestia, doi, un brbat si o femeie, cntau niste balade fioroase cu subiecte de actualitate, omoruri, rpiri etc., artnd asupra chipurilor pictate pe o perdea ce o ntindeau n piat. "Lausig, Ruppig, Hundsgemein! Der Vater Das Weib den Mann". grausig, struppig, bringt die Kinder um,

Brr! Ca la Grand Guignol! Ct despre urmrile cinematografului, ele au fost dezastruoase pentru toate acele panorame si menajerii la care m duceam, cnd eram copil, cu atta plcere si curiozitate, n rnd cu servitorimea. Cnd poti vedea filmele ntr-adevr frumoase, cu minunate peisajii si vederi din cele mai ncnttoare regiuni, nu te mai pot multumi chipurile mereu aceleasi - din panoptic; iar cnd ti se arat n film cele mai rare animale slbatice, cum se furiseaz dup prad sau se iubesc, nu te mai tenteaz o menajerie cu ctiva lei jigriti si somnorosi sau cu hiene puturoase. Dar ne-am oprit destul naintea palatului "Aro", care, n Brasovul cetos si cu norii lsati ca niste perdele pn n piat, este tipul local al zgrie-norilor. S mergem mai departe alturi de sania cu lemne a brneanului, pe Bulevardul Ferdinand. Iat cldirea telefoanelor, care acum sunt automate si la Brasov. Telefonul!

A fost introdus oficial la 1892, dar n Brasov nu-I ntlneai dect doar la vreo banc mai mare sau n birouri si la cte un oficiu. Particularii nu-i simteau lipsa, si cei mai multi nau telefonat niciodat n viata lor. Eu am telefonat mai nti n 1903, n Viena. Eram la o rud a mea, care avea s comunice ceva urgent la Brasov. El avea telefonul introdus n locuint, cci era medic. Cum din cauza fumatului excesiv avea o voce rgusit, care nu se distingea bine, m-a rugat s cer si s vorbeasc eu cu Banca "Albina" de la Brasov. Legtura am primit-o repede si la captul firului se anunt un functionar cunoscut al bncii. "Alo! Vorbeste Puscariu, "Ce stai, domnule, de glume?" se "Nu glumesc. Doctorul C. v roag s..." din auzi perfect Viena". de bine.

In birourile "Albinei" se strnser n jurul telefonului toti ceilalli funclionari, ca s aud Viena, desi aveau impresia c se vorbea din odaia vecin. Azi zbrnitul telefonului e muzica de fiecare ceas a locuintelor noastre. El te scoal de la mas si te desteapt noaptea din somn, adesea pentru ca s constati c legtura a fost gresit. De nenumrate ori binecuvintezi ns pe inventatorul telefonului pentru foloasele ce le ai de la acest aparat de care nu te mai poti lipsi. In cartea aceasta nu va fi dat numele acestui inventator, nici nu se va da data cnd telefonul a fost inventat. Cititorul afl asemenea informatiuni n orice enciclopedie si prin ghiduri bune. Ceea ce nu se gseste niciri, desi mi se pare mai interesant, este epoca n care cutare inovatie a ajuns si la Brasov si n ce msur s-a generalizat. De asemenea credem c nu e lipsit de interes a urmri repercursiunile ei asupra vietii de toate zilele. Mi se pare c telegraful, dar mai ales telefonul, a omort scrisorile.Unde sunt filele de hrtie de format mare, pentru c erau scrise numai pe o parte, cealalt fiind rezervat pentru adres? Dup ce "epistola" se ndoia cu grij, vrndu-se capetele unul ntr-altul, ea se pecetluia cu cear rosie. Unde sunt rvasele de dragoste parfumate si scrise pe hrtie colorat, unde scrisorile ctre un prieten, cruia i descopereai gndurile care te muncesc si sentimentele ce te frmnt, cu amnunte si fr grab? Indiferent dac scrisorile acestea erau scrise cu pana de gsc sau cu stiloul, dac scrisul era svntat cu ciripie sau cu tamponul cu hrtie sugtoare, ele aveau un stil propriu al lor. Pentru asemenea scrisori azi nu mai avem vreme, si ca s comunicm ceva altora, dictm cteva rnduri dactilografei sau, si mai simplu lum telefonul. Azi filatelistii ar rmnea de pagub, dac spiritul inventiv al negustorilor de mrci postale nu ar fi nscocit timbrele jubiliare. Cu dou-trei case mai departe pe Bulevardul Ferdinand e o prvlie de aparate de radio si instalatiuni electrice. Radio!

Intiul aparat de radio l-am vzut la Geneva, n 1922. Se emitea destul de prost un concert de la o grdin, tot din Geneva. In anul urmtor, cnd m-am dus la Ministerul de Externe s-mi iau pasaportul pentru Liga Natiunilor(3), erau asteptati la Palatul Sturdza tocmai niste oaspeti strini ilustri, n onoarea crora - dar mai ales pentru a le dovedi ct de mult stim s tinem pas cu civilizatia european - se instalau ntiele aparate de radio din tar. Peste doi ani aveam radio n locuinta din Cluj. Att de fulgertor de repede s-a rspndit radiofonia. Adevrat c aparatul, destul de primitiv la nceput, pria de-ti lua auzul cnd puneai cstile la urechi, iar crainicul nu uita la sfrsit s-ti aminteasc c trebuie s faci legtura cu pmntul, dar la aparatul meu de radio din Cluj am auzit din Viena vestea c nainte cu un ceas, Grozvescu, tenorul crescut n orasul nostru, a fost mpuscat de sotiesa. Un profesor din Cluj, cnd asculta un concert la radio, lsa ferestrele deschise - si m sftuia si pe mine s-o fac - ca s ptrund mai usor undele n cas. Toate acestea nu privesc Brasovul de altdat, dar am voit s accentuez repeziciunea cu care s-a ltit aceast inventie modern, pentru ca s nlelegem cum s-a putut sa ias aproape cu totul din uz una din cele mai apreciate mobile din saloanele brasovene pianul. Ne vom mai ocupa de el cnd vom vorbi despre muzic, aici nu putem ns s nu denuntm pe asasinul lui. Cnd am posibilitatea sa ascult - si nc gratis - pe cei mai mari artisti din lume, care nainte mi-erau cunoscuti doar dup nume, nu m mai multumeste clmpnitul stngaci al pianistei de ocazie. Si ceea ce e mai important, pentru multi, mai totdeauna poti prinde la radio un post unde se cnt jazz-uri dup care se danseaz mai bine ca dup un pian fr de avnt. Nu att de repede a ptruns electricitatea in Brasovul n care primarul nu era nc romn, iar printii orasului erau sasi, ce nu se lsau usor de obiceiurile strmosesti si nu cunosteau graba. Cnd, prin 1893, avocatul Adam convoc la Societatea Industriasilor o adunare n care voia s ndemne pe concettenii si s introduc si la Brasov curentul electric, n sala spatioas erau prezente 12 persoane. Electricitatea! Cum invidiam n tineretea mea pe sibieni, care o introduser n orasul lor nc din 1896! Se spune c doi brasoveni, ajungnd, la sfrsitul veacului trecut, la Viena, cnd au vrut seara s sting lampa electric pe care o aprinsese chelnerul n odaia lor, au suflat cu disperare un ceas n "para" - cci asa se zicea la Brasov, dup nemteste, la bec - lmpii de pe noptier si nereusind s-o sting, au dormit cu lampa aprins, jenndu-se s sune pe chelner. In 1899 fabricantii Copony, Schiel s.a. cer instalarea unei mari uzine electrice, care nici n 1925 nu exista nc, ci numai micile uzine particulare de la nceputul acestui secol. Din ele se vindea curent la cei doritori s-l aib.

Dar spre mngierea brasovenilor trebuie s spun c, n 1900, anul expozitiei si al luminatiilor feerice pe marile bulevarde, eu aveam la Mme Babut, n rue Rollin din apropierea Panteonului, lamp cu petrol. La Brasov, unde nu erau reclame luminoase, umblau pe atunci lampagii pe strzi, cu niste scri lungi ca de trei metri, pe care se urcau ziua s curete geamurile felinarului si s umple rezervorul cu gaz, seara s aprind lmpile, dimineata s le sting, iar mai trziu cu prjini, care la vrf aveau un dispozitiv cu care puteau ntoarce robinetul si s dea drumul gazului, ca s-l aprind de flacra mic a unei lmpi din vrful prjinei. Iluminatul strzilor, care chiar n orasele mari ale Europei nu dateaz dect din secolul al XVIII-lea, e ns destul de vechi. Uzina de gaz aerian, introdus de o firm englez, a nceput s lucreze prin anui 1865. Cnd eram prin clasele dm urm ale liceului, s-au adus si "ciorapii" Auer deasupra flcrii, care fceau ca lumina s fie verzuie si mult mai intensiv. Nu e nevoie s insist ce revolutie a adus electricitatea, fr de care nu este posibil nici radio, nici telefonul si telegraful; fr ea n-am avea nici cinematografie. Nu voi vorbi de forta motrice a electricittii si de ntrebuintarea ei n fabrici. Pomenesc numai de aparatele puse n miscare de ea n casele noastre, ncepnd cu soneria de la us si cu fierul de clcat, continund cu masina de gtit si cea de cusut (care n copilria mea se punea n miscare nvrtind roata cu mna, iar mai trziu cu o pedal pe care clcai) si sfrsind cu radiatoarele ce ne-au adus n anii din urm o iluzie de cldur n locuintele nenclzite si cu masina de uscat prul splat foen-ul - al sotiilor si fiicelor noastre. Ce schimbare mare a adus electricitatea n viata noastr s-a vzut tocmai pe vremea cnd m plimbam prin Brasovul copilriei mele, att de sever ceunuflat seara. Nu pot prsi magazinul de instalatii electrice din Bulevardul Ferdinand fr s ating, n legtur direct cu el, o chestiune care e ct se poate de caracteristic pentru vremile de care vorbesc. Specializarea! De ea nu trebuie s uitm, cci ea s-a produs si a avut repercusiuni directe si la Brasov. In locul medicilor specialisti, la care te trimite s-ti fac radioscopia si analizele, aveai, precum vom mai vedea, pe medicul de cas. Se face o deosebire ntre inginerii de masini, de sosele, de poduri si ntre cei de la CFR. Avem pictori de interioare, peisagisti, portretisti, acuarelisti si alti "isti". La jurnalele mai mari economistul grijeste de pagina rezervat lui si n care nu gsesti articolul unui reporter ce a luat un interview sau al celui care scrie despre evenimentele politice sau despre sport. Profesorii mei mai btrni puteau da lectii de fizic sau de limba greac si latin, cci la examenul lor li se cereau toate aceste cunostinte, n plus istoria. Aceast universalitate le-a prins bine n 1917 si 1918, cnd parte din profesorii tineri de la liceul din Brasov erau mobilizati sau trecuti n Regat, si orele lor trebuiau repartizate asupra celorlalti si asupra pensionarilor chemati din nou la datorie. Dimpotriv, la Universitatea din Cluj nu era destul c aveam profesori de istorie veche (pe lng arheologie), istoria romnilor (dou catedre) si istoria universal, ci specialistii cereau si o catedr de medievistic. De frmitarea catedrelor de medicin nici nu pomenesc.

Chiar pe vremea de care vorbesc si prin care am trecut, s-a fcut si specializarea n negot. Prvliile cu caracter mai mult universal, cum erau la Brasov pe timpul bunicilor negustori vestiti - si cum sunt nc n parte pe la sate, unde se vinde bumbac si cratite de fier, cuie, pahare de sticl si crpe de cap sau bomboane, nu mai existau pe vremea mea (pentru ca s revin in marile magazine tip Louvre si Lafayette). Fierarul era fierar, sticlarul numai sticlar etc. Cu nmultirea populatiei s-au nmultit si prvliile, specializndu-se tot mai mult. Pe lng librrii, au venit papetriile, cci hrtia nu trebuia numai la crti si mai ales la tiprirea jurnalelor, ci ceea ce multi din noi nu stiu - n cantitti cu mult mai mari - la mpachetat (chiar si dup inventarea celofanului). Pe lng cele dou sau trei fierrii mari, s-a deschis pe vremea mea frumoasa prvlie a lui Kamner pentru lucruri de buctrie, care era plin vara de cumprtori din vechea Tar. Tot pe atunci veni prima prvlie de haine gata, ntia drogherie, un magazin de mnusi, altul de masini de cusut si biciclete, unul de instrumente muzicale, un magazin de covoare, altul, mai trziu, de linoleu. Tot mai trziu a venit la Brasov Iuliu Meinl cu cafea, ciocolat si alte cteva coloniale. Cacao nu se cunostea nc n copilria mea. Florile se vindeau, la anumite ore, n trg. Trebuinta de a avea totdeauna flori n cas si flori pentru cocoane, a adus florriile din ce n ce mai numeroase. Bombonriile si fructriile sunt si mai nou, venind cu "regtenii". Marile inventii moderne au adus, n sfrsit, multele magazine de masini, aparate electrice, radio si gramofoane, care nemaigsind loc n centrul orasului, au venit si pe Bulevardul Ferdinand, ca n cazul de la care am pornit la aceste consideratiuni ce ne-au oprit ceva cam mult. Am ajuns la captul bulevardului, la vila Kertsch. Din ea a muscat mijlocul bomba venit din vzduh. Aeroplanele! Ultima inventie mare a acestei dinti jumtti de veac. Ea este att de important ns, si va avea repercusiuni din ce n ce mai mari asupra ntregei dezvoltri umane, nct nu m-ar mira dac n curnd se va modifica tot felul de a gndi politic al natiunilor. Popoare care de veacuri lupt pentru cucerirea mrilor, probabil c nu vor mai fi stpnite de ideea unei iesiri comode si sigure la porturi calde, cnd tot vzduhul le este deschis. In copilria mea nici vorb nu era de aeroplane: si chiar la 1907, cnd am publicat n Dictionarul Academiei articolul "aeroplan" stiam att de putin despre el, nct i-am dat o definitie ridicol (4). Totusi, Brasovul copilriei mele nu era cu totul strin de ncercrile de a realiza o masin de zburat Chiar nceputurile aviatiei sunt legate de acest oras. In 1895 un brasovean facu o ascensiune, mpreun cu un ofiter, cu balonul de la Viena la Bratislava(5). Alt brasovean (si rud cu mine) era Alexandru Ciurcu, gazetarul fruntas de mai trziu si ajutor de primar al capitalei care de cnd aveam vreo zece ani se ridica cu balonul Montgolfiere deasupra Senei, la Paris. Pilotul su, francezul Buisson, s-a necat cu ocazia acestei ascensiuni. Incercrile de a cuceri vzduhul erau "n aer" si pe vremea mea.

Dar la Brasov fcu si Vlaicu ncercrile sale cu un model de aeroplan ce se tinea n aer cu ajutorul unei fsii rsucite de cauciuc care se destindea ca un arc. l nlt n curtea slii de gimnastic a liceului romnesc, n fata numerosilor si entuziasmatilor elevi, doi ani nainte de celebrele sale zboruri de la Cernuti, Blaj, Viena si Brasov. Aici ascensiunea sa fcut tocmai pe locul ce avea s serveasc mai trziu de aeroport acestui oras, lng care s-a cldit si marea fabric de avioane. La vila Kertsch sania cu lemne se d la o parte, cci n goan nebun vine din directia opus un automobil. Sensul unic - alt inventie modern - l sileste s fac un ocol prin Bulevardul Ferdinand ca s ajung n piat. Automobilul! Strbunicii si bunicii mei, negustori din Brasov plecau dup marf la Smirna sau Lipsca cu caruta. Romnii din Schei erau crutasi vestiti, care umblau cu carele lor lungi pn departe, dar mai ales pe Valea Prahovei, din care cauz li se zicea prahoveni. Tot cu o crut cu opt cai si ncrcat cu ln a plecat tata la studiu la Sibiu. Socrul meu (6), brasovean si el, plecnd la Viena, a mers pn la Vint cu posta. "Dilijantul" lui Sani pleca, pe cnd eram copil, din Brasov la Scele, iar la Bran plecam cu trsura si cu caii nostri, Cesar si Csillag, cel ce "lua hamul" sub coad si atunci pleca enervat la goan de se speriau cocoanele din trsura. Caii se speriau si de trenul ce ncepuse s fac cursa la Zrnesti, precum la nceput se speriau toti caii din satele ssesti cnd trecea cte un automobil pe lng ei. Abia cu vreo patru ani nainte de a m naste s-a fcut gara Brasov, prelungindu-se linia ce leag de atunci Viena cu Bucurestii. Gara de la Bartolomei e binisor mai nou si deservea la nceput numai linia spre Zrnesti; cea care duce la Fgras si Sibiu e si mai nou. Vremea crutii, a crei nsemntate ca mijloc de transport se cunoaste din gravurile timpului si din titlul unei crti de la mijlocul secolului trecut, n care un cltor strin scrie impresii din trile romne(7), trecuse n momentul n care s-a cunoscut forta aburului nchis ntr-un cazan. Doar nume ca Rotaru si ungureste Kerekes dovedesc rolul mare ce la avut carul si cruta odinioar. La sasi e rspndit si numele Wagner, cci mesterii care fceau trsuri erau sasi. In Blumna am mai pomenit si eu astfel de ateliere de fabricat si dres trsuri, predecesorii atelierelor si garajelor de automobile de astzi. Tot pe cnd eram copil s-a fcut tramvaiul n Brasov. EI era la nceput cu aburi, mai trziu cu motorin. Dac locomotiva nu mai pufia, n schimb rspndea un miros greu, dar nainta tot att de ncet si scrtia pe la cotituri de-ti lua auzul. Tramvaiul cu cai nu a functionat niciodat la Brasov, nici cel electric, ca la Sibiu. In schimb tram-ul cu cai, vehicolul obisnuit n Parisul de la 1900, era mijlocul cel mai comod de comunicatie mult timp dup aceea la Bucuresti. Acestuia, cnd urca strada Cmpineanu spre Teatrul National, i se mai aduga un cal, cci panta era destul de mare. Dac mai amintesc bicicleta cu o roat enorm si una mic inapoi, care iesise tocmai pe dnd eram copil, am trecut n revist vehicolele dinnaintea automobilului. Abia pe la 1888,

bicicletele, care acum aveau dou roate egale si mai mici, de nu trebuia s faci acrobatie ca s te urci pe ele, cptar si cauciucuri pneumatice. Doamne, ce urte mi se preau la nceput! Ca si ochelarii cu rame groase, dup rzboiul cellalt. Dar cum am mai spus, lumea nu era grbit si se simtea perfect de bine n faimoasele trsuri de Landau, mari ct niste corbii, cu perini mbrcate n plus rosu. In ele se urcau tinerii ce fceau vizite, si cu ele ne duceam vara n vilegiatur, La Zizin sau la Bran, cci desi erau mai scumpe - drumul la Bran costa cinci fiorini - ele erau att de ncptoare, de ne duceau pe toti, printi, copii si o servitoare pe "boc" adic pe capr. Legat la spatele trsurii, lng vizitiu, n trsur pn si pe scri, era bagajul cel mult. Chiar si pentru un cos cu pui gsea Deju loc. Dup ce ne urcam, mai punea pachetele cele mrunte la picioare, care ne amorteau de aveam impresia c iesim dintr-un furicar, cnd coboram. Desi locurile de dinainte erau si ele comode si cu perne, idealul copiilor era s stm, dac nu se putea pe capr, uitndu-ne la cai si cernd vizitiului s ne dea s tinem salurile, s sedem pe locurile dindrt, cu fata n directia naintrii. Nu tin mine s fi stat ns vreodat pe locul dinapoi, n toat copilria si adolescenta mea. In automobil m-am urcat trziu. Tot la Paris si tot pe vremea expozitiei de la 1900; el nea dus pn n Bois de Boulogne. Cnd treceam pe cmpiile Elizee, lumea tocmai se plimba, dar nu cu automobile, ci cu trsuri si echipaje elegante. A doua oar n viat m-am urcat n automobil pe la 1904, la Bucuresti, dup un chef cu prieteni. Masina zbura cu noi la sosea cu 25 de kilometri, asa de repede, nct unul din noi - prietenul Zaharia Brsan - striga soferului s opreasc, pentru c ptise ca Peter Schlemihl, si pierduse umbra, care nu se putea tine de automobil. Cea dinti motociclet am vzut-o la 2 noemvrie 1918, n Cernuti [...]. Ca si avioanele, automobilul a devenit posibil numai dup ce petrolul deveni cel mai lesnicios productor de fort motrice. Petrolul! Marea lui nsemntate fu recunoscut abia pe cnd eram copil. Apropierea Cmpinei si a terenurilor petrolifere din Valea Prahovei fcea ca brasovenii s fie la curent cu bogtiile ascunse sub pmnt si cu miraculosul triumf al aurului negru. Fratii Ienache si Ghit Pop, fiii unui negustor din Brasov, tovarsi ai ploiesteanului Hernea, au fost dintre primii petrolisti romni. G. Pop se plimba ns prin oras cu o elegant trsur tras de doi armsari negri. Nimeni nu bnuia atunci c echipajul cu cai va fi n curnd un anacronism si c tocmai petrolul, cunoscut la noi numai ca "gaz" pentru luminat, va fi cel ce va lansa automobilul. Abia cnd veni rzboiul trecut si cu el tunurile motorizate, avioanele si tancurile, s-a stiut ce evolutie poate aduce petrolul n arta de a purta rzboaie. In schimb, rzboaiele se duc n mare parte pentru cucerirea petrolului. Cel de-al doilea rzboi mondial a adus si petrolul sintetic.

Ninge! Ca niste fluturi albi, joac veseli prin aer fulgii de nea. E minunat iarna brasovean cnd, cu cciula tras pe urechi, naintezi prin zpada moale si curat, sau cnd te uiti din odaia cald, pe fereastr, la jocul fulgilor. In sobele mari de font - de "tuci" - cu figuri frumoase si nnegrite proaspt, arde focul npraznic. Prin usa lor mare ncap "nodurile" groase, ca s tin cldura mult timp. Ele fac un jar bogat de fag, care se vede prin cele dou guri din usa sobei - tinut deschis, ca focul s aib curent -, rosii ca niste ochi de balaur. Asa era n copilria mea, cnd sobele de teracot erau nc rare si "sopul" sau "pimnita"erau pline de lemne tiate de "firstrieri" unguri, care miroseau a rachiu si usturoi. Crbuni, brichete si cox nu se pomeneau, dar nici cminuri deschise, att de frumoase la vedere, dar rele la nclzit. Focul deschis pe vatr era numai la sate, iar caloriferele nu existau. Dar n 1943 sania cu lemne cu greu va gsi cumprtor pentru ele. Pn n satul de la poalele Bucecilor se vede c nc nu ptrunsese vestea c la Brasov se introdusese, tocmai n acel an, gazul metan. De aceea nu iesea fum, ca n alti ani, pe hornurile nalte, curtite de "urlieri" cu tichie neagr si obrazul plin de funingine. Il vom lsa dar pe omul cu sania lui strveche nedumerit la capul Bulevardului, pe care am gsit attea dovezi despre schimbrile petrecute n Brasov, de cnd l-am prsit, n 1895. Ele sunt att de mari, nct vorbind despre Brasovul de altdat, nu ai nevoie s cutreieri muzeele, arhivele prfoase si bibliotecile, ci ajunge s rsfoiesti cea mai bogat arhiv, amintirea. In ea se pstreaz documente menite s fie duse n mormnt de putinii oameni din generatia mea. De un lucru am uitat s pomenesc cnd am trecut cu cititorii mei pe Bulevardul Ferdinand. In dreptul Liceului "Mesot", strengarii de elevi au fcut un "glenci" ca pe vremea mea. Pe fsia neagr de ghiat sunt dungi albe de la cei ce s-au dat "ntr-o dung". Tot ca pe vremea mea. La aceast or matinal nu e nc nimeni pe strad, afar de brneanul cu sania. Ghetusul m tenteaz grozav. Ce-ar fi s mai incerc o dat? M uit n dreapta, n stnga, nainte si inapoi. Nimeni! Atunci incerc, dar asa de timid, de era s dau in nas. Fiecare vrst cu ceea ce i se potriveste. Cltorului i sade bine cu drumul, iar btrnilor cu amintirile. Totusi, cel ce o viat ntreag si-a pus ntrebarea "oare cum era mai nainte?", nu poate sri peste trecut, cci toat cultura umanist la care ne-am adpat deriv de la acest trecut. Cu ct acest "mai'nainte" este mai departe, cu att ni se pare mai vrednic de atentia noastr. De aceea, nainte de a trece la amintirile din anii copilriei si adolescentei, care rmn partea esential a acestei crti, vom face un popas la vremile trecute.

Dar nu vom scrie pagini de istorie propriu-zis, ci vom face ceea ce vedem c se ntmpl cu soarele cnd, n zilele posomorte, strbate din cnd n cnd printre nori, luminnd un coltisor al peisajului. Ceea ce este n aceast parte, ne apare deodat luminat si atit de deslusit, nct si restul, rmas n clar-obscur, se ghiceste. Iar a ghici are mai mult farmec dect ceea ce e spus ndelete si amnuntit.

PE URMELE TRECUTULUIS-a ntmplat iar minunea. Mai nti un luciu verzui, apoi, dup o ploaie cldut de primvar dintr-odat niste vluri de muselin verde au acoperit toat Tmpa. Ca o cortin de teatru, ele s-au ridicat, mai nti de pe crcile tinere ale desisului format de tufe, apoi au descoperit cununele copacilor. Atunci noi, copiii, nu ne-am mai rbdat n cas, ci am plecat pe cele douzeci si cinci de serpentine spre vrful muntelui. Pe drum, printre pietricele de var, ddeam de nenumrati melci albi sau pictati cu dungi cafenii n spiral. Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne boieresti Si te du la balt Si bea ap cald, Si te du la Dunre Si bea ap tulbure . . . Ca prin minune, scoica ncepe s se cumpneasc spre dreapta si spre stnga, si de sub csulia lui se desfsoar melcul. Mai nti iese la iveal partea dinainte, apoi coada cu vrful ei asculit. Totul alunec acum tacticos, lsnd o dr argintie n urma sa. Deodat, iat si antenele, desghiocndu-se de sub pielea groas. Dou, mari si drepte, si dup ele alte dou, mai mici. In vrful lor sunt niste puncte negre, ochii, cu care melcul pipie realitatea de care visase toat iarna. Coarne, da, dar ce nzdrvnie or mai fi coarnele "boieresti"? Se va fi ntmplat, nu-i vorb, ca si cte unui boier brbos s-i fi pus coarne vreo boieroaic oaches, dar cu greu vor fi fcut aluzie la ei ciobnasii care au nscocit aceste versuri copilresti, cnd bteau primvara drumurile transhumantei, de la baltile Dunrii, n muntii transilvani. Aceste enigmatice coarne "boieresti" sunt ceea ce filologii numim "etimologie popular". Pe cnd pe la noi triau nc bourii ou coarne mari si drepte, antenele melcului au fost asemnate cu ele. Dar, cu timpul, turmele de bouri au disprut si coarnele "bouresti" ale melcului erau o figur nenleleas. Cuvntul, ce nu mai avea sens, a fost nlocuit cu altul, asemntor, din limba curent, rmnnd ca oricine s-si nchipuie ceva cnd a nceput s zic coarne "boieresti". Pentru noi, cei ce studiem limba si cutm s strbatem n tainele ei, aceast etimologie popular e o pretioas urm a trecutului. Vinerea se gseau, pentru amatori, melci - pe cnd erau nc cu poarta de scoic nchis la csuliile lor - de vnzare "Sub Bucium". Azi i zice acestei piete mici "Prundul Rozelor", numire care e tradus dup nemtescul "Rosenanger" (iar acum n urm Piata

Gheorghe Enescu). Numele nemtesc e vechi si s-a dat cnd aici era ntr-adevr un prund pe care cresteau tufe de trandafiri slbatici. Din Schei venea valea n dreptul Sfatului, unde era "Podul Minciunilor", se dasprtea n dau brate, unul curgnd pe Strada Vmii, spre Brasovul vechi, iar al doilea spre Blumna, avnd albia prin locul Ulitei Cldrarilor. Intre cele dou ape era un prundis cu tufisuri de mrcini, greu de strbtut. Pe cnd eram n clasele din urm ale liceului, spndu-se temeliile bisericii din Trgul Grului si ale casei din coltul Strzii Cldrarilor cu Strada Coresi, oamenii au dat de piatr de ru din prundisul ce era pe aici. Cine cunoaste aceste lucruri nu se va mira nici de numirea "Sub Bucium", dac stie c cuvntul "bucium" e n limba noastr un omonim, adic o vorb care ascunde ntr-aceeasi form dou cuvinte deosebite. Afar de buciumul cu care buciumm, mai avem un bucium, cu pluralul buciumi, care n unele prti nsemneaz "trunchi, bustean", si care se gseste cu acest sens si la macedoromni. Se pare c acesta e un element vechi n limba noastr. In orice caz, n Brasov numirea aceasta, care nu mai e nteleas astzi, dateaz de pe vremea cnd pe aici nu se ntinsese nc orasul, deci nainte de secolul al XV-lea. Valea, care venea uneori mare, ca cele mai multe ape de munte, aducea trunchiuri de copaci smulse din pduri, sub care era acoperit tot locul. "Sub Bucium" e deci alt urm din trecut, dovedind existenta romnilor n Brasov nainte de 1400. Aceast ap, ce venea din Schei, curgea prin locul pe care e astzi Strada Gh. Baritiu si care se numea mai demult "Trgl Cailor", nemteste "Rossmarkt". Ca si "Trgul Boilor" (numit n vremea din urm strada N. Titulescu si apoi Diaconul Coresi), n aceste numiri de strzi, care au prut desigur vulgare edililor nostri, avem iarsi dou urme pretioase din trecut. Nu e curios ca boii si caii s se fi vndut si cumprat n plin centru al orasului? De obicei oborul de vite e la marginea lui. Asa era si n Brasov, cci vechea Cetate era mrginit spre nord si nord-vest de aceste dou strzi. Deci o nou urm a trecutului. Mai interesant e numirea nltimei ntre cele dou turnuri care se disting bine din vrful Tmpei, reproduse si de noi, cel Alb si cel Negru. Nemtii i spun "Raupenberg", adic "muntele omizilor"; romnii n-au, pe ct stiu, un nume pentru ea. Sftosul cronicar al Brasovului stia s ne povesteasc despre o invazie de omizi n anul 1603, de la care si trage numele(8). Dar cel putin cu dou veacuri mai veche e arestarea numirei "Ruppe gaz", si din 1542 "Ruppin Berg". Avem a face, evident, cu o etimologie popular si o apropiere ulterioar de cuvntul "Raupe", n locul nenlelesului "Ruppe". Ca si satul Rupea, avem deci un toponimic nemainleles astzi de romni, care e ns de origine latina, venind de la "rupes", cu ntelesul de "sunc". De fapt Turnul Negru e zidit pe niste stnci, ceea ce explic geneza acestei numiri. Cnd ea a disparut din limba romn, fr ca alta s-i ia locul, aceast prelioas urm a trecutului s-a conservat n toponimicul ssesc, nenleles nici el, si de aceea predestinat la etimologie popular.

In acest anotimp, cnd frunzisul copacilor btrni nc nu e prea des, se cunoaste bine, de pe serpentinele Tmpei, si piata Sub Bucium, si Turnul Negru, si linia ce marcheaz strzile Trgul Cailor si al Boilor. Cu ct urci mai sus, distingi ns din ce n ce mai anevoie conturul ulitelor, iar cnd ajungi n vrf, la patru sute de metri deasupra Brasovului, vezi numai o mare de case. Acum esti pe stnca ce de jos se vede ca o creast ce ncunun pretele muntelui. Din cauza acestei culmi abrupte i zic nemtii muntelui "Zinne". Cum se face ns c romnii, care au de obicei pentru muntii lor numiri att de plastice, ca Omul, Babele, Strunga si alte nume ce se ntlnesc n Bucecii apropiati, s fi dat n cazul acesta numele att de nepotrivit, ce aminteste cuvintele "tmp" si "tmpit"? De cnd N. Draganu a dat explicarea cea adevrat, stim c de fapt avem a face cu alt cuvnt, omonim, si c sensul original al Tmpei e cel de "stnc abrupt" (cum e cea din vrful muntelui), deci tot un fel de "rupes". Cuvntul e strvechi n limba noastr, de origine preroman. Il gsim si n dialecte meridionale italiene si la albanezii din Calabria. Din vrful Tmpei ai o priveliste ncnttoare. S aruncm o privire circular asupra muntilor nalti si sesului mnos al Trii Brsei. Urmele trecutului ne apar si aici la tot pasul. La rsrit ai coltul sud-estic al Carpatilor cu munti strpunsi de trectori mult umblate pe vremuri: Santul, Bratocea, Predelusul. Ele te scot n Valea Teleajenului, cu mnstirea Cheia, sau la Mneci si Vlenii de Munte, iar de acolo la Ploiesti, care, ca si Brasovul, concentreaz drumurile ce ies din trectori. Apa Buzului, care ia mai nti directia spre nord, voind s se verse, ca celelalte ape din partea locului, n Olt, se rzgndeste, si la Intorsura Buzului o ia spre est, ca s se verse n Siret, aproape de revrsarea acestuia n Dunre. La Vama Buzului casele sunt risipite. Tunelul de la Teliu - lung de 4370 de metri, deci cel mai lung din Romnia - te scoate, de ctiva ani, de-a dreptul la Galati si Brila. Prin Buzaie treceau odinioar negustorii ce aduceau peste si vin din Tar, dar tot pe acolo s-au scurs clretii cumani si turci ce au napdit Tara Brsei, rvnind la produsele pmntului ei fertil si la bogtiile acumulate de o populatie harnic si strngtoare. De la Intorsura Buzului pn la Brasov nu sunt dect 38 de kilometri. Dar nainte de cumani si turci au trecut pe aici, n diferite timpuri, alte popoare, ce debordau din stepele Rasritului. La Teliu se vd urmele unei fortificatii de pmnt contra ttarilor, dar avem si urme preistorice. La Mameciu-Ungureni se vd niste ruine. La Crasna unde Buzul prseste Transilvania, s-au gsit urme bogate din paleolitic. Dac te ndrepti de la Ciucas mai spre miazzi ctre Piatra Mare, vezi de pe Tmpa gura trectorii Timisului. Astzi ea e cel mai frecventat pas al Carpatilor, prin care se scurg pe soseaua asfaltat automobile elegante si camioane grele, ncarcate cu marf. Inainte vreme crau pe aici carele cu boi din Tara Brsei blocuri mari de piatr, din niste cariere de la poalele Pietrei Mari, la Brasov, pentru zidurile Bisericii Negre. Trectoarea Timisului nu era ins deschis carelor pn la cumpna apelor. Prin ea umblau, numai pe jos, tranii romni sau, cu cai ncrcati, locuitrii din Scheii Brasovului. Pentru acestia nu

trebuiau zidite fortificatii intrite, ci ajungea o vam, ca cea nfiintat la 1599(9). Cu doisprezece ani mai trziu trec n Transilvania trupele lui Radu Serban, chemate ntrajutor de brasoveanul Mihail Weiss contra lui Bathori(10), cci ostasii munteni erau deprinsi cu potecile muntilor. Abia cnd trupele austriece pornesc, n 1736, contra turcilor, ele fac o sosea prin trectoarea Timisului, pe care ncepe, la 1790, s circule si posta. Cu doisprezece ani mai trziu o ntrebuinleaz cei saptezeci de mii de fugari dinaintea fiorosului Pazvante(11). Soseaua actual ncepe s se lucreze abia la 1840, iar tunelul ce strpunge n serpentine muntele, de 936 de metri de lung, se deschide abia n 1879. Spre miazzi se vd la orizont munti mari. Mai aproape Postovarul, a crui ultim ramificalie e Tmpa, iar mai departe masivul Bucecilor. Intre ei e o depresiune pe care rsnovenii o ntrebuinteaz ca trectoare. Adevarata si vechea trectoare n Muntenia, care te scoate la Cmpulung si Trgoviste, e la Bran. Ea urc ntre Buceci si Piatra Craiului, trecnd prin mai multe sate ce mpreun alcatuiesc plasa Branului, si ai cror locuitori - colibasii - locuiesc n casele lor risipite pe coastele muntilor pn la 1300 de metri. Asa nalt nu mai e alt sat n Romnia. Castelul din Bran, zidit de brasoveni n 1377(12), pe o stnc ce nchide trectoarea asa de bine, c nu l-au putut lua nici asediatorii ttari, nici curutii lvi Tokolyi, nici turcii n 1789(13), are dincolo de munti, nainte de-a ajunge la Dmbovicioara si Rucr, o replic ntr-un mic castel medieval ce domin toat valea. Ruinele lui sunt pe Dealul Sasului. Dar mai interesante dect aceste castele si castelul din Rsnov, care servea ca loc de refugiu locuitorilor cnd o nou incursiune inamic era iminent, sunt casele-fortrete ale brnenilor. Aceste "case-ocol", de brne cioplite si solid ncheiate, nchid de toate prtile curtea. Nici hotii, nici lupii nu pot ptrunde n locuinta cu dou odi si buctrie, nici n grajdurile n care se tin vacile, boii - cnd sunt -, de obicei si calul, indispensabil la drumurile lungi si anevoioase, servind si de cocin porcului si cotet al ginilor. Lng poarta din fat si la pretele din fund, sub acoperis, sunt acaretele acestor locuinle, n care gsesti toate cele trebuincioase pentru un trai autarhic: sania si sculele mai mari sunt ntre grajd si cotet, rzboiul de tesut n cas, fnul pentru iarn n podul de la grajd, iar locul pentru oi n "polatra" de lng cas, sub continuarea acoperisului, unde si iarna e cald. In asemenea case si triesc de multe veacuri brnenii traiul lor greu, dar sntos [...], pscndu-si turmele defrisnd pdurile si cutnd s echilibreze prin transhumant ariditatea solului si greutatea iernilor. Ca si rsnovenii si scelenii, oieri si ei, dar mai aproape de Brasov, ei au fost adevrati fii ai muntilor, ale cror poteci tinuite le cunosteau, pentru ca s gseasc acolo loc de refugiu n vremuri vitrege si sa serveasc de iscoade brasovenilor sau de intrepizi contrabandisti, cnd hotarul dintre cele dou Tri era pzit sau nchis. Spre apus, crestele Pietrei Craiului nchid hotarul vederii. Dup ele sunt muntii Fgrasului si Valea Oltului, la care ajungi pe la Poiana Mrului si Holbav, cu casele lor risipite pe dealuri.

Spre miaznoapte, sesul Trii Brsei se strmteaz, fiind cuprins ntre Mgura Codlei, Codrul Persanului si munti Scuimei. Si aici gsim urmele altor vremi. Si nu numai n satele ssesti, ale cror biserici sunt nconjurate de ziduri puternice, ca la Prejmer, ci si n localitli cu ruinele unor cetti ce au luptat vitejeste, ca cea din Feldioara. Niste fortificatii de pmnt se vd si la Smpietru, iar pe colina Vitel s-au gsit obiecte din neolitic. Lng Crizbav e o statiune preistoric, iar pe "Muntele Cettii" de lng acest sat, la o nllime de o mie de metri, sunt urmele unei cetati cu vedere larg spre Tara Brsei. Dar cea mai desftat priveliste o ai din vrful Mgurii Codlei, de 1294 metri. Buzaiele si Scelele, sesul Brsei si Branul se desfsoar la picioarele tale. Acest munte ce domin partea cea mai mare a judetului Brasov, era ca fcut pentru o cetate. Si, de fapt, ceva mai jos de pisc se vd si azi ruinele unui castel de piatr, n caree odinioar s-a aprat un fiul rebel al unui domn umgar(14). La mijlocul secolului al XIV-lea ea a fost drmat de ttari. O asemenea cetate era si pe Tmpa. Pe cnd eram n liceu la sasi, ni se spunea c ea era una din cele sapte castele care au dat numele nemtesc al Transilvaniei, Siebenburgen, si c a fost cldit de cavalerii teutoni chemati n 1211 de regele ungur Andrei II. De fapt acesti zgomotosi rzboinici au prsist ns tara dup 25 de ani, dup o campanie contra cumanilor, nct ei n-au avut vremea material s zideasc aceasta si attea alte cetti din Tara Brsei. Spturile ce s-au fcut pe Tmpa au dat la iveal obiecte din neolitic. Nu se putea ca aceast cetate mare si cu o vedere att de cuprinztoare s nu fi servit si altora, nainte de veacul al XIII-lea. De aceea Treiber, Lacea si altii sustin astzi c ea e anterioar venirii colonistilor germani. Cetatea a fost drmat din ordinul lui Ioan Corvin, la anul 1455, cci dac turcii ar fi pus mna pe ea, ei ar fi avut n mni cheia ntregii regiuni, cu orasul Brasov cu tot. Precum cel ce a distrus-o a fost un romn, tot romni au fost, pe ct se pare, cei ce au ridicat-o mpotriva cetelor de nvlitori ce veneau prin trectori din Brganul apropiat, adevrat bulevard al calretilor din stepe. Ceva mai jos de cetate, pe depresiunea dintre Tmpa si muntele Gorita, era o asezare veche. Aici era ap - care lipsea cettii - si erau brate ca s-o apere si s-o hrneasc. Chiar dac numirea Cutun, care i se d acestei prti si care este, evident, identic cu cuvntul "ctun", nu este un termen militar, cum crede Lacea, ci nsemneaz numai un grup de case ceva mai distantat, ea este o urm pretioas despre vechimea si legtura ei cu cetatea de pe Tmpa. Satul scheilor pare a fi fost mai spre sud, unde pn azi s-a pstrat numirea "capul satului". Cnd, n secolul al zecelea, mpratul Otto cel Mare a btut pe slavi si un numr mare din ei au czut n captivitate (15), numele de slav, n forma ce o primise cu timpul, a devenit vorba cu care lumea se obisnuise s exprime notiunea de "sclav". Dar n prlile estice contactul cu slavii era mai vechi si dateaz din secolul al VI-lea. Precum pentru claves, numirea latineasc a cheilor, avem chei, astfel pentru sclavi avem schei, cu treceri fonetice din cele mai vechi. Aici, n est, numai la albanezi si la dacoromni s-a conservat si sensul originar, cel etnic de "slav", n opozilie cu bulgarii, neogrecii si chiar cu macedoromnii, la care acest cuvnt nsemneaz "rob, servitor".

Ca locuitorii din marea comun Scheia de lng Suceava si din satele Scheia, Scheaua, Scheiul si Scheiulul n judetele Brila, Prahova, Roman, Vaslui, Arges, Buzu, Muscel, Dmbovita, Scheii Brasovului au fost la origine o colonie slav, romnizat ns cu desvrsire nc din secolii X-XI. Dup dovezile aduse de G. Kisch, la venirea sasilor n veacul al XIII-lea nu mai existau slavi care s vorbeasc slavoneste n prtile unde s-au asezat ei n Transilvania. Urmele lor se cunosc din numele ce li-l dau romnii din satele vecine, cci ei nsisi nu-si zic schei nici in Brasov. Faimoasa Psaltire Scheian se numeste dup Sturdza Scheianul, care a druit-o Academiei Romne. Schei e o suburbie a Cmpulungului muscelean. Schiau era un locuitor din Bran, un ofiter din armata austroungar, cu care am fcut armata, sotul scriitoarei ardelene Constanta Dunca-Schiau etc. Dac n Scheiul Brasovului o strad se numea Cacova, ca un sat din judetul Sibiu, acest cuvnt slav nu a fost adus de bulgari n secolul al XIV-lea, ci dateaz din timpul convietuirii slavo-romne din vremurile vechi. De la bulgarii din veacul al XIV-lea a rmas doar cte un cuvnt izolat si pierdut din graiul zilnic, ca acel "btus", cu sensul de "cizm", care se mai mentine n numirea "Podul Btusilor", unde se vindeau cizmele mesteirilor brasoveni, nc din veacul al XVI-lea, Scheienilor si satelor din mprejurime. Cei ce cred c Schei e numele ce s-a dat unui cartier al Brasovului dup salahorii bulgari la zidirea Bisericii Negre comit un anacronism. Acestia au venit la 1392, fugind de turcii nvingtori n Peninsula Balcanic, si au fost angajati ca lucrtori la catedrala al crei nceput dateaz de pe la 1377(16). Unii din ei s-au asezat la Rsnov si Codlea. Celor din Brasov si familiilor lor li se ddu adpost n cartierul coreligionarilor lor de la sudul orasului [...]; romnul ospitalier i-a lsat s se aseze lng el. Dealtfel nici nu au fost ntrebati de cei ce se considerau stpni si peste aceste locuri. Dac, n 1480, n "Belgerey" listele contribuabililor numr 37 de romni, afar de cei 72 de birnici romni din Ciocrac, Ulita Furcoaie si alte strzi din Schei, desigur c acestia nu erau urmasii salahorilor bulgari, ci oameni nstriti si proprietari de case din populatia veche romneasc. Nici biserica n care se nchinau n Schei fugarii ceilalti dinaintea turcilor, greci, bulgari si armeni, pe care-i menlioneaz anume, alturi de romni, o bul a papii Bonifaciu al IX-lea din anul 1399, nu era, desigur, ridicat de bulgarii ce fuseser angajati numai cu sapte ani mai nainte la zidirea bisericii ssesti. Domnii romni nu s-ar fi artat asa de darnici, dac Sfntul Nicolae ar fi fost n secolul al XVI-lea locul de nchinare al acestor lucrtori manuali. Cu toate acestea, unii istorici continu s pun nceputurile Scheilor in legrur cu venirea acestor bulgari prin faptul c numele lor de "bulgari" n-ar trebui luat n sens etnic, ci geografic. Dar cu Btasovul corespondeaz, nc la 1521, romneste, Neacsu, cel ce rupe cu traditia scrisorilor scrise slavoneste. Cu vreo cincizeci de ani mai trziu tipreste Coresi ntiele crti romnesti ntr-o limb-model. Dac cronicarii brasoveni - sasi si romni - au dat venirii acestor bulgari un rol deosebit de nsemnat, e fiindc, pentru sasi, ea sttea n legtur cu zidirea bisericii lor, de care erau att de mndri. Romnii erau elementul pe care erau deprinsi s-l ignoreze. Cronicarii romni se ntemeiau pe cele scrise de sasi. La socotirea anilor li s-a ntmplat chiar c primul dintre ei a gresit cu o sut de ani la prefacerea anilor de la facerea lumii si nasterea lui Hristos, iar urmtorul a

repetat gresala. "De la venirea bulgarilor" si asezarea lucrtorilor bulgari n Schei, deveni astfel un fel de "ab urbe condita", formul att de simpatic cronicarilor. Ceea ce sa ntmplat dup aceea a fost un fenomen din cele mai banale. Sasii au numit Scheiul "Belgerey", ungurii"Bolgarszek", iar romanii din mprejurime vorbesc si ei adesea de "bulgarii din Brasov" - cum face popa Bucur Puscasu din Sohodolul Branului la sfrsitul veacului al XVIII-lea - si de "Bolgarseghiu", cum face alt bunic al bunicului meu din Prejmer(17). Preistorie, antichitate, evul mediu si vremuri moderne, toate timpurile vorbesc din dezgroprile arheologice, din ruinele unor cetti asediate de cetele de clreti ce veneau nvalnic pe caii lor sirepi, din soselele asfaltate si din trenul ce pufie pe panta trectorilor. Valuri, valuri s-au scurs din cele mai nebuloase vremuri, popoare ce nu mai ncpeau n Orientul cu o suprapopulatie endemic. Dar ce e val, ca valul trece, zice poetul. Muntii au aprat si au sporit populalia indigen, care le cunostea tainele si ascunzisurile n vreme de primejdie. De pe culmile lor, strmosii nostri au dominat de fapt pe venetici; din cuceriti ei au devenit cuceritori. Chiar dac limba lor nu mai e cea a dacilor ce le-au dat nastare, firea si felul de a privi si a primi viala a rmas aceeasi. Procesul acesta nu se poate urmrii n arhive cu documente mucegite sau cu crti pline de colb, ci viziunea istoric o capeti zbovind prin muzee arheologice si etnografice sau iesind, ca geograful modern, pe teren. Fr documentul scris, cei mai multi istorici sunt dezarmati, cci n-au ce interpreta. Cu ajutorul diferitelor "grafii" si "logii", arheologia, filologia, etnografia si geografia, noi sperm ns s deslusim urmele nescrise ale trecutului. Combinate, dou din ele au dat noile descoperiri ale geografiei linguistice. Vom cerceta mai nti ceea ce au scos arheologii din pmnt, si cnd n-au mai gsit acolo nimic, ne vor ajuta etnografii ca o completare a spturilor. Dezgroprile arheologice din Brasov si din mprejurime au scos la iveal cteva urme interesante preistorice, cuprinznd paleoliticul, neoliticul, epoca de fier cea mai veche si cea numita "La Tene". In Brasov ele au fost gsite n diferite regiuni, la Sprenghi, pe Dealul Melcilor, la Pietrele lui Solomon, la crmidaria lui Schmidt si n saua Tmpei(18). In multe puncte din Tara Brsei si pe trmul Oltului s-au facut de asemenea descoperiri interesante, acestea din urm pstrate n muzeul din Sfntu Gheorghe. Cele mai importante sunt cele de la Bod, cea mai apropiat statie de cale ferat ce duce spre nord, iar la o deprtare de vreo patru kilometri dincolo de Olt, la Ariujd. Despre dezgroprile acestea, unde se cunosc bine vetrele ctorva case din epoca de piatr, geograful S. Opreanu zice c ele reprezint cel mai vechi tip de cas romneasc. Obiectele scoase din pmnt o morisc primitiv de piatr, linguri, rztoare, cutite de cremene, sule de os, undite si brtri de aram, un sigiliu si vase de lut ars cu ornamente n spiral, arme si obiecte diverse casnice - sunt n mare parte de pe vremea cnd oamenii fceau concurent ursilor n cutarea mierei, cu care si ndulceau mncrile. Pe atunci la Bod nu era fabrica de zahr (care s-a zidit pe cnd eram copil) instalat cu cele mai moderne masini, att de deosebite de uneltele gsite sub pmnt. Doar limba mai

pstreaz amintirea timpurilor strbune. In loc de zahr se zice - pe la Cluj - miere si astzi. Intia constatare ce se impune este c toate aceste locuri cu urme preistorice sunt n asezri sau lng asezri locuite si acum. Aceast permanent(19) este, desigur, rezultatul unor conditii favorabile de trai si unor conformatii de teren prielnice, dar ea ne arat, ca si straturile suprapuse la statiuni arheologice renumite, c omul se ntoarce unde au locuit naintasii si sau, cnd nu exist continuitare propriu-zis, se asaz pe locuri care geograficeste se impun ca asezri n toate timpurile. Ne mai bate la ochi si faptul c aceste statiuni preistorice sunt asezate de obicei pe cte o ridictur care domina mprejurimea. Examinnd aceste obiecte ne putem face o idee de starea de civilizatie la care ajunsese omul preistoric si la noi. Armele erau pentru fiarele pe care le vna si pentru dusmani. Acestia nu se deosebeau de el prin credinj si limb, ca mai trziu, cnd oamenii se omorau unii pe altii pentru religia si nalionalitatea lor, dar rvneau, ca si astazi, la avutia semenilor lor. Ideea de proprietate exista si pe atunci. Sigiliul desigur, avea rost s o precizeze. In loc de initialele numelui, el avea gravat o figur apartinnd numai unui anumit proprietar, ntocmai precum oierii nostri si recunosc oile dup "preduceaua" ce o fac n urechea lor. Brtara de aram mpodobea, ca si azi, bralul cutrei frumoase, cci setea de podoabe este, desigur, strveche. Bijuteriile femeii preistorice au fost ns la nceput amulete sau un pretext de obiecte cu care alungi spiritele necurate sau ruvoitoare. Romncele noastre poart la gt salbe, fr s-si dea seam c originea latin a acestui cuvnt este n legtur cu verbul a "salva" de rele. Tot att de veche este dorinta omului de a se nconjura de lucruri artistice (care dealtfel erau si ele puse mai ades n slujba cultului religios). Linia avntat a vaselor de pmnt ars si ornamentele de pe ele, care se continu n ceramica noastr de la tar, o dovedeste ndeajuns. In pesterile din Pirinei omul preistoric a desenat si vopsit pe peretii de stnc figuri de animale care indic un real talent artistic. Sculpturile pe lemnul betelor, al furcilor si al altor obiecte, precum si podoabele colorate ale oulor de Pasti si alesturile camsilor sau testurile scoartelor trnesti dovedesc c aceast preferint pentru obiecte de art s-a continuat din timpuri preistorice pn astzi la tranii nostri. La ei gsesti si materialul menit alterrii sau pieirii, din care se fceau obiectele. Acestea nu s-au putut pstra n pamnt. Dac arheologii vorbesc numai de epoca de piatra sau de bronz si fier, cauza este c acest material tare si trainic a nfruntat urgia timpului. Dar tot att de vechi ca piatra e lemnul folosit de omul primitiv. Bta, ca prelungire a bratului, care nu lsa fiara sau dusmanul s se apropie si l alunga sau rnea, ca si piatra ce lovea de la distanl, lemnul pe care se putea sprijini sau care se ntrebuinta ca prghie la miscarea sau ridicarea greuttilor, lemnul ca material de fcut foc; n sfrsit, bucata de trunchi de copac ce a dat ntia roat, apartin vremilor strbune. Ele ni se pstreaz n muzeele de antichitti, dar umplu si dulapurile muzeelor etnografice, cci lemnul a rmas materialul principal din care tranul nostru si face casa si obiectele din ea. Cu garduri de rzlogi sprijiniti pe gnji n form de colac si mprejmuieste iarba si poienile din lurul casei si azi, fr ntrebuintarea altui material; din brne de brad si cladeste casa; de lemn

e bta ciobanului si fluierul din care doineste; de lemn sunt vasele din stn si cuiele de care si atrn ciobanul lucrurile, ca si ncuietoarea usii; din lemn sindrilele; cu care e nvlit casa sau coliba, si lingura cu care mnnc. Cu cutitul primitiv de cremene cioplea omul preistoric lemnul din care si fcea asemenea obiecte, mai primitive, fireste, dect astzi, dar nu cu mult deosebite, si cu sula fcea n scoarta de brad verde gurile prin care trecea o fsie de coaj mldioas, despuiat de pe crengile nor arbusti, pentru ca s nchid nvelitoarea brnzei. Insusi cuvntul "scoart", pentru chilimul care acopere laita sau peretii ca coaja copacului, spune multe. Din lemn e si rbojul pe care nsemneaz tranul nostru ceea ce i datoresc altii; iar cnd brneanul pescuieste, el nu ntrebuinteaz undita de metal, ci ca omul primitiv, "sclceaza". Aceasta e o blan scurt, cam de un metru, din lemn cioplit cu barda. La cele dou capete ale ei, n niste guri, intr o nuia groas de alun, ndoit n form de arc, pe care pescarul se reazim cu minile cnd apas cu piciorul pe lemnul nfipt la mijlocul blnii. El nainteaz astfel pe cursul rului si scormoneste pietrele din fundul albiei, ca s tulbure apa si sa strneasca pestele ascuns sub bolovani si s-1 goneasc n sacul pe care alt pescar l line gata, ceva mai jos. Pe mosorul simplu, care ni s-a pstrat fiindc era de lut ars, omul preistoric depana firul legat de undita de aram si cel ce era ntrebuintat la cusut. Lespedea de piatr pe care mcina grunjele o gsesti si astzi la stn. Pe ea frmijeste ciobanul sarea pentru oi. Din neolitic e oaia, care n satele noastre de munte a jucat un rol att de mare. Pe lng lapte si carne, ea a dat stramosilor nostri pielea si lna din care si-au pregtit hainele cu care se nvleau ca s nfrunte gerul acestor regiuni. De cciula si sarica strbun am vorbit mai nainte. Aici as mai voi s adaug un lucru de care trebuie tinut seama cnd ne imaginm veacurile de altdat. In satele de munte unde au trit strmosii nostri, ei aveau la cas tot ce le trebuia pentru nevoile lor reduse. Numai bucatele, ce nu cresc dect n pmnt mnos si n clim mai cald, trebuiau aduse de la ses, n schimbul lnii, brnzei, pieilor si lemnriei de care aveau nevoie cei de la tar. Aprovizionarea cu aceste bucate se fcea la rstimpuri mari, dar cerea totusi un contact de bun vecintate cu oamenii de la ses, de obicei de alt neam. Si mai cerea cunoasterea potecilor tinuite. Arheologia si etnografia se ntretes la noi, cci tranul romn de la munte pstreaz nc, n traiul lui zilnic, urmele unui trecut strvechi datnd din epoca preistoric. Din epoca bronzului dateaz si neamul tracilor, strmosii nostri. Urmele acestora nu se vd numai n muzee, ci si ntr-o arhiv cu mult mai bogat, n limba ce o vorbim. C obisnuinta m va face s zbovesc mai mult la asemenea cercetri, e firesc. Cred c nu pot cumpni aceast preferint dect evitnd explicrile prea savante. Am fcut expenenta c vorbind pe ntelesul tuturor si evitnd o expunere prea arid, interesul pentru limb este viu la orice om cult. Din respect pentru acest cititor ndrgostit de limba printeasc, am tiat lumtate din acest capitol n care, dintr-un fel de deformatie

profesional, zbovisem prea mult la explicri linguistice ce mie mi se preau nou si interesante. Dar a scrie bine - si cine nu are dorinja s o fac? - nsemneaz a sti s omiti ceea ce oboseste interesul cititorului, iar nu s zbovesti la ceea ce te intereseaza pe tine. Voi ncepe cu cteva consideratiuni de ordin general, care preocup pe linguistul actual. Ele tin de geografia linguistic, numit si linguistica spatial, un ft al secolului nostru. Atlasele linguistice - si cel romn e unul din cele mai bogate, moderne si mai interesante - au dus la unele principii ce rstoarn multe teorii vechi si pun n circulatie altele, ce explic usor si convingtor unele lucruri inexplicabile pentru naintasii nostri. Asa sunt, bunoar, asemnrile cu totul izbitoare ntre limba romn si dialectele din Italia meridional, din Alpii Retici, din Spania si mai ales din insula Sardinia. Cu nici una din aceste tri romanice noi n-am avut un contact mai intens, nct pe vremea cnd asemnrile ntre dou limbi nrudite se explicau, romanistii nu prea stiau ce trebuie s cread. Astzi stim c ntre dou sau mai multe cuvinte sau forme, cea mai veche e de obicei cea care se pstreaz n ariile marginale si izolate, adic la periferia unui teritoriu linguistic si n regiunile lipsite de mijloace de comunicatie, mai ales n insule - cuvntul "izolat" vine din italieneste "isola", adic "insul" - si n munti greu de strbtut. Cteva exemple vor ilustra ceea ce am suslinut. Le vom alege din Tara Brsei. In Alpii Retici si pe Buceci s-a pstrat un foarte vechi cuvnt, din vremea cnd pe la noi erau celti. E numirea "jepi" pentru acel fel de conifere trtoare ce cresc la ntimi la care bradul drept nu mai poate face fat furtunilor. In Italia meridional si la colonia albanez din Calabria am spus c s-a mentinut alt cuvnt strvechi, Tmpa. Evident c el nu a fost mprumutat din limba albanez pe cnd strmosii nostri erau, cum sustin cei ce ne contest continutatea, n Peninsula Balcanic, cci albanezii din Albania n-au acest cuvnt. Au ns alte elemente lexicale comune cu limba noastr, si ele se citau ca unul din argumentele principale ale presupusei noastre veniri de la sud. Dar n lumea daco-traco-ilir, de care tineau strmosii nostri la miazzi si miaznoapte de marele fluviu, Albania si Dacia erau cele dou regiuni periferice, pstrtoare de elemente vechi. C asa trebuie s fi fost, vedem din faptul c cele mai multe asa-numite "albanezisme" - de fapt relicte de limb autohton - lipsesc tocmai macedoromnilor, vecini cu albanezii. Faptul a fost remarcat demult, ca o curiozitate rmas neexplicat Totusi, explicatia e foarte simpl pentru linguistul spatial. Macedoromnii, care n secolii IX-X locuiau nc, dup atestarea cronicarului bizantin, n nordul Peninsulei Balcanice, lng Dunre, formau o arie "central", ntre albanezi si dacoromni. Ariile centrale, spre care converg inovatiile de limb, se caracterizeaz ns tocmai prin pierderea elementelor vechi. Am spus c si sensul nou, de "sclav", "rob", al cuvnrului "slav" se gseste tot la macedoromni, ca la celelalte popoare balcanice ce formau arii centrale, pe cnd njelesul vechi, etnic, e cel albanez si dacoromn. Abia dup ce macedoromnii s-au retras spre sudul Peninsulei Balcanice, n Macedonia si Grecia, locurile locuite de ei au devenit o arie marginal, n care gsim si elemente arhaice.

Intre elementele autohtone pstrate n toponimia Trii Brsei deci n cuvintele ce nu fac (sau nu mai fac) parte din graiul zilnic, cu un sens distinct se pot cita cele daua Mguri, a Codlei si a Branlului, Timisul si Brsa. Mgura este un cuvnt care se gseste si la albanezi; Timisul si Brsa, n alt arie marginal a Romniei, n Banat. Formele Ttbiscum si Bersovia sunt, destgur, niste ncercri nu tocmai reusite de a reda cu literele alfaberului srac latin sunetele - neobisnuite pentru greci si latini - ca suiertoarea "s", pe care o ntlnim si n alte nume de ruri strvechi, in Arges, Mures, Somes. Probabil c si numele de ru Buzu e tot strvechi si numai apropiat ulterior de slavul Bozovo, adic "de soc". Numele Timis pare s fi fost la nceput un apelativ, ca si Mgura, care are nc n unele prti sensul unui munte izolat, de se vorbeste la scriitorii vechi de mgura Golgotei. Numai asa se explic cum de avem un Timis n Tara Brsei si altul n Banat, una arie izolat si alta marginal. Tot apelativ, care a nsemnat poate la nceput "pru", pare a fi fost si Brsa, cci cele patru Brse ce se unesc ca sa se formeze apoi rul Brsa se numesc Brsa Fierului, a Tmasului, a lui Bucur si a Grosetului. Aceast Brs a Grosetului izvorste din muntele numit Ciuma, ce se nalt ca o urias piramid. Cum a ajuns acesta la numele nfricosatei boale? Nu cumva avem acelasi cuvnt cu frantuzescul "cime", cu sensul de pisc? Desigur. Ca arie marginal, Slajul mai pstreaz pn azi un sens apropiat pentru "cium". Acelasi lucru se poate spune despre muntele Nmaia, care e mai spre sud. Acolo pasc vitele muscelenilor. Numele lui vine din latineste, "animalia". In alt regiune periferic, n Banat, "nmaie" e nc apelativ si nsemneaz "vite". Intre Postovarul Brasovului si Buceci este muntele Runcu de la care a derivat numele de familie Runceanu in Bran - care nici el nu are prin aceste prti un sens propriu. In regiunile muntoase ale Italiei de nord, urmasele latinescului "roncus", cuvnt alpin, s-au pstrat de asemeni, si nseamn "pdure defrisat". Cnd urci pe Buceci spre Omul, o iai mai bine pe la Ctune. Acestea sunt niste cldri de stnci uriase. Nimem din partea locului nu stie de ce li se zice asa. Trebuie s mergem tocmai in Slajul periferic sau s citim texte vechi ca s gsim sensul original de "blid", "strachin" (sau un sens apropiat) si formele mai arhaice "ctin" si "ctn". Inc n latineste se vorbea n mod meraforic de "catinus saxorum", de "cldare de stnci". Bucecii izolali au mai pstrat un cuvnt latinesc, care nu se mai ntlneste niciri. Pe "seninrile" prpstioase se vd adesea niste poienite sau numai niste fsii de iarb. "Carne de pe os si iarb de pe stnc" recomand o vorb nemteasc. Lucrul acesta l stiu si caprele negre, care pasc cu predilectie iarba de pe aceste pajisti, la care nu pot urca nici oile. Ele se numesc "colri" si sunt mai sus dect "brnele", pe care umbl si oamenii. E acelasi cuvnt ca frantuzescul "colier" (de la latinescul "collum", adic "gt"). Petele verzi pe piatra stncilor cenusii se aseamn eu niste cingtori si salbe. Cind iesi din cldarea Ctunelor, ajungi pe minunata coast a Felii Frumoase. Iarba aici alunec si urcusul e greu. Nefiind poteci si plaiuri, esti mereu tentat s psesti pe urmele oilor care se urmeaz n linie dreapt. Doi brneni cu care ne ntlnim, Leonte Pedestru

din Sohodol si Neculai Sumedrea din Moeciu, ne strig ns "Tineti stnga, domnilor, si mergeli tot in uibul locului". Aceasta expresie, care vrea s spun ca s-ti cauti singur drumul cel mai potrivit, cu urcus lin si continuu, e iar o urm veche, putin cunoscut aiurea. De la "uib", care continu pe "obviam" lantiesc deriv, n alte dou regiuni izolate romnesti, n Istria si n Meglenia macedonean, cuvintele obisnuite pentru a "ntlni pe cineva". Numele Pedestru e si el o urm latineasc. Intr-o regiune putin extins la vestul extrem al dacoromnismului, deci ntr-un tinut prin excelent periferic, "pedestru" e nc un euvnt din graiul zilnic al poporului (nu un neologism, ca n limba literar) si are, ca si cuvntul de aceeasi origine n franjuzeste, "pietre", ntelesul de "srman", "cersetor" (care umbl pe jos). Desigur c si la Bran cuvntul avea acest sens cnd, nainte de a se pierde ca apelativ, a post poreclit astfel un strmos al lui Leonte. Dar e timpul suprem s ncheiem lista urmelor dacice n limba din Tara Brsei, si mai ales a celor romane. La ce bun exemple, cnd romna e o limb romanic si cuvintele ce continu lexicul latinesc sunt si numeroase si arhicunoscute? Le-am dat totusi, n numr redus, pentru ca s ilustrez, nainte de toate, principiile linguisticei spaliale despre relictele vechi n ariile marginale si izolate. Dar afar de aceste cuvinte prin care izbutim s evocm timpuri trecute, ne mai vorbesc si altele despre acest trecut. Am nleles acest lucru cnd, nsotit de un tovars scump, am fcut ultima mea ascensiune pe Buceci. Muntele, care-mi este att de drag, parc stia c nu-l voi mai urca, si de aceea a tinut smi astearna la picioare, ca un suprem omagiu, o priveliste cum nu mi-a mai fost dat s-o vd altdat. Am avut parte si de amurgul aprins de sear, si de un minunat fapt al zilei dup o noapte cu lun. Inainte de a mbrca hlamida de purpur ca s primeasc dup cuviint pe srbtoritul crai ce se nalta imens si strlucitor la rsrit sau dpsprea tcut si trist la apus, nainte de a se ivi sau de a-si lua rmas bun, craiul si-a trimis parc mai luminoase razele, care s risipeasc negura si s arate contururile trase cu penelul ale deprtrilor, cum numai rar ti-e dat s gsesti la Omul. Astfel am distins muntii pn departe n vest si nord. Cred c cei din urm erau, la miaznoapte, Ceahlul si Ineul. Pe ei vedeam, n gnd, trecnd cu turm dup turm, pstorii migratori chemati de deprtri pin n Galitia, n Polonia si n Moravia. Seara, ntinsul ses al Trii Romnesti, prin care ciobanii brneni trec toamna n transhumant nu era mrginit, ca pe atlasele geografice, de linia Dunrii, ci marele fluviu aprea numai din loc n loc, ca un sarpe cu solzi de argint. Din vrful muntilor umblati de strmosii nostri se vedea cum nordul si sudul Dunrii formau un singur tinut, cu o mare osie la mijloc, n jurul creia se miscau cei deprini cu orizonturi mari si netulburati de o grab nelinistitoare si continu, ca noi. Pentru acesti oameni ai naturii, buni de picior, distanlele nu jucau un rol important, iar traiul tihnit al celui legat de posesiuni mbelsugate nu-i tintuia pe loc, cnd dorul de duc i ademenea. Privit sub aceast lumin si de la nltimea Omului, sfrsitul evului vechi n Tara Brsei si nceputul celui de mijloc se prezint ceva mai limpede.

Cnd am vorbit de cetti si spturi arheologice n Tara Brsei, n-am pomenit nimic despre castrul roman de lng Rsnov si nici despre drugii de aur pe care niste tigani i-au gasit n pmnt, n 1887, la Crasna, nu departe de fosta fortreala. La Drajna sunt urmele unui castru roman n form ptrat, pe care romanii l-au pus n calea nvlitorilor de partea cealalt a Carpatilor. Avem dar acelai sistem de aprare, la o trectoare, pe care am vzut c-l ntrebuinlau si cei ce, n evul mediu, zidiser castelul din Bran si "replica" lui de pe "Dealul Sasului" n, Muscel. Dac mai socotim si cele dou castre mai la nord de Tara Brsei, la Comlu si Bretcu (si ele cu "replici" la celelalte capete ale trectorilor), care strjuiau locurile de trecere ale Carpalilor estici, am nsirat aproape toate urmele din epoca roman n sudestul transilvan. Prea putin, desigur. Se pare c afar de cele cteva posturi avansate, romanii n-au ptruns n aceste prti, ci s-au restrns la regiunile vestice ale Daciei. La limes Alutanus, adic la Oltul ce si schimb cursul spre miazzi din directia vestic ce o avea, era hotarul spre triburile dacilor liberi. Ceea ce ne bate la ochi este faptul c si aici, unde nu erau colonisti romani, procesul de romanizare a populaliei autohtone a fcut aceleai progrese ca si n vestul Transilvaniei cu Banatul, Oltenia si Muntenia apusean. Spre a ilustra acest lucru mai ales, am zbovit atta la vestigiile romane din limba acestor regiuni. Pentru a nlelege acest lucru, care a dat de gndit multora, va fi nevoie s mai zbovim putin. Cnd mai apoi Aurelian si retrase legiunile si pe cei nsrcinati cu anumite functiuni n Dacia - cci, precum a artat att de lmurit tnrul iesan D. St. Marin, asa trebuie interpretat pasagiul lui Vopiscus unde vorbeste de "exercitus et provinciales" - se scursese numai un veac si trei sferturi de la cucerirea prin Traian. Retragerea trupelor si a oficialittii se fcu pe cnd Imperiul roman ajunsese la cea mai mare extindere. Ati bgat de seam, la cinematograf, cnd se rupe uneori pelicula, ce indignat e lumea c acest neajuns se iveste totdeauna tocmai cnd filmul e mai interesant? Sau cnd se rupe siretul de la gheat, c acest ghinion ti vine tocmai cnd esti mai grbit? De fapt, ntre ruperea filmului sau a siretului si actiunea captivant a piesei sau graba celui ce se ncalt nu exist nici un raport de cauz si efect. Ni se pare c pasagiul cu pricina din piesa ce ruleaz este aa de interesant fiindc industria cinematografic speculeaz setea de senzalional a spectatorului modern. Oriunde s-ar rupe filmul, el ar fi deopotriv de captivant. De asemmea, omul modern e totdeauna grbit, fr s-i dea seama dect cnd i se ntmpl cte un accident neplcut, ca ruperea iretului. Prsirea Daciei nu are alt legtur cu apogeul la care ajunsese imperialismul roman, dect cea a coardei pe care o ntinzi prea tare. Romanii nu aveau trupe destule ca s mai apere hotare ce aveau numai o importans redus n ansamblul politicii lor de expansiune. [...] Lund-o n stpnire, romanii au nteles s domine Dacia de la nceput cu cele mai ntelepte mijloace, pe care o experienl ndelungat li le punea la dispozitie. Provincia a

cunoscut binefacerile culturii pe care romanii o raspndeau pentru toti si le asigurau o viat linistita si proprietatea. Podul cel mare lega tara cu Peninsula Balcanic, sosele admirabile comunicau n toate directiile, amfiteatre uriase erau deschise, ca cinematograful modern, tuturor si, n sfrsit, cettenia roman, un privilegiu de mare important, fu acordat si "barbarilor". Toate aceste avantajii fcur ca noua provincie s mearg cu pasi repezi spre romanizare. Desigur c dou veacuri nemplinite nu sunt un rstimp ndelungat ca procesul de nlocuire a unei limbi prin alta s se desvrseasc, dar exemplul Americei ne arat c el nu e imposibil. Ceea ce stiu englezii actuali c va urma n Indii si n Egipt: rmnerea acestor provincii n orbita lor si dup declararea independentei, a urmat de fapt n Dacia(20). Dup retragerea sub Aurelian, aceast provincie a mentinut, si sub stpnirea "barbarilor", legturile cu sudul Dunrii, rmas nc mult vreme roman. Limba Romei avea pentru "barbari" mai departe marele ei prestigiu si rmase mijlocul de nlelegere, extern si intern, ncre diferitele semintii. Procesul de romanizare nu se restrnse numai la partea intens colonizat din regiunile vestice ci cuprinse si pe dacii liberi. Avem chiar urme sigure despre acest lucru. Drugii de aur pe care i-au gsit tiganii la Crasna au niste stampilri de la sfrsitul veacului al IV-lea, dintre anii 360 si 375, deci o sut de ani dup prsirea oficial a Daciei. Intre numirile din Tara Brsei sunt cteva care au caracter crestin, ceea ce arat c Dacia mentinu legtura cu sudul Dunrii, de unde se rspndea crestinismul. Satul Smpietru (pronunlat Snchetru), cruia sasii i zic numau Petersberg, numele de persoan Sumedrea (care era la nceput nume de botez dat umui copil nscut la Sfntul Dumitru, - sculptorul Madrea a "cioplit" o parte din acest nume -, muntele Sntilie n Buceci... iat cteva urme pretioase ale acestor vremuri. Ceea ce e mai important, este c forma acestor nume poart stampila unor epoci distantate, deci arat dinuirea ndelungat a raporturilor cu Peninsula Balcanic: ca Snicoar, sfntul al crui hram l are Biserica Domneasc din Arges, si ca satul Sngiorz de lng Nsud, Smpietru poate fi ca fonetism, vechi. Si Smedru are transformri fonetice vechi. Ceva mai nou e numirea de floare Snziene, din Sancta dies Iohannis, ce te mbat cu p