187065734-55163820-comunicare

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare

http://slidepdf.com/reader/full/187065734-55163820-comunicare 1/45

Proiect finanţat deUNIUNEA EUROPEANA

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare


Material editat în cadrul proiectului „Program de dezvoltare a abilitățilorde viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian”,proiect implementat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistență FordaBuzău în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și AsistențăEducațională Buzău.

Autor: Lucia Olteanu

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare


Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian

COMUICAREA2

CUPRIS

1. Conceptul de comunicare........................................................................................................3

2. Elementele componente ale comunicării ................................................................................63. Forme ale comunicării ..........................................................................................................103.1 Comunicarea interpersonală............................................................................................113.2. Comunicarea intrapersonală ..........................................................................................173.3. Comunicarea verbală .....................................................................................................213.4. Paralimbajul ...................................................................................................................233.5. Comunicarea nonverbală ...............................................................................................24

4. Bariere în comunicare..........................................................................................................295. Ascultarea activă...................................................................................................................316. Comunicarea asertivă............................................................................................................36Bibliografie ...............................................................................................................................43

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA3

1. Conceptul de comunicare

„Dacă ar trebui să renunţ la toate darurile mele cu excepţia

unuia, m-aş hotărî să-l păstrez pe cel al vorbirii, căci el mi-ar

permite să le recuperez rapid pe toate celelalte”(Daniel Webster). Pornind de la aceste

cuvinte, putem afirma că nevoia de comu nicare este esenţială în cele mai variate arii ale

existenţei noastre.

A cumunica= a trăi

În nici un domeniu al vieţii şi activităţii umane existenţa şi manifestarea omului ca

fiinţă socială nu este posibilă fără comunicare. Comunicarea dă sens şi finalitate intenţiilor,

dorinţelor, aspiraţiilor, atitudinilor şi acţiunilor noastre, le face inteligibile pentru ceilalţi, în

aceeaşi măsură în care fiecare dintre noi percepem modul de manifestare al celorlalţi faţă de

noi prin comunicare. Natura şi modul de manifestare a relaţiilor de comunicare dintre oameni

sunt atât de diversificate, atât de complexe şi de structurate, încât putem spune că omul

trăieşte, de fapt, într-un mediu comunicaţional omniprezent, care-i structurează şi-i afectează

viaţa în fiecare clipă.

Când intenţionăm să vorbim despre comunicare, observăm aproape imediat un fenomen

interesant: termenul de comunicare se prezintă sub forma unei aglomerări conceptuale,

cuprinzînd un mare număr de ştiinţe. Comunicarea poate astfel să capete accentele unor

definiţii lingvistice, psihologice şi psihosociale, filosofice, matematice, pedagogice. Fiecare

domeniu al cunoaşterii are definiţia sau definiţiile lui referitoare la comunicare.

Definiţii ale comunicării

Aşa cum susţin majoritatea autorilor de lucrări de specialitate, elaborarea unei definiţii

suficient de precise, care să cuprindă toate aspectele fenomenului este extrem de dificilă.

Fiecare autor defineşte comunicarea în funcţie de contexte determinate, de perspectiva

ştiinţifică, precum şi de modelul de comunicare avut în vedere.

• Termenul “a comunica” are, în Dicţionarul explicativ al limbii române, sensul de “a

face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune”, dar şi “a se pune în leg ătur ă , în

contact cu …”.Din primul sens desprindem nemijlocit ideea de act liniar, între un

comunicator şi un receptor; cel de-al doilea sens situează comunicarea într-un context mult

mai larg, acela al interacţiunii dintre oameni.

• Comunicarea este procesul în care oamenii îşi împărtăşesc informaţii, idei şi

sentimente.(Hybels, Weaver)

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA4

• Comunicarea este procesul prin care o parte-numită emiţător- transmite

informaţii(un mesaj) unei alte părţi-numită receptor.(Baron)

• Comunicarea se referă la acţiunea, cu una sau mai mute persoane, de trimitere şi

receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc într-un context, presupune

anumite efecte şi furnuzează oportunităţi de feedback.( DeVito)

• Comunicarea este un proces în care fiecare parte o influenţează pe cealaltă în

fiecare clipă. Procesul comunicării este întotdeauna schimbător, dinamic şi reciproc.(Ross)

Axiome ale comunicării (principii ale comunicării)

1. Comunicarea este inevitabilă

Comunicarea nu are loc numai atunci când este planificată sau conştientă. Comunicăm

numeroase mesaje chiar şi atunci când nu avem intenţia de a comunica şi nu suntem mereu

conştienţi de ceea ce comunicăm. Comunicăm în mod constant şi în mai multe moduri.

Variaţiile de ton, de ritm, accentuarea unor cuvinte, expresia feţei, gesturile sunt componente

ale comportamentului de comunicare, având anumite semnificaţii.2. Comunicarea este un proces ce se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi

relaţional.

Orice comunicare presupune:

• vehicularea unui conţinut informaţional;

• relaţie între persoanele care comunică.

3. Comunicarea este un proces continuu.

Comunicarea trebuie înţeleasă ca un flux neîntrerupt de schimburi informaţionale între parteneri. Comunicarea nu poate fi tratată în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns.

Procesul de comunicare e tranzacţional. Comunicarea este continuă, iar mesajele se

intercondiţionează într-o manieră complexă. Orice situaţie de comunicare are un trecut, un

prezent şi un viitor. Chiar dacă nu am mai întâlnit pe cineva înainte, comunicarea cu acea

persoană este afectată de trecut, deoarece comportamentul nostru comunicaţional se bazează

pe experienţa trecută. De asemenea, viitorul poate influenţa actul comunicării, căci dacă

dorim ca o relaţie să continue, adoptăm o conduită comunicaţională în consecinţă.4. Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie una analogică.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA5

Modalitatea lingvistică de comunicare este una de natură digitală; comunicarea

nonverbală(postura, gesturile, mimica, inflexiunile vocii, ritmul şi intonaţia vorbirii,etc) - are

un caracter analogic.

5. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, după cum se întemeiază

pe egalitate sau diferenţă. Relaţiile interumane se bazează fie pe egalitate, fie pe diferenţă. Înrelaţiile de la egal la egal, partenerii au tendinţa să adopte un comportament în oglindă,

interacţiunea lor fiind denumită simetrică.

Alteori, comportamentul unuia dintre parteneri îl poate completa pe al celuilalt-

interacţiune complementară. Profesorul şi studentul la cursuri, medicul şi pacientul pe timpul

consultaţiei, vânzătorul şi cumpărătorul pe durata negocierii preţului produsului elimină din

start posibilitatea realizării egalităţii în comunicare.

6.

Comunicarea este ireversibilă- odată produsă, nu mai putem interveni asupra ei.Chiar dacă încercăm să atenuăm efectul unor mesaje, declarând că ne retragem cuvintele

sau venim cu explicaţii, completări, precizări, efectul spuselor noastre s-a produs. Să nu ne

iluzionăm crezând că revenirea asupra mesajelor transmise le-ar putea anihila efectele. În

relaţiile interumane trebuie să avem grijă să nu spunem niciodată lucruri pe care riscăm să le

regretăm mai târziu- mai ales în situaţiile de conflict.

7. Comunicarea presupune procese de acomodare şi ajustare.

Eficacitatea comunicării depinde în mare măsură şi de surprinderea exactă a sensului

cuvintelor folosite de interlocutor. Experienţa de viaţă a fiecăruia dintre noi, dar şi diferenţele

culturale determină necoincidenţa sensurilor pe care locutori diferiţi le conferă aceloraşi

cuvinte. Pentru ca înţelegerea să se realizeze, este necesar un proces de ajustare şi acomodare

cu codurile de exprimare ale celuilalt, cu deprinderile sale lingvistice.

AplicaţieSe lucrează pe grupe(5-6 membri). Fiecare grup îşi va alege de la început un lider şi va

discuta un număr de caracteristici pozitive şi negative ale comunicării; numărul acestor

caracteristici(atât cele pozitive, cât şi cele negative) va trebui să fie egal cu numărul grupurilor

în care s-a divizat colectivul de cursanţi. După ce fiecare grup va fi stabilit aceste

caracteristici, fiecare lider va trebui să explice de ce grupul lui a considerat importante acele

caracteristici pozitive şi negative pentru modul în care conceptualizează termenul de

comunicare.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare


8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA7

Tipuri de ascultare a mesajului:

•••• ascultarea pentru aflarea de informaţii;

•••• ascultarea critică;

•••• ascultarea reflexivă;

•••• ascultarea pentru divertisment, etc.În mod curent nu se identifică un singur mod de ascultare, la un receptor fiind vorba de

o îmbinare între toate aceste tipuri.

3. Mesajul presupune un mozaic de informaţii obiective, judecăţi de valoare care privesc

informaţiile (subiectiv) şi judecăţi de valoare şi trăiri personale în afara acestor informaţii.

Uneori, mesajele trimise pot fi contradictorii(fie că provin din diferite surse, fie că

provin de la aceeaşi sursă, dar din forme de comunicare diferite). De aceea, în momentul în

care emiţătorul îşi gândeşte mesajul, este important ca acesta să fie generat dintr-o perspectivăempatică, în sensul că este utilă o proiecţie în care respectivul ascultător va recepţiona mesajul

când acesta va fi transmis efectiv. Mai precis, este vorba de un repertoriu comun.

Decodarea presupune descifrarea sensului mesajului primit, fiind operaţiunea

corespunzătoare codării, la nivelul receptorului de această dată. Pentru a se produce o

decodare corectă, receptorul trebuie să se afle în posesia codului adecvat. Dacă unele mesaje

sunt clare şi permit o unică interpretare, altele dimpotrivă, sunt destul de ambigue(ex:

comunicarea artistică).Forme ale mesajului:

• mesajul care există în mintea emiţătorului;

• mesajul care este transmis de emiţător;

• mesajul care este interpretat(decodat de receptor);

• mesajul care este reamintit de acesta.

4. Feedback-ul include toate mesajele verbale şi nonverbale pe care o persoană le transmite

în mod conştient sau inconştient ca răspuns la comunicarea altei persoane.Tipuri de feedback:

a) Feedbackul evaluativ - presupune să dezvoltăm o opinie despre o problemă aflată în

discuţie, să efectuăm o judecată bazată pe propriul sistem de valori. Se disting:

•••• feedbackul pozitiv – încearcă să menţină comunicarea în direcţia în care se află deja;

•••• feedbackul negativ - ajută la eliminarea comportamentelor de comunicare nepotivite;

•••• feedbackul formativ – un tip special de feedback negativ(„eu văd situaţia...”; „se

pare că....”)

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA8

b) Feedbackul nonevaluativ – se foloseşte atunci când vrem să aflăm mai multe despre

sentimentele unei persoane sau vrem să o ajutăm să-şi formuleze anumite păreri asupra unui

subiect anume.

5. Canalul de comunicare reprezintă calea care permite difuzarea mesajului ;

• presupune o coerenţă de comunicare între emiţător şi receptor;• este principalul spaţiu pentru factorii perturbatori.

6.Contextul comunicării reprezintă cadrul (fizic şi psihopedagogic) în care se produce

comunicarea, fiind definit de trei caracteristici: proximitatea, similaritatea şi apartenenţa la

grup.

Dimensiuni ale contextului:

•••• dimensiunea fizică - ansamblul elementelor din mediul înconjurător;

•••• dimensiunea psihosocială - rolurile participanţilor, elementele de cultură socială,apartenenţa la diferite grupuri, mentalităţi, etc;

•••• dimensiunea temporală - include timpul istoric şi timpul zilei.

Modele ale procesului comunicării

Unul dintre modelele cele mai cunoscute ale comunicării este cel propus de către C.

Shannon şi W. Weaver încă din 1949, dar care a fost adaptat ulterior prin faptul că s-a acordat

elementului de feedback o importanţă deosebită, fapt ignorat de autorii iniţiali ai modelului.

Figura 1. Procesul comunicării. Adaptare după modelul lui Shannon şi Weaver

Dobândire Transmitere Ataşarea unui înţeles informaţiei

Emiţător Codare Mesaj şi mediu Decodare Receptor

Perturbări, zgomote şi alţi factori externi

Feedback

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA9

Un alt model interesant este acela oferit de David K. Berlo, denumit şi modelul SMCR

(Sursă, Mesaj, Canal, Receptor). Acest model este relevant prin faptul că prezintă un echilibru

dinamic al actului de comunicare, deoarece vizează dezvoltarea unor atitudini pozitive la

ambii parteneri comunicaţionali.

Reprezentarea grafică a acestui model de comunicare, de asemenea adaptat în timp,este:

Figura 2. Adaptare după modelul SMCR al lui Berlo privind comunicarea

Aplicaţie

Un exerciţiu adaptat după Harold Leavitt şi Roland Mueller presupune desemnarea a

doi parteneri, unul oferind celuilalt instrucţiuni pentru a realiza un desen(la alegere) în trei

condiţii:

(1) staţi spate în spate cu partenerul, iar dumneavoastră îi explicaţi desenul pe care îl aveţi înfaţă, fără să priviţi ceea ce face el, fără alte instrucţiuni cu privire la desen şi fără ca el să aibă

voie să spună ceva din ceea ce face(feedback zero); (2) descrieţi o altă imagine, întorcându-

vă cu faţa spre partener(acesta rămânând cu spatele spre dumneavoastră)şi putând comenta

ceea ce desenează, fără ca partenerul acestuia să aibă voie să facă, la rândul său, vreun

comentariu( feedback limitat); (3) alegeţi un alt desen pe care partenerul să-l reproducă, dar

de data asta staţi faţă în faţă şi fiecare dintre dumneavoastră poate să facă orice comentarii

doreşte(feedback liber). La final, comparaţi cele trei desene executate de partener cu

originalele şi observaţi rolul feedbackului în procesul de comunicare.

Deprinderi decomunicare

Atitudini

Cunoştinţe

Sistem social

Cultură

Miros

Atingere

Auz

Văz

Gust

Deprinderi decomunicare

Atitudini

Recunoaşteri

Sistem social

Cultură

Elemente

CO

NŢI

NUT

Structură

COD

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA10

Desenul chinezesc

• Participanţii fac şiruri egale ca număr şi stau unul în spatele celuilalt. Formatorul

arată ultimului din fiecare şir un desen simplu şi cere apoi ca desenul prezentat să fie schiţat -

cu ajutorul degetului arătător- pe spatele participantului din faţa sa - care nu l-a văzut anterior

şi deci nu ştie despre ce-i vorba.• Apoi acesta trasează la rândul său ce a simţit, pe spatele persoanei din faţă şi tot aşa

pâna când este atins primul din şir, care va desena pe o bucată de hârtie ceea ce a înţeles.

• Hârtia este arătată şirului, cel mai în măsură să aprecieze corectitudinea mesajului

(în afara formatorului) fiind cel care a văzut desenul original şi a iniţiat transmiterea.

3. Forme ale comunicăriiLiteratura de specialitate distinge o mare varietate de forme ale comunicării, care

rezultă din diversitatea criteriilor de clasificare a acestora. Luminiţa Iacob enumeră şase

criterii de clasificare :

a) criteriul partenerilor:

• comunicarea interpersonală;

• comunicarea intrapersonală;

• comunicarea în grup mic;

• comunicarea publică.

b ) după statutul interlocutorilor :

• comunicarea verticală;

• comunicarea orizontală.

c ) după codul folosit :

• comunicarea verbală;

• comunicarea paraverbală;

• comunicarea nonverbală;

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA11

• comunicarea mixtă.

d ) după finalitatea actului comunicării :

• comunicarea accidentală;

• comunicarea subiectivă;

• comunicarea instrumentalăe ) după capacitatea autoreglării:

• comunicarea lateralizată (unidirecţională);

• comunicarea nelateralizată.

f ) după natura conţinutului:

• comunicarea referenţială;

• comunicarea operaţional-metodologică;

• comunicarea atitudinală.Analiza asupra comunicării se poate focaliza pe trei perspective fundamantale :

a ) din punct de vedere organizaţional:

• comunicarea verticală;

• comunicarea orizontală.

b ) din perspectiva codului folosit:

• comunicarea verbală;

• paralimbajul;• comunicarea nonverbală;

• metacomunicarea.

c ) din perspectiva partenerilor :

• comunicarea intrapersonală (cu sine insusi);

• comunicarea interpersonala (cu o altă persoană);

• de grup (cu un număr de alte persoane);

• publică (cu un număr mare de persoane).

3.1 Comunicarea interpersonală

Această formă a comunicării se referă la dialogul dintre doi interlocutori.

Obiectivele principale ale unei comunicări interpersonale sunt:

1. Cunoaşterea lumii exterioare, prin schimb de informaţii cu semenii, proces care îi oferă

subiectului ocazia de a adăuga experienţei sale personale o parte a experienţei acumulatede cei cu care intră în relaţii interpersonale.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA12

2. Stabilirea şi menţinerea de relaţii semnificative cu alte fiinţe umane, în scopul satisfacerii

unor nevoi fundamentale precum solidaritatea, prietenia sau dragostea.

3. Influenţarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor, credinţelor, atitudinilor sau a

conduitei interlocutorului

4. Ajutorarea semenilor, fie în plan cognitiv prin consiliere, informare, învăţare, fie în planulafectivităţii, atunci când aceştia au nevoie de consolare, susţinere morală.

Condiţiile comunicării interpersonale eficiente

Bunul mers al comunicării interpersonale depinde de respectarea unui număr de

condiţii, dintre care cele mai importante sunt:

1. Francheţea. Nimic nu este mai supărător într-o conversaţie decât să constaţi că

interlocutorul e nesincer, că încearcă să te inducă în eroare asupra sentimentelor şi intenţiilorsale, să te manipuleze pentru a obţine anumite avantaje personale. Dimpotrivă, o atitudine

deschisă, lipsită de ascunzişuri, îţi câştigă încrederea, chiar şi atunci când opiniile exprimate

îţi contrazic propriile convingeri. A fi sinceri nu înseamnă neapărat să faci confidenţe

neîngrădite, povestindu-i celuilalt întreaga ta viaţă, ci numai să îi furnizezi acele elemente din

zona ascunsă a „ferestrei lui Johari” care au relevanţă pentru întâlnirea respectivă.

Este bine să manifeşti francheţe şi în ipostaza de receptor, în sensul de a reacţiona cu

maximă onestitate la mesajele interlocutorului. Există oameni care la aceeaşi întrebare dau

răspunsuri diametral opuse, în funcţie de persoana care îi chestionează.

2. Solicitudinea. Constă în disponibilitatea de a-ţi ajuta interlocutorul cu o vorbă sau/şi cu o

faptă. Prin manifestarea ei, relaţia are, neîndoielnic, numai de câştigat.

3. Empatia. Este „abilitatea specific umană de transpunere psihologică a eului în psihologia

celuilalt”. Ea presupune „pătrunderea imaginativă a unui individ în gândirea, trăirea, modul de

a acţiona al altuia”, prin intermediul unui fenomen de rezonanţă, de comunicare afectivă.

Participarea la emoţiile interlocutorului nu înseamnă însă că simţi ceva pentru el, căci

empatia este altceva decât simpatia. Poţi empatiza chiar cu o persoană care te urăşte,

identificarea mentală cu ea furnizându-ţi în acest caz o armă redutabilă, deoarece îţi permite

să anticipezi mişcările adversarului. Un boxer neempatic nu va putea para eficient loviturile

ce i se pregătesc şi va fi prins mereu pe picior greşit. În comunicare, empatia prezintă

avantajul că ne face mai înţelegători, întrucât plasarea pe poziţia interlocutorului îngrădeşte

tendinţa noastră de a judeca nuanţat comportamentul acestuia şi ne îndeamnă să acordăm

circumstanţe atenuante chiar şi faptelor şi atitudinilor care ne şochează la prima vedere.

4. Atitudinea pozitivă. Ideal este ca aceasta să se reflecte asupra a trei componente ale

interacţiunii. E vorba, în primul rând, de o părere favorabilă despre interlocutor. Ea nu trebuie

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA13

să rămână însă la nivelul unei simple dispoziţii sufleteşti neexteriorizate, ci este necesar să fie

comunicată explicit partenerului, pentru că astfel îl vom face să se simtă mai în largul său, să

participe mai activ la interacţiune şi să fie mai înclinat către autodezvăluire, cu urmări

benefice asupra înţelegerii reciproce.

De un real folos pare să fie şi atitudinea pozitivă a emiţătorului faţă de propria persoană. Deşi, de la un punct încolo, stima exagerată de sine se poate transforma într-o

piedică în calea bunei comunicări(„aerele”unui vorbitor infatuat pot genera reacţii de

respingere faţă de persoană şi de mesajul său), încrederea receptorului depinde şi de măsura în

care emiţătorul se autoevaluează.

În al treilea rând este de dorit ca sentimentul pozitiv să se manifeste şi în raport cu

situaţia de comunicare însăşi. Rareori vei continua o conversaţie dacă observi că schimbul de

idei respectiv nu este agreat de interlocutor, că îl plictiseşte sau îl enervează. Reacţiile de acestfel îţi creează senzaţia că este o discuţie neplăcută şi e normal să încerci să curmi cât mai

repede dialogul început.

5. Egalitatea. Este conceptul care ridică cele mai mute probleme, din cauza definiţiei sale

vagi şi a accepţiunilor improprii în care a fost adesea folosit. Într-adevăr, în afara matematicii,

unde egalitatea se limitează la domeniul strict al cantităţii, termenul posedă un mare grad de

ambiguitate. Egalitatea între oameni are prea puţin de a face cu definiţia riguroasă a egalităţii,

pentru că nu se mai referă, de data aceasta, la aspecte măsurabile(nimeni nu a pretins vreodată

că oamenii ar fi egali ca statură, greutate sau coeficient de inteligenţă), ci doar la revendicarea

unui tratament nediscriminatoriu, adică la o „egalitate în drepturi”. Aptitudinile diferite ale

oamenilor vin mereu în contradicţie cu nobila aspiraţie de a asigura fiecărui membru al

colectivităţii condiţii identice de afirmare.

Întrebarea care se pune este: în ce sens putem vorbi despre egalitatea ca o condiţie a

comunicării eficiente? Putem pretinde egalitatea în privinţa rolurilor de vorbitor şi ascultător:

niciunul dintre participanţi nu trebuie să monopolizeze rolul de emiţător, împiedicându-l pe

celălalt să îşi exprime şi el propriul punct de vedere. Acordarea acestui drept constituie un

semn de respect pentru interlocutor şi o ipostază a egalităţii în conversaţie.

O alta constă în adaptarea expresiei verbale la nivelul de pregătire al partenerului de

dialog. Recurgerea la un vocabular pe care, în mod evident, interlocutorul nu îl stăpâneşte,

încalcă principiul egalităţii, denotând snobism şi dispreţ faţă de semeni.

Percepţia interpersonală

Omul se mişcă într-o lume complexă, de obiecte şi persoane, o lume care este în

acelaşi timp fizică, socială şi culturală. Zilnic interacţionăm, într-un fel sau altul, cu persoane

de diferite vârste, condiţii sociale, cu feluri de a fi diferite, cu reacţii mai mult sau mai puţin

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA14

previzibile: îi privim în trecere pe stradă sau în alte locuri publice, îi salutăm pe cei cunoscuţi,

purtăm discuţii. În fiecare moment, mintea noastră recepţionează şi prelucrează o multitudine

de informaţii despre "celălalt", pe baza cărora încercăm să cunoaştem persona, să îi înţelegem

felul de a fi, motivele, intenţiile şi, astfel, să putem anticipa reacţiile sale.

Elemente de conţinut ale impresiei interpersonalePrima impresie pe care ne-o facem despre o persoană este legată de o serie de aspecte

ale înfăţişării şi comportamentului său:

• Fizionomia Fiecare dintre noi avem tipuri de fizionomie care "ne plac / nu ne plac" şi

care constituie repere în evaluarea fizionomiei celuilalt: asemănarea cu "tipul pozitiv" duce la

o impresie favorabilă, în timp ce asemănarea cu "tipul negativ" duce la o impresie

defavorabilă.

• Expresia feţei este dată nu numai de exprimarea afectelor şi emoţiilor momentului, ci şi de

"sedimentarea", în timp, a celor mai frecvente expresii emoţionale în ridurile de expresie:

persoanele cu riduri la colţurile externe ale ochilor sunt percepute ca mai simpatice, deoarece

aceste riduri sunt asociate expresiei zâmbitoare a feţei; persoanele cu cute verticale pe frunte

sunt percepute ca dominatoare şi autoritate (expresie asociată atitudinilor imperative); cele cu

cute orizontale - ca naive şi nu prea inteligente (expresia asociată mirării, nedumeririi); cele

cu cute în forma literei Ω (omega) între sprâncene - ca melancolice; cele cu cute în jurul gurii

- ca pretenţioase şi veşnic nemulţumite (gura "pungă") ş.a.m.d.

• Statura şi conformaţia corpului Există o întreagă tipologie psihosomatică care a rezistat

de-a lungul timpului şi care a fost un punct de plecare pentru cercetările de psihofiziologie, de

psihologia personalităţii, de neuro-psiho-endocrinologie; se consideră că oamenii înalţi şi

slabi sunt "moi", lipsiţi de vlagă şi stângaci, cei mici şi slabi sunt dinamici şi ambiţioşi, cei

graşi - veseli şi buni, cei slabi - posaci şi răutăcioşi etc.

• Postura face parte din mijloacele de comunicare nonverbală şi, la fel ca şi în cazul

expresiilor emoţionale, în timp, se consolidează posturi specifice care sunt interpretate ca

trăsături de personalitate: capul ţinut plecat şi spatele gârbovit sunt interpretate ca depresie şi

umilinţă, capul dat pe spate şi spatele drept ca aroganţă, mândrie, autoritate ş.a.m.d.

• Gesturile fiind elemente ale conduitei expresive "vorbesc" de la sine despre trăirile

afective şi despre temperamentul unei persoane, la fel ca expresia şi postura: o persoană care

gesticulează amplu, intrând în spaţiul nostru personal sau chiar intim este percepută ca

impulsivă, autoritară/agresivă; gesturile puţine indică stăpânire de sine sau temperament

flegmatic; mersul apăsat este semn de hotărâre, fermitate, furie; mersul pe vârfuri - fire

flexibilă, dinamică sau chiar intrigantă; paşii "târşiţi" indică lene sau depresie etc.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA15

• Îmbrăcămintea este un însemn al diferenţierii sociale, dar totodată constituie un mod de

exprimare al persoanei: putem deduce statusul socio-economic şi chiar ocupaţia unei

persoane după tipul de îmbrăcăminte pe care îl poartă - persoanele cu un status economic

ridicat îşi "afirmă" constant acest status, purtând haine scumpe, elegante şi de bună calitate,

persoanele cochete au un mod special de a fi elegante şi de a atrage atenţia persoanelor de sexopus, prin croiala îmbrăcămintei, culorile pe care le poartă, accesorii etc. Prin îmbrăcăminte

comunicăm celorlalţi aşteptările noastre asupra modului în care dorim să fim trataţi: un

costum clasic comunică dorinţa noastră de a relaţiona la nivelul oficial, o îmbrăcăminte mai

puţin "formală" poate fi interpretată ca intenţie de a da o notă mai caldă, mai personală

relaţiei.

• Vocea comunică prin înălţime, timbru şi intonaţie, informaţii despre starea afectivă de

moment, dar pe baza acestor informaţii facem inferenţe şi despre felul de a fi al unei persoaneîn general: o voce ascuţită, răstită, va fi interpretată ca aparţinând unei persoane labile

emoţional şi revendicative; o voce joasă, ca expresie a unei firi calme şi cumpătate, intonaţia

vioaie ca dinamism ş.a.m.d.

Distorsiuni în perceperea celuilalt

Categorizarea şi generalizarea simplifică procesele de prelucrare a informaţiei,

ajutând la o mai bună înţelegere a celuilalt, dar sunt totodată şi surse de eroare. Cunoaşterea

celuilalt se supune aceloraşi greşeli ca şi gândirea în general: interpretarea datelor unei

observaţii superficiale, rememorarea infidelă, premisele eronate, deducţiile greşite,

prejudecăţile, proiecţia.

Iată câteva din cele mai frecvente erori în cunoaşterea interpersonală datorate

subiectului(a celui care percepe):

• Schematizarea constă în simplificarea exagerată a celor percepute.

• Proiecţia este atribuirea de către subiect a unor trăsături, intenţii, trăiri care sunt de fapt ale

lui, fie prin similaritate (persoanele agresive cred că ceilalţi sunt agresivi, pedanţii exagerează

importanţa pedanteriei la alţii), fie prin complementaritate (persoanele tăcute supraapreciază

comunicativitatea).

• Efectul de halou. Interpretarea indicilor se face în funcţie de informaţii / experienţe

anterioare: persoanele cu funcţii mai înalte sunt percepute ca fiind mai inteligente decât cele

fără funcţii; persoanele frumoase/atractive fizic sunt percepute ca fiind mai inteligente şi mai

bune decât cele antipatice.

• Inerţia perceptivă constă din interpretarea comportamentului actual prin prisma celor

anterioare (efect de primacitate), existând o disociere între evoluţia reală a comportamentului

celuilalt şi perceperea şi interpretarea corectă a acestor schimbări.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA16

• Ecuaţia personală Unele persoane au tendinţa de a fi constant binevoitoare şi indulgente

în judecarea celorlalţi, pe când altele sunt constant prudente şi exigente.

• ormele de grup la care se raportează subiectul constituie cadre sociale de evaluare a

comportamentului celuilalt: un oltean cu un comportament vioi şi expansiv poate fi perceput

ca impertinent sau agresiv într-un grup de ardeleni (există o discrepanţă între normele de grupconform cărora se comportă olteanul şi cele după care este interpretat comportamentul său).

Efecte de distorsiune datorate obiectului percepţiei :

• Trăsăturile de personalitate manifestate în comportament pot induce modificări ale

percepţiei: persoanele arogante par mai înalte, persoanele umile par mai scunde, persoanele

vesele par mai frumoase.

• Intenţia de disimulare sau suprasimulare a exprimării emoţionale poate "păcăli"

percepătorul neavizat. Există persoane care au un grad ridicat de autosupraveghere (self-monitoring) asupra propriului comportament (se pot preface foarte uşor) şi persoane care nu

sunt autocontrolalte sau care consideră că este mult mai important să se arate aşa cum sunt în

realitate.

Aplicaţie

Portretul unui necunoscut

Subiect: Percepţia interpersonală: prima impresie.

Obiectiv: Participanţii vor fi capabili să analizeze indicii perceptivi carecontribuie la formarea primei impresii şi să identifice posibilelesurse de distorsiune.

Condiţii: Participanţilor li se cere să observe, timp de 5 minute, imaginea unei persoane necunoscute şi să consemneze primele impresiile.

Durată: 10-15 minute.

Desfăşurare: Se lucrează pe grupe.Se solicită ca raportorul fiecărei grupe să prezinte “portretulnecunoscutului".Sunt evidenţiate trăsăturile de personalitate atribuite şi

particularităţile de înfăţişare pe care s-a bazat atribuirea respectiveitrăsături.Se cere participantului să identifice posibilele surse de distorsiuneaparţinând subiectului sau obiectului.Se sintetizează elementele comune ale contribuţiilor şi se cerimpresii despre capacitatea personală de formare a unei primeimpresii nedistorsionate.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA17

3.2. Comunicarea intrapersonală

Comunicarea intrapersonală se referă la gânduri, la sentimente, la modul în care ne

vedem pe noi înşine. In această situaţie suntem simultan emiţători şi receptori ai comunicării.

Procesul de comunicare intrapersonală este influenţat de toate celelalte tipuri de comunicare.

Relaţia dintre comunicarea intrapersonală şi mediul comunicaţional extern este o relaţie

bilaterală şi adaptativă, în sensul că, simultan, transformările la nivelul comunicării

intrapersonale oferă surse de schimbare pentru mediul comunicaţional însuşi.

Factorii de natura psihologică ce afectează comunicarea intrapersonală sunt:

personalitatea, motivaţia, experienţa anterioară, scopurile, expectaţiile, interesele, pregătirea,

abilităţile, inteligenţa, învăţarea.

Comunicarea intrapersonală trebuie să se bazeze pe o atitudine pozitivă faţă de propria

persoană. Persoanele care au o părere negativă faţă de sine comunică în mod inevitabil aceste

sentimente spre ceilalţi şi este probabil ca aceştia să dezvolte sentimente negative similare.

Elementul cheie în gândirea pozitivă este următorul: îndreptarea comunicării cu sine însuşi

spre succes, şi nu spre eşec; astfel, atunci când ne confruntăm cu o situaţie dificilă, trebuie să

spunem „voi câştiga” în loc de „probabil o să pierd”.

Fiecare individ simte nevoia să intre în „dialog cu sine" pentru a-şi limpezi anumite

lucruri, situaţii, relaţii, înainte de a le clarifica cu ajutorul celorlalţi. Individul se întreabă şi îşi

răspunde, analizează, reflectează, ia decizii, repetă în gând mesajele destinate altora. Din

punctul de vedere al formării şi dezvoltării personalităţii, acest dialog cu sine constituie o

practică terapeutică de tip intelectiv şi emoţional: a pune problemele mai întâi în raport cu

propria conştiinţă înseamnă o purificare cognitivă, dar şi o descărcare emoţională.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA18

AplicaţieFereastra JOHARI

Subiect: Percepţia interpersonală în situaţia de grup: imagine de sine

Obiectiv: Participanţii vor fi capabili să analizeze diferenţele dintre imaginea desine şi imaginea altora despre ei şi să identifice aspectele comune,ignorate şi ascunse.

umăr departicipanţi:

Participanţii vor fi grupaţi câte 5.

Mijloace şimateriale:

coli de hârtie A4.

Desfăşurare 1.

Se constituie grupurile de câte 5 persoane.2. Se cere fiecărui participant să rupă una din foi în 4 sferturi şi săscrie pe fiecare petic de hârtie numele câte unuia din ceilalţi 4 membriai grupului.

3. Fiecare participant scrie pe foaia cu numele colegului un "portret"format din 5 atribute.

4. Fiecare participant remite celorlalţi 4 "portretul" astfel realizat şi primeşte, la rândul său, portretul pe care i l-a făcut fiecare coleg.5. Profesorul desenează pe tablă schema "Ferestrei Johari", explicăsemnificaţia fiecărei arii (deschisă, oarbă, ascunsă, necunoscută) şi dăinstrucţiuni despre modul de completare a ariilor.

6. Participanţii desenează, fiecare pe foaia sa, aceeaşi schemă şicompletează ariile ferestrei proprii prin confruntarea "autoportretului"cu "portretele" făcute de colegi.

7. După completarea ferestrei, fiecare membru al grupului poate cerelămuriri colegilor în privinţa ariei oarbe ("Ce anume din înfăţişarea /comportamentul meu te-a făcut să mă vezi aşa?").

8. Participanţii vor fi stimulaţi să reflecteze la aria oarbe ("de ce nu-midau seama de aceste trăsături?", "De ce le văd altfel decât ceilalţi?").

9. Participanţii vor fi stimulaţi să-şi analizeze aria ascunsă ("Ce motiveam să ascund aceste însuşiri?", "Cât de transparent / opac sunt?").

10.(Facultativ) Participanţii vor face o analiză calitativă a ariilor:

deschisă, oarbă, ascunsă.11.(Facultativ) Autoevaluare pe baza conţinutului celor trei arii ("Cinesunt eu şi cum mă văd alţii?").

12.Se cere participanţilor să discute impresiile pe care le-au produsschimburile de informaţii despre imaginea de sine.

Scopul general al acestui exerciţiu este de a spori obiectivitatea percepţiei de sine şi a

percepţiei celuilalt prin conştientizarea tendinţelor de distorsiune în formarea impresiei. În

percepţia interpersonală, fiecare "actor" al procesului este centrat pe receptarea / expunereaunor caracteristici şi ignorarea altora.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA19

Eu ştiu Eu nu ştiuCeilalţi ştiu ARIA DESCHISĂ ARIA OARBĂ

Ceilalţi nu ştiu ARIA ASCUNSĂ ARIA NECUNOSCUTĂ

Schema ferestrei JOHARI

Aria deschisă cuprinde însuşirile evidente atât pentru subiect, cât şi pentru ceilalţi.

Aceste însuşiri pot avea în vedere aspecte dintre cele mai variate, mergând de la înfăţişarea

fizică, nume, vârstă, ocupaţie, până la sentimente, atitudini, convingeri, idei, etc. Atunci când

această zonă are o suprafaţă redusă (număr mic de însuşiri pe care le prezentăm celorlalţi în

mod explicit), fie că percepem situaţia ca "nesigură", "ameninţătoare" şi avem tendinţa de a ne

"expune" cât mai puţin pentru a ne proteja, fie că nu avem abilităţi sociale care să favorizeze o

bună comunicare (stângăcie în relaţionare). Mărirea suprafeţei se poate realiza prin dezvăluire

(oferirea de informaţii despre noi înşine şi reducerea ariei ascunse) şi prin feedbackul

celorlalţi (acceptarea / receptivitatea faţă de informaţia furnizată de ceilalţi şi reducerea ariei

oarbe).

Aria oarbă cuprinde însuşiri de care nu suntem conştienţi, dar care sunt evidente

pentru ceilalţi. Existenţa acestora este explicabilă prin faptul că avem tendinţa de a ignora

acele informaţii care ne ameninţă imaginea de sine, ceea ce afectează obiectivitatea percepţiei

pe care o avem despre noi înşine. În condiţii speciale suntem dispuşi să admitem astfel de

informaţii, dar numai de la persoane pe care le cunoaştem bine şi cărora nu le atribuim

reavoinţă. Un număr mare de însuşiri cuprinse în această arie indică necunoaşterea de sine şi

subiectivitatea.

Aria ascunsă păstrează micile sau marile noastre secrete personale. Fiecare dintre noi

are aspecte ale personalităţii pe care nu le dezvăluie cu uşurinţă, pentru că le consideră ca

ţinând de intimitatea sa. Există oameni capabili şi dispuşi să se destăinuie oricui, fărădiscernământ. Alături de aceştia întâlnim şi persoane care, de teama respingerii, a ironiilor, se

închid în ei, refuzându-le celorlalţi orice posibilitate de acces la zona lor ascunsă. Omul

echilibrat şi raţional ştie însă cui şi ce trebuie să mărturisească. O bună comunicare presupune

autodezvăluiri selective.

Aria necunoscută. există însuşiri pe care nu ni le cunoaştem şi pe care nici ceilalţi nu

le văd, dar care pot "ieşi la suprafaţă" în situaţii limită.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA20

Aplicaţie

STEAUA RESPECTULUI DE SINE

Numele şi prenumele:_________________________Vârsta: _____________

CIESUT

EU?

Trei lucruri pozitive care măcaracterizează :

Două motive pentru care oamenii măapreciază:

Persoanele cele mai importante dinviaţa mea sunt:

Trei lucruri de caresunt mândru:

Două lucruri pe care aş dori să leschimb la mine:

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA21

3.3. Comunicarea verbală

In concepţia lui Hybels şi Weaver, limbajul reprezintă un ritual care se petrece atunci

când ne aflăm într-un anumit mediu în care este aşteptat de la noi un răspuns convenţional.

Aceste ritualuri ale limbajului sunt învăţate din copilărie şi depind de anumite obiceiuri direct

raportate la o anumita cultură şi comunitate; totodată sunt învăţate obiceiurile de limbaj

corecte sau incorecte. Ulterior, individul învaţă să folosească cuvintele în funcţie de mediul în

care se află. Acesta reprezintă un prim pas în direcţia specializării limbajului. În timp, în

funcţie de diferite cunoştinţe asimilate, persoana poate utiliza tipuri diferite de limbaj, mai

redus sau mai specializat.

Gândirea şi limbajul se dezvoltă împreună. Aşa cum modul de gândire al fiecărei

persoane este unic, şi modul de a vorbi este unic. Această unicitate a limbajului unei persoane

poate fi denumită stil verbal, stil care este un indicator al persoanei în integralitatea sa.

Pentru a îmbunătăţi eficienţa comunicării verbalizate, Hybels şi Weaver consideră că ar

trebui avute în vedere următoarele idei:

Ce dorim să comunicăm? Aceasta înseamnă că înainte de a începe o comunicare,

trebuie să reflectăm îndeajuns la ramificaţiile pe care aceasta le poate avea în percepţia

celuilalt.

Cum dorim să o facem? Răspunsul se referă la limbajul pe care îl vom folosi, limbaj

direct adaptat publicului-ţintă. Cui ne adresăm? Emiţătorul va ţine seama de experienţa anterioară, directă a

publicului cu astfel de mesaj.

Comunicarea scrisă poate avea o dominantă intrapersonală, dar şi una

interpersonală. În ceea ce priveşte tehnologia comunicării scrise, pot fi amintite următoarele

elemente privitoare la acestea: folosirea „frazelor cu o lungime medie (15 -20 cuvinte), a

paragrafelor centrate asupra unei singure idei, a cuvintelor înţelese cu siguranţă de receptor,

evitarea exprimării comune, tipică limbajului oral, a cuvintelor inutile, redundante; alegerea

cuvintelor încărcate de afectivitate optimă în contextul creat, a expresiilor afirmative”(Cristea,

2000, p.43 ) .

Comunicarea scrisă prezintă următoarele avantaje: durabilitatea în raport cu forma orală

a comunicării; textul poate fi văzut (citit) de mai multe persoane; poate fi citit la momentul potrivit şi poate fi recitit, etc. Fazele în realizarea comunicării scrise pot fi structurate astfel:

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA22

faza de pregătire (stabilirea obiectivelor, a rolului şi a celor care vor citi textul, a punctelor

cheie pe care trebuie să le reţină auditorii); faza de redactare (în primul rând sunt dezvoltate

ideile principale urmărind o serie de indicatori, precum: claritate, credibilitate, concizie; în al

doilea rând, sunt folosite cele trei părţi ale unei redactări: introducere, cuprins şi încheiere).

Comunicarea orală reprezintă modalitatea cel mai des întâlnită de comunicare;comunicarea nonverbală o însoţeşte pe cea verbală, o sprijină, furnizându-i elemente de

întărire, nuanţare şi motivare a mesajului. Comunicarea orală reprezintă un instrument prin

care individul poate avea acces la studiul altor forme şi procese de comunicare.

Pentru a avea o imagine clară despre comunicarea orală, este necesară prezentarea

atributelor esenţiale care pot să sugereze unele dintre principiile acestei comunicări :

• comunicarea orală presupune un mesaj; mesajul trebuie să includă elemente de

structură, elemente de actualitate, interes şi motivaţie pentru ascultător, elemente de feedback,elemente de legătură între părţile sale principale, claritate şi coerenţă internă, etc.;

• comunicarea orală presupune oferirea unor suporturi multiple de înţelegere a acestui

mesaj, cel mai important fiind cel iconic;

• comunicarea orală este circulară şi permisivă, în sensul că permite reveniri asupra

unor informaţii, detalieri care nu au fost prevăzute atunci când a fost conceput mesajul;

• comunicarea orală este puternic influenţată de situaţie şi ocazie (acelaşi mesaj poate

fi receptat diferit de aceiaşi receptori, în funcţie de dispoziţia motivaţională, factori de stres şioboseală, condiţii favorizante sau nu ale contextului comunicării);

• comunicarea orală este puternic influenţată de caracteristicile individuale ale

emiţătorului;

• comunicarea orală posedă şi atributele necesităţii (nevoia omului de a comunica),

aleatoriului (comunicarea orală oferă, într-o mare proporţie, elemente întâmplătoare) şi

nelimitării (comunicarea orală este practic nelimitată), etc .

Comunicarea orală are în centrul demersului său limbajul, care este definit de mai multe

atribute, dintre care cele mai importante sunt: claritatea, energia şi însufleţirea. Hybels şi

Weaver adaugă câteva obiective care trebuie urmărite atunci când este vorba despre

comunicarea orală, care pot fi prezentate în două direcţii de acţiune:

• captarea atenţiei şi creşterea înţelegerii prin alegerea limbajului adecvat, organizarea

mesajului, folosirea ilustraţiilor şi a exemplelor adecvate;

• folosirea etimologiilor, clasificărilor, sinonimiilor, comparaţiilor, demonstrarea

utilităţii, etc.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA23

3.4. Paralimbajul

Paralimbajul reprezintă modul prin care mesajul este transmis. Acesta poate fi

considerat o modalitate distinctă, situată la graniţa dintre comunicarea verbală şi cea

nonverbală, cu influenţă directă asupra fiecăreia dintre ele. El include viteza cu care vorbim,

ridicarea sau scăderea tonului, volumul, folosirea pauzelor, calitatea vorbirii. Tonul vocii

poate fi influenţat de starea de oboseală, de starea puternic emoţională (furie sau îngrijorare),

când pot apărea mai multe greşeli de exprimare, bâlbâieli, pauze mari urmate de anumite

interjecţii (exemplu : „aaaa”) .

Viteza cu care vorbim nu reprezintă o valoare dată; nu există un anumit ritm al expunerii

care să facă eficientă comunicarea. Problema de comunicare pe care o poate ridica viteza

vorbirii ca indicator de paralimbaj constituie ceea ce se regăseşte în literatura de specialitate

sub titlu de asimilare. Ridicarea sau scăderea tonului şi volumului reprezintă, la rândul lor,

factori variabili. Când toţi aceşti factori sunt adiţionaţi cuvintelor, ei pot schimba înţelesul a

ceea ce urmează a fi transmis. Unele cercetări apreciază că 38 % din înţelesul comunicării

depinde de paralimbaj.

Aplicaţie

Recitarea alfabetului

Subiect:

Obiectiv: Participanţii vor fi capabili să analizeze elementele de paralimbaj şi săidentifice diferite emoţii transmise folosind factorii paralingvistici(volumul vocii, viteza, pauzele,etc,)

Mijloace şimateriale:

Cartonaşe pe care sunt scrise cuvinte care exprimă diferite emoţii

Desfăşurare 1. Există scrise pe cartonaşe cuvinte care exprimă diferite stăriemoţionale(tristeţe, bucurie, frică, indiferenţă,etc.).

Se vor anunţa 4-5 voluntari.

Fiecare dintre aceştia va alege câte un cartonaş şi va recita primele nouă litere ale alfabetului, folosind factorii paralingvistici(volumul vocii, viteza, pauzele,etc,) pentru a transmite aceste emoţii.

Ceilalţi participanţi vor identifica emoţia respectivă.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare


8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA25

• comunicarea nonverbală poate, în mod deliberat, să contrazică anumite aspecte ale

comunicării verbale;

• comunicarea nonverbală are funcţia de a regulariza fluxul comunicaţional şi de a

pondera dinamica proprie comunicării verbalizate;

• comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale;• elemente ale comunicării nonverbale pot să substituie aspecte ale comunicării

verbale.

În practică se disting variate tipuri de comunicare nonverbală, cum ar fi mişcările

corpului, care se integrează în aria comunicării nonverbale, pe intervalul a cinci categorii:

- emblemele(simbolurile) sunt mişcări ale trupului care au traduceri directe în cuvinte;

emblemele pot fi diferite de la o cultură la alta(un exemplu este semnul de rămas-bun făcut cu

mâna în cazul unei plecări; la noi, ducerea unei mâini la ureche cu degetul arătător şi cel mareformând un unghi de 90 de grade poate însemna vorbim la telefon);

- ilustratorii sunt cei care accentuează şi dau forţă cuvintelor; (ex. dacă un pescar doreşte să

exprime că peştele prins a fost „mare”, el va întinde mâinile pentru a arăta acest lucru);

- regularizatorii folosesc un ansamblu de mişcări ale corpului (ex. când un profesor doreşte

să numească elevul care să răspundă la o întrebare, foloseşte –uneori- atât înclinarea corpului,

întinderea mâinii, cât şi poziţia generală a corpului în acest sens);

- expunerea sentimentelor arată celorlalţi, în funcţie de mişcările corpului, cât de intensene sunt sentimentele;

- adaptorii sunt folosiţi de indivizi, când aceştia se află în situaţii inconfortabile.

Barou si Byrne prezintă patru canale de bază în comunicarea nonverbală:

• expresia feţei; se porneşte de la cuvintele oratorului roman Cicero:„chipul este

oglinda sufletului”;

• „limbajul” ochilor (contactul vizual). Se susţine ideea potrivit căreia contactul vizual

serveşte la patru funcţii majore: regularizează fluxul informaţional; monitorizeaza feedbackul;

exprimă emoţiile; indică natura relaţiilor interpersonale;

• „limbajul” trupului (gesturi, mişcări, poziţii) reprezintă o sursă importantă de

informaţii şi de feedback;

• contactul fizic poate să sugereze un evantai extrem de larg de factori care conduc la

afecţiune, dependenţă, agresivitate, dominanţă în interrelaţionările personale cu care venim în

contact. In acelaşi timp, şi alte caracteristici exterioare limbajului trupului pot să facă parte

integrantă din comunicarea nonverbală (ex. îmbrăcăminte, machiaj, parfumul folosit, etc.);

• unii cercetători includ în aria nonverbalului şi oferirea unor daruri.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA26

Comunicarea nonverbală nu poate fi despărţită de comunicarea verbală.

CE SPUI7%

CE SPUI7%

CE SPUI7%

Aplicaţie:

Priviţi imaginile de mai jos. Fiecare dintre acestea, în relaţie cu un interlocutor, are o

anumită semnificaţie. Care dintre următoarele adjective descrie fiecare postură ?

Surprins Furios Nepăsător AtotştiutorTrist Supărat Îndoielnic MândruTimid Dezinteresat Relaxat PovestindRuşinos Automulţumit Suspicios Nerăbdător

Resemnat Modest Nehotărât Întrebător

CE SPUI7%

CE ARĂŢI55%

CUM SPUI38%

MESAJ VERBAL PARALIMBAJ

MESAJ NONVERBAL

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA27

A B

C D

Spaţiul şi timpul în comunicarea nonverbală

Spaţiul. Fiecare tip de relaţie interumană implică anumite reguli de organizare a

spaţiului şi a distanţelor, încălcarea lor generând disconfort, stinghereală, nervozitate şi

conflicte. Nevoia de spaţiu variază de la o persoană la alta, de la o profesie la alta, de la un

context social la altul şi de la o cultură la alta.

Modul în care comunicăm nu este influenţat doar de teritorii, ci şi de o anumită distanţă

în interiorul căreia ne simţim mai bine atunci când interacţionăm cu o persoană. Observarea

distanţelor folosite poate indica tipul şi intensitatea relaţionării dintre o persoană şi altele.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA28

Denumire Faza apropiată Faza depărtată ObservaţiiDistanţaintimă

Contact fizicefectiv

Până la 0,5m relaţii de intimitateexcepţii: lifturi, mijloace detransport în comun aglomerate

Distanţa personală

0,5m – 1,0m 1,0m – 2,0m - persoanelor care reprezintă maimult decât o cunoştinţăîntâmplătoare

Distanţasocială

2,0m – 3,0m 3,0m – 5,0m întâlniri de afaceri impersonalediscuţiilor dintre un om de afacerişi un clientdiscuţii între un angajat şi o

persoană care solicită angajareaDistanţa

publică5,0m – 10,0m 10,0m şi peste întâlniri lector – student

politicienifiguri publice

Timpul. Comunicarea temporală este centrată pe utilizarea timpului. Punctualitatea este o

formă importantă de comunicare prin timp. O altă formă de comunicare este timpul potrivit: el

este reprezentat de legătura dintre timp şi diferite activităţi sociale, dintre timp şi status, dintre

timp şi situaţie, etc.

Conform lui Joseph DeVito, timpul poate fi privit în trei perspective:

1. Timpul biologic, care are o influenţă majoră asupra bioritmului şi se bazează pe trei

cicluri: fizic, emoţional şi intelectual.

2. Timpul cultural, care se dezvoltă pe trei niveluri: timpul tehnic, timpul formal şi

timpul informal .

3. Timpul psihologic, care se referă la importanţa pe care o acordăm trecutului,

prezentului sau viitorului .

Există şi anumite bariere pentru o utilizare eficientă a timpului: încercarea de a realiza

prea multe lucruri, estimarea nerealistă a timpului, amânarea, permiterea multor întreruperi.

Fiecare dintre noi trebuie să găsească strategii de a depăşi aceste bariere .

Aplicaţie

Participaţi la un interviu de angajare. Argumentaţi în favoarea faptului că lipsa de

experienţă practică în acest domeniu nu constituie un impediment în calea competenţei de

care sunteţi siguri că veţi da dovada, având în vedere pregătirea teoretică şi profilul studiilor

dumneavoastră.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA29

4. Bariere în comunicare

““ N Neeîînnţţeelleeggeer r iillee r r ee p pr r eezziinnttăă cceeaa mmaaii ddeess îînnttââllnniittăă f f oor r mmăă aa ccoommuunniiccăăr r iiii..”” Peter Benar

Feedback

Persoana A Persoana B

IDEEIn minteaemiţătoru

lui

CODARECuvinte,

voce,gesturi

MediuTelefon,

fax,

LocCasa, birou,loc public

TransmitereIDEE

In minteareceptoru

lui

DECODAR E

auz, vaz,vocabularulreceptorului

Lipsaclarităţii

Exprimar e confuză

Modificarea mesajului

Zgomote,elemente

de

Selectare,distorsiun

Diferitesisteme dereferinţă

Comunicarea poate fi obstrucţionată sau doar perturbată de o serie de factori care

se interpun între semnificaţia intenţionată şi cea percepută, putând fi legaţi de fiecare

dintre componentele comunicării (emiţător, mesaj, canal, receptor), sau de interacţiunea lor.

Dintre aceştia cei mai importanţi sunt :

1. Efectele de statut – uneori, persoanele cu statut mai ridicat au tendinţa de a se

exprima într-un mod mai sofisticat, greu de înţeles pentru persoane cu un nivel de şcolarizare

scăzut.

2. Probleme semantice – specialiştii au tendinţa să folosească un limbaj

profesional, crezând că şi ceilalţi îl pot înţelege.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA30

3. Distorsiuni perceptive – când receptorul are o imagine despre sine nerealistă şi este

lipsit de deschidere în comunicare, neputându-i înţelege pe ceilalţi în mod adecvat.

4. Diferenţe culturale – persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri şi

simboluri diferite.

5. Alegerea greşită a canalelor sau a momentelor – trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informaţie şi, de asemenea, şi momentul trebuie să fie bine ales – o situaţie

urgentă nu are sorţi să fie îndeplinită dacă este cerută la sfârşitul orelor de program sau la

sfârşitul săptămânii.

6. Lungimea excesivă a canalelor – o reţea organizaţională complicată duce la o

comunicare lentă.

FACTORI FIZICI PERTURBATORI – iluminatul necorespunzător, zgomote,temperaturi excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atenţia – telefon,

cafea, ceai etc.

BARIERE UMAE în cadrul unei comunicări eficiente sunt :

- fizice: a) permanente:deficienţe înnăscute ale comunicatorilor;

b) situaţionali: amplasament, lumina, acustica defectuoasă a sălii, temperatura,

durata întîlnirii, etc.;

- semantice: vocabular, gramatică, sintaxă, conotaţii emoţionale ale unor cuvinte;

- determinate de factori interni: implicare pozitivă (ex: Imi place Ion, deci îl ascult);

implicare negativă (ex: Mirela m-a bîrfit acum un an, deci interpretez tot ce spune ca fiind

împotriva mea);

- frica;

- diferenţele de percepţie;

- concluzii grăbite;

- lipsa de cunoaştere;

- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuie depăşite este lipsa de interes

a interlocutorului faţă de mesajul emiţătorului);

- emoţii (emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a

comunicării);

- blocajul psihic;

- tracul.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA31

5. Ascultarea activă

Omul învaţă trei ani să vorbească şi o viaţă întreagă să asculte.

André Malraux

În copilărie, învăţăm să vorbim, să scriem, să citim. Părinţii şi dascălii ne învaţă să fim

supuşi, răbdători, dar aproape nimeni nu ne învaţă să ascultăm.

Iată de ce avem doi ochi, două urechi şi o singură gură! Am fost construiţi astfel încât

să privim şi să auzim de patru ori mai mult decât vorbim.

Ascultarea pasivă

Ascultarea socială

Gradul de implicare

a ascultătorului Ascultarea activă

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare


8/12/2019 187065734-55163820-comunicare


8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA34

B. Un auditoriu care blochează comunicarea – repere de conduită :

Comunicare verbală:

• Formulaţi întrebări care să pună la îndoială autenticitatea celor relatate. Ex: Chiar

aşa să fi fost? u am mai întâlnit aşa o situaţie.

• Adresaţi întrebări celor din preajmă în legătură cu credibilitatea celor relatate. Ex:

Tu poţi să crezi ce spune? Eu nu.

• Formulaţi interogări care să demonstreze o atitudine ostilă faţă de vorbitor.Ex: Eu nu

prea pricep ce faci. Chiar vrei să credem tot ce spui tu?...Hai nu, zău!

• Comunicare nonverbală:

• Nu mai priviţi tot timpul vorbitorul în ochi

• Zâmbiţi ironic, superior

• Ţineţi capul puţin aplecat înapoi

• Înclinaţi puţin capul spre stânga şi /sau dreapta(ca dovadă de îndoială în legătură cu

cele spuse

• Poziţia, aşezarea pe scaun să fie orientată spre spate

C. Un auditoriu ignorant-repere de conduită:

Comunicare verbală:

• Lipsa oricăror intervenţii la adresa vorbitorului

• Comunicaţi în şoaptă cu colegul de lângă dvs. despre alte subiecte

• Comunicare nonverbală:

• Priviţi oriunde altundeva numai în direcţia vorbitorului nu

• Puneţi capul pe masă şi simulaţi că aţi aţipit

• Priviţi-vă ceasul

• Priviţi pe geam

• Răsoiţi un caiet

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA35

Aplicaţie

Ascultarea activă

Subiect: Rolul comunicării active în cadrul comunicării

Obiectiv: Participanţii vor fi capabili să evidenţieze rolul pe care îl areascultarea activă în procesul comunicării şi impactul pe care îl aremanifestarea acestei competenţe asupra trăirilor vorbitorului şiimplicit, asupra calităţii comunicării.

Participanţi: - un voluntar- un auditoriu

Desfăşurare: Etapa 1: Se cere voluntarului să aştepte afară din încăpere timp de 5minute şi să se gândească la o povestioară pe care să o prezintecolegilor.

Etapa 2: Se instruieşte auditoriul pentru a juca în timpulexpunerii colegului, succesiv, trei roluri diferite: un auditoriu careascultă activ, un auditoriu care blochează comunicarea şi unauditoriu ignorant.

Etapa 3: Se stabileşte în complicitatea cu publicul un semndiscret pe care să îl facă profesorul şi care să comunice auditoriuluică este momentul să treacă la următorul rol, fără ştirea voluntarului.

Etapa 4: Voluntarul începe să povestescă, în timp ce, auditoriulva juca succesiv cele trei roluri în legătură cu care a fost instruit.

Etapa 5: La final se cere voluntarului:Să comunice dacă a sesizat la nivelul auditoriului, pe

parcursul expunerii, raportări diferite faţă de persoana sa şiconţinutul transmis

Să identifice aceste tipuri de raportări şi să le descrie cât maiexact

Să descrie ce a simţit în fiecare din cele trei cazuri şi sămotiveze aceste trăiriEtapa 6: Se cere auditoriului:

Să descrie reacţia pe care a avut-o vorbitorul în cadrulfiecărui tip de rolEtapa 7:

Se formulează concluzii cu privire la nivelul calitativ alsimulării celor trei roluri

Se evidenţiază impactul pe care îl are setul atitudinal alauditoriului asupra implicării vorbitorului în expunere

Se evidenţiază rolul nonverbalului în transmiterea unoratitudini.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA36

6. Comunicarea asertivă

Comunicare asertivă s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situaţii

conflictuale interpersonale. Lipsa asrtivităţii este una dintre cele mai importante surse de

inadaptare socială. Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini şi comportamente

învăţate, care au ca şi consecinţe pe termen lung îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea

încrederii în sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viaţă sănătos,

îmbunătăţirea abilităţilor de luare a deciziilor responsabile, dezvoltarea abilităţilor de

management al conflictelor.

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi

ataca drepturile celorlalţi.

Asertivitatea în comunicare reprezintă abilitatea:

• de comunicare directă, deschisă şi onestă, care ne face să avem încredere în noi şi să

câştigăm respectul prietenilor şi colegilor;

• de exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi

dorinţele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului;

• de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie într-un mod plăcut;

• de a împărtăşi opiniile şi experienţele cu ceilalţi;

• de exprimare a emoţiilor negative, fără a te simţi stânjenit sau a-l ataca pe celălalt;

• de a solicita cereri sau a refuza cereri;

• de exprimare a emoţiilor pozitive(bucuria, mândria, afinitatea faţă de cineva,

atracţia);

• de a face complimente sau de a le accepta;

• de a spune NU fără să te simţi vinovat sau jenat;

• este o modalitate prin care îţi dezvolţi respectul şi stima de sine;

• este modalitatea prin care adolescenţii pot să facă faţă presiunii grupului şi să-şi

exprime deschis opiniile personale;

• este respectarea drepturilor celorlalte persoane.

Învăţarea deprinderilor de asertivitate este facilitată de contrastarea ei cu cele două

modele comportamentale opuse, pasivitatea şi agresivitatea.

• Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei

persoane care încearcă să evite confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie

mulţumită, fără însă a ţine cont de drepturile sau dorinţele sale personale; manifestarea unei

persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA37

personale sau în apărarea unor opinii. Aceste persoane se simt rănite, frustrate, iritate, fără

însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.

Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt,

încalci regulile impuse de autorităţi(părinţi, profesori, poliţie), eşti insensibil la sentimentele

celorlalţi, nu-ţi respecţi colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenţă, consideri că cei din jurul tău sunt adesea nedrepţi cu tine, eşti sarcastic şi

utilizezi adesea critica în comunicare, consideri că drepturile tale sunt mai importante decât

ale altora, eşti ostil şi furios.

EFECTELE COMPORTAMETULUI PASIV, AGRESIV,Î COMPARAŢIE CU CEL ASERTIV

Comportamentulpasiv

Comportamentulasertiv

Comportamentulagresiv

Caracte-- ristici

Nu îţi exprimi emoţiile,nevoile, drepturile şiopiniile. În schimbexagerezi importanţaemoţiilor, nevoilor,drepturilor şi opiniilorcelorlalţi.

Îţi exprimi emoţiile,nevoile, drepturile şiopiniile păstrând respect

pentru ale celorlalţi.

Îţi exprimi emoţiile,nevoile, drepturile şiopiniile fără respect

pentru ale celorlalţi.

Emoţii Îţi reţii propriile emoţiisau le exprimi într-omanieră indirectă sauinutilă.

Eşti capabil să-ţi exprimiemoţiile într-o manierădirectă, onestă şiadecvată.

Îţi exprimi emoţiile într-omanieră inadecvată (cufurie şi ameninţări)

evoi Acorzi tot timpul atenţienevoilor celorlalţi, pe carele consideri maiimportante.

Atunci când nevoile talenu sunt satisfăcute, te veisimţi neapreciat, respinssau trist.

Nevoile tale sunt maiimportante decât alealtcuiva. Nevoilecelorlalţi sunt ignorate.

Drepturi Altcineva are drepturi, iartu nu îţi recunoşti aceleaşi

privilegii.

Îţi cunoşti drepturileesenţiale şi eşti capabil săle susţii. În egală măsură

respecţi drepturilecelorlalţi şi nu le încalci.

Îţi susţii drepturile tale,dar le încalci pe alecelorlalţi.

Opinii Consideri că nu ai nimicimportant de spus, iarceilalţi au întotdeaunadreptate. Te temi să spuiceea ce gândeşti pentru că

poţi fi luat în râs.

Îţi exprimi părerile şiconsideri că poţicontribui alături de

punctele de vedere alealtor persoane.

Ideile tale contează celmai mult, iar alecelorlalţi nu înseamnădecât foarte puţin sauchiar nimic.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA38

Scop Scopul comportamentului pasiv este să eviteîntotdeauna conflictele şisă le facă celorlalţi pe

plac.

Scopul comportamentuluiasertiv nu este câştigul, cisă fii capabil să simţi căai spus ceea ce doreai săspui.

Scopulcomportamentuluiagresiv este să câştige,dacă este nevoie, îndetrimentul celorlalţi.

Efecte Pe termen scurtscade anxietateaevită sentimentul devinovăţie suferinţăsacrificiu.Pe termen lungstimă de sine scăzutătensiuni interioare careduc la stres, furie, depresieafectarea stării de sănătateiritarea celorlalţi

lipsa de respect din parteacelorlalţi

Asertivitatea este oatitudine faţă de tine şiceilalţi onestă şi utilă.O persoană asertivă cerece doreşte: direct şideschis, adecvat,respectând propriileopinii şi drepturi şiaşteptând ca şi ceilalţi săfacă acelaşi lucru cuîncredere, fără anxietate

O persoană asertivă:nu încalcă drepturilecelorlalţinu va aştepta ca ceilalţi săghicească ceea ce doreşte,nu va fi anxioasă şi nu vaevita situaţiile dificile.Beneficiul major estecreşterea încrederii însine şi respectul faţă deceilalţi.

Pe termen scurteliberarea tensiunii,sentimentul de puterePe termen lungsentimentul de vinovăţieşi ruşine: ceilalţi suntresponsabili pentru

propriul comportament,scade stima de sine,resentimente în jurul

persoanei agresive.

OAMEII SUPUŞI

• Le permit celorlalţi să îi domine• Îşi ascund sentimentele şi părerile• Sunt nehotărâţi• Se scuză permanent

• Au un contact vizual slab şi o postură umilă

OAMEII ASERTIVI

• Spun direct părerile şi dorinţele• Oferă opinii şi îşi comunică sentimentele• Sunt hotărâţi• Înfruntă problemele• Au un bun contact vizual şi o postură deschisă

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA39

OAMEII AGRESIVI • Întrerup mereu discuţiile• Ascund informaţiile şi părerile personale• Domină discuţia şi nu sunt buni ascultători• Vorbesc tare, jignesc şi sunt sarcastici• Au un contact vizual puternic şi o postură dominantă

Aplicaţie

Aminteşte-ţi o situaţie recentă în care ţi-a fost dificil să reacţionezi, să spuiceea ce doreşti tu...

Ce anume ţi-a fost dificil?

.......................................................................................................................................................

.........................................................................

Ce factori au contribuit în situaţia respectivă?

.......................................................................................................................................................

.......................................................................... Ce ai fi vrut să se întâmple? Cum ţi-ai fi dorit să se termine acea situaţie?

.......................................................................................................................................................

..........................................................................

Aminteşte-ţi o situaţie când cineva a fost asertiv cu tine şi ţi-a respectat

opiniile. Cum te-ai simţit?

.......................................................................................................................................................

.........................................................................

Când ai fost tu ultima dată asertiv(ă)? În ce context?

…………………………………………………………………………………………………

……………………………………………….

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA40

Stiluri de comunicare

Stilul pasiv

“u sunt sigur, dar cred că lucrarea mea nu a fost evaluată corect.’’

(privire în jos, vorbeşte încet, arată speriat)

Stilul agresiv

” M-aţi furat! Ştiu că lucrarea asta merita mai mult!’’

(privire ostilă, vorbeşte tare, trânteşte lucrarea pe masă)

Stilul asertiv

”Am urmat instrucţiunile pe care ni le-aţi dat în clasă şi cred că am răspuns corect. u

cred că nota aceasta reflectă efortul meu. Aş aprecia dacă aţi revedea lucrarea.’’ ( vorbeşte clar şi confidenţial, privire înţelegătoare )

• u vorbeşte în numele lui

• u îşi exprimă trăirile

• Se consideră o victimă

• Îşi interiorizează sentimentele

• Frica de a-şi susţine drepturile şi opiniile

Exemplu : Un profesor subevaluează o lucrare.

Răspunsul elevului pasiv poate fi:

• Îi blamează pe alţii• Abuziv, sarcastic• Se consideră ‘’ vocea puternică’’

Exemplu:

Un profesor subevaluează o lucrare.Răspunsul elevului agresiv poate fi:

• Comunică sentimentele onest şi deschis• Îşi exprimă opiniile fără să îi afecteze pe

alţii

Exemplu:

Un profesor subevaluează o lucrare.

Răspunsul elevului agresiv poate fi:

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA41

Adesea, unul dintre motivele pentru care cineva evită să se comporte asertiv este

teama de consecinţe: că ceilalţi nu ne vor mai prefera şi că vom fi respinşi. La fel ca alte

temeri personale, şi acestea se dovedesc a fi neadevărate şi nejustificate. Cea mai bună cale de

a face faţă gândurilor negative de acest tip este tocmai alegerea asertivităţii.

Ce poţi face să devii asertiv(ă)

Deprinderea asertivităţii nu este un proces facil. Personalitatea asertivă se

caracterizează prin încredere mare în forţele proprii, capacitate ridicată de exprimare

energetică, dar şi adecvată, a sentimentelor, apărare argumentată a convingerilor.

Exerciţii de dezvoltare a capacităţilor asertive:• Dezvoltă-ţi stima de sine

• Câştigă respectul celorlalţi

• Imbunătăţeşte-ţi abilitatea de comunicare

• Imbunătăţeşte-ţi abilitatea de a lua decizii

• Fii onest(ă) şi directă în privinţa emoţiilor, nevoilor şi convingerilor tale.

• Exprimă-te ferm şi direct, fără ezitări sau scuze.

• Fii rezonabil(ă) ce cererile pe care le ai.• Invaţă să spui “nu” la cerinţele nerezonabile pentru tine ale celorlalţi.

• Fii onest(ă) atunci când oferi sau primeşti feedback.

• Recunoaşte şi respectă drepturile celor din jurul tău.

• Foloseşte un ton adecvat al vocii.

• Fii atent(ă) cu postura corpului tău.

• Menţine contact vizual cu interlocutorii.

• Foloseşte pronumele „eu” atunci când vorbeşti despre tine.• Nu le permite celorlalţi să-ţi impună ideile şi valorile lor.

• Încurajează-i pe ceilalţi să-ţi vorbeacă direct şi clar.

• Fii propriul tău şef.

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA42

Aplicaţie joc de rolPentru fiecare situaţie de mai jos, scrieţi câte un răspuns în fiecare stil prezentat:

1. Prietenul tău întârzie întotdeauna. Mereu te face să aştepţi.• Pasiv…..• Agresiv…..• Asertiv…..

2. Stai de câteva ore la coadă pentru un bilet la concert. Cineva se bagă în faţă.• Pasiv…..•

Agresiv…..• Asertiv…..

3. Te plimbi pe holul şcolii. Când treci pe lângă un grup de elevi, unul dintre ei face uncomentariu nepoliticos la adresa ta.

• Pasiv…..• Agresiv…..• Asertiv…..

4. Un coleg împrumută de la tine o carte şi nu ţi-o dă înapoi.• Pasiv…..• Agresiv…..• Asertiv…..5. Fratele tău nu te ajută la întreţinerea curăţeniei. Nu ai timp să le faci pe toate.• Pasiv…..• Agresiv…..• Asertiv…..

6. Gândeşte-te la ultima situaţie când cineva ţi-a cerut să faci ceva ce nu ţi-a plăcut. Cum ai fi putut să reacţionezi...

• Pasiv……• Agresiv…..• Asertiv…..

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



COMUICAREA43

Bibliografie

1. Băban, A., Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi

consiliere. Ed. ASCR, Cluj-apoca,2009

2. Coman, A., Tehnici de comunicare : proceduri şi mecanisme psihosociale, Ed. C.H. Beck,Bucureşti, 20083. Dinu, M., Comunicarea-repere fundamentale, Ed. Orizonturi, Bucureşti, 20074. Dinu, M., Fundamentele comunicării interpersonale, Ed. All, Bucureşti, 20085. Lacombe, F., Rezolvarea dificultăţilor de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 20056. Pânişoară, I., Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iaşi, 20067. Peretti,A. ; Legrand,J. ; Boniface, J., Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 20018. Prutianu, Şt., Antrenamentul abilităţilor de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 20059. Săucan, D.Şt., Comunicarea didactică, Ed. ATOS, Bucureşti,2002

10. Sburlescu, A., Comunicarea eficientă , Ed. All, Bucureşti, 2007www.didactic.ro

8/12/2019 187065734-55163820-comunicare



Program de dezvoltare a abilităților de viață

ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian

Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul:

Facilitatea de Tranziție 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând

minorităților și grupurilor dezavantajate

Material editat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistenţă - FORDA Buzău

Iulie 2010

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a

Uniunii Europene

Pentru eventualele informații și sesizări legate de proiectele PHARE

contactați: [email protected]

Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	linda-stefan
View:	217 times
Download:	0 times

187065734-55163820-comunicare

Documents