2015-2016În data de 21.04.2016 în sala de sport și pe terenul de sport a școlii noastre a avut...

2015-2016

COLECTIV DE REDACŢIE:

MARUŞCA ANGELA POPA GINA

DENES MELINDA FETEA DIANA

ŞERFEZEU LAURA

CUPRINS Jocuri de miscare, dir.prof.dr. Maruşca Angela, prof.kt.Ţicărat Ana-Maria……………………………………………………………….p.4 Trasee aplicative si stafete, dir.prof. dr. Maruşca Angela, prof.kt. Ţicărat Ana-Maria………………………………………………….. .p.5 Tenis de camp, dir.prof.dr. Maruşca Angela, prof.kt. Ţicărat Ana-Maria…………………………………………………………… .p.6 Impreuna pentru viitor,dir.prof.dr. Maruşca Angela, prof.kt. Ţicărat Ana-Maria……………………………………………………… p.7 Terapia prin muzică, prof. Cloboc Gabriela……………………………………………………………………………………… p.8 Rolul teatrului de păpusi în activitătile cu copii cu CES, dir.prof.dr. Maruşca Angela, prof.: Bot Daniela, Canalaş Liliana, Turcuş Sanda… p.9 Cu drag de Dragobete, prof. Canalaş Liliana………………………………………………………………………………………………… p.11 O zi de neuitat în Tara Beiusului, prof: Canalaş Liliana, Cărădan Adina……………………………………………………………………… p.12 Povestea Mărtisorului- simbolul primăverii, prof. Lezeu Crina………………………………………………………………………………… p.13 Hai să învătăm culorile cu ajutorul fructelor, prof. Tocuţ Maria Dorina……………………………………………………………………… p.15 Artă decorativă- Vitralii decorative, prof. psihoped. Popa Gina…………………………………………………………………………… p.17

Forme moderne de realizare a integrării scolare în scolile obisnuite, prof.: Avram Ligia, Badea Mariana……………………………………… p.19 Implicatii psihologice ale dificultătilor de învătare, prof. Haiaş Florica……………………………………………………………………… p.22 Influenta Tv asupra copiilor si personajele malefice din desene animate, prof. Purtan Ramona…………………………………………………… p.26 Managementul stresului în mediul educational, prof. Scheck Zsuzsa………………………………………………………………………… p.28 Povestile copilăriei, bibl. Lazar Cornelia………………………………………………………………………………………………… p.31 Educatia pentru fiecare, prof. Purtan Ramona…………………………………………………………………………………………… p.33

Rolul activitatilor de abilitare manuală în dezvoltarea copiilor cu deficiențe intelectuale, prof. Popa Felicia……………………………… p.36 Să ne jucăm de-a muzica, prof. Erdodi Eniko……………………………………………………………………………………………… p.39 Scoala altfel, prof. Serafim Maria……………………………………………………………………………………………………… p.42 Fii un consumator sănătos!, prof. Purtan Ramona……………………………………………………………………………………… p.43 Ziua Mamei, prof. Susa Gabriela………………………………………………………………………………………………………… p.46 Curajoasa Anastasia!, prof. Fetea Diana………………………………………………………………………………………………… p.48 Apa – indispensabilă tuturor, prof. Vidican Ramona……………………………………………………………………………………. p.53

Performanța școlară, prof. Doroghi Mihaela…………………………………………………………………………………………….. p.54 Prejudecăti despre autism, prof. Dan Romina…………………………………………………………………………………………… p.56 Arc peste timp, prof. :Cristea Cristina, Suciu Roxana……………………………………………………………………………………. p.58

3

În data de 19.04.2016, în sala de sport a școlii noastre a avut loc activitatea jocuri de mișcare – trasee aplicative și ștafete, activitate

desfășurată cu clasele pregătitoare și I-IV. Această activitate s-a realizat în cadrul proiectului Școala Altfel - „Să știi mai multe, să fii mai bun”. La

activitate au participat 28 de elevi din clasa pregătitoare și clasele I-IV, însoțiți de către cadrele didactice. Elevii au avut de parcurs două trasee

aplicative, două ștafete și un joc. Primul traseu aplicativ a constat în: sărituri pe ambele picioare din cerc în cerc, mers peste obstacole, mers în patrupedie prin tunel, mers pe plan înclinat, mers în echilibru.

Cel de-al doilea traseu aplicativ a cuprins următoarele elemente: mers în patrupedie, tracțiuni pe banca de gimnastică, rostogolire în ghemuit, urcat pe spalier, deplasare pe spalier, coborâre de pe spalier, mers în echilibru pe un traseu cu denivelări.

Prima ștafetă a constat în: conducerea mingii medicinale printre obstacole, sărituri pe ambele picioare cu mingea medicinală între genunchi până

la un punct fix, alergare cu mingea în mâini și predarea ștafetei (mingii) următorului coleg.

A doua ștafetă a constat într-o „cursă a iepurașilor” unde elevii aflați pe două coloane în fața unei linii de start în poziție ghemuit, la

fluierul profesorului au sărit din ghemuit în ghemuit până la un obstacol aflat la 5 m, au ocolit obstacolul și au revenit la linia de start unde au predat

ștafeta următorului coleg. Această ștafetă s-a făcut sub formă de întrecere.

Un alt joc adorat de către copii a fost cel de conducere a partenerului printre jaloane,dar cu partenerul legat la ochi. Jocul s-a desfășurat astfel:

elevii au format perechi și unul era legat la ochi, perechea sa conducându-l printre trei jaloane, aflate la 50 cm distanță între ele. Apoi rolurile s-au schimbat.

Întreaga activitate a fost coordonată de către prof. kt. Ana-Maria Țicărat în colaborare cu colegii prof. kt. Octavian Stanciu, prof. ed. fiz. Marin Cosma,

prof. ed.fiz. Sorin Soreață.

Elevii au fost foarte încântați, iar profesorii coordonatori apreciați de către colegi.

Dir.prof.dr. MARUŞCA ANGELA Prof.kt. ŢICĂRAT ANA-MARIA

4

În data de 21.04.2016 în sala de sport și pe terenul de sport a școlii noastre a avut loc activitatea jocuri de mișcare – trasee aplicative și ștafete,

activitate desfășurată cu clasele V-VII. Această activitate s-a realizat în cadrul proiectului Școala Altfel - „Să știi mai multe, să fii mai bun”. La

activitate au participat 16 elevi din școala noastră, însoțiți de către cadrele didactice și 20 elevi de la Școala Generală Nr. 11 Oradea, însoțiți de prof.

Gabriela Susa și prof. Alina Șaitoș. Elevii au avut de parcurs un traseu aplicativ, o ștafetă și un joc de fotbal.

Traseul aplicativ a constat în: mers în patrupedie pe sub obstacol, tracțiuni în mâini pe banca de gimnastică, urcat pe spalier, deplasare lateral pe spalier, coborâre de pe spalier, mers în echilibru pe banca de gimnastică.

Ștafeta a constat în: elevii cu o minge medicinală în mâini, sărituri într-un picior din

cerc în cerc, mers printre jaloane, mers în echilibru pe un traseu denivelat și

predarea

mingii următorului elev.

Jocul de fotbal s-a desfășurat pe terenul de fotbal al școlii noastre.

Întreaga activitate a fost coordonată de către prof. kt. Ana-Maria Țicărat cu sprijinul colegului prof. ed. fiz. Marin Cosma.

Dir. Prof.dr. MARUŞCA ANGELA Prof.kt. ŢICĂRAT ANA-MARIA

5

În data de 20.04.2016, elevii clasei a V-a A însoțiți de către prof. kt. ANA-MARIA ȚICĂRAT, prof. ed. fiz. SORIN

SOREAȚĂ și prof. ed. fiz. MARIN COSMA au efectuat o vizită la terenul de tenis de câmp, situat în apropierea stației C.F.R.

din Oradea. Activitatea a fost desfășurată în cadrul proiectului Școala Altfel – „Să știi mai multe, să fii mai bun”.

Elevilor le-au fost prezentate câteva noțiuni generale legate de tenisul de câmp de către un antrenor de tenis, apoi au avut

prilejul să facă câteva exerciții introductive în jocul de tenis. Elevii au fost încântați de vizită și recompensați pentru efortul depus

cu câte un pachețel cu dulciuri oferit de către prof. kt. ANA-MARIA ȚICĂRAT. Dir. Prof.dr. MARUŞCA ANGELA Prof. kt. ŢICĂRAT ANA-MARIA

6

În data de 08.04.2016, în sala festivă a Liceului Tehnologic „George Barițiu” Oradea, a avut loc concursul național de dans

„Împreună pentru viitor” din cadrul Strategiei Naționale de Acțiuni Comunitare, etapa județeană. Concursul s-a desfășurat pe două

secțiuni: dans tradițional și dans modern. La secțiunea dans tradițional școala noastră a făcut parte din echipajul Lazăr-Orizont,

format din 5 elevi voluntari de la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” Oradea și elevi 5 elevi beneficiari de la Centrul Școlar de Educație

Incluzivă „Orizont” Oradea. Echipajul Lazăr-Orizont a prezentat o suită de dansuri specifice județului Bihor – polcă, pe picior și

mânânțăl – pe un colaj format din 4 fragmente muzicale. Echipajul Lazăr-Orizont a avut o prestație remarcantă reușind să obțină

premiul I calificându-se astfel la faza regională a concursului ce urmează să aibă loc în luna Mai, la Reșița.

Elevii școlii noastre, care fac parte din echipajul Lazăr-Orizont, sunt: LAKATOS ROXANA, SIM DENISA, LUCACIU

ALEXANDRU, BARNA ALEXANDRA și SIMON RENATA. Ei au fost antrenați în cadrul clubului de sport și coordonați de

către: prof. kt. ANA-MARIA ȚICĂRAT, prof. dr. ANGELA MARUȘCA, prof. educat. GHEORGHE MOȚ și prof. psihoped. DRAGOMIR JURCĂ.

Dir.prof.dr. MARUŞCA ANGELA Prof.kt. ŢICĂRAT ANA-MARIA

7

În luna aprilie am participat la cursul Terapia prin muzică – mijloc de recuperare pentru persoanele cu dizabilități, în Oradea. Cursul a

fost susținut de către trainerii Szabó Mónika și Indrie Mariana, durata cursului fiind de 20 de ore.

Cursul a cuprins următoarele teme: muzica interioară, terapia prin muzică interactivă; Muzica- un coterapeut de încredere; Principiile terapiei

prin muzică, strategii, metode; Crearea cadrului terapeutic, formarea alianţei terapeutice, stabilirea limitelor, metode concrete; Clienţi provocatori- munca

cu rezistenţa în terapia prin muzică; Muzica - mijloc de comunicare- metode de stimulare a comunicării muzicale, jocuri; Muzica - mijloc de integrare

senzorio motorie, jocuri; Muzica - instrument de exprimare emoţională - metode de exprimare a emoţiilor, restructurarea; Jocuri muzicale utile în terapia

prin muzică a unor disfuncţii: hiperactivitate, autism, tulburări emoţionale, tulburări neuromotorii, competenţă socială scăzută, dificultăţi de învăţare,

tulburări comportamentale; Conducerea unor sesiuni de terapie prin muzică individuale şi de grup - joc de rol; Planificarea sesiunii de terapie prin muzică,

monitorizarea şi evaluarea progresului; Despre Intervizare, colaborare în viitor, evaluare.

Terapia prin muzică este un cadru terapeutic în care comunicarea dintre client şi terapeut se realizează cu ajutorul sunetelor, în scopul reabilitării,

vindecării, prevenţiei, sau/și a dezvoltării personale, de către o persoană specializată în terapia prin muzică”(L.Bunt, 2002)

În urma participării la acest curs, recomand cu încredere utilizarea meloterapiei în lucrul cu persoanele cu diferite tipuri de dizabilități și nu numai.

Aceasta poate fi benefică oricărei persoane, îmbunătățind starea de spirit, reducând stresul și îndepărtând durerea. Oricine are capacitatea de a asculta și

a simți muzica.

Prof. CLOBOC GABRIELA

8

ROLUL TEATRULUI DE PĂPUŞI ÎN ACTIVITĂŢILE

CU COPII CU CES

Aflat la izvoarele vieţii şi ale iubirii, copilul are nevoie de căldură şi voioşie pentru a se dezvolta sub aspect psihic. Copilăria presupune

sinteza celor mai de preţ valori ale vieţii: înţelegerea , încrederea , binele, frumosul , bucuria, dragostea , fericirea. Farmecul şi prospeţimea vârstei

copilăriei ne oferă resurse şi mai târziu în viaţă.

O privire deschisă, un zâmbet binevoitor, o glumă adecvată, o uşoară ironie spusă pe un ton prietenesc sunt tot atâtea căi de stabilire a unui

climat educativ, pozitiv, eficient, cu condiţia ca educatorul să fie stăpân pe misiunea sa. Aşa cum scria Călinescu ,, Copilul se naşte curios de lume şi

nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă....ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii trebuie să intereseze şi

pe oamenii maturi şi instruiţi .’’

,,Copilul care se joacă îşi dezvoltă percepţiile, inteligenţa, tendinţa de a-şi experimenta instinctele sale sociale’’, spune Piaget. Folosirea în joc a

proverbelor, a zicătorilor, reproducerea unor dialoguri hazlii din operele literare cunoscute sunt îndrăgite de copii şi constituie mijloace de formare a unor

trăsături morale pozitive.Varietatea lor tematică pune copilul în contact cu medii sociale, obiceiuri, relaţii sociale, răspunde setei sale de cunoaştere .

Încetul cu încetul, atitudinea personală va fi subordonată mai întâi cerinţelor anumitor norme estetice,

desprinse din morala întâmplărilor hazlii din poveşti sau zicători care vor fi subordonate la rândul lor

normelor estetice şi normelor de conduită socială. Prin joc, copilul devine actor imitând realitatea, devine

regizor, urmărind acţiunile celorlalţi, scoţând în evidenţă faptul că actul educaţional este un teatru de

păpuşi.

9

Teatrul contribuie la stimularea fanteziei copiilor, care, alături de cunoştinţele dobândite, îi va ajuta, ca adulţi,

să-şi împlinească visele, idealurile şi proiectele, indiferent dacă domeniul de activitate va fi ştiinţa, tehnica sau arta. În cadrul teatrului de păpuşi

accentul cade pe ascultarea citirii model a adulţilor şi pe însuşirea în mod corect a unor construcţii verbale.

În cadrul terapiilor ce se desfășoară la noi în școlală un loc important îl deține și dramaterapia. Dramaterapia (sau terapia prin teatru) se ocupă

de aplicarea tehnicilor și proceselor specifice teatrului în terapia grupurilor de persoane cu nevoi speciale. Folosirea teatrului de păpuși în terapie este un

mijloc de dezvoltare a exprimării și a comunicării cu copiii și adulții, în cazul în care există dificultăți în exprimarea verbală directă. Teatrul de păpuși

este integrat, de obicei, în practica dramaterapiei și nu este considerată o practică terapeutică de sine stătătoare. Obiectivele dramaterapiei urmăresc:

creșterea interacțiunii sociale și a inteligenței emoționale și interpersonale; creșterea capacității de relaxare; capacitatea de a controla emoțiile; capacitatea

de a fi spontan; creșterea capacității de concentrare; creșterea stimei de sine; capacitatea de recunoaștere și acceptare a limitelor și posibilităților fiecăruia.

Duminică , 20 martie 2016 la Teatrul Arcadia elevii clasei a Va A coordonați de profesorii: Marușca Angela, Bot Daniela, Canalaș Liliana și

Turcuș Sanda au participat la Concursul ,,Teatrul meu de poveste”, unde au prezentat piesa ,,Ridichea Uriașă”. Fiecare elev a participat cu o mască

confecționată împreună cu ei. În urma acestui concurs elevii au primit Premiul Tândală pentru cea mai neaoșă interpretare.

Dir. Prof. dr. MARUŞCA ANGELA

Prof. BOT DANIELA

Prof. CANALAŞ LILIANA

Prof. TURCUŞ SANDA

10

Cu ocazia zilei de 24 februarie, ziua de Dragobete – sărbătoarea iubirii la români, la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Orizont” Oradea, un

grup de elevi din clasele V-VIII alături de cadrele lor didactice au dorit să marcheze această frumoasă zi printr-o şezătoare în care s-au gătit frumos, au

interpretat roluri de tineri din satele de odinioară, au dansat, s-au jucat, au spus glume şi ghicitori, au cântat şi au confecţionat obiecte dedicate

Dragobetelor.

De altfel, această activitate face parte din proiectul judeţean „Tradiţii româneşti”, proiect ce se derulează în semestrul al doilea al anului şcolar în

curs şi la care participă, pe lângă şcoala amintită mai sus, şi alte şcoli din judeţ. La această activitate au participat alături de elevi prof. Canalaş Liliana,

prof. dr. Maruşca Angela – directorul şcolii, director adjunct – prof. Popa Gina, prof. Cărădan Adina, prof. Indrecan Simona, prof. ed. Cruceru Loredana,

prof. Turcuş Sanda, prof. ed. Bot Daniela, prof. ed. Cruceru Loredana, prof. ed. Erdei Viviana şi bibliotecara şcolii, Lazăr Cornelia.


11

Magia primăverii, ca anotimp al renaşterii, ne-a determinat, vineri, 22 aprilie 2016, să insuflăm elevilor noştri revigorarea tradiţiilor şi obiceiurilor pascale româneşti. Astfel, tocmai înainte de Sărbătoarea Floriilor, un grup de cadre didactice şi elevi de la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Orizont” Oradea coordonaţi de prof. Cărădan Adina, prof. Canalaş Liliana, prof. Vidican Ramona, prof. Cruceru Loredana şi prof. Bot Elena Daniela, în parteneriat cu elevii clasei a IV- a A de la Şcoala Gimnazială Nr.11 Oradea însoţiţi de învăţătoarea lor – prof. Venţel Sorina, cu elevi de la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr. 1 Popeşti însoţiţi de prof. Morar Adriana şi prof. Maga Corina, s-au gândit să facă o vizită elevilor de la Şcoala Gimnazială Nr. 1 Remetea, mai exact au poposit într-un sat minunat din Bihor, la Şcoala cu clasele I-IV Drăgoteni, unde arta încondeierii ouălor de Paşti este o tradiţie şi o moştenire spirituală veche şi unde mâinile dibace reuşesc să transforme banalul ou într-o adevărată operă de artă. Ospitalitatea gazdelor ne-a însoţit pe tot parcursul şederii noastre la şcoala din Drăgoteni, unde, de la bun început pe fiecare masă din cele două săli în care s-a

desfăşurat activitatea se găseau câte o bizarcă, ceară şi o sursă de căldură. Mulțumim d-lui director prof. Copil Stelian și primarului comunei Remetea dl

ing. Ștefănică Adrian Călin pentru primirea călduroasă.

Astfel, profesor învăţător Hamza Dorina şi profesor învăţător Lung Nicoleta de la școala din Drăgoteni au reuşit să transmită procedeul împistririi ouălor tuturor elevilor participanţi la activitatea care face parte din proiectul judeţean „Tradiţii româneşti”, în care toţi cei prezenţi au desenat cu ceară fierbinte modele diferite pe oul fiert, au încondeiat ouă cu ajutorul instrumentului numit bizarcă.

Atmosfera a fost una de sărbătoare cu adevărat, iar eleva Ghib Denisa de la Şcoala Gimnazială Nr. 11 a îmbrăcat un frumos costum popular din zonă şi ne-a interpretat frumoase pricesne, cântece care vorbesc despre patimile lui Iisus.

Şi pentru că nu puteam să ne despărţim aşa de uşor de minunatele peisaje ale zonei şi aflându-ne foarte aproape de Peştera Meziad am vizitat şi această frumoasă rezervaţie speologică declarată monument al naturii, situată pe Valea Meziadului, în regiunea sud-estică a Munţilor Pădurea Craiului.

Implicarea elevilor noştri în activităţi extraşcolare care vizează integrarea şi socializarea lor, dezvoltarea amplă a abilităţilor acestora prin activităţi creative, au determinat o stare de bună dispoziţie care este favorabilă în foarte mare măsură dezvoltării lor psihice, fizice şi estetice.

Transportul a fost suportat de către părinții elevilor clasei a IV-a A de la Școala Gimnazială Nr.11 Oradea.


Prof. CĂRĂDAN ADINA

12

Mărţişorul este considerat simbolul primăverii, iar pe 1 Martie este sărbătoarea românească a primăverii, prima zi din luna martie, ne

bucurăm de revenirea la viaţă a naturii dăruind flori şi mărţişoare. Iniţial, mărţişorul era o monedă din aur sau din argint, la care se ataşa o sfoară făcută

din două fire răsucite (unul roşu şi altul alb). Mai mult, există credinţa conform căreia această amuletă aduce noroc şi fericire. În unele zone, scopul

purtării mărţişorului este să-ţi apropii soarele. Aşa te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere: frumuseţe, veselie, sănătate,

cinste şi iubire. Dăruind un mărţişor este ca şi cum ai dori să dăruieşti o fărâmă de soare.

În calendarul vechi, 1 Martie marca începutul unui Nou An. Mărțișorul, o podoabă de mici dimensiuni cu șnur alb-roșu, a fost creat cu rol de

talisman menit să poarte noroc și să însoțească urările de dragoste, sănătate, bucurie și bunăstare. Încă de pe timpul romanilor, venirea primăverii era un

prilej de cinstire a zeului Marte, stăpânul forțelor naturii și al agriculturii. În vechime, pe data de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul

soarelui, copiilor și tinerilor – fete și băieți deopotrivă. Șnurul de mărțișor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și

negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldura-frig, lumină-întuneric. Șnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1

martie până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireșii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărțișorul fie

se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negrețele

și dă-mi albețele”.

Mărțișor se numește însă și cadoul făcut de 1 martie. În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al

sosirii primăverii. Mărţişorul este un obicei specific românesc moştenit de la strămoşii noştri, inexistente la alte popoare.

13

Astăzi, aşteptăm cu mare drag această zi. Elevii scolii noastre se pregătesc din timp cu diverse materiale: hârtie colorată, materiale textile, carton,

şnururi, etc, pentru a confecţiona cu mâinile lor un mărţişor, care ulterior va fi dăruit persoanelor îndrăgite de ei. Utilizând diverse tehnici de muncă, sub

îndrumarea atentă a cadrelor didactice specializate, elevii noşti se mândresc cu diverse mărţişoare confecţionate de ei.

Ziua de 1 Martie este poate cea mai îndrăgită şi aşteptată zi atât de elevi cât şi de cadrele didactice, drept pentru care ne mândrim cu propriile noastre creaţii practice.

Prof. LEZEU CRINA

14

Când vorbim despre fructe, gândul ne duce la gustul dulce, acrişor, aromat al fructelor. Ce să spunem, ...fructele pot fi materiale didactice

pentru multe activităţi. Ele pot fi un real sprijin pentru consolidarea structurii perceptiv motrice de culoare şi nu numai. Se pune firesc întrebarea : Care este ordinea de învăţare a a culorilor la copilul cu dizabilităţi intelectuale? Cum este eficient să abordăm o

activitate de stimulare a percepţiei culorii la elevii cu dizabilităţi mintale severe ? Literatura de specialitate relevă următoarea ordine în abordarea ordinii de învăţare a culorilor: rosu, alb, negru, galben, albastru, verde, dar

uneori experienţa ne arată ca abordarea unitară a individivizilor din acest punct de vedere poate fi depăşită prin abordarea culorilor ce frecvent sunt alăturate în natură( exp: un măr roşu cu o frunză verde).

Există trei importanţi paşi ce sunt parcurşi în învăţarea culorilor de către orice copil: 1.Asociatia- este o etapă hotărâtoare în învăţarea culorii.

Se ia un obiect de culoarea dorită, se arată obiectul şi se numeşte culoarea!

Acesta este ROŞU! Se cere elevului să repete până la pronunţia cât mai corect posibilă.

Acum se face asociaţia : Se indică elevului mărul roşu! Se repetă denumirea!

Se mai prezintă elevului câteva obiecte de aceeaşi culoare astfel încât e posibil ca elevul să sesizeze caracteristica comună

2. Recunoasterea- este o etapă care noua ne furnizează un feed-back parţial :

Rugaţi copilul să va dea mărul roşu! În condiţiile în care mai are un măr galben şi eventual unul verde! Acum se vede clar dacă elevul selectează după culoare.

Se mai pot alege şi legume în condiţiile in care elevul recunoaşte aceste legume( exemplu : ridichea timpurie, rosie şi ridichea alba)

3. Memoria (reproducere)

Atunci când elevul rspunde corect la întrebarea : Ce culoare are……?, atunci putem spune că cei trei paşi au fost parcursi eficient şi urmează consolidarea şi automatizarea acestei percepţii.

Fructele şi legumele ne oferă sprijin atât în etapa de percepere a culorii dar mai ales în etapa de connsolidare şi automatizare a acestora.

15

Merele pot conferi suport didactic pentru cel puţin trei culori, mărul roşu cu un miez alb ca laptele; mărul galben , ca soarele, şi

mărul verde crud, ca iarba de primăvară la care putem ataşa emoticoane colorate :

Dacă mărul poate oferi o mulţime de posibilităţi, să ne gândim la câte fructe şi legume ne oferă natura pentru ca noi să le folosim ca

materiale didactice. Transdiciplinar putem utiliza fructele şi pentru consolidarea – diferenţierea gustului, mirosului, portocala, lamâia, strugurii... sunt fructe de

culori, gusturi, şi mirosuri diferite, totuşi în imaginile de mai jos se vede o caracteristică comună, culoarea frunzei! Experienţa copiilor cu fructele le oferă o paletă largă de experienţe senzoriale pe care dacă le folosim cum se cuvine ele devin materiale didactice

autentice cu potenţial nelimitat de stimulare.

Prof. TOCUŢ MARIA DORINA

16

DISEMINAREA

Proiectului EducaȚional NaȚional

ARTA DECORATIVĂ-VITRALII DECORATIVE

”UNIVERSUL DE STICLĂ” EDIȚia a III-a

AN ȘCOLAR 2014 - 2015

Proiectul Naţional Arta decorativă- Vitralii decorative ”Universul de Sticlă” a fost prevăzut în C.A.E.R.I 2015 poziția 234 . Proiectul

aflat la a III-a ediție a fost coordonat de prof. Popa Gina, prof. Ficuț Adriana și de directorul unității prof.dr.Marușca Angela.

Activitatea s-a desfăşurat în unitatea de învățământ organizatoare și în școlile partenere sub forma unor ateliere de lucru pe cele trei domenii

mari (modelul geometric, abstract, floral și natural) şi a fost finalizat cu expoziţii în cadrul CSEI ”Orizont ”Oradea și Teatrul Regina Maria, sala Arcadia Oradea.

La nivelul CSEI ”Orizont ”Oradea, unitate organizatoare a proiectului, s-au constituit două ateliere, unul de creație( unde sunt create modelele

abstract, geometric, floral(natural) și modern și unul de pictură pe sticlă unde au fost realizate picturile. Prin rotație elevii participanți la proiect trec prin

ambele ateliere pentru a-și dezvolta creativitatea, coordonarea oculo-motorie, cromatica și gustul estetic, activitate de bază a acestui proiect.

În urma comunicării cu partenerii din judet și din țară , la toate instituțiile partenere s-au constituit ateliere de lucru în vederea realizării

lucrărilor prezentate la expoziție.

Conform regulamentului, concursul a fost jurizat la nivel de unitate de un juriu constituit din cadre didactice ale școlii, dar și de un juriu de specialitate constituit din: prof. Alina Vese - inspector de specialitate ISJ Bihor, Daniela Duma inspector de specialitate ISJ Bihor , lect. Univ. Carla

Barth – lucrările fiind prezentate la expoziția Festivalului Internațional ”Flori de mai”- 2015 și ”Nașterea Domnului – Dar de Crăciun”. Organizarea și

prezentarea expoziției a fost coordonată de d-na prof. Popa Gina , precum și de alte cadre didactice implicate în proiect: Hexan Laura, Laslou Geta,

Petruț Raluca, Salloum Mioara, Cruceru Loredana, Lazăr Cornelia, Ficuț Adriana, Florin Carina.

17

În urma unei statistici realizate de coordonatori reiese că la această ediție au participat un număr de 139 elevi, 1 grupă

mare grădiniță, 1 lucrare colectivă și s-au implicat 94 cadre didactice, dintre care 21cadre din unitatea organizatoare, 73 din județ și

din țară. La această ediție s-au oferit 94 diplome de participare cadrelor didactice, iar din totalul de 141 diplome oferite elevilor, 30 – premiul I, 15 –

premiul II, 58 – premiul III și 37 mentiuni. Au fost înmânate diplome și membrilor juriului.

Proiectul a fost finanțat din resurse proprii (școala, cadrele didactice implicate în proiect, părinți), sponsorizări și donații. Fondurile stănse au fost

folosite pentru achiziționarea de materiale consumabile (pastă contur, vopsele vitralii, pensule, rame tablou, diferite obiecte din sticlă, soluții pentru

curațat pensula și sticla, tuș imprimantă, cărți - arta decorării sticlei).

Ca indicator de evaluare al proiectului am realizat un album foto, am realizat o expoziție cu lucruri elevolor, am pavoazat holurile

școlii cu tablouri, am participat cu expoziția la diferite festivaluri internaționale pe diverse teme, am particiat cu lucrări la targuri organizate de diferite

societăți comerciale, cu scopul de a promova talentul elevilor noștri și imaginea școlii, lucrările au fost prezentate în diferite publicații locale. Proiectul și

lucrările au fost apreciate de către cadrele didactice, colaboratori, precum și cei de la ISJ Bihor. Obiectivul proiectului a fost de a se aduce o îmbunătăţire accesului elevilor din mediile sociale defavorizate la un învăţământ de calitate, prin activităţi culturale şi artistice, în forme de acţiune motivante şi de reuşită şcolară. Acţiunile programate pe agenda proiectului au fost menite să contribuie la stimularea creativităţii elevilor şi profesorilor. Proiectul Naţional Arta decorativă - Vitralii decorative ”UNIVERSUL DE STICLĂ” coordonator prof. POPA GINA, a fost diseminat în

cadru întâlnirilor de la cercurile pedagogice, consiliul profesoral, comisia metodica a prof. psihopedagogi de predare și TTL de la CSEI ”Orizont” Oradea ,

în reviste de specialitate și în Programul Festivalului Național al Șanselor Tale derulat în cadrul Săptămânii Educației Permanente, Octombrie 24-30 noiembrie 2014.

Prof. psihopedagog POPA GINA

18

FORME MODERNE DE REALIZARE A INTEGRĂRII SCOLARE

ÎN ȘCOLILE OBIȘNUITE

Conceptul de integrare s-a dezvoltat împreună cu normalizarea vieţii persoanelor cu handicap, aceasta reprezentând modalitatea principală de

atingere a acestui scop. Procesul integrării constituie o acţiune complexă care „generează o fuziune esenţială între elementele sistemului personalităţii şi

elementele sistemului social determinând o dinamică de dezvoltare şi de progres simultan şi reciproc” (Păunescu, 1999).

Conform specialiştilor în domeniul psihopedagogiei, unul dintre principiile educaţiei incluzive şi integrării copiilor cu deficienţe în şcolile

obişnuite este acela că toţi copiii trebuie să înveţe împreună, indiferent de dificultăţile pe care le întâmpină şi de diferenţele dintre ei. (Gheghut, 2007).

Printre formele moderne şi flexibile de realizare a integrării şcolare se numără şi utilizarea poveştilor terapeutice în clasele integratoare şi

desfăşurarea în aceste clase a activităţilor de educaţie raţional-emotiv-comportamentală.

Povestea terapeutică este o naraţiune care prezintă viaţa unor personaje fictive sau nonfictive, dificultăţile întâmpinate şi modalităţile prin care

depăşesc aceste situaţii. Discuţiile din cadrul activităţilor nu sunt focalizate pe analiza directă a copilului, copiii nu sunt implicaţi în analiza propriei

persoane, ci aceştia iau parte la analiza acţiunii, situaţiilor trăite de alte personaje. Copilul discută situaţia prezentată în povestea terapeutică, înţelegând

mesajul acesteia şi identificându-se cu problema şi cu personajul prezentat. (Birle, Drugas, 2008). Această metodă terapeutică este benefică atât în cazul

copiilor şi adolescenţilor, cât şi în cazul copiilor cu CES.

Utilizarea poveştilor terapeutice ajută la înţelegerea propriei persoane, a mediului înconjurător, la învăţarea din experienţa altora sau la găsirea

unor soluţii pentru probleme. Prin discuţii şi dialoguri copilul poate fi ajutat să-şi schimbe gândurile, comportamentele şi emoţiile. Temele abordate prin

19

poveştile terapeutice utilizate la clasă sunt cele cu mesaj educaţional, teme legate de dezvoltarea trăsăturilor caracteriale pozitive,

cum ar fi: hărnicia, bunătatea, prietenia, dar şi trăsături de caracter negative: ironia, lauda, lenea.

Unul din cele mai importante rezultate ale utilizării poveştilor terapeutice în clasa integrată este dezvoltarea abilităţilor elevilor de a-şi cunoaşte

propria persoană şi pe a celor din jur. De asemenea, integrarea este realizată în cadrul acestor activităţi prin schimbarea atitudinii faţă de elevul deficient,

prin percepţia pozitivă a copilului cu dizabilităţi de către elevii normali, prin schimbarea mentalităţii şi a modului de relaţionare cu elevul cu CES, prin

eliminarea stigmatizării, etichetării, discriminării şi segregării ulterioare a elevilor cu deficienţe.

Educaţia raţional-emotivă şi comportamentală reprezintă un program psihoeducaţional de intervenţie preventivă adresat elevilor şi este

fundamentat pe principiile teoretice ale terapiei raţional-emotive şi comportamentale (REBT). Programul şi-a dovedit eficienţa în consilierea

adolescenţilor, studenţilor, a tinerilor în general, dar şi a colectivelor de elevi supradotaţi sau a celor cu nevoi speciale (Vernon, 2006).

Educaţia raţional-emotivă este implementată prin intermediul unor activităţi structurate în grupuri mici sau cu întreaga clasă. Programul de

educaţie raţional-emotivă şi comportamentală derulat în clasă are scop de prevenţie pentru a preîntâmpina apariţia şi înrădăcinarea unor gânduri

iraţionale şi asocierea acestora cu emoţiile distructive în comportament. Ca urmare a unui astfel de program, copiii de toate vârstele, vor învăţa şi vor

deprinde utilizarea strategiilor de rezolvare a problemelor, de generalizare a acestor modalităţi la situaţii noi. (Bonchiş, 2010).

Desfăşurând activităţi cuprinse în aria “Acceptare necondiţionată de sine” precum şi cele din aria “Toleranță scăzută la frustrare” şi

“Comportament prosocial”, am urmărit evaluarea globală a propriei valori de către copiii cu CES. Activitatea de autocunoaștere “Despre mine” a pus

elevii cu CES în situația de a-și identifica propriile defecte și calități. Activitatea de identificare a emoțiilor “Emoțiile”, a învățat elevii cu CES legătura

dintre reacțiile fiziologice și emoții, recunoașterea propriilor stări precum și modalități de identificare a emoțiilor celor din jur. Activitatea “Rațional-

Irațional” a învățat elevii cu CES diferența dintre gândurile logice și cele absurde și din această perspectivă să-și recunoască propriile gânduri. De

asemenea, elevii cu CES au realizat legătura dintre ceea ce gândesc și modul în care se simt prin câteva activități legate de efectele gândirii iraționale, de

cognițiile de tipul “nu suport” (Vernon, 2006). În activtitățile referitoare la identificarea gândurilor disconfort de toleranță scăzută la frustrare

“Gânduri bune” și “Regulile și disciplina”, elevii cu CES învață să-și analizeze gândurile și să înțeleagă consecințele gîndurilor iraționale asupra realizării

20

activităților, consecințele gândurilor iraționale legate de încălcarea regulilor. Lucrând în perechi cu diferiți colegi,

în grupuri mici, elevii cu CES au avut șansa să învețe de la aceștia moduri diferite de gândire și comportament, de fapt să își îmbunătățească conceptul

de sine prin comparații (externe și interne)(Trip,Bora, 2010).

Activitățile referitoare la comportamentul prosocial au solicitat elevul cu CES să identifice grupurile sociale din care face parte, să conștientizeze

diversitatea, să își exprime părerea despre cei din jur, să identifice conflictele și posibilitatea de rezolvare a acestora. Aceste activități au stimulat

trăsăturile și stările: amabilitatea, bunătatea, fericirea, cinstea, cooperarea, încrederea în cei din jur, politețea. Prin intermediul activităţilor de educaţie raţional-emotivă şi comportamentală la clasele integrate, copiii normali învaţă să-i accepte pe copiii cu

CES aşa cum sunt şi învaţă că fiecare este diferit şi unic în felul lui; iar profesorul trebuie să pună accent pe ceea ce poate să facă copilul, evidenţiind capacităţile şi aptitudinile fiecărui copil.

BIBLIOGRAFIE

Birle, D., Drugas, I., (coord) (2008) Educam si vindecam prin povesti, Editura Universității din Oradea

Bonchiș, E. (coord) (2010) Impactul parentingului incomplet asupra dezvoltării socio-emoționale a copilului Ghid pentru cadre didactice, Editura

Universității din Oradea

Gherguţ, A. (2007) Sinteze de psihopedagogie specială: Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi;

Păunescu, C. (1999) Psihoterapia educaţională a persoanelor cu disfuncţii intelective, Editura All Educational, Bucureşti;

Trip, S., Bora, C.H. (2010) Educație rațional-emotivă și comportamentală. Program de prevenție primară și secundară pentru clasele V-VIII,

Editura Universității din Oradea;

Vernon, A. (2006) Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Educaţie raţional-emotivă şi comportamentală. Clasele V-VIII, Editura ASCR, Cluj.Napoca..

Prof. sprijin AVRAM LIGIA Prof. sprijin BADEA MARIANA

21

IMPLICAŢII PSIHOLOGICE ALE DIFICULTĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE

Dinamica şi reglarea relaţiilor dintre nivelul de aspiraţie şi aprecierea realizărilor constituie nodul gordian al personalităţii individului,

al formării conştiinţei de sine şi al raporturilor acestuia cu semenii lui. Aceste relaţii ne fac să înţelegem atât treptele de ascensiune, de autorealizare,

precum şi stagnarea sau păşirea pe căi aberante. Posedând explicaţia, vom fi în stare să elaborăm mijloace de reeducare a caracterelor deviante. Astfel se

explică importanţa pedagogiei în determinarea şi normarea solicitărilor şcolare, rolul profesorului în aprecierea performanţelor elevului, precum şi

responsabilitatea lui în orientarea şi selecţia şcolară şi profesională.

Lucrarea se înscrie, prin tematica ei, în acest context de preocupări, propunându-şi să supună analizei un aspect din motivaţia complexă a

învăţării şi anume nivelul de aspiraţie ca factor al performanţelor şcolare.

Matricea reuşitei şcolare este deosebit de complexă: intervin factori care ţin de personalitatea elevului, factori de ordin social (familia, grupul

şcolar) , precum şi factori de ordin pedagogic ( modul de predare, organizarea şcolară).

Lucrarea de faţă este o pledoarie pentru problematica elevului cu dificultăţi de învăţare cuprins în procesul valorificării şi valorizării

personalităţii umane, proces dialectic, amplu, complex, cu numeroase determinări obiective şi subiective, în care sistemul aspiraţional ocupă un loc central

şi dominant.

Obiectivele cercetării

Obiectiv general

Identificarea domeniilor în care se manifestă dificultăţile de învăţare precum şi evaluarea nivelului de aspiraţie al copilului cu dificultăţi de învăţare.

22

Obiective specifice:

Identificarea domeniilor în care se manifestă dificultăţile de învăţare;

Identificarea modului în care copiii își percep performanţele lor şcolare actuale;

Identificarea nivelului la care consideră că se gasesc elevii cu dificultăţi de învăţare în ceea ce priveşte performanţele lor școlare;

Evaluarea nivelului de aspiraţie al copiilor cu dificultăţi de învăţare;

Identificarea factorilor semnificativi care mediază nivelul de aspirație al elevilor.

Ipotezele cercetării

1. Nivelul performanţelor şcolare ale elevilor variază constant în funcție de diversitatea domeniilor la care aceştia întâmpină dificultăţi;

2. Există o corelație inversă între nivelul de gravitate al dificultăţile de învăţare și nivelul de aspirație, și anume cu cat dificultatile de invatare sunt

mai mari, cu atât nivelul de aspiraţie al elevului (măsurat psihometric) este mai scăzut;

3. Nivelul de aspiraţie al elevilor cu dificultăți de învățare este mediat de anumiți factori semnificativi cum ar fi: atitudinea cadrelor didactice,

familie, perceptia colegilor.

Prezentarea eşantionului:

În prezentul studiu au fost incluşi elevi -24 din clasele V-VIII, de la Şcoala cu clasele I-VIII „Dimitrie Cantemir” Oradea.

23

Procedura cercetării

Subiecţilor li s-a aplicat un chestionar cuprinzând 17 de întrebări cu răspunsuri multiple. Chestionarul a fost elaborat de candidată pe baza unor

chestionare similiare de evaluare a nivelului de aspiraţie la copii, prezentate în cartea Elenei Potorac, şi cuprinde un număr de 18 de întrebări cu

răspunsuri multiple, şi două date de identificare socio-demografică (sex şi vârstă).

Conform obiectivelor proiectate, întrebările abordează mai multe arii de interes în evaluarea nivelului de aspiraţie al elevilor.

Se aplică chestionarul tuturor claselor din ciclul gimnazial de la Şcoalele cu clasele I-VIII „Dimitrie Cantemir” Oradea.

Pentru a evita discriminarea din partea colegilor am descis săn construim chestionarul astfel încât să poată fi aplicat întregului colectiv al clasei.

După aplicare am selectat doar acele chestionare în care am descoperit medii mai mici de 6 pe semestrul anterior la mai mult de 4 materii.

Aceste informaţii au fost coroborate cu informaţii adunate de la diriginţii fiecărei clase.

Concluzii

La elevul cu dificultăţi de învăţare, aspiraţiile pot să se situeze deasupra sau sub nivelul posibilităţilor, creând atitudini apreciative diverse. Din

acest motiv, cunoaşterea relaţiei dintre nivelul de aspiraţie şi cel al posibilităţilor prezintă o mare importanţă pentru munca educativă cu elevul cu

dificutăţi de învăţare.

Prin prelucrarea rezultatelor obţinute în urma aplicării chestionarului întocmit, s-au desprins următoarele:

24

Materiile cu ponderea cea mai mare la care se înregistrează dificultăţi de învăţare sunt: Limba română,

Matematică, Fizică, Chimie, precum şi limbile străine: Engleză, Franceză, Germană. Acest lucru are o relaţie directă cu nivelul dificultăţilor de învăţare,

fapt ilustrat şi de rezultatele corelaţiei efectuate.

În ceea ce priveşte relaţia între nivelul de aspiraţie al elevilor şi nivelul dificultăţilor de învăţare, conform rezultatelor obţinute prin prelucrarea

statistică a datelor se confirmă ipoteza conform căreia, cu cât dificultăţile de învăţare sunt mai mari, cu atât nivelul de aspiraţie al elevului (măsurat

psihometric) este mai redus.

De asemenea se poate observa şi o influenţă crescută a factorilor extrinseci asupra nivelului de aspiraţie al elevilor.

În urma studiului efectuat se poate concluziona că, la elevii cu dificultăţi de învăţare nivelul de aspiraţii este mai scăzut, acest lucru fiind

influenţat şi de varietatea domeniilor în care se manifestă dificultăţile de învăţare, precum şi de facori de mediu, cum ar fi atitudinea cadrelor didactice şi

atitudinea părinţilor.

Prof. HAIAŞ FLORICA

25

INFLUENȚA TELEVIZORULUI ASUPRA COPIILOR ȘI

PERSONAJELE MALEFICE DIN DESENE ANIMATE

Desenele animate, ca și poveștile, au darul de a modela mintea copilului, încă fragedă și receptivă la orice influență.

Desenele animate pot fi un instrument util de învățare și dezvoltare a creativitatii, pot forma o gândire intuitivă, pot fi o sursă de cultură

generală, dar pe de altă parte, personajele malefice din desenele animate joacă un rol negativ în dezvoltarea personalității copiilor.

Personajele malefice sunt reflecția realității, o realitate cruntă cu care tot mai mulți copii se confrunăa astăzi. Desenele animate sunt o realitate,

care pune în evidență atât principiile negative cât și cele pozitive. Spre exemplu, filmul produs de Walt Disney “101 dalmațieni” scoate în evidență

lăcomia personajului malefic, Cruella de Vil. În această productie Disney, răul este întruchipat de Cruella de Vil care a încercat și a reușit să “pună mâna”

pe cei 15 pui de dalmațian a lui Pongo, cu ajutorul celor doi hoți. Aici personajele malefice sunt foarte bine conturate și prin comportamentul lor negativ

pot crea gesturi și acțiuni nepotrivite pentru copii.

Spre deosebire de “101 dalmațieni”, filmul American “Cenușăreasa”, produs tot de Walt Disney, are în prim plan viața unei familii normale și, în

special, viața unei fete foarte frumoase care rămâne orfană de mamă, iar prin recăsătoria tatalui este nevoită să preia treburile casei, jucând rolul unei

slujnice.

Lucrul bun care se poate învăța de aici este modestia fetei și ascultarea pe care o are față de mama vitregă, chiar dacă aceasta o neglijează și nu îi

acordă drepturi egale ca și surorilor ei. Din această producție se pot extrage o grămadă de lucruri educative care sunt bune de învățat, dar pe de altă parte,

personajul malefic poate trezi în mintea copiilor situații din viața lor în care au fost respinși sau neglijați făcându-i violenți. În aceste situatii există mai

mulți factori care depind de modul în care influența personajelor malefice pune accent pe viața copiilor: - câte ore petrec ei în fața micului ecran, vârsta,

26

personalitatea, faptul că privesc la televizor singuri sau cu părinții și, nu în ultimul rând, discuțiile pe care le au sau nu cu părinții vis-a-vis de

programele vizionate.

Influența televizorului în viața copiilor nu este una de neglijat, deoarece în fața televizorului copilul nu are parte de experiență obișnuită a

limbajului, de stimularea gândirii, nu are drept de exprimare și reflecția pe care părinții, bunicii sau mediul uman, în general, o oferă.

Astfel, cu cât copiii stau mai puţin în faţa televizorului şi îşi vor petrece mai mult timp în compania celor de vârsta lor sau chiar a părinţilor, cu atât ei

vor fi mai deştepţi şi mai integraţi social, aceasta fiind de fapt cheia succesului lor în viaţă.

Pentru a putea micșora efectele negative pe care televizorul la poate aduce în viața copiilor trebuie sa înțelegem atenția pe care copillul o acordă și

influența aspura lui.

Iată câteva exemple: violența verbală, creșterea fricii, desensibilitate față de violență, creșterea comportamentului agresiv, efecte asupra

învățăturii și gândirii libere, toate acestea conducând la un comportament neadecvat și greu de recuperat.

În încheiere, folosirea excesivă a televizorului atrage dupa sine o gămadă de lucruri periculoase copiilor și doar câteva educative, care le pot

influența viitorul.

Prof. PURTAN RAMONA

27

Conform Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, în ceea ce priveşte educaţia, stresul reprezintă unul dintre cele mai

importante riscuri pentru sănătatea individului. Stresul reprezintă una din bolile societății postmoderne. Nivelul ridicat de stres este extrem de dăunător

pentru sănătatea şi starea generală a tuturor actorilor educaţionali, cadre didactice, elevi, întregii organizaţii. Şcolile, în ultima perioadă devin din ce în ce

mai stresante, dar reprezintă şi o adevărată sursă de stres pentru ceilalţi. Ultimele cercetări evidenţiază faptul că nivelul de stres al profesiei de cadru

didactic este peste media din industrie, dar şi din alte servicii. Stresul ocupaţional reprezintă o problemă cu care confruntă societatea modernă, un

fenomen inevitabil în viaţa profesională şi vizează variate consecinţe atât asupra mediul personal, cât şi asupra mediului profesional al celor care

prestează munca respectivă. Prin activităţile pe care cadrele didactice le desfăşoară în mediul educaţional, sunt supuşi la o multitudine de influenţe

generatoare de stres, ce prezintă variaţii în funcţie de contextul în care au loc.

Stresul profesional în rândul cadrelor didactice generează efecte de lungă durată, care vor perturba pe termen lung echilibrul și sănătatea întregii

societăți. Un număr din ce în ce mai mare de cadre didactice abandonează profesia didactică, cu deosebire în primii ani de carieră. Stresul fiind rezultatul

interacțiunii între om și mediu, un profesor stresat va determina efecte în lanț în mediul în care lucrează. Cercetările au arătat că atitudinile profesorilor

care își gestionează neadecvat emoțiile se repercutează direct asupra elevilor. Cadrele didactice puternic afectate de stres provoacă emoţii negative în clasă,

vinovăţie, stimă de sine scăzută, tristețe, scăderea motivației pentru învățare.

Cercetările din literatura de specialitate evidenţiază că cele mai des întâlnite răspunsuri fiziologice în cazul cadrelor didactice sunt oboseala,

tensiune şi durerile scheleto-musculare, simptome cardiace şi hipertensiune, dureri de cap, tulburări digestive, probleme respiratorii, tulburări ale somnului

şi pierderea vocii. Alături de aceste răspunsuri fiziologice sunt prezente şi răspunsuri profesionale precum: reducerea performanţelor în muncă, un

management al timpului deficitar, sentimente de inadecvare şi alienare, pierderea încrederii de sine şi scăderea motivaţiei, iritabilitatea cu colegii şi chiar

28

crearea unor eventuale conflicte cu aceştia, gânduri negative persistente, retragerea din relaţii suportive,

pierderea apetitului şi apariţia unor infecţii frecvente. Alături de aceste consecinţe se mai pot adăuga şi sentimente de furie, de amărăciune, de

devalorizare, insatisfacţie şi implicare în muncă scăzută, anxietate.

Nivelurile crescute de stres prelungit au consecinţe cât mai variate şi nu doar asupra cadrelor didactice, ci şi asupra elevilor acestora, dar şi asupra

funcţionării întregii instituţii de învăţământ. Stresul prelungit este în strânsă legătură cu aspectele organizaţionale, din care fac parte performanţele

scăzute, satisfacţia scăzută în muncă, niveluri ridicate ale întârzierilor şi absenteismului, cote ridicate ale fluctuaţiei forţei de muncă şi relaţii deficitare

între membrii organizaţiei. Cu alte cuvinte, stresul ocupaţional în cariera didactică împiedică instituţia educativă de a-şi atinge potenţialul maxim.

Consecinţele stresului ocupaţional prelungit şi excesiv include şi sindromul de suprasolicitare profesională sau sindromul de burnout.

Prevenirea stresului trebuie să se realizeze la nivel de organizaţie, este important ca fiecare om să înveţe să gestioneze stresul, pentru a-şi asigura

succesul profesional pe termen lung şi pentru a-şi menţine sănătatea fizică şi psihică. Cercetările au identificat caracteristici organizaţionale asociate cu

sănătatea, nivel minim de stres la locul de muncă şi un nivel înalt al productivităţii - recunoaşterea angajaţilor pentru performanţa lor, oportunităţi de

dezvoltare a carierei și cultura organizaţională ce valorizează angajatul.

Potrivit ghidului ―Stress-Free Living, gândirea pozitivă reprezintă cheia unei vieţi sănătoase şi lipsite de stres. Gândurile pozitive au o influenţă

puternică asupra atitudinii personale, acestea conduc spre acţiuni pozitive. Pentru a gestiona o situaţie stresantă, se concentrează pe trei elemente cheie:

capacitatea de a planifica o acţiune pozitivă în vederea limitării şi stăpânirii stresului, capacitatea de a menţine o atitudine pozitivă în faţa unor

schimbări bruşte şi a unor experienţe negative, capacitatea de a simţi că deţine controlul, sau măcar că poate avea o minimă influenţă asupra

evenimentelor care pot induce stresul.

Realitatea ne demonstrează că persoanele care îşi cunosc şi îşi stăpânesc bine emoţiile şi care decriptează şi abordează eficient emoţiile celorlalţi

sunt în avantaj în orice domeniu al vieţii, fie că e vorba de relaţii sentimentale, fie de respectarea regulilor nescrise ce determină reuşita în diverse arii de

activitate. Altfel spus, cei ce posedă capacităţi emoţionale bine dezvoltate au mai multe şanse de a fi eficienţi şi mulţumiţi în viaţă, deoarece îşi pot

controla abilităţile mintale ce le susţin productivitatea. Un nivel crescut al inteligenţei emoţionale conferă individului un deosebit autocontrol - asupra

29

emoţiilor, dispoziţiilor şi sentimentelor, dar şi asupra gândurilor şi acţiunilor, o imagine de sine pozitivă, împletită cu mulţumirea de propria

persoană indiferent de variabilele externe, capacitatea de a face faţă stresului şi de a se adapta schimbărilor, capacitatea empatică şi de relaţionare

eficientă cu ceilalţi, priceperea de a-şi stabili scopuri realiste şi de a se motiva pentru atingerea acestora.

Profesorii sunt însă cei care trebuie să-şi asume misiunea de a dezvolta mecanisme adecvate prin care să elimine factorii generatori de stres din

mediul şcolar, să construiască o şcoală prietenoasă pentru copii, un mediu cu adevărat securizant pentru sănătatea lor psihică şi fizică. Aceasta nu

exclude, ci presupune inclusiv abilitarea lor pentru confruntarea eficientă cu stresul şcolar şi pentru gestionarea eficientă a oricărei forme a stresului

întâlnită în cotidian.

Prof. SCHECK ZSUZSA

30

Spune-mi o poveste! De câte ori vi s-a cerut să faceţi asta? Poveştile alină. Poveştile bucură, apropie. Povestirea a fost stilul universal preferat prin care s-au transmis lecţiile importante ale vieţii de la o generaţie la alta.

Tânjim după poveşti, fie pentru a învăţa, fie pentru a ne distra. Ne bucurăm când vrăjitoarea cea rea este pedepsită şi când prinţul învinge zmeul în luptă dreaptă. Am ascultat poveşti cu încântare, ne place să le spunem, cu dorinţa de a transmite o învăţătură, de a oferi un model de conduită. Când se întorc

de la şcoală îi întrebăm pe copii : „Ce ai învăţat azi?”, întrebăm colegii la lucru: „Ce ai făcut în weekend? ”, în aceste moduri dorim să auzim poveşti şi ne aşteptăm ca celălalt să ne istorisească din experienţa sa. Astfel ne împărtăşim emoţiile, povestim despre frustrările şi realizările noastre, despre bucurie şi tristeţe.

Poveştile ne educă pentru a face faţă situaţiilor pe care e posibil să le întâlnim în viaţă şi cum putem să abordăm provocările care stau în faţa noastră.

Contextul narativ al basmului facilitează accesul copilului la cuvinte şi expresii noi, permite înţelegerea sensului unor cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltând astfel limbajul şi gândirea.

Un lucru înrădăcinat şi la fel de vechi ca şi istoria comunicării este a spune poveşti copiilor. Poveştile au multe caracteristici importante ale comunicării eficiente:

sunt interactive

educă prin atracţie

trezesc şi hrănesc imaginaţia

dezvoltă abilităţi de rezolvare a problemelor

creează posibilităţi pentru îndeplinirea obiectivelor. Poveştile încep cu formule ca: ” a fost odată ca niciodată...”, sau „ pe vremea

când plopul făcea pere şi răchita micşunele ...”, unde nici locul nici timpul nu sunt precizate, acţiunea se petrece pe un alt ”tărâm”. Poveştile au un profund caracter iniţiatic, oferindu-le copiilor anumite repere despre cum să acţioneze în viaţă în anumite situaţii. Copiii se identifică cu personajul şi înţeleg că atunci când ies de sub tutela familiei trebuie să înveţe anumite comportamente care se dovedesc a fi vitale pentru dezvoltarea, adaptarea şi reuşita acestuia pe viitor.

31

Basmul clasic este o naraţiune, o istorisire în care fiinţe sau obiecte înzestrate cu forţe supranaturale, simbolizând Binele şi Răul, luptă pentru

sau împotriva fericirii unor personaje. Spre deosebire de acesta, basmul cu mesaj terapeutic aduce în prim plan o situaţie penibilă pentru eroul principal, dar este special conceput să conţină, mascată, exprimată indirect, o idee care sugerează că este posibilă schimbarea de atitudine sau de comportament care dizolvă nefericirea. Această idee este prezentată într-un context neobişnuit, neaşteptat, care îl ia prin surprindere pe copil, furându-l din lumea reală, nesatisfăcătoare şi transportându-l într-o lume în care totul este cu putinţă, la momentul potrivit. Bibliografie: Burns, George W., (2011), 101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi, Editura Trei, Bucureşti Filipoi, Semforia, (2012), Basme Terapeutice, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

Bibl. LAZAR CORNELIA

32

ROLUL FACTORILOR EDUCATIVI

Educația incluzivă are ca principiu fundamental – un învățământ pentru toți, împreună cu toți – care constituie un deziderat și o realitate ce câștigă

adepți și se concretizează în experiențe și bune practici de integrare / incluziune. Programele de stimulare timpurie a dezvoltării reprezintă o etapă

decisivă în realizarea obiectivelor educației pentru toți. Acestea au o influeță determinantă asupra formării inteligenței, a personalității și a comportamentelor sociale.

În pedagogia contemporană există o preocupare intensă pentru găsirea căilor și mijloacelor optime de intervenție educativă încă de la vârstele mici

asupra unei categorii cât mai largi de populație infantilă. Integrarea / incluziunea poate fi susținută de existența unui cadru legislativ flexibil și realist,

de interesul și disponibilitatea cadrelor didactice din școala de masă și din școala specială, de acceptul și susținerea părinților copiilor integrați, de

implicarea întregii societăți civile, dar și de nivelul de relații ce se formează și se dezvoltă la nivelul clasei integratoare, care se bazează pe toleranță și

respect față de copilul cu probleme.

Primirea în școală a copilului cu cerințe educative speciale, atitudinea față de el trebuie să păstreze o aparență de normalitate, copilul trebuind să

fie tratat la fel cu ceilalți copii din clasă. Conduita și atitudinea învățătoarei trebuie să demonstreze celorlalți copii că i se acordă școlarului cu dizabilități

aceeași valoare ca și celorlalți, respectându-se principiul democratic al valorii egale.

În sistemul de educație românesc au apărut acum 10 ani în mod explicit primele măsuri de integrare a copiilor cu cerințe educaționale speciale (

CES ) în învățământul de masă. O nouă înțelegere a serviciului educațional, cât și a naturii diferenței între copilul „obișnuit” și cel „special” a condus la

finalul anilor 90 la o serie de dezbateri cu privire la școlarizarea copiilor cu CES în învățământul de masă și la reconsiderarea abordărilor pedagogice prin

care copilul este plasat în centrul activității de învățare. Astfel, toți copiii diagnosticați cu o deficiență, dizabilitate sau tulburare de dezvoltare ușoară

sau medie chiar au sprijinit transferul unor copii din învățământul special la cel de masă.

În anul 2005, aceste măsuri au cunoscut o nouă dezvoltare odată cu promovarea ideii de școală incluzivă și cu înțelegerea mai largă a conceptului

de cerințe educative speciale (CES) din perspectiva dificultăților cu care se confruntă care solicită eforturi suplimentare și complementare obiectivelor

generale ale educației.

În practica școlară am regăsit destul de rar o componență esențială a personalizării învățării, ce presupune utilizarea unor strategii variate de

predare și învățare, care să valorizeze la maxim potențialul fiecărui copil.

33

Cadrele didactice apreciază pozitiv posibilitatea flexibizării și selecției la nivelul curriculumului în funcție de capacitățile de învățare ale copiilor cu

CES, iar părinții sunt mulțumiți de faptul că propriii lor copii nu sunt puși din start în situația de a se confrunta cu solicitări care le depășesc

posibilitățile.

De aceea este nevoie și de valorizarea progresului individual al elevului prin evaluare – element de bază în adaptarea curriculară pentru această categorie de copii care reclamă abordări educative speciale.

Caracteristicile copiilor cu dificultăți de învățare

Lipsa maturității și un comportament de tip narcisist și egocentric, ceea ce îi determină pe adulți să îi trateze ca pe copiii mici;

Nevoia de sprijin: speriați de școală, ei nu pot depăși aceste probleme decât cu ajutorul colegilor;

Exprimare dificilă: pot înțelege informațiile, dar sunt incapabili să răspundă la întrebări, ceea ce denotă o incapacitate de redare a celor știute;

Lipsa aplicației spre practică și exemplificare: pot fi copleșiți de sarcinile de rezolvat, pot ști să rezolve o problemă, dar nu realizează practic demersul respectiv

KIRK și CHALFANT ( 1984, p.14 ) sugerează două tipuri mari de dificultăți specifice de învățare:

Dificultăți de învățare și dezvoltare ( pre-achiziții ale învățării ).

Dificultăți de învățare academice / teoretice ( achiziții ale învățarii ).

Dificultăți de învățare și dezvoltare:

memorie,

atenție,

deprinderi perceptuale,

deprinderi de gândire,

deprinderi de limbaj oral și scris.

Dificultăți de învățare academice / teoretice.

Se referă la învățarea școlară ca achiziție, adică:

citire,

aritmetică,

scris de mână,

rostire,

Semne la școlarul mic:

Are tulburări în învățarea alfabetului, a zilelor săptămânii, culorilor, formelor și numerelor, în identificarea schemei corporale și a formelor geometrice,

34

Este neliniștit, agitat, uneori agresiv și ușor distractibil,

Nu poate urmări directive și reguli,

Învață greu legătura între litere și sunete ( citește pe litere și nu face sinteza silabei ), nu poate forma cuvinte din sunete diferite,

Nu poate citi sau face greșeli serioase de citire sau pronunție,

Are probleme în a reține propoziții și a înțelege timpul,

Nu scrie după dictare și nu face legătura între cuvinte și imaginea lor scrisă,

Are de multe ori probleme și în copierea de litere, cuvinte și propoziții,

Este încet în învățarea noilor deprinderi,

Are dificultăți în planificare și organizarea timpului.

Curriculum școlar trebuie să fie controlat de nevoile elevilor. Să îl gândim accesibil, centrat pe nevoile și punctele forte ale elevilor, să valorifice

colaborarea, experiența personală și ocaziile sociale, fiind mereu focalizat pe esențial. Etapele prin care profesorul adaptează curriculum sunt:

identificarea punctelor slabe și ale celor forte ale fiecăruia, stabilirea priorităților de învățare, instruirea prin metodele și strategiile cele mai adecvate,

înregistrarea progreselor elevului și evaluarea intervenției.

Fiecare copil cu dificultăți de învățare are dreptul de a fi considerat un copil cu șansă la dezvoltare și felul cum îl apelăm este important pentru imaginea lui. Munca didactică trebuie să pună în centru copilul, nu problema acestuia.

BIBLIOGRAFIE

A. Gherguț, „Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale.Strategii de educație integrată”, Ed. Polirom, Iași, 2001.

Hall și Tinklin 1998 „Elevii cu deficiențe din învățământul superior”, Consiliul Scoțian de Cercetare a Educației.

T. Vrăjmaș, „Învățământul integrat și / sau incluziv pentru copiii cu cerințe educative speciale”, Ed. Aramis, București, 2001.

Prof. PURTAN RAMONA

35

ROLUL ACTIVITĂȚILOR DE ABILITARE MANUALĂ

ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR CU DEFICIENȚE INTELECTUALE

Legarea tot mai strânsă a învățământului de viață, de practică, este o condiție a dezvoltării multilaterală a personalității elevilor cu C.E.S.. In

acest scop, in planul cadru de învățământ al învățământului special sunt prevăzute, pe lângă disciplinele de cultură generală și disciplinele cu un caracter

practic, cum ar fi abilitățile manuale. Abilităţile manuale , sunt disciplina care cuprinde în sine: gândire, pricepere şi originalitate. Asemeni însă celorlalte discipline, activitatea practică urmează trasee deja stabilite în conformitate cu finalităţile învăţământului, ţinând cont de importanţa domeniului cultural care studiază personalitatea umană.

În activitățile manuale , copiii execută operații simple și confecționează obiecte și jucării asemănătoare celor cunoscute de ei din mediul

înconjurător. Această activitate practică face trecerea de la joc la muncă și constituie un prim pas în direcția pregătirii copilului pentru participarea la munca de mai târziu.

Din punct de vedere al valorii educative, abilitățile manuale se situează pe același plan cu celelalte activități obligatorii organizate în școală. Ele

contribuie la dezvoltarea multilaterală a copiilor cu condiția să se respecte cerințele pedagogice generale în organizarea și desfășurarea lor, precizarea clară

a scopului didactic, stabilirea legăturii organice între sarcinile instructive și cele educative, alegerea judicioasă a conținutului și metodelor corespunzătoare

fiecărei parți a activității.

Dar pe lângă cerințele generale menționate, abilitățile manuale reclamă în pregătirea și desfășurarea lor, respectarea unor cerințe specifice

rezultate din sarcina didactică generală a formării unor deprinderi și priceperi elementare de muncă. Aceste cerințe se referă la pregătirea materialului

necesar exersării operațiunilor și la alegerea și folosirea celor mai bune metode și procedee pentru înțelegerea sarcinii de către elevii cu deficiențe intelectuale.

Caracterul practic al abilităților manuale permite îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală, fapt care determină dezvoltarea atât a capacităților

fizice ale copiilor, cât și ale celor intelectuale.

Importanța abilităților manuale în școală constă în contribuția lor la dezvoltarea psiho-fizică, intelectuală, morală și estetică a elevilor cu C.E.S..

Rolul abilităților manuale în dezvoltarea psiho-motorie a copilului

În timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul înconjurător, copilul este pus în situația de a executa o serie de mișcări precise,

coordonate și sistematizate. Executarea mișcărilor se face cu ajutorul mâinii. Acționând asupra materialelor în cadrul abilităților practice , copilul își

exersează concomitent analizatorii vizual și cutanat, și musculatura fină a mâinii. Într-o activitate de construcții, copilul execută o serie de mișcări

36

pentru aranjarea și deplasarea materialului, mișcări care antrenează analizatorul motric și cutanat, respectiv mâna. Tema indicată de profesor n-ar putea

fi executată de copii dacă concomitent cu mâna n-ar fi antrenați analizatorul vizual și scoarța cerebrală, sub controlul căreia copilul selecționează și

aranjează materialul după culoare, formă, mărime. Exercițiile pe care copiii le desfășoară organizat în abilitățile manuale,stimulează activitatea analitico-

sintetică a scoarței cerebrale, mărind funcțiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie.

Mâna, care constituie un important analizator tactilo-motric, are o deosebită importanță pentru întreaga dezvoltare a copilului, dat fiind faptul că

dintre toți analizatorii, mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecție.

Rolul abilităților manuale în dezvoltarea intelectuală a copiilor

În procesul activității practice toate cunoștințele se completează și se adâncesc. Astfel, în procesul de execuție al unei flori de primăvară,copilul

își consolidează cunoștințele privind forma, culoarea și așezarea petalelor, a codiței, a frunzei, mărimea și proporția lor.

Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, materiale din natură și propunându-și să realizeze ceva din ele, așa după cum indică modelul

profesorului, copilul are prilejul să cunoască însușirile acestora, să le compare și să generalizeze anumite calități ale lor. În mod direct copiii constată

calitățile de : mărime, formă, culoare, rezistență , elasticitate. Cu ajutorul acestor materiale ei produc, după posibilități, obiecte din mediul înconjurător pe care le-au perceput anterior.

Efectul pozitiv al abilităților manuale în procesul de cunoaștere se datorează și faptului că ele oferă copiilor posibilitatea de a constata direct

cum se pot aplica în practică anumite cunoștințe însușite.

Solicitând gândirea, imaginația, memoria elevilor cu C.E.S., abilitarea manuală influențează în mod pozitiv activitatea lor intelectuală.

Abilitățile manuale, factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor

Abilitățile manuale influențează pozitiv dezvoltarea copiilor cu c.e.s. sub aspect moral.

Deprinderile și priceperile de muncă practică însușite în activitățile manuale îl obișnuiesc pe copil cu o activitate utilă, ceea ce contribuie în mare măsură la pregătirea lui pentru munca viitoare.

Din felul cum se desfășoară abilitățile manuale desprindem și importanța lor în educarea simțului ordinii și al curățeniei. Materialul din care se

realizează tema este prezentat și aranjat într-o anumită ordine, operațiunile de execuție se succed de asemenea într-o ordine dinainte stabilită, astfel că

după o serie întreagă de activități, copilul reușește să-și desfășoare întreaga activitate în mod organizat. În cadrul acestor activități el este obligat să

lucreze curat, să strângă materialul rămas după execuția lucrării, să-și spele mâinile. Toate aceste cerințe contribuie la educarea simțului ordinii și al

curățeniei.

Abilitățile manuale își aduc contribuția și la îmbogățirea vieții afective a copiilor. Ei trăiesc din plin momentul în care pot constata singuri că în urma efortului depus au ajuns la rezultatul dorit.

37

Sentimentul de bucurie și de satisfacție pe care copilul îl încearcă în momentul încheierii cu succes a lucrului, contribuie în mod deosebit la

educarea dragostei pentru muncă, la optimismul și încrederea în forțele lui proprii.

În activitățile în care efectuează teme colective, copiii au posibilitatea să se convingă mai mult de necesitatea și valoarea muncii întregului grup,

fapt care determină dezvoltarea capacității de a-și subordona interesele proprii celor colective.

Bibliografie : Dumitrescu C.,Abilităţi practice pentru învăţământul primar, Editura Aramis, 2006

Petricica M. ,Petre Maria, Metodica predării activităților manuale în grădinița de copii, E.D.P., Bucuresti 1977

Prof. POPA FELICIA

38

Motto: „Muzica este aşa de necesară ca şi aerul. Mulţi oameni numai atunci îşi dau seama de existenţa ei, când îi simte

lipsa.” Kodály Zoltán

În mijlocul deşertului un om cânta dumnezeieşte din vioară. Un leu se apropie îi dă târcoale cântăreţului şi se aşează la câţiva

paşi de el mişcându-şi capul în ritmul muzicii. Mai vin doi lei şi se aşează şi ei lângă cântăreţ. După încă ceva timp vine un al

patrulea leu care îl mănâncă pe cântăreţul nostru. Pe o craca în apropiere doi vulturi fac conversaţie:

- Ţi-am spus eu că dacă vine surdul s-a zis cu muzica... Muzica face parte din viaţa noastră de zi cu zi, şi numai acei oameni nu o poate aprecia care nu aud. Ea alcătuieşte relaţii între oameni şi este cel mai important instrument de comunicare după vorbire. Are putere deosebită asupra formării colectivului şi a dispoziţiei. ”Cei care cântă în mod regulat au un IQ mai ridicat faţă de ceilalţi.”(Mönks,1998) Educaţia muzicală este indispensabilă în ceea ce priveşte dezvoltarea echilibrată a personalităţii, contribuie în mod eficient la rezultatele mai bune la învăţătură şi are un rol foarte important în socializare. Toate acestea au fost dovedite cu experimente încă în anii 60 - 70, şi totuşi nu ne ocupăm suficient de educaţia muzicală a elevilor. Numărul de ore este 1-2/ săptămână, iar – din păcate – mulţi învăţători încearcă să recupereze lipsele de la orele de matematică sau română în timpul orelor de educaţie muzicală. Kodály Zoltán, compozitorul de renume mondială afirmă că pentru dezvoltarea sănătoasă a personalităţii ar fi necesar zilnic o oră de cântat. Aşadar noi suntem cu 3-4 ore în minus faţă de necesităţi, iar colegii care neglijează şi acea singură oră de educaţie muzicală, dăunează grav ( bineînţeles fără intenţii rele ) dezvoltării personalităţii elevilor. Având în vedere problemele cu care se confruntă elevii cu CES ( cu excepţia celor surzi ), putem constata că educaţia muzicală le-ar fi şi mai importantă, decât pentru colegii lor, care nu dispun de diferite carenţe educaţionale. În ultimii cinci ani m-am ocupat destul de mult de educaţia muzicală a elevilor cu şi fără CES la Şcoala Gimnazială “ Ioan Slavici”, Oradea şi am avut ocazia să observ cât de mult îi ajută pe elevii mei muzica şi cântatul în procesul de integrare în clasă. Ei provin dintr-un mediu al cărei culturi se bazează pe muzică şi dans dar cu toate acestea mulţi dintre ei nu au ureche sau voce muzicală. Pe parcursul celor cinci ani am ţinut activităţi de muzică pentru ei ( adică pentru toată clasa , de multe ori şi pentru mai multe clase deodată) şi am fixat un scop pentru care ne-am pregătit cu cântece : serbări la şcoală,

39

colindat la Primărie, participare la festivalurile organizate de şcoala noastră, C.Ş.E.I. “ Orizont”, Oradea, etc. Activităţile au început cel puţin cu o lună înainte şi cu succes imediat. Munca depusă a fost extraordinară atât din partea elevilor cât şi din partea mea şi a doamnelor colege. După ce eu am interpretat cântecele, am început să învăţăm cântecul cu copiii, pe rânduri: la început numai versurile, iar după aceea cu melodie. Rând pe rând am adăugat cuvinte şi versuri noi cu ritmul şi melodia. Copiii au fost foarte motivaţi şi au urmărit toate instrucţiunile mele cu atenţie. După puţin timp am mai adăugat şi instrumentele de percuţie. Acestea au fost trianglul, castaniete, tamburina, tobe de mână etc, cumpărate de la magazine sau confecţionate de noi. Introducerea acestor instrumente a contribuit mult la succesul activităţilor mai ales când le-am folosit prin jocuri diferite şi am format o orchestră mică. Să nu uităm de palme care întotdeauna “sunt la îndemâna” noastră. Iată câteva jocuri pe care le-am aplicat cu succes la activităţile de muzică:

1. Ecoul – împărţim elevii în două sau trei grupe, interpretăm cu palmele un ritm uşor, şi ei trebuie să reproducă cu instrumentele pe rând. Să

începem cu ritmuri de doi timpi cu ta-ta adică:

││ , sau ta- ti-ti: │││, ti-ti – ta: │││, ti-ti – ti-ti: ││││

După aceea putem trece la 3 şi 4 timpi în combinaţii diferite:

Ta-ti-ti-ta, ti-ti-ti-ti-ta, ti-ti-ti-ti-ti-ti, ta-ta-ta

Ta-ta-ti-ti-ti-ti, ta-ti-ti-ta-ta, ta-ti-ti-ti-ti-ta, etc.

În continuare se poate introduce şi pauza: ta-ti-ti- ☺, Ti-ti-ta-☺, ☺-ti-ti-ti-ti etc. Acest joc ajută foarte mult la dezvoltarea atenţiei, memoriei

şi simţului ritmic.

2. Numele meu sună aşa…

Fiecare copil primeşte un instrument de percuţie şi este solicitat să găsească un ritm pentru numele lui şi să-l interpreteze cu instrumentul primit.

Ex. Maria: Ma-ri-a ti-ti-ta

Dacă elevii se descurcă bine, poate să încerce şi alte ritmuri pentru numele lor.

În al doilea pas elevii trebuie să găsească o melodie pentru nume şi să-l interpreteze cu vocea şi cu instrumental.

Acest joc ajută mult la dezvoltarea creativităţii şi încrederii în sine.

3. Dă mai departe ritmul/melodia!

Învăţătorul interpretează un ritm sau o melodie scurtă ( 2-3 sunete cu la-la-la) iar elevii trebuie să-l reproducă pe rând, unul câte unul. Jocul

acesta contribuie la dezvoltarea atenţiei şi auzului muzical. O variantă a jocului poate fi următorul: învăţătorul începe jocul cu un singur timp

sau sunet, primul elev reproduce şi adaugă încă un timp sau sunet, următorul reproduce cele două sunete sau timpi auzite şi adaugă şi el şi aşa

mai departe. Acest joc dezvoltă creativitatea şi memoria.

40

4. Orchestra

Împărţim elevii în 3 sau 4 grupe şi împărţim şi instrumentele. S-ar putea să nu fie suficiente, dar avem şi palmele la îndemână. Cei care nu mai

pot primi instrumente vor bătea din palme, iar după un timp fac schimb cu o grupă care a primit instrumente şi aşa trec instrumentele prin

rotaţie.

După aceasta împărţim grupelor câte patru cartonaşe pe care sunt scrise sau desenate patru feluri de ritmuri. Cartonaşele sunt la fel pentru toate

grupele doar că grupele vor bate ritmurile în 2, 3 sau patru variante.

Adică două grupe vor bate ritmul de pe cartonaşul nr.1, iar celelalte două grupe ritmul de pe cartonaşul nr. 2,3 sau 4. Fiecare grupă studiază şi

apoi încearcă să bată ritmul de pe cartonaş deodată. După 2-3 minute “orchestra” începe să “ cânte “ . În continuare schimbăm ordinea

cartonaşelor şi putem să încercăm cu 3 ritmuri diferite, poate chiar şi cu patru ritmuri . La nivelul următor se introduce melodia de către

învăţător cu vocea sau un alt instrument: pian, vioară, xilofon, chitară, blockfloete etc. ( depinde la ce instrument poate cânta ) .

Jocul “ Orchestra” contribuie mult la dezvoltarea atenţiei, simţului ritmic şi a voinţei.

Având în vedere că aceste jocuri le plac foarte mult elevilor, putem afirma că aceste activităţi sunt necesare pentru ei şi au un rol foarte important

în dezvotarea lor personală. Succesul în reproducerea unei melodii sau al unui ritm înseamnă foarte mult pentru ei şi sporeşte încrederea în sine,

ne mai vorbind despre posibilitatea de a ieşi pe scenă cu ocazia festivalurilor, a serbărilor şcolare sau altele. Elevii noştri poate să aibă probleme

cu literatura, gramatica şi matematica, dar nici într-un caz cu muzica, pentru că

“ Muzica aparţine tuturor. ” ( Kodály Zoltán )

Prof. ERDODI ENIKO

41

SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN! Miercuri dimineața, pe data de 20.04.2016, elevii orădeni ai Școlii Gimnaziale nr. 16 din clasele a III-a C și a IV-a E îndrumați de d-nele prof.

Badea Anamaria, Bungău Simona și Serafim Maria, au fost musafiri la Aeroportul Internațional Oradea - condus de d-l director general Pasc Gheorghe,

pentru a descoperi cum aterizează avioanele sau cum se pot îmbarca pasagerii pentru orice zbor supravegheat de angajații acestui aeroport. Gazdele

noastre ne-au primit cu multă căldură, deși afară era foarte rece și prin bunăvoința d-lui comisar de la Comandamentul de Securitate al aeroportului, Vesa

Ioan, ne-au fost aduse la cunoștință informații foarte utile în ceea ce privește securitatea oricărui călător care dorește să participe la unul dintre zborurile

afișate pe tabelele cu plecări sau sosiri.

După acea informare, fiecare copil împreună cu însoțitorii lor, să nu uităm că la acea zi pe aeroport au venit în vizită circa patru sute de elevi

dornici să cunoască tainele zborului cu aeronave TAROM, au fost conduși la filtrul de securitate al aeroportului prin care au trecut după ce și-au pus

într-o cutie obiectele de vestimentație și lucrurile de valoare pentru a putea fi scanate. Ajunși pe pista din spatele aeroportului, elevii au putut vedea

turnul de control, un avion parcat ca simbol al aeronauticii românești și nu peste multă vreme au fost martori ai aterizării unei curse TAROM ce aducea

călători care au fost duși până la sala de așteptare cu unul din autobuzele ce așteaptă călătorii pe pistă. Toate aceste lucruri le-au putut afla de la

angajatele companiei aeriene – d-na Ghitea Florina, Inășel Claudia și ing. Cosma Claudia care i-au însoțit pe elevi pentru a-i putea organiza mai bine, dat fiind numărul atât de mare al copiilor vizitatori.

Pentru a nu se deregla programul de zbor al avioanelor, elevii nu au fost urcați și la bordul avionului deoarece ar fi durat foarte mult timp și astfel li s-a

oferit șansa să vină pe parcursul anului câte o singură clasă pentru a le putea satisface și această dorință. Chiar și așa elevii au fost încântați și le-a

plăcut, nu au pierdut ocazia să-și facă poze în aeroport cu avionul, în sala de așteptare și pe pista de aterizare. Toate aceste lucruri le vor aminti de o

meserie pe care și ei o vor putea practica acolo dacă vor învăța bine și când vor crește, se vor îndrepta spre aviație. Până atunci le spunem tuturor să

învețe”să știe mai multe și să fie mai buni”!

Prof. SERAFIM MARIA

42

Copiii care beau răcoritoare cu aditivi și coloranți sunt cu mult mai neastâmpărați și au o capacitate mai redusă de concentrare față de

ceilalți copii. Primul care a avertizat asupra acestui neajuns a fost un medic pediatru american, Ben Feingold. El a sugerat că o gamă largă de aditivi este

responsabilă de starea de hiperactivitate a copiilor. Dr. Feingold recomandă ca aceștia să aibă o dietă lipsită de aditivi pentru a preveni starea de nervozitate.

Cercetări ulterioare din anii '80 au demonstrat că unii coloranți artificiali aflați în alimente și băuturi răcoritoare sunt vinovați de deficitul de

atenție al copiilor (un defect neurologic, care poate fi caracterizat prin incapacitatea de concentrare, hiperactivitate, abilități sociale reduse, temperament

dificil etc.). Reducerea și eliminarea acestora din consumul zilnic au condus la diminuarea simptomelor deficitului de atenție. Unul dintre aditivii cu o

existență controversată este E 102, denumit și tartrazina, foarte nociv pentru sănătate.

Determină deficiențe în vitamina B6 și zinc, iar mai grav, consumul frecvent poate duce la apariția tumorilor. Alte efecte secundare sunt reacțiile

de intoleranță întâlnite la aproximativ 10 oameni din 1.000: edeme ale buzelor, rinite, urticarie, declanșează crize de astm bronșic, chiar șoc anafilactic.

Mai mult, persoanele cu afecțiuni ale bilei vor avea probleme după consumul dulciurilor ce conțin tartrazina, deoarece se elimină preponderent prin acest organ.

Persoanele alergice la aspirină sunt alergice și la tartrazina. Consumul acestor produse care conțin tartrazină, determină deficiențe în vitamina

B6 și zinc, ceea ce declanșează probleme mai ales femeilor. Alți cercetători susțin că acești coloranți alimentari sunt extrem de nocivi și pentru copiii care

suferă de autism. Aceștia au un nivel mai scăzut în organism de acizi grași Omega 3, ceea ce permite acestor aditivi sintetici să intre mai ușor în celulele

corpului, mai ales ale creierului. Astfel, apar mult mai ușor stările de hiperactivitate la cei mici. Aceeași situație se poate regăsi și la copiii care nu suferă

de autism, dar au și ei, din diferite motive, un nivel scăzut al acizilor grași Omega 3 în organism.

În realitate, alimentele au rămas aceleași produse ale unor combinate chimice, cu apă și zahăr. Sucurile carbogazoase rămân cele mai toxice băuturi răcoritoare, cu cele mai dăunătoare efecte pentru organismul uman.

O sticlă de astfel de băutură răcoritoare conține, pe lângă apă și zahăr, dioxid de carbon, suc concentrat de lămâie, dar și, paradoxal, arome de

cola și lămâie, acidifianți precum acidul fosforic alimentar, acidul citric, citrat de sodiu, conservantul benzoat de sodiu și nelipsita cofeină.

Unele E-uri colorează, altele conservă, altele dau gust, stabilizează aroma, altele dau volum și consistență mâncării. Având la dispoziție o

paletă de 20 de E-uri care colorează, unui suc i se poate da orice culoare imaginabilă, dar și un grad mai mare de toxicitate. Băuturile răcoritoare, conțin

43

zeci de aditivi sintetici omniprezenți în aceste produse de larg consum. Depinde foarte mult cum sunt consumate aceste produse. În general, ele nu

sunt toxice, dar pot avea efecte dăunatoare dacă sunt consumate zilnic, în cantități mari. Substanțele chimice dau o dependență celor care le consumă, în special copiilor.

1. ALIMENTELE BIO

Alimentele organice și agricultura bio ecologică ne mențin sănătoși și ne protejează de acțiunea dăunătoare a a ingredientelor chimice. Poate

părea un moft, și încă este perceput de unii oameni așa, dar nu este. Pentru cei care au posibilitatea propriei grădini de care să se ocupe, iată o altă

variantă “bio”. Acest termen vine de la “viață”, asociată cu sănătatea.

Este bine de știut că termenul de “organic” poate fi aplicat pentru o varietate mare de alimente. Acest termen poate fi folosit pentru produsele

agricole, pentru carne, ouă şi produse lactate. Termenul se aplică și pentru metodele utilizate pentru a procesa, găti sau ambala alimentele cultivate

ecologic. Agricultorii bio nu utilizează substanțe chimice (pesticide, fungicide sau îngrăşăminte) într-o manieră dăunătoare mediului. Standardele implica

următoarele reguli: în agricultura bio se interzic intervențiile sintetice (îngrăşăminte şi pesticide).

Culturile cultivate ecologic trebuie să fie produse pe un teren pe care nu pot fi aplicate substanțe sintetice sau interzise (pesticide, ierbicide,

îngrășăminte) cu minim 3 ani înainte de recoltare. Terenul trebuie să aibă definite limitele zonelor de protecţie şi de prevenire a culturilor pentru a preveni contactul cu substanţe interzise de pe

terenurile adiacente. - Alimentele bio nu sunt modificate genetic - Produsele bio nu au primit hormoni de creştere - Alimentele bio nu sunt iradiate - Utilizarea nămolurilor de epurare este interzisă pe terenurile dedicate culturilor agricole bio ecologice - În agricultura bio ecologică nu sunt folosite antibiotice

- Ingredientele artificiale sunt excluse din tehnicile standard de obținere a produselor bio ecologice - Toxinele includ nu numai pesticidele (multe dintre pesticide au fost deja clasificate ca având potenţial cancerigen) dar şi metale grele, cum ar fi

plumb şi mercur, precum şi de solvenţi de benzen şi toluen. Minimizarea expunerii la aceste toxine este un beneficiu major pentru sănătate.

Am devenit o societate de consum, depinde și de noi să nu devenim sclavii acestui consum sau, și mai grav, victimele lui. Suntem unici, avem

nevoie de diete individualizate, suntem suma alegerilor noastre, inclusiv cele alimentare. Alimentele sunt purtătoare de informație din mediul înconjurător.

Această informație a matricei alimentare este înscrisă în compoziția: proteinelor, lipidelor, glucidelor, vitaminelor, enzimelor, fitochimicalelor s.a.

Consumati alimente vii : legume și fructe proaspete, beți apă naturală plată! Calitatea biologică ridicată a unui aliment semnifică și o înaltă

calitate informațională a alimentului, specifică alimentelor naturale integrale.

44

Renunțați la: alimentele rafinate, înalt procesate, bogate în special în zaharuri rafinate, grăsimi hidrogenate, E-uri, sare, arome artificiale, raport Omega-3/Omega-6 dezechilibrat, diete monotone, sedentarism.

Amintește-ți: - viața fiecăruia este prețioasă -fiecare om este important

- preocupa-te de împlinirea scopului tău în viață

- alege-ți cu grijă prietenii - fă sport - informează-te înainte de a face alegeri

- învață să ceri ajutor de specialitate atunci când este cazul.

Bibliografie

http://www.isjcta.ro/wp-content/uploads/2013/06/Ghid-educatie-pentru-sanatate. • Bach, Phylis – Nutritie (vol.1-4), Bucuresti, 2009 • Binet, Alfred – Sufletul si corpul, Ed. Iri, Bucuresti, 2003 • Clinica Mayo – Despre mentinerea unei greutati sanatoase – Ed. All, Bucuresti, 2005 • Cren, Frederic le – Vitamine si minerale pentru sanatate si longevitate – Ed. Polirom, Bucuresti Dr. Emil Radulescu - Alimentatie inteligenta – Ed. Viata si Sanatate • Enachescu, C. – Sanatatea mentala si variatiile sale in raport cu comportamentul antisocial, Cluj-Napoca, 1990

Prof. PURTAN RAMONA

45

În 7 martie ne-am gândit că trebuie să ne pregătim cum se cuvine pentru ziua care vine, vine repede. Desigur este vorba de „Ziua Mamei”. Cum să ne pregătim mai bine, decât confecţionând împreună ceva frumos în cinstea acestei zile. Această activitate s-a desfăşurat la Şcoala Gimnazială Nr 11 Oradea, clasa a IV-a A Freinet sub îndrumarea d-nei învăţătoare Venţel Sorina, împreună cu elevii integraţi ai acestei şcoli, precum şi cu elevi din clasa a VII-a B, a V-a A de la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Orizont” Oradea coordonaţi de d-nele diriginte Canalaş Liliana şi Turcuş Sanda.

Este a zecea activitate din cadrul proiectului educativ „Acceptă-mă aşa cum sunt”, proiect SNAC, anul şcolar 2015-2016. Această activitate are ca scop socializarea elevilor cu cerinţe educative speciale, integrarea lor şi în alte medii sociale în afara şcolii lor, realizarea în comun a unor produse care să producă un anumit nivel de plăcere şi satisfacţie a lucrului bine făcut petrecând un timp de calitate. Un alt obiectiv vizat a fost câştigarea aprecierii prin respectul de sine, de către copiii cu CES, aprecierea

propriilor valori şi a propriilor merite, precum şi oferirea de sprijin copiilor cu dizabilităţi pentru a putea

respecta normele şi regulile stabilite prin comunicare şi stabilirea unor relaţii (sociale, afective) cu cei din

învățamântul special.

La sfârşitul activităţii am avut bucuria de a constata că acţiunea în sine a avut drept scop nu numai

atingerea unor obiective ci stabilirea unor relaţii sincere, deschise, care pot sta la baza unor viitoare prietenii. Se

ştie că adevăratele relaţii de prietenie sunt cele legate în copilărie sau adolescenţă când au la bază

sentimente sincere, reciproce, lipsite de interese sau speculaţii meschine.

46

Am avut bucuria să constat că, gazdele din învăţământul de masă i-au primit şi acceptat în mijlocul lor cu o deosebită naturaleţe pe

aceşti copii „speciali” prin felul lor de a fi.

Împreună am realizat un gest de iubire pentru fiinţele cele mai dragi din viaţa noastră, mamele. Le-am omagiat confecţionând felicitări pentru bucuria şi

respectul mamelor, acţiunea fiind în totalitate o reuşită.

Dincolo de felicitările realizate, punctul forte al întâlnirii a fost PRIETENIA ce s-a legat între aceşti copii.

Prof. SUSA GABRIELA

47

- POVESTE TERAPEUTICĂ- A fost odată ca niciodată o mică prinţesă pe nume Anastasia. Era de o frumuseţe uimitoare şi avea un curaj de cavaler. Anastasiei îi plăcea foarte

mult să se joace şi să se bucure alături de prietenii ei. Astfel, avea o armată întreagă de amici: căţeluşul Amigo, veveriţa Miţa, căprioara Sofia, măgăruşul

Aiurel, purceluşul Uitucel şi mulţi alţii! Locuiau cu toţii în Castelul Luminat. Castelul se numea Luminat deoarece Anastasia iubea foarte mult lumina,

însă îi era foarte frică de întuneric! Atât de frică încât castelul era luminat mereu. Exista, însă un singur loc în castel care nu era luminat, enormul beci pe

care Anastasia nu avusese niciodată curajul să-l cunoască.

Într-o zi superbă de vară pe când se aflau în curtea castelului căţeluşul Amigo le spuse următoarele:

- ce-aţi zice dacă ne-am juca ceva?

- da, da, haideţi să ne jucăm! răspunse veveriţa Miţa ţopăind de bucurie.

Anastasia, fiind o iubitoare a jocului, fusese pe loc de acord cu ideea lui Amigo şi le spusese celorlalţi astfel:

- haideţi să propunem fiecare câte un joc!

- eu propun să ne jucăm de-a muzicanţii, zise Miţa.

- ai uitat că Sofia este răcită şi nu poate cânta? spusese Anastasia. Să ne gândim la un alt joc!

Începuseră toţi să se gândească şi, dintr-o dată, faţa lui Aiurel se lumină, iar acesta strigă plin de mulţumire:

- Ştiu!!! Am găsit jocul potrivit! Ne vom juca de-a v-aţi ascunselea!

48

Toţi au fost foarte încântaţi de ideea lui Aiurel pe care au acceptat-o pe loc! După ce stabiliră cine va fi primul care va număra până ceilalţi se vor

ascunde, începură fericiţi jocul. Căprioara Sofia începuse să numere şi după ce termină de numărat plecă în căutarea prietenilor ei. Primul pe care îl găsi fu

purceluşul Uitucel care, uituc de felul său, se ascundea mereu în acelaşi loc, în hambarul cu porumb. Sofia continuă să îi caute pe ceilalţi prieteni ai ei. Pe

Anastasia şi pe Amigo îi găsise în aceeaşi ascunzătoare, Amigo, ca un prieten fidel, însoţind-o mereu pe eroina noastră. După puţin timp o găsi şi pe

veveriţa Miţa în scorbura copacului din spatele castelului, ronţăind alune.

- V-am găsit aproape pe toţi! doar Aiurel lipseşte, zise Sofia, dar îl găsesc eu imediat.

Şi porni căprioara noastră în jurul castelului în căutarea măgăruşului Aiurel. Şi-l căută, şi-l căută dar numai nu-l găsea. Ajungând lângă prietenii ei le

spuse:

- nu-l găsesc pe Aiurel! Parcă l-a înghiţit pământul! Mă ajutaţi să îl caut?

- da, da, te ajutăm! răspunseră în cor cu toţii.

Şi porniră în căutarea lui Aiurel. L-au căutat peste tot unde se putea ascunde, dar nu l-au găsit. Deja se făcuse noapte, iar Aiurel era de negăsit.

Îngrijorată, Anastasia le spuse celorlalţi:

- oare pe unde s-a rătăcit aiuritul nostru mic?

Au început să îşi dea toţi cu părerea. Căprioara Sofia, înţeleaptă de felul ei, zise:

- care este oare singurul loc unde nu l-am căutat? Beciul! Să mergem să-l căutăm în beci.

Atunci micuţa noastră Anastasia se îngrozi. Începuse să albească de frică şi simţea că mâinile şi picioarele îi tremurau sub rochiţa ei de prinţesă. Inima îi

bătea atât de tare încât avea senzaţia că toate tobele din lume s-au adunat în pieptul ei. Să meargă ea în beciul stăpânit de întuneric unde toţi balaurii şi

zmeii ard de nerăbdare să o prindă? Nu, i se părea cu neputinţă acest lucru! Căprioara Sofia observă că Anastasia nu se simte bine şi o întrebă:

- Anastasia, nu vrei să vii cu noi să-l căutăm pe Aiurel în beci?

49

Toţi ceilalţi o înconjurară pe mica fetiţă punându-i aceeaşi întrebare. Anastasia era tare supărată. Îi era foarte frică de întuneric, dar

vroia să îşi ajute prietenul. Nu ştia ce să facă şi, gândindu-se, îşi amintise de mama ei care îi spusese odată nişte cuvinte care- i rămaseră întipărite în

minte: să ai mereu încredere în tine! Mama ei îi spusese că în interiorul ei locuieşte un mic erou care o va ajuta mereu să se lupte cu orice şi că acel erou îi

şopteşte mereu la ureche o frază magică: ,, cred că sunt un copil curajos care se poate lupta cu toate fricile, chiar şi cu întunericul!’’. Dintr-o dată

Anastasia simţi cum prinde puteri şi un curaj mare puse stăpânire pe ea. Îi era frică în continuare, dar îşi spuse următoarele cuvinte:

- prietenul meu Aiurel are nevoi de mine, iar eu nu am să las frica de întuneric să mă împiedice să îmi ajut prietenul. Prietenul la nevoie se

cunoaşte! Să mergem în beci în căutarea lui Aiurel!

Cei cinci prieteni intrară în beci. Anastasia tremura încă, dar era hotărâtă să nu se dea bătută. Cu primul pas făcut în beci o izbise întunericul. Înainta cu

spaimă prin acea imensitate neagră care în imaginaţia ei era plină de balauri, şerpi şi făpturi înspăimântătoare.

- Aiurel, Aiurel, eşti aici? strigară toţi, dar Aiurel tot nu apărea.

În timp ce îşi căuta prietenul prin beci Anastasia îşi dădea seama că, de fapt, beciul nu era atât de înspăimântător cum se gândise ea. În loc de

balauri şi şerpi găsise doar obiecte vechi. Ba mai mult, îşi găsise păpuşa ei favorită pe care o căutase multă vreme. Într-un colţ al beciului se afla fostul

dormitor imens al bunicilor ei. Acolo, prinţesa noastră era ferm convinsă ca va găsi dormind zeci de balauri. Însă, apropiindu-se de pat cu curaj îl descoperi

doar pe Aiurel! Acesta dormea adânc visând la o pajişte verde pe care zburda măgăruşa vieţii lui, Aiurica.

- Aiurit zăpăcit ce eşti! zise Sofia, noi te căutăm speriaţi, iar tu dormi liniştit.

Aiurel, frecându-se la ochi şi căscând, îi răspunse:

- M-am gândit să mă ascund aici ca să mă găsiţi mai greu, dar patul acesta atât de confortabil m-a făcut să trag un pui de somn! Bine că

m-aţi găsit!

Şi porniră cu toţii bucuroşi în castel. Anastasia era cea mai fericită. Şi-a dat seama că de fapt întunericul nu este atât de rău pe cum credea. Ba

dimpotrivă, a observat că ochii ei sunt mai odihniţi şi şi-a dat seama că întunericul are şi părţi bune. Când este întuneric întreg corpul ei este mai puţin

50

bombardat cu atâtea informaţii ca atunci când este ziuă. S-a hotărât să doarmă în noaptea aceea cu becul stins, iar dimineaţa când s-a trezit şi-a

dat seama că s-a odihnit mult mai bine. Din acel moment Castelul Luminat îşi schimbase denumirea în Castelul Curajoşilor. Anastasiei nu îi mai era frică

de întuneric, acesta devenindu-i bun prieten.

I. Specificaţii generale

Problema: frica de întuneric (aculofobia);

Vârsta: şcolară mică;

Aplicare: individuală sau în grup;

II. Întrebări:

Identificarea problemei:

- Despre cine este vorba în povestea noastră?

- Cum se numea castelul prinţesei?

- De ce se numea aşa (Castelul Luminat)?

- Poate fi unul dintre noi la fel ca prinţesa Anastasia?

Identificarea stării afective şi a cogniţiilor pe care le implică aculofobia:

- Cum s-a simţit Anastasia când i s-a propus să intre în beciul întunecat?

- Voi v-aţi simţit vreodată la fel ca Anastasia?

- Ce se gândea Anastasia că va găsi în întuneric?

- Voi ce credeţi că se ascunde în întuneric?

51

Identificarea soluţiei:

- Ce a ajutat-o pe Anastasia să intre în beci?

- Ce sfat primise Anastasia de la mama ei?

- Ce a găsit Anasatasia în beci? (se va insista asupra faptului că nu a găsit ceea ce gândea ea, balauri şi zmei, va fi discutată astfel

validitatea cogniţiilor fetei)

- Cum s-au simţit ochii Anastasiei în întuneric?

- Voi cum credeţi că v-aţi simţi dacă aţi sta în întuneric? Hai să vedem! (se vor stinge becurile în sală, iar după ce se va sta puţin în

întuneric se va discuta cu copiii despre senzaţiile experimentate, insistându-se asupra celor pozitve).

Prof. FETEA DIANA

52

Ziua Mondială a Apei se sărbătorește anual în data de 22 martie. Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducere în atenția

opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și

responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă.

În data de 22.03.2016 s-a desfăşurat activitatea *22 Martie-Ziua Mondiala a Apei*. Participanții au fost elevii clasei a IV-a A de la Școala

Gimnazială nr.11 împreună cu cei ai clasei VIII-a B de la CSEI Orizont. Lecția a presupus atât o parte teoretică, cât și una practică.

Doamna profesor Ventel Sorina a prezentat importanța apei pentru om și mediu, iar profesor Vidican Ramona a detaliat circuitul apei în natura. În

continuare elevii celor două clase au fost împărțiți în 5 grupe alcătuite din elevii celor două clase prietene. Aceștia au realizat lucrări ce au redat modul în

care ei văd importanța apei pentru om si mediu, dar și circuitul apei în natură. Fiecare grupă a fost coordonată de către un cadru didactic:

prof.dr.Marușca Angela, prof.Popa Gina, prof.Ventel Sorina, prof.Canalaș Liliana, prof.Vidican Ramona. Lucrările realizate de către cele 5 grupe au fost jurizate de către Comisia de Jurizare din cadrul CSEI Orizont, oferindu-se 2 premii I, cate un premiu II, III, dar si o mentiune.

Pentru buna desfășurare a activității a contribuit și doamna secretară a Școlii Generale nr.11, Mitra Dorina, punându-ne la dispoziție materialele

necesare: 5 coli A3, ace de siguranță, cartonașe-ecusoane cu simbolul Ziua Mondială a Apei 22 Martie. Sărbatoarea este de o reală importanţă, mai ales, pentru că apa este una din resursele indispensabile pentru viaţa omenirii. De asemenea, această

festivitate mondială este un bun prilej de a reaminti cât de periculoasă este absenţa sau poluarea apei. Henri Coandă afirma că “Secretul longevitatii e apa pe care o consumăm.”

Prof. VIDICAN RAMONA

53

https://ro.wikipedia.org/wiki/22_martie

Performanța școlară se referă la rezultatele pe care le obțin elevii în procesul de învățământ, rezultate care sunt

considerabil diferite de la un copil la altul , fiind influențate așa cum vom vedea în continuare și de proveniența familială a copilului, în

special de mediul în care este crescut și educat.

Performanța școlară reprezintă rezultate deosebite pe care le obține elevul în activitatea școlară. Astfel, atunci când vorbim

despre performanța școlară ne referim inevitabil și la ceea ce numim "reușita școlară" .Dicționarul de Pedagogie definește astfel reușita

scolara:"obținere a unui înalt randament în educație. Reușita școlară nu presupune doar obținerea unor calificative superioare la

învățătură,ci și integrarea în grupul școlar, asimilarea unor valori sociale corespunzătoare vârstei. Elementele care asigură reușita școlară

sunt:dezvoltarea intelectuală normală, motivația muncii școlare, puternice sentimente, climat familial stimulator, experiența socială

bogată, metode pedagogice adecvate etc.

În același timp, putem vorbi despre succesul școlar care nu este altceva decât expresia concordanței dintre capacitățile, interesele

copilului pe de o parte și exigențele școlare pe de altă parte. Insuccesul sau esecul școlar este definit astfel de Dictionarul de pedagogie:

"lipsa de randament în activitatea de instrucție și educație". Cauzele eșecului școlar pot fi multiple: lipsa motivației, orientare școlară

greșită, tulburări fizice și afective, metode pedagogice neadecvate personalității elevului, insuficiența intelectuala ă școlarului,lipsa unui

climat minim de echilibru în familie.

Luând în considerare cauzele eșecului școlar menționate mai sus, putem spune că factorii reușitei sau

54

Performanței școlare sunt tocmai reversul acestor cauze ale eșecului școlar.

Mediul familial deține un loc central între factorii determinanți ai evoluției individului. Totodată, copilul este o ființă înzestrată

cu un uimitor potențial de dezvoltare, foarte receptiv la influențele externe-pozitive sau negative. EI nu este un adult în miniatură, ci

doar un candidat la umanizare. Luând în considerare acest lucru, dorim să subliniem rolul deosebit de important al familiei în procesul de

socializare al copilului, precum și al influenței familiei asupra performanțelor școlare ale acestuia.

Pornind astfel de la presupoziția că acei copii proveniți din categorii socioprofesionale favorizate din punct de vedere economic și

cultural sunt mai precoce , având rezultate școlare mult mai bune decât copiii proveniți din medii sociale defavorizate. Aceștia din

urmă obțin note mici aproape la toate materiile și intră într-o proporție mai redusă la liceu sau facultate, iar rata abandonului

scolar în rândurile lor este mai mare. Studiile efectuate până în prezent subliniază rolul esențial al variabilelor care caracterizează mediul

familial în reușita copiilor și influența mai mică a disparităților de ordin material sau pedagogic dintre diferitele unități de învățământ:

caracteristicile școlare ale acestora din urmă sunt mai puțin importante decât apartenența socială a"clientelei"lor. Nu școlile sunt acelea

care "fac diferența" ci originea indivizilor care le frecventează, în particular, nivelul de instruire al părinților .

Prof. DOROGHI MIHAELA

55

Deși în ziua de azi îl întâlnim destul de des, autismul rămâne încă un mister pentru foarte mulți dintre noi, chiar și pentru oamenii de știință.

Există o serie de prejudecăți și idei false cu privire la autism, precum:

Toți autiști sunt agresivi

Acest lucru nu poate fii generalizat. Că sunt autiști care pot fi agresivi și/sau să se automutileze, este foarte adevărat. De regulă însă,

acești autiști provin din familii dezorganizate, dezechilibrate, cu carențe afective sau care au fost abandonați.

Toți autiști au capacități extraordinare

Este foarte adevărat că unii dintre autiști au aptitudini deosebite ca: abilitatea de a canta la un instrument muzical, de a face puzzle-uri

imense într-un timp record, de a număra aproape instantaneu mici obiecte care cad pe podea, de a efectua operații matematice complexe, cu cifre mari, însă aceste cazuri sunt foarte izolate.

Persoanele cu autism preferă să fie izolate, singure și fără prieteni

Persoanele cu autism, ca toți oamenii de altfel, au nevoi și preferințe individuale de petrecere a timpului liber. Unii dintre ei preferă să fie

singuri în cea mai mare parte a timpului, alții caută companie. Ceea ce le lipsește lor, și îi diferențiază de noi ceilalți este abilitatea de a

interacționa cu ușurință cu cineva.

Autismul este o boală gravă și fără scăpare, încât nu se pot face prea multe lucrui pentru aceste persoane

Cu toții știm că autismul este o tulburare complexă, însă persoanele cu autism pot învăța abilități care să le permită să trăiască, să

muncească și să se distreze în cadrul comunității. Cu cât intervenim mai timpuriu, cu cât strategia noastră educațională este mai adecvată și

56

solidă și cu cât vom oferi mai corect informații despre autist tuturor persoanelor implicate în viața lui, cu atât îi vom asigura un cadru optim de

recuperare și integrare a lui.

Copii cu autism sunt retardați

Deși retardul mintal coexistă frecvent cu autismul, nu toții copii cu autism au retard mintal. Coeficientul de inteligență al copiilor cu autism poate varia de la foarte scăzut până la foarte ridicat.

Prof. DAN ELENA - ROMINA

57

Festivalul Internațional ,,Flori de Mai” a reunit și în acest an copii, părinți și profesori deopotrivă. În data de

19.05.2016 sala Teatrului Arcadia a fost plină de entuziasmul și bucuria copiilor care au urcat pe scenă în vederea prezentării unor

momente cu totul deosebite.

Ca de fiecare dată, partenerii noștri din țară sau din străinătate au avut posibilitatea să se înscrie și să participe cu momente, în

cadrul secțiunilor de dans, teatru, DVD-uri ori secțiunea expoziție.

La secțiunea ,,teatru”, elevii clasei a V-a A, de la C.Ș.E.I. ,,ORIZONT”, Oradea au prezentat o piesă ce a demonstrat

tuturor că prietenia nu cunoaște granițe, timp sau anotimp.

Coordonați de către prof. Cristea Cristina, Suciu Roxana, Bot Daniela și Șerfezeu Laura, elevii clasei a V-a au prezentat piesa

,,Arc peste timp”, în care au jucat rolul unor copii contemporani, întorși în timp, în anii '80, unde au întâlnit pionieri ce aveau

serbare la școală.

Elevii au obținut premiul III la secțiunea teatru, dar experiența scenică, aplauzele și felicitările primite i-au motivat să

muncească în continuare cu mai multă plăcere și entuziasm.

Prof. CRISTEA CRISTINA

Prof. SUCIU ROXANA

58

CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ

“ORIZONT”

ORADEA, BIHOR

STRADA TRAIAN LALESCU, NR.3

[email protected]

TEL/FAX: 0259 411865

mailto:[email protected]

Date post:	07-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

2015-2016În data de 21.04.2016 în sala de sport și pe terenul de sport a școlii noastre a avut...

Documents