Istoricul instituþional al managementului apelor în România.Vasile Pintilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3

Învãþãmântul hidrotehnic din România.Radu Drobot, Ioan Bica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

Personalitãþi de seamã în domeniul gospodãririi apelor.Dan Stematiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16

Evoluþia relaþiilor internaþionale ale României în bazinul Dunãrii.Ovidiu Gabor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34

Perspective în domeniul managementului apelor.Vasile Pintilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48

HIDROTEHNICAvol.56 2011

Cuprins

10-11

Institutional history of water management in

Romania.

Vasile Pintilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Hydrotechnical education in Romania.

Radu Drobot, Ioan Bica . . . . . . . . . . . . . . 7

Outstanding personalities of water management.Dan Stematiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Progress of the Romanian international rela-

tionships within the Danube river basin.

Ovidiu Gabor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

Perspectives in the water management.

Vasile Pintilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

L'histoire institutionnelle de la gestion de l'eau en

Roumanie.

Vasile Pintilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

L'enseignement hydrotehnicque en Roumanie.

Radu Drobot, Ioan Bica . . . . . . . . . . . . . . 7

Des personnalités remarcables de la gestion de l'eau.Dan Stematiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

L'évolution des relations internationales de la

Roumanie dans le bassin du Danube.

Ovidiu Gabor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

Des perspectives concernant la gestion d l'eau.

Vasile Pintilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

C O N T E N T S S O M M A I R E

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 3

Sub diverse denumiri ºi formule organizatorice Apele Române au desfãºurat o activitateremarcabilã chiar de la începutul secolului XX.

În cadrul Ministerului Agriculturii s-au regãsit înglobate sub diverse denumiri ºidomeniile: ape, pisciculturã, pãduri, îmbunãtãþiri funciare º.a. Abia la mijlocul secolului tre-cut se constatã o închegare ºi diferenþiere a diverselor domenii, precum ºi apariþia instituþi-ilor dedicate domeniului apelor. Influenþa diferitelor personalitãþi a fost hotãrâtoare, ajutatãºi de complexitatea situaþiei politico – sociale ºi economice.

Prin asociere cu domeniul social ºi politic, gospodãrirea apelor s-a dezvoltat de-a lungultimpului. Astfel, cadrul instituþional privind gospodãrirea apelor în România a avuturmãtoarele etape principale:

• Între anii 1904 ºi primul rãzboi mondial au avut loc multiple discuþii contradictoriireferitoare la aceastã problematicã; a fost organizat Serviciul Special de ÎmbunãtãþiriFunciare din Ministerul Agriculturii, tot atunci fiind executate unele lucrãri. În timpulprimului rãzboi mondial, aceastã activitate a fost suspendatã, iar în perioada interbelicã auavut loc numeroase discuþii contradictorii cu privire la oportunitatea îndiguirii RegiuniiInundabile a Dunãrii ºi la mãsurile tehnice necesare în acest scop, fãrã a se executa însã lu-crãri importante;

• La 24 februarie 1906 a fost publicatã o lege prin care Ministerul Domeniilor era au-torizat sã-ºi îndiguiascã proprietãþile sale din baltã. Ca urmare, între anii 1906-1908 a fostîndiguitã cu diguri puternice, prin Direcþia Pescãriilor, moºia de baltã de la Spantov, lângãOlteniþa, cu o întindere de 1.780 ha. Tot atunci au fost executate ºi alte îndiguiri, însã insu-ficient dimensionate, ca de exemplu, cele de la Nedeia – Bechet;

• Înainte de anul 1910 a fost înfiinþat Serviciul Special de Îmbunãtãþiri Funciare dinMinisterul Agriculturii;

• În anul 1913 s-a înfiinþat Departamentul Apelor în cadrul Ministerului Agriculturii ºiDomeniilor;

• În anul 1925, prin Legea privind regimul apelor (27 iunie 1924) a fost înfiinþatãDirecþia Generalã a Apelor din Ministerul Lucrãrilor Publice ºi Consiliul Superior alApelor – organ consultativ în domeniu;

• În ianuarie 1929 Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor a trecut la noi iniþiative ºi în11 iulie 1929 a fost promulgatã legea pentru ,, Administrarea generalã a pescãriilor statu-lui ºi amelioraþiile regiunii inundabile a Dunãrii”, ce a fost aplicatã pânã în anul 1948, cânda fost reorganizat Ministerul Agriculturii ºi Silviculturii, înfiinþându-se ministere noi pre-cum: Ministerul Silviculturii ºi Industriei Lemnului, Ministerul Industriei Alimentare,fiecare având dreptul de a emite decizii ºi hotãrâri pentru executarea, exploatarea ºi admin-istrarea terenurilor;

• În anul 1939 a luat fiinþã Serviciul de Îmbunãtãþiri Funciare pe lângã DirecþiaGeniului Rural din Ministerul Agriculturii. Activitatea lui s-a limitat, la început, la refacereavechilor diguri deteriorate (Bechet – Sãrata – Dãbuleni; Pietroºani – Arsache; Malu Roºu –Bãneasa – Goºtinu; Giurgeni – Cãlmãþui). Dupã 1944, în urma instaurãrii regimului de

ISTORICUL INSTITUÞIONAL AL MANAGEMENTULUIAPELOR ÎN ROMÂNIA

Dr.ing. Vasile PintilieDirector General al Administraþiei Naþionale “Apele Române”

4 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

democraþie popularã, statul a încetat sã acorde tot spijinul cuvenit lucrãrilor de îmbunãtãþirifunciare;

• În anul 1956 a fost organizat Comitetul de Stat al Apelor (CSA), care a preluatsarcinile Direcþiei Generale Hidrometeorologice din cadrul Ministerului TransporturilorNavale ºi Aeriene. Era pentru prima oarã când se crea în România un organ central care sãcoordoneze toate problemele legate de ape. În anul 1959, Comitetul de Stat al Apelor a fostreorganizat, dându-i-se sarcini mai mari decât înainte, atât în domeniul planificãrii cât ºi îndomeniul execuþiei. În 1969, Comitetul de Stat al Apelor a fost desfiinþat ºi activitatea degospodãrire a apelor a fost trecutã în responsabilitatea Departamentului Fondului Funciar,al Gospodãririi Apelor ºi Îmbunãtãþirilor Funciare din cadrul Ministerului Agriculturii;

• În anul 1971- dupã inundaþiile din 1970, se înfiinþeazã Consiliul Naþional al Apelor(CNA) ce avea în subordine Direcþii ale Apelor organizate pe bazine hidrografice (1975),oficii de gospodãrire a apelor, institute de cercetare, studii ºi proiectare, un trust de con-strucþii-montaj, întreprinderi de dragaje pentru decolmatarea albiilor cursurilor de apã, liceede specialitate, precum ºi un oficiu de informare documentarã pentru hidrotehnicã.Coordonarea activitãþii de gospodãrire a apelor Dunãrii ºi teritoriului Dobrogei, inclusivlitoralul românesc al Mãrii Negre, se asigura direct de cãtre Consiliul Naþional al Apelor,condus de cãtre domnul inginer Ion Iliescu. Un exemplu evident al activitãþilor din aceavreme este amenajarea pârâului ,,Valea Largã”, afluent al râului Dâmboviþa, din perimetrulcomunei Malu cu Flori, judeþul Dâmboviþa. Aici, în anul 1982, Ministerul Apelor (ConsiliulNaþional al Apelor), având în fruntea sa pe d-nul ing. Ion Iliescu, a iniþiat în urma unorample analize un poligon hidrotehnic experimental, care sã analizeze soluþiile adecvate deconsolidare a zonei subcarpatice dintre râurile Siret ºi Jiu.

• Dupã anul 1989, coordonarea problemelor de gospodãrire a apelor a revenitMinisterului Mediului, Ministerului Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului care a devenitmai apoi Ministerul Mediului ºi Gospodãririi Apelor, Ministerul Mediului ºi DezvoltãriiDurabile, Ministerul Mediului ºi Pãdurilor, Ministerul Mediului ºi Schimbãrilor Climatice;

• În anul 1991 se înfiinþeazã Regia Autonomã “Apele Române” administrator alresurselor de apã, cu caracter operativ ºi organizatã în teritoriu. Prin Hotãrârea GuvernuluiRomâniei nr. 196 din 22 martie 1991, intratã în vigoare la 19 februarie 1993, se desfiinþeazãDirecþiile Apelor ºi se înfiinþeazã 12 Filiale teritoriale, ca subunitãþi ale Regiei Autonome“Apele Române” Bucureºti, dupã cum urmeazã: Direcþia de Ape Cluj, Direcþia de Ape Olt,Direcþia de Ape Târgu-Mureº, Direcþia de Ape Timiºoara, Direcþia de Ape Craiova,Direcþia de Ape Râmnicu- Vâlcea, Direcþia de Ape Piteºti, Direcþia de Ape Buzãu, Direcþiade Ape Exploatarea Paltinu, Direcþia de Ape Bacãu, Direcþia de Ape Iaºi, Direcþia de ApeConstanþa. La acestea se adaugã institutele de cercetare: Întreprinderea pentru exploatarealucrãrilor hidrotehnice Bucuresti, Întreprinderea Stânca – Costeºti, Institutul Naþional deMeteorologie ºi Hidrologie. Tot atunci, din cadrul Regiei Autonome “Apele Române”Bucureºti fãceau parte ºi Oficiul de calcul Bucureºti, Centrul de perfecþionare, RevistaHidrotehnica;

• În anul 1998 ia fiinþã Compania Naþionalã “Apele Române” societate comercialã.Prin Hotãrârea Guvernului României nr. 981 din 29 decembrie 1998 se înfiinþeazãCompania Naþionalã “Apele Române” S.A Bucureºti, iar 11 subunitãþi bazinale revin la de-numirea de Direcþiile Apelor, dupã cum urmeazã: Direcþia Apelor Someº - Tisa, organizatãla nivelul spaþiului hidrografic Someº - Tisa, cu sediul în Cluj-Napoca; Direcþia apelorCriºuri, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Criºuri, cu sediul în Oradea; DirecþiaApelor Mureº, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Mureº, cu sediul în Târgu Mureº;Direcþia Apelor Banat, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Banat, cu sediul în

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 5

Timiºoara; Direcþia Apelor Jiu, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Jiu; DirecþiaApelor Olt, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Olt; Direcþia Apelor Argeº - Vedea,organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Argeº - Vedea, cu sediul în Piteºti; DirecþiaApelor Ialomiþa - Buzãu, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Ialomiþa - Buzãu, cusediul în Buzãu; Direcþia Apelor Siret, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Siret, cusediul în Bacãu; Direcþia Apelor Prut, organizatã la nivelul spaþiului hidrografic Prut ºi alrâului Bârlad, cu sediul în Iaºi; Direcþia Apelor Dobrogea - Litoral, organizatã la nivelulspaþiului hidrografic Dobrogea - Litoral, cu sediul în Constanþa. La acestea se adaugã altesubunitãþi: Centrul de perfecþionare ºi Revista Hidrotehnica;

• În anul 2005 se înfiinþeazã Administraþia Naþionalã “Apele Române”cu 11 Direcþiide Apã Bazinale ºi 41 de SGA-uri în fiecare judeþ ºi municipiul Bucureºti; la nivelulfiecãrei Direcþii de Apã este organizat un Comitet de Bazin. Ordonanþa de Urgenþã aGuvernului României nr. 107 din 20 septembrie 2002 (modificatã ºi completatã deOrdonanþa de Urgenþã a Guvernului României nr. 73/2005, aprobatã prin Legea nr. 400din 27 decembrie 2005), aprobatã prin Legea nr. 404/2003, prevede înfiinþareaAdministraþiei Naþionale “Apele Române” Bucureºti, instituþie publicã de interes naþional,cu personalitate juridicã, care funcþioneazã pe bazã de gestiune ºi autonomie economicã.Prin Hotãrârea Guvernului României nr. 1176 din 29 septembrie 2005 se aprobã Statutul deorganizare ºi funcþionare a Administraþiei Naþionale “Apele Române” Bucureºti;

• În anul 2010 Administraþia Naþionalã “Apele Române” se reorganizeazã cu 11Administraþii Bazinale de Apã. Prin OUG 3/5 februarie 2010 pentru modificarea ºi com-pletarea Legii apelor nr. 107/1996 se specificã faptul cã Administraþia Naþionalã “ApeleRomâne” are în subordine Administraþii Bazinale de Apã, organizate la nivelul districtelorde bazin hidrografic ca instituþii publice cu personalitate juridicã.

De asemenea, din punct de vedere legislativ, istoricul activitãþii gospodãririi apelorîn România nu a stat pe loc, fiind permanent într-o continuã evoluþie, trecând prin ur-mãtoarele etape:

• 1770 –“Pravilniceasca codica” – stabilea dreptul omului de a face mori ºi de a pescui;• 1817 - “Codicele lui Caragea din Muntenia” – oprea rãzeºii sã facã în matca gârlelor

lucrãri care le-ar micºora volumul;• “Codicele lui Calimachi din Moldova” – râurile mari ºi mici ºi alte maluri, limanuri

ºi tãrmuri sunt lucrãri publice lãsate particularilor spre folosinþã;• 1896 – Legea asupra pescuitului;• 1924 – Legea privind regimul apelor - prevedea necesitatea luãrii în evidenþã a

râurilor, dar ºi adoptarea unor mãsuri de amenajare a cursurilor de apã;• 1929 – Legea privind administrarea generalã a pescãriilor;• 1953 – Decretul nr. 143 privind utilizarea raþionalã, dezvoltarea ºi protecþia apelor;• 1974 – Legea apelor nr. 9;• 1975 - DECRETUL Nr. 156 privind organizarea ºi funcþionarea Consiliului Naþional

al Apelor, direcþiilor apelor ºi oficiilor de gospodãrire a apelor; • 1976 – Legea nr. 1 care adoptã “Programul naþional de perspectivã pentru amena-

jarea bazinelor hidrografice din Republica Socialistã România”;• 1989 - Legea nr. 5 privind gospodãrirea raþionalã, protecþia ºi asigurarea calitãþii

apelor;• 1996 – Legea apelor nr. 107;• 2004 – Legea nr 310 de completare ºi modificare a Legii apelor nr. 107/1996;• 2005 - Legea 400 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 de modificare ºi completare a

O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinþarea Administraþiei Naþionale “Apele Române”;

• 2006 – Legea nr. 112 de completare ºi modificare a Legii apelor nr. 107/1996; • 2010 - Legea nr. 146 pentru aprobarea OUG 3/2010 de completare ºi modificare a

Legii apelor nr. 107/1996 ;• 2013 - OUG 69 pentru modificarea Legii apelor nr. 107/1996.

În cadrul instituþional ºi legislativ creat, conducerea actualã se preocupã de punereaîn valoare a istoricului activitãþii din domeniul apelor, de promovarea tânãrului personal,precum ºi de specializarea ºi profesionalizarea personalului angajat la toate nivelele de ac-tivitate ale Administraþiei Naþionale “Apele Române”. Odatã cu întãrirea capacitãþii insti-tuþionale, activitatea de bazã a instituþiei noastre are în vedere promovarea cercetãrii ºi dez-voltãrii sectorului de gospodãrire a apelor, în baza procesului de studiere aprofundatã ºiaplicatã a resurselor de apã la nivel naþional.

Abordarea de perspectivã a activitãþii din domeniul apelor va avea în vederemenþinerea organizãrii instituþiei noastre la nivelul bazinelor hidrografice, în confor-mitate cu cerinþele politicilor agreate la nivel european ºi mondial.

6 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 7

1. Evoluþia învãþãmântului Superior deConstrucþii în þarã.

Pânã la înfiinþarea ªcolii Naþionale dePoduri ºi ªosele, inginerii români se pregãteauîn strãinãtate. Primele încercãri de a înfiinþa oºcoalã superioarã tehnicã dateazã din anii 1814(Academia de la Trei Ierarhi unde predaGheorghe Asachi), 1818 (ºcoala româneascã dela mãnãstirea Sf. Sava înfiinþatã de GheorgheLazãr) ºi 1835 (Academia Mihãileanã). Acesteºcoli au pregãtit cadre în domeniul Matematiciiºi Topografiei, dar nu au constituit învãþãmânttehnic superior.

La 1 octombrie 1864, în timpul domniei luiAlexandru Ioan Cuza, a fost înfiinþatã “ªcoalade ponþi ºi ªosele, mine ºi arhitecturã”, ºcoalãcare a dat cinci conductori ºi doi elevi-conduc-tori, iar la 30 octombrie 1867 se înfiinþeazã, prindecret, “ªcoala de Poduri, ªosele ºi Mine” cudurata de trei ani. Aceastã ºcoalã a funcþionat deaici înainte continuu. Prima promoþie a absolvitstudiile în anul 1871, printre absolvenþinumãrându-se viitorul mare arhitect Ion Mincu.Din anul 1975 ºcoala funcþioneazã cu patru anide studii.

Sub conducerea lui Gheorghe Duca, în anul1881 instituþia îºi schimbã numele ºi devine“ªcoala Naþionalã de Poduri ºi ªosele” care dedata aceasta acordã diplome de inginer, duratastudiilor fiind de cinci ani. La 10 iunie 1921,prin Decret regal, ªcoala Naþionalã de Poduri ºiªosele se reorganizeazã sub denumirea de“ªcoala Politehnicã”, având patru secþiuni: con-strucþii, electromecanicã, mine ºi industrialã. Înoctombrie 1920 tot prin Decret regal se înfi-inþeazã ªcoala Politehnicã din Timiºoara, caredin anul 1941 are ºi o secþie de construcþii cucâteva discipline specifice domeniuluihidrotehnic.

Un moment de mare însemnãtate îl consti-tuie legea votatã de Parlament în martie 1937care stabilea dreptul de acordare a diplomei deinginer numai ºcolilor politehnice, ceea ce con-

ducea implicit la desfiinþarea învãþãmântuluitehnic din universitãþi. În aceste condiþii la 3 de-cembrie 1937 a fost semnatã Decizia de consti-tuire a ªcolii Politehnice “Gheorghe Asachi”din Iaºi, în cadrul cãreia a luat fiinþã în anul1941 Facultatea de Construcþii.

Pânã în anul 1942 pregãtirea în domeniulhidrotehnicii se realiza la Bucureºti în cadrulspecializãrii unice de construcþii din ªcoalaPolitehnicã. Secþia de Hidrotehnicã începe sãfuncþioneze din anul 1942 în cadrul Facultãþii deConstrucþii, prima sa promoþie absolvind studi-ile în 1944.

În anul 1948 are loc Reforma Învãþãmântu-lui, prin care din fosta ªcoalã Politehnicã dinBucureºti se creeazã mai multe institute, printrecare ºi Institutul de Construcþii din Bucureºti.Reforma din anul 1948 a condus de asemenea laînfiinþarea Institutului Politehnic “Traian Vuia”din Timiºoara transformat din ªcoalaPolitehnicã, cu crearea în cadrul Facultãþii deConstrucþii a Secþiei de Hidrotehnicã.

În cadrul aceleeaºi reforme a luat fiinþã laGalaþi Facultatea de Îmbunãtãþiri Funciare, careîn toamna anului 1957 a fost transferatã laInstitutul Agronomic “Ion Ionescu de la Brad”din Iaºi, unde a funcþionat pânã în anul 1962,când a fost transferatã la Institutul Politehnicdin Iaºi.

2. Învãþãmântul hidrotehnic

a) Facultatea de Hidrotehnicã dinInstitutul (Universitatea Tehnicã) deConstrucþii Bucureºti

În anul 1949 în cadrul Institutului deConstrucþii Bucureºti ia fiinþã Facultatea dePoduri ºi Construcþii masive, care funcþioneazãtrei ani cu o secþie de Hidrotehnicã ºi una dePoduri. Tot în anul 1949 se înfiinþeazã secþia deLucrãri Edilitare în cadrul Facultãþii de Drumuriºi Lucrãri Edilitare. În anul 1952 secþiile deHidrotehnicã ºi Lucrãri Edilitare formeazã îm-

ÎNVÃÞÃMÂNTUL HIDROTEHNIC DIN ROMÂNIA

Prof.univ.dr.ing. Radu Drobot, prof.univ.dr.ing. Ioan BicaUniversitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti

8 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

preunã Facultatea de Hidrotehnicã cu douãsecþii, devenite emblematice: Construcþii Hidro-tehnice ºi Alimentãri cu Apã ºi Canalizãri.

În paralel, între anii 1951 ºi 1953,funcþioneazã Institutul de Gospodãrire Comu-nalã din Bucureºti, care dupã o existenþã de doiani este desfiinþat, iar studenþii de la secþia deLucrãri Edilitare sunt transferaþi la secþia deAlimentãri cu Apã ºi Canalizãri a Facultãþii deHidrotehnicã.

În anul 1959 cele douã secþii ale Facultãþiide Hidrotehnicã fuzioneazã într-o singurãsecþie, cu numele Construcþii Hidrotehnice, spe-cializarea pe cele douã secþii menþionate fãcân-du-se în ultimul an de studii, prin opþiunea stu-denþilor.

Între anii 1962 ºi 1973 în cadrul Facultãþiide Hidrotehnicã a funcþionat ºi secþia deHidrotehnicã Agricolã, care ulterior a devenitFacultatea de Îmbunatãþiri Funciare din cadrulInstitutului Agronomic din Bucureºti.

Marii profesori ai învãþãmântuluihidrotehnic din Bucureºti au avut o formaþiemultilateralã, pe lângã activitatea didacticã par-ticipând în calitate de proiectanþi, consultanþisau cercetãtori la realizarea marilor lucrãri ºiamenajãri hidrotehnice care asigurã astãzigospodãrirea ºi exploatarea eficientã a resur-selor de apã pe de o parte, confortul ºi siguranþapopulaþiei pe de altã parte: amenajãrile hidro-energetice de pe râurile interioare Argeº, Olt,Bistriþa etc., Sistemul Hidroenergetic ºi deNavigaþie Porþile de Fier, sistemele de alimenta-re cu apã ºi canalizare din aglomerãrile urbane,lucrãrile pentru protecþia împotriva inundaþiilor,amenajãrile pentru navigaþie etc.

Dintre profesorii de marcã ai facultãþii seamintesc academicianul Cristea Mateescu, emi-nent specialist în hidraulicã ºi amenajãrihidrotehnice, prof. Dumitru Cioc cu realizãri re-marcabile în miºcarea sub presiune ºi lovitura deberbec, strãlucitul profesor de ConstruþiiHidrotehnice Radu Priºcu, exemplul ºi idolulmultor generaþii de studenþi, profesorul IonVladimirescu cu preocupãri mergând de la Îm-bunãtãþiri Funciare la Construþii Hidrotehnice, dela Hidrologie pânã la amenajãri hidrotehnice înzone urbane, profesorul Petre Trofin care a fostconsultant la proiectarea majoritãþii captãrilor deapã de suprafaþã ºi subteranã din þarã etc.

În perioada 1969 - 1990, în afara cursurilorpentru ingineri au fiinþat ºi cursurile de sub-ingineri, cu durata de trei ani, cu douã secþii:Construcþii Hidrotehnice (din 1969) ºi TehnicãEdilitarã (din 1970).

Începând cu anul 1990 Facultatea deHidrotehnicã s-a reorganizat, având o dezvol-tare ºi diversificare continuã. O noutate dupãanul 1990 o constituie crearea de rute flexibile,constând în introducerea de cursuri opþionale.Au fost reînfiinþate secþiile de ConstrucþiiHidrotehnice, respectiv de Inginerie Sanitarã ºiProtecþia Mediului, iar din 1993 s-a creat secþiade Inginerie Matematicã. În acelaºi an s-a înfi-inþat ªcoala de Înalte Studii AcademicePostuniversitare în specializarea IngineriaResurselor de Apã, cãreia i s-a adãugat din anul1995 o a doua specializare cu numele SistemeInformatice Geografice (abreviat în limbaromânã prin GIS). ªcoala de Înalte StudiiAcademice Postuniversitare, cu o duratã de 3semestre, se adresa tinerilor ingineri ºi cercetã-tori din producþie ºi a funcþionat cu finanþare ex-ternã sau cu fonduri de la Banca Mondialã pânãîn anul 2002.

Începând cu anul universitar 1994-1995,prin Decizia Senatului Institutului de Cons-trucþii Bucureºti, denumirea oficialã a instituþieia fost modificatã în Universitatea Tehnicã deConstrucþii Bucureºti (UTCB).

Din 1995 în UTCB s-au introdus StudiileAprofundate (anul VI) cu durata de 1 an, maiîntâi cu o specializare ºi ulterior cu trei speciali-zãri. Cursurile predate specialiºtilor în cadrulªcolii de Înalte Studii Academice Postuni-versitare au fost treptat introduse atât la stu-denþii ingineri, cât ºi la Studiile aprofundate.

Începând cu anul universitar 2005/2006UTCB aderã la procesul Bologna, care struc-tureazã învãþãmântul pe 3 cicluri. În cadrulCiclului I, cu durata de 4 ani, pe lângã speciali-zãrile tradiþionale de Amenajãri ºi ConstrucþiiHidrotehnice, respectiv de Inginerie Sanitarã ºiProtecþia Mediului, se introduc alte douã specia-lizãri, Ingineria Mediului, respectiv Automa-ticã ºi Informaticã Aplicatã.

Ciclul II, cu durata de 2 ani, funcþioneazãdin anul universitar 2009/2010 cu specializãrileInginerie Hidrotehnicã, respectiv InginerieGeotehnicã, cãrora li s-a adãugat ulterior spe-cializarea Dezvoltare Durabilã.

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 9

Învãþãmântul hidrotehnic a suferit în aceastãperioadã adaptãri ºi transformãri substanþiale,fiind introduse noi discipline care sã rãspundãprovocãrilor din domeniul ingineriei civile:proiectare asistatã de calculator, inginerie seis-micã, evaluarea impactului asupra mediului, sis-teme informatice geografice etc.

În acelaºi timp, disciplinele inginereºti ºipentru pregãtirea de specialitate au fost moder-nizate ºi adaptate introducând în curricula uni-versitarã capitole având ca obiect studiul noilormateriale de construcþii, tehnologii ºi echipa-mente, precum ºi utilizarea pe scarã largã amodelelor matematice.

b) Facultatea de Hidrotehnicã dinInstitutul Politehnic Timiºoara

Departamentul de Construcþii a fost creat încadrul ªcolii Politehnice în anul 1941, asi-gurând pregãtire nu numai în domeniul con-strucþiilor, dar ºi al lucrãrilor hidrotehnice. Seremarcã o serie de cursuri ca Hidraulicã,Centrale hidroelectrice ºi turbine, Edilitate ºi in-stalaþii sanitare, Navigaþie sau Îmbunãtãþiri fun-ciare. Aceste cursuri au fost predate în perioada1941-1950. Dintre cadrele didactice care audesfãºurat o activitate de pionierat în domeniulhidrotehnic se amintesc prof. Pompiliu Nicolau,prof. Aurel Bãrglãzan, prof. Victor Gheorghiu ºitânãrul asistent pe atunci, viitorul acad. IoanAnton, care în anii ‘40 au realizat Laboratorulde Hidraulicã ºi Maºini hidraulice ºi au aduscontribuþii ºtiinþifice de prestigiu.

Primele serii de ingineri constructori ºi-auînsuºit cunoºtinþe de specialitate remarcabile ºiîn domeniul construcþiilor ºi instalaþiilorhidrotehnice, elaborând referate ºi proiecte deinteres major cum sunt: Sistemul hidroenergeticdin judeþul Caraº - Severin, Canalul navigabilBega pe teritoriul românesc, studiul posibi-litãþilor de realizare a unui canal navigabilBega-Mureº, sistemele hidroedilitare aleoraºului Timiºoara ºi altele.

Dupã Reforma din 1948, în cadrulInstitutului Politehnic „Traian Vuia” dinTimiºoara au funcþionat 4 Departamente, secþiade Hidrotehnicã fãcând parte împreunã cu spe-cializarea de Construcþii Civile, Industriale ºiAgricole din Departamentul de Construcþii. Înanul universitar 1952/1953 în cadrul

Hidrotehnicii a fost introdusã specializarea deAlimentãri cu Apã, care a funcþionat sub aceastãformã pânã în anul 1956, când Departamentulde Construcþii a fost reorganizat sub forma a 2secþii: Construcþii Civile, Industriale ºiAgricole, respectiv Construcþii ºi InstalaþiiHidrotehnice. Secþia de Hidrotehnicã Agricolãcreatã în anul 1962 s-a transformat în anul 1968în Secþia de Îmbunãtãþiri funciare. Prin unireasecþiei de Construcþii ºi Instalaþii Hidrotehnicecu secþia de Îmbunãtãþiri funciare s-a creatDepartamentul de Construcþii Hidrotehnice ºiÎmbunãtãþiri Funciare.

Învãþãmântul hidrotehnic a intrat într-onouã etapã în anul 1990 când în cadrulUniversitãþii Tehnice din Timiºoara s-a înfiinþatFacultatea de Hidrotehnicã, compusã din 3Departamente: Departamentul de ConstrucþiiHidrotehnice, Departamentul de ÎmbunãtãþiriFunciare ºi Dezvoltare Ruralã, Departamentulde Hidraulicã ºi Ingineria Mediului. Ulterior, în2007, Departamentul de Construcþii Hidro-tehnice ºi Departamentul de ÎmbunãtãþiriFunciare ºi Dezvoltare Ruralã s-au unit, for-mând Departamentul de Construcþii Hidro-tehnice ºi Îmbunãtãþiri Funciare. CelãlaltDepartament care compunea Facultatea deHidrotehnicã în perioada 2008-2012 eraDepartamentul de Hidraulicã, Inginerie Sanitarãºi Gospodãrirea Apelor.

Pregãtirea hidrotehnicã la Ciclul I este asi-guratã în cadrul a 3 specializãri: ConstrucþiiHidrotehnice, Inginerie Sanitarã ºi ProtecþiaMediului, Îmbunãtãþiri Funciare ºi DezvoltareDurabilã. Programul de Masterat s-a dezvoltatpe urmãtoarele specializãri: Optimizarea Siste-melor Hidrotehnice, Optimizarea Sistemelor deInginerie Sanitarã ºi Protecþia Mediului, respec-tiv Dezvoltare Ruralã.

Dupã anul 2012 Facultatea de Hidrotehnicãdevine Departament în cadrul Facultãþii deConstrucþii.

c) Facultatea de Hidrotehnicã, Geodezie ºiIngineria Mediului din Institutul Politehnic(Universitatea Tehnicã Gh. Asachi) din Iaºi

În toamna anului 1962, când Facultatea deÎmbunãtãþiri Funciare de la Institutul Agro-nomic “Ion Ionescu de la Brad” a fost transfe-ratã la Institutul Politehnic din Iaºi, s-a înfiinþat

10 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Facultatea de Hidrotehnicã Agricolã. Prinunirea cu Secþia de Construcþii ºi InstalaþiiHidrotehnice, transferatã de la Facultatea deConstrucþii unde fusese înfiinþatã în anul 1961,a rezultat Facultatea de Hidrotehnicã. Facultateaavea douã secþii de specializare: HidrotehnicãAgricolã (Îmbunãtãþiri Funciare), respectivConstrucþii ºi Instalaþii Hidrotehnice (denumitãulterior Construcþii Hidrotehnice ºi mai târziuAmenajãri ºi Construcþii Hidrotehnice).

Dupã ce în anul 1986 Facultatea deHidrotehnicã a fost ataºatã Facultãþii deConstrucþii, în anul universitar 1990-1991 ºi-arecãpãtat statutul independent în cadrulInstitutului Politehnic Iaºi. Facultatea a începutsã funcþioneze cu 4 specializãri, pe lângã celeexistente (Îmbunãtãþiri Funciare sub noua denu-mire de Îmbunãtãþiri funciare ºi DezvoltareRuralã, precum ºi specializarea ConstrucþiiHidrotehnice) adãugându-se Specializãrile deIngineria Mediului ºi cea de Cadastru. Din anul1994, s-a adãugat ºi specializarea de InginerieSanitarã ºi Protecþia Mediului.

În prezent, facultatea pregãteºte ingineri înurmãtoarele 3 profile:

- Profilul Construcþii (Inginerie Civilã): spe-cializãrile Amenajãri ºi Construcþii Hidro-tehnice, Îmbunãtãþiri funciare ºi DezvoltareRuralã, Inginerie Sanitarã ºi Protecþia Mediului

- Profilul Ingineria Mediului: specializareaIngineria Mediului în Agriculturã

- Profilul Geodezie: specializarea Cadastru.Din anul universitar 1994-1995 s-a introdus

forma de învãþãmânt Studii Aprofundate (anulVI) cu durata de 1 an, cu 2 direcþii de spe-cializare în profil Construcþii: Siguranþa lu-crãrilor hidrotehnice, respectiv Gestiuneaperimetrelor irigate, la care s-a adãgat din anuluniversitar urmãtor ºi specializarea Monito-ringul ºi controlul poluãrii ºi calamitãþilor.

Adoptarea în anul 2005 a formei europenede studii ca urmare a aderãrii la procesulBologna a condus la introducerea celor 3 cicluride învãþãmânt, cu durate de 4 ani (licenþã), 2 ani(masterat) ºi 3 ani (doctorat). Totodatã facul-tatea ºi-a schimbat numele, denumirea actualãfiind Facultatea de Hidrotehnicã, Geodezie ºiIngineria Mediului.

Din anul universitar 2009-2010, Facultateaorganizeazã studii universitare de masterat în

specializãrile Inginerie hidrotehnicã, Moder-nizarea sistemelor hidrotehnice, hidroameliora-tive ºi hidroedilitare, Ingineria ºi monitoringulfactorilor de mediu, iar începând cu anul univer-sitar 2011-2012 ºi în specializarea Geomaticã ºiCartografie.

Dintre marii profesori ai începutului în-vãþãmântului universitar ieºean se amintesc:prof. ing. I. Andriescu-Cale, creator de ºcoalã îndomeniul hidroamelioraþiilor din România, prof.ing. I.M. Gheorghiu, una dintre cele mai maripersonalitãþi în domeniul îmbunãtãþirilor funcia-re din þarã, precum ºi prof. ing. Ioan Gr.Popescu – primul titular al cursului deHidrologie din Facultatea de HidrotehnicãAgricolã.

d) Facultatea de Hidrotehnicã -Universitatea Ovidius din Constanþa

În anul 1961 la Constanþa ia fiinþã Institutulpedagogic de 3 ani, care a funcþionat între 1977ºi 1989 ca Institut de subingineri, având ºi douãspecializãri în domeniul Ingineriei Civile:Construcþii Hidrotehnice, respectiv ÎmbunãtãþiriFunciare. Institutul de Subingineri a funcþionatîn anii ’80 cu subordonare dublã: bugetar depin-dea de Ministerul Învãþãmântului, iar didacticera coordonat de Institutul de ConstrucþiiBucureºti, în regim de Facultate.

La 7 martie 1990, prin Hotãrâre deGuvern, Institutul de subingineri din Constanþaeste transformat în Universitatea Constanþa. La17 aprilie 1991, denumirea instituþiei se schim-bã în Universitatea „Ovidius” din Constanþa.

Printre cele 16 facultãþi ale Universitãþii„Ovidius” din Constanþa se aflã ºi Facultatea deConstrucþii (înfiinþatã în anul 1999 prin reorga-nizarea Facultãþii de Inginerie) cu 4 specializãri,dintre care se amintesc specializãrile deAmenajãri ºi Construcþii Hidrotehnice, Îm-bunãtãþiri Funciare ºi Dezvoltare ruralã, respec-tiv de Ingineria Mediului.

Începând din anul 2009 au fost acreditatestudiile de Masterat în sistem Bologna cu o du-ratã de 3 semestre, dintre care în domeniulhidrotehnic se aflã urmãtoarele studii de mas-terat: Ingineria Sistemelor Hidrotehnice,Inginerie Costierã, precum ºi Ingineria ºi Mana-gementul Resurselor de Apã.

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 11

e) Specializarea Amenajãri ºi ConstrucþiiHidrotehnice din Facultatea de Construcþii,Universitatea Tehnicã din Cluj-Napoca

Institutul Politehnic din Cluj-Napoca a luatfiinþã în anul 1953, având în componenþa sa 3facultãþi: Electrotehnicã, Mecanicã, precum ºiConstrucþii ºi Instalaþii. În anul 1992 InstitutulPolitehnic îºi schimbã numele în UniversitateaTehnicã din Cluj-Napoca. Un moment impor-tant îl constituie anul 2008, când se înfiinþeazãdouã noi specializãri în cadrul domeniului deInginerie Civilã: Inginerie Urbanã ºi DezvoltareRegionalã, respectiv Amenajãri ºi ConstrucþiiHidrotehnice.

3. Pregãtirea universitarã ºi postuniver-sitarã în domeniul gospodãririi apelor

a) Pregãtirea universitarãCursurile de Gospodãrirea Apelor în în-

vãþãmântul superior românesc au fost predatesub denumirea de Economia Apelor pânã înanul 1990, când de comun acord Facultãþile deHidrotehnicã din Bucureºti, Iaºi ºi Timiºoara auadoptat denumirea de Gospodãrirea Apelor.

Preocupãrile din anii ‘50 pentru valorifi-carea resurselor de apã ºi a potenþialuluihidroenergetic au condus la necesitatea intro-ducerii în anul 1957 a cursului de EconomiaApelor atât la Institutul de ConstrucþiiBucureºti, cât ºi la Institutul Politehnic „TraianVuia” din Timiºoara. La Facultatea deHidrotehnicã din Iaºi, înfiinþatã în anul 1962,cursul a fost predat începând cu anul universitar1966/1967. Cursul Folosinþe HidrauliceComplexe predat din anul 1964 la InstitutulPolitehnic Bucureºti ºi-a schimbat dupã anul1988 denumirea în Hidroenergeticã ºiGospodãrirea Apelor.La masterat se predã, deasemenea, un curs de Gospodãriea Apelor.

La Institutul de Construcþii Bucureºti (ICB)cursurile de Economia Apelor au fost introdusela iniþiativa primului sãu Rector, prof. NicolaeKorcinski, acelaºi care în anul 1951 îi cereatânãrului inginer Radu Priºcu, proaspãt sosit depe ºantierul prizei de la Zãrneºti, sã iniþiezepredarea unui curs opþional de ConstrucþiiMasive, transformat ulterior în cursul deConstrucþii Hidrotehnice. Între anii 1957 ºi1970 disciplina Economia Apelor a fost predatã

de dr. ing. Florin Iorgulescu, pânã când acesta afost numit Preºedinte al Consiliului Naþional alApelor. Ulterior, pânã în anul 1978, activitateala aceastã disciplinã a fost condusã de dr. ing.Constantin Pârvulescu, ªeful Secþiei deEconomia Apelor din Institutul de Cercetãri ºiProiectãri pentru Gospodãrirea Apelor(ICPGA). Eminent specialist, C. Pârvulescu aavut contribuþii teoretice deosebit de valoroaseîntr-un domeniu care nu era încã închegat nicipe plan mondial, stabilind principii ºi abordãricare sunt ºi astãzi valabile. Cursul sãu deEconomia Apelor, tipãrit în anul 1977, a foststudiat de zeci de generaþii de studenþi, fiindîncã de actualitate. Dupã dispariþia sa în anul1978, cursul a fost predat de prof. Radu Drobot,cu excepþia unor perioade când a fost susþinutde dr. Ion Tecuci, fost cadru didactic alFacultãþii de Hidrotehnicã între 1961-1968.

Din anul 2009 la Masteratul de InginerieHidraulicã s-au introdus cursuri de Gospo-dãrirea Calitativã a Resurselor de Apã, având cascop prezentarea aspectelor practice ale imple-mentãrii Directivei Cadru Apã 60/2000 aUniunii Europene.

La Timiºoara prelegerile de EconomiaApelor au fost susþinute în perioada 1957-1965de prof. Cornel Jura, iar din anul 1965 de prof.Gh. Creþu pânã în anul 2009, în prezent activi-tatea fiind continuatã de discipolii acestuia.

La Iaºi, Economia Apelor a fost predatã dinanul 1966 pânã în 1990 de dr. ing. SbiereaBogdan, specialist de marcã de la DirecþiaApelor, iar dupã aceastã datã de cãtre prof. IonGiurma.

b) Pregãtirea continuãb1) Universitatea Tehnicã de Construcþii

BucureºtiLa Institutul de Construcþii Bucureºti,

Facultatea de Hidrotehnicã, în perioada 1975-1990 s-au desfãºurat anual cursuri postuniver-sitare cu durata de 6 sãptãmâni în faza iniþialã,dar care au fost reduse din anul 1979 la 5 sãp-tãmâni. Cursurile se desfãºurau pe o duratã to-talã de 10 luni, în cadrul a 3 sesiuni de instruire,perioada dintre convocãri fiind destinatã studiu-lui individual. Cursurile se finalizau cu o lu-crare de absolvire, susþinutã în faþa unei comisiide specialitate. Cursurile erau focalizate pe ur-

12 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

mãtoarele 4 domenii: Hidrologie, HidraulicãFluvialã ºi Combaterea Inundaþiilor, Gospo-dãrirea Apelor, Protecþia ºi Epurarea Apelor.Cursurile, aplicaþiile practice ºi îndrumarea lu-crãrilor de absolvire au fost asigurate de cei maibuni specialiºti din þarã: Constantin Diaconu,Viorel Al. Stãnescu, Petru ªerban, DumitruLãzãrescu, Constantin Pârvulescu, Ion Dima,Andrei Filotti, Paul Solacolu, RomeoAmaftiesei, Paul Stegãroiu, precum ºi de profe-sorii: Dumitru Cioc, Ion Manoliu, Petre Trofin,Vitalie Pietraru, Alexandru Mãnescu,Constantin Iamandi, Elena Trofin, MirceaNegulescu etc. Coordonatorii cursurilor au fostcadre didactice din facultate: AlexandruMãnescu (Protecþia ºi Epurarea Apelor), GabrielTatu (Hidraulicã Fluvialã ºi CombatereaInundaþiilor) ºi Radu Drobot (Hidrologie,Gospodãrirea Apelor). Peste 1700 de cursanþi aubeneficiat de aceastã formã de pregãtire conti-nuã pe parcursul celor 16 de ani de derulare acursurilor postuniversitare.

Anul 1990 a reprezentat ºansa stabilirii re-laþiilor ºtiinþifice ºi tehnice cu universitãþi demare prestigiu din Europa de Vest. Franþa a fostprintre primele þãri care a iniþiat acþiuni con-crete de colaborare ºtiinþificã în domeniul me-diului cu þãri din Europa de Est. CoordonatorulCooperãrii Franceze din Ministerul Mediului,dr. Jean Pierre Carbonnel, împreunã cu prof.Pierre Hubert de la École Nationale des Ponts etChaussées din Paris au sosit pentru prima datãîn România în iunie 1990, când au avut primeleîntrevederi cu specialiºti români de la CompaniaNaþionalã Apele Române, Institutul Naþional deMeteorologie ºi Hidrologie, Institutul deCercetãri pentru Ingineria Mediului,Universitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºtiºi Universitatea Politehnicã din Bucureºti.

În vederea integrãrii comunitãþii ºtiinþificeromâneºti de profil în context european, dr. J.P.Carbonnel împreunã cu alþi specialiºti francezi aorganizat la Paris în septembrie 1991 primulsimpozion franco-român de hidrologie“Rencontres hydrologiques franco-roumaines”.Ulterior, aceste simpozioane au continuat laTulcea (1993), Montpellier (1995), Suceava(1997) ºi Lyon (1999).

La reuniunea de la Paris din septembrie1991 s-au pus bazele colaborãrii franco-române

ºi pe linie de învãþãmânt în domeniul mediului,stabilindu-se jaloanele modernizãrii învãþãmân-tului românesc de profil. J.P. Carbonnel a fostiniþiatorul proiectului TEMPUS DEA-Sciencesde l’Eau et Environnement (1992-1995), avândparteneri din Franþa, Belgia, Italia ºi România.Responsabilul român al proiectului a fost prof.Radu Drobot de la Universitatea Tehnicã deConstrucþii Bucureºti, iar cursurile s-audesfãºurat în cadrul ªcolii de Înalte StudiiAcademice Postuniversitare în specializareaIngineria Resurselor de Apã.

Ca urmare a succesului acestui proiect, dr.J.P. Carbonnel a ajutat partea românã la fi-nalizarea dosarului de candidaturã pentru unnou program TEMPUS, intitulat Gestion etProtection de la Ressource en Eau (1995-1998).În ambele proiecte, consorþiul partenerilorromâni a avut un nucleu de bazã format dinUniversitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti,Facultatea de Hidrotehnicã (coordonator proiectprof. Radu Drobot) ºi Universitatea Bucureºti(responsabil prof. Florian Zamfirescu), la cares-a adãugat grupul universitãþilor partenere:Universitatea Politehnica din Timiºoara (re-sponsabil prof. Gh. Creþu), UniversitateaTehnicã Gh. Asachi din Iaºi (responsabil prof.Ion Giurma) ºi Universitatea Babeº-Bolyai (res-ponsabil prof. Ionel Haidu). În cadrul acestorcursuri cu o duratã de 3 semestre (2 semestreactivitãþi didactice ºi 1 semestru pregãtirea lu-crãrii de diplomã) au fost pregãtiþi 136 de tinericercetãtori în domenii de vârf ale gospodãririiapelor ºi protecþiei mediului. Dintre aceºtia 35au beneficiat de stagii de cercetare cu o duratãde 3 luni în universitãþi de prestigiu din Franþa(Université Pierre et Marie Curie Paris VI,Université de Montpellier, Université LouisPasteur de Strarsbourg), Belgia (Université deLiége), Italia (Université di Genua) ºi Elveþia(École Polytechnique Fédérale de Lausanne). Pelângã rolul esenþial al dlui J.P. Carbonnel înreuºita proiectelor sunt de subliniat implicareaºi contribuþiile remarcabile ale profesorilorAndré Musy (École Polytechnique Fédérale deLausanne) ºi Alain Dassargues (Université deLiége) atât în derularea cursurilor, cât ºi în orga-nizarea de stagii practice ale cursanþilor româniîn laboratoarele pe care le conduceau.Participarea elveþianã la aceste proiecte a fost

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 13

posibilã graþie finanþãrii asigurate de l’OfficeFédérale de l’Education et de la Science dinElveþia.

Misiunile de predare ale profesorilor dinU.E. (10 misiuni cu durata de o sãptãmânã înfiecare an), schimbul de studenþi la diferiteniveluri, tezele cu dublã coordonare ºi stagiilepractice au permis difuzarea conceptuluigospodãririi integrate a apei ºi a terenului încondiþiile respectãrii restricþiilor sociale ºi demediu. Faþã de abordãrile strict inginereºti dinpractica româneascã, focalizate numai pe stu-diul proceselor fizice, contactul cu specialiºtiistrãini aratã necesitatea considerãrii simultane ºia proceselor chimice sau biologice, conducândastfel la protejarea ºi valorificarea durabilã aresurselor de apã.

Beneficiind de experienþa celor 2 proiecte,Universitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºtia iniþiat un nou proiect condus de prof. RaduDrobot în vederea continuãrii educaþiei continueîn cadrul unui program finanþat de GuvernulRomâniei cu fonduri de la Banca Mondialã(1999-2002). Pe lângã cursurile adresate tine-rilor cercetãtori, proiectul a permis ºi finanþareacercetãrilor unui numãr de 5 doctoranzi, foºtiabsolvenþi ai cursurilor Tempus, care au pregãtitteze de doctorat în co-tutelã cu profesori de laUniversité Pierre et Marie Curie Paris VI.

O realizare remarcabilã a celor 3 a constitu-it-o editarea unei serii de lucrãri din domeniulresurselor de apã, formatã din 52 de cãrþi cu ca-racter didactic, totalizând peste 12.000 de pagini.

Pe lângã specializarea Ingineria Resurselorde Apã, la iniþiativa conf. Radu ConstantinGogu, ªcoala de Înalte Studii AcademicePostuniversitare din UTCB s-a extins din anul1995 cu o a doua specializare cu numeleSisteme Informatice Geografice cuAplicabilitate în Protecþia Mediului ºi Edilitate.Suportul de curs a fost furnizat de Reþeaua deUniversitãþi Europene InterGIS, formatã dinManchester Metropolitan University, FreeUniversity of Amsterdam, University ofHuddersfield, University of Salford ºiUniversity of Salzburg.

Cursurile de GIS au continuat sã reprezintedupã anul 2000 o parte importantã a cursurilorpostuniversitare organizate de Facultatea de

Hidrotehnicã din UTCB cu sprijin ESRIRomânia. Dupã anul 2005, cursurile de GIS aufost reorientate cãtre aplicaþii din domeniulHidrologiei ºi al Gospodãririi Apelor.

Un curs postuniversitar de succes, organizatpe 3 niveluri de dificultate la care au participatpeste 120 de specialiºti din toate unitãþileANAR, inclusiv INHGA ºi denumit abreviatSHCH (cursuri de perfecþionare în SistemeHidrologice ºi Construcþii Hidrotehnice) a fostorganizat de prof. Radu Drobot în anul 2006-2007.

În cadrul colaborãrii româno-olandeze(proiectul Partners for Water – Flood DirectiveTraining), Facultatea de Hidrotehnicã dinUTCB împreunã cu firma olandezã HKV au or-ganizat 3 stagii de pregãtire cu durata de o sãp-tãmânã fiecare, pentru specialiºti din INHGA ºiMinisterul Mediului. Cursurile au urmãrit atâtpregãtirea în domeniul GIS (nivelul I), cât ºi înModelare Matematicã în contextul DirectiveiInundaþii (nivelul II). Peste 40 de cursanþi aufost instruiþi în cadrul acestor sesiuni de instru-ire.

Colaborarea internaþionalã a acoperit deasemenea ºi crearea de cursuri on-line, destinatepregãtirii diferitelor categorii de beneficiari, dela studenþi pânã la specialiºti din producþie careau nevoie de pregãtire în domeniul formãriiresurselor de apã de suprafaþã ºi subterane ºi algospodãririi acestora.

În acest sens se poate aminti proiectulVIrtual CAmpus In hydrology and waterREssource (VICAIRE), finanþat de SwissNational Science Foundation ºi condus de prof.André Musy (École Polytechnique Fédérale deLausanne), respectiv de prof. Radu Drobot pen-tru partenerii est-europeni (România, Bulgaria,Moldova ºi Ucraina). Cursul de tip e-learningeste compus din 5 module (Basic Hydrology,Engineering Hydrology, Qualitative Hydrology,Groundwater Hydrology ºi Management ofWater Resources), fiecare modul având între 8ºi 12 capitole însoþite de exerciþii, întrebãri sim-ple, precum ºi întrebãri cu rãspunsuri multiple.Creat în perioada 2000-2002, cursul este ºi înprezent accesibil pe site-ul proiectului VI-CAIRE.

Un alt curs international de tip e-learning îndomeniul Gestiunii Resurselor de Apã ºi a

14 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Mediului a fost creat în cadrul proiectuluiEducate!, organizat de 4 universitãþi de vârf dinEuropa de S-E: National Technical Universityof Athens (prof. Alexandra Katsiri),Universitatea din Belgrad (prof. Marko Ivetic),Universitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti(prof. Radu Drobot) ºi Universitatea dinLjubljana (prof. Mitja Brilly), coordonatortehnic fiind prof. Cedo Maksimovic de laImperial College (Londra). Proiectul Educate! afost lansat la începutul anului 2007 în cadrulprogramului INTERREG III B CADSES ºi afost finalizat în august 2008. Durata cursuluieste de 2 ani ºi se adreseazã atât tinerilor absol-venþi, cât ºi profesioniºtilor din domeniulResurselor de Apã ºi Mediului din Europa deS-E, dar ºi din alte zone geografice.

Cursul este organizat pe 4 arii tematice,fiecare dintre ele fiind formatã din mai multemodule, urmate de elaborarea tezei de absolvire.Aria Tematicã 1 având ca obiect asigurareaomogenizãrii cunoºtinþelor de bazã ale cur-sanþilor este formatã din module de Hidrologie,Hidraulicã, Ecologie, Chimie ºi Microbiologie,Prelucrarea datelor spaþiale. Aria Tematicã 2asigurã înþelegerea problematicii gestiuniiapelor urbane, fiind compusã din modulele deAlimentãri cu apã ºi managementul distribuþieiapei, Colectarea ºi tratarea apelor uzate,Managementul apelor pluviale. Aria Tematicã 3dezvoltã competenþe privind Gospodãrireaapelor de suprafaþã ºi subterane la nivel debazin hidrografic, fiind dezvoltate module deGestiunea Integratã a Riscului la Inundaþii,Evaluarea ºi protecþia resurselor de apã subte-ranã, Gospodãrirea Integratã a Resurselor deApã. Aria Tematicã 4 furnizeazã cunoºtinþenecesare înþelegerii politicilor de mediu, cu ur-mãtoarele module: Politici de mediu ºiLegislaþie, Evaluarea mediului, Managementuleroziunii costiere. Lucrarea de diplomã privile-giazã abordarea problemelor transfrontaliere aleresurselor de apã ºi identificarea de soluþii pen-tru aceste probleme.

b2) Universitatea Politehnica dinTimiºoara

Universitatea Politehnica din Timiºoara aorganizat în perioada 2004-2008 cursul postuni-versitar Managementul Integrat al Apei, iar în

perioada 2008-2012 cursul DezvoltareaDurabilã a Resurselor de Apã. Cursurile, cu oduratã de 1 an, cuprindeau douã perioade deconvocare de 10 zile, restul duratei fiind alocatstudiului individual. Peste 400 de cursanþi dinApele Române, în general din partea de vest ºisud a þãrii, au frecventat aceste cursuri.Organizatorul ºi responsabilul derulãrii activi-tãþilor didactice a fost prof. Gh. Creþu.

b3) Universitatea Tehnicã Gh. Asachi dinIaºi

Facultatea de Hidrotehnicã, Geodezie ºiIngineria Mediului din Iaºi a organizat dupãanul 2000 o serie de cursuri postuniversitare,dupã cum urmeazã: Dezvoltarea abilitãþilor înmonitorizarea efectelor unor calamitãþi naturaleºi procese poluante (2002-2004), Monitorizareadezastrelor ºi poluãrii (2005-2007), Fenomenehidro-meteorologice extreme ºi poluãri acciden-tale; prognoze ºi mãsuri de atenuare (2010). În-cepând cu anul universitar 2013-2014Facultatea organizeazã cursul postuniversitar deperfecþionare Gestiunea durabilã a resurselor deapã.

Cursurile cu o duratã efectivã de 4 sãp-tãmâni (împãrþitã în 2 etape de câte 2 sãp-tãmâni) au ca beneficiari: Direcþii ale ApelorRomâne, Agenþii de Protecþia Mediului, Sistemede Gospodãrirea Apelor, Regii de Apã-Canal,instituþii ale administraþiei locale, agenþi eco-nomici etc.

ConcluziiÎnvãþãmântul hidrotehnic ºi activitatea de

gospodãrire integratã a resurselor de apã au per-spective frumoase în urmãtoarele decenii atâtdin punct de vedere al mãsurilor structurale, câtºi al celor nestructurale. Este suficient sã rea-mintim faptul cã doar 50% din marile lucrãri in-ventariate pe cursurile de apã au fost executatepânã în prezent. Conform Strategiei Naþionalede Management al Riscului la Inundaþii pânã înanul 2039 se vor investi aproximativ 20 mld.Euro, ceea ce înseamnã peste 800 mil. EUR înfiecare an în mãsurile de prevenire, protecþie ºidiminuare a riscului la inundaþii. De asemenea,conform altor date, doar 30% din populaþia þãriiare acces la servicii de canalizare ºi doar cca50% la servicii de alimentare centralizatã cu apãpotabilã.

Redefinirea noþiunii de lucrare publicã ºiimplicarea directã a administraþiilor locale înasigurarea cerinþelor de apã, colectarea ºi epu-rarea apelor uzate sau meteorice, protecþia ºiconservarea resurselor de apã de suprafaþã ºisubterane, managementul riscului la inundaþiipe plan local ºi promovarea surselor energeticenepoluante ºi regenerabile sunt premize certepentru dezvoltarea activitãþilor asociatehidrotehnicii.

În acest context, învãþãmântul ºi cercetareaîn profilul hidrotehnic au perspective favorabiledacã orientãrile din planurile de învãþãmânt ºidin tematica de cercetare vor evolua în raport cucerinþele reale ale societãþii. Schimbãrile dinplanurile de învãþãmânt din ultimii ani, intro-ducerea de specializãri de Masterat ºi disciplinecerute pe piaþa forþei de muncã, ca ºi a cursu-rilor postuniversitare de scurtã duratã, constitu-ie dovada flexibilitãþii ºi adaptãrii învãþãmântu-

lui hidrotehnic la problemele actuale ale socie-tãþii. Singurul motiv de îngrijorare îl constituielipsa de atractivitate a învãþãmântului tehnicpentru tânãra generaþie, deºi lipsa de ingineri lanivel de þarã, respectiv de ingineri hidrotehni-cieni, va oferi perspective tentante de salarizareîn viitor.

Bibliografie[1] Proiectul VICAIRE, http://echo2.epfl.ch/VI-CAIRE/, 2002.[2] Proiectul Educate !, www.water-msc.org, 2008.[3] Buletinul ªtiinþific al Universitãþii Politehnicadin Timiºoara – Volum aniversar, 60 de ani de În-vãþãmânt Hidrotehnic la Timiºoara, Tomul 53(67),Fascicula 1, 2008.[4] Ion Giurma, Corneliu Cismaru, Florian Stãtescu– 50 de ani de învãþãmânt hidrotehnic înUniversitatea Tehnicã Gheorghe Asachi din Iaºi. Ed.Performantica, 2012.

HIDROTEHNICA, 58(2013), 11-12 15

16 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

PreambulArticolul de faþã este generat de un moment

aniversar – 100 de ani de la organizarea insti-tuþionalã a gospodãririi apelor în România mar-catã prin înfiinþarea primului departament alapelor. Desigur, istoria utilizãrii apelor în acestspaþiu are începuturi milenare ºi este directlegatã de vieþuirea pe malul ºi în preajmaapelor. De aceea aceastã aniversare este doar unreper, dar unul de referinþã, în istoria relaþiilordintre om ºi apã.

În orice domeniu – al artelor, al ºtiinþei, altehnicii - progresul a fost ºi este datorat unorpersonalitãþi puternice, vizionare, care aujalonat dezvoltarea viitoare ºi au creat ade-vãrate ºcoli. La fel s-a întâmplat ºi în domeniulgospodãririi apelor. Era deci de datoria celor deazi de a rememora cu respect contribuþiile unorpersonalitãþi de marcã ale domeniului. Cândm-am oferit sã încerc un asemenea demers nuam conºtientizat dificultatea acestuia. Au fostmulte îndoieli. Care dintre ilustrii înaintaºi ai in-gineriei apelor se calificã în elita personali-tãþilor. Care este numãrul la care trebuie opritãselecþia, dat fiind faptul cã o limitã se impune,mãcar pentru a nu dilua conceptul. Rememorãmcontributorii în domeniul strict al gospodãririiapelor sau includem marii ingineri cu contribuþiiîn principalele ramuri ale utilizãrii apelor, avânddrept criteriu abordarea vizionarã, de pionierat,de magiºtrii fãuritori de ºcoalã. Cu riscul de agreºi, am ales drept limitã 12 personalitãþi (cifra12 are o rezonanþã aparte), din toate domeniileutilizãrii apelor, iar ordinea prezentãrii a avutdrept criteriu anul naºterii domniilor lor. Cu oexcepþie – primul loc din listã îl ocupã inginerulºi profesorul Alexandru Davidescu, un adevãratpãrinte al conceptului de amenajare integralã acursurilor de apã. Selecþia s-a fãcut numai dintrecei trecuþi în nefiinþã, cu toate cã existã, desigur,personalitãþi ºi în rândul celor care sunt în acti-vitate. În sfârºit, deºi pentru o parte dintre cei

selectaþi se putea scrie un întreg volum, datãfiind inegalitatea surselor am preferat sã aduc launison prezentãrile. În circa 800 - 900 de cu-vinte dedicate fiecãruia, am prezentat în succe-siune câteva date biografice privind studiile ºicariera profesionalã, iar apoi activitatea tehnicã,ºtiinþificã ºi didacticã.

Vizionarul

Profesorul inginer Alexandru Davidescu(1858 – 1937)

Alexandru Davidescu este unanim recunos-cut ca un vizionar realist în domeniulgospodãririi apelor. El a enunþat pentru primadatã în România conceptul de “utilizarea inte-gralã a apelor din întreitul punct de vedere alirigaþiilor, al energiei hidroelectrice ºi al navi-gaþiei” ºi a aplicat acest principiu în toateproiectele propuse autoritãþilor, începând cu lu-crarea sa de referinþã - “Proiect general pentruintroducerea irigaþiilor în România ºi amena-jarea marilor canale pentru navigaþie”.

Alexandru Davidescu s-a nãscut în anul1858 în comuna Breaza. A urmat cursul primarla Braºov, liceul la Ploieºti ºi apoi în Bucureºtila Iiceul Sf. Sava. Dupã bacalaureat s-a înscrisIa Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti, dar dupãcâteva luni, obþinând o bursã pentru studii înstrãinãtate, a plecat la Paris, unde a studiat laºcoala de Poduri ºi ªosele ºi a obþiut diplomã deinginer.

La înapoierea sa în þarã a intrat în serviciulCãilor Ferate Române, fiind însãrcinat cuproiectarea ºi supravegherea execuþiei po-durilor. În 1889 intrã în serviciul special al con-strucþiei podului de peste Dunãre de laCernavodã sub coordonarea inginerului AnghelSaligny.

De la 1891 -1900, Al. Davidescu lucreazã lainspecþia de drumuri din Ministerul LucrãrilorPublice, iar de Ia 1900 la 1911 activeazã ca di-

PERSONALITÃÞI DE SEAMÃ ÎN DOMENIUL GOSPODÃRIRII APELOR

Prof.univ.dr.ing. Dan StematiuUniversitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 17

rector al lucrãrilor tehnice de la primãria capi-talei.

Din 1907 pânã în 1923 Al. Davidescu estemembru în Consiliul Tehnic Superior ºi atingecel mai înalt grad în inginerie – inginer inspec-tor general gradul I.

Între 1911 ºi 1913 funcþioneazã ca secretargeneral la Ministerul Lucrãrilor Publice subministeriatul lui Barbu Delavrancea ºi ErmilPangrati, cu care ocazie organizeazã un serviciuspecial pentru studierea în detaliu a proiectelorce trebuia sã ducã la realizarea “Planului deAmenajare Integralã a Apelor”, care a constituitdupã 1911 principala preocupare a luiAlexandru Davidescu.

În paralel a fost profesor de Hidraulicã laªcoala Naþionalã de Poduri ºi ªosele ºi apoi laªcoala Politehnicã, fiind titularul unor cursuride referinþã.

Între 1927 ºi 1931 a fost preºedinteleAsociaþiei generale a inginerilor din România(AGIR).

Activitatea tehnicã are valenþe multiple.Debuteazã în domeniul cãilor ferate, participândla realizarea primelor linii ferate proiectate ºiconstruite de români - Buzãu – Mãrãºeºti ºi apoiMãrãºeºti – Tecuci. Devine podar, sub coor-donarea lui Anghel Saligny. Ca director al lu-crãrilor tehnice de la primãria capitalei pro-moveazã iluminatul public, alimentarea cu apãdin straturile de Bragadiru ºi Ulmi (proiectatede ing. Elie Radu) ºi construirea reþelei detramvaie. Din aceeaºi poziþie, organizeazã (înanul 1907) primul concurs public pentru planulde sistematizare a Capitalei, câºtigat prima datãde un urbanist român - ing. Marin Stroescu. Casecretar general la Ministerul Lucrãrilor Publiceorganizeazã un serviciu special pentru pro-movarea proiectelor ce trebuia sã ducã la re-alizarea “Planului de Amenajare Integralã aApelor”. În 1912 finalizeazã studiul tehnico-economic denumit “Proiect general pentru in-troducerea irigaþiilor în România ºi amenajareamarilor canale pentru navigaþie” care a fost ulte-rior aprobat de Consiliul Tehnic Superior, prinjurnalul nr. 225/1921, care valideazã schema deamenajare ºi principiile propuse de Al.Davidescu ºi elaboreazã instrucþiuni pentru apli-carea lor.

Prof. Ing. Al. Davidescu a atacat pe rând

toate marile probleme hidraulice ale þãrii, pre-cum:

- Problema unei amenajãri complexe înregiunea Bucureºti care avea ca obiectiv princi-pal realizarea unei legãturi navigabile a oraºuluiBucureºti cu Dunãrea. Lucrãrile trebuiau sãserveascã ºi irigãrii prin gravitaþie a cel putin 1mil. ha, precum ºi creãrii unor uzine hidroelec-trice.

- Problema asigurãrii navigaþiei la GurileDunãrii. propunând folosirea braþului Sf.Gheorghe, care trebuia rectificat pânã laMahmudia, iar de acolo, tãiat un Canal care sãdebuºeze în lacurile Razelm ºi Sinoe cu ieºireala mare aproape de capul Midia.

- Problema amenajãrii integrale a cursu-rilor de apã din Vestul þãrii propunând construi-rea unui canal colector care pleca din Nord, dinvalea Tisei ºi capta pe rând râurile SomeºulCald ºi Rece, Mureºul, Bega, Timiºul, Caraºulºi Nera, pânã la Dunãre. Acest canal trebuia re-alizat în zona mai înaltã a ºesului, iar princanale secundare de distribuire urma sã irige osuprafaþã de 600000 ha. În plus, se asigura navi-gaþia interioarã cu un trafic de cca 12 mlioanetone mãrfuri ºi producþia de energie în uzinehidroelectrice având o putere totalã de cca 70MW.

- Problema navigabilitãþii Prutului pro-punând amenajarea complexã a râului pentrunavigaþie, pentru irigarea luncii Galaþilor însuprafaþã de 80000 ha ºi prin utilizarea cãderiide 200 m a Prutului în uzine hidroelectrice cu oputere de 90 MW. Amenajarea constã într-oserie de ºase baraje cu ecluze în lungul unuicanal Iateral.

Activitatea ºtiinþificã este implicit legatã deproiectele propuse. Deosebit de valoroasã esteideea amenajãrii integrale a apelor pe care Al.Davidescu a aplicat-o chiar de la primul sãuproiect general din 1912 pânã la ultimele studiiºi memorii tehnico-economice pe care le-a ela-borat pânã ce a încetat din viaþã. Doctrina ame-najãrii integrale a apelor a expus-o cu marebogãþie de exemple ºi de argumente ºi cuconvingere nestrãmutatã în diferitele memoriide sintezã, în comunicãrile fãcute la congreseleA.G.I.R. ºi în lecþiile predate la ªcoalaNaþionalã de Poduri ºi ªosele ºi la Politehnicã.Dar în afara acestei idei directoare, studiile lui

18 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Davidescu au preconizat folosirea apelor uzateale oraºelor în amestec cu apele ordinare, pen-tru irigare, folosirea apelor Dunãrii pentruregiunile joase de câmpie , acumularea debi-telor de viiturã ale râurilor interioare utilizândca rezervoare depresiunile naturale ºi lacuriledin regiunile de ºes cele mai favorabile.

Activitatea didacticã s-a îmbinat armonioscu activitatea tehnicã ºi ºtiinþificã, fiind profesorde Hidraulicã la ªcoala Naþionalã de Poduri ºiªosele între 1911 ºi 1920. Dupã 1920, înfiinþân-du-se ªcoala Politehnicã, Al. Davidescu devinetitularul unui curs complex, de ÎmbunãtãþiriFunciare, Maºini Hidraulice ºi ConstrucþiaOraºelor. În 1921 publicã cursul de “TeoriaMaºinilor Hidraulice”, prima lucrare pe aceastãtemã din România.

Publicaþii reprezentative• Navigaþiunea la Gurile Dunãrii – BuletinulAGIR, 1926, p, 121 • Introducerea irigaþiilor în România –buletinulAGIR, 1927, p. 289 • Problema irigaþiilor în regiunea de ºesuri aCriºanei ºi Temiºanei - Buletinul AGIR, 1927,p.354 • Curs de maºini hidraulice (ªcoala Politehnicã) • Curs de urbanism (ªcoala Politehnicã) • Curs de îmbunãtãþiri funciare (ªcoalaPolitehnicã)

Precursorii

Academicianul profesor inginerElie Radu (1853 – 1931)

Inginerul Elie Radu este unpionier al ingineriei edili-tare, care în studiile saleprivind alimentarea cu apã aoraºelor þãrii, a introdusconcepþii ºi soluþii originaleîn domeniul valorificãriisurselor subterane ºi în

domeniul filtrãrii apelor. În acelaºi timp este ofigurã luminoasã a începutului ingineriei con-strucþiilor la noi în þarã, activând cu precãdereîn domeniul construirii podurilor, drumurilor ºicãilor ferate.

Elie Radu a vãzut lumina zilei la 20 aprilie

1853, la Botoºani. ªi-a petrecut copilãria laBotoºani, unde ºi-a facut ºi studiile primare ºigimnaziale. A continuat studiile la nivel superi-or, la Academia Mihãileanã din Iaºi. În anul1872 tânãrul Elie Radu a plecat la Bruxelles,unde a urmat cursurile la ªcoala Politehnicã, pecare a absolvit-o în 1877, obþinând titlul de in-giner diplomat.

În decembrie 1877, dupã întoarcerea în þarã,intrã în serviciul Ministerului LucrãrilorPublice, unde debuteazã ca inginer alãturi deAnghel Saligny la controlul liniei feratePloieºti-Predeal construitã de inginerul francezGuillon. În Ministerul Lucrãrilor Publice aavansat continuu, ocupâd funcþii ca subdirector,director ºi director general, ajungând la gradulde inginer inspector general clasa I.

Remarcabilã este ºi activitatea lui Elie Raduîn Consiliul Tehnic Superior, înfiinþat în 1901,având ca misiune sã completeze ºi sã îm-bunãtãþeascã proiectele lucrãrilor publice. În pe-rioada 1919 – 1930 a fost preºedinteleConsiliului.

În paralel a prestat ºi o valoroasã activitatedidacticã. În 1894 a fost numit profesor laªcoala Naþionalã de Poduri ºi ConstrucþiiCivile, unde a predat cursurile deTrigonometrie, Poduri ºi Construcþii Civile. Dinmartie 1903 trece la Secþia de ingineri, undepredã “Edilitate“.

Elie Radu a devenit membru al asociaþieiinginerilor “Societatea Politehnicã” în 1882,pãstrând aceastã calitate timp de 49 de ani, iarîn anii 1897, 1898, 1903 ºi 1904 a fost preºedin-tele acestei societãþi. În aceastã posturã s-adovedit un luptãtor pentru drepturile profesio-nale ale inginerilor, a stimulat ºi a îndrumatcreaþia inginereascã.

În ºedinþa din 5 iunie 1926 inginerul ElieRadu a fost ales membru de onoare alAcademiei Române.

S-a stins din viaþã la 10 octombrie 1931, lavârsta de 78 de ani, dupã o muncã neîntreruptã,lãsând în urmã o operã pentru eternitate.

Activitatea tehnicã a desfãºurat-o în douãplanuri: drumuri, cãi ferate ºi poduri, pe deop-arte, lucrãri edilitare pe de altã parte. A contri-buit la construirea ºoselelor transcarpatice,realizate dupã Marea Unire cu Transilvania,totalizând peste 1 000 km de drumuri, pe

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 19

trasee uneori dificile (Valea Jiului, ValeaOltului etc). A proiectat 650 km de cãi feratedupã concepþii proprii, fiind executaþi 475 kmde cale feratã. A proiectat ºi realizat numeroasepoduri, lungimea totalã a podurilor proiectate ºiexecutate de Elie Radu fiind de cca 20km.Meritul sãu în domeniul podurilor este de a fiintrodus pe o scarã mare betonul armat la des-chideri mari, înlocuind tãblierele metalice, careîn acea perioadã erau importate.

Lucrãri de seamã a realizat în domeniuledilitar. Pentru alimentarea Bucureºtiului, ElieRadu propune utilizarea apei subterane, prinpuþuri construite cu aer comprimat si este numitdirector al lucrãrilor de la Bragadiru. Prin con-strucþia sistemului Bragadiru de alimentare cuapã a Capitalei, în anul 1901, se realiza cea maimare captare centralizatã de apã subteranã dinEuropa, prin care se obþineau 30 000 m3/zidintr-o singurã sursã, iar în anul 1904 se ajungela un debit de 200 litri de apã pe zi ºi om, ceeace era o cifrã superioarã celor mai multe oraºeeuropene. La 1939 oraºul este strãbãtut de 7artere ce pleacã de la Uzina de la Grozãveºti.

Alte lucrãri edilitare fãcute sub conducerealui Elie Radu au fost: alimentarea cu apã aoraºelor Sinaia, Turnu Severin, Sulina,Botoºani, Târgoviºte, Brãila, Piteºti, Iaºi, TârguOcna ºi canalizarea oraºelor Sinaia ºi TurnuSeverin. De asemenea, a construit numeroasecastele de apã pentru oraºe mari: Brãila, TurnuSeverin.

Activitatea ºtiinþificã cea mai reprezenta-tivã este asociatã promovãrii betonului armat înconstrucþii. A introdus pe o scarã mare betonularmat la poduri cu deschideri mari, înlocuindtãblierele metalice, care în acea perioadã erauimportate. A fost promotorul utilizãrii betonuluila podurile de ºosea. Intr-un moment de crizã abetonului armat, când în Europa se prãbuºiserãconstrucþii mari din acest material, Elie Radu ademonstrat cã aceasta se datoreazã numai unordeficienþe de proiectare ºi calcul, promovândcurajos construcþiile de acest fel, dar corect di-mensionate ºi realizate. În Bucureºti, laUniversitatea Tehnicã de Constructii, sepãstreazã ceea ce oamenii tehnicii numesc„grinda lui Elie Radu“, adevãrat monumenttehnic, construitã la început de veac de mareleinginer. Realizatã din beton armat, pe bazã de

calcule extrem de riguroase, aceastã grindã, cu odeschidere de 8 metri, a rezistat cu succes uneiîncãrcãturi considerabile de saci de nisip,demonstrând virtuþile betonului armat, într-o pe-rioadã cînd proprietãþile, mai ales rezistenþa sa,erau contestate. Ulterior, sub conducerea sa, aufost realizate primele planºee de beton armat dela noi ºi o seamã de alte lucrãri excelent proiec-tate ºi executate.

În studiile sale privind alimentarea cu apã aoraºelor þãrii a introdus concepþii ºi soluþii origi-nale, vizând valorificarea surselor subterane ºidomeniul filtrãrii apelor. A promovat alimenta-rea cu apã din puþuri în zona colinarã.

Activitatea didacticã a început-o în 1894,când a fost numit profesor la ªcoala Naþionalãde Poduri ºi Construcþii Civile, unde a predatcursurile de Trigonometrie, Poduri ºiConstrucþii Civile. Din martie 1903 trece laSecþia de ingineri, unde predã “Edilitate“, uncurs nou înfiinþat pentru viitorii ingineri din ad-ministraþiile comunale, care se referea lacanalizarea ºi aprovizionarea cu apã a centrelorurbane. Dupã 1920, când s-a înfiinþat ªcoalaPolitehnicã din Bucureºti, cursul de Edilitate afãcut parte din planul de învãþãmânt al Secþieide construcþii, deci pentru toþi inginerii con-structori. A mai predat ºi cursul de “Procedeegenerale de construcþii“.

Activitatea sa didacticã a durat 34 de ani,pânã în toamna anului 1972 când s-a retras,rãmânând profesor onorific al ªcolii Politehnicedin Bucureºti.

Academicianul profesor inginerDimitrie Leonida (1883 – 1965)

Dimitrie Leonida a fostun inginer specialist în ener-geticã, profesor universitar,care de la debutul carierei afost interesat si de hidroener-geticã, având încã de laproiectul de diplomã tema“Complexul hidroenergetical Bistriþei lângã Bicaz”. În

studiile sale ulterioare, concretizate prin lu-crarea “Perspectivele Economiei legate deValea Bistriþei Moldovene” propune hidrocen-tralele de la Bicaz ºi de la Porþile de Fier.

20 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Dimitrie Leonida s-a nãscut la Fãlticeni cafiu al ofiþerului Atanase Leonida. Datoritã pro-fesiei tatãlui sãu, pregãtirea ºcolarã o face înmai multe oraºe : Galaþi, Buzãu, Constanþa ºiBucureºti. Urmeazã cursurile Liceului MihaiViteazul din Bucureºti. Urmeazã perioada studi-ilor universitare efectuate la Politehnica dinCharlottenburg (1903 - 1908).

Dimitrie Leonida s-a întors în România înanul 1908, cu titlul de inginer electroenergeti-cian, ºi s-a angajat la Primãria capitalei, undes-a ocupat cu introducerea iluminatului electricîn Bucureºti.

Dupã primul rãzboi mondial, face o docu-mentare în Franþa, Anglia, Elveþia, Italia ºiStatele Unite ale Americii în domeniul orga-nizãrii învãþãmântului în ºcolile de ucenici.Urmare a acestei vizite, în 1908 a înfiinþat primaºcoalã de electricieni ºi mecanici din România.Un an mai târziu, în 1909, a înfiinþat ºi primulMuzeu Tehnic din România.

A fost director general ºi apoi administra-tor-delegat al societãþii “Energia”, directortehnic al Societãþii Generale de Gaz ºiElectricitate (1937-1941), iar din septembrie1942 a fost directorul Direcþiei electrificãrii dincadrul Cãilor Ferate.

Este apoi consilier superior al CFR (1945-1948). În 1948 iese la pensie, dar continuã sã lu-creze în Consiliul superior al CFR si laInstitutul de studii ºi proiectãri hidroenergetice(ISPE); este numit consilier în cadrulDepartamentului Energiei Electrice (1950-1955);

A fost profesor universitar la Timiºoara ºiBucureºti. În decembrie 1935 devine membrutitular al Academiei de ªtiinþe din România.

Activitatea tehnicã este dominant axatã peproblema energiei electrice. S-a ocupat de intro-ducerea iluminatului electric în Bucureºti. În1908 a organizat prima ºcoalã de ucenici elec-tricieni din þarã. A organizat prima expoziþie deelectricitate, în parcul Carol, în 1928. A fostfondator ºi organizator, cu propriile sale mij-loace, al Muzeului Tehnic din Bucureºti. A înfi-inat, în 1937, “ªcoala de ucenici electricieni ºimecanici”, pe care a condus-o timp de 45 deani, pânã la crearea ºcolilor de stat mediitehnice. A anticipat caracterul epuizabil al

resurselor energetice, pe care le numea “averipieritoare”. A fost promotor al conceptiei deelectrificare generalã, cu prioritate prin amena-jãri hidroenergetice, concepând prima schemãde sistem unic electroenergetic, la tensiunea de220 kV.

Dimitrie Leonida a conceput diferite proiec-te grandioase, printre care ºi acela al valori-ficãrii energetice complexe a Vãii Bistriþeimoldovene, în primul rând prin construirea„unei super-centrale hidroelectrice cu un marelac egalizator”. Iar actuala soluþie corespunde,în mare mãsurã, soluþiilor preconizate de acestinginer care a indicat, cu o mare clarviziune,amplasamentul ºi înãlþimea barajului, capaci-tatea lacului de acumulare, tunelul de aducþiunesub Muntele Botoºanul ºi situarea centralei laStejaru, aºa cum au fost realizate în anul 1963.

Activitatea ºtiinþificã este, de asemenea,legatã de domeniul energetic. Membru al maimultor societãþi ºtiinþifice, Dimitrie Leonidarãmâne în istoria tehnicii din þara noastrã, ca ºiîn istoria învãþãmântului electricitãþii, ca unmare vizionar, deschizãtor de drumuri pentruutilizãrile tot mai variate ale energiei electrice,în care el credea cu toatã puterea si în carevedea calea spre ridicarea þãrii sale spre noiculmi. Trebuie însã semnalat faptul cã DimitrieLeonida a avut idei novatoare ºi în alte domenii.Încã student în anul IV concepe proiectul“Metropolitanului din Bucureºti”. În 1917 a re-alizat una dintre primele staþii de emisie ra-diotelegraficã din România.

Preocupãrile sale în domeniul apelor suntevidenþiate ºi de faptul cã a fost membru încomisiile pentru legea apelor ºi legea energiei(1924), membru în Consiliul superior al apelor(1926) ºi în Consiliul superior al administraþieiîntreprinderilor ºi avuturilor publice (1929).

Activitatea didacticã a consacrat-o în maremãsurã învãþãmântului mediu tehnic. Aºa cums-a mai spus, a înfiinþat, în 1937, “ªcoala deucenici electricieni ºi mecanici”, pe care a con-dus-o timp de 45 de ani. În paralel este profesorla ªcoala Politehnicã din Timiºoara (1924-1941) ºi la Politehnica din Bucureºti (1941-1945);

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 21

Magiºtrii

Academicianul Cristea MateescuAcademicianul Cristea

Mateescu este creatorulºcolii româneºti dehidraulicã. Este de aseme-nea un contributor deseamã în domeniul hidro-energetic abordând proble-mele majore asociate aces-tuia: calculul ºi construcþia

barajelor; amenajarea prizelor de râuri ºi adesnisipatorilor; hidraulica conductelor ºicanalelor.

S-a nãscut la 23 august 1894 la Caracal.Liceul, început la Craiova, l-a absolvit în anul1913 la Buzãu. În anul 1913 a fost admis primuIla ªcoala Naþionalã de Poduri ºi ªoseleBucureºti, pe care - dupã o întrerupere de un andin cauza rãzboiului, la care a participat caofiþer - a absolvit-o în anul 1918, cu media19,28 - cea mai mare medie obþinutã vreodatã înºcoalã.

În anul 1920 a început activitatea laAtelierele Griviþa ca subºef de secþie.

La puþin timp dupã aceasta, a obþinut, princoncurs, o bursã a Academiei Române pentrudoi ani, ca sã studieze, în Elveþia ºi Franþa, ame-najarea cãderilor de apã. Întors în þarã, în anul1922, a fost angajat Ia Societatea anonimãromânã Electrica.

În 1920 este numit asistent universitar laPolitehnicã ºi rãmâne în învãþãmântul superiorpânã la sfârºitul vieþii.

În paralel, academicianul Cristea Mateescudesfãºoarã ºi activitate tehnicã la societãþileanonime Electrica ºi Concordia, unde, în pe-rioada 1922-1946, a deþinut funcþia de subdirec-tor tehnic. Dupã 1948 activeazã ca ºef deproiect la Ministerul Energiei Electrice, apoi in-giner ºef adjunct, hidrotehnician ºef ºi expert lainstitutele ISPE ºi ISPH.

În anul 1955 a fost ales membru corespon-dent al Academiei Române, iar în anul 1974membru titular.

Activitatea tehnicã este extrem de com-plexã, neexistând domeniu al construcþiilor încare sã nu-ºi fi adus aportul, în probleme de im-

portanþã majorã. În cele ce urmeazã se face doaro succintã enumerare a unor realizãri din dome-niul gospodãririi apelor.

La societatea Electrica a organizat ºi con-dus, pentru prima datã în þarã, un serviciu pen-tru studiul hidroenergeticii în cuprinsul râurilorPrahova, Ialomiþa, Tarlung, Buzãu - Basca,Siret etc. S-a ocupat de instalarea uzinelorhidroelectrice Tarlung ºi Sinaia.

A elaborat proiectele uzinei hidro ºi termo-electrice Sadu-Gorj, cu baraj de anrocamente ºimascã din beton armat (primul construit în þarã)ºi un apeduct la traversarea râului Sadu pe arcde 60 m deschidere.

În cadrul institutelor ISPE ºi apoi ISPH aparticipat ca ºef de proiect la proiectarea ºi re-alizarea complexului hidroenergetic Vidraru-Corbeni. A luat parte la proiectarea uzinelorMoroieni, Bicaz, Argeºul superior. Pentruproiectarea uzinei Moroieni a primit distincþiade Laureat al premiului de stat.

La Comitetul de Stat al Apelor ºi ConsiliulNaþional al Apelor a colaborat la întocmirea pla-nurilor tehnologice ale laboratoarelor institutu-lui ISCH.

Activitatea ºtiinþificã este clar evidenþiatãde cele peste 100 de lucrãri publicate carecuprind cercetãri riguros ºtiinþifice ºi concluziiteoretice ºi practice dintre cele mai importanteºi îndrãzneþe.

A studiat calculul ºi construcþia liniiloraeriene pentru transportul energiei electrice ºi aelaborat prescripþii de calcul bazate pe rezis-tenþa limitã, ceea ce a dus la eliminarea acciden-telor, destul de frecvente din cauza efectuluichiciurei ºi a viscolului. În domeniul mecaniciiconstrucþiilor, a extins metodele Cross ºiFilipescu la structuri spaþiale. Referitor la rezis-tenþa construcþiilor la suprasarcini, a studiatprobleme de siguranþã ºi stabilitate, în specialpentru baraje, ziduri de sprijin, cabluri întinseetc. De asemenea, a elaborat ºi Prescripþii pen-tru proiectarea ºi executarea construcþiilor debeton armat.

O atenþie deosebitã a acordat problemelorde calcul al barajelor. Studiile dedicate acesteiprobleme cuprind: Consideraþii critice asupraCalcului barajelor de beton, Studiul sinoptic almetodelor de supraînãlþare a barajelor de beton,

22 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

menþionat ºi în tratate strãine, Dimensionareaeconomicã a infrastructurii barajelor stãvilar ,Probleme de profilare economicã a construcþi-ilor hidrotehnice, Indici funcþionali pentru cal-culul barajelor economice etc.

Printre studiile efectuate în domeniulhidraulicii ºi mecanicii fluidelor se menþio-neazã: Studiul miºcãrii aluviunilor în curentuniform, Metode noi de determinarea dis-tribuþiei vitezelor în miºcare uniformã a fluide-lor, Metode de calcul al remuului, adecvatã flu-viilor cu albii complexe, toate constituind con-tribuþii originale.

Remarcabil este ºi studiul experimental, pemodel, al aglomerãrilor de zãpadã pentru deter-minarea încãrcãrilor asupra construcþiilor,folosind similitudinea dinamicã a antrenãriizãpezii de cãtre vânt, în tunel aerodinamic.Aceste studii sunt primele din lume.

Activitatea didacticã a început-o în anul1920, ca asistent Ia cursul de Mecanicã raþio-nalã (prof. A.G. Ioachimescu) ºi Rezistenþa ma-terialelor (prof. Gh. Em. Filipescu). Apoi a pre-dat o gamã foarte largã de cursuri, demonstrândo erudiþie de neegalat. În anul 1928-1929 a pre-dat cursul de Geometrie analiticã; 1936-1937 -Rezistenþa materialelor Ia Secþia de Mine; 1937-1939 - Mecanica raþionalã la Facultatea deConstrucþii; 1939-1941 - Mecanica ºi Rezistenþamaterialelor la Facultatea de Chimie industrialãºi Facultatea de Silviculturã; 1941-1942 -Cursul general de construcþii; 1941-1942-Regimul ºi regularizarea apelor (nou introdus);1942-1946 - Mecanica ºi Rezistenþa materi-alelor la Facultatea de Construcþii; 1946-1949 -Hidraulica, iar din anul 1949 la Institutul deConstrucþii Bucureºti - Hidraulica, Construcþiihidrotehnice, Construcþii masive, Maºinihidraulice ºi Amenajarea integralã a cursurilorde apã.

În anul 1950 a fost numit ºeful Catedrei dehidraulicã ºi construcþii hidrotehnice. Din anul1964 a fost profesor consultant ºi a continuatactivitatea de cercetare ºtiinþificã ºi de condu-cere a doctoranzilor în specialitãþile Construcþiihidrotehnice ºi Hidroamelioraþii.

Ca profesor, a elaborat diferite cursuri ºimanuale litografiate sau tipãrite: Mecanicaraþionalã, 1938; Regimul ºi regularizarea

cursurilor de apã, 1941; Mecanica generalã,1945; Hidraulica, 1946; Hidraulica teoreticã,1949; Hidraulica (ediþia I-a - 1961, ediþia a II-a- 1963, carte premiatã de Ministerul Educaþiei ºiÎnvãþãmântului ºi consideratã printre cele maibune cãrþi de hidraulicã din lume).

Inginerul ºi profesorulDorin Pavel

Dorin Pavel este creatorulºcolii de Hidroenergeticã dinRomânia. În toate lucrãrile sale adezvoltat ºi aplicat principiulamenajãrii complexe a cursurilorde apã. Mãrturie stã monografia

de mare amploare, “Plan general de amenajarea forþelor hidraulice în România”, în care suntelaborate schemele a 567 de uzine hidroelec-trice pe toate râurile þãrii, cu toate dateletehnice ºi economice ºi cu 100 de planºe cu ved-eri în plan ºi profile în lung prin amenajãri.Aceastã lucrare este ºi astãzi un îndrumarpreþios pentru proiectarea hidroenergeticãromâneascã.

Dorin Pavel s-a nãscut la 31 mai 1900 înSebeº. Dupã terminarea gimnaziului sãsesc dinSebeº, în vara lui 1914, urmeazã KilnKollegium - un liceu unguresc din Orãºtie. Lafinele lui ianuarie 1918 Dorin Pavel susþine ba-calaureatul la Braºov. Beneficiazã apoi de obursã din partea Consiliul Dirigent, ºi în 1919devine student la Politehnica din Zurich. În mai1923 obþine diploma de inginer, în iunie 1923este numit asistent al profesorului Prasil ºi în-cepe ºi lucrul la teza de doctorat. În 1925susþine teza “Miºcãri potenþiale prin reþele planeºi turboroþi” ºi primeºte diploma de doctor înºtiinþe tehnice.

În 1925 se angajeazã la societatea Electricaºi este numit ºef al biroului de studii ºi proiectehidroelectrice, serviciu nou înfiinþat.

În 1928, dupã o scurtã carierã la ªcoala deAeronauticã, este numit conferenþiar laInstitutul Electrotehnic, la Facultatea de ªtiinþea Universitãþii din Bucureºti.

Între 1929 ºi 1934 este director adjunct peªantierul Hidrocentralei Dobreºti.

În 1935 este numit conferenþiar laPolitehnica din Bucureºti, iar în 1940 este defi-

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 23

nitivat profesor la Catedra de Maºini Hidraulice.La Politehnicã a lucrat pânã la sfârºitul vieþii caprofesor ºi apoi ca profesor consultant.Între 1949 ºi 1971 este preºedintele ComisieiTehnice de Investiþii ºi membru în Consiliul ªti-inþific al Ministerului Energiei Electrice, iarîntre 1953 ºi 1979 este membru permanent alConsiliului Naþional al Apelor.

Începând cu anul 1949, anul înfiinþãriiI.S.P.E.-ului, participã, ca inginer ºef, la re-alizarea planurilor de electrificare a României,militând pentru folosirea complexã a apelorþãrii.

În 1934 a fost ales membru corespondent alAcademiei de ªtiinþe, iar în 1936 a fost alesmembru titular al Academiei de ªtiinþe dinRomânia.

Activitatea tehnicã este integral dedicatãhidroenergeticii. A lucrat în execuþie, ca ºef deºantier ºi apoi ºef al exploatãrii uzinei hidro-electrice de la Dobreºti, de pe Ialomiþa. Înproiectare conduce proiectele lucrãrilor de ame-najare a Bârzavei, Nerei ºi Timiºului, iar apoi seocupã personal de alimentarea cu apã a UzinelorReºiþa, realizând primul baraj de anrocamentede la Crãinicel. Proiecteazã ºi urmãreºte exe-cuþia de la CHE Crãinicel, cu trei aducþiuni “decãderi” diferite, echipatã cu douã turbine Peltonºi douã turbine Francis. Turbinele Pelton eraude construcþie originalã, deoarece aveau douãrotoare diferite pe acelasi ax. Pentru aceastã lu-crare importantã este distins cu Premiul de Stat,clasa întâi.

Profesorul Dorin Pavel fost primul care astudiat valorificarea potenþialului hidroenergetical Dunãrii, de la Cazane, prima datã ca student,în lucrarea de diplomã iar apoi ca inginer laElectrica. Soluþia constructivã de amenajareconsideratã ca variantã optimã dintre variantelestudiate în aceastã perioadã, prevedea instalareaa 12 turbine cu parametri foarte apropiaþi de ceicare au stat la baza construcþiei primei trepte dela Porþile de Fier.

Amenajarea hidroenergeticã a Sebeºului,râul copilãriei profesorului, s-a ºi realizat dupãplanurile ºi visurile lui.

Cea mai notabilã contribuþie a profesoruluiDorin Pavel rãmâne Planul general de amena-jare a forþelor hidraulice în România, tipãritã în

1933 la Institutul Român de Energie. Deºielaborat într-o perioadã de început a dezvoltãriihidroenergeticii pe plan mondial, graþie geniuluiingineresc al profesorului Dorin Pavel, planuleste fundamentat pe o serie de principii careºi-au dovedit valabilitatea în decursul celoraproape 70 de ani de la elaborare. Întreaga dez-voltare a hidroenergeticii româneºti, pornind dela cei 21 MW instalaþi în 1933 pânã la cei peste6.000 MW aflaþi în funcþiune astãzi, a fãcutdovada realismului prevederilor Planului.

Activitatea ºtiinþificã a început-o încã dinperioada scurtei sale cariere didactice dinElvetia când a colaborat cu cei doi mari profe-sori ai acelor timpuri – Franz Prasil ºi LudwigStodola. În 1922 i se publicã la editura RascherVerlag, Zürich & Leipzig lucrareaRegulierungsmechanismen der Wasserturbien(Mecanisme de reglare a turbinelor cu apã), careeste premiatã de Confederaþia Elveþianã.

În calitatea sa de membru corespondent alAcademiei de ªtiinþe din România, iar apoi titu-lar, prezintã în ºedintele periodice valoroase co-municãri, tipãrite în Comptes-rendus del’Académie de Science de la Roumanie.

Ca membru, ºi un timp vicepreºedinte alCercului hidrotehnic din societatea Politehnicã,a þinut multe conferinþe care s-au publicat înBuletinul Societãþii Politehnice, BuletinulAGIR ºi IRE.

A fost referent la World Power Conferencedin 1930 (Berlin), 1936 (Washington) ºi 1957(Belgrad), apoi membru ºi vicepreºedinte alComisiei naþionale a marilor baraje, raportor laal 3-lea Congres Internaþional de Mecanicã(Stockholm, 1930).

În cei peste cincizeci de ani de activitate di-dacticã ºi ºtiinþificã a publicat peste 15000 depagini, 23 de manuale didactice, 44 cãrþi ºimonografii tehnice, 140 studii ºi articole în re-viste, buletine ºi alte periodice, a conceput ºielaborat numeroase metode teoretice ºi tehniceoriginale.

Activitatea didacticã o începe dupãrevenirea în þarã, în 1928, la ºcoala deAeronauticã. În 1930 susþine examenul de do-cenþã universitarã, care îi dã dreptul sã fie titu-larizat conferenþiar la ªcoala Politehnicã.

24 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

În 1935 este numit conferenþiar la Poli-tehnica din Bucuresti, iar în 1940 este defini-tivat profesor la Catedra de Maºini Hidraulice.La Politehnicã a lucrat ca profesor ºi ca profesorconsultant, fiind câþiva ani ºi rectorul acesteiºcoli.

În cadrul activitãþii didactice desfãºurate laInstitutul Politehnic din Bucureºti a predat dis-ciplinele de Amenajarea cursurilor de apã ºimasini hidraulice, Hidraulicã, Hidrologie,Hidroenergeticã, Maºini hidraulice, Turbinehidraulice, Staþii de pompare ºi reþele hidrauliceetc. În cadrul Institutului Politehnic dinBucureºti a fost conducãtor de doctorat în spe-cializãrile Maºini Hidraulice ºi Hidroenergeticã.

În 1964 i se acordã titlul ºtiinþific de profe-sor universitar emerit, pentru merite în muncadidacticã ºi ºtiinþificã.

Mari ingineri ºi profesori

Inginerul ºi profesorulHenri Theodoru (1888 – 1954)

Profesorul HenriTheodoru a desfãºurat o ac-tivitate tehnicã, ºtiinþificã ºididacticã deosebitã în dome-niul construcþiilor în gener-al, ºi în ramura lucrãriloredilitare în special. Mãrturiestau cele peste 30 lucrãri de

alimentare cu apã ºi canalizare studiate,proiectate ºi executate în Bucureºti, Craiova,Ploieºti , Govora, Brãila, Câmpina, Feteºti,Buzãu, Mãrãºeºti, Constanþa, Iaºi etc.

Henri Theodoru s-a nãscut la 26 februarie1888 în Vaslui. ªcoala a fãcut-o în oraºul natal.În 1912 obþine titlul de inginer ca diplomat alªcolii Naþionale de Poduri ºi ªosele - Secþia deEdilitate.

Între 1912 ºi 1920 lucreazã în cadruladministraþiei de stat, ca inginer proiectant, di-riginte de lucrãri ºi apoi ºef de secþie.

În perioada 1920-1935 a organizat ºi a con-dus Întreprinderea “Edilitatea” (societate ano-nimã de studii ºi construcþii) în calitate de direc-tor.

În perioada 1936-1948 a activat ca antre-prenor de lucrãri publice, realizând studii ºi exe-cutând lucrãri de construcþii de clãdiri civile ºi

industriale, singur sau în colaborare cu alþi in-gineri.

În perioada 1938-1954 a lucrat în calitate despecialist de înaltã calificare, ca membru în con-silii tehnice naþionale.

În paralel a desfãºurat ºi o fructuoasã activi-tate didacticã, din 1919 la Catedra de edilitateºi construcþii civile de la ªcoala de Conductoride Lucrãri Publice Bucureºti, iar din anul 1927la ªcoala Politehnicã Bucureºti, Catedra deEdilitate ºi Procedee generale de construcþii.

Activitatea tehnicã reprezintã valenþa prin-cipalã a ingineruluii Henri Theodoru. În cadruladministraþiei de stat (1912-1920) a lucrat ca in-giner proiectant, diriginte de lucrãri ºi apoi ºefde secþie la extinderea portului Constanþa; laconstrucþia Pirotehniei din Bucureºti ºi a celeidin Iaºi în Ministerul Lucrãrilor Publice.

În perioada 1920-1935 în cadrul între-prinderii “Edilitatea” conduce o gamã foartevariatã de lucrãri, însumând o valoare de circaun miliard lei reprezentând: construcþii industri-ale, poduri, viaducte, terasamente ºi ziduri desprijin, clãdiri pentru instituþii de stat ºi particu-lare, abatoare, frigorifere, hale si numeroase ali-mentãri cu apã ºi canalizãri , Iucrãri care suntrãspândite pe tot cuprinsul þãrii.

În cadrul aceleeaºi firme proiecteazã ºi exe-cutã peste 30 lucrãri de alimentare cu apã ºicanalizare în mari oraºe ale þãrii.

Datoritã deosebitei competenþe tehnice esteales membru în consilii tehnice naþionale(Consiliul Superior al Exploatãrilor Comunaledin Ministerul Afacerilor lnterne, ConsiliulTehnic Superior diln Ministerul LucrãriorPublice, Consiliul de Administraþie al Îm-bunãtãþirilor Funciare din Ministerul Dome-niilor ºi Agriculturii, Comisia Superioarã aApelor din Ministerul Lucrãrilor Publice etc.),propunând în multe cazuri soluþii mai raþionaleºi mai economice decât cele prezentate de ad-ministraþiile respective.

Din anul 1949 pânã în anul 1954, când a de-cedat, profesorul Henri Theodoru a activat înInstitutul de Proiectare a Construcþiilor Speciale(IPCS) unde a îndrumat, în calitate de consiliertehnic, elaborarea proiectelor de alimentare cuapã ºi de canalizare a oraºelor ºi industriilor dinþarã.

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 25

Activitatea ºtiinþificã a profesorului HenriTheodoru este cel mai bine reflectatã de studiileºi monografiile originale publicate:

- “Chestiunile edilitare la noi. O ramurã delucrãri publice productive”, un studiu care aratãimportanþa lucrãrilor de alimentare cu apã ºi decanalizare pentru sãnãtatea publicã, avantajelesociale ºi economice ale dezvoltãrii acestor lu-crãri în þara noastrã. (Buletinul SocietãþiiPolitehnice - 1929).

- “Asupra diametrului economic al uneiconducte de refulare” (Buletinul de Matematiciºi Fizici al ªcolii Politehnice din Bucureºti -1936) ºi o continuare a acestui studiu cu exami-narea consecinþelor în exploatare (idem - 1937).

- “Intensitatea ploilor din Bucureºti înfuncþie de durata ºi frecvenþa acestora”, studiupublicat în acelaºi Buletin din anul 1937 ºi careconstituie o lucrare cu totul originalã, rezultatulacestui studiu fiind folosit ani de zile la dimen-sionarea reþelelor de canalizare pentru apele deploaie din Bucureºti ºi din alte oraºe din þarã, curegim climatic ºi pluviometric asemãnator.

- Studiu monografie “Alimentarea cu apã aoraºului Cãlãraºi” (Buletinul SocietãþiiPolitehnice - 1941).

- Studiu monografie “Canalizarea oraºuluiBuzãu” (Buletinul Societãþii Politehnice -1947).

Activitatea didacticã a desfãºurat-o îndomeniul lucrãrilor hidroedilitare atât în ªcoalade Conductori de Lucrãri Publice Bucureºti, câtºi la ªcoala Politehnicã ºi apoi la Institutul deConstrucþii Bucureºti.

La ªcoala de Conductori de Lucrãri Publicea fost profesor la Catedra de edilitate ºi con-strucþii civile, iar mai târziu la Catedra de edili-tate ºi urbanism, timp de peste 20 de ani. Laªcoala Politehnicã Bucureºti a început sã ac-tiveze ca asistent în anul 1924, la Catedrele deedilitate, procedee generale de construcþii ºihidraulicã. Începând din anul 1927 a devenitprofesor titular, predând cursul de Edilitate înmod neîntrerupt la Facultatea de Construcþii dela ªcoala Politehnicã ºi apoi la Institutul deConstrucþii Bucureºti.

În anul 1932 a apãrut, sub formã litografi-atã, primul volum din cursul de Edilitate - primacarte de Edilitate la noi în þarã.

Între anii 1946-1948, profesorul. HenriTheodoru a fost decan al Facultãþii deConstrucþii din Politehnica Bucureºti, con-tribuind la modernizarea învãþãmântului tehnicde construcþii.

Profesorul inginerIon Vladimirescu (1905 – 2000)

Profesorul IonVladimirescu a abordat cuingeniozitate ºi pricepere opaletã largã de problemedin domeniul apelor, întrecare se remarcã studiilehidrologice, lucrãrile deirigaþii ºi de hidroamelio-

raþii, îndiguirile, apãrarea împotriva inundaþi-ilor, amenajarea cursurilor de apã în zona ur-banã.

Ion Vladimirescu s-a nãscut în Bucureºti la13 mai 1905. Dupã absolvirea liceului MateiBasarab a urmat cursurile ªcolii Politehnice -Secþia Construcþii, pe care le-a absolvit cu dis-tincþie în 1929.

În anul 1930 intrã la Direcþia Generalã aApelor din fostul Minister al Lucrãrilor Publiceºi Comunicaþiilor, unde îndeplineºte succesivfuncþiile de ºef de serviciu ºi apoi directortehnic. Ca recunoaºtere a prestigioasei saleactvitãþi obþine toate gradele fostului CorpTehnic, de la simplu inginer la inginer inspectorgeneral.

În paralel - în calitate de conferenþiar -predã cursuri de specialitate la ªcoalaPolitehnicã din Bucureºti ºi apoi la Facultateade Hidrotehnicã din Universitatea Tehnicã deConstrucþii Bucureºti.

Odatã cu înfiinþarea Institutului de Planuride Amenajare a Cursurilor de Apã (IPACA) i seîncredinþeazã funcþia de inginer ºef. Este ulteri-or transferat la Ministerul Transporturilor,Comisia Guvernamentalã de Hidroamelioraþii ºiapoi la institutele de proiectare (IPA ºi ISPA)din Ministerul Agriculturii.

În anul 1965 opteazã pentru învãþãmântultehnic superior, devenind conferenþiar ºi apoiprofesor în catedra de Construcþii Hidrotehnicedin Facultatea de Hidrotehnicã. Dupã pensio-nare rãmâne în continuare ataºat facultãþii, de-venind profesor consultant.

26 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Activitatea tehnicã acoperã mai multedomenii. Organizeazã reþeaua hidrometricã ºidezvoltã cercetãri de hidrologie destinate deter-minãrii pe baze ºtiinþifice a resurselor de ape desuprafaþã ºi subterane, puþin cunoscute la aceavreme ºi extrem de necesare pentru planul deelectrificare a þãrii ºi pentru planurile de amena-jare integralã a bazinelor hidrografice.

A reorganizat ºi a îmbunãtãþit vechile sis-teme de îndiguire de la frontiera de vest a þãrii sia condus demersurile pentru stabilirea convenþi-ilor internaþionale de reglementare a folosiriiapelor în acea zonã.

A promovat concepþia de amenajare inte-gratã a bazinelor hidrografice, conducând lu-crãrile de proiectare a lucrãrilor hidrotehnice cufolosinþã complexã ºi scop multiplu (hidroener-geticã, hidroamelioraþii, combaterea inundaþi-ilor) din bazinele hidrografice Jijia-Bahlui, Olt,Siret, Delta Dunãrii, precum ºi cele referitoareale sectorului aval al Dunãrii.

A adus contribuþii remarcabile la moder-nizarea staþiilor de pompare pentru irigaþii ºidesecãri, prin adoptarea unor soluþii originale ºiîndrãzneþe de prize sifonate ºi motoare electricecapsulate care eliminau clãdirile respective. Apropus, de asemenea, utilizarea staþiilor de pom-pare pentru irigaþii ca uzine hidroelectrice cuacumulare prin pompare.

Pentru rezolvarea stãrii insalubre a râuluiDâmboviþa pe sectorul Capitalei, a realizat îm-preunã cu ing. Gheorghe Vladimirescu un proiectde amenajare cu o soluþie foarte apropiatã de ceacare s-a efectuat peste decenii în anii ’80.

Activitatea ºtiinþificã este indisolubil legatãde activitatea tehnicã ºi are drept leitmotivamenãjarile cu folosinþã complexã ºi scop mul-tiplu (amenajãri hidroenergetice, combaterea in-undaþiilor s.a.). A condus dupã concepþii mo-derne primele schiþe de amenajare complexã abazinelor hidrografice dintre Olt ºi Siret, ame-najarea Deltei Dunãrii etc. Încã din anul 1944promoveazã concepþia amenajãrii sectoruluidunãrean de la Porþile de Fier I într-o singurãtreaptã în locul mai multor biefuri studiate ante-rior de diferiþi specialiºti din þarã ºi de pestehotare. A iniþiat ºi a condus un memoriu tehnico- economic care prevedea pentru prima datãamenajarea sectorului aval al Dunãrii printr-un

baraj amplasat exclusiv pe teritoriul þãrii noas-tre, la Hârºova, cu folosinþã complexã (hidroe-nergeticã, navigaþie, irigaþii) ca ºi pentruapãrarea împotriva inundaþiilor a luncii Dunãrii.A condus o serie de proiecte aferente porturilordunãrene ºi de amenajare a ºenalului navigabilal Dunãrii.

O parte din cercetãrile sale de valoare aufost publicate în reviste tehnice de specialitate ºiîn buletine ºtiinþifice din þarã ºi din strãinãtate.

Activitatea didacticã a profesorului IonVladimirescu a început în paralel cu activitateatehnico-ºtiinþificã. Încã din perioada anilor ’30-’40 predã în calitate de conferenþiar la ºcoalaPolitehnicã din Bucureºti.

În anul 1965, trece definitiv în învãþãmântultehnic universitar, unde activeazã în calitate deconferenþiar ºi apoi profesor la catedra deConstrucþii Hidrotehnice din Facultatea deHidrotehnicã a Universitãþii Tehnice deConstrucþii din Bucureºti. În aceastã calitate apredat disciplinele de hidrologie, gospodãrireaapelor, apãrarea împotriva inundaþiilor, staþii depompare ºi altele contribuind la formarea apeste 20 de generaþii de specialiºti din domeniulhidrotehnicii. A îndrumat peste 20 de ingineriromâni ºi strãini care ºi-au elaborat tezele dedoctorat sub directa sa conducere ºtiinþificã.

A elaborat tratate universitare care constitu-ie ºi astãzi lucrãri de referinþã : Hidrologie -1978, Bazele hidrologiei tehnice - 1984 ºiMaºini hidraulice ºi staþii de pompare – 1974.

Academicianul inginer agronomMarcu Botzan (1913- 2011)

Academicianul MarcuBotzan a desfãºurat o activi-tate de pionierat în organi-zarea cercetãrii ºtiinþifice dinspecialitatea irigãrii cul-turilor agricole, fiind consi-derat drept ºef de ºcoalã îndomeniul îmbunãtãþirilor fun-

ciare din România. Are fãrã îndoialã un aportrecunoscut în domeniul gospodãririi apelorprin monografiile “Începuturile hidrotehnicii peteritoriul României”, “Apele în viaþa poporuluiromân”, “Drumuri de apã” ºi “Mediu ºivieþuire în spaþiul Carpato-Dunãreano-Pontic”.

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 27

care reconstituie practici vechi ale folosirii apeidin diverse epoci istorice.

Marcu Botzan s-a nãscut în 1913 la Craiova.Dupã ºcoala primarã, urmeazã cursurile presti-giosului colegiu Carol I din Craiova. În 1931,devine student la Academia de Înalte StudiiAgronomice din Bucureºti ºi urmeazã Secþia deGeniu Rural pe care o absolvã în anul 1936.Chiar din anul absolvirii a început sã lucreze caasistent diurnist la Institutul de CercetãriAgronomice (ICAR).

În anul 1938 se înscrie la cursurileFacultãþii de Construcþii din cadrul ªcoliiPolitehnice din Bucureºti. Între anii 1941-1945este înrolat în armatã ºi participã ca sub-locote-nent la cel de al doilea rãzboi mondial.

Revine la ICAR în 1945. În anul 1966 se în-fiinþeazã Institutul de Cercetãri pentru Îm-bunãtãþiri Funciare ºi Pedologie (ICIFP), pecare academicianul Marcu Botzan îl orga-nizeazã ºi conduce.

În anul 1968 îºi susþine teza de doctorat, in-titulatã “Bilanþul apei în solurile irigate”, iarapoi, în anul 1970, devine membru titular alAcademiei de ªtiinþe Agricole ºi Silvice(ASAS).

În 1991 a fost ales ca membru corespondental Academiei Române ºi a devenit membru titu-lar în 1993.

Activitatea ºtiinþificã este dominanta activi-tãþii academicianului Marcu Botzan. Este celcare pune bazele “Programului Naþional de Îm-bunãtãþiri Funciare” ºi dezvoltã o întreagãºcoalã româneascã de cercetare ºtiinþificã delargã concepþie în domeniu.

În cadrul Institutului de Cercetãri Agrono-mice al României, Marcu Botzan se bucurã deînalte aprecieri pentru activitatea ºtiinþificã de-pusã ºi spiritul organizatoric. Astfel, într-o pe-rioadã relativ scurtã, parcurge principaleletrepte ierarhice ale cercetãrii ºtiinþifice, de laasistent pânã la ºef de secþie. Aici, împreunã cualþi tineri colaboratori, cerceteazã ºi pune bazelemetodologice ale regimului de irigaþie pentruprincipalele culturi de câmp. Rezultatele acestorcercetãri vor constitui primele date experimen-tale necesare proiectãrii ºi exploatãrii viitoarelorsisteme de irigaþie din Câmpia Românã.

Bilanþul sumar al prodigioasei sale activitãþise concretizeazã în publicarea a peste 100 de lu-

crãri ºtiinþifice, incluzând 12 tratate ºi mono-grafii, 14 broºuri de îndrumare tehnicã, articoleºi comunicãri. Monografia “Probleme de iri-gaþie ºi desecãri ale Câmpiei Bãrãganului”(1959) ºi tratatul “Culturi irigate” apãrut în treiediþii (1959, 1962 si 1966) sunt lucrãri funda-mentale, care pentru valoarea lor ºtiinþificã de-osebitã au fost distinse cu Premiul AcademieiRomâne.

O altã preocupare de pionierat a fost relaþiadintre activitãþile antropice, cu precãdere celedin agriculturã ºi mediu. Stau mãrturie câtevacãrþi de referinþã:

• Repere ale unei ºtiinþe a corectãrii mediu-lui, Editura Academiei Române, Bucureºti,1994

• Mediu ºi vieþuire în spaþiul Carpato-Dunãreano-Pontic, Editura Academiei Române,Bucureºti, 1996

• Corectarea mediului într-o regiune aEuropei unite, Editura Academiei Române,Bucureºti, 1998

De-a lungul anilor, M. Botzan a fost cooptatîn diverse organizaþii ºtiinþifice precumSocietatea Naþionalã ºi Societatea Internaþionalãde ªtiinþa Solului, Comitetul Naþional Românpentru Irigaþii ºi Drenaje, Comisia deHidrologie a Academiei Române, AsociaþiaCulturalã “Getica”, Societatea de Istorie Agrarã“Terra Nostra”, º.a. A dus o intensã activitate camembru în diferite comisii de specialitate dincadrul Ministerului Agriculturii, MinisteruluiApelor, Pãdurilor ºi Mediului, ConsiliuluiNaþional pentru ªtiinþã ºi Tehnologie ºiAcademiei de ªtiinþe Agricole ºi Silvice.

Activitatea didacticã a desfãºurat-o încadrul ASAS, unde a fost conducãtor de docto-rat în specialitatea îmbunãtãþiri funciare. Deºinu a fost cadru didactic titular, prin tratatelescrise, prin metodologia didacticã a expunerii ºiprin conþinutul aplicativ al acestora a contribuitla introducerea de noi discipline de studiu în în-vãþãmântul universitar agronomic din România.

Profesorul inginerRadu Priºcu (1921 – 1987)Profesorul Radu Priºcu a

avut contribuþii decisive la con-cepþia soluþiilor tehnice, proiec-tarea ºi execuþia celor mai mari

28 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

baraje din þarã precum ºi a numeroase alte con-strucþii hidrotehnice. Numele sãu este legat debaraje ale cãror caracteristici tehnice în-drãzneþe, de eleganþã, dar deopotrivã eficace sesitueazã la cele mai înalte standarde mondiale.

Profesorul Radu Priºcu s-a nãscut în 1921 laBraºov. Terminã studiile liceale la liceul Andreiªaguna ca ºef de promoþie. Între 1939-1944 estestudent la ºcoala Politehnicã din Bucureºti,Facultatea de Construcþii, secþia de ConstrucþiiHidrotehnice, pe care o absolvã cu „magna cumlaudae”.

În 1969 devine doctor inginer, iar în anul1972 pentru întreaga activitate ºtiinþificã ºi di-dacticã i se conferã titlul de „doctor docent înºtiinþe”.

Între anii 1944-1948 a fost inginer ºef alunor ºantiere de construcþii hidrotehnice, apoiîntre 1950 ºi 1968 inginer proiectant, ºef de ser-viciu, ºef de sector, inginer ºef ºi inginer con-silier al Institutului de studii ºi proiectãrihidroenergetice.

Începând din anul 1944 a devenit asistentuniversitar la ºcoala Politehnicã din Bucureºti,apoi ºef de lucrãri, conferenþiar ºi profesor titu-lar la Catedra de construcþii hidrotehnice aUniversitãþii Tehnice de Construcþii dinBucureºti. Din 1965 pânã la trecerea în nefiinþãare funcþia de bazã în învãþãmântul superior.

Activitatea tehnicã este indisolubil legatãde proiectarea, urmãrirea execuþiei ºi suprave-gherea comportãrii barajelor. Ca inginer proiec-tant, ºef de serviciu, ºef de sector, inginer ºef,inginer consilier la Institutul de Studii ºiProiectãri Hidrotehnice Bucureºti, inginer con-silier la Institutul pentru Planuri de Amenajareºi Construcþii Hidrotehnice Bucureºti, a partici-pat la proiectarea ºi realizarea a 10 uzine hidro-electrice ºi 20 de baraje, deosebit de importante,dintre care menþionãm: uzinele hidroelectrice

Drãgan-Rerneti, Râul Mare, Aºtileu, barajulºi aducþiunea termocentralei Paroºeni; uzinaSadu V; uzina hidroelectricã Poienari-Argeº;barajele Vidraru, Baciu, Vâlsan, Cumpãniþa dinBazinul Argeº; barajele Negovanu pe râul Sadu,Secul pe râul Bârzava, Strâmtori pe râul Firiza,Rovinari pe râul Jiu, Valea de Peºti pe râul cuacelaºi nume, Paltinul pe râul Doftana, PoianaUzului pe râul Uz; barajele Valea lui lovan pe

râul Cerna, Runcu pe râul Mara, Pecineagu perâul Dâmboviþa, Siriu pe râul Buzãu, GuraRâului pe râul Cibin etc.

Simpla enumerare nu este însã total conclu-dentã. Trebuie evidenþiate contribuþiile aduse laconcepþia barajului Negovanu, primul baraj ar-cuit modern din þarã, barajului Vidraru, cel maiînalt baraj în arc din România, barajelor cu con-traforþi Poiana Uzului ºi Gura Râului unde s-auaplicat soluþii originale aparþinând profesoruluiPriºcu.

Experienþa acumulatã în domeniul con-strucþiilor de baraje a fost aplicatã de profesorulPriºcu ºi la realizarea barajelor Saveh (Iran) ºiOrontes (Liban), contribuind la afirmareatehnicii româneºti peste hotare. Începând cuanul 1976 devine expert al OrganizaþieiNaþiunilor Unite ºi în aceastã calitate participãla definirea soluþiilor pentru barajele Rositas,lela ºi Misicuni din Bolivia si Manicuagan-5 dinCanada.

Activitatea ºtiinþificã este concretizatã încontribuþii originale în domeniul analizei struc-turale a barajelor supuse solicitãrilor termice ºiseismice, al optimizãrii formelor ºi dimensiu-nilor diverselor tipuri de baraje ºi al comportãriilor in situ.

Profesorul Priºcu a publicat peste 100 de lu-crãri ºtiinþifice, tehnice ºi didactice, dintre careamintim cãrþile: Maºini ºi amenajãri hidraulice,1947, litografiat (în colaborare); Curs de con-strucþii hidrotehnice. Partea I, 1961; Baraje deacumulare - Secþiunea X din Manualul ingineru-lui hidrotehnician, vol. I, 1969; Amenajãrihidroenergetie - Secþiunea XVIII din Manualulinginerului hidrotehnician, Vol. 2, 1970 );Construcþii hidrotehnice - douã volume, 1974 -lucrare de referinþã în literatura tehnicã; Metodemoderne de calcul static ºi dinamic al con-strucþiilor hidrotehnice, 1977, litografiat; Cursde inginerie seismicã, 1978, litografiat;Ingineria seismicã a marilor baraje, 1980, reedi-tatã în limba englezã de Editura John Willeyand Sons.

A participat cu comunicãri ºtiinþifice laSimpozionul pentru calculul barajelor în arc,Universitatea din Southampton ºi la Congresulal XVIII-lea al marilor baraje, Edinburg (1964);Congresul al XIX-lea al marilor baraje,

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 29

Istambul (1967) ºi al XI-lea Madrid (1973);Simpozionul Criteria and Assumption for nu-merical analysis of Dams, Swansea (1975);Simpozionul privind metodele numerice în con-strucþii, Milano (1978), precum ºi la diferite se-siuni ºtiinþifice din þarã. De asemenea, a susþinutdiferite conferinþe privind realizãrile hidroener-getice din þara noastrã în Belgia, Algeria, Liban,Iran, Bolivia etc.

A fost laureat al Premiului Aurel Vlaicu alAcademiei Române, cu lucrarea Construcþiihidrotehnice, tratat amplu în douã volume, în-sumând peste 2.000 de pagini, carte de referinþãdin literatura tehnicã mondialã în domeniile deconcepþie, de calcul, de execuþie ºi de ex-ploatare ale barajelor ºi uzinelor hidroelectrice.

Pentru meritele sale deosebite, Asociaþia in-ginerilor belgieni i-a acordat, în anul 1975,medalia de aur Gustave Trasenster, iar statulnostru i-a acordat Ordinul Muncii, OrdinulMeritul ªtiinþific etc.

Activitatea didacticã a început-o în anul1944, ca asistent la Catedra de Hidraulicã ºicãderi de apã la Politehnica Bucureºti, dupãcare a devenit conferenþiar la cursul de Instalaþiiºi amenajãri de fluide la Institutul PolitehnicBucureºti. Dupã reforma învãþãmântului devineºef de lucrãri la Catedra de construcþiihidrotehnice a Institutului de ConstrucþiiBucureºti, conferenþiar la cursul de Construcþiihidrotehnice la Institutul de ConstrucþiiBucureºti - Facultatea de Hidrotehnicã ºi profe-sor, din anul 1968, la aceeaºi disciplinã, pe carea predat-o la un înalt nivel ºtiintific ºi tehnicpânã în ziua încetãrii din viaþã.

De-a lungul carierei a contribuit la formareaa 42 de generaþii de ingineri hidrotehnicieni ºi aîndrumat peste 20 specialiºti români ºi strãinicare ºi-au elaborat tezele de doctorat sub directasa conducere ºtiinþificã.

Pentru meritele sale didactice a fost investitca prorector (1966-1967) ºi rector (1968-1976)al Universitãþii Tehnice de Construcþii -Bucureºti precum ºi ºef al catedrei deConstrucþii Hidrotehnice (1968-1970, 1967-1987), calitãþi în care a contribuit la organizareaºi dezvoltarea învãþãmântului superior de con-strucþii precum ºi la dezvoltarea substanþialã alaboratoarelor ºi a întregii baze materiale a uni-versitãþii.

Inginerul Florin Iorgulescu (1922 – 1991)Inginerul Florin Iorgulescu

este o personalitate recunoscutãîn domeniul hidrotehnicii ºigospodãririi apelor dinRomânia prin lucrãrile proprii,dar mai ales prin meritele saleîn conducerea sau coordonarea

unor institute de proiectãri de prestigiu ºi aunor organisme naþionale sau internaþionale.

Florin Iorgulescu s-a nãscut la 9 octombrie1922 la Ploieºti. Urmeazã liceul la Târgu-Jiu ºiapoi la Ploieºti, absolvindu-l în anul 1942. În in-tervalul 1943-1948 urmeazã cursurile Facultãþiide Construcþii din cadrul Politehnicii Bucureºtiºi obþine diploma de inginer.

Dupã absolvire, în anii 1948-1949 lucreazãla Secretariatul ªantierelor Naþionale de pelângã Comisia de redresare economicã, iar în1949 la Comitetul de Stat al Planificãrii. Între1949 ºi 1953 urmeazã aspirantura la Institutulde Construcþii din Moscova, unde obþine titlulde candidat în ºtiinþe tehnice, recunoscut ca titlude doctor inginer în România.

Din 1953 lucreazã la Institutul de Studii ºiProiectãri Energetice (ISPE) la elaborarea unorscheme de amenajare hidroenergeticã ºi la labo-ratorul de cercetãri hidraulice al ISPE. În 1956este numit inginer ºef, apoi director tehnic alISPE, iar din anul 1965 ºi pânã în 1971 în-deplineºte funcþia de director al Institutului deStudii ºi Proiectãri Hidroenergetice (ISPH).

Din ianuarie 1971 pânã în august 1979 în-deplineºte funcþia de preºedinte al ConsiliuluiNaþional al Apelor.

În ultima parte a activitãþii sale, pânã lapensionare, a fost numit director al Institutuluide Cercetãri ºi Proiectãri pentru GospodãrireaApelor (ICPGA) din cadrul Consiliului Naþionalal Apelor(1979-1986).

Activitatea tehnicã este direct legatã deconceperea ºi proiectarea schemelor hidroener-getice dezvoltate în ISPH, cum sunt amenajãrilede pe Argeº, Bistriþa, Someº, dar mai alesPorþile de Fier I. S-a ocupat direct de studiile pemodel pentru amenajarea Sadu V, captarea deapã a termocentralei Paroºeni ºi altele.

În perioada de conducere a Consiliului

30 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Naþional al Apelor a promovat numeroase lu-crãri hidrotehnice cu caracter complex, pre-vãzute în Schema generalã de amenajare abazinelor hidrografice. A susþinut în mod spe-cial lucrãrile cu rol de apãrare împotriva inun-daþiilor, ca de exemplu cele de pe Oltul superiorºi mijlociu.

În egalã mãsurã este de subliniat activitateasa în domeniul reglementãrilor în domeniulenergiei hidroelectrice ºi al gospodãririi apelorºi al mediului. Astfel în perioda 1957-1971 afost preºedinte al comisiei CAER pentruEnergie electricã, iar din 1959 pânã în 1979 afost preºedintele Comitetului Naþional Român alMarilor Baraje, participând la o serie de reuniu-ni ºi manifestãri ºtiinþifice ale acestor orga-nisme. Din 1974 pânã în 1979 a fost vicepreºe-dintele Consiliului Naþional pentru ProtecþiaMediului Ambiant, contribuind direct la elabo-rarea legii nr.9 pentru protecþia mediului. A avuto serie de contribuþii la activitãþile de economiaapelor organizate de CEE-ONU.

Activitatea ºtiinþificã acoperã o sferã largãde preocupãri, reflectatã cel mai bine de lu-crãrile publicate. În domeniul hidraulicii se potcita Metoda statisticã pentru calculul de-cantoarelor, Procedeu de calcul al pierderilor desarcinã în miºcarea laminarã, Pierderile desarcinã în derivaþiile centralelor hidroelectrice.În domeniul gospodãririi apelor se pot cita Cãipentru ridicarea eficienþei economice a uzinelorhidroelectrice, Orientãri actuale în hidroenerge-ticã, Principii de amenajare a resurselor de apãale României, iar în domeniul protecþiei mediu-lui, Probleme de ecologie ºi protecþia mediuluiambiant în România.

Dupã ieºirea la pensie nu a încetat sãdesfãºoare o activitate remarcabilã în cadrulComisiei de hidroenergeticã a Academiei deªtiinþe a României, organizând ºi orientând re-uniunile periodice la care s-au dezbãtut , cumult curaj pentru acea perioadã, problematicamajorã a amenajãrii resurselor de apã ºi opti-mizarea exploatãrii acestora.

Activitatea didacticã a inginerului FlorinIorgulescu s-a desfãºurat în paralel cu activi-tatea tehnicã. În intevalul1953-1971 a funcþion-at ca lector asociat la Institutul de Construcþii,

unde a predat cursul de economia apelor. Înaceeaºi perioadã a fost lector ºi la alte cursuri -Folosirea energiei apelor, Hidraulicã ºihidroamelioraþii etc. În 1960 a fost confirmatconferenþiar universitar, funcþionând în contin-uare ca asociat prin cumul la Institutul deConstrucþii.

Pentru studenþii de la facultatea deHidrotehnicã a publicat note de curs pentru dis-ciplina Economia Apelor. A condus numeroaseproiecte de diplomã ºi a þinut prelegeri privindmarile ºantiere ale amenajãrilor hidroenergetice.

Profesorul inginerAlexandru Diacon (1924 – 2004)

Profesorul AlexandruDiacon este o personalitate re-marcabilã a ºtiinþei ºi tehniciiromâneºti care, în cei 60 deani de activitate, a contribuitsubstanþial Ia realizarea mari-lor obiective hidroenergetice

din România. Numelui sãu i se asociazã printrealtele amenajarea hidroenergeticã a râuluiBistriþa la Bicaz ºi Sistemele Hidroenergetice ºide Navigaþie “Porþile de Fier I” ºi “Porþile deFier II”.

Profesorul Alexandru Diacon s-a nãscut pe3 martie 1924 la Cernãuþi. A urmat cursurileLiceului “Aron Pumnul” din localitate, iar înperioada refugiului (1940-1941) pe cele aleLiceului Militar “D.A.Sturdza” din Craiova.Între anii 1942 - 1947 a urmat cursurileFacultãþii de Construcþii din PolitehnicaBucureºti, absolvind specialitatea ConstrucþiiHidrotehnice cu calificativul “Magna CumLaudae”, ca ºef de promoþie.

ªi-a început activitatea profesionalã în 1947la Societatea de Gaz ºi Electricitate. Între 1949 -1971 a activat în cadrul ISPE ºi apoi ISPHocupând toate funcþiile tehnice: inginer proiec-tant, ºef de proiect, director tehnic, consilier.

În 1972 opteazã pentru activitatea didacticãca profesor la facultatea de Energeticã dinInstitutul Politehnic Bucureºti. Din 1994 devineprofesor consultant.

În paralel, pentru o perioadã de nouã ani, adeþinut funcþia de inspector ºef la InspectoratulGeneral de Stat pentru Investiþii ºi Construcþiide pe lângã Consiliul de Miniºtri (1981-1990).

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 31

Activitatea tehnicã acoperã o gamã foartelargã de construcþii hidrotehnice, cu precãderecele aferente amenajãrilor hidroenergetice. Încãdin primii ani ai carierei a fost ºef de proiect alcentralei hidroelectrice Moroieni pe râulIalomiþa. Tot în calitate de ºef de proiect a con-dus lucrãrile de realizare a barajului IzvorulMuntelui de la Bicaz, al hidrocentralei DimitrieLeonida - Stejaru ºi a întregii salbe de hidrocen-trale de pe Bistriþa aval. Începând din 1959 acondus proiectarea Sistemului Hidroenergetic ºide Navigaþie “Porþile de Fier I” ºi a barajului ºiHidrocentralei “Porþile de Fier II”.

Profesorul Alexandru Diacon a fost consili-er tehnic pentru toate lucrãrile hidrotehnice maridin þara noastrã: canalul navigabil Dunãre -Marea Neagrã, canalul navigabil Poarta Albã –Midia - Nãvodari, docul uscat Constanþa, doculuscat Mangalia, centrala nuclearo - electricãCernavodã, metroul Bucureºti, canalul de navi-gaþie Siret - Bãrãgan, amenajarea râuluiDâmboviþa în Bucureºti º.a. A fost cooptat înfoarte multe consilii ºi comisii la nivelul insti-tuþiilor de profil ºi guvernamentale. Astfel afãcut parte din Consiliile Tehnico-ªtiintifice aleMinisterului Energiei Electrice (1958-1994),Consiliului Naþional al Apelor ºi apoiMinisterul Apelor, Pãdurilor ºi Mediului (1965-2004), SC Hidroelectrica SA, SC ISPH SA ºiSC Aquaproiect SA.

Profesorul Alexandru Diacon fost membruactiv al Comisiei Mixte Româno-Iugoslave pen-tru realizarea ºi exploatarea Sistemului Hidro-energetic ºi de Navigaþie Porþile de Fier I ºi II(1958-1994), precum ºi al Comisiei MixteRomâno - Bulgare pentru Sistemul Hidroener-getic Turnu Mãgurele - Nicopole pe Dunãre,fiind ºi ºeful de proiect al acestui obiectiv (1962-1990). A fost ales preºedinte de onoare alComitetului Român al Marilor Baraje (CROMB)ºi respectiv al Asociaþiei Naþionale a hidroener-geticienilor din România, AQUANOSTRA.

Activitatea ºtiinþificã a profesoruluiAlexandru Diacon are geneza în nevoia de re-zolvare a unor probleme dificile apãrute laproiectarea sau execuþia lucrãrilor hidrotehnice.A dezvoltat ºi a aplicat calculul termoelastic alcãmãºuielilor tunelelor hidrotehnice sub pre-siune. A realizat în premierã foraje de prospecþi-

uni cu mãsurãri de permeabilitãþi, injecþii de ci-ment ºi consumuri specifice.

Intuiþia tehnicã ºi talentul de cercetãtor aufãcut sã fie chemat sã elucideze majoritateaincidentelor ºi accidentelor importante produsela lucrãrile hidrotehnice din þara noastrã.Cercetarea comportãrii in situ a construcþiilor afost de asemenea o preocupare constantã. A in-fiinþat ºi condus unitatea de Urmãrire ºiComportare a Construcþiilor Hidroenergetice.

Rezultatele cercetãrilor sale s-au materiali-zat prin patru manuale de specialitate ºi peste150 de articole publicate în reviste de prestigiudin þarã ºi strãinatate, dintre acestea 40 fiind co-municãri la manifestãri ºtiinþifice internaþionale.

Realizãrile sale în domeniul tehnic, didacticºi ºtiinþific au fost apreciate de întreaga colec-tivitate a domeniului, precum ºi de conducereastatului, profesorul primind premii ºi distincþii:douã Premii de Stat (1952 ºi 1963), OrdinulMuncii clasa a III-a ºi clasa I-a, Ordinul Meritulªtiinþific clasa I-a, Steaua Republicii Iugoslavecu spade ºi colan, Ordinul Naþional “ServiciulCredincios” în grad de Cavaler.

Activitatea didacticã a început-o capreparator la cursul de “Centrale Hidroelec-trice” tinut de profesorul Dorin Pavel. A conti-nuat ca asistent, împreunã cu acad. RaduVoinea, la cursurile de “Rezistenþa materi-alelor” ºi “Teoria elasticitãþii” al cãrui titular eraacademicianul Aurel Beleº. A fost ºef de lucrãrila cursul de “Construcþii hidrotehnice” predat deAcad. Cristea Mateescu, profesor la AcademiaMilitarã pentru cursul de Hidrotehnicã Militarã(1951-1954), ºef de lucrãri (1950), conferenþiar(1954), profesor titular (1972) la cursurile de“Centrale hidroelectrice”, ‘’Hidraulicã tehnic㔺i “Staþii de pompare” de la facultatea deEnergeticã din Institutul Politehnic Bucureºti.

În perioada 1972-1981 a fost decan al fa-cultãþii de Energeticã sus menþionate, perioadãîn care a avut un rol determinant în definireaconþinutului învãþãmântului energetic, îndotarea tehnico-materialã a facultãþii, realizândcu forþe proprii ºi insistenþe deosebite peste10.000 mp de laboratoare noi, moderne. De-alungul carierei sale didactice profesorul a pãs-torit peste 46 de promoþii de studenti. Din 1974a fost conducãtor ºtiinþific de doctorat.

32 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Inginerul Paul Solacolu (1925 – 2012)Inginerul Paul Solacolu a

lãsat o amprentã personalã de-osebitã asupra dezvoltãriigospodãririi apelor dinRomânia. Viziunea sa ingine-reascã privind promovarea ºirealizarea de lucrãri degospodãrire a apelor care sã

se integreze într-o concepþie coerentã deansamblu s-a reflectat în toate proiectele încare a fost implicat, fiind rezultatul unei culturitehnice extrem de temeinice ºi a unei seriozitãþiprofesionale ieºite din comun.

Paul Solacolu s-a nãscut la Slatina, în 7iulie 1925. A urmat ºcoala primarã la Bucureºtiiar în 1935 s-a înscris la Liceul Spiru Haret dinBucureºti.

În 1943 Paul Solacolu a intrat prin concursla Facultatea de Construcþii din cadrul ªcoliiPolitehnice (transformatã ulterior în InstitutulPolitehnic Bucureºti). A absolvit în 1948 secþiade construcþii hidrotehnice.

În 1949 s-a angajat la Sectorul de Studii ºiProiectare (SSP) din cadrul Direcþiei CanaluluiDunãre-Marea Neagrã (DGC). A rãmas fidelaceluiaºi loc de muncã, însã, în timpul cariereisale, a fost transferat prin reorganizarea insti-tutelor de proiectare la care a lucrat la urmã-toarele institute:

• 1949 - 1953 Direcþia Canalului Dunãre-Marea Neagrã - Colectivul Ecluze

• 1953 - 1969 Institutul de Proiectãri pentruConstrucþii Hidrotehnice – IPCH, devenit apoiInstitutul pentru Planuri de Amenajare ºiConstrucþii Hidrotehnice - IPACH

• 1969 - 1971 Institutul de Studii ºiProiectãri pentru Îmbunãtãþiri Funciare ºiGospodãrirea Apelor -ISPIFGA

• 1971 - 1975 Institutul de Cercetare ºiProiectare pentru Gospodãrirea Apelor - ICPGA

• 1975 - 1998 Institutul de Studii, Cercetareºi Proiectare pentru Gospodãrirea Apelor –IS-CPGA, devenit apoi Aquaproiect

• 1998 - 2002 Institutul Naþional deMeteorologie, Hidrologie ºi Gospodãrire aApelor – INMHGA, devenit apoi InstitutulNaþional de Hidrologie ºi Gospodãrire a Apelor- INHGA.

Activitatea tehnico – ºtiinþificã este extremde vastã, dar este majoritar concentratã asupradouã probleme: dezvoltarea infrastructurii bazi-nului râului Argeº ºi gospodãrirea apelor dinzona oraºului Bucureºti.

Primele studii ale lui Paul Solacolu privi-toare la bazinul râului Argeº au fost elaborate în1953, când s-a ocupat de schema hidrotehnicã abazinului, pentru irigarea unei suprafeþe de50.000 ha. Studiul lui Paul Solacolu, chiar dacãse concentra asupra utilizãrii apelor pentru agri-culturã, era una dintre primele lucrãri care sepreocupa de problema utilizãrii în scopuri mul-tiple a resurselor Argeºului.

Pentru amenajarea hidroenergeticã a cursu-lui superior al Argeºului a demonstrat oportuni-tatea extinderii captãrilor secundare pentru laculVidraru pânã la Râul Doamnei, din punct devedere economic, energetic cât ºi al gospodãririicomplexe a apelor, permiþând mãrirea acu-mulãrii proiectate de la 250 milioane mc volumutil la 320 milioane mc, aºa cum s-a realizat.Pentru protecþia împotriva inundaþiilor provo-cate în vecinãtatea municipiului Piteºti de RâulDoamnei, studiile elaborate de Paul Solacolu aupromovat realizarea unui lac de acumularenepermanent, pentru atenuarea undelor de vi-iturã, în zona Mãrãcineni, cu un volum de cca40 milioane mc, lucrare executatã în perioada1979 – 1984.

În conformitate cu schemele de amenajareelaborate de Paul Solacolu s-au executat lu-crãrile pe afluentii Argeºului, cele mai însem-nate fiind cele de pe Râul Târgului. În aval deconfluenþa acestuia cu afluentul Râuºorul a fostconstruit barajul de anrocamente Râuºor.

Gospodãrirea apelor din zona oraºuluiBucureºti a fost o preocupare de primã impor-tanþã a lui Paul Solacolu, având responsabili-tatea schemei de gospodãrire a apelor din zonã.Meritul lui Paul Solacolu este cel de a fi con-ceput un ansamblu de lucrãri care constituie unansamblu armonios, în care fiecare dintre eleare un rol bine determinat pentru realizareaefectului de ansamblu ºi care permit o elastici-tate în funcþionare, asftel încât aceasta sã poatãfi adaptatã unei mari diversitãþi a repartiþieifenomenelor hidrologice pe suprafaþa bazinului.

În 1965 s-au aprobat proiectele privind: ali-mentarea cu apã a ansamblului folosinþelor

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 33

capitalei (din sursa Argeº cu staþia de tratareRoºu ºi din subteran) ºi alimentarea cu apã in-dustrialã a consumatorilor din sudul capitalei(din Lacul Cernica, de pe valea Colentina, cuapã adusã din râul Argeº). Ca ºef de proiect,Paul Solacolu a coordonat principalele lucrãrihidrotehnice:

• mãrirea capacitãþii de captare la prizaOgrezeni de la 15 mc/s la 26,5 mc/s,

• aducþiunea casetatã Ogrezeni (Crivina) –Roºu de 15,0 mc/s,

• canalul de derivaþie (din aceastã aducþiuneºi din canalul deschis) Dragomireºti – Chitila

• amenajarea lacurilor de pe valeaColentina.

Pe sectorul dintre lacul Mogoºoaia ºi laculBãneasa au fost executate trei noi lacuri de acu-mulare, Chitila, Strãuleºti ºi Griviþa, asigurând ozonã de agrement în vecinãtatea noilor cartieredin nordul Capitalei. Pe sectorul aval de laculTei a fost realizat lanþul de lacuri Plumbuita,Fundeni, Pantelimon I, Pantelimon II ºi Cernica.

Paul Solacolu ºi-a lãsat amprenta ºi asupralucrãrilor hidrotehnice din alte pãrþi ale þãrii. Înperioada 1961 – 1962 el a coordonat, în calitatede ºef de proiect, planul de amenajare a bazinu-lui Criºurilor. A preluat, în calitate de ºef deproiect, proiectarea acumulãrii Leºu pe râul Iad.

A corelat amenajarea sistemului hidroenergeticDrãgan-Iad cu nevoile de apã ale câmpiei devest, pe lângã cele ale municipiului Oradea.Contribuþii semnificative a avut ºi îngospodãrirea apelor din Banat.

SURSE[1] Mircea Podani. In memoria Florin IoanIorgulescu. Hidrotehnica, Vol 36, Nr. 10 - 12, 1991[2] Colegiu de redactie. Prof.Ion Vladimirescu(1905 - 2000). Hidrotehnica, Vol. 45, Nr. 10, 2000.[3] Carmen Anca Safta. Dorin Pavel - scurta notabiografica. Hidrotehnica, Vol. 45, Nr. 8, 2000.[4] Ioan ANTON. Dorin Pavel Parintele hidroener-geticii romanesti. Univers Ingineresc, AGIR, [5] Viorica Petrescu. Inginerul Elie Radu. Bucurestiivechi si noi, martie 2011.[6] Colegiu de redactie. Inginerul Gheorghe P.Constantinescu la 80 de ani. Hidrotehnica, Vol. 29,Nr. 2, 1984.[7] Cristea Mateescu. Profesorul inginer AlexandruDavidescu. Hidrotehnica nr. 10, 1959.[8] Valeriu Nistreanu. Profesorul Alexandru GeorgeDiacon. Hidrotehnica, Vol. 49, Nr. 8, 2004.[9] Petre Trofin. Profesorul Henri Theodoru - 100de ani de la naºtere. Hidrotehnica, Vol. 33, Nr. 8,1988.[10] Ioan Sahinian. Profesorul doctor docent inginerRADU PRISCU, demn urmaº al profesorului savantDorin Pavel. Univers ingineresc, Nr. 8, 2006.

34 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Apa a fost ºi va fi un element nu numai fun-damental vieþii, dar ºi un element ce poate ge-nera conflicte între naþiuni sau poate fi motoruldezvoltãrii umane în condiþiile în care este ges-tionatã corespunzãtor ºi eficient.

De fapt apa, conform noilor concepte eu-ropene de gestiune, este o moºtenire care tre-buie pãstratã, apãratã ºi tratatã ca atare. Maimult ºi poate cea mai importantã caracteristicã aapei este aceea cã nu cunoaºte graniþe adminis-trative, nu face distincþie între rasele umane, eafiind aceeaºi pe tot globul.

Odatã cu înmulþirea populaþiei globului ºi aaglomerãrilor urbane, cu dezvoltarea industrieiºi a agriculturii, a devenit evident faptul cã apa,atât de necesarã vieþii, poate produce pagubeimportante ºi chiar aduce moartea când segãseºte în cantitate insuficientã sau este înexces, dar ºi în cazul în care nu are calitateanecesarã din cauza poluãrilor datorate, în mare

mãsurã, activitãþilor umane.A devenit astfel evidentã necesitatea

gospodãririi atente a cantitãþii ºi calitãþii apelor,asigurarea utilizãrii durabile a resurselor de apã,care nu se poate realiza decât la nivel de bazinhidrografic, ceea ce impune o strânsã colaborareîntre toate þãrile din bazin.

1. Cooperarea la nivelul bazinuluiDunãrii

Dunãrea – al doilea mare fluviu al Europeidupã Volga – reprezintã o adevãratã axã aEuropei Centrale, pe care o leagã de MareaNeagrã. Izvorãºte din Munþii Pãdurea Neagrãdin Germania prin douã izvoare (Brege ºiBrigach) ºi se varsã în Marea Neagrã prin treibraþe: Chilia, Sulina ºi Sf. Gheorghe.

În drumul sãu strãbate teritoriile a 10 þãri,îºi adunã apele ºi de pe teritoriul altor 8 þãri, ºitrece prin 4 capitale (Viena, Bratislava,

EVOLUÞIA RELAÞIILOR INTERNAÞIONALEALE ROMÂNIEI ÎN BAZINUL DUNÃRII

Ing. Ovidiu GaborDirector General Adjunct al Administraþiei Naþionale “Apele Române”

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 35

Budapesta ºi Belgrad) ceea ce o face sã fie unimportant drum fluvial internaþional.

România este amplasatã în proporþie de98% în bazinul Dunãrii ºi poate fi consideratãþarã eminamente dunãreanã, iar în evoluþia oa-menilor ºi a istoriei Dunãrea a avut ºi va avea oinfluenþã deosebitã. Putem vorbi aici de dez-voltarea navigaþiei încã din anii 1850, dez-voltarea hidroenergiei în anii 1950, ºi de actualastrategie a Dunãrii promovatã la nivelul UniuniiEuropene.

1.1. Comisia Europeanã a DunãriiÎn anul 1847, ca urmare a unei secete grave

care a afectat Regatul Unit al Marii Britanii ºiIrlandei, dar ºi datoritã invaziei gândacilor deColorado, problema aprovizionãrii cu alimentea populaþiei britanice se punea cu acuitate. Înconsecinþã, legea protecþionistã numitã „CornLaw” a fost abolitã, deschizându-se posibilitateaimportului de cereale din Europa, iarPrincipatele Dunãrene dispuneau de importantestocuri de cereale. Principala rutã continentalãcare ar fi permis transportul unor mari cantitãþide cereale era fluviul Dunãrea, fiind în interesulRegatului Unit, dar ºi al tuturor puterilor occi-dentale ca circulaþia pe fluviu sã fie liberã, acce-sul la Marea Neagrã sã nu fie îngrãdit, iaradâncimea apelor sã fie suficientã pentru a per-mite accesul navelor cu pescaj important.

Noile interese economice ale puterilor occi-dentale în zonã au dus la înfiinþarea, dupãîncheierea Rãzboiului Crimeii ºi semnareaTratatului de pace de la Paris pe 18/30 martie1856, la înfiinþarea Comisiei Europene aDunãrii (CED) (1856 – 1938), un organism in-ternaþional care stabilea neutralitatea MãriiNegre, retrocedarea cãtre Moldova a trei judeþedin sudul Basarabiei ºi libera circulaþie peDunãre, aflatã sub supravegherea unei comisiiinternaþionale.

Comisia Europeanã a Dunãrii ºi-a începutactivitatea pe 4 noiembrie 1856 la Galaþi.Puterile reprezentate în acest organism inter-naþional erau: Imperiul Austro-Ungar, Al DoileaImperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, ImperiulRus, Regatul Sardiniei ºi Imperiul Otoman.Principatul Moldovei a avut, la început, doar unrol consultativ. Dupã rãzboiul de independenþãºi încorporarea Dobrogei, Regatul României a

devenit membru cu drepturi depline al Comisiei.Pentru buna desfãºurare a activitãþii

comisiei s-a hotãrât, printr-un acord mutual, caputerea executivã sã fie deþinutã de reprezentan-tul englez, iar cea administrativã de reprezen-tantul francez. În toatã perioada ei de existenþã,CED a beneficiat de numeroase scutiri de taxeºi impozite ºi de dreptul de a aborda propriuldrapel (cinci benzi orizontale, douã de culoareroºie, douã de culoare albã ºi una albastrã, cuiniþialele C. E. D. în alb). În cele opt decenii deexistenþã, CED a contribuit la amenajarea cursu-lui inferior al Dunãrii, dar ºi la dezvoltareasocio-economicã a regiunii. Astfel, între anii1862 – 1902, au fost executate 10 tãieturi pebraþul Sulina, care au permis scurtarea drumuluidintre Tulcea ºi Marea Neagrã cu 249 km,suprimând 29 de cotituri ºi mãrind adâncimeaminimã de la 3,66 la 5,48 m. A fost asiguratãdragarea continuã a Dunãrii, s-a construit unnou far la Sulina, în 1839, care sã înlocuiascãvechiul far turcesc din 1802 ºi s-a administrattraficul naval.

Sir Charles A. Hartley, numit „PãrinteleDunãrii”, a fost în perioada 1856 – 1871 in-ginerul-ºef al CED, fiind iniþiatorul nu-meroaselor lucrãri tehnice din Delta Dunãrii,care ºi-au pus amprenta pe navigaþia fluvialã dinzonã pânã în zilele noastre. El este autorulsoluþiilor de regularizare a cursului Dunãrii, prinamenajarea provizorie a pãrþii maritime a braþu-lui Sulina ºi a regularizãrii întregului braþSfântul Gheorghe în vederea utilizãrii pentrunavigaþie. Dacã în cazul braþului SfântulGheorghe costurile uriaºe presupuse de proiectau împiedicat declanºarea lucrãrilor, succesulneaºteptat al lucrãrilor iniþiale de pe braþulSulina a dus la continuarea lucrãrilor pe întreagasa lungime, nu doar pe porþiunea maritimã.

36 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

Astfel s-a reuºit deplasarea barei Sulina ºi adân-cirea ºenalului navigabil. Datoritã celor câtevazeci de tone de lucrãri, canalul Sulina, cu olungime de 101 km ºi o lãþime de 130 – 150 m,are o adâncime de 11,25 m ºi permite trecereanavelor cu un gabarit de pânã la 12.500 t.

Dupã numeroase campanii de presã, care re-flectau interesele politice ºi economice ale au-toritãþilor de la Bucureºti ºi prin care se cereaurecuperarea „suveranitãþii naþionale” ºi, impli-cit, accesul la taxele strânse de Comisie, în 18august 1938 s-a ajuns la „Aranjamentul de laSinaia”, prin care s-a desfiinþat organismul in-ternaþional al CED ºi s-a înfiinþat, în schimb,„Administraþia Dunãrii de Jos”, organism aflatsub controlul guvernului României.

„Administraþia Dunãrii de Jos” a fost desfi-inþatã în 1940, odatã cu creºterea influenþeiGermaniei Naziste în zonã, prin aºa-numitul„Aranjament de la Viena”. Dupã încheiereacelei de-a doua conflagraþii mondiale a fost înfi-inþatã organizaþia interguvernamentalã ComisiaDunãrii cu sediul la Budapesta (din anul 1954),care îºi îndeplineºte activitatea în baza preve-derilor „Convenþiei cu privire la regimul navi-gaþiei pe Dunãre”, semnatã la 18 august 1948, laBelgrad.

Convenþia cu privire la regimul navigaþieipe Dunãre, semnatã la 18 august 1948, laBelgrad, este instrumentul de drept internaþionalcare reglementeazã navigaþia pe Dunãre ºigaranteazã libera circulaþie a navelor fluvialepentru transporturi de mãrfuri si pasageri peacest important fluviu european, în conformitatecu interesele ºi drepturile suverane ale statelormembre. De asemenea, ea asigurã cadrul de co-operare economicã ºi culturalã între statelemembre, dar ºi cu alte state europene.

În baza Convenþiei menþionate, cele 11 statemembre (Austria, Bulgaria, Croaþia, FederaþiaRusã, Germania, R. Moldova, România, Serbia,Slovacia, Ucraina ºi Ungaria) se angajeazã sãmenþinã sectorul lor de fluviu în stare de navi-gabilitate pentru vasele fluviale, sã execute lu-crãri de întreþinere ºi sã nu împiedice în vreunfel libertatea de navigaþie pe Dunãre.

Totodatã, Comisia Dunãrii dezvoltã o strân-sã cooperare cu Comisia Europeanã ºi ComisiaEconomicã a ONU pentru Europa, precum ºi cuorganizaþii internaþionale regionale care au

statut de observator: Comisia Rinului de laStrasbourg, Comisia Internaþionalã pentruProtecþia Fluviului Dunãrea (ICPDR) cu sediulla Viena, Organizaþia de Cooperare Economicãa Mãrii Negre (OCEMN) de la Istanbul.

1.2. Sistemul hidroenergetic ºi de navigaþiePorþile de Fier

România ºi Iugoslavia anilor ‘60-’70 aureuºit un remarcabil parteneriat, construind înpremierã pentru Europa un sistem hidroener-getic peste Dunãre, în condiþiile în care fiecarestat administra jumãtate din ºenalul navigabil alfluviului. Prima hidrocentralã s-a hotãrât sã fieconstruitã în apropiere de Drobeta Turnu-Severin, poate ºi sentimental, în amintirea vesti-tului pod antic al arhitectului Apolodor dinDamasc. Locul fixat se aflã mai sus cu 15 km,la Gura Vãii - Sip, km DN 943, în zona cunos-cutã sub numele Porþile de Fier, pe harta navi-gaþiilor - cel mai primejdios loc de pe Dunãre,din cauza cataractelor. Problema ºenalului navi-gabil, pusã mereu de Comisia Europeanã aDunãrii, s-a rezolvat abia o datã cu ridicareabarajului hidrocentralei, când s-a creat un lac deacumulare cu o lungime de peste 140 km.

A doua hidrocentralã a fost construitã la 60de kilometri în aval.

Realizarea / exploatarea Sistemuluihidroenergetic ºi de navigaþie Porþile de Fier aavut la bazã:

- Convenþia despre regimul navigaþiei peDunãre, din 18 august 1948;

- Acordul dintre Republica PopularãRomânã ºi Republica Socialistã FederativãIugoslavia privind realizarea ºi exploatareaSistemului hidroenergetic ºi de navigaþie Porþilede Fier pe fluviul Dunãrea, semnat la Belgrad la30 noiembrie 1963;

- Acordul dintre Republica SocialistãRomânia ºi Republica Socialistã FederativãIugoslavia privind modificarea ºi completareaAcordului dintre Republica Popularã Românãºi Republica Socialistã Federativã Iugoslaviaprivind realizarea ºi exploatarea Sistemuluihidroenergetic ºi de navigaþie Porþile de Fier pefluviul Dunãrea (semnat la Belgrad la 30noiembrie 1963);

- Acordul dintre Guvernul RepubliciiSocialiste România ºi Guvernul Republicii

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 37

Socialiste Federative Iugoslavia privindcondiþiile extinderii colaborãrii pentru uti-lizarea potenþialului hidroenergetic al Dunãrii,semnat la Bucureºti la 19 februarie 1977; - Acordul dintre Guvernul Republicii SocialisteRomânia ºi Consiliul Executiv Federal alAdunãrii Republicii Socialiste FederativeIugoslavia privind extinderea în continuare acolaborãrii pentru utilizarea potenþialuluihidroenergetic al Dunãrii, semnat la Belgrad la22 mai 1987;

Sistemul Hidroenergetic ºi de NavigaþiePorþile de Fier I este una dintre cele mai mariconstrucþii hidrotehnice din Europa ºi cea maimare de pe Dunãre. Lacul sãu de acumulare, cuun volum de peste 2200 milioane mc, se întindede la baraj pânã la confluenþa cu râul Tisa.Lacul cuprinde în principal zona DefileuluiDunãrii, cel mai mare defileu din Europa,cuprins între localitãþile Baziaº ºi Orºova.

Navigaþia pe Dunãre este asiguratã prinecluze realizate pe ambele maluri la ambeleobiective, ele având împreunã o capacitate detrafic de 52.4 milioane tone/an pentru ecluzareape câte un sens ºi 37.2 milioane tone/an pentruecluzarea în ambele sensuri.

Începerea oficialã a lucrãrilor la SistemulHidroenergetic ºi de Navigaþie Porþile de Fier Ia avut loc la 7 septembrie 1964 ºi a durat ºapteani (1965 – 1971) derulându-se pe douã ºantierenaþionale, românesc ºi iugoslav. La 16 mai

1972, sistemul hidroenergetic ºi de navigaþie afost inaugurat oficial.

S.H.E.N. Porþile de Fier I este compus dindouã centrale hidroelectrice ºi din douã ecluzede 310 m x 34 m (câte una pentru România ºiSerbia). Prin dimensiunile sasurilor ºi princãdere, ecluzele de la Porþile de Fier I se înscriuîn lista celor mai mari construcþii de acest gendin lume.

Lucrãrile la Sistemul Hidroenergetic ºi deNavigaþie Porþile de Fier II, realizate tot înparteneriat cu Serbia, au început la 3 decembrie1977, în baza Acordului din 19 februarie 1977dintre guvernele României ºi Iugoslaviei privindcondiþiile extinderii colaborãrii pentru utilizareapotenþialului hidroenergetic al Dunãrii.Amplasat la cca. 80 km în aval de Porþile deFier I, asigurã, de la inaugurarea lui în anul1984, valorificarea potenþialului hidroenergetical Dunãrii pe sectorul româno-iugoslav, con-tribuind ºi la îmbunãtãþirea funcþionãrii hidro-centralei Porþile de Fier I prin stabilizareanivelului din aval de aceasta.

Sistemul Hidroenergetic ºi de NavigaþiePorþile de Fier II este compus din douã centralede bazã, puse în funcþiune în 1986 ºi din douãcentrale suplimentare situate pe braþul principalsi pe cel secundar al Dunãrii, funcþionale din1994, cea româneascã, respectiv din 2000, ceasârbeascã.

38 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

În prezent, Sucursala Hidrocentrale Porþilede Fier administreazã douã dintre „bijuteriile”inginereºti ale Europei: hidrocentrala Porþile deFier I, cu o putere instalatã de 1080 MW ºiPorþile de Fier II, cu puterea instalatã de 250MW - ambele hidrocentrale fiind exploatate înparteneriat cu partea sârbã, centralele românã ºisârbã la Porþile de Fier I cumulând 2160 MW,iar cele de la Porþile de Fier II cumulând 500MW.

Porþile de Fier I ºi II au un rol strategic înþarã, fiind principalul reglator de sistem. Astfel,în perioadele de penurie de electricitate,grupurile intrã în funcþiune pentru siguranþa en-ergeticã a þãrii. Energia produsã de hidrocen-trale este cea mai ieftinã din þarã.

În prezent sistemele hidroenergetice ºi denavigaþie PF1 ºi PF2 se opereazã în comun decãtre România ºi Serbia.

În conformitate cu prevederile articolului 11al Acordului între Republica Popularã Românãºi Republica Socialistã Federativã Iugoslaviaprivind realizarea ºi exploatarea Sistemuluihidroenergetic ºi de navigaþie Porþile de Fier pefluviul Dunãrea, semnat la Belgrad în 30noiembrie 1963, „în scopul realizãrii unei co-laborãri ºi coordonãri permanente, precum ºipentru asigurarea aducerii la îndeplinire ºiaplicãrii prevederilor Acordului, Convenþiilorºi Protocoalelor privind Sistemul Porþile deFier, Pãrþile contractante înfiinþeazã, ca organmixt al celor douã Guverne, Comisia mixtãromâno-iugoslavã pentru Porþile de Fier”.

Problematicile analizate în cadrul ComisieiMixte româno-sârbe sunt:

- producerea de energie electricã;- asigurarea navigaþiei;- operarea în perioadele de ape mici, medii

ºi îngheþ;- modernizarea lucrãrilor existente;- ajutor mutual.Organizarea ºi funcþionarea Comisiei mixte

este reglementatã prin Statutul stabilit ºi apro-bat de cele douã Pãrþi, iar Sesiunile comisieimixte au loc anual, alternativ, pe teritoriul unuiadintre cele douã state, lucrãrile acestoradesfãºurându-se în ºedinþe plenare ºi în grupe delucru.

De asemenea, în scopul asigurãrii unei ex-ploatãri raþionale ºi coordonate a Sistemului

Porþile de Fier I ºi a Sistemului Porþile de FierII, ca ansambluri unitare hidroenergetice ºi denavigaþie, Comisia mixtã a înfiinþat Organulcomun de coordonare (OCC), format dinreprezentanþii celor doi beneficiari ºi din or-ganele pãrþilor contractante competente pentrunavigaþie ºi pentru gospodãrirea apelor.

1.3. Comisia Internaþionalã pentruProtecþia Dunãrii (ICPDR)

În anul 1985 guvernele þãrilor dunãrene, re-cunoscând necesitatea unor acþiuni comune învederea asigurãrii protecþiei ºi managementuluiapelor internaþionale, au formulat „Declaraþia dela Bucureºti”.

Declaraþia privind cooperarea statelordunãrene în materie de gospodãrire ºi protecþiea apelor fluviale contra poluãrii a fost semnatãla 13 decembrie 1985, în cadrul Conferinþei dela Bucureºti, de cãtre Austria, Cehoslovacia,Republica Federalã Germania, Iugoslavia,România, Ungaria, URSS. Cunoscut sub denu-mirea „Declaraþia de la Bucureºti”, documen-tul a reprezentat un important pas înainte încuantificarea ºi exprimarea juridicã a cerinþelorprotecþiei Dunãrii contra poluãrii.

Declaraþia de la Bucureºti a proclamat caobiective ale politicii statelor dunãrene în dome-niu utilizarea raþionalã ºi conservarea resurselorde apã ale Dunãrii, prevenirea poluãrii apelorsale ºi supravegherea calitãþii acestora. Actul apreconizat o serie de mãsuri concrete de coope-rare în vederea realizãrii obiectivelor propuse(controlul sistematic al calitãþii apelor Dunãrii,conform unor programe ºi metode care sã per-mitã obþinerea de date comparabile, schimbul deinformaþii privitor la organele competente ºi lainformaþiile deþinute în materie de rezultate înurma controlului efectuat în staþiile de mãsurareºi a mãsurilor luate în vederea protejãrii fluviu-lui împotriva poluãrii, organizarea în comun, celpuþin la doi ani, de întâlniri ale organelor com-petente etc.).

Rezultatul cel mai important al Declaraþieiprivind cooperarea statelor dunãrene în ma-terie de gospodãrire ºi protecþie a apelor flu-viale contra poluãrii constã în instituirea, în co-operare, a unui sistem de control al calitãþiiapelor Dunãrii prin intermediul staþiilor de mã-surare situate la trecerea Dunãrii de pe teritoriul

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 39

unui stat pe teritoriul altui stat, iar în sectoareleunde fluviul formeazã frontierã comunã întredouã state, la începutul ºi la sfârºitul sectoarelorde frontierã comunã, în punctele convenite bi-lateral. Totodatã a fost instituit un control sis-tematic în privinþa apelor uzate deversate înDunãre, conform unei tehnologii comparate.

Urmãrile Declaraþiei de la Bucureºti s-audovedit foarte importante : s-a instituit de factoun mecanism de supraveghere a calitãþii apelorfluviului în caz de poluare (accidentalã sau per-manentã), chiar dacã de jure angajamentele asu-mate de cãtre semnatari au rãmas la nivel de-clarativ.

Începând cu 1990, preocupãrile riveranilorîn domeniul cooperãrii în vederea protecþiei flu-viului contra poluãrii s-au intensificat atât lanivel bilateral cât ºi multilateral, ceea ce a deter-minat în plan concret încheierea mai multorconvenþii ºi acorduri, dintre care Convenþiaprivind cooperarea pentru protecþia ºi uti-lizarea durabilã a fluviului Dunãrea (Sofia,29 iunie 1994) ocupã un rol cheie.

Conform dispoziþiilor articolului 16„Prevederi cu caracter tranzitoriu privindDeclaraþia de la Bucureºti” al Convenþiei de laSofia: “Activitãþile care se realizeazã de pãrþilecontractante în cadrul Declaraþiei privind coo-perarea statelor dunãrene în domeniulgospodãririi apei Dunãrii, în special pentru pro-tecþia Dunãrii împotriva poluãrii, semnatã la 13decembrie 1985 (Declaraþia de la Bucureºti),prin intermediul grupurilor de lucru pentru cali-tatea apei, inundaþii, prognoza acestora ºi bi-lanþul apelor, sunt transferate în cadrul acesteiconvenþii”.

Prin Convenþia privind cooperarea pentruprotecþia ºi utilizarea durabilã a fluviuluiDunãrea (semnatã la Sofia în anul 1994 ºi ratifi-catã de România prin Legea nr. 14/1995) Pãrþilecontractante sunt chemate sã depunã eforturipentru realizarea urmãtoarelor obiective:

• gospodãrirea durabilã ºi echitabilã aapelor, incluzând conservarea ºi utilizarea raþio-nalã a apelor de suprafaþã ºi a celor subteranedin bazinul hidrografic al fluviului Dunãrea;

• îmbunãtãþirea calitãþii apei fluviuluiDunãrea ºi a apelor din bazinul sãu hidrograficpentru asigurarea unei utilizãri durabile aresurselor de apã, precum ºi pentru conservarea

ºi reconstrucþia ecosistemelor;• controlul pericolelor provocate de acci-

dente cu substanþe periculoase, de inundaþii ºide îngheþ pe fluviul Dunãrea;

• reducerea încãrcãrilor poluante ale MãriiNegre din surse situate în bazinul Dunãrii.

Convenþia semnatã în anul 1994 la Sofia aintrat în vigoare în octombrie 1998, devenindcadrul legal al cooperãrii între pãrþile contrac-tuale.

În baza Convenþiei a fost creatã ComisiaInternaþionalã pentru Protecþia FluviuluiDunãrea (ICPDR) formatã din reprezentanþiiþãrilor riverane, comisie ce asigurã cooperareaîn probleme fundamentale de gospodãrire aapelor ºi ia toate mãsurile legale, administrativeºi tehnice adecvate pentru a menþine ºi a îm-bunãtãþi starea actualã a calitãþii apei fluviuluiDunãrea.

ICPDR cuprinde 15 Pãrþi Contractante (14þãri ºi Comisia Europeanã) care s-au angajat sãpunã în aplicare prevederile Convenþiei.Grupurile tehnice de experþi formeazã “coloanavertebralã” a funcþionãrii ºi succesul ICPDR.Aceste grupuri sunt formate din experþii naþio-nali ai Pãrþilor Contractante ºi reprezentanþi aialtor organizaþii (observatori). 7 grupuri de ex-perþi se ocupã de diferite problematici – de lamãsuri de reducere a poluãrii, la programe deacþiune pentru protecþia durabilã împotrivainundaþiilor.

Pãrþile contractante au decis în anul 2002 caICPDR sã reprezinte platforma de coordonare aimplementãrii Directivei Cadru Apã pentru re-alizarea Planului de Management în DistrictulHidrografic al Dunãrii. În consecinþã, în modprioritar, reprezentanþii României în acest or-ganism au un rol activ ºi întreprind mãsurile ºiactivitãþile necesare realizãrii acestui obiectivmajor, dupã cum România participã ºi la cele-lalte activitãþi din cadrul Convenþiei ce sedesfãºoarã pentru implementarea Programuluide Acþiune pentru Protecþia Dunãrii.

Planul de Management al DistrictulHidrografic al Dunãrii a fost finalizat în decem-brie 2009 ºi se concentreazã pe problemele sem-nificative de gospodãrire a apelor (poluare or-ganicã, cu nutrienþi, cu substanþe periculoase ºialterãri hidromorfologice pentru apele desuprafaþã ºi aspecte cantitative ºi calitative ale

apelor subterane) care pot afecta apele desuprafaþã ca ºi apele subterane transfrontaliereîn mod direct sau indirect.

Planul de Management indicã starea apelorîn Districtul Dunãrii, viziunile ºi obiectivele demanagement pentru fiecare problemã importan-tã de gospodãrire a apelor, precum ºi mãsurilenecesare în vederea atingerii stãrii bune.

Astfel, pentru apele de suprafaþã s-au sta-bilit urmãtoarele viziuni ºi obiective de manage-ment:• Poluare organicã

- Viziune: emisii zero de ape uzate neepu-rate.

- Obiective de management: În StateleMembre ale UE se vor opri treptat, cel târziupânã în anul 2015, toate evacuãrile de apeuzate neepurate provenite de la oraºele(aglomerãrile) cu o populaþie de peste 10.000de locuitori; în celelalte þãri dunãrene,numãrul sistemelor de colectare a apeloruzate legate de staþiile de epurare ce vor fioperaþionale pânã în 2015 trebuie sã fie spe-cificat. Directiva privind Epurarea ApelorUzate Urbane va fi implementatã de cãtreStatele Membre UE.

• Poluare cu nutrienþi- Viziune: Bazinul Dunãrii ºi apele Mãrii

Negre nu mai sunt ameninþate de eutrofizare. - Obiective de management: Reducerea

evacuãrilor de nutrienþi (azot, fosfor) înDistrictul hidrografic al Dunãrii ºi în zonacostierã a Mãrii Negre, atât de la staþiile deepurare a apelor uzate cât ºi din sursele di-fuze; reducerea fosfaþilor din detergenþi ºiimplementarea Directivei Nitraþi în StateleMembre UE.

• Poluare cu substanþe periculoase- Viziune: Substanþele periculoase nu

reprezintã un pericol pentru sãnãtatea popu-laþiei ºi a sistemelor acvatice.

- Obiective de management: Implemen-tarea “celor mai bune tehnologii existente ºia celor mai bune practici de mediu “, in-cluzând ºi îmbunãtãþirea viitoare a eficienþeide epurare. Directiva privind Prevenirea ºiControlul Integrat al Poluãrii (IPPC) va fiimplementatã de Statele Membre UE.

• Alterãri hidromorfologice- Viziune: Ecosistemele acvatice funcþio-

neazã în mod holistic ºi reprezintã un habitatpentru toate speciile native.

- Obiective de management: Construcþiascãrilor de peºti, reconectarea luncilor inun-dabile ºi a zonelor umede, precum ºi necesi-tatea realizãrii evaluãrii impactului de mediuºi/sau evaluãrii strategice de mediu concomi-tent cu faza planificãrii viitoarelor proiectede infrastructurã. Pentru apele subterane viziunile ºi obiec-

tivele de management stabilite sunt:• Alterarea calitãþii

- Viziune: Substanþele poluante nu deteri-oreazã calitatea apelor subterane, iar acolounde sunt deja poluate, procesul de reabili-tare va fi un obiectiv.

- Obiective de management: Creºterea efi-cienþei epurãrii apelor uzate ºi implementareaDirectivei privind Apa Subteranã ºi aDirectivei Nitraþi pentru Statele MembreUE.

• Alterarea cantitãþii- Viziune: Volumele captate de folosinþele

de apã nu depãºesc resursele de apã subte-rane disponibile, luându-se în considerare ºiimpactul schimbãrilor climatice viitoare.

- Obiective de management: Evitarea cap-tãrilor în exces din corpurile de apã subte-ranã.

2. Cooperarea cu þãrile vecineAtât prin amplasarea sa geograficã, cât ºi

prin relieful sãu variat, România are o reþeahidrograficã radialã care porneºte din lanþulMunþilor Carpaþi (cu râuri ce curg de la vestspre este în zona Moldovei, de la est spre vest înzona Transilvaniei ºi de la nord spre sud în zonaMunteniei ºi a Podiºului Moldovei), fapt careface sã fie consideratã þarã amonte pentruUngaria, Serbia ºi Ucraina, dar ºi þarã aval pen-tru Ucraina, Serbia ºi Moldova. Datoritã acestorelemente corelate cu gestionarea fenomenelorpericuloase generate atât de apele mari cât ºi deapele mici, România a acordat o atenþie de-osebitã cooperãrii transfrontaliere cu þãrilevecine, realizând acorduri guvernamentale încãdin anii 1950 cu Ungaria, Iugoslavia ºi URSS.

2.1. Cooperarea România – URSSÎn baza Convenþiei încheiatã în anul 1952

între Guvernul R.S.R. ºi Guvernul URSS

40 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 41

privind Combaterea inundaþiilor ºi regularizarearegimului de scurgere a râului Prut, cele douãpãrþi au elaborat în colaborare, în anul 1958,„Schema mãsurilor pentru combaterea inundaþi-ilor ºi folosirea complexã a resurselor de apã alerâului Prut în limitele zonei de frontierã”. Înanul 1959 a fost analizatã ºi aprobatã schema decombatere a inundaþiilor prin crearea lacului deacumulare Stânca-Costeºti ºi îndiguirea terenu-rilor din lunca Prutului. Pe baza schemei s-ahotãrât întocmirea „Sarcinii de proiectare” aNodului hidrotehnic Stânca-Costeºti ºiproiectarea lucrãrilor nodului, care s-au desfã-ºurat în perioada 1964 – 1970.

Conform Acordului interguvernamentalR.S.R. – U.R.S.S., încheiat la 16 decembrie1971 la Bucureºti, privind construirea în comuna Nodului hidrotehnic Stânca-Costeºti, precumºi stabilirea condiþiilor de exploatare a acestuia,fiecare parte ºi-a înfiinþat organizaþii distinctepentru aducerea la îndeplinire a obligaþiilor, atâtpe linia investiþiilor, cât ºi a exploatãrii ºi a în-treþinerii obiectivelor nodului hidrotehnic, încâtsã se asigure funcþionarea normalã a acestuia caun întreg (Art. 2 la Protocolul privind ex-ploatarea Nodului hidrotehnic, anexã la Acord).

Execuþia amenajãrii Stânca-Costeºti s-a re-alizat conform cu Sarcina de proiectare aNodului hidrotehnic Stânca-Costeºti. Lucrãrilede construcþii - montaj au fost începute în anul1973 ºi terminate în anul 1978. Recepþia defini-tivã a Nodului Hidrotehnic Stânca-Costeºti de

pe râul Prut a fost semnatã de Comisia intergu-vernamentalã româno-sovieticã la data de 13decembrie 1984.

Amenajarea Stânca-Costeºti are caractercomplex ºi se încadreazã în prevederileSchemei cadru de amenajare ºi gospodãrire aapelor spaþiului hidrografic Prut, rãspunzândcerinþelor de gospodãrire raþionalã ºi eficientã aapelor.

Conform Acordului interguvernamentalR.S.R. – U.R.S.S. încheiat la 16 decembrie1971, articolul 1, Nodul hidrotehnic Stânca-Costeºti are drept scop:

• regularizarea debitelor râului Prut pentruirigaþii, alimentarea cu apã a centrelor populateºi a întreprinderilor industriale, amenajãri pisci-cole;

• atenuarea viiturilor pentru combatereainundaþiilor în zona aval de baraj;

• producerea de energie electricã;• asigurarea, dupã posibilitãþi, în râul Prut, a

nivelului de apã necesar navigaþiei, aval deNodul hidrotehnic, în limitele lungimii traseuluiconvenit de ambele pãrþi.

Potrivit prevederilor art. 13, pãrþile au cãzutde acord sã foloseascã, la toate nivelurile laculuide acumulare, în cote egale ºi pe toatã durataexistenþei Nodului hidrotehnic, volumul regu-larizat ºi energia electricã produsã.

În prezent, toate prerogativele din Acord cereveneau pãrþii sovietice sunt preluate de parteamoldoveanã.

Exploatarea Nodului Hidrotehnic Stânca-Costeºti se face conform „Regulamentului deexploatare ºi întreþinere a N. H. Stânca-Costeºtide pe râul Prut folosit în comun de România siR. Moldova”, semnat la Iaºi la 1 noiembrie 1985ºi aprobat prin HCM nr.121/1986.

Partea din Nodul Hidrotehnic Stânca-Costeºti situatã pe teritoriul României este ad-ministratã de Administraþia Naþionalã „ApeleRomâne” - Exploatarea complexã Stânca-Costeºti ºi respectiv Sucursala HidrocentraleBistriþa – CHE Stânca pentru uzina hidroelec-tricã situatã la piciorul barajului, iar partea dinnodul hidrotehnic aflatã pe teritoriul RepubliciiMoldova este administratã de Direcþia deExploatare a Nodului Hidrotehnic Costeºti –Stânca de pe râul Prut ºi respectiv de I.S. NodulHidroenergetic Costeºti.

Nodul hidrotehnic Stânca-Costeºti este am-plasat pe cursul mijlociu al râului Prut ºi sedesfãºoarã pe un sector limitat la cca. 100 km,între localitãþile Rãdãuþi – Prut ºi Stânca pe teri-toriul României, respectiv ªirouþi ºi Costeºti peteritoriul Republicii Moldova. Lacul de acumu-lare Stânca-Costeºti controleazã o suprafaþã derecepþie totalã de cca. 12000 km2, situatã pe teri-toriul României, Republicii Moldova ºiUcrainei.

2.2. Cooperarea bilateralã România –Ucraina

Cooperarea se realizeazã în baza Acorduluidintre Guvernul României ºi Guvernul Ucraineiprivind cooperarea în domeniul gospodãririiapelor de frontierã (Galaþi, 30 septembrie1997), ratificat de Parlamentul României prinlegea nr. 16 din 11 ianuarie 1999.

Activitãþile de aplicare a Acordului sedesfãºoarã în cadrul urmãtoarelor trei grupe delucru, câte una pentru fiecare râu important:

1. Grupa de lucru pentru soluþionarea pro-blemelor legate de râul Tisa ºi a afluenþilor înzona de frontierã;

2. Grupa de lucru pentru soluþionarea pro-blemelor legate de râurile Siret ºi Prut si a aflu-enþilor în zona de frontierã;

3. Grupa de lucru pentru soluþionarea pro-blemelor legate de fluviul Dunãrea pe zona defrontierã comunã.

2.3. Cooperarea bilateralã România –Ungaria

Primul acord în domeniul apelor dintre celedouã þãri a fost semnat la Bucureºti, în data de14 aprilie 1924 ºi a fost în vigoare pânã în anul1945. Au urmat apoi 4 perioade de colaborare ºianume 1945-1961, 1962-1965, 1965-1970,1970-1986, acordul fiind reînnoit de fiecaredatã. La 25 iunie 1986 a fost semnatã laBucureºti Convenþia dintre Guvernul Românieiºi Guvernul Republicii Ungare privind regle-mentarea problemelor hidrotehnice referitoarela apele care formeazã sau sunt întretãiate defrontierã. Convenþia a intrat în vigoare 20noiembrie 1986.

În prezent, cooperarea se realizeazã în bazaAcordului între Guvernul României ºi GuvernulRepublicii Ungare privind colaborarea pentruprotecþia ºi utilizarea durabilã a apelor de fron-tierã (Budapesta, 15 septembrie 2003), ratificatprin Hotãrârea de Guvern nr. 577/15.04.2004.

Acordul se aplicã pentru urmãtoarele râuri:Tur, Someº, Crasna, Barcãu, Ier, Criºul Repede,Criºul Negru, Criºul Alb ºi Mureº de cãtreComisia hidrotehnicã româno-ungarã.

Pentru îndeplinirea sarcinilor din Acord,Comisia are urmãtoarele Subcomisii perma-nente stabilite pe domenii de activitate:

1. Subcomisia de coordonare ºi dezvoltare acolaborãrii;

2. Subcomisia de gospodãrire a apelor ºihidrometeorologie;

3. Subcomisia de calitate a apelor;4. Subcomisia de apãrare împotriva inun-

daþiilor.Subcomisiile duc la îndeplinire hotãrârile

Comisiei, sarcinile consemnate în Regulamente,acþioneazã independent în cadrul prevederilorRegulamentelor pentru mãsurile ce trebuie luateimediat ºi asigurã continuitatea activitãþiitehnice pe baza celor prevãzute în Acord.

2.4. Cooperarea bilateralã România –Serbia

Cooperarea se realizeazã în baza Acorduluidintre R. P. Românã ºi R. P. F. Iugoslaviaprivind problemele hidrotehnice de pe sistemelehidrotehnice ºi cursurile de apã de pe frontierãsau întretãiate de frontiera de stat (Bucureºti, 7aprilie 1955), ratificat prin Decretul nr.242/17.06.1955.

42 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 43

Acordul se aplicã pentru urmãtoarele râuri:Dunãrea, Bârzava, Moraviþa, Aranca, BegaVeche, Canalul Bega Navigabil, Timiº, Caraº ºiNera de cãtre Comisia hidrotehnicã româno-sârbã.

Pentru îndeplinirea sarcinilor din Acord,Comisia are urmãtoarele Subcomisii perma-nente stabilite pe domenii de activitate:

1. Subcomisia pentru calitate;2. Subcomisia pentru hidrometeorologie ºi

gospodãrirea cantitativã a apelor;3. Subcomisia pentru apãrare împotriva in-

undaþiilor ºi gheþurilor.Din anul 1998, colaborarea celor douã Pãrþi

a continuat, dar cu unele întârzieri din cauzatransformãrilor organizatorice produse înSerbia, rezolvându-se totuºi o parte dintre pro-blemele de gospodãrire a apelor.

În prezent, se negociazã textul noului Acordîntre Guvernul României ºi Guvernul RepubliciiSerbia privind cooperarea în domeniulgospodãririi durabile a apelor transfrontaliere.

2.5. Cooperarea bilateralã România –Bulgaria

Cooperarea se realizeazã în baza Acorduluiîntre Ministerul Mediului ºi GospodãririiApelor din România ºi Ministerul Mediului ºiApelor din Republica Bulgaria privind cooper-area în domeniul gospodãririi apelor(Bucureºti, 12 noiembrie 2004), ratificat prinHotãrârea de Guvern nr. 2419/21.12.2004.

Acordul se aplicã de cãtre Comisia mixtãromâno-bulgarã prin intermediul urmãtoarelortrei grupe de lucru stabilite pe domenii deactivitate:

1. Grupa de lucru pentru managementulbazinelor hidrografice;

2. Grupa de lucru pentru Dunãre;3. Grupa de lucru pentru Marea Neagrã.

2.6. Cooperarea bilateralã România –Moldova

Cooperarea se realizeazã în baza Acorduluiîntre Guvernul României ºi Guvernul RepubliciiMoldova privind cooperarea pentru protecþia ºiutilizarea durabilã a apelor Prutului ºi Dunãrii(Chiºinãu, 28 iunie 2010) ratificat prinHotãrârea de Guvern nr. 1092/2.11.2010.

Aplicarea Acordului se face de cãtre

Comisia hidrotehnicã interguvernamentalã prinurmãtoarele subcomisii stabilite pe domenii deactivitate:

1. Subcomisia pentru exploatarea ºi între-þinerea Nodului hidrotehnic Stânca-Costeºti;

2. Subcomisia pentru apãrare împotrivainundaþiilor ºi gheþurilor;

3. Subcomisia pentru gospodãrirea cantita-tivã a apelor ºi hidrometeorologie;

4. Subcomisia pentru protecþia calitãþiiapelor ºi a biodiversitãþii corpurilor de apã.

Acordurile bilaterale încheiate de Româniacu þãrile vecine ºi regulamentele ataºate la aces-tea conþin mãsuri concrete privitoare la manage-mentul ºi protecþia resurselor de apã cu referire,în special, la cantitatea ºi calitatea apelor trans-frontaliere, evenimentele hidrologice extreme ºilucrãrile hidrotehnice existente în bazinul hidro-grafic.

În cadrul cooperãrii bilaterale se desfãºoarãurmãtoarele activitãþi:

- efectuarea de mãsurãtori comune de debit;- prelevãri comune de probe de apã ºi eva-

luarea în comun a calitãþii apelor;- schimb de date ºi informaþii hidrologice ºi

de gospodãrire a apelor;- schimb de date ºi informaþii privitor la

resursele de apã subteranã transfrontalierã;- schimb de prognoze meteorologice ºi

hidrologice în situaþia producerii unor eveni-mente hidrologice extreme;

- avertizãri în cazul producerii unor poluãriaccidentale;

- verificarea lucrãrilor de apãrare împotrivainundaþiilor;

- analiza ºi aprobarea proiectelor care potinfluenþa scurgerea pe teritoriul celuilalt stat înzona de frontierã.

3. Cooperarea internaþionalã în domeniulapelor

3.1. OlandaColaborarea cu instituþiile din domeniu din

Olanda a reînceput în anii ‘90 când RIZA,Institutul privind Managementul Apelor Interneºi Epurarea Apelor Uzate din Olanda, a susþinutproiectele de restaurare ecologicã a DelteiDunãrii ºi în decembrie 1992 a fost semnatã oScrisoare de Intenþie.

Iniþial cooperarea s-a bazat mai mult peasistenþã instituþionalã privind studiile de cer-cetare a vegetaþiei ºi a solurilor, pentru re-alizarea cãrora s-au utilizat tehnici ca SistemulInformatic Geografic (GIS) ºi teledetecþie, ºi s-afãcut schimb de informaþii tehnice ºi ºtiinþifice.

Începând cu anul 1996, MinisterulAfacerilor Economice din Olanda a demarat oserie de programe de finanþare (MATRA,MPAP, PSO, G2G, Partners for Water, LOGOEast) a unor proiecte de colaborare cu România,ca parte componentã a Programului Olandez deAsistenþã pentru Centrul ºi Estul Europei. Înanul 1997 aceastã iniþiativã s-a concretizat prinsemnarea unui Memorandum de Înþelegere -program de cooperare a Olandei cu România,de cãtre reprezentantul Departamentului pentruIntegrare Europeanã al Guvernului României ºireprezentantul Ministerului Afacerilor Econo-mice din Olanda, prin care Olanda îºi propuneasã sprijine tranziþia României la economia depiaþa sustenabilã.

În cadrul A.N. „Apele Române” s-au reali-zat, începând cu anul 1995, o serie de proiecte(cca.19) iar prin Programul - Matra Trainingpentru Cooperare Europeanã (MTEC), cunoscutºi ca ADEPT, specialiºti de la A.N. „ApeleRomâne” au participat la programele de trainingdin domeniile Managementului inundaþiilor,Directivei Cadru pentru Apã, Managementuluiproiectelor.

În data de 6 aprilie 1999, s-a semnat laBucureºti Memorandumul de Înþelegere privindcooperarea în domeniul managementului inte-grat al apei, de cãtre Ministrul Apelor,Pãdurilor ºi Mediului din România ºi MinistrulTransporturilor, Lucrãrilor Publice ºi al Protec-þiei Mediului din Olanda. Memorandumul a fostextins ºi revizuit în anul 2004 ºi a expirat înanul 2007, odatã cu intrarea României înUniunea Europeanã.

În perioada 13-14 Noiembrie 2007, la îm-plinirea a 15 ani de colaborare ºi la încheiereavalabilitãþii Memorandumului, s-a desfãºurat, laSinaia, Conferinþa „Colaborarea româno-olan-dezã în domeniul gospodãririi apelor – trecut ºiviitor” în cadrul cãreia au fost identificate noipropuneri de proiecte pentru o colaborare vi-itoare între Direcþiile de Ape ale AdministraþieiNaþionale „Apele Române” ºi Administraþiile de

Apã locale din Olanda.În data de 27 iunie 2008 s-a semnat la Haga

Memorandumul de Înþelegere între Adminis-traþia Naþionalã „Apele Române”, România ºiUnie van Waterschappen, Olanda a cãrui vala-bilitate a fost prelungitã pânã în anul 2016, îniunie 2013, la Haga, prin schimbul de scrisoridintre Preºedinþii celor douã pãrþi.

În anul 2010, la propunerea pãrþii olandeze,s-a înfiinþat Comisia mixtã româno-olandezã,având ca bazã de colaborare Memorandumul ºiavând urmãtoarele obiective principale:

- schimbul de informaþii (tehnice, ºtiinþifice,administrative ºi de management);

- managementul integrat al inundaþiilor;- managementul zonelor costiere;- politici de adaptare la schimbãrile clima-

tice;- realizarea unor proiecte în comun prin

accesarea fondurilor internaþionale.În cadrul colaborãrii s-au organizat douã

workshop-uri tematice, primul având ca scopschimbul de experienþã ºi identificarea temelorde interes comun în domeniul apãrãrii împotrivainundaþiilor, iar cel de-al doilea prezentareafenomenului privind dezvoltarea algelor ºi in-vadarea litoralului românesc, analizarea cauze-lor ºi identificarea unor soluþii de îndepãrtare aacestui fenomen.

În anul 2011 Guvernul olandez a aprobat fi-nanþarea, prin programul Partenerii pentru Apã,a 4 proiecte de interes comun, la care A.N.„Apele Române” a participat în calitate departener:

- Proiect pilot privind dezvoltarea manage-mentului sistemelor de captare din râurile Prut ºiMoldova având ca scop identificarea rapidã (întimp real) a poluãrilor produse asupra râurilorMoldova ºi Prut printr-un sistem automat demonitorizare ºi asigurarea unui management efi-cient al captãrii de suprafaþã din râul Moldova însecþiunea Timiºeºti, care asigurã alimentarea cuapã potabilã a municipiului Iaºi.

- Îmbunãtãþirea capacitãþii instituþionale amanagementului inundaþiilor în România: oabordare probabilisticã privind managementulinundaþiilor prin care s-au realizat cursuri detraining cu personalul din cadrul A.N. „ApeleRomâne” pe tema implementãrii Directivei2007/60/CE privind evaluarea ºi gestionarea

44 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 45

riscului la inundaþii, cu precãdere în elaborareahãrþilor de hazard ºi risc la inundaþii.

- Restaurarea zonelor de luncã (albiei ma-jore) din lungul fluviului Dunãrea având cascop sprijinirea guvernului României pentrudezvoltarea luncii inundabile ºi a zonelor umededin lungul fluviului Dunãrea, în raport cu ges-tionarea inundaþiilor, ecologia si utilizareaterenului.

- Managementul alimentãrii acviferelor ºiînmagazinãrii energiei (MARES) având ca scopcreºterea capacitãþii de management integrat ºisustenabil al autoritãþilor, în ceea ce priveºtemediul subteran, din punct de vedere al apei ºienergiei ºi de a crea un mediu stimulativ pentrusectorul privat pentru a investi ºi a formaparteneriate public – private.

3.2. PortugaliaÎn anul 2007 s-au desfãºurat mai multe

vizite reciproce ale reprezentanþilor instituþiilordin România ºi Portugalia care îºi desfãºoarãactivitatea în domeniul gospodãririi apelor, încadrul cãrora s-au identificat posibilitãþile decolaborare între cele douã þãri, s-au purtat dis-cuþii privind dezvoltarea relaþiilor bilaterale îndomeniul gospodãririi apelor ºi s-au stabilitcontacte pentru cooperarea ulterioarã în vedereaelaborãrii ºi implementãrii de proiecte comunepentru accesarea fondurilor structurale.

Întâlnirile au evidenþiat interesul mutual alambelor pãrþi privind dezvoltarea relaþiilor bila-terale atât în domeniul gospodãririi apelor ºi alimplementãrii Directivelor Uniunii Europenecât ºi în colaborarea ºi sprijinul reciproc în or-ganismele internaþionale în care cele douã pãrþisunt membre ºi realizarea în comun a unorproiecte finanþate din programe internaþionale.

În acest scop, în data de 10 iulie 2008, s-asemnat la Bucureºti Protocolul de cooperareîntre Administraþia Naþionalã „Apele Române”ºi Instituto da Água, I.P. din Portugalia.

Ulterior, s-a stabilit componenþa ComisieiBilaterale de lucru care va acþiona pentru atin-gerea urmãtoarelor obiective ale colaborãrii:

1. planificarea ºi gestionarea resurselor deapã;

2. cooperarea cu autoritãþile similare dinþãrile vecine;

3. gestionarea situaþiilor extreme de inun-daþii ºi de secetã.

4. Organizaþii internaþionale la careRomânia este membru fondator

4.1. Comisia Internaþionalã a MarilorBaraje (ICOLD)

România se numãrã printre membrii fonda-tori ai ICOLD. Astfel, pe 6 iulie 1928, la Paris,în cadrul unei reuniuni a reprezentanþilorElveþiei, Franþei, Italiei, Marii Britanii, StatelorUnite ale Americii ºi României, care participaula Congresul Uniunii Internaþionale a Produ-cãtorilor ºi Distribuitorilor de Energie Electricã,s-a hotãrât constituirea unei asociaþii profesio-nale internaþionale care sã se ocupe de problemabarajelor, al cãror numãr era în creºtere în urmaavântului dezvoltãrii posibilitãþilor de utilizare aenergiei acestui cãrbune alb care este apa.

Prima reuniune a noii asociaþii s-a þinut laBerlin, în 1930, în cadrul lucrãrilor ConferinþeiMondiale a Energiei. Cu acest prilej nou înfi-inþata asociaþie internaþionalã a fost botezatã:Comisia Internaþionalã a Marilor Baraje aConferinþei Mondiale a Energiei. În primii aniai existenþei sale, reuniunile membrilor acesteicomisii aveau loc o datã cu ConferinþaMondialã a Energiei, deoarece delegaþii eraumai tot timpul aceiaºi la ambele reuniuni ºi pen-tru cã participarea la date ºi locuri diferite ar fiînsemnat costuri suplimentare de deplasare. Cutimpul însã, noua asociaþie a devenit total inde-pendentã, luând denumirea de ComisiaInternaþionalã a Marilor Baraje (pe scurt, CIGBîn limba francezã ºi ICOLD în limba englezã).

ICOLD s-a constituit de la început ca o or-ganizaþie internaþionalã non-guvernamentalã ceasigurã un forum pentru schimbul de cunoºtinþeºi experienþã în domeniul ingineriei barajelor.Principalul obiectiv al ICOLD-ului, exprimat înstatutul acestuia, era „de a provoca progresul înstudiul, construcþia, întreþinerea ºi exploatareamarilor baraje prin strângerea informaþiilor cuprivire la acest subiect ºi prin studierea pro-blemelor raportate la acestea”. Faptul cãnumãrul barajelor existente în lume la data înfi-inþãrii asociaþiei era relativ mare îi determinasepe fondatorii acesteia sã precizeze chiar din de-numirea ei cã obiectele de studiu sunt doar mar-ile baraje. De la început limita inferioarã deînãlþime pentru marile baraje era, ca ºi înprezent, 15 m. Cu timpul, în categoria marilor

baraje au intrat ºi cele mai mici de 15m, darcare aveau în spatele lor acumulãri însemnate deapã. În prezent, criteriul ca un baraj sã fie con-siderat „mare” este ca înãlþimea deasupra fun-daþiei sã fie egalã sau mai mare de 15 m. Suntconsiderate, de asemenea, baraje mari ºi cele acãror înãlþime este cuprinsã între 5 ºi 15 m, darcare creeazã acumulãri mai mari de 3 milioanede metri cubi de apã.

Începând cu anii ‘60 accentul a fost pus pesubiecte de interes curent cum ar fi siguranþabarajelor, monitorizarea performanþei, re-analizarea barajelor ºi descãrcãtoarelor vechi,efectelor îmbãtrânirii ºi impactul de mediu. Mairecent noile subiecte includ studii de cost îndiferitele stadii de planificare ºi construcþie,managementul râurilor internaþionale, informaþiipentru publicul larg ºi finanþarea proiectelor debaraje.

ICOLD reuneºte în prezent 95 de þãri mem-bre (reprezentând peste 90% din populaþialumii) ºi peste 10.000 de membri individuali,profesioniºti în cele mai diverse meserii legatede domeniul barajelor, provenind atât din com-paniile private cât ºi din cele de stat, din birouride consultanþã, din universitãþi ºi laboratoare.

În realizarea obiectivelor ICOLD, Comi-tetele Naþionale ale Marilor Baraje constituie pi-lonul central, CROMB (Comitetul NaþionalRomân al Marilor Baraje) funcþionând sub actu-ala denumire din 1931. Astfel, CROMB esteuna din cele mai vechi asociaþii profesionaleromâneºti cu recunoaºtere internaþionalã. De ac-tivitatea de pânã la cel de-al doilea RãzboiMondial al CROMB îºi leagã numele în specialdoi distinºi specialiºti ºi anume ConstantinBuºilã ºi Cristea Mateescu, preºedinte, ºi, res-pectiv secretar ai CROMB în perioada 1931 –1939.

Dupã întreruperea activitãþii din timpulrãzboiului ºi din primii anii de dupã instaurarearegimului comunist, organizaþia redevine activãîn 1957, iar legãturile cu forul internaþional suntreînnodate, dar la un nivel redus. Trimiterea derapoarte ºi comunicãri la Congresele ºiReuniunile anuale ICOLD era o sarcinã extremde dificilã, datoritã birocraþiei ºi reticenþelor au-toritãþilor comuniste faþã de orice legãturi alespecialiºtilor români cu omologii strãini.

Abia în 1991, odatã cu participarea la

Congresul de la Viena al ICOLD, au fost reluateºi consolidate la cel mai înalt nivel legãturileCROMB cu ICOLD. De atunci a existat o par-ticipare permanentã a specialiºtilor români încadrul Reuniunilor Anuale ºi CongreselorICOLD. În perioada de dupã 1990, de activi-tatea CROMB ºi-au legat numele ºi alte person-alitãþi de prestigiu ale hidrotehnicii din Româniacum sunt prof. Alexandru Diacon, prof. AdrianPopovici, prof. Dan Stematiu º.a. La recen-sãmântul oficial al barajelor mari realizat deICOLD în 1998, România ocupa locul 19 înlume ºi 9 în Europa ca numãr de baraje mari(246) conform definiþiei ICOLD.

În prezent CROMB este reprezentat în 6Comitete Tehnice ale ICOLD: Comitetul pentruMetode de Calcul al Barajelor, Comitetul pentruBaraje ºi Viituri, Comitetul pentru Suprave-gherea Barajelor, Comitetul pentru Mediul În-conjurãtor, Comitetul pentru Baraje ºi Depozitede Steril, Comitetul pentru Exploatarea, În-treþinerea ºi Reabilitarea Barajelor.

4.2 Reþeaua Internaþionalã aOrganismelor de Bazin (RIOB)

Reþeaua Internaþionalã a Organismelor deBazin (RIOB/INBO) a luat fiinþã cu ocaziaAdunãrii Constitutive din anul 1994, de la Aix-les–Bains (Franþa), România, prin AdministraþiaNaþionalã „Apele Române”, fiind membrufondator.

RIOB este deschis tuturor organismelor cucompetenþã în domeniul activitãþii degospodãrire integratã a resurselor de apã ºi areca obiectiv principal promovarea gospodãririiintegrate a resurselor de apã pe bazine hidro-grafice, ca instrument esenþial al unei dezvoltãridurabile.

În prezent RIOB numãrã 63 de þãri membre,134 de organisme de bazin ºi 10 organisme decooperare internaþionalã. Forul de conducere alRIOB este Adunarea Generalã compusã dinreprezentanþii tuturor membrilor reþelei.

Activitatea Reþelei Internaþionale aOrganismelor de Bazin se sprijinã pe activitateaa ºapte Reþele Regionale, dupã cum urmeazã:

1. LANBO – Latin - American Network ofBasin Organisatios (Reþeaua Regionalã pentruAmerica Latinã, înfiinþatã în 1996);www.rebob.org.br

46 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

2. CEE NBO – Central and EstearnEuropean Network of Basin Organisations(Reþeaua Central ºi Est Europeanã aOrganismelor de Bazin, înfiinþatã în 2002);www.ceenbo.org

3. ANBO – African Network of BasinOrganisations (Reþeaua Regionalã pentruAfrica, înfiinþatã în 2002); www.omvs-soe.org

4. MENBO – Mediterranean Network ofBasin Organisations (Reþeaua Regionalã pentruzona Mediteraneanã, înfiinþatã în 2003);www.remoc.org

5. NARBO - Network of Asian River BasinOrganisations (Reþeaua Regionalã pentru Asia,înfiinþatã în 2004); www.narno.jp

6. EECCA NBO - Eastern EuropeanCaucasus Central Asia Network of BasinOrganisations (Reþeaua Organismelor de Bazindin Regiunea de Est a Europei, Caucaz ºiCentrul Asiei, înfiinþatã în 2010); www.eecca-water.net

7. NANBO – North American Network ofBasin Organisations (Reþeaua Organismelor deBazin din Nordul Americii, înfiinþatã în 2009);www.monroban.org

Obiective specifice ale RIOB- Dezvoltarea permanentã a relaþiilor dintre

organismele de bazin în vederea asigurãriischimbului de experienþã ºi cunoºtinþe în dome-niul gospodãririi integrate a apelor;

- Facilitarea implementãrii tuturor instru-mentelor adecvate în vederea unei gestionãri in-stituþionale ºi financiare corespunzãtoare pentrucunoaºterea ºi dezvoltarea resurselor de apã,pentru crearea ºi organizarea bãncilor de date,pentru o pregãtire concertatã a schemelor deamenajare ºi a planurilor de acþiune pe termenmediu ºi lung;

- Dezvoltarea programelor de pregãtire pro-fesionalã ºi schimb de informaþii pentru or-ganele locale alese, pentru utilizatorii de apã ºipentru diferite categorii de deþinãtori implicaþiîn gospodãrirea apelor, ca ºi pentru organeleexecutive ºi de conducere ale organismelor debazin;

- Încurajarea educãrii populaþiei privindproblemele din domeniul gestionãrii resurselorde apã;

- Promovarea principiilor din domeniulgospodãririi integrate a resurselor de apã prin

programe de cooperare internaþionalã;- Evaluarea acþiunilor aflate în desfãºurare

iniþiate de membrii reþelei ºi diseminarea rezul-tatelor.

România este membrã a Grupului EURORIOB, creat în noiembrie 2003, în Spania, laValencia, cu ocazia Conferinþei „Water Days”.Este vorba despre crearea, în cadrul RIOB-ului,a unui grup de organisme de bazin europene,având ca obiectiv punerea în aplicare aDirectivei Cadru Apã pentru organismele debazin ale Uniunii Europene lãrgite, þãrilor can-didate ºi þãrilor interesate din Europa de Est ºiMediteranã. Comitetul de coordonare al acesteistructuri este compus din mai multe þãri, întrecare ºi România, prin ANAR.

Lucrãrile Grupului de lucru EURO RIOBvizeazã dezvoltarea strategiei comune de punereîn practicã a Directivei Cadru a Apei, permiþândOrganismelor Bazinale ºi Autoritãþilor Distric-tuale sã se întâlneascã periodic, sub forma unorschimburi de experienþã în domeniulgospodãririi apelor ºi pentru aplicarea efectivãºi eficace a acestei Directive în bazinele ºi dis-trictele respective.

Cum fiecare þarã încearcã sã-ºi satisfacãcerinþele de apã din resursele existente, din ce înce mai limitate în condiþiile schimbãrilor clima-tice, cooperarea ºi gospodãrirea în comun aapelor transfrontaliere sunt rãspunsurile la re-zolvarea problemelor legate de apele trans-frontaliere în vederea realizãrii unui manage-ment durabil al resurselor de apã dulce pentrugeneraþiile prezente ºi viitoare.

Cultivarea oportunitãþilor de cooperare înmanagementul apelor transfrontaliere poateajuta la consolidarea respectului reciproc,înþelegerii ºi încrederii între þãri ºi la pro-movarea pãcii, securitãþii ºi dezvoltãrii econo-mice durabile.

Trebuie sã continuãm sã cultivãm oportu-nitãþile de cooperare pe care apele transfronta-liere le pot asigura. Oriunde trãim, în amontesau în aval, suntem toþi în aceeaºi barcã.

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 47

De-a lungul evoluþiei istorice, dezvoltareaumanã a avut în vedere procedee ºi ghiduri pen-tru asigurarea unui sistem organizat. Apa, caprim factor de viaþã, a fost liantul dezvoltãriiumanitãþii. Pornind de la aceste aspecte, voiprezenta pe scurt principiile ºi perspectivelemanagementului resurselor de apã în România.

1. Cadrul general – principii ºi legislaþieeuropeanã

Managementul durabil al resurselor de apãnu se poate realiza decât privind spre viitor,deoarece apa a determinat întotdeauna depen-denþa tuturor activitãþilor umane ºi viaþa ecosis-temelor terestre ºi acvatice.

Gospodãrirea eficientã a resurselor de apãreprezintã un element cheie al dezvoltãrii dura-bile, apa fiind unul dintre elementele fundamen-tale ale vieþii ºi în acelaºi timp ºi un factor carecondiþioneazã dezvoltarea. Gospodãrirea inte-gratã a apelor abordeazã într-un tot unitardiferite categorii de probleme ce privesc apa,precum aprovizionarea cu apã, calitatea apei,hidroenergia, transporturile º.a. care nu mai suntsoluþionate sectorial, iar problemele privindresursele de apã se întrepãtrund cu problemelesociale ºi de mediu. Renunþarea la abordareasectorialã este o primã consecinþã a adoptãriiconceptului dezvoltãrii durabile în gospodãrireaapelor.

Aderarea României la Uniunea Europeanã aimpus orientarea politicilor naþionale de mediudin domeniul gospodãririi apelor, în direcþiaconformãrii cu strategiile ºi politicile europene.Astfel, cetãþeanul român trebuie sã se bucure deaceleaºi facilitãþi pe care le au ceilalþi cetãþenieuropeni, adicã sã dispunã de o apã de bunãcalitate ºi în cantitate suficientã, sã fie ferit deefectele inundaþiilor ºi secetelor.

Un alt principiu european este cel al ma-nagementului integrat al apelor. Potrivit acestuiprincipiu, apa este o parte integrantã a ecosis-temelor ºi în acelaºi timp constituie un bun cu

valoare socialã ºi economicã. Drept urmare,folosinþele de apã sunt privite nu numai sub as-pectul cantitativ al cerinþelor de apã, ci ºi subaspect calitativ, având în vedere potenþialelesurse de poluare.

Alt principiu pe care trebuie sã se bazezemanagementul durabil al resurselor de apã esteprincipiul abordãrii ecosistemice. Potrivit aces-tui principiu, tot ceea ce se întreprinde de cãtresocietate trebuie sã þinã seama de faptul cã apareprezintã o componentã a sistemelor naturale.Acest principiu impune respectarea legilor defuncþionare a acestor sisteme. Transpunerea înpracticã a acestui principiu înseamnã recunoaº-terea faptului cã toate aspectele ecologice, so-ciale ºi economice sunt privite ca fiind de egalãimportanþã.

Schimbãrile climatice, ale cãror efecte înmanagementul integrat al resurselor de apã auun impact greu de cuantificat, dar care sunt clarorientate cãtre amplificarea fenomenelor de se-cetã ºi a fenomenelor extreme de inundaþii,genereazã ideea abordãrii holistice-ecosis-temice, precum ºi a transferului de la conceptulde apãrare împotriva inundaþiilor la manage-mentul riscului la inundaþii

În acest context, cei doi piloni legislativi pecare se bazeazã politica actualã europeanã îndomeniul apelor sunt Directiva Cadru Apã(2000/60/CE) ºi Directiva privind evaluareaºi managementul riscului la inundaþii(2007/60/CE), care au fost transpuse în legis-laþia naþionalã prin modificarea ºi completareaLegii Apelor.

Recunoscând cã „apa nu este un produs caoricare altul ci o moºtenire care trebuie pãs-tratã, protejatã ºi tratatã ca atare”, DirectivaCadru Apã este o directivã inovatoare care pro-moveazã conceptul dezvoltãrii durabile,susþinând abordarea integratã a tuturorresurselor de apã (ape de suprafaþã – râuri,lacuri, ape tranzitorii ºi costiere ºi ape subte-rane) ºi a gospodãririi lor la nivel de bazin ºi

48 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

PERSPECTIVE ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI APELOR

Dr.ing. Vasile PintilieDirector General al Administraþiei Naþionale “Apele Române”

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 49

district hidrografic, a aspectelor cantitative pen-tru atingerea obiectivelor de calitate, precum ºia componentelor ce caracterizezã starea resur-selor de apã. Prin conceptele noi introduse îndomeniul managementului resurselor de apã,Directiva Cadru Apã are un caracter profund ºti-inþific, dar în acelaºi timp, implementarea eicreeazã un cadru legal ºi operaþional degospodãrire integratã a resurselor de apã la nivelde bazin hidrografic. Instrumentul de imple-mentare a Directivei Cadru Apã este reprezentatde Planul de Management al bazinului / distric-tului hidrografic în care, pe baza cunoaºteriistãrii corpurilor de apã, se stabilesc obiectiveleþintã pe o perioadã de 6 ani ºi se propune unprogram de mãsuri pentru atingerea „stãriibune” a apelor.

Stadiul de implementare a Directivei CadruApã în România urmeazã ºi respectã întru totulcalendarul ºi etapele de implementare la niveleuropean. Astfel, s-a realizat Caracterizareabazinelor hidrografice, impactul activitãþilorumane ºi analiza economicã, precum ºi sta-bilirea programelor de monitorizare pentruapele de suprafaþã ºi apele subterane, ceea ce acondus la modernizarea ºi dezvoltarea sistemu-lui de monitorizare a apelor din România, în-cepând cu anul 2007. Etapa cea mai importantãeste realizarea Planului Naþional deManagement aferent sectorului românesc al flu-viului Dunãrea – sinteza Planurilor deManagement la nivel de bazine/spaþii hidro-grafice aprobat prin Hotãrârea de Guvern80/2011.

Realizarea Planurilor de Management lanivel de bazine hidrografice, precum ºi aPlanului Naþional de Management, reprezintãun reper în gospodãrirea resurselor de apã dinRomânia, iar implementarea mãsurilor propuseîn aceste planuri reprezintã o provocare atât dinpunct de vedere tehnic, cât ºi din punct devedere financiar.

Directiva privind evaluarea ºi manage-mentul riscului la inundaþii are ca obiectivgeneral stabilirea cadrului de acþiune pentrumanagementul riscului la inundaþii în scopuldiminuãrii consecinþelor majore asupra sãnãtãþiiumane, activitãþilor socio-economice ºi mediu-lui. Directiva prevede ca Statele Membre sãevalueze riscul la inundaþii, sã elaboreze hãrþile

privind hazardul inundaþiilor ºi a riscului lainundaþii, precum ºi planul de management alriscului la inundaþii.

În prezent, la nivel naþional, Schema direc-toare de amenajare ºi management al bazi-nului hidrografic este instrumentul de planifi-care ºi dezvoltare în domeniul apelor pe bazinhidrografic, fiind alcatuitã din 2 pãrþi: • Planul de Management al Bazinului/Districtului Hidrografic• Planul de Amenajare a Bazinului/Districtului Hidrografic.

Planul de Amenajare a Bazinului/Districtului Hidrografic constituie componentade gestionare cantitativã a resurselor de apã. Elare drept scop fundamentarea mãsurilor, acþiu-nilor, soluþiilor ºi lucrãrilor pentru: realizarea ºimenþinerea echilibrului dintre cerinþele de apãale folosinþelor ºi disponibilul de apã la surse;diminuarea efectelor negative ale fenomenelornaturale asupra vieþii, bunurilor ºi activitãþilorumane; utilizarea potenþialului apelor; deter-minarea cerinþelor de mediu asupra resurselorde apã.

Schemele ºi amenajãrile hidrotehnice sunt,pe de o parte, lucrãri complexe sub toate as-pectele – tehnic, social, economic ºi organiza-toric, iar pe de altã parte au un caracter inter ºimultidisciplinar, ceea ce impune o amplã cola-borare între sectoare ºi specialiºti de diferiteprofile. Aceastã colaborare se impune încã dinfazele de studii preliminare elaborãrii schemelorde ansamblu de amenajare a bazinelor hidro-grafice, care presupune dialog permanent întrespecialiºtii care studiazã sursele de apã, regimulhidrologic al cursurilor de apã, posibilitãþile deamenajare hidrotehnicã, pentru valorificarea op-timã a acestora ºi cei ce se ocupã de dezvoltareafolosinþelor de apã, de utilizarea apei în indus-trie, agriculturã, pentru dezvoltarea social-eco-nomicã a localitãþilor ºi teritoriilor.

Totodatã, atât elaborarea schemelor de ame-najare bazinalã, cât ºi a soluþiilor tehnice pentrufiecare din amenajãrile hidrotehnice compo-nente presupune un volum însemnat de studii-hidrologice, geologice, hidraulice, constructive,tehnico-economice etc., compararea mai multorvariante posibile ºi optimizãri de soluþii, ceea ceimpune un volum uriaº de analize calitative ºicalcule matematice, ca ºi studii pe modele la

scarã redusã, þinând seama de complexitateafenomenelor, care nu pot fi întotdeauna rezol-vate satisfãcãtor prin instrumente matematiceexistente. În studiile ºi proiectarea hidrotehnicã,modelarea fizicã ºi matematicã se impun cunecesitate.

Aceste tehnici ºi studii complexe interdisci-plinare se impun, în aceeaºi mãsurã, ºi în proce-sul exploatãrii amenajãrilor ºi sistemelor hidro-tehnice cu funcþii multiple. Nu mai puþin impor-tante sunt problemele de impact asupra mediu-lui, de echilibru ecologic care trebuie, în modobligatoriu, sã fie avute în vedere, atât în elabo-rarea schemelor de amenajare, cât ºi pe parcur-sul amenajãrilor ºi al exploatãrii sistemelorhidrotehnice. Apa este unul dintre factorii esen-þiali ai mediului natural, care influenþeazãechilibrul tuturor factorilor de mediu ºi la rândulei este influenþatã de modificãrile care se producpe teritoriul bazinelor hidrografice, de aceeagospodãrirea apelor apare ca o activitate cu ca-racter strategic – cu implicaþii de perspectivã petermen lung asupra echilibrului natural, ca ºiasupra dezvoltãrii economico-sociale.

2. Obiective generale în domeniul mana-gementului resurselor de apã

Pentru realizarea echilibrului dintre ce-rinþele de apã ale utilizatorilor ºi disponibilulsurselor de apã, în condiþiile unor resurse de apãneuniform distribuite în spaþiu ºi timp, ca ºipentru reducerea efectelor unor riscuri naturale -inundaþii, secete - în România au fost realizatenumeroase lucrãri de gospodãrire a apelor cumsunt: baraje ºi lacuri de acumulare, derivaþii in-terbazinale, diguri ºi regularizãri de cursuri deapã º.a. Aceste lucrãri acoperã în general ce-rinþele de apã ale populaþiei, industriei, agricul-turii, transporturilor, pisciculturii, reducând to-todatã riscul de inundaþii ºi diminuând efectelesecetelor.

Datoritã faptului cã principala resursã deapã pentru alimentarea populaþiei este apa desuprafaþã în proporþie de cca. 70%, gospodãrireaapelor în România se confruntã încã cu nu-meroase probleme, printre care se menþioneazã:

• acutizarea distribuþiei neuniforme a re-suselor de apã în timp ºi spaþiu, generatã deefectele schimbãrilor climatice;

• lipsa surselor de apã de calitate pentruunele zone urbane ºi rurale;

• gradul redus de colectare ºi epurare aapelor uzate provenite de la aglomerãri umane;

• o stare necorespunzãtoare a unor corpuride apã de suprafaþã ºi subterane, datoritã în spe-cial poluãrilor cu ape urbane ºi industriale;

• insuficienta dotare cu instalaþii hidroedili-tare în localitãþile rurale;

• noile presiuni antropice asupra resurselorde apã generate de adaptarea economiei la ce-rinþele de piaþã;

• translatarea poluãrii difuze din apa subte-ranã în poluarea concentratã a apelor desuprafaþã în zonele rurale ºi agricole;

• intensificarea fenomenului de secare peunele sectoare ale cursurilor de apã în special înzonele de câmpie ºi colinare;

• creºterea riscului la inundaþii pentruzonele locuite, infrastructura de transport ºi pen-tru mari suprafeþe agricole;

• amplificarea efectelor secetelor datoritãlipsei unei infrastructuri adecvate de irigaþii;

• intensificarea fenomenelor de eroziune ºidegradare a terenurilor în special în zonele demunte ºi deal;

• insuficienþa surselor financiare desusþinere a gestionãrii resurselor de apã.

Astfel, managementul resurselor de apã areîn vedere atingerea urmãtoarelor obiective gene-rale:

A. În domeniul administrãrii resurselor deapã:

- atingerea, pânã în anul 2027, a stãrii bunea apelor de suprafaþã ºi subterane;

- atingerea, pânã în anul 2027, a potenþialu-lui ecologic bun pentru corpurile de apã puter-nic modificate;

- cunoaºterea permanentã a resurselor deapã;

- conservarea ºi protecþia resurselor de apã;- alocarea ºi utilizarea optimã a resurselor

de apã; - eliminarea treptatã a evacuãrilor de ape

uzate neepurate provenite de la aglomerãrile cupeste 10.000 l.e. pânã în anul 2015, ºi peste2000 l.e. pânã în anul 2018;

- aplicarea ºi monitorizarea Planului naþio-nal de protecþie a apelor subterane împotrivapoluãrii ºi deteriorãrii;

- dezvoltarea cercetãrii ºtiinþifice pentru

50 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 51

prevenirea efectelor negative ale apelor ºi pen-tru protecþia resurselor de apã.

B. În domeniul administrãrii infrastruc-turii de gospodãrire a apelor:

- creºterea gradului de siguranþã a infra-structurii de gospodãrire a apelor conformprevederilor legislaþiei naþionale;

- coordonarea acþiunilor ºi mãsurilor dindomeniul gospodãririi apelor în context bazinal;

- prevenirea ºi apãrarea împotriva acþiuniidistructive a apelor ºi a poluãrilor accidentale;

- diminuarea efectelor secetei;- definitivarea intabulãrii domeniului public

al statului;- finalizarea delimitãrii albiilor minore.

C. În domeniul planificãrii ºi implemen-tãrii cerinþelor europene:

- actualizarea planurilor de managementbazinale (2015 ºi 2021);

- elaborarea planurilor de amenajare bazi-nalã pânã în anul 2015 ºi actualizarea lor din 6în 6 ani;

- elaborarea planurilor de management alriscului la inundaþii la nivel bazinal pânã în2015 ºi actualizarea din 6 în 6 ani;

- elaborarea ºi actualizarea schemelor direc-toare pânã în anul 2015 ºi actualizarea lor din 6în 6 ani;

- conºtientizarea ºi participarea publicului laprocesul de luare a deciziilor;

- completarea ºi adaptarea cadrului insti-tuþional ºi legislativ la cerinþele UniuniiEuropene;

- întãrirea colaborãrii ºi cooperãrii inter-naþionale.

D. În domeniul economic:- îmbunãtãþirea, completarea ºi imple-

mentarea mecanismului economic având la bazãprincipiile “utilizatorul plãteºte” ºi “poluatorulplãteºte”;

- aplicarea principiului recuperãrii costurilorpentru activitãþile specifice de gospodãrire aapelor;

- realizarea de parteneriate publice privatepentru valorificarea potenþialului apelor.

3. Direcþii de acþiune pentru atingereaobiectivelor

3.1. Satisfacerea cerinþelor de apã ale po-pulaþiei, industriei, agriculturii, transportu-rilor, agrementului, peisajului ºi valorificareapotenþialului apelor

Satisfacerea cerinþelor de apã ale popu-laþiei

Numãrul, încã mare, de locuitori care nu auacces la un sistem centralizat de alimentare cuapã, precum ºi situaþia serviciilor de apã dinoraºe ºi municipii, impune ca în perioada 2013 -2022 sã fie asigurate noi surse de apã, corespun-zãtoare cerinþelor.

Direcþiile de acþiune în vederea realizãriiacestui obiectiv sunt:

• continuarea lucrãrilor la obiectivele aflateîn execuþie pentru crearea de noi surse de apã;

• adoptarea unor mãsuri nestructurale, caresã ia în considerare valorificarea superioarã acapacitãþilor existente, având în vedere ºi modi-ficãrile importante produse în cadrul folosin-þelor de apã;

• economisirea apei, reducerea pierderilor lautilizatori ºi în reþelele de distribuþie, utilizareaeficientã a apei;

• realizarea unor lacuri de acumulare cufolosinþe multiple (alimentãri cu apã, atenuareaviiturilor, producerea de energie º.a.).

Prin implementarea acestor direcþii de acþi-une se propune:

a) Realizarea proiectelor de investiþii de ali-mentare cu apã, canalizare ºi staþii de epurareape uzate urbane în conformitate cu cerinþele di-rectivelor europene în domeniul apelor;

b) Îmbunãtãþirea calitãþii apei brute prinretehnologizarea, extinderea ºi realizarea de noistaþii de epurare a apelor uzate urbane.Realizarea staþiilor de epurare a apelor uzate ur-bane se va realiza eºalonat, astfel pânã în anul2018 gradul de racordare a locuitorilorechivalenþi la staþii de epurare urbane sã fie de100%.

c) Îmbunãtãþirea calitãþii apei prin redu-cerea poluãrii cauzate de anumite substanþe per-iculoase deversate în mediul acvatic. În aceastãdirecþie se propune a se acþiona eºalonat pentrumodernizarea ºi retehnologizarea proceselor in-

dustriale, folosirea de noi materii ºi materiale,precum ºi reabilitarea, extinderea ºi realizareade noi staþii de epurare a apelor provenite dinindustrie.

Satisfacerea cerinþelor de apã ale indus-triei, agriculturii, transporturilor. Cerinþelede apã ale acestor folosinþe sunt satisfãcute desursele actuale, având în vedere ºi programelede retehnologizare industrialã ºi de îmbunãtãþirea randamentelor sistemelor de irigaþii. Astfel,amenajãrile de irigaþii în sisteme noi (Bãraganulde Nord ºi Central) au sursele de apã asiguratesau în curs de asigurare.

Utilizarea potenþialului apelor prin : • Retehnologizarea unor grupuri energetice

din centralele hidroelectrice în vederea creºteriiputerii instalate ºi a randamentelor ;

• Continuarea lucrãrilor începute la cen-tralele hidroelectrice, aflate în execuþie ;

• Amenajarea de noi centrale hidroelectriceîn bazinele hidrografice cu potenþial hidroener-getic ridicat sau pentru completarea unorscheme hidrotehnice cu folosinþe multiple.

3.2. Protecþia ºi conservarea mediului ac-vatic, îmbunãtãþirea stãrii apei, reconstrucþia/restaurarea ecologicã a apelor, renaturarearâurilor prin implementarea SchemelorDirectoare de Amenajare ºi Management alBazinelor Hidrografice

Protecþia ºi conservarea mediului acvatic,îmbunãtãþirea stãrii apelor:

• Implementarea mãsurilor prevãzute înPlanurile de Management al bazinelor hidro-grafice (2009) care vor asigura atingerea stãriiecologice bune, respectiv a potenþialului ecolo-gic bun ºi a stãrii chimice bune a apelor pânã înanul 2027;

• Elaborarea Planurilor de Management albazinelor hidrografice (2015) ºi a programelorde mãsuri pentru reducerea poluãrii difuze ºipunctiforme cu substanþe organice, nutrienþi,substanþe periculoase, precum ºi pentru redu-cerea efectelor alterãrilor hidromorfologice;

• Integrarea continuã a aspectelor de planifi-care cu cele de dezvoltare bazinalã, a aspectelorcantitative cu cele calitative în cadrul Schemei

Directoare, cu luarea în considerare a efectelorschimbãrilor climatice;

• Reducerea poluãrii apelor de suprafaþã ºisubterane prin realizarea sistemelor de colectareºi epurare a apelor uzate urbane;

• Implementarea celor mai bune tehnologiidisponibile pentru unitaþile IPPC;

• Reducerea poluãrii cu nitraþi din surseagricole prin implementarea mãsurilor pre-vãzute de programele de acþiune ºi codurile debune practici agricole;

• Reducerea evacuãrilor, emisiilor ºipierderilor de substanþe prioritare;

• Reglementarea tuturor folosinþelor de apãdin punct de vedere al gospodãririi apelor;

• Urmãrirea, verificarea ºi îndrumareafolosinþelor de apã în vederea respectãrii ce-rinþelor prevãzute în actele de reglementare;

• Dezvoltarea, optimizarea ºi îmbunãtãþireasistemului de monitoring integrat al apelor desuprafaþã (corelarea reþelei hidrologice cureþeaua de monitoring calitativ);

• Îmbunãtãþirea funcþionãrii SistemuluiNaþional de Veghe Hidrologicã ºi Hidrogeo-logicã prin implementarea sistemelor de mã-surãtori automate cu transmisie în timp real adatelor;

• Îmbunãtãþirea continuã a modului decolectare, prelucrare ºi raportare a datelorobþinute prin sisteme informatice dedicate, înmediu GIS, cu funcþionalitãþi complexe, com-patibile cu cerinþele sistemelor informatice eu-ropene;

• Protecþia ºi reabilitarea zonei costiereromâneºti, susþinerea tendinþei de revigorare aecosistemului marin ºi de dezvoltare a unorspecii pierdute, la un moment dat, din ecosis-tem;

• Protejarea biodiversitãþii marine ºi a zoneilitorale;

• Atingerea stãrii ecologice bune a mediuluimarin, prin implementarea mãsurilor prevãzutede Directiva Cadru Strategia pentru MediulMarin.

Restaurarea ecologicã / renaturarearâurilor, având în vedere:

• Îmbunãtãþirea stãrii ecologice/potenþialu-lui ecologic al corpurilor de apã prin imple-mentarea mãsurilor de asigurare a continuitãþii

52 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 53

longitudinale (ex. pasaje de peºti pentru asigu-rarea migraþiei, asigurarea debitului ecologicaval de lucrãrile de barare transversale, etc.) ºilaterale (ex. Refacerea zonelor umede, re-conectarea râului cu lunca sa, renaturaremaluri, etc.);

• Utilizarea unor soluþii optime prietenoasecu mediul, folosirea materialelor naturale etc. înproiectele de investiþii;

• Înlocuirea principiului acþiune ºi reme-diere prin anticipare ºi prevenire;

• Conservarea ecosistemelor cu impactantropic redus, în vederea pãstrãrii structurii ºicaracteristicilor actuale;

• Transformarea ecosistemelor afectateputernic antropic ale cãror caracteristici primareau fost alterate puternic sau ireversibil modifi-cate pânã la distrugere, pentru care trebuie cre-ate condiþii pentru dezvoltarea unui ecosistemechilibrat.

3.3. Gospodãrirea apelor în situaþii ex-cepþionale (de crizã): inundaþii ºi secete

Apãrarea populaþiei ºi a bunurilor îm-potriva inundaþiilor

• Elaborarea hãrþilor de hazard ºi risc lainundaþii; elaborarea pânã în 2015 a Planului demanagement al riscului la inundaþii ºi reactu-alizarea acestuia în perioada 2016-2020;

• Evaluarea impactului schimbãrilor clima-tice ºi adaptarea infrastructurii de gospodãrire aapelor la noile condiþii;

• Schimbãrile climatice manifestate în ul-timii ani, care au ca efect apariþia unorfenomene meteorologice ºi hidrologice pe spaþiilimitate, dar mult mai violente, impun acordareaunei atenþii deosebite asigurãrii scurgerii apelordin ºi în apropierea aºezãrilor umane, pe cursu-rile de apã ºi vãile limitrofe;

• Îmbunãtãþirea concepþiei în domeniulapãrãrii împotriva inundaþiilor prin creºterea ca-pacitãþilor de transport ºi înmagazinare a albi-ilor minore ºi majore, realizarea de zone care sãpoatã fi inundate temporar la viituri, contribuindla atenuarea acestora, precum ºi prevederea pecursurile de apã regularizate ºi îndiguite a unorzone unde râul sã-ºi poatã manifesta mobili-tatea;

• Completarea lucrãrilor existente de regu-

larizare ºi îndiguire a cursurilor de apã cu lu-crãrile de atenuare a viiturilor prin lacuri deacumulare nepermanente, prevãzute în schemelecadru dar nerealizate;

• În cazul zonelor frecvent afectate de vii-turi ºi în funcþie de situaþia localã se vor analizaºi adopta ºi alte mãsuri de apãrare decât celestructurale (mãsuri nestructurale de avertizare-alarmare, creºterea rezilienþei locale ºi educareapopulaþiei pentru reacþie adecvatã în situaþii decrizã);

• Îmbunãtãþirea planificãrii în situaþii de ur-genþã prin realizarea Planurilor de apãrare inte-grate la toate nivelele (local, judeþean ºi bazi-nal), transpunerea lor în sistemul informaþionaldecizional; realizarea Planurilor de securitatepentru infrastructurile critice ;

• Dezvoltarea sistemului de monitorizare ainfrastructurii de gospodãrire a apelor ºi a sis-temului de tehnologia informaþiei ºi a comuni-caþiilor; îmbunãtãþirea managementului acu-mulãrilor prin crearea sistemelor de suport ºidecizie;

• Îmbunãtãþirea intervenþiilor în regim deurgenþã prin crearea ºi dotarea centrelor de in-tervenþie ;

• Perfecþionarea ºi îmbunãtãþirea perfor-manþelor profesionale ale personalului dindomeniul gospodãririi apelor la toate nivelele ;

• Crearea de programe pentru conºtienti-zarea ºi educarea populaþiei pentru protecþiaresurselor de apã, ca ºi în cazul situaþiilor de ur-genþã generate de inundaþii ºi accidente la con-strucþii hidrotehnice ;

• Asigurarea unei supravegheri corespunzã-toare a infrastructurii de gospodãrire a apelorpentru menþinerea în siguranþã la exploatare aacesteia;

• Corelarea lucrãrilor de amenajare a cursu-rilor de apã cu cele de amenajare a teritoriului ºicombaterea eroziunii solului în patrimoniulagricol ºi silvic ;

• Continuarea lucrãrilor începute ºi, în spe-cial, a celor care apãrã zone cu un risc ridicat deinundaþie, în care inundaþiile produc victimeomeneºti ºi afecteazã importante bunuri materi-ale sau culturale ;

• Reluarea ºi accelerarea acþiunilor ºi lu-crãrilor de corecþie a torenþilor care provoacãinundaþii;

• Reluarea activitãþilor de combatere a eroz-iunii solului ºi degradãrii terenurilor ;

• Punerea în siguranþã a lucrãrilor existentede corecþie a torenþilor ;

• Realizarea de noi sisteme de corectare atorenþilor;

• Realizarea de lucrãri de ameliorare aterenurilor degradate în bazinele hidrograficetorenþiale.

Atenuarea efectelor fenomenului desecetã

Pentru atenuarea efectelor secetei ceafecteazã mari suprafeþe agricole în partea desud, sud - est ºi vest a României, cea mai impor-tantã mãsurã este repunerea în funcþiune a 3,2milioane hectare suprafeþe amenajate pentru iri-gaþii. Din aceastã suprafaþã, posibil tehnic de iri-gat sunt 2,25 milioane hectare.

3.4. Utilizarea eficientã a apei prin:- Asigurarea volumelor de apã brutã în

surse, conform cerinþei utilizatorilor;- Aplicarea, la utilizatorii de apã, în pe-

rioadele de secetã, a prevederilor planului derestricþii ºi folosirea apei în perioadeledeficitare;

- Acþiuni la utilizatorii de apã pentru verifi-carea respectãrii Programelor de exploatare co-mune cu SC HIDROELECTRICA SA,A.N.R.E., A.R.A., ºi A.N.I.F.;

- Autorizarea folosinþelor de apã cu rol de-terminant în gospodãrirea apelor la nivelulfiecãrui bazin hidrografic;

- Respectarea prevederilor BAT-urilor ºiBREF-urilor pentru industrie în vederea redu-cerii consumului de apã.

3.5. Alte direcþii de acþiune se referã la:• Perfecþionarea cadrului legislativ ºi insti-

tuþional pe mãsura evoluþiei legislaþiei eu-

ropene, strategiilor, politicilor ºi programelor/proiectelor în domeniul apei;

• Accesul la informaþie, educarea ºi impli-carea populaþiei în managementul resurselor deapã prin intermediul Comitetelor de Bazin;

• Corelarea instituþionalã, legislativã ºi im-plementarea Directivelor Uniunii Europene îndomeniul apelor prin: Participarea în grupele /subgrupele de lucru din cadrul ComisieiEuropene ºi Comisia Internaþionalã pentruProtecþia Fluviului Dunãrea pe problematicispecifice; Participarea în cadrul Comisiilor deAnalizã Tehnicã ºi alte comitete ºi comisii lanivel naþional;

• Cooperarea internaþionalã, având învedere:

- întãrirea parteneriatului transfrontier ºiinternaþional cu instituþii similare din alteþãri, în scopul monitorizãrii stadiului de im-plementare a acordurilor internaþionale ºipromovãrii de noi proiecte în domeniu;

- întãrirea parteneriatului transfrontier cuþãrile vecine, prin participarea în cadrulcomisiilor mixte ºi subcomisiilorhidrotehnice conform acordurilor bilateraleîncheiate de România cu aceste þãri, precumºi renegocierea unor noi acorduri;

- participarea activã în cadrul Convenþieipentru protecþia ºi utilizarea durabilã aDunãrii ºi în cadrul Convenþiei pentru pro-tecþia Mãrii Negre împotriva poluãrii;

- stabilirea de memorandumuri deînþelegere cu þãrile din Uniunea Europeanã ºipe plan mondial, în scopul cooperãrii îndomeniul apelor ºi promovãrii unor proiectecomune.

Concluzionând, farã un mod organizat degestionare a resurselor de apã, atât noi, câtmai ales generaþiile viitoare nu vor beneficiade aceastã avuþie vitalã ºi fundamentalã vieþii.

54 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11

HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11 55

SCURTÃ INCURSIUNE ÎN ISTORIA LEGÃTURILOR DINTRE OM ªI APÃPE TERITORIUL ROMÂNIEI

Dr.ing. Ion Tecuci, dr.ing. Elisabeta OpriºanINH GA

Legãturile dintre om ºi apã au început din timpuri imemoriale.Procurarea apei de bãut a constituit timp de milenii principala preocu-pare a omului. Dar apa nu a fost ºi nu este nici în prezent un prietenstatornic al omului. Ea oferã binefaceri incomensurabile omului, darîn acelaºi timp poate deveni un duºman înfricoºãtor ºi de nestãpânit.De aceea, nu este de mirare faptul cã pentru a avea parte debunãvoinþa apei, generaþii întregi de strãbuni ºi-au imaginat-o ca pe ozeitate primordialã, adesea atotputernicã.

Cel mai însemnat fenomen natural legat de apã, cu efecte asupravieþii ºi activitãþii omului, au constituit-o inundaþiile, adesea cu efectecatastrofale care au însoþit permanent evoluþia omenirii. Sã amintimdoar faptul cã existenþa ºi supravieþuirea vechiului Egipt depindea deinundaþiile anuale ale Nilului. Întelegerea rolului inundaþiilor i-a fãcutpe vechii egipteni sã caute sã desluºeascã modul de producere afenomenului ºi sã ajungã chiar sã facã predicþii asupra evoluþiei lui.Puºi în situaþia de a face faþã unor probleme serioase de inundaþii,egiptenii au introdus treptat ºi un sistem de alarmare incluzând nu-meroasele temple. O altã civilizþie anticã, a cãrei existenþã era strânslegatã de producerea inundaþiilor, a fost cea asiro-babilonianã, dez-voltatã în Mesopotamia, unde se pare cã îºi are originea povestirea de-spre Noe. Aici a fost elaborat celebrul cod al lui Hammurabi, cea maicompletã culegere de legi sumeriene ºi babiloniene, ºi care a influ-enþat ºi legile moderne ale apei.

Tot inundaþiile au fost fenomenele ce au marcat existenþa unei altecivilizaþii antice, China fiind o altã culturã care a avut mult de luptatcu inundaþiile.

Aspectul vechii Chine este greu de imaginat în prezent. Graþie ac-tivitãþilor umane de secole, câmpiile uscate ºi sãnatoase au luat loculpãmânturilor miºcãtoare, nesãnãtoase. Chinezii au fost primii carepornind de la mitul creaþiei au transformat tema apelor ridicate într-odezbatere strict administrativã:

• sã se realizeze diguri ºi canale care sã constrângã Fluviul Galbensã aibã un anumit curs conform unor criterii inginereºti bine stabilite –soluþia confuncianistã, sau,

• sã lase fluviului un curs cât mai natural, cu cât mai puþine cons-trângeri- soluþia taoistã.

De menþionat cã aceastã disputã iniþiatã într anii 8 î.Ch ºi 60 d.Cha continuat aproape 2000 de ani ºi este ºi astãzi actualã.

ªi locuitorii teritoriilor româneºti au avut aceleaºi probleme înlegãturã cu apa. Sã asigure apa necesarã vieþii oamenilor ºi ani-

malelor, sã-ºi procure hrana din cursurile de apã prin amenajarea lor,sã întreprindã acþiuni pentru înlãturarea efectelor nesãnãtoase asupravieþii, ale unor teritorii, sã se protejeze de pericolul inundaþiilor, sãfoloseascã cât mai bine facilitãþile pe care le oferã apa ºi cursurile deapã, respectiv navigaþia, producerea de energie hidroelectricã, sãdiminueze efectele secetei asupra recoltelor prin folosirea apei la iri-gaþii etc. ªi trebuie spus cã în mare mãsurã locuitorii teritoriilorromâneºti, cu eforturi nu puþine ºi învãþând mereu din ce au fãcut bineºi ce au fãcut rãu, au reuºit sã convieþuiascã cu apele ºi sã realizezeanumite lucrãri ºi infrastructuri legate de apã, unele chiar monumen-tale. Cu toate acestea, legãtura dintre om ºi apã a devenit mult maicomplexã, omul renunþând sã se preocupe numai de nevoile salelegate de apã, ci aplecându-ºi atenþia ºi asupra efectelor acþiunilor saleasupra apelor, unele cu efecte iremediabile. Aºa se face cã în ultimeledecenii omul a început sã înþeleagã cã natura este mult mai complexãºi cã acþiunile lui trebuie sã devinã mult mai responsabile, cã ºi altespecii de plante ºi animale au dreptul la viaþã, ºi cã de supravieþuireaacestora depinde însãºi supravieþuirea sa...........................................................................................................................

Lucrarea in extenso se distribuie sub formã de brosurã anexata revistei.Colegiul de redacþie

56 HIDROTEHNICA, 58(2013), 10-11