23 ianuarie 2014 VICTOR IGNAT, CLASA A VII-A B

MONUMENTE ALE BAROCULUI TRANSILVANEAN: Palatul Bánffy din Cluj

Palatul Bánffy este un important monument arhitectural din Cluj, realizat in stil baroc in secolul al XVII-lea dupa un proiect al arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

Construit între 1774 si 1785 de catre contele Gyorgy Banffy, este considerat cea mai reprezentativa cladire in stil baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo afiseaza blazonul familiei Banffy si statui din mitologia romana (Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva si Hercule).

Din anul 1951, palatul adăposte te Muzeulș de Artă din Cluj, cu un valoros patrimoniu de pictură, grafică i artă decorativă. Nucleulș acestui patrimoniu este Colec ia Virgil Cioflecț , ce reune te opere ale arti tilor consacra iș ș ț (Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Dimitrie Paciurea, Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu s.a) dispuse in peste 20 de incaperi. Expozitia de baza mai prezina si lucrari ale unor artisti transilvaneni din secolele XVIII – XIX, respectiv o colectie de are valoare apartinand Scolii de Pictura sin Baia Mare. Depozitul muzeului mai adaposteste si alte valori.

Muzeul Na ional de Artă Cluj-Napoca a fostț nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997.

1

Istoric

Palatul Bánffy este una dintre cele mai cunoscute clădiri istorice ale oraşului Cluj. Strămoşii familiei Bánffy sunt menţionaţi în documentele istorice deja în secolul al XIII-lea. In Transilvania au obţinut moşii în secolele XIII-XIV, blazonul lor cu grifon aparand pentru prima dată în secolul al XIV-lea în biserica evanghelică din Reghin, patronată de ei.

Numele Bánffy se referă la titlul de ban al mai multor membri ai familiei. În epoca principatului, au făcut parte din aristocraţia Transilvaniei, având moşii întinse în comitatele Crasna, Cluj şi Dăbâca.

În perioada principelui Mihail Apafi, Dionisie Bánffy a fost „omul puternic” al principatului, şi chiar dacă în urma intrigilor rivalilor în 1674 a fost decapitat, după încorporarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic (1690), fiul său, Gheorghe a devenit primul guvernator al provinciei.

Nepotul lui Gheorghe Bánffy, Dionisie (1723–1780), educat în curtea vieneză a împărătesei Maria Tereza, întorcându-se în Transilvania a devenit comite de Cluj şi consilier gubernial. El a fost cel care în anii 1750 transforma într-un splendid castel baroc rezidenţa familială de la Bonţida.

Fiul lui Dionisie, Gyorgy Bánffy(1746–1822), după terminarea academiei militare din Viena devine comite de Cluj, din 1772 consilier gubernial, din 1776 trezorier şi vicecancelar, iar din 1787 până la moarte, guvernator) construieste palatul clujean. Gyorgy Bánffy, în 1790, mutase sediul guberniului din Sibiu în Cluj, iar palatele înalţilor funcţionari de la cumpăna secolelor XVIII-XIX au schimbat definitiv imaginea oraşului istoric. Guvernatorul era unul dintre cei mai culţi aristocraţi ai vremii in Transilvania. Influenţat şi de ideile iluminismului, a jucat un rol important şi în instituţionalizarea vieţii ştiinţifice transilvane.

Palatul a fost construit între 1773–1786 după proiectele lui Johann Eberhard Blaumann (1733–1786), arhitect şi pietrar originar din Böblingen (Germania, landul Baden-Württemberg). Blaumann apare pentru prima dată în Transilvania în 1756 în Sibiu, unde însă nu s-a numărat printre meşterii cei mai solicitaţi. Aici devine protejatul lui Gheorghe Bánffy, la iniţiativa căruia consiliul orăşenesc il angajase ca şi meşter constructor al oraşului. Fara sa fi obtinut lucrari importante in aceasta calitate, totuşi guvernatorul l-a ales ca şi proiectantul „casei” sale din Cluj la începutul anilor 1770.

In 1774 a fost semnat contractul de execuţie, care dă dovadă despre cunoştinţele temeinice de arhitectură ale comanditarului: el a fost cel care a determinat ordinul roman pentru faţadele exterioare şi ordinul ionic pentru curtea interioară, respectiv modalităţile de acoperire ale încăperilor.

2

Descrierea edificiului

Modelul de cladire dupa care s-a inspirat Blaumann nu este cunoscut dar se presupune ca e vorba despre un palat vienez sau din Ungaria regala. Este foarte probabil ca Gyorgy Banffy a avut o contributie importanta la planurile propuse de arhitect.

Iconografia decorului palatului este una complexă si se presupune că francmasonul Gyorgy Bánffy si-a dorit ca aceasta sa ilustreze totalitatea şi echilibrul simbolic al lumii.

Pe aticul faţadei principale apar şase statui (Perseu, Apolo, Ares, Pallas Atena, Artemis, Hercule) şi opt urne, pe vârful balconului este amplasat imensul blazon familial cu grifon. Balconul faţadei din spate este susţinut de trei grifoni, iar ancadramentele semicirculare ale etajului sunt decorate cu busturi alegorice: cele patru elemente principale (Focul, Apa, Aerul, Pământul), cele patru anotimpuri şi cele patru continente (Europa, Asia, Africa, America).

3

Blazon cu grifoni,

fatada vestica

Blaumann a folosit un plan dreptunghiular cu o curte interioară rectangulară şi faţade de palat simetrice.

Palatul Banffy – de sus, dispre fatada vestica Curtea interioara

4

Fatada estica

Detaliu cu grifon, fatada estica

Palatul etajat se ridică pe latura estică a pieţei centrale, cu faţada principală spre vest. În aripile de vest şi de est se găsesc câte două şiruri de săli, în aripile laterale încăperile sunt în enfiladă. În jurul curţii a doua, aflat în spatele palatului, se înşirau grajdurile, manejurile şi locuinţele personalului.

Fatada vestica (principala)

Faţada principală, cu 15 axe de goluri, are un rezalit central de plan arcuit, care

5

susţine balconul cu coloane (loggia). Între golurile balconului au fost amplasate tablele de comemorare ale vizitelor imperiale.

Galeria etajată a curţii interioare are şir de arcade la parter şi coloane ionice la etaj, care se ridică pe o balustradă cioplită în piatră. Pe bolţarele mediane marcate ale ancadramentelor de la etaj apare blazonul cu grifon al familiei Bánffy.

Subsolul aripii principale încă mai păstrează zidurile caselor mai vechi, care au fost pe acest amplasament. Subsolul cu o întindere ieşită din comun, original a fost accesibil şi dinspre piaţă, prin două accese longitudinale, paralele cu faţada.

Unul dintre spaţiile cele mai reprezentative ale palatului este intrarea principală, articulată de trei şiruri de arcade, din care se deschide scara principală.

Apartamentul reprezentativ al familiei Bánffy a fost la etajul aripii principale. Aici lambriurile, chenarele de uşi cu supraporta, ferestrele cu lunete, oglinzile, tâmplăriile de uşi şi de ferestre originale păstrează ceva din atmosfera somptuoasă de odinioară.

6

Imagini din interior, Palatul Banffy Cluj Napoca

(Muzeul de Arta Cluj - Napoca)

Tavanele etajului au fost transformate de mai multe ori. Sobele de teracotă au fost demontate, se pare, la introducerea încălzirii centrale, locul sobelor fiind doar indicat de nişele cu decor de stuc. Mobilierul palatului a dispărut fără urmă, singura amintire a modului de viaţă luxos şi neconvenţional al familiei Bánffy fiind o sanie uriaşă bogat aurită, decorată cu grifoni.

7

Alte informatii despre constructie

Blaumann nu a lucrat doar ca arhitect şi meşter constructor, el a realizat şi stucaturile tavanelor (din care s-a păstrat foarte puţin), respectiv unele piese din piatră, acestea reprezentând pentru el un venit suplimentar de 4000 de florini. În realizarea elementelor de piatră a fost ajutat de meşteri sibieni şi clujeni (Josef Edlinger, Josef Hoffmayer), aceştia fiind conduşi de Gottfried Hartmann ( de ex. balconul cu coloane este opera lui Hartmann). Decorul sculptural al palatului, de o calitate remarcabilă, aparţine sculptorului rococo clujean Anton Schuchbauer.

Şarpanta palatului a fost construită de dulgherul Anton Überlacher, cel mai cunoscut specialist transilvan al acestor structuri. Tâmplăriile, tinichigeria, sticlăria, sobele au fost realizate de cei mai căutaţi meşteri (A. Richter, D. Hoffmann, Matkó I., M. şi M. Honigberger, J. Reich, P. Pischof). Nu se cunoaşte numele ajutorului lui Blaumann, dar se poate presupune că este vorba despre arhitectul Joseph Leder.

În ceea ce priveşte funcţiile edificiului, o informaţie foarte interesantă se referă la faptul, că numeroase încăperi ale palatului au fost închiriate, şi de exemplu încăperile spre piaţă ale parterului au fost dotate cu uşi separate, pentru magazine. Locuinţa luxoasă a guvernatorului se afla la etajul aripii principale.

Pe parcursul existenţei sale, palatul a găzduit mai mulţi oaspeţi de cel mai înalt rang. Astfel în 1817 guvernatorul a primit aici pe împăratul Francisc I. (1792–1835) şi soţia lui, Carolina Augusta, dar a poposit aici şi prinţul Maximilian. Împăratul Franz Joseph a fost de două ori oaspetele palatului (1852, 1887). În testamentul lui, Gyorgy Bánffy şi-a lăsat copiilor palatul, cărora le sfătuieşte închirierea a mai multor spaţii din clădire. În continuare le îndeamnă pe copii să ofere palatul spre vânzare Guberniului, cu ocazia celei mai apropiate Diete, de a fi transformat în „Casa Statului” sau în „Casa Guvernatorului”, deoarece provincia nu are o astfel de clădire. Din păcate acest plan nu s-a realizat, poate şi din cauza faptului, că urmaşul lui, Ioan Jósika nu a întrunit Dieta până în anul 1834.

După moartea lui Gyorgy Bánffy, palatul a fost locuinţa guvernatorului (oficiile Guberniului erau în strada Kogălniceanu). Dieta din 1842 a votat legea fondării unei muzeu ardelenesc, iar palatul a fost ales ca şi clădirea expoziţională a acestuia, însă înfiinţarea reală a muzeului a avut loc doar în anul 1859. În a doua jumătate a secolului, în palat au avut loc o serie de manifestări culturale. De la Gyorgy Bánffy fideicomisul a revenit nepotului, Albert Bánffy (1871–1945), care a construit o casă de raport în curtea din spate a palatului, iar fiul său, Dionisie (1901–1983) a construit în 1927 o cinematecă în curtea interioară, afectând chiar şi structura palatului.

În 1948, palatul a fost naţionalizat, Dionisie Bánffy şi mama sa fiind mutaţi într-o casă de la periferia oraşului. Muzeul de Artă începe activitatea în palat în anul 1962, dar

8

a luat în folosinţă întreaga clădire doar la începutul anilor 1970. Tot atunci au demolat şi structura clădirii cinematografului, care denatura curtea interioară a ansamblului. Înfăţişarea actuală a palatului se datorează restaurărilor din anii 1960-1970, când au fost reboltite mai multe încăperi ale parterului, au fost demolati pereţii de compartimentare care nu au fost originali, au fost reconstruite arcadele nordice afectate de cinematograf, iar pe faţada principală intrările originale de magazine au fost transformate în ferestre.

În anul 2005 a început o nouă campanie de restaurare a palatului.

Dictionar:

ANCADRAMENT: Cadru decorativ la o usa sau o fereastra.

ATIC 1. Parte a unei construc ii situată deasupra corni ei i menită să ț ș șmascheze acoperi ul.ș 2. Etaj scund situat imediat sub acoperi .ș

BOL ÁR: Ț 1. Bucată de piatră sau de beton special fasonată (finisata), de forma determinata, folosita la construirea bol ilor.ț2.v. CHEIE (6). (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bol ar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei țbol i sau al unui arc, având rolul de a încheia construc ia i de a ț ț șsus ine celelalte bol are.ț ț

REZALIT: Por iune de zid ie ită din linia fa adei pentru a prezenta o anumită ț ș țstructură a planului clădirii, o anumită compozi ie.ț

ARPÁNTĂȘ : Schelet format din grinzi de lemn, de metal sau de beton armat, care sus ine acoperi ul unei clădiri.ț ș

Bibliografie/ Surse:

Transindex, Fundatia Jakabffy Elemer, Impressum 2004 - 2011 (c), http://enciclopedie.referinte.transindex.ro/monument.php?id=194

Wikipedia: http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_B%C3%A1nffy_din_Cluj

www.turism-blog.ro

“Bijuterii din orasul- comoara: cei sase zei frumosi de pe Palatul Banffy”, http://www.cluj.travel/sase-zei-frumosi/

9