1. ROLUL SERVICIILOR PUBLICE DE INTERES GENERAL

ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII UMANE Serviciile publice de interes general (S.P.I.G.) fac parte din ansamblul

valorilor recunoscute de toate ţările membre ale Uniunii Europene şi constituie un element esenţial al modelului european de societate. Ele joacă un rol important pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor cetăţenilor şi pentru lupta împotriva excluderii şi izolării sociale. Ţinând cont de importanţa acestor servicii pentru economie şi pentru producerea de alte bunuri şi servicii, eficienţa şi calitatea lor constituie un factor de competitivitate şi de coeziune maximă, în special datorită faptului că permit atragerea investiţiilor în regiuni mai puţin favorizate. Furnizarea serviciilor publice de interes general într-o manieră performantă şi nediscriminatorie constituie, la rândul său, o condiţie pentru buna funcţionare a pieţei unice şi pentru o mai bună integrare economică în Uniunea Europeană. În plus, aceste servicii alcătuiesc o bază a edificării societăţii europene, întrucât accesul la ele este unul dintre drepturile de care beneficiază cetăţenii europeni şi oferă o posibilitate de dialog cu autorităţile administraţiei publice locale în cadrul unei corecte administrări.

1.1 Dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală

din România Sectorul serviciilor publice de interes general din România a suferit

transformări profunde în ultimii 15 ani, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi tehnico-administrativ. Din păcate, în primii 10-11 ani, aceste transformări nu au constituit rezultatul unor acţiuni planificate, bazate pe o strategie sectorială, ci s-au produs ca urmare a unor acţiuni cu un caracter aleator sau conjunctural.

Începând cu anul 2001, Strategia economică a României pe termen mediu a evidenţiat pentru prima dată importanţa ramurii serviciilor economice de interes general şi a subliniat rolul lor în procesul de ridicare a calităţii vieţii.

Apropiata aderare a României la Uniunea Europeană impune criterii precise privind garantarea unor servicii publice de interes general performante şi de calitate şi, în special, dezvoltarea industriilor de reţea şi a legăturii dintre acestea, elemente ce reprezintă condiţii esenţiale pentru facilitarea integrării, creşterea bunăstării cetăţenilor şi atingerea într-un interval scurt de timp a normelor şi standardelor comunitare.

Managementul serviciilor. Lucrare aplicativă

Uniunea Europeană promovează o liberalizare „controlată” a acestor servicii, adică o deschidere progresivă a pieţei, însoţită de măsuri care să protejeze interesul general, îndeosebi prin introducerea conceptului de serviciu universal, în vederea garantării accesului tuturor, indiferent de situaţia economică şi socială sau de poziţia geografică, la un serviciu de calitate, cu un preţ accesibil: alimentarea cu apă a localităţilor, canalizarea şi epurarea apelor uzate, energie termică pentru încălzirea şi prepararea apei calde menajere, salubrizarea localităţilor. Tocmai de aceea, serviciile publice de gospodărie comunală din România sunt plasate în sfera serviciilor economice de interes general, fiind aliniate la conceptul european. Ele constau în ansamblul activităţilor şi acţiunilor de utilitate şi de interes local, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică, prin care se asigură:

a) alimentarea cu apă; b) canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale; c) salubrizarea localităţilor; d) alimentarea cu energie termică produsă centralizat; e) alimentarea cu gaze naturale; f) alimentarea cu energie electrică; g) transportul public local; h) administrarea fondului locativ public; i) administrarea domeniului public.1 Serviciile publice de gospodărie comunală se organizează şi se

administrează cu respectarea următoarelor principii: a) principiul dezvoltării durabile; b) principiul autonomiei locale; c) principiul descentralizării serviciilor publice; d) principiul responsabilităţii şi legalităţii; e) principiul participării şi consultării cetăţenilor; f) principiul asocierii intercomunale şi parteneriatului; g) principiul corelării cerinţelor cu resursele; h) principiul protecţiei şi conservării mediului natural şi construit; i) principiul administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică a

unităţilor administrativ-teritoriale; j) principiul asigurării mediului concurenţial;

1 LEGEA nr. 326 din 28 iunie 2001, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală.

Rolul serviciilor publice de interes general în dezvoltarea societăţii umane

k) principiul liberului acces la informaţii privind aceste servicii publice. La organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor publice de

gospodărie comunală interesul general al cetăţenilor este prioritar şi se garantează tuturor persoanelor dreptul de a utiliza serviciile publice de gospodărie comunală, prin:

a) accesibilitate egală la servicii publice de gospodărie comunală; b) accesul la informaţiile privind serviciile publice de gospodărie

comunală; c) dreptul de asociere în organizaţii neguvernamentale pentru apărarea,

promovarea şi susţinerea intereselor utilizatorilor; d) dreptul de a fi consultate direct sau prin intermediul organizaţiilor

neguvernamentale ale utilizatorilor în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, strategiilor şi reglementărilor privind activităţile din sectorul serviciilor publice de gospodărie comunală;

e) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale, autorităţilor administraţiei publice ori instanţelor judecătoreşti în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.

Raportate la situaţia din ţările Uniunii Europene, serviciile publice de gospodărie comunală din România marchează o rămânere în urmă deosebit de accentuată atât sub aspectul performanţelor tehnice, al calităţii, al continuităţii, cât şi sub aspectul costurilor şi consumurilor de materii prime, materiale şi energie:

- sistemele cu care se operează au o pronunţată uzură fizică şi morală, ceea ce conduce la randamente scăzute, consumuri mari şi pierderi nejustificate;

- calitatea serviciilor este sub nivelul standardelor europene şi acestea nu sunt oferite majorităţii consumatorilor la preţuri accesibile şi în mod nediscriminatoriu;

- cadrul legislativ este permisiv şi favorabil relansării ramurii, dar necesită completări şi modificări pentru acele sectoare unde legislaţia este încă discriminatorie şi contradictorie;

- starea economică a operatorilor, în mod deosebit a celor din domeniul serviciilor de încălzire urbană este aproape de falimentul financiar;

- sursele proprii, ca şi cele ale bugetelor locale şi ale bugetului central nu pot asigura modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii.

Managementul serviciilor. Lucrare aplicativă

Eliminarea acestor neajunsuri presupune amplificarea eforturilor pentru2: 1. descentralizarea/deconcentrarea3 serviciilor publice şi creşterea

responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei. În acest sens au fost adoptate măsuri de reorganizare şi regrupare a operatorilor după criterii de eficienţă economică şi capacitate tehnică de soluţionare a problemelor financiare ale diverselor localităţi. De asemenea, a fost înfiinţată şi organizată Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală (ANRSC) şi au fost adoptate măsuri pentru sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea înfiinţării, dezvoltării şi îmbunătăţirii serviciilor publice de gospodărie comunală, respectiv a infrastructurii din acest domeniu;

2. extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra stării de sănătate şi a nivelului de trai al populaţiei (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare) şi creşterea gradului de acces al populaţiei la aceste servicii, prin: - promovarea de programe de investiţii pentru reabilitarea,

extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare a apelor uzate, colectare, transport şi depozitare a deşeurilor menajere din mediul urban (ISPA, SAMTID);

- derularea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale (SAPARD, Programul de Dezvoltare Rurală);

- modernizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice şi termice prin sisteme de cogenerare în vederea creşterii eficienţei energetice, îmbunătăţirii raportului preţ/calitate şi menţinerii unui nivel de suportabilitate acceptabil pentru bugetul de familie;

2 Strategia privind dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală, Guvernul

României, Bucureşti, august 2001, p. 19-22. 3

Descentralizarea este procesul de transferare a autorităţii/responsabilităţii administrative şi financiare de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale. Acest proces se referă la domeniul planificării, adoptarea deciziei (finanţe, fiscalitate), responsabilităţi legale (emitere de regulamente, hotărâri locale) şi managementul serviciilor publice pentru care se face transferul. Deconcentrarea este procesul de delegare a autorităţii/responsabilităţii administrative şi financiare în cadrul aceleiaşi structuri, de la nivel central la nivel local. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce deconcentrarea serviciilor publice de la nivelul ministerelor şi a altor organisme de administraţie publică centrală la nivelul unităţii sale administrativ-teritoriale. [18]

Rolul serviciilor publice de interes general în dezvoltarea societăţii umane

3. restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei. Mecanismele actuale de protecţie socială, în condiţiile constrângerilor bugetare existente, îngrădesc accesul unor categorii sociale defavorizate la un nivel acceptabil de servicii publice de primă necesitate. De aceea, se impune restructurarea mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei prin: - adresarea protecţiei sociale din domeniul serviciilor publice

exclusiv segmentelor defavorizate ale populaţiei; - extinderea protecţiei sociale pentru segmente defavorizate ale

populaţiei la toate serviciile de interes vital; - introducerea unui sistem unitar şi coerent de protecţie socială

pentru serviciile energetice (energie electrică, termică şi gaze naturale);

4. promovarea principiilor economiei de piaţă şi reducerea gradului de monopol. Caracterul de monopol natural al majorităţii serviciilor publice de gospodărie comunală este determinat de situaţia de clienţi captivi a beneficiarilor racordaţi la sistemele centralizate de alimentare cu apă, canalizare, energie termică, gaze naturale etc. Punerea în competiţie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanţare şi a managementului se poate realiza prin: - scoaterea obligatorie la licitaţie a serviciilor publice în cazurile în

care operatorii înregistrează pierderi financiare sau nu pot asigura o calitate corespunzătoare a serviciilor pe care le prestează;

- neacordarea licenţelor de operare agenţilor prestatori care nu îndeplinesc criteriile de performanţă stabilite prin reglementări specifice;

- introducerea în sfera serviciilor publice de gospodărie comunală a mecanismelor specifice economiei de piaţă, prin crearea unui mediu concurenţial, atragerea capitalului privat şi promovarea formelor de gestiune delegată;

5. atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul infrastructurii locale, prin: - pregătirea şi aplicarea proiectelor de investiţii de tip BOT

(construieşte – exploatează – transferă) pentru extinderi şi dezvoltări importante la staţiile de tratare şi epurare a apei, la centralele termice sau la cele de cogenerare, la depozitele ecologice pentru deşeuri urbane;

Managementul serviciilor. Lucrare aplicativă

- fixarea unor limite minimale ale investiţiilor prevăzute pentru reabilitarea sistemelor în cadrul contractelor de concesiune;

- gruparea teritorială a operatorilor de servicii cu scopul de a creşte gradul de atractivitate pentru investitorii strategici;

- stabilizarea cadrului legislativ referitor la serviciile publice de gospodărie comunală;

6. instituţionalizarea creditului local şi extinderea utilizării acestuia în finanţarea investiţiilor din infrastructură prin înfiinţarea Băncii de Investiţii a Autorităţilor Locale, acordarea de facilităţi pentru sprijinirea creditului local şi solicitarea de asistenţă tehnică finanţată de către Uniunea Europeană prin programul Phare pentru întărirea capacităţii instituţionale a acestei bănci;

7. promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă. Serviciile publice de gospodărie comunală au un impact deosebit asupra mediului: pe de o parte reprezintă un important factor poluant, iar pe de altă parte participă în mod esenţial la limitarea gradului de poluare (epurarea apelor uzate, colectarea şi depozitarea deşeurilor). Respectarea exigenţelor de mediu pe parcursul întregului ciclu de viaţă a infrastructurii serviciilor de gospodărie comunală (construire – exploatare – întreţinere – demolare) dobândeşte o importanţă deosebită în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă. De aceea, este necesară alinierea reglementărilor şi standardelor româneşti din domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală la exigenţele Uniunii Europene prin: - armonizarea reglementărilor din domeniul servicilor publice de

gospodărie comunală cu prevederile directivelor Uniunii Europene referitoare la apă, energie, deşeuri, transport;

- sprijin financiar pentru cofinanţarea programelor care cuprind măsuri de dezvoltare a infrastructurii (ISPA, SAPARD, SAMTID etc.);

- promovarea de programe speciale pentru oraşele mici în vederea reabilitării şi modernizării infrastructurii locale;

8. promovarea parteneriatului social şi pregătirea continuă a resurselor umane. Serviciile de gospodărie comunală au un rol esenţial în solidarizarea socială a cetăţenilor, în asigurarea unui trai decent şi păstrarea păcii sociale. Pornind de la acest principiu, este necesar să se

Rolul serviciilor publice de interes general în dezvoltarea societăţii umane

depună eforturi pentru: - amplificarea implicării structurilor din societatea civilă, în

principal a sindicatelor şi patronatelor, în elaborarea de strategii, politici şi programe sectoriale;

- realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolidării legăturilor cu asociaţiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor de servicii publice de gospodărie comunală;

- asigurarea condiţiilor de pregătire profesională continuă a tuturor lucrătorilor din sfera serviciilor publice de gospodărie comunală.

1.2 Serviciile de alimentare cu apă şi cele de canalizare –

componentă a serviciilor publice de gospodărie comunală

1.2.1 Definiţia şi sfera de acţiune a serviciilor de alimentare cu apă şi a celor de canalizare

Serviciile de apă şi de canalizare sunt activităţi de utilitate publică şi de

interes economic general aflate sub autoritatea administraţiei publice locale şi care au drept scop asigurarea apei potabile şi a serviciilor de canalizare pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor.

Serviciul public de alimentare cu apă cuprinde, în principal, activităţile de captare, de tratare a apei brute, de transport şi de distribuţie a apei potabile şi industriale la utilizatori.

Serviciul public de canalizare cuprinde, în principal, următoarele activităţi:

- colectarea şi transportul apelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare;

- epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar; - colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a deşeurilor din gurile de

scurgere a apelor meteorice şi asigurarea funcţionalităţii acestora; - supravegherea evacuării apelor uzate industriale în sistemul de

canalizare, evacuarea şi tratarea nămolurilor şi a altor deşeuri similare derivate din activităţile prevăzute mai sus, precum şi depozitarea lor.

Serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare au o dimensiune economică şi o dimensiune socială, indisolubil corelate între ele. Din punct de vedere economic, aceste servicii creează premisele desfăşurării proceselor de

Managementul serviciilor. Lucrare aplicativă

producţie din alte ramuri ale economiei naţionale şi reprezintă o piaţă de desfacere pentru o serie de produse finite din alte sectoare economice. Din punct de vedere social, serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare asigură locuri de muncă pentru un număr considerabil de salariaţi şi totodată asigură apa potabilă necesară vieţii omeneşti şi igienei corporale a unei importante părţi a populaţiei ţării.

Pentru a-şi îndeplini rolul fundamental de îmbunătăţire a calităţii vieţii, serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare trebuie să aibă următoarele caracteristici: universalitate, egalitatea tratamentului, continuitate, siguranţa persoanelor şi a serviciului, adaptabilitate şi gestiune pe termen lung, transparenţă şi suportabilitate. De aceea, serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie abordate din perspectiva rolului pe care îl joacă autorităţile publice într-o economie de piaţă. Pe de o parte, autorităţile publice veghează la buna funcţionare a pieţei şi, pe de altă parte, garantează interesul general, în special satisfacerea nevoilor primordiale ale cetăţenilor şi conservarea bunurilor publice atunci când piaţa nu reuşeşte să o facă.

Întărirea coeziunii sociale, globalizarea şi deschiderea pieţei pentru libera concurenţă, extinderea parteneriatului public-privat şi dezvoltarea durabilă sunt principalele probleme care se ridică azi cu privire la viitorul serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare. Evoluţia actuală a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare poate fi caracterizată astfel:

- sectorul trece printr-o perioadă de schimbări majore în întreaga Europă;

- deschiderea pieţei serviciilor şi globalizarea sunt două provocări de mare actualitate, la care fiecare ţară membră sau în curs de aderare trebuie să dea un răspuns pertinent;

- se conştientizează tot mai mult dimensiunea socială a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare şi impactul pe care acestea îl au asupra coeziunii sociale;

- în ţările unde a fost deschisă piaţa şi s-a trecut la privatizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare a fost necesară înfiinţarea unor autorităţi de reglementare;

- serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie organizate regional.

Opţiunea României de aderare la Uniunea Europeană constituie un obiectiv prioritar, dar şi o constrângere indiscutabilă pentru transformarea economiei româneşti, care implică şi alinierea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare la conceptul european. În acest sens, autorităţile locale trebuie să

Rolul serviciilor publice de interes general în dezvoltarea societăţii umane

elaboreze strategii proprii de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, fiind direct responsabile de asigurarea populaţiei cu servicii de calitate corespunzătoare şi la un preţ accesibil. De asemenea, societatea civilă, reprezentată prin patronat şi sindicate, asociaţii profesionale şi ale consumatorilor trebuie să se implice, alături de autorităţile publice centrale şi locale, în procesul de implementare a strategiei de dezvoltare durabilă a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare.

1.2.2 Stadiul actual al prestării serviciilor de alimentare cu apă şi a celor de canalizare în România

Recensământul populaţiei şi al locuinţelor efectuat în perioada

18-27 martie 2002 a scos în evidenţă faptul că România are o populaţie de 21.680.974 locuitori, din care: 11.435.080 locuitori în mediul urban (52,7%) şi 10.245.894 locuitori în mediul rural (47,3%).4

Din punct de vedere administrativ, România are 42 judeţe, 268 municipii şi oraşe şi 2686 comune (cca. 15.700 localităţi rurale). Sisteme centralizate de distribuţie a apei potabile se regăsesc în 2.915 localităţi, din care toate municipiile şi oraşele (268) şi cca 17% din numărul localităţilor rurale (2647). Dintr-un total de 8.107.114 locuinţe de pe teritoriul României, 5.724.125 sunt dotate cu instalaţii de alimentare cu apă (70,6%). În mediul urban există 4.259.574 locuinţe (52,54% din numărul total al locuinţelor de pe teritoriul României), din care 4.078.180 locuinţe dispun de instalaţii de alimentare cu apă (95,74%). În schimb, în mediul rural, dintr-un total de 3.847.540 locuinţe numai 1.645.945 locuinţe sunt echipate cu instalaţii de alimentare cu apă (42,77%).5

Reţelele de distribuţie a apei potabile au o lungime totală de 40.267 km, asigurând o echipare în mediul urban de numai 71% din lungimea totală a străzilor. Capacitatea actuală a sistemelor centralizate de alimentare cu apă pentru centrele populate este de 120 mc/s, din care 48 mc/s furnizează sursele subterane, iar 72 mc/s sursele de suprafaţă, inclusiv Dunărea. Cantitatea anuală de apă potabilă distribuită consumatorilor însumează cca. 1.350 milioane mc, din care pentru uz casnic cca. 811 milioane mc. 6

4 Sursa: Institutul Naţional de Statistică. 5 Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Rezultate generale ale Recensământului

populaţiei şi al locuinţelor efectuat în perioada 18-27 martie 2002. 6 Strategia privind dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală, Guvernul

României, Bucureşti, august 2001, pag. 8-12.

Managementul serviciilor. Lucrare aplicativă

În ultimii 10 ani se constată o scădere a cantităţii totale de apă distribuită în reţea, cauzată în principal, de reducerea activităţilor industriale şi a contorizării, precum şi o creştere a ponderii cantităţii de apă distribuită populaţiei.

Repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul ţării, gradul insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apă, poluarea semnificativă a unor râuri interioare creează serioase dificultăţi în alimentarea cu apă pe toată perioada anului în multe zone ale ţării.

Accesibilitatea serviciului de alimentare cu apă potabilă a sporit considerabil în ultimii 30 de ani. Dintr-un total de cca. 21,7 mil. locuitori, 14,7 mil. locuitori (67,74%) beneficiază de un serviciu public de alimentare cu apă potabilă, existând însă diferenţe majore între mediul rural şi cel urban. Nivelul de echipare cu sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă a populaţiei este net defavorabil mediului rural, doar 3,4 mil. locuitori beneficiind de acest serviciu (ceea ce reprezintă 23,12% din populaţia alimentată cu apă şi 33,33% din populaţia rurală) în comparaţie cu 11,3 mil. locuitori din mediul urban (ceea ce reprezintă 76,87% din populaţia alimentată cu apă şi 99,12% din populaţia urbană).

Calitatea apei distribuite prin sisteme publice este permanent controlată prin prelevarea de probe din zone reprezentative ale reţelelor de distribuţie. Se apreciază că din punct de vedere microbiologic apa distribuită populaţiei prezintă un grad ridicat de siguranţă. Calitatea chimică a apei distribuite prin sisteme publice de aprovizionare se caracterizează doar prin indicatorii generali de potabilitate, nefiind analizate în rutină substanţele toxice cum ar fi plumbul, trihalometanii sau pesticidele. Se efectuează analize pentru determinarea substanţelor toxice din apă, a consumului chimic de oxigen, a amoniacului şi a azotaţilor. Supravegherea apei potabile este eficientă, siguranţa microbiologică fiind asigurată pentru majoritatea populaţiei aprovizionate.

În prezent dispun de reţele de canalizare publică 644 localităţi de pe teritoriul României, din care 266 municipii şi oraşe şi 368 localităţi rurale. Din numărul total de 8.107.114 locuinţe de pe teritoriul României, 4.297.065 locuinţe sunt dotate cu instalaţii de canalizare (53%). În mediul urban 3.744.665 locuinţe dispun de instalaţii de canalizare (87,91%), în timp ce numai 552.400 locuinţe din mediul rural sunt echipate cu instalaţii de canalizare (14,36%).7

7 Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Rezultate generale ale Recensământului populaţiei şi al locuinţelor efectuat în perioada 18-27 martie 2002.

Rolul serviciilor publice de interes general în dezvoltarea societăţii umane

Reţeaua de canalizare are o lungime totală de 16.812 km, din care 15.736 km în mediul urban (93,6%). Lungimea străzilor echipate cu reţele de canalizare este de cca. 12.540 km, asigurând în mediul urban o dotare de numai 51,8% din lungimea totală a străzilor. În comparaţie cu străzile echipate cu reţele de alimentare cu apă, numai 73% dintre acestea sunt echipate şi cu reţele de canalizare. În cele 206 staţii de epurare a apelor uzate existente în România se tratează numai 77% din debitul total evacuat prin reţelele publice de canalizare. Există un număr important de localităţi urbane care deversează apele uzate în emisari fără o epurare prealabilă (47 localităţi urbane), dintre care putem aminti: Bucureşti, Craiova, Drobeta-Turnu-Severin, Brăila, Galaţi, Tulcea etc.

Populaţia care beneficiază de serviciul de canalizare este de cca. 11,45 mil. locuitori, adică numai 52,81% din totalul populaţiei României. Ca şi în cazul alimentării cu apă potabilă, populaţia care beneficiază de serviciul de canalizare publică este mult mai numeroasă în mediul urban (10,3 mil. locuitori, ceea insemnă 89,95% din populaţia care beneficiază de acest serviciu şi 90,35% din populaţia urbană) decât în cel rural (1,15 mil. locuitori, ceea ce înseamnă 10,04% din populaţia care beneficiază de acest serviciu şi 11,27% din populaţia rurală).

Prin corelarea celor două echipări hidroedilitare populaţia României poate fi grupată în trei mari categorii şi anume:

- populaţia care beneficiază de ambele servicii – 51%; - populaţia care beneficiază de alimentare cu apă potabilă, dar nu şi de

canalizare – 14%; - populaţia care nu beneficiază nici de alimentare cu apă şi nici de

canalizare – 35%. O influenţă majoră asupra calităţii apelor naturale o au evacuările de

ape uzate neepurate sau insuficient epurate, care sunt descărcate în receptorii naturali. Din acest punct de vedere, bazinele hidrografice Prut, Argeş-Vedea şi Litoral sunt cel mai grav afectate. Cele mai mari volume de ape uzate neepurate provin de la sistemele de canalizare ale localităţilor (peste 89%), prelucrări chimice (3%), producerea energiei electrice şi termice (8%). Se constată că în ultimii ani situaţia funcţionării staţiilor de epurare şi preepurare nu a cunoscut o îmbunătăţire semnificativă.

Cei mai mari poluatori ai apelor de suprafaţă cu substanţe organice, suspensii, substanţe minerale, amoniu, grăsimi, cianuri, fenoli, detergenţi, metale grele sunt marile aglomerări urbane: Bucureşti, Craiova, Miercurea Ciuc, Braşov, Sibiu, Râmnicu Sărat, Slatina, Târgovişte, Ploieşti, Slobozia,

Managementul serviciilor. Lucrare aplicativă

Bacău, Bârlad, Vaslui, Botoşani, Iaşi şi Timişoara. Alţi poluatori importanţi ai cursurilor de ape sunt: industria petrolieră, industria chimică şi de medicamente, exploatările miniere şi prelucrarea metalelor, industria siderurgică şi construcţia de maşini, industria alimentară, industria celulozei şi hârtiei şi fermele zootehnice.

Trebuie menţionat că, la nivelul operatorilor apă/canal, se constată rămâneri în urmă în domeniul activităţii laboratoarelor de proces din staţiile de tratare sau staţiile de epurare. Acestea se manifestă în ceea ce priveşte dotările cu echipamente, nivelul profesional al angajaţilor, managementul de asigurare şi control al calităţii datelor de laborator.

Exigenţele menifestate în prezent la nivelul parametrilor de calitate ai apei pe fluxurile tehnologice impun reconsiderarea modului de abordare a activităţii de laborator în cadrul sistemelor centralizate de alimentere cu apă şi canalizare, fiind necesară adoptarea următoarelor măsuri:

- dotarea laboratoarelor la nivelul exigenţelor actuale; - instruirea personalului pe nivele de competenţe; - certificarea şi acreditarea laboratoarelor; - introducederea sistemului de asigurare şi control al calităţii; - implementarea la nivel naţional a unui sistem cu o structură de

monitorizare şi intercalibrare a laboratoarelor de proces. Prin măsuri legislative şi economice, statul sprijină dezvoltarea cantitativă

şi calitativă a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi a infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor afectată acestora, astfel încât aceste servicii să îndeplinească următoarele condiţii de funcţionare: continuitate din punct de vedere cantitativ şi calitativ, adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor, acces nediscriminatoriu la servicii, respectarea reglementărilor specifice din domeniul gospodăririi apelor şi protecţiei mediului.