KEDACŢIUNEA, ’flşegrafUşI I t o fa^rtr»

“ 5 ţlmnea S C

B iŞO T , Fltţa>wD» M .M m l M fa im li a a ta p i l i » «.

tn > M aaaaaripta am aa n b la t t —

IN S E R A T E : m primesc la Administra» fnne Braşov şi la birou­

rile următoare:fltaa 1* M. D tk ti Nxchf., Hetnrtek

. Mmlak, Budolf H orn . - In B o it- |M t* la Sekatalu B ern it, Inliaa L *o *

pold, Blockner I.PREŢUL IN8ERATEL0R!

Un şir petit 20 bani pen­tru o publicare. Publicări

au ! daaa după ta rif* f i tn roU li.Beeiame pe pag. a 8-a 1

ţ şir 20 bani.

(Număr de Dumioec'â 33.)Telefon: Hr. 226.

„GAZETA0 apare ZILNIC.Abonam ente p o it ra A ua trb-U nsar."'~r~1' pe nu an : tSSSSS

Z4- co r. pe 6 lu n i 12 eo r. pe t ro l !«nl 6 cor- — U -r il de OumtneoA :

patru cor. pe an.Piiiirs EoKâjla si strlinltate;

un an 40 franci, pe ,*»e luni *0 franci, pe tra i luni 10 franci,

N-rii de Dumineca 8 fr. an.Qe p o a te p renum ără la toate oficiilepoftii !e precum fi la d-nii colectori.

AMestii) pentru Braşov.'La A d m in is tra ţia „8AZETEI“ . pa1 an 20 C. re 6 luni 10C. pe treilnni5G. Ca dasala c u i : P e nn an 24 Cor. P e 0 luni 12 Cor. P e tre i Ioni • Cor. Uo exem ­p lar io bani. — A tât abonam entele cât ai inaertlnnile *e p l i t a .c aa in ta .

Nr. 175.- Anal LXXIII. Braşov. Vineri, 13 i26) August 1910.in ~t mrimruMii

Adunarea societăţiinoastre teatrale.

Io mijlocul luptelor şi frămân­tărilor zilnice pentru apărarea drep­turilor noastre şi pentru consolidarea neamului nostru simţim o uşurare şi mângâiere sufletească, de câte-ori se întrunesc adunările generale anuale ale societăţilor noastre culturale.

Aceste ?dunări sunt punctele luminoase în viaţa noastră sbuciu-

[ mată şi ele sunt menite să ne înse nineze sufletele şi să ne dea puteri nouă pentru luptele şi nizuinţele noastre în viitor.

In ajunul unei astfel de adunări ne găsim şi acuma. Duminecă şi Luni se întruneşte în orăşelul Reghinul- săsesc adunarea generală a „Socie­tăţii pentru B’ond de teatru român“, ca să-şi dea seamă despre cele să­vârşite şi chivernisite în anul de ac­tivitate trecut şi să ia hotărâri nouă pentru mersul prielnic al afacerilor, cari privesc mişcarea teatrală în si­nul poporului românesc din Ardeal şi Ungaria.

Nu voim să prevenim în cele ce avem să zicem din acest priiegiu ho­tărârilor, ce se vor Jua în adunarea

rdela Reghinj în ce priveşte activita­l a comitetului societăţii teatrale şi a mersului ei pe viitor, ci ca croni­cari fideli ai tuturor faptelor româ ne şti, C3 se săvârşesc în sânul nea­mului nostru, voim *& scoatem la iveală câte-va, din faptele îndeplinite de această societate.

Ţrebue să recunoaştem, ca so­cietatea pentru crearea unui fond de teatru românesc a început în anii din nrmă şi în deosebi în anul trecut eă desvoalte o activitate tot mai mă­noasă, căutând să pătrundă tot mai mult în massele poporului şi să-l iacă părtaş de binefacerile ei. Până

nu de mult aceasta societate s’a res­trâns la adunarea de bani, ca cu timpul să strângă un iond, cu ajuto­rul căruia să se înfiinţeze la timpul său teatrul românesc; cu alte cu­vinte zis să se organizeze o trupă de actori — artişti şi să se ridice' teatre româneşti în diferite ţinuturi, în cari aceşti artişti să joace, tâlcu- ind piese teatrale româneşti în graiul ales al strămoşilor noştri. Până când însă se va putea înfăptui acest gând frumos al ÎDfiinţătorilor acestei socie­tăţii, va mai trece încă mult timp, căci crearea teatrului românesc recere pe lângă multe altele, înaiute de toate — bani şi earăşi bani

Cu toate aceste comitetul socie­tăţii teatrale n’a pierdut din vedere acest scop final şi in înţelesul hotă- rîrilor adunărilor din trecut şi In ca­drele budgetului anual a căutat să ducă cu un pas înainte chemarea socie tăţii. Cu banii societăţii s’au crescut câţi-va tineri români, cari în cei doi ani cbn urmă au dat dovezi, că au meritat ajutorul societăţii în primul rând amintim aici pe d*l Aurel Bâ- nuţiîiy harnicul director artistic al so­cietăţii, care in scurtul timp al acti­vităţii sale a înfiinţat peste 60 co­mitete filiale în diferite ţinuturi lo­cuite de Români, câştigând un nu­măr mare de membrii, conducând îu persoană unele reprezentaţiuni teatrale de diletanţi şi propovăduind prin conferenţe şi întruniri publice scopurile societăţii. Alţi doi tineri harnici ajutoraţi din fondul societă­ţii, d nii Ionel Crişan şi Ştefan Mâr- cuş au urmat cu mult succes cursu­rile conservatorului de muzică din Viena, iar anul acesta au dat în nu- măroase oraşe frumoase concerte, înveselind inimile prin interpretarea măiastră a cântecelor şi doinelor ro­mâneşti.

Alăturea de aceste manifestaţi- uni de mare preţ, nu trebue sa pier­dem din vedere, că comitetul socie­tăţii s’a nizuit prin publicarea de pre­mii s&^atjmne pe scriitorii noştrii să scrie piese teatrale luate din viaţa poporului nostru, iar prin cumpărarea unui fonograf să strângă pentru ve­cie melodiile româneşti din toate părţile locuite de români. E drept, că în aceste două direcţiuai nu s’au putut realiza succese mai însemnate, să sperăm însă că cu timpul vom putea înregistra şi în privinţa aceasta progrese mai mulţumitoare.

lutr’aceea nu s’a perdut din ve­dere de cătră comitetul societăţii nici înmulţirea averei fondului de teatru. Numărul membrilor s’a înmulţit în mod îmbucurător şi ca toate cheltu- elile mari pentru întreţinerea bursie­rilor şi a funcţionarilor societăţii, fondul a crescut şi după constatările cassierului societăţii, a d-lui Dr. Ni- colae Vecerdea, averea atinge astăzi suma de 550.000 coroane.

Prin urmare trebue să constatăm, că comitetul societăţii noastre poate privi cu mulţumire la anul de acti­vitate trecut, iar marele public ro­mânesc poale fi liniştit, că conduce­rea societăţii noastre teatrale s’a aflat ia mâni bune şi pricepute. Nici nii se putea altfel, când ştim că din comi­tetul, a cărui mandat espiră acuma, fac parte unii din cei mai distinşi băr­baţi ai neamului nostru în frunte cu veneratul preşedinte Dr. Ioan Mihu, bărbatul integru al neamului, care prin fundaţiunea de 10.000 coroane făcută anul trecut societăţii teatrale şi prin fundaţiunea recentă de 25000 cor, făcută în favorul ziariştilor ro­mâni, şi-a scris numele cu litere de aur rin sufletele neamului nostru.

In ajunul adunării de Duminecă salutăm cu căldură pe membrii so­

cietăţii pentru crearea unui fond de teatru român întruniţi la Reghin, dorind societăţii să-şi continue cu succes tot mai mare menirea frumoasă culturală ce-o are în mijlocul popo­rului românesc.

Dieta Croaţiei. Venind maioritatea de- putaţilar din dieta croată în neînţelegere cu Banul Croaţiei, dieta a fost dizolvată. Astfel se vor face alegeri dietale, pe basa nouei legi electorale.

Foaia croată »Obzor« vesteşte, că alegerile se vor face în prima jumătate a lunei Septemvrie şi că ordinaţiunea pen­tru escrierea lor va apărea zilele aceste în foaia oficioasă.

De peste săptămâniDeşi acum în timpul verii luptele şi

frământările politice pausează, totuşi în decursul săptămânei s’au petrecut mai multe lucruri de însemnătate.

Jubileul monarchului.

Cum am scris în nrul trecut, M. Sa împăratul-rege a împlinit Joia tre­cută în 18 August c. vârsta de 80 ani. Aceasta zi s-a serbat în toate părţile împărăţiei, dar mai frumos în Ischl, unde se află M. Sa şi în Viena. Oraşele aceste au fost frumos împo­dobite cu flori, steaguri şi covoare şi iluminaţiile au fost minunate.

In Ischl s-au adunat toţi mem­brii familiei împărăteşti de au gratu­lat bătrânului Domnitor. Domnitorii din Europa i-au gratulat prin scri­sori sau telegrame.

Agraţiarea.

Din prilejul jubileului împărătesc s-au făcut unele agraţieri. Au fost agraţiaţi câţiva robi de rând şi alţi câţiva osândiţi politici, anume 20 la

»FOILETONUL GAZ. TARNS.«

U ită -m ă !Ii-Bing, Vânătorul de Muşte.

— Poveste chinezească. —Nul M-am jurat să nu mai ştiu Nimic mai multe de tine ..Şi să te uit... Tu, dor pustiu Murita-i pentru mine,Adio dar şi uită tot

C-o fi mai bine.Nu mai cerca să-mi turburi iar A sufletului pace!Nu mai cerca! E în zadar,...N-ai loc — ori ce ai face —In inimă-mi, că-n ea acum

Durere zace.Atunci un înger te ţineam... Atunci... de mult... odată...Ş-acum, acuma văd: Eşti neam Din Eva... Eşti o fată...Eşti neam al Evii ’n chipul ei.

Eşti Eva toată!Ce-a fost odată, a trecut,Trecutul nu mai vine.Din tot ce-ai fost, un chip de iut Rămas-ai pentru mine.Şi uită-mă, căci te-am uitat

Ş-o fi mai bine.lbro.

La umbra unui cireş dintr’o grădină şedea Ii-bing, copilul unui chinez, în vârstă de vr’o patrusprezece ani şi cioplea la o colivie de păsări. Din timp în timp privi­rile lui se îndreptau spre o altă parte a grădinii, unde—după cum se putea vedea, din grăunţele ce erau aruncate la pământ şi din altă hrană păsărească— era aşezată o cursă, dela care se întindea o sforicică până la copil. El însă îşi arunca privirile şi în alte părţi ale grădinii, cum fac oa­menii, cari n’au conştiinţa curată şi la ori­ce sgomot tresărea, fiindcă tatăl său, care se temea să nu gonească frumoasele şi folositoarele păsări cântăreţe din grădina sa, îl oprise, sub pedeapsă foarte aspră, să prindă vr’o păsărică. I)e oarece casa de locuit şi celelalte clădiri ale gospodăriei în- cunjurau grădina de trei părţi, iar la a patra parte era un zid înalt, tatăl său putea în fiecare clipă să-l surprindă.

Pe când copilul privea astfel de jur înprejur văzu deodată, ridicându-se peste zidul cel înalt al grădinei, o gămălie roşă,

I de mătasă împletită, cum obicinuesc oa­menii Sn China a purta pe şepcile lor de mătasă neagră de forma unei jumătăţi de sferă, şăpci fără cozoroc şi care nu le scot din cap nici în casă.

După gămălie apăru în adevăr şi o astfel de şapcă şi nu peste mult timp iată

că privea în grădină faţa sclipitoare şi grasă a unui om vesel. Cu băgare de sea­mă rotea el privirile cercetătoare din micii şi ascuţiţii săi ochi, după ce tre eau mai întâi prin nişte ochelari mari de sticlă, incunjuraţi de o ramă de corn şi zărind copilul strigă cu o voce răguşită: «Ii-ginguţ!»

Acesta însă nu se mişca din loc, ca şi când n’ar fi auzit nimic.

«Ii-binguţâ! dragul m eu! Ce-i cu tine astăzi, de nu vii la mine?»

«Ce să fac la tine?», răspunse acuma scurt copilul şi cu un ton aşa de nepoli­ticos, că ar fl fost cu tot dreptul vrednic de p pedeapsă.

Cu toate acestea mandarinul1) depe zid se ruga de copil cu vorbe măgulitoare:

X «Io-te, amicul meu, în odaia mea de lucru sunt iarăşi o sumedenie de muşte; nu mă lasă de iei în pace şi nu pot lucra nimic».

«Atunci nu lucra, unchiule, eu astăzi n’am timp să prind muştele dumitale»— răspunse iarăşi, tot nepoliticos, ştrengarul de Ii-bing. Omul nostru în adevăr nu era unchiul copilului, dar fiind vecin şi prietin cu tatăl său, se obicinuise cu această nu­mire.

«Dar tu mi-ai prins de atâtea ori muştele din odaie»— zise din nou Ssun- heng— căci aşa se numia vecinul—cu un ton tânguitor — «vino dragă Ii-binguţ, o să-ţi dau un dar, dacă vii».

1) Mandarin- - funcţionar ohinezesc.

»Aşa mi-ai făgăduit în totdeauna, un chiuie, şi când colo nu mi-ai dat nici-odată nimic. Astăzi prindeţi tu muştele, dacă vrei să ai pace!»

«Tu ştii, Ii-binguţ dragă, că eu nu pot; înăduş de mă prăpădesc».

Copilul râse; el ştia foarte bine, că unchiul Ssun-heng, era prea gros şi neîn- demânatec ca să poată prinde muştele.

«Uite ici, Ii-binguţ dragă»,— strigă din nou unchiul, ridicând peste zid un inel sclipitor de oţel, pe care erau înşiraţi vr’o zece K eşi2).

«Uite, micule vânător de muşte, pe ăştia ţi-i dau ţie, dacă vii să prinzi muşte!»

— «Dă-mi-i mai întâi, aruncă-i jos, unchiule, apoi mă sui iute pe zid şi viu la tine».

Deodată capul se făcu nevăzut dim­preună cu inelul cu banii, Ii-bing privi speriat în toate părţile să vadă, dacănu-i vr’o primejdie în jurul său. Dar nu era nimica. Apoi ciopli iarăşi mai departe în linişte.

Nu trecu însă multă vreme şi capul unchiului Ssun-heng se ivi din nou peste zid zicând: « li! li-binguţă ! Uite, ăştia ţi-i arunc numai decât jos, dacă vii la m ine!

«Nu, unchiule, nu vin, căci acuma sunt numai patru Keşi înşiruiţi pe inel şi

2) Un Eeş este cea mai mică monedă chi­nezească, făcută din bronz, cu o gaură pătrată în mijloc, prin care se trage o sfoară, curea sau o sârmă, ca să le poată mai uşor purta.

G A Z E T A T R A N S I L V A N I E IPagina 2. Nr. 175.—1910

număr. Intre aceştia numai 5 naţio-1 nalişti: 3 SloVaci şi 2 Români. Ro-1 mânii agraţiaţi sunt Ioan Mihu Ciu- fudeanul din Seghedin şi Emil Tauş din Vaţ. Intre cei trei Slovaci agra­ţiaţi este şi Milan Banca fost de­putat, care ceruse 8graţiarea mai înainte.

Dintre osândit» politici au fost prea puţini agraţiaţi, ceeace este din vina guvernului. Ministrul de justiţie s-a arătat strâmt la inimă faţă de osândiţii noştri politici, poate de frica şovinismului.

Convenţia comercială.

Convenţia comercială, încheiată între Austro-Ungaria şi România, după ce a fost votată în dietele din Budapesta şi Viena şi în Bucureşti, întră în vigoare cu 1 Septemvre a. e. Textul convenţiei îl dăm în între­gime la alt loc al foaiei noastre.

Muntenegru-regat.

Am amintit mai înainte, că mi­cul principat din Balcani, Muntene- grul va fi proclamat de regat. Pro­clamarea se va face zilele aceste, dar serbările s-au început Duminecă, la 21 August c. Unii din Domnitorii eu­ropeni îşi trimit încredinţaţii lor la actul proclamării de regat şi la ser­bări, alţii au mers îu persoană în Muntenegru. Astfel au sosit în Ce- tinge, capitala Muntenegrului, regele Ferdioand al Bulgariei cu prinţul moştenitor Boriş, apoi părechea re­gală a Italiei. Serbările continuă.

Holera.

In Rusia bântue mai departe ho­lera (colera). Dar ea s-a ivit şi în Italia. In provincia Apulia au murit până acum 65 de oameni de holeră. La noi până acum uu s-a ivit nici un caz, nici în România, dar poate să se ivească. Toate statele iau măsuri strajnice pentru a se apăra contra primejdioasei boaie.

Serbările culturaledin Reghin.

Reghin. 21 Aug. n. 1910.Vă trimit alăturat programa amănun­

ţită a serbărilor culturale aranjate în zi­lele de 28 şi 29 August n. 1910 din prile­jul adunării generale a »Societăţii pentru fond de teatru romám care se va ţinea în Reghin, în sala mare a hotelului oră­şenesc.

Sâmbătă ore'e 8, seară de cu­noştinţă, în grădina de iarnă a ho­telului orăşenesc.

Duminecă dimineaţa serviciu di­vin urmat de şedinţa I ă a Societăţii, care va avea ioc sus iu sala mare a numitului hotel.

La ora 1 p. m banchet în a- ceeaşi sală. (Bilete de intrare la co­merciantul Iacob losif în Reghin.)

La ora 3—5 Serbare poporală în pavilionul promenăzii oraşului cu următorul program:

a) Punct de cor (corul mixt al bise- ricei Sf. Nicolae din Braşov), b) »Limba româneasca« poezie de Sion, declamată de d-şoara Viorica Pop?, c) »Peneş Curcanul« poezie de V. Alexandri, declamată de d-l I. Miclea. d) Declamaţiuni comice de d-l N. Libeg. e) Punct de cor. f) Jocuri româneşti, dansate de jucăuşi din 12 co­mune. (Preţul de intrare 40 fileri.)

jDuminecă seara la orele 7Va Concert, dat de corul dela biserica Sf. Nicolae din Braşov-Scheiu, cu con­cursul domnilor Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişanu, în sala hotelului Ka- pusy. — Dirigent: George Dima.

P r o g r a m a :

I. D. Bortnianski: »Cel ce mănâncă tru­pul meu«. G. Dima: »Cucuruz cu trunza-n sus«, b) >Dor; de călătorie« (coruri mixte).

II. H. Kirchner: »Solomoane căpi­tane«. T. Brediceanu : »Cântec haiducesc«. G. Dima: »Groza«, baladă, d-l Ionel Cri­şanu, acomp. de pian susţiDntă de d-şoara Aca Barbu.

III. G. Dima: a) »Ingerelu!«. b) »Co­pilul şi floarea«, c) »Primăvara«, (coruri mixte).

IV. G. Dima: »De-ar fi trăznit Dum­nezeu«. T. Brediceanu: »Cântă puiul cu­cului«. R. Leoncavalio: Recitativ şi arie din op. »Bajazzo«, d-l Ştefan Mărcuş, a- comp. de pian susţinută de d-şoara Aca Barbu.

V. H. Huber: »Dorinţa«. G. Dima : a) »Hei leliţă din cel sat«, b) »Două inimi« (coruri mixte).

Preţul de Intrare : Loc I. cor. 4 ; Loc II- cor. 3; Loc de stat cor. 1; Logea cor. 20 ; Gale­rie 1 cor. 60 fileri şi 1 cor.

Bilete se găsesc la comerciantul Iacob losif din Reghin.

Luni orele 10 a. m., Şedinţa a Il-a a adunării generale îo sala de sus a hotelului orăşenesc.

La orele 77* seara teatru de di­letanţi\ sub conducerea d*lui Aurel Bănuţ directorul artistic al fondului de teatru, îa aceeaşi sală

P r o g r a m a :a) »Jertfă“, cramă într-un act de 1.

G. Miclescu.Persoanele; Doamna Dubău (44 sni)—

D-na Maria 0. Popescu. Ţinea, fiica ei (18 ani)—d-şoara Mărioara G. Dima. Doctorul (50 ani)—d-l Aurel P. Bănuţ. Pricepi (65 ani)—d-l Ionel Crişan. Scena se petrece în Noemvrie 1877 la moşia Store^ti a doam­nei Dubău.

b) »Bucătăreasa*, comedie într-un act, tradusă din germană, de d-l Dr. S. Stanca.

Persoanele: Eduard, poet şi autor dramatic—d-l Aurel P. Bănuţ. Geni, soţia lui—d-şoara Aca Barbu.

După teatru dans.Preţurile de intrare aceleaşi ca la concert,

îndreptăţind şi Intrarea la dans.Bilete de intrare se găsesc la comerciantul

Iacob losif şi sara la cassă.

Predica în bisericile româneşti.

In n-rul 171 al »Gazetei“ a apărut un articol sub iscălitura »g«, care se ocupă între altele şi cu chestia predicării în bi­sericile româneşti, în care se recunoaşte necesitatea predicării regulate şi se cear­că a se afla căuşele lipsei de predicare. Necesitatea predicării e un lucru recunos­cut de toţi şi s’a desbătut în deajuns a- proape în toate ziarele româneşti. Şi dacă totuşi îmi iau permisiunea a spune şi eu câte-va cuvinte: asta o fac mai mult din motivul, că în articolul citat se expun unele idei cu totul greşite, putem zice pe­riculoase, cari absolut de loc nu sunt aco­modate spre a sana răul ci numai spre a-i mări.

Faptul, că în biserica gr. catolică a- firmative numai 73 7* PartQ a preo-ţi mei îşi negligă datorinţa de a predica, fratele »g« îl socoteşte drept un lucru îm­bucurător, eu însă sunt de părerea, că e lucru destul de dureros. Dureros şi ruşi­nos! In secolul ai 20-Jea, mă rog, să mai existe 200-350 de parochii gr. catolice,— vorbesc numai de archidieceză — în cari nu se predică de loc şi apoi împrejurarea, că »numai« atâtea sunt astfel de parcchii — să te facă să crezi, că lucrurile nu stau aşa de trist, asta după părerea mea dove deşte o judecată destul de superficială. Deci n’avem să cercăm a ne mai mângâia cu date statistice— închipuite ca acele — ci trebue să recunoaştem fără jenare răul şi necesitatea sanării aceleia.

Dar mă rog, oare câte sunt biseri­cile acele, în care se predică regulat, în fie-care Dumineca şi fie care sărbătoare? Cred. că aici s’ar încurca şi fratele »g« în calcularea percentelor. La noi, durere — s’a format o t silei de opinie publică — ce socoteşte de predicatoi regulat pe acel preot, care predică d ; 3—10 ori pe an. Dacă însă socotim, că la alte popoare, mai culte şi mai puţin ignorante în cele ale religiei se predică regulat, cu atât mai vârtos e lipsă de predicare regulată la po­porul nostru, care în general afară de »Dumnezeu« >D-1 Christos« — »Maica pre- cistă“ şi »pupa«, nu ştie alt ceva din re­ligie. Apoi, dacă preotul n’ar fi dator să predice în iie-care Duminecă şi sărbătoa­re, atunci ce lipsă mai este de o cualifî- caţie de 16 ani, — căci doară slujbele le poate face şi unui, care a absolvat clasele elementare, ori a învăţat a ceti şi a scrie în cătănie.

La noi sunt foarte multe motivele j cari fac, ca cutare preot în cutare Dumi­necă să nu predice. »Azi riu sunt dispus« zice unui, şi nu predică, fără să fie tras

la răspundere vre-odată. Aşi vrea să văd un oficial civil, care în cutare zi, din mo­tivul, ca »nu e dispus« şi-ar Bsa neispră­vite afacerile... Ştim, că nu i-ar fi cald.., Aşa dar şi un preot, T>trebue<t să fie dis­pus a predica în virtutea oficiului său.

»Azi sunt puţini oameni la biserică,— zice altul — nu voiu predica!« Dar respectivul uită, că poate tocmai predi- | carea neregulată face ca câte odată »să fie puţini oameni la biserică«. Şi apoi — ce vină poartă cei 20 sau 30, cari vin ia biserică — pentru-că lipsesc cei-lalţi 80?E acesta un motiv, ca şi ei, cei buni, să fio lipsiţi de instrucţia în cele religioase?

Acum să vedem, ce socoteşte fratele »g« că e cauza acestui rău ?

Vorbeşte despre »informaţiunile des­pre predicări«, dar nu ne arată modalita­tea, după care s’ar putea ca gceste infor* maţiuni să nu fie »litere moarte« — şi— adaug eu »falsificare a stării faptice«. Prind rămăşag cu D-sa, că în informaţiu­nile anuale trimese de protopopi Conzizto- rului, despre nici un preot nu se zice, că nu predică regulat, în fie-care Dunrnecă şi sărbătoare! Acesta e purul adevăr, frate »g«.

S \ mergem mai d-parte. — »Dar nici odată nu am văzut preot promovat ori distins din motiv, că şi-ar fi îndep’init of. de predicat cu punctualitate »zice fra­tele „g«. Fireşte că nu, pentrucă conform informaţlunilor intrate ia Consistor toţi preoţii predică »cu punctualitate«.

Altă cauză, după »g« e felul conferi* rei beneficiilor — aşadar — protecţia, ne- poiismul şi aii ele — cari stări de lucruri îi iau preotului voia de a mai preLca.

Mă mir foarte mult; cum po^te cine­va să aducă felul conferirei beneficiilor în legătură cu datorinţa preotului de a pre­dica regulat ? Căci ce o conferirea bene­ficiilor? In cazul de faţă putem zice, că e o relaţiune între preot şi superioritatea sa. Iar datorinţa de a predica regulat — e o relaţiune între preot şi poporenii săi. Acum mă rog : judece orice om cu mintea să­nătoasă, poate să fio nedreptatea făcută preotului din partea superiorilor săi, motiv suficient, care să îndreptăţească întrebarea datorinţei faţă cu poporenii săi? şi apoi: e lucru mo»ai, ca eu să-mi răzbun pe po­porenii nevinovaţi pentru nedreptatea, ce afirmative rni-ar fi făcut Consistorul?

Conferirea beneficiilor e un lucru ma­terial, iar datorinţa de a predice e un ce cu totul spiritual, iar preotul, care su p ra ­pune lucrurile materiale datoriuţelor sa\p cu totut spirituale, dovedeşte că e strein în staulul lui Christos şi ar face mai bine, | dacă din capul locului ar părăsi acel stau).

Doamne fereşte, nici prin minte nu­mi trece să susţin, că n’ar fi adevărate a- firmaţiunile fratelui »g« cu plivire ia pro­movări, dlsticţluni şi conferirea beneficiilor. Are toată dreptatea. Dar să bage de seamă: că aceasta e o boală socială, generală. Şi încă nu numai în biserică, ci la toate ins- tituţiunile, mai ales la cele civile. Pentru stârpirea acestei boli luptă întreagă lumea gânditoare e cu cale deci, ca să luptăm şi noi pentru stârpirea ei din biserică, dar nu să aducem acest râu în legătură cu datorinţa de a predica,

Şi apoi afară de ?ceea rei-se pare, că

mai înainte erau cel puţin zece. Dă-m zece şi vin numai decât».

Unchiul se făcu din nou nevăzut şi copilul nici nu începu să cioplească, când capul se ivi iarăşi zicând :

«li! Ii-binguţ! Iată ţl-i dau, vino re­pede !» Apoi aruncă inelul cu banii, care căzură cu zgomot la picioarele lui Ii-bing. El îi ridică, îi numără; erau numai nouă. Ei, se gândi el, haid’ să-i fac pe voe. Iute îşi adună lucrurile şi le ascunse într’un tufiş des, se avântă apoi pe un stejar de lângă zid şi cu o săritură fu în grădina unchiului.

Unchiul îl primi cu strigăte de ve­selie, săria şi juca, de se mişcă în dreapta şi în stânga coada lui cea lungă de păr ; o privelişte în adevăr foarte caraghioasă, apoi de te lui Ii-bing o plesnitoare puter­nică de muşte. Se începu acum o vână­toare straşnică şi înbelşugată, fiindcă odaia era plină de o sumedenie de astfel de dip- tere obraznice şi zbârnăitoare.

O întreagă armată de aceşti duşmani nemiloşi ai omului zăceau pe podele şi numai vr’o două-trei îşi mai căutau cu spaimă loc de scăpare. Atunci Ii-bing re- pezindu-se după o muscă, ce se odihnea pe tavan, scăpă inelul cu banii, ce şi-i as­cunsese în mâneca cea largă a hainei. Cu o iuţeală, pe care n’ai fi crezut’o că o pot avea mandarini corpolenţi,unchiul se aruncă după inel, puse mâna pe el şi-l închise re­pede în masa sa de scris, iar cheia o lăsă să lunece în larga Iui haină.

«Lasă, dragă Ii-binguţ» — zise unchiul — când copilul, cuprins de o îndreptăţită supărare, voia să se arunce ameninţător cu plesnitoarea asupra unchiului — «lasă, ce vreai tu să faci cu sumedenia asta de bani, tu eşti prea mic şi nu pricepi ce’s banii, lasă până vei mai creşte, ţi-i păstrez eu — şi ţi-i voi da atuncea».

«Unchiule» — strigă li-bing, răpit de avutul său—«dă-mi banii sau . . .» şi mişcă ameninţător plesnitoarea prin aer. Atunci unchiul se aruncă asupra copilului, îi smulse plesnitoarea, cu care începu acuma a bate pe bietul Ii-bing, care plângea şi urla cât îi lua gura şi în sfârşit o tuli acasă.

«Sgârcitule!» strigă li-bing, — «Sgâr- citule, numai calc piciorul în casa ta sau să-ţi ceri iertare!»

«Ştrengar ticălos ce eşti!» înjură Ssun- heng abea gâfâind,— «o să te învăţ eu,— pe oamenii bătrâni să-i— » dar mai mult nu se auzi, fiindcă uşa se închise cu sgomot.

Ii-bing nu era numai un «vânător» şi ucigător de muşte, — asta n’ar fi fost tocmai aşa de rău,—nu, el era un chinuitor din fire şi pe care le prindea Ie şi chinuia amarnic. Acuma după cele păţite cil un­chiul, Ii-bing se răsbună pe nevinovatele muşte, rupându-le aripile şi picioarele. Obi­ceiul acesta hâdos de a chinui bietele ani­male era o dovadă de inimă rea, ce o avea Ii-bing.

întors în odaia sa Ii-bing găsi zăcând pe podeală o persecă răscoaptă. Se aşeză de pândă lângă dânsa şi de câte ori venea

câte o musculiţă, ca să se desfâteze la mustul cel dulce al persicei, li-bing o prin­dea repede cu o mişcare fulgerătoare a mânei sale dibace. Şi dacă ar fi omorât-o iute, ei, n’am avea nimica do zis, deşi nici lui Dumnezeu, nici oamenilor buni astfel de lucruri nu le sunt de Ioc plăcute.

Dar aceste chinuri nu-1 mulţumiau în destul pe îngrozitorul Ii-bing. EI ţinea muştele între degetul cel mare şi arătă­torul mânei stângi şi-le scoatea pliscul cu lungile lui unghii dela mâna dreaptă.

«Aşa!» zicea el cu mulţumire,—«acum n’o să mai poată suge din sucul cel dulce».

Astfel îşi petrecea el într’un mod aşa de urât şi de îngrozitor, când deodată apăru la fereastră un cap de vulpe, care privia cu ochi furioşi prin gratiile de fier la Ii-bing.

«Vai de mine!» se gândi acuma Ii- bing şi se făcu galben ca ceara— «o vulpe ! Asta nu-i semn bun!» şi numai decât se lăsă de chinuirea musculiţelor, scoase o carte din dulăpiorul de alături şi începu să citească cu o voce tare şi cântătoare.

Aceste fiinţe observă, tot ce face omul şi se ivesc foarte des, ca să ajute şi să răsplătiască pe cei ce fac lucruri bune sau să împiedece şi să pedepsească pe cei ce fac rău. De aceea şi Ii-bing îndată ce zărij vulpea îşi aduse aminte de ce-i ameninţă j şi zise: «Vai de mine! Asta este semn j rău!»

Deşi Ii-bing citea cu voce tare sau mai bine zis cânta, de se auzia până la a

treia casă, nu trebue însă să credem că toate acestea le citea în adevăr din cartea sa, nu, căci el le ştia perfect de dinafară. Elevii chinezi trebue să înveţe de-a rostul tot ce citesc. Privirile sale însă rătăceau pe deasupra rândurilor ca să vază de unde zburau iubitele lui musculiţe. Ear când una îndrăzni să se aşeze pe foaia unei cărţi, el îşi pierdu răbdarea, făcu o mişcare re­pede ca fulgerul, şi hârşti.. prinse musca şi o vârî sub o ceaşcă de ceai, ce era pe masa de alături. Luă apoi o pensulă de trestie, rupse o bucată subţire de aşchie, o mai ascuţi niţel, lipi de dânsa o bucăţică de hârtie chinezească, care, după cum se ştie este foarte subţire şi o răsuci formând o ţevişoară lungă. După ce isprăvi cu ţe- vişoara scoase cu băgare de seama mus- culiţa de sub ceaşcă, îi înfipse aşchia între aripi şi ţevişoara între picioare. Şi sa fi văzut ce bucurie avea acum barbarul de Ii-bing la chinurile nenorocitei muştei

Dar repede lasă aşchia şi musca sâ cadă la pământ, căci iarăşi se ivi vulpea la fereastră şi-i strigă cu o voce lătrătoare şi răguşită: «Ii-bing, Ii-bing! Dacă nu în­cetezi cu chinuirea muştelor am să te, prefac pe tine în muscă, ca să vezi şi tu ce simte un astfel de animal nenorocit*,

(Va urma;

Nr. 175—1910 OA Z I T A T B A N ' S I L V AN1B1. Pag. 3.

nu are drept fratele »g«, căci dacă în cineva ! ţie, ci un preot sărac din una din cele maieste acel sânge rău, lipsa de însufleţire şi z i , care-1 îndeamnă să nu predice, poate să fie făcut chiar şi protopop, că tot nu va predica regulat. Deci — nu pofta mă­ririlor deşerte, nu interesele materiale, nu setea după beneficii şi după brâne roşii trebue să fie dătătoare de ton în ce pri­veşte predicarea, ci conştiinţa morală a datoriei, ce trebue să fie în fiecare preot

Ca mijloc pentru îndreptarea răului > g < propune să se ceară anual câteva pre­dici. 3—4 dela fiecare preot, cari să fie cenzurate şi eventual premiate. In cazul acesta ar trebui înfiinţat un oficiu special pentru cenzurarea predicilor căci să nu se uite, va fi voibâ de 2100— 3000 de predici. Dar cum s’ar ajunge la ceva rezultat pe calea aceasta ? Oare atunci, nu ar fi de a- ceia, cari ar copia simplaminte, ori ar tra­duce 3—4 predici din literatura universală extraordinar de bogată a oratoriei biseri­ceşti, ce numără mii şi mii de opuri — şi astfel şi ar plăti urechea? Şi oare a- tunci nu s’ar putea întâmpla să fie pre­miaţi de aceia, cari în biserică nu predică de loc? S’ar putea face ceva şi pe calea aceasta, dar încă pe băncile seminarului? Acolo să se pună pond mai mare pe ora­toria bisericească. Căci să vedem, ce se face în privinţa aceasta de ex. în seminarul din Blaj (ceeace de altcum în toate seminarele d{n Ungaria e la fel)?

Teoria oratoriei se propune în se­mestrul al 5-iea sau al 7-lea : aşadar un semestru, ceeace e şi de ajuns. Afară de aceea fiecare teolog sistematic e dator să lucre în fiecare an o predică şi să o ros­tească de pe amvonul seminarului, in faţa superiorilor şi a tuturor ascultătorilor de teologie, unele şi in faţa metropolitului. Ştiu din experienţă, că foarte mulţi deco- piază ori traduc predicile, le buchisează şi apoi Ie rostesc maşinaliceşte. E drept, că predicile sunt revăzute de prefect, dar poate să se aştepte dela prefect, ca el să cunoască întreagă literatura de predici ? Nu I Aşadar şi în Seminarul din Blaj se pune pond exclusiv pe memorizarea pre­dicilor, şi recitarea lor, dar oare nu se dau nenumărate ocaziuni unui preot, când e silit să predice exabrupto? Şi oare per­mit împrejurările unui preot, ca el să-şi compună şi memorizeze predicile în fie­care Duminecă şi sărbătoare? Ştie toată lumea, că nu !

Eu aşa cred, că numai aşa se poate propune oratoria bisericească cu scop, dacă în seminar s’ar jerfi zilnic — cel puţin mi sfert de oară pentru deprinderea clerici­lor în oratorie.

In aceste sferturi de oară, ar predica câte un cleric, dar nu predica scrisă cu săptămâni înainte şi memorizată. Ci bună oară, pe cei din anii I—II, profesorul res­pectiv i-ar provoca să exoună în formă de predică poporală ceva din materialul de învăţământ, propus în tiiflpui mai din urmă. Iar cei de pe fcr;ul III—IV teme cu totul libere, date la faţa locului, predici la înmormântări, cununii, procesiuni etc. In felul acesta, susţinându-se şi vechea praxă a predicilor memorizate, s’ar deda clerici şi s’ar deprinde cu toate elementele ora­toriei, prelucrarea, memorizarea, expune­rea, improvizarea etc. Nu zic, că acest metod ar ii întru toate perfect, dar foarte mult ar duce la scop.

Aceste am aflat cu cale a le scoate la iveală cu privire Ia predicarea în bise­ricile româneşti. Am adus numai din ar- chidieceza gr. oat. pentrucă împrejurările din diecesele celelalte, gr. cat. şi gr. or. nu le cunosc. .

Rezum cela de până a ici:1. Fiecare preot e dator să predice

în fiecare Duminecă şi sărbătoare.2. Datorinţa de a predica e o dato-

rinţă morală şi spirituală, independentă de orice împrejurări materiale.

3. Răul se poate sana numai dela rădăcină, din seminar.

Şi în fine, adaug, că foile noastre po­porale ar lucra tare corect, dacă ar în­demna poporul să pretindă dela preoţi pre­dicarea regulată.

Ca să nu zică fratele >g< ori alt ci­neva, că articolul de faţă ar fi ceva >se-

sărace parochii ale archidiecezei.Aşadar nici un interes nu m’a în­

demnat să scriu aceste, decât iubirea de adevăr. Scopul meu a fost, să pun stavilă iăţirei acelei idei greşite şi periculoase, că n’am avea la ce să predicăm, pentrucă şi aşa nu ne răsplăteşte nimeni.

Septimiu Popa.

miofici03«, îl iscălesc, ca să vadă oricine, că nu l’a scris om din centru, nici nepot ori cuscru de Vlădică sau de canonic, nici un preot, care a ajuns, ce este, prin proţec-

C onvenţia com ercialădintre România şi Austro-Ungaria.

Monitorul Oficial al României publi­că următorul text, al convenţiei comerciale dintre România şi Austro- Ungaria încheiată în Bucureşti la 10 Aprilie 1909 şi votată de corpurile legiuitoare.

ARTICOLUL I.Convenţiunea de comerţ din 9 (21)

Decembre 1893 se modifică în felul următor:1) La articolul II. după întâiul aliniat

se adaugă un text astfel întocmit:Produsele solului şi ale industriei Aus­

triei şi Ung. enumerate în anexa A a con venţiunii adiţ onale de faţă la importarea lor în România, şi produsele solului şi ale industriei României, enumerate în anexa B a acestei convenţiuni la importarea lor în teritorul vamal convenţional al celor două State ale Monarhiei Austro-Ungare nu vor fi supuse la taxe de intrare altele şi nici mai ridicate decât ace'e consolidate prin zisele tarife.

Mărfurile venind din altă ţară şi cari vor fi suferit o transformare industrială în teritoriile uneia din Părţile contractante, vor fi considerate la importarea în terito­riile celeilalte Părţi, ca produse ale ţării unde se va fi făcut transformarea.

2) Aliniatul din urmă ai articolului II. se înlocueşte priu textul următor:

Mărfurile de orice fel, venind din teritoriile uneia din Părţile contractante sau mergând într’acolo, vor fi în mod reci­proc scutite, în teritoriile celeilate, de ori­ce taxă de traiisit,fie că ele ar transita deadreptul fie în timpul transitului, ele trebuiesc să fie descărcate, depozitate şi r* încălcate.

3) Articolul nou ce urmează se pune du, ă articolul II al convenţiunii actuale:

ARTICOLUL II aTaxele interioare percepute pe soco­

teala Statului comunelor sau corporaţiu- nilor cari sui.t sau ciri vor fi puse asu­pra producţiunii, fabricaţiuoii sau consu- maţiunii unui articol într’una din Părţile contractante nu vor apăsa sub nici un mo­tiv produsele celeilalte Părţi într’un mod mai greu sau mai supărător decât produ­sele indigene de aselaş f e .

4) Articolul III al convenţiunii actu­alei se înlocueşte cu textul următor:

Părţile contractante se îndatoresc a nu împiedeca în nici un fei comerţul re­ciproc prin opriri la import, la export sau la transit.

Excepţiuni la această regulă întru cât ele vor fi aplicate tuturor ţărilor sau ţă­rilor cari se găsesc în condiţiuni identice, nu se vor putea face decât în cazurile următoare:

a) pentru mărfurile cari sunt sau cari vor fi obiectul unui monopol de Stat:

b) pentru motive de siguranţă publică;c) pentru motive de poliţie sanitară

şi veterinară, în special pentru a împiedeca fie întinderea epizotiilor, fie distrugerea plantelor mai cu seamă de cătră insectele şi parazitele vătămătoare;

d) în împrejurări excepţionale în ceea­ce priveşte proviziunile de războiu.

5) Articolul VI se înlocueşte prin tex­tul următor:

Supuşii fiecărei din Părţile contrac­tante vor fi scutiţi pe teritoriile celeilalte de orice servici militar, atât în armata regulată şi în marină, cât şi în miliţii şi în garda civică.

Ei nu vor fi supuşi, în timp de pace şi în timp de răsboiu, de cât la prestaţiu- nile şi rechiziţiuniie impuse naţ'onalilor şi vor avea drept, în mod reciproc, Iadespă

s’ar sau

A şi

în urma adresată lor în a- vorba de ţară,

ARTICOLUL II.

Articolul adiţional la convenţiunea ac­tuală primeşte modificările următoare:

1. Numărul 1 a) se redactează pre­cum urmează:

Orice cantitate de mărfuri pentru care suma totală a taxelor de perceput nu atinge cifra de 010 coroane sau 010 leu.

2. Numărul 6 se redactează precum urmează:

Stlpulaţiunile numerelor 1 b, 2, 3 şi 5 nu derogă dela dreptul fiecăreia din părţile contractante de a iua măsurile ce va crede de trebuinţă pentru motive de poliţie veterinară şi pentru a îndeplini con­trolul vamal.

ARTICOLUL iii.Protocolul final al convenţiunii ac-

ur-tuale se înlocuieşte prin dispoeiţiunile mătoare :

La articolul I. al convenţiunii :1. In ceeace priveşte impozitele di­

recte, supuşii uneia din părţile contrac­tante nu vor putea fi supuşi, în teritoriile

gubirde stabilite în folosul naţionalilor { celeilalte, la un tratament mai puţin favo1 prin legile în fiinţă în ţărilelor respective rabil decât proprii naţionali locuind în

Ei vor fi, de asemenea, scutiţi de ori- ele. Este stabilit totuşi că clauza naţiunii ce funcţiune oficială obligatorie judiciară, 1 celei mai favorizate, stipulată în articolul

administrativă sau municipală, afară de aceea a tutelei.

6) Articolul nou ce urmează se pu­ne după articolul VI:

ARTICOLUL VI aDacă între Părţile contractante

ivi neînţelegere asupra interpretării aplicării tarifelor cuprinse în anexele B ale prezentei convenţiuni adiţionale, pre­cum şi asupra aplicării în fapt a clauzei naţiunii celei mai favorizate cu privire la executarea altor tarife convenţionale în fi­inţă, neînţelegerea în cazul când una din Părţile contractante cere, se va regula pe cale de arbitragiu.

Pentru fiecare neînţelegere, tribuna­lul arbitrarial se va înfiinţa în felul urmă­tor: fiecare fiin Părţile contractante va nu­mi ca arbitrii dintre supuşii săi două per­soane competente şi dânsele se vor înţe­lege asupra alegerii unui supra-arbitru, supus al unui Stat amic. Părţile contrac­tante îşi rezervă de a desemna mai diaa- inte, 9\ pentru o periodă ce se va determi­na, persoana care va îndeplini, in caz de neînţelegere, funcţiunile de supra-arbitru.

In asemenea caz şi sub rezerva unei înţelegeri speciale în acest scop, Părţile contractante vor supune de asemenea la arbitragiu neînţelegerile cari ar putea să se ivească între ele cu privire la interpre­tarea şi ia aplicarea clauzelor din conven­ţiunea de faţă, altele de cât acele pre­văzute Ia aliniatul întâiu.

Ia ceea-ce priveşte procedura arbitra- giului în cazurile prevăzute la aliniatele 1 şi 2 din prezentul articol, Părţile contrac­tante s’au învoit asupra următoarelor :

La cel dintâi caz de arbitragiu, tri­bunalul arbitrarial se va ţinea pe terito­riile Părţii contractante pârâte ; în al doi­lea caz, în teritoriile celeilalte Părţi şi aşa mai departe, alternativ pe teritoriile fiecăreia din Părţile contractante. Aceea din Părţi pe teritoriile căreia se va ţiaea tribunalul, va desemna locul şedinţelor; ea va avea sarcina să procure localurile, impiegaţii de biurou şi personalui de ser­viciu trebuincios pentru funcţionarea tribu­nalului.

Tribunalul va fi prezidat de către supra-arbitru. Dddziunile vor fi luate cu majoritate de voturi.

Părţile contractante se vor înţelege, sau îa fiecare caz de arbitragiu, sau pen­tru toate cazurile, asupra procedurii pe care tribunalul va trebui s’o urmeze. In lipsă de asemenea înţelegere, procedura va fi regulată de tribunalul însuşi. Proce­dura va putea să se facă în scris, dacă nici una din Părţi nu ridică obiecţiurii.

Pentru transmiterea citaţiunilor de înfăţişare înainte tribunalului arbitrarial şi pèntfU comisiunile rogatorii venite de ia aceasta din urmă, autorităţile fiecăreia din Părţile contractante vor da, cererii tribunalului arbitrarial,Guvernului competent, asistenţa celaş fei cum o dau când este cereri ale tribunalelor civile din

1 al convenţiunii din 9(21) Decemvrie 1893 nu se va raporta la tratate speciale cari au fost sau cari sr putea fi încheiate în viitor între una din părţile contractante şi o a treia putere asupra reg’ementării reciproce a impozitelor directe.

2. Va fi perfectă libertate de uavi- gaţ'une între părţile contractante. Basti­mentele române şi încărcătura lor vor fi tratate în Austria şi în Ungaria şi basti­mentele austriace şi ungare şi încărcătura lor vor fi tratate în România, sub toate privirile, la fel cu bastimentele naţionale şi încărcăturile lor. Orice privilegiu şi ori ce scutire sau folos acordat sau care ar putea fi acordat în această privinţă unei a treia puteri, de una din părţile contrac­tante, va fi acordat de îndată şi fără con- diţiune celeilalte.

Bastimentele şi mărfurile austriaco şi ungare în România se vor bucura, în ce priveşte taxele şi toate celelalte drepturi similare percepute cu titlu remuneratoriu în porturile, basinuriie, docuriie, radele şi schelele părţilor contractante şi sub toate celelalte priviri, de acelaş tratament ca şi bastimentele şi mărfurile naţionale şi ace­lea ale naţiunii celei mai favorizate.

La articolul II al convenţiunii:1. Dispoziţiunile articolului II al con­

venţiunii de comerţ din 9(21) Decemvrie 1893 nu derogă in nici un chip dela:

a) foloasele ce sunt acordate altor state vecine pentru înlesnirea comerţului de fruntarie;

b) obligaţiunile impuse uneia din păr­ţile contractante prin îndatoriri pentru o unire vamală deja contractată, sau care ar putea fi contractată pe viitor.

2. Rămâne înţeles, că în ceeace pri­veşte legislaţiunea asupra zaharurilor, nici una din părţile contractante nu va putea fi împiedecată, prin convenţiunea de faţă, în îndeplinirea obligaţiunilor ce-i sunt im­puse prin aderarea sa la actele dela Bru­xelles privitoare la regimul zaharurilor.

3. Este înţeles că în cazuri de reda- maţiuni din partea interesaţilor uneia din părţile contractante, cu privire ia aplica­rea tarifului vamal al celeilalte părţi sau cu privire la interpretarea dispoziţiunilor din acel tarif, o oeciziune deja luată de autorităţile competente în ultima instanţă, nu va putea servi de motiv, ca să înlăture putinţa unor discuţiuni ulterioare asupra obiectului reclamaţiunii şi nu va împiedeca în cazul întâmplător, o nouă deciziune din partea autorităţii în cestiune, s ib condi- ţiunei însă ca reciamaţiunea să fie pre­zentată pe cale diplomatică şi dacă va fi nevoe, sprijinind-o cu avizul experţdor sau al altor autorităţi competente, într’un ter­min de şase luni, cu începere din ziua în care întâia desisiune va fi fost oficial a- dusă la cunoştinţa interesaţilor. Deciziunea luată în urma unui asemenea recurs, nu va putea privi decât cazul in chestiune, pentru care ea va fi fără apel. Cu toate acestea, Părţile contractante vor avea fa­cultatea de a provoca pentru cazurile în cestiuue, intru cât este vorba de dispozi- ţiuni din convenţiunea de faţă, o interpre­tare sau aplicare corectă a stipulaţiunilor sale conform cu articolul Vi-a.

La articolul III al convenţiuiri:Dispoz ţiunile amănunţite ^privitoare

la traficul cu animale, cu materii brute şi cu produse animale sunt cuprinse in no­tele schimbate cu ocaziuuea semnării con- venţ'unii adiţionale de faţă şi vor rămâne în lucrare pe timpul duratei de aplicarea acestei convenţiuni.

ARTICOLUL IV.Notele diplomatice schimbate cu oca-

zijnea semnării convenţiunii din 9(21) Decemvrie 1893 sunt desfiinţate.

ARTICOLUL V.Convenţiunea adiţională de faţă va

întră în lucrare cincisprezece zile după schimbarea ratificărilor.

După punerea în aplicarea a con­venţiunii adiţionale de faţă, convenţiunea actuală din 9(21) Decemvrie 1893, cu schim­burile şi cu adăugările ce i s’au adus prin convenţiunea adiţională, îşi va îndeplini efectele până la 18 (31) Decemvrie 1917.

In cazul când una din Părţile con­tractante nu va fi notificat, cu douăspre­zece luni înainte de acest termen, inten- ţiunea de a face să înceteze efectele con­venţiunii, aceasta împreună cu schimbările

I. S a b a d e a n u, iw-str Porţii Nr. IO.P r im a i ş i c e l m a i v e c h i m a g a z in d e în c ă lţă m in te cu BOGATUL asortiment de ghete bărbăteşti, dame, copii. Pantofi de casa. Galoşi. Şoşoni. — Specialităţi de Tenis,*' de Munte, Vânătoare. Sandale K u e i p şi cu currele, Gamaşen (Jambiere). — — — Pantofi de Drill (pânză) dela 8 0 cr. în sus. — — — — — — Cisme de călărie şi vânătoare. — — —

" -------— V â n z a r e e n p r e ţu r i s c ă z u te ! .

Pagina 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 175.—1910.

i cu adăugirile sus zise va continua să fie obligatorie până la împlinirea unui an, cu începere din ziua în care una sau alta din Părţile contractante o va fi denunţat.

ARTICOIUL VIConvenţiunea adiţională de faţă va fi

ratificată şi ratificările vor fi schimbate pe cât se va putea mai curând.

Spre ^credinţa cărora, Plenipotenţiarii respectivi au semnat convenţiunea adiţio­nală de faţă şi au învestit-o cu sigiliile lor.

Făcută în îndoit exemplar original la Bucureşti, Ia 10 (23) Aprilie 1909.

(L. S.) Ion I. C. Brătianu (L. S.) Schonburg,

(L. S.) Rieâel.(L. S.) Szterenyi

de metri dela pământ şi parcurgând 200 metri dela hangar. Profitând de liniştea atmosferică ce domnea, Marţi seara aero­planul şi-a luat vânt parcurgând o dis­tanţă de 4 km., adecă până dincolo de cu­pola ce este în faţa câmpului. Aeroplanul a virat cu uşurinţă la dreapta apoi la stânga cu intenţiunea de a se înapoia la hangar. In drum însă a întâlnit o turmă, pe care voind să o ocolească aviatorul a strâns prea mult şurubul dela benzină, lu­cru care a determinat căderea bruscă a aeroplanului într’un câmp de porumb. Că­derea aceasta a cauzat o mică stricăciune la una din roţile aeroplanului. Astăzi, Joi, dacă timpul va fi prielnic, va face o nouă experienţă d-1 Vlaicu.

Cojocnei. De noul oficiu postai comune din jurul Hidei.

să tin 34întâmplă o mare nenorocire. Luntrea se afla la o depărtare de vre-o 50 metri de cheiu, când deodată se răsturnă. Cei opt surdo-muţi căzură în apă. Neputând striga după ajutor şi neştiind sâ înoate, se îne­cară cu toţii. Când cei din primele luntri băgară de seamă nenorocirea, fu prea târziu.

Aviz tf-lor învăţători. La şcoala ele­mentară confesională cu doi învăţători din fruntaşa parohie B>. clean, protopresb. Fă­găraşului, ia depărtare de 3 klm. de Fă­găraş, în drumul ţărei, este de ocupat pos­tul de învăţător pr mar, pentru c,:re s-apublicat concurs în »Tel. Rom.« ca salar j dispărut în păduri e incendiate Pericolul fundamentai d- 1000 --or. (800 cor plăti- ] incendiului ameninţă Washington, Oregon,

Foc grozav în pădurile din America.Din Newyork se anunţă, că focul ce a isbucnit în pădurile situate la frontiera intre statele Idabo şi Montana a luat pro­porţii colosale din cauza uraganului ce bânfcue. Incendiul a izbucnit în 12 locuri deodată şi s’a întins pe o suprafaţă de 20 chilometri pătraţi. Pădurile situate între Tomson şi Idabo ard pe o întindere de 80 chilometri. Mai multe orasoau iost distruse. Un tren al căilor ferate Nort heren-Paci- fic, care plecase cu locuitor,i refugiaţi, a

am mai le admi-

Ş T I R I .— 11 August v.

Pentru inundaţii din Bănatprimit următoarele oferte spre a nistra la locul competent:

O parte din venitul curat al petre­cerii din Zârneşti 35 cor., C. C. Albuleţ din Padina Macovă (România) 5 Iei.

Vizita împăratului Viliielm la Viena.împăratul Wilhelm se va duce luna viitoare la Viena spre a felicita în persoană pe împăratul Francisc Iosif cu ocazia jubileu­lui de 80 ani. «Neues Viener Tageblatt» află că Împăratul Wilhelm va veni la 15 Septembre în Ungaria şi va lua parto la o vânătoare pe moşia arhiducelui Fri- edric. La această vânătoare vor mai lua parte arhiducele Francisc Ferdinand şi arhiducele Iosif. De aci împăratul Wilhelm va pleca la Viena la 20 Septembrie. La 21 Septembrie se va da o reprezentaţie de gală la Operă în onoarea împăratului Wilhelm. Tot în acea zi Suveranul german va primi pe ofiţerii regimentului VII, ai cărui posesor este, cari îi vor preda o sabie.

Succesele d-lui inginer Vialcu. Din zîce merge încercările de sburat, pe care le ace d-1 inginer Vlaicu pe câmpul dela Co-

ÎTOceni, sunt tot mai reuşite. Marţi seara d-1 Vlaicu a făcut un nou sbor pe câmpul fdela Cotroceni, de astă-datâ mult mai no­rocos, decât cele două dintâi. La început,

făcut o mică încercare, înâlţându-se 20

înştiinţare Dela direcţiunea gimna­ziului superior gr. cat. din Blaj primim spre publicare următorul a vis :

Din cauză, că miliţia, ce se adună la Blaj pentru manevrele de toamnă, va petrece aici până în 4 Sept. a. c. şi pe lângă cortelele din oraş va cuprinde şi unele localităţi din edificiile şcolare; în scrierile la gimnaziul superior, la prepa­randie şi şcoala de fete civilă, pe anul 1910/11 se vor începe numai Luni în 5 Sept, 1910 şi vor ţinea până în 7 Sept. iar prelegerile vor urma în 8 Sept. a. c.

La gimnaziu examenele prescrise, de corigenţă, de primire, celea private ş. a. se vor ţinea în timpul regulat, adecă la 31 August 1910 şi zilele următoare.

Ordinea înscrierilor la gimnaziu va fi următoarea: 1. Luni în 5 Sept. a. c. dela 8—12 şi 2—6 oare, se vor înscrie elevii din clasa I, apoi cei din clasele II—VIII, cari în 1909/10 au studiat Ia acest gim­naziu. 2, Marţi în 6 Sept. dela 8—10 ore, se vor înscrie elevii din clasa II—VIII apoi vor urma elevii veniţi dela alte şcoale medii.

Cele lalte foi sunt rugate a lua no­tiţă despre aceasta înştiinţare. ,

Tragicul sfârşit al unor surdo muţi, iDin Berlin se anunţa, că membrii unui in- j stitut de surdo-muţi din Berlin au făcut j Dumineca o escursiune la Griinewald. A j produs o mare impresie faptul ca escur- ‘ sioniştii treceau pe străzi în liniştea cer mai deplină şi se înţelegeau prin semne. Ajunşi la râul Spree, surdo-muţii s-au ur­cat în luntri, câte opt în fiecare vas şi au început să vâslească spre râul Havel. Când a sasea luntre se desprinse dela mai, se

bile din alodiul comuna!). După dorinţa unanimă a întregului popor credincios se asigură reuşita acelui dintre concurenţi, care va fi mai bun cântăreţ, ce va dovedi prezentându-se în o Duminecă la biserică, şi pe lângă cualificaţiunea prescrisă, va avea cunoştinţă de note muzicale, ca să poată conduce un cor bisericesc.

Pentru mai mulţi parochieni, George Taflan înv. pensionat.

Un uragan In România. — săptă­mâna trecută un uragan puternic a bân­tuit în judeţul Dolj, făcând mari pustiiri în câteva sate. Uraganul a fost însoţit de o ploaie cu grindină în mărimea alunelor.

Iată câteva amănunte despre acest uragan:

Pustiirile produse de acest uragan au variat In următoarele comune: Grin- deni, Bechet şi Călăraş?.

Ele au fost generale, casele au fost descoperite, ferestrile sparte, nutreţurile ridicate de prin curţi şi duse în alte părţi, gardurile rupte şi asvâriiteia distanţe con­siderabile.

Parte din plantaţiile comunale au fost rupte, — reţeaua telefonică de asemenea a fost ruptă peste tor.

In ce priveşte dezastrele grindinei, ele au fost grozave — toate plaiurile vii­lor de pe aceste comune unde recolta era frumoasă au fost *u desăvârşire distruse, ch ar lanurile (viţele) au fost atacate.

Evaluarea suprafeţelor distruse şi a pagubelor cauzate nu s a putut constata până în prezent. Jertfe omeneşti sau ani­male nu sunt.

California şi Columbia britanică. Se crede, că focul a fost pus. Numărul total al vic­timelor este de 2293 morii şi răniţi. 400 persoane au fost pierit fără urmă. Pagu­bele se ridică la 12 milioane dolari

Hoţii nesfârşite în Rusia. Din Peters­burg se anunţă, că cu ocaziunea inspecţiei făcute la căile ferate din Siberia s’au des­coperit hoţii colosale, cari se ridică la 50 milioane ruble.

Din

Nou Oficiu de dâre so va deschide în comuna Hida (Hidaloiăs) din comitatul

tractui protopopesc gr. cat. ai Sibiiuiui.

— 15 August 1910.1 In cele următoare vin a face un scurt raport despre starea învăţământului nostru şcolar din acest tract. Vineri, în 12 I. c. senatul şcolar protopopesc şi-a ţinut şedinţa sa ordinară, în care a per- tractat toate chestiunile şcolare şi întreagă starea învăţământului din acest tract. Şe­dinţa s’a ţinut sub presidenţa harnicului şi neobositului nostru domn protopop Ni- colau Togan, participând în calitate de membrii ordinari ai senatului şcol. proto­popesc d-nii: Bem. Beac, preot în Calva- ser, V. Florian preot în Racoviţa, Dion. Aron, preot în Gura-râului, Romul Simut înv. penzionat în Sibiiu, Corn. Gligor, înv. penzionat în Gurarâului, Teodor Stoia, înv. dir. în Veştem, Romul Rotesan, îuv. în Sibiiu, Io an Stoia, înv. în Orlat şi Dion. Bancea, înv. în Gurarâului.

S a pertractat raportul general pre­cum şi în special despre starea şcoalelor noastre şi întreg învăţământul din aces, tract. Sunt membru al acestui senat dl mulţi ani şi îmi creştea inima de bucuri6

Arderea Expozifiei din Bruxefa.

a exiAm vestit in numărul trecui, că în Bruxela, capitala Belgiei, a ars marea expoziţie deschisă mai de mult acolo. Focul a făcut pagube mari, căci

poziţie erau grămădite multe scumpeturi.Chipurile noastre de azi ne înfăţişează scene dela acest mare foc.

w A A *n apropierea expoziţiei era o mare menagerie, cu dobitoace sălbatice. Ac ■'> 1, ]\ v * Ir rea focului, s’au sălbăticit, au rupt zăbrelele si au eşit atara, meat au trebuit puşcate. Această întâmplare ne-o arată, chipul de aci, iar jos în w..!ţu! drept să vode învălmăşeala dela foc.

Al doilea chip ne arată ruinele expoziţiei rămase după focul cel grozav.

Pagina 5Nr. 175. 1910 GAZETA TRANSI LVANI EI .

mai anii trecuţi, când vedeam că an de an se putea constata un progres din ce In ce mal evident. Atribuiam această îm­prejurare îmbucurătoare atât d-lui proto­pop, care de când e în fruntea acestui ţract tot posibilul îl face pentru prospe- jpffea învăţământului, cât şi preoţimei şi Invăţătorimei, care încă se avântase şi ştiii să priceapă rostul şi însemnătatea şcoalei române. Pe când în anii trecuţi esamenele şi progresul din maioritatea şcoalelor acestui tract se putea clasifica cu foarte bun şi bun şi abia ici-colea câte un îndestulitor, azi notele din singurati­cele şcoale despre progresul realizat, de foarte bun şi bun s’a împuţinat, ba vedem în câteva locuri şi puţin îndestulitor, ca să nu zicem aproape nimica. Iată, de pe acum încep a se vedea roadele faimoasei kgi Apponyi. Ce va fi însă mai târziu, dacă nu ne vom şti reculege la timp şi nu vom uza de toate mijloacele pentru de a aduce lucrurile în ogaşa cea bună, pentru ca şcoala noastră să-şi poată îm­plini sublima sa chemare?

Am putut ’constata, că în comuna, unde preotul şi învăţătorul e fiecare om ia locul său, progresul dă înainte, iar unde unul ori altul, ba într’o comună toţi cei chemaţi nu-şi fac datorinţa, progresul e nul şi şcoala perdută.

Se zice, că numai atunci ştim preţui o fântână când i-a secat isvorul. Aşa vom esperia şi noi pe unele locuri, dacă nu ne vom îngriji din vreme de viitorul şcoale- lor noastre. Când nu vom mai avea şcoala română, va fi vai de biserică şi amar de naţiune.

E înspăimântător că încă şi acum 24% din copiii obligaţi nu frecventează şcoala.

Fiind chestiunea 'şcoalei o chestiuue de viaţă pentru poporul nostru, e neapă­rat de lipsă ca acolo unde în privinţa a- ceasta progresul stagnează ori chiar dă înapoi, să se ia cele mai severe măsuri pentru delăturarea piedecilor chiar şi tă­ind în carne vie.

Pentru de a da un impuls spre înain­tare cât mai mare şcoalelor din tract, se­natul şcolar a aflat de lipsă a lua între altele următoarele dispoziţiuni speciale :

1. învăţătorii, cari nu au dovedit un progres mulţămitor în şcoală, să fie traşi la răspundere, punându-li-se în vedere că în anul şcolar viitor, dacă nu vor da semne vizibile de înaintare, faţă de ei se vor a- plica toate dispoziţiunile legii, fără cru­ţare.

2. Pentru regularea cauzei şcoalei ^din Ghişasa de sus, care, daca nu ar urma,ar trage după sine pierderea aceleia, se esmite o comisiune de trei, constătătoare din persoanele d-lor Deac şi Florian, preoţi şi T. Stoia, înv,, care e împuternicită şi îndrumată a căuta la faţa locului căile şi mijloacele pentru mântuirea ei.

3. Fiindcă mulţi din cei chemaţi — preoţi şi învăţători — nu sunt în curat cu singuraticele dispoziţii ale legii, referi­toare la cărţile de şcoală şi pentru de a uşura în privinţa aceasta munca învăţăto­rului, s’a ales o comisiune constătătoare din învăţătorii T. Stoia, K. Botezan şi I. Stoia, care se compună lista cărţilor de şcoală, ce sunt a se folosi, fiind îndrumaţi atât învăţătorii cât şi preoţii ca directori a comanda şi introduce în şcoalele lor nu­mai cărţile recomandate şi luate în acea listă.

S’a luat dispoziţiunea aceasta cu atât mai vârtos că unii învăţători hiperzeloşi au introdus la studiul Geografiei, Istoriei

” şi Constituţiunei cărţi cu text paralel ori chiar numai cu text maghiar, *pe motivul că aşa ar orândui.. legea. Deoarece însă § 20’ art. de lege din 1907 dispune numai atâta, că manualele ce se folosesc în şcoa-

* lele ajutorate de stat la obiectele limba maghiară, comput, geografie, istorie şi constituţie să fie aprobate de ministru, noi putem şi suntem în drept a folosi cărţi de ale noastre, cil text întreg româ­nesc, căci avem de aceste pentru toate obiectele. Deci să nu ne îmbulzim cu introducerea în şcoalele noastre a căr­ţilor cu text paralel ori chiar numai maghiar, căci acele numai la spor nu ne vor duce, ba eventual nu peste mult a- ceasta ar putea avea grave urmări cu pri­vire la limba de propunere a şcoalei res­pective, pe care în urma celor zise mai sus autorităţile administrative ar fixa-o astfel, că am avea cutare şcoală de a noa­stră cu limba de propunere română-ma- ghiară ori numai maghiară. i

Aceasta odată introdusă nu se mai ; poate modifica.

Toţi învăţătorii şi alţi chemaţi tre- i bue să ştie, că limba maghiară îşi are oa- 1 rele ei fixate. In aceste oare stabilite de j ministru se deprinde limba maghiară cu i scrisul, cetitul şi exerciţiile de vorbire, la i care se aplică apoi şi cunoştinţe din corn- ' put, geografie, istorie şi constituţie. A- 1 ceasta nici decât nu înseamnă că întreg i

materialul din aceste obiecte (comput, geografie, istorie şi constituţie) este de a se preda în două limbi şi mai departe nu înseamnă că afară de oarele de limbă ma­ghiară fixate de ministru să se mai ia încă alte oare de limba maghiară, atunci când el are comput, istorie etc. căci oarele a- ceste sunt lăsate exclusiv studiului în limba maternă a obiectelor numite. Să nu fim deci mai zeloşi ca însuşi ministrul!

4. In legătură cu cele din punctele de mai sus, senatul şcolar protop. a aflat de lipsă .pentru realizarea unui progres cât mai îmbucurător în şcoalele noastre şi pentru de a se convinge cât mai des despre mersul învăţământului precum şi pentru de a putea lua dispoziţiuni pentru îndreptarea relelor, a încredinţa o comi­siune de 3 membri ai săi cu vizitarea de cel puţin două ori în a. scol. viitor a şcoa­lelor din tract.

Avându-se în vedere, că un învăţător bun e mai chemat, mai competent în a-şi da părerea, a afla boala precum şi leacul trebuincios la vindecarea ei, a numit în comisiunea aceasta pe înv.-dir. din Veştem Teodor Stoia, înv. R, Botezan din Sibiiu şi I. Stoia din Orlat, împuternicindu-i la vizitarea şcoalelor concrezute lor — îm- părţindu-le tractul în trei părţi — fiind îndatoraţi ca despre cele esperiate să facă oficiului protopopesc numai decât raport spre a se putea lua la timp dispoziţiunile necesare. De-odată cu raportul vor avea să-şi înainteze şi particularul de spese, votându-li-se nişte diurne modeste. Spe- spele cu vizitarea şcoalelor în forma de mai sus se vor reparta proporţionat pe respectivele biserici.

Iată o hotărâre ce desleagă o che­stiune de mare însemnătate şi pe care o arătăm ca pildă de urmat şi altora!

Un membru.

Scrisoare din Măhaciu.Sunt mulţi şi astăzi, cari îşi pun în­

trebarea, că la ce ţântă au sa ajungă în această viaţă? Oare sunt mai multe sco­puri, după cari are sa umble omul, ori numai unul?

Ţânta, spre care tinde omul, e foarte diferită. Unii pornind din lăcomie nu um­blă după realizarea altui scop mai înălţă­tor, decât ca ziua, — şi noaptea în vis — să câştige numai avere, care îi orbeşte cu totul; alţii conduşi de alte patimi îşi de- seacă toate puterile numai pentru ca să-şi vadă visui cu ochii etc.

Pe lângă toate aceste, cari sunt atât de jos, omcinimea e condusă de aite sco­puri, cari se sfii în inimile curate.

Un Irlandez s’a luptat mult pentru neamul şi religia sa în parlamentul en­glez şi mergând după binecuvântare la Roma, când se reîntoarce de acolo pe drum moare esclamând : »Sufletul meu îl las lui Dumnezeu, trupul patriei, iară ini­ma naţiunei mele«.

lată scopul, pentru care trebue să se lupte fiecare ţară şi naţiune l Acest scop nu trebue învăţat în şcoli, nu trebue ce­tit în cărţi şi foi, ci cu inima iară prihană a unuia fiecăruia i-o şopteşte aceasta.

Ascultând de aceste şoapte a inimei popoarele laudă, preamăresc pe eroii lor. Le pregătesc porţi triumfale, arangiază sărbători în onoarea lor; iar după moarte ie ridică monumente pompoase.

Ceeace am zis despre popor în ge­neral, aceea se poate referi şi la o ţara mai mică. la o naţiune, ba chiar si la un grup de familii.

Şi noi Românii avem luptătorii noş­tri aleşi, avem eroii noştri, despre cari la diferite împrejurări, se serie cu laudă şi însufleţire la J culme, dară durere, că în­sufleţirea noastră e numai foc de paie, şi eroul nostru, ce ieri era preamărit de toată suflarea românească, astăzi e dat uitării.

Un profesor din România cercetează regiunile însemnate din comitatul Turda- Arieş. Şiio, câ pe această câmpie a Turzii a fost omorât în mod mişGesc de o mână tirană Mihaiu Viteazul şi nu se linişteşte, până ce nu cercetează şi acel loc. Cu ca­pul descoperit, în linişte sfântă mânat de dorul de a afla barămi ceva urmă dela marele erou într’o căldură dogoritoare cu- treeră întreaga câmpia...

Nu aşa suntem noi, cei cari zilnic avem fericirea de a vedea locui de odihnă al lui Mihaiu Viteazul! Când am ajuns şi noi la conştiinţa de neam, isvorul avem să-l căutăm în istoria caracterelor celor mari. Şi acest impuls, a mai mişcat ini­mile bărbaţilor cu carte şi a poporului din acest comitat până în deceniile trecute. Ceea...ce se poate ilustra cu exemplele preoţilor din scaunul Arieşului, cari pe acel timp întru atâta a înaintat în ches­tia naţională, încât fostul Arhiereu Van- cea de pie memorie prin 1875 a fost pro­vocat de forurile civile, ca să le tragă | atenţiunea. !

Dar unde rămânem noi şi preoţimea noastră ?

Nouă celor de astăzi ne sună cuvin­tele : »mici de inimi, mari de patimi !<

Începând cu Decea şi Inocul, cari şi-au dat arama pe faţă la alegerea din primăvară şi trecând prin Măhaciu . des­pre care nu mai vorbim acum, căci nu prea este farul culturei tractului, ajungem la păstorii celor-ialte turme din scaunul Arieşiului, ce sunt puşi în fruntea lor, ca să desvoalte simţul de pietate şi sfinţenie şi dragostea faţă de neam!

Şi unii din aceştia cu toate, că trec zilnic pe lângă moaştele sfinte ale lijii Mi­haiu Viteazul sunt reci şi indiferenţi, şi nu lasă să între $n inimile lor nici o scânteie de iubire faţă de neam din iubi­rea nesecată a lui Mihaiu Viteazul, iară ceia-lalţi sunt orbiţi de egoismul şi inte­resul lor propriu, de nu văd nimic decât bani şi avere.

Şi în noaptea aceasta a conştiinţii de neam şe iveşte şi câte-o »rază lumi­

noasă«, dară în zadar ar ţinea piept cu întunerecul cel mare, căci ar fi învinsă.

Sus să avem inimile!Să ne dăm seamă, dacă avem în noi

destulă cinste şi destulă bărbăţie pentru a ne purta ca Români adevăraţi şi dacă pe bărbaţii şi eroii neamului nostrn nu-i putem prăznui prin sărbători şi pompe esterne; nu ne poate însă nime opri să nu-i sărbătorim în inimele noastre /j?j

Să nu uităm, că ne tragem dela un popor, ce are epocă de aur în istoria ome- nimei, că suntem odrazlă de Roman, aduşi pe aceste plaiuri de mareie Traian.

Strămoşii uoştri, cari au dus greul luptei, cari au plătit cu scump sângele lor dragostea de neam, s’au dus în groapă.

Trupul lor e ţărână, dar sufletul lor nemuritor priveşte din altă lume la ur­maşii lor, aşteptând dela ei aceeaşi dra­goste de neam, aceeaşi însufleţire fără margini, care e gata să-şi verse chiar sân­gele pentru viitorul neamului.

P.

Arderea ex p o z iţie i din Bruxela.

Ruinele rămase după foc.

U L T IM E Ş T î & lViena, 25 Aug. „N. W. Tageblatt“

anunţă, că la Viena s’au constatat doua cazuri de holeră. Unul se re­feră la soţia unui cârmaciu de pe o şalupă, venită de la Budapesta, care a murit la spiral Cealaltă bolnavă a fost internată la spitalul Franz io-

mulţumiri.Biz, ia 1G August 1910.

Comitetul aranjator.

Bibl iograf ie .in editura librăriei Ciurcu a apărut:

Carte de Cetire pentru elevii şi elevele clasei a IV-a primare. întocmită după prin­cipiile şi îndrumările noului plan ministe-

sef. După un comunicat oficial, dn rial, de Nicoiae Sulică, profesor cu concur-funcţionar şi două doamne sosind aci cu vaporul de la Budapesta, una dintre cele două doamne a murit arătând un simptom de d aree, cele­lalte două persoane au f;st puse în observaţie cu toate că ele nu au so­sit din o regiune contam oaia de holeră; toate măsurile au fost luate şi examenul bacteriologic a fost or­donat.

sul mai multor învăţători. Cu numeroase ilustraţiuni. Preţul 90 bani.

Din buna şi cunoscuta revistă Ami­cul tinerimei din Bucureşti au apărut Nr. 8 şi 9. Aceasta revistă este scrisă anume pentru elevii din şcoalele medii, cărora le atragem atenţiunea asupra ei.

Redacţia; Bucureşti, str. Romană 12

0 petrecere frumoasă in Bran.Tradiţionala petrecere de vară din

Bran s’a aranjat şi în anul acesta ca şi Getinge, 25 Aug. Ambasadorul \ în ceilalţi ani în seara de Sf. M. Pantelei-

austro-ungar se va prezenta peste mon; dar cu aceea deosebire, că în anulcâteva zile in audienţă solemnă la principele Nichîta, spre a i preda scri­soarea autografa a împăratului Fran­cise Iosif. Scrisoarea este redactată în termini! cei mai cordiali.

tiu

acesta, a avut un succes atât moral cât şi material, aşa zicând, splendid, şi cutez a folosi cuvântul splendid, fiindcă venitul curat, graţie străinilor, cari se afla în vi­legiatura în Bran a ajuns suma conside­rabilă de 50 coroane, care sumă pe la noi era neobicinuită.

S’au mai aranjat petreceri de cătră neobosita Reuniune a fem. Rom. din Bran,

j s’au ananjat de tinerimea română, dar faţă . de toate publicul autohton-brănean, a

j. . . , .. ^etrecerei j arătat totdeauna cri mai mare nainteres.tinerime) studioase din comuna 3iz; şi J^r | Chiar şi aceia, cari sunt chemaţi şi cari ar din 7 Aug. a. c. au intrai ut matouie.e j putea, sa facă ceva, se dea un impuls suprasolvin: j pentru o mişcare în toate direcţiunile, să

Dr. Gheorghe Măcelar adv. 5 cor, ţ par de tot proocupaţi de afacerile lor N. Pomuţ, Kuuert Imre notar 4 —4 cor., j particulare. Iar acei puţini, cari ar voi se Alexandru Măcelar proprietar 3 coroane, lucreze mult, fiind-că n’au un conducător

íöaaii ?! l i a i ‘1 jü b io l.Din Bíz.

Din incidentul arangeni

Gheorghe Trăilă protopop, ştefan Morar preot, Ioan Neagu preot, Petru Corr-a preot, Ioan Mărginean preot, loan Beci- cheri preot câte 2 —2 cor., Nicolau Grâ iun teob abs., Ioan Cismaş teolog, N. Bungar- zean v. notar,Fam. Suciu (Spring) Simeon Bădi’lâ pracr. not, loan Dancii îav.. N eo- Iau Dávid înv., Simeon Vlad înv, N’colau Cristian înv., Fam. Şofani (Mercurea), Fam. Precup (Mercurea), Vaier Russu înv, Iiie Stănilla stud. abs., Iosif Barbu ;nv., ioan Crăciun propr. Teofil Bărbat ît?.v. N. Gábor înv., Alexa Sârbu iun. pro or. câte 1— 1 cor. Schneider Thomas înv. 60 fii. Sever Păcurar teol. abs. a0 Oieri.

Substrăgânduse spesele avute a rămas un venit curat de 50 coroana în favorul şcoalei din loc

Tuturor acestor mai sus amintiţi marinimoşi Domni, cari au binevoit a su- prasolvi, precum şi tuturor binevoitorilor

care să ie deie direcţiunea şi în jurul că? raia să se grupeze, pentru a se sprijini inprumutat, plănuesc numai să ajungă la_ un rezultat oare care.

In anul acesta s’a observat însă, o schimbare mai radicală, se pare a fi bătut un vânt mai favorabil prin Bran, aducând cu sine bimaînţeiegere între oameni, şi maturând egoismul şi ura de clasa, care căzuse ca o adevărată plagă peste Bran.

Sub imboldul unui timp favorabil şj totodată la imboldul unor familii străine s’au apucat 4 tineri — zic patru — tinerj cari merita toată lauda — din mulţimea cea mare ce sunt în Bran, sa aranjeze o{ petrecere d vară, bineînţeles luând res- ponzabilitat9a în caz de deficit P. O. D.* George Enescu paroh în Moeciul-inf.

Vestea petrecerii se înţelege a fost primită cu mare bucurie ca de obiceiu Tinerii din Bran şi jur curgeau ca ploaia

sprijinitori ai acestei petreceri li se aduce j aducând cu sine stindardul entuziasmului şi pe calea aceasta cele mai călduroase ; tineresc.

Pagina 6 GAZETA TR ANSI L V AN I g i.

S’au pornit apoi «bărboşii regi», ai Bra­sului: II. Sa I. Cav. de Puşcariu, 11. Sa II. de Puşcariu, Îos. cav.de Puşcariu, venind între noi pe câteva momente. Apoi falnica preoţime din Bran, în număr aproape complet, dând dovadă eclatantă de înalta chemare, ce o aie de a da şi a premerge cu sfaturi părinteşti tinerei generaţii — speranţa viitorului!

In fine nu pot trece cu vederea parti­ciparea simpaticelor şi drăgălaşelor D-şoare, Miţa, Dica, Lola, Bebi Puşcariu, Ada Clin- ciu din Bucureşti, cari totdeauna au ară­tat un viu interes pentru petrecerile ro­mâneşti din Bran, apoi D şoarele Moşoiu, Tatulea, Reit, Tatoiu, Stoian, Guiman Go­gonea şi altele, pe cari le rog să mă ierte, dacă nu le amintesc, neobservându-le.

Sub privirile bătrânilor şi a tuturor celor prezenţi s’a întins o frumoasă horă românească. Iţi venea să crezi că e fru­moasă horă din poveste, descrisă atât de frumos în memorabilele versuri:

„Trei paşi la stânga linişor Şi alţi trei paşi în dreapta lor;Se prind de mâni şi se desprind,S’adună’n cerc şi iar se’ntind Şi bat pământnl tropotind

In tact uşor“

Frumoasa petrecere a durat până în revărsatul zorilor, in cea mai mare veselie, când toţi se despărţiră, ducând pe la că minele lor impresiile cele mai vii, plăcute.

Eu,

Petreceri.Comitelui parochial din Bod aranja­

ză cu concursul tinerimei Duminecă în 15/28 August 1910 în sala hotelului comu­nal »La Ştejar« din Bod o producţiune. începutul la 71/ 2 oare seara. Preţul de In­trare. Locul I. 1 coroană, loc li. 60 bani de persoană. Venitul curat e destinat pen­tru înfrumseţarea bisericei.

Programa : Hora Severinului cor mixt de G. Dima. 2. a) Dorul meu b) Neică Neiculiţă cor mixt de 1. Murâşau. 3. Achim Filăru monolog de A. P. Bănuţ. 4. Haţe- gana, cor mixt de T. Popovici. 5. Teatru: a) Biletul de tramvai comedie în 1 act de Gr. Mârunţeanu. b). Zăpăciţii, comedie 1 act de August de Kotzebue.

— linerimea română din Mateiaş invită cu toată stima la producţiunea te ­atrală, împreunată de joc ce o aranjază în edificiul şcoalei române din loc Duminecă, în 15/28 August (Sf. Mărie). Venitul curat e destinat pentru fondul zidirei unei nouă biserici în Mateiaş. începutul la 8 oare seara.

Programul: Păcală argat, comedie de N. Rădulescu-Niger. Ţiganul cătană de Emanuil Suciu. Diferite declamaţiuni şi cântări. După producţiune se va juca »Câ- luşerui şi Bătuta«. — Joc. —

— Inteligenţa română din Berivoaie şi ju r invită ia producţiunea teatrală de- clamatorică, ce o va aranja Duminecă în 28 August st. n. 1910 (Sf. Mărie) ,în sala şcoalei comunale din Berivoiul mare. Ve­nitul curat e destinat în favorul şcoaielor din Berivoaie.

Programa: 1. Teatru: »Crescătorul,« comedie în 1 act de Aug. Kotzebue, loca­lizată de Cor. Dărabant. 2. Fragment din »Scrisoarea fil-a« de Eminescu, declamată de Victor Florea. 3. Monolog, predat de Gh. Socol, 4. »Câluşerul şi Bătuta«, jucat de 4 părechi. După producţiune urmează dans.

— »Reuniunea de cet şi cânt.* din Ciclova-mont. aranjază un concert împre­unat cu teatru Duminecă în ziua de Sf. Măria-mare la 15/28 August 1910, îa sala »Berăriei« din localitate. Venitul curat e destinat în favorul bibliotecii.

Programul: 1. Concert. 1. * * * »Mân- druliţă de demult«, cor mixt. 2. I. Vidu: »Răsunetul Ardealului«, cor mixt. 3. N. Oancea: Sârba Doctorilor«, cor mixt. II. Teatru. »Nepotul răsfăţat», farsă în 5 acte prelucrată de T. V. Păcăţanu.

— Inteligenţa română din Ţân­ţari invită la producţiunea muzicală* teatrală împreunată cu dans ce o va aran­ja Duminecă, în 15;28 August 1910 (Ziua de Sf. Mărie), în sala cea mare a hotelu­lui comunal din loc. Inceoutul precis la 8 oare seara. Venitul curat este destinat pentru scopuri filantropice.

Program : 1. »Coasa«, Cor mixt de l. Vidu, 2. »Declamaţiune«, 3. »Două cântece poporale«, Cor mixt, a) Foaie verde pup de crin, b) Neică neiculiţă, 4. »Trecui va­lea« Cor mixt, 5. Teatru. O noapte furtu­noasă comedie în 2 acte de I. L Caragiale In pausă se va juca : »Căluşarul şi Bătuta“.

Avis Domnilor Colegi învăţători.Prin aceasta îmi iau voie a le

aduce la binevoitoarea cunoştinţă, că cartea mea didactică: Istoria patriei şi Elemente din istoria universală, tra­tată după metodul biografic în două cursuri concentrice pentru şcoalele primare, care în ediţiunea a şeasea fusese oprită de înaltul ministru de culte şi instrucţiune publică, acum a apărut îq ediţiunea a şaptea (VII).

Această, ediţiune înaintată Inal tului ministru sub No. 66186 din 1910 a şi aprobat-o cu clauzuia : „Diiî acest manual până la aprobarea unei nouă ediţii numai ediţia de faţă a Vll-ea se poate întrebuinţa în şcoală /** Numărul aprobării împreună cu clau­zuia aceasta se află tipărit în fruntea fiecărui exemplar. Aprobarea aceasta este publicată şi în „Hivatalos Koz- lonyu. In consecinţă ediţ;a aceasta se poate folosi în şcoalele noastre pri­mare fără nici o pedecâ

Braşov, 10/23 August 1910.Cu distinsă stimă colegială

I. Dariu,director şcolar.

Spicuiri din scrierile luiI. Heliade Răduleseu.

i.Intr’o zi un evreu din Bucureşti, om

ceva mai ridicat, se întâlneşte cu I Heliade Răduleseu, supranumit părintele literaturei noastre, şi îi zice :

— Părinţii voştri au fost mai ospi­talieri cu părinţii noştri.

— Fiţi şi voi ca părinţii voştri, răs­punde Heliade, şi vom fi şi noi ca pârmţii noştri! Când suntem atacaţi, cată să ne apărăm. Aţi crezut, că există un Dumnezeu, care urgisind umanitatea întreagă voieşte să constitue un singur popor privilegiat, Nu mai este acela Dumnezeul secolului de faţă, fără plăgile pironirii celui născut în staul, fără plăgile lui, în care îmi simţ du­rerile din toate zilele, aş fi fost, cum am zis’o totdeauna, cel mai teribil dintre atei.

Credeţi însă în care Dumnezeu vă place, fie acesta Savaot, Domnul forţelor, fie Viţălul de aur, că aveţi toată libertatea, israelizaţi-vă însă, adecă civilizaţi-vă. Dacă vreţi a fi din Israel, încetaţi de a mai fi Jidani!

— Auzii într’o zi în atriul adunării legislative pe un misionar al Târtanilor din Englitera şi Franţa apostrofând pe un reprezentant al naţiunei române zicând:

— Ce vreţi să înţelegeţi cu espresiu- nea Ia noi, sau în ţara noastră ? Şi ce va sa zică la noi? Au nu acolo, unde s’a crescut cineva şi unde li sunt îngropate oasele părinţilor? Ei nu sunt la dânşii, în ţara aceasta, dacă aici li sunt îngropate oasele părinţilor lor?

Heliade răspunde: îmi aduc aminte din zilele ciumei lui Caragea. Eram copil şi părinţii mei înainte, din timpul răsbo- iului Muscalilor, dăduseră ospitalitate la una din familiile de Bulgari refugiate la noi de frica Turcilor. Copiii bulgari născuţi în casa noastră crescând împreună cu mine îşi făceau jocurile împreună cu mine şi când după ducerea Muscalilor, veni Cara­gea cu ciuma dinpreună, bietul Bulgar cu femeia lui, rămaşi în casa părinţilor mei, trăgându-ne noi Ia ţară, muriră amândoi de ciumă şi din pietatea părintelui meu fură îngropaţi în grădina noastră, ca să nu-i dea pe mâna cioclilor. Acolo până astăzi se repauză oasele lor ; şi copiii lor fură crescuţi şi căpătuiţi de părinţii mei.

Unde ne-am afla astăzi, când acei copii ar veni să pretinză, că casa părinţilor mei este casa lor proprie, pentru că oasele părinţilor lor sunt în grădina noastră pa­ternă ?

I. Dariu.

MULTE Şi DE TOATE.Cel mai bătrân om.

Cel mai bătrân om în viaţă este baba Vasilca din satul Pavelsco care du­pă condica bisericească e născută în 1784 Baba a lucrat mai mult de o sută de ani la toată munca pământului. Are un fecior Teodor trecut de sută, dar nu este aşa de vioiu ca mumă sa. Nepoţi, strănepoţi, etc. are la o suta.

A doua, ca vârstă, este d-na Datkie- wiez din Posen, în vrâstă de 125 de ani, căci, după documente în regulă s’a năs­cut la 21 Fevr. 1785.

VITEAZULUI TOPORÂŞTE Prin veacul trecut şi viitor

CAP II.La intrarea Viteazului Mihaiu

în Alba-Iulia.— Ha?— Mă frate Noia lu moşut’o Oarzin,

tu gândeşti, bag’seamă, că io nu vă văd de aici din veacul ăsta, că ce faceţi voi în veacul cela . . . also, de m’o duce D-zeu şi Petru Pipăruş teafăr îndărăt de pe aici, dă de veste prin «Gazetă» mă, că pre toţi slăbănogii, putregăioşii şi renegaţii o să-i înnod de împintenatul sfânt flămând, şi-o să trimit pe toţi flămânzii după mărire şi papricaş în tabăra lu Măria sa Vlad-Ţepeş sireacul, el îi hrăneşte bine şi-i preamă­reşte în ţapă, asemenea le poftesc tutu­ror renegaţilor, fie ei al ori-cărei naţii din lume — mai încolo auzi tu, mi-s’a urât cu veacul ăsta, fiin’că începe-a merge rău, — Baba-Novac o căzut în contră cu nişte Fi- listei. Domnul e tare posomorât şi îngân­durat văzând, că boerii ţării ăştia sunt cu doaă feţe, Gruia să ceartă, că di-ce nu-i dă voe Dom nu să răzbiască cu buzduganu între Filistei, cari sau făcut iar în taină prieteni cu Turcii. . . U jurat credinţă mă şi pe dimineaţă o şi sfeclit-o, Arghiruşu lor de Filistei taman ca Mangra, Slavici, Brote şi alţi * vânzători de pe timpurile elea întunecate, nu ştiu dacă le-ai auzit de veste, nu-i bai, lasă piară tot ce-i pu­tred dintre noi. —

— Elei . . . zic io. . . dar cum se înnorează fruntea marelui Domn, şi-mi ve­nea să-l apuc de barbă pe bătrânul Filis- teu, care se lăudase cu credinţa Săcuilor şi dreptatea Maghiarilor, dar care acum încet-încet se strecurase cătră eşire, . . . hoit zic io ţinându-i calea,— nu te grăbi, ia’n vezi ce mândru glăsuesc voinicii voştri cei lăudaţi !

Toţi din sală erau îngroziţi Ia ve­derea capului sângeros aluiBâtori, iar Dom­nul asculta liniştit lauda şi cererile uci­gaşilor necredincioşi:

«Aşa zău hatalmas ur,Viteaz Secuiu şi Ungur,Noi prins elenségu vost’Mely nálunk nagy Vajda fost’ Legyőztük capul toiat,La nagy vitéz Mihály dat,Tehát uram vitéz mare Dă-ne pénzű cu cântare Şi la minket fa boer Cu midălii pă guler . .

— Luaţi-i pe aceşti ucigaşi şi-i tor­turaţi cu cele mai grozave chinuri, aşa, ca întreit să sufere durerea şi chinul ce l’a îndurat stăpânul lor — zise Dl lăcri­mând.

— Iacă midăliile! — strig io — şi miţi-i leg cu nişte lanţuri, întâiu mă su- fulc . . . ăia nebunea de frică, — stăi că vă chinui eu — z;c, şi încep a le număra maică câte-o palmă, şi îndes eu cu spor, până le-am dat atâtea, câţi stropi de la­crimi ferbinţi a vărsat Domnul nost’ de mila lu Domnul lor, — dar mă, mă luă mila deia o vreme, pe trei îi deslegaiu şi îi făcui nevăzuţi, numai pe al patrulea îi legaiu de coada armăsariului lu Bâtori şi aşa petrecurăm la mormânt cu mare jale rămăşiţele sărmanului Bâtori, Domnul îl petrecea cu o făclie aprinsă şl din ochii lui de vultur curgeau izvoare de lacrimi miloase şi ferbinţi cât mi-se rupea inima de amar . . . asemenea vă poftesc şi ’mnia- voastră ! ! !

La groapă o ţînut Dl on pomelnic în care ice:

«Oh popor cârpit de rele şi-a minciuneiispitire

Cum mai poţi vărsa şi lacrimi prefăcute’n jeluire.

Tu făţarnic fără milă, fără suflet şicredinţă,

Ce nu vrei a te supune nici la a ceriu­lui voinţă

Voi Iul Bâtori jurat-aţi, supunere, alipireIar în taină-i purtaţi moartea şi l-aţi

împins la perire.Filistei popor beciznic şi tiran şi fără

le g e !Aţi ucis stăpânul vostru cu o mână

sacrilege,Vicleşug e ’nfirea voastră, neam beciz­

nic şi ateuCari-înşelaţi lumea toată şi chiar şi pe

Dumnezeu!Ce plăteşte cu voi pacea, jurământul

vost’ ce este?O infamie şi-o tristă, mult odioasă po­

veste. . .Eri l-aţi ucis deci pe dânsul, mâne-o fi

doar rândul meu,

Nr. 175.—1911

Căci v’am apărat viaţa şi legea IuiDumnezeu

Căci v’am scăpat de perire, şi cruceade semilună,

De totala nimicire şi-alui Mohamedfurtună....

Dar las cu limbă de moarte ca învecfsă n’aveţi pace,

Traşi-împinşi să fiţi prin lume c’adevă*rul nu vă place.

Odihnească mor tu ’n pace fi-ei ţarinauşoară

Cine cu silă-asupreşte cu moarte silnicămoară ..

Prin mulţime se auzeau şoapte, No­vac cu Gruia tremurau de mânie, şi mă din clipa asta n’am mai văzut pe viteazul Domn cu voe bună, ce ? Dacă el era mâh­nit toată lumea era mâhnită. Şi deodată începu a se posomorâ viaţa din veacul ăsta, numai Gruia mai trăia cu voe bună şj-şj petrece al naibii, şi iubeşte a focului’ aş. v. p. ş. ’mniavoastră

— Elei. . . am zis io — acu mă duc la duel cu Dănilă, să-mi mai treacă de, urât, o să-l turtesc. . . Also . . . .

Când colo ce se vezi, Gruia era cul­cat în grădina cârcimii c’o veadră de vin în mână, cu buzduganu acăţat pe-on nuc şi murgu-i năzdrăvan păştea otava grasă priponit iar în jurul lui o târlă de zine, cântau după gitară şi toate să uitau la el ca vulpea la struguri, — păi cum mama dragostei nu s’or uita, când ăla aşa era & mândru şi voinic, cât gata era să mă îmf brac şi eu fată şi să ţip ochii pe el.

Gruia doarme şi visează Murgul paşte şi nechiază,Gruia doarme la răcoare Leagână-1 fete fecioare,Zine-i cântă, duios lin Tot cu dor şi cu suspin.Jos Ia umbra nucului Doarme spaima Turcului,Şi groaza Ungurului.Norii vin pe ceriu întins Novac îi zice prin vis,»Scoală Groio scump băiat.Că Turcii s’au ridicat Tătarii şi Secuii Şi Nemţii şi Ungurii,Răsăritul şi-asfinţitul

Vine cutropind pământul Vine ca să nimicească Toată viţa româneasc㻫EIelei tată-bătrân Nu uita că eşti român . . .Şi Românul e zidit ,Sentinelă ’n răsărit NŞi Românul este pus jCa stavilă în apus Trăznet eşti Novac trăzneşte ’Ncotro soarele-asfinţeşte Io sunt fulger ascuţit Şoi fulgera ’n răsărit

Trăzneşte trăznetul Fulgeră fulgerul

E cumplit atac.Şi des cad într’una,Popoarele, de mâna Lui Gruia şi Novac!

— Compagni-i-i Gewerheraus! —strig io cât un Gruie, şi mă repezii în cârcimi la Dănilă să-l buzdugănesc cu duelatu, ci m’o gâdălit vitegia lu ălora.

«Haid’ afară măi Dănilă,Să-ţi plângă dracul de milă. . . . Also ! ori ce mama Preaisuli!Haid’ că vin eu măi Furtună Să-ţi aduc ceasul din urmă.

ice ăla, şi când era să-i turtesc capul ci buzduganul, — vale-o mamă, cine-va mi apucă de vârful capului şi mă trage cu iuţeală către ’naltul ceriului!

— Ce mama dracului, ha mă?!— Rue, frate Toporâşte, că nu te pot

lăsa să omori pe strămoşul tău c’atunci nu te poţi naşte pe lume, înţelegi?

— De înţeleg să fiu mai afurisit ca chanul Hodori, şi mai de minune ca Mangra, — mă, dar părul . . . alei mama moşut-o! Măi da nu eşti tu Pipăruşi ? Ba zău! Dor' te-ai întors dela facerea lumii ? Dar rogute ce-o zis Dumnezeu sfântul? Are ştire da Filistei ?

— Rue mă! Că Pajura mea merge înainte cu o viteză de 200.0000 klm. pe minută.

(Va urma capitolul III) S NOTA LU BENEA. Mă.. înălţatul im-i

parat au graţiat pe toţi Românii puşi lai răcoare pentru »Tatăl nostru«, — chanull Hodori, o dat graţie la Filistei şi ceia ii rămas cu buzele drâmboiate suflândîn^i sat şi între gratiile de fier, asemenea J poftesc şi ’mneavoastră, — nu-i bai, j : că vin eu acasă, je benti pinteni lu Mai gra... R-r-r-rue!

Proprietar : Dr. A urel Mureşiami, Succesorii.

Redactor respons : lo a n Spuderca

Mr. 175- 1910 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 7.

t Dr .ENEA NICOLAdelà facultatea din Viena,

f. assistent, specialist în boalele interne, exercită de 18 ani.

consu ltă în Karlsbad — casa »Biilroth« Sprudelstrasse —

W&llischhof,sanatoriu aranjat — după sistemul De Lahmann — cu toate întocmirile modeme ale therapiei fisicale şi dietetice; V2 orS depărtare dela Viena în regiune romantică şi sănătoasă. P o s t a şi t e l e g r a f : M a- r i a-E n z e n s d o r f bei Wien.

Cu desluşiri şi prospecte stă la dis- posiţie direcţiunea şi medicul şef al sta« bilimentului:

Or. Marius SturzaSub titlul: «Năzdrăvăniile Viteazului

Toporâşte» a apărut nu de mult în edi­tura Tipografiei Murăşianu o broşură inte­resantă scrisă de Moş-Noia-Oardin, (sub care pseudonim să ascunde cunoscutul no­stru povestaş Rodina) broşura conţine po­veştile hazlie şi în acelaş timp moraliza­toare, »Toma Toporâşte şi Vânzoala un­gurească«, apoi »Vulpoiada« sau învinge­rea mişeliei. — Recomandăm această bro­şură de actualitate spre cetire sătenilor noştrii. Broşura costă numai 20 cruceri.

poate procura dela autor şi dela libră­ria A. Mureşian Braşov.

I P enziónál lfázso n yi.In tern a t p en tru b a eţi din familii bune, cari cercetează vre-o

şcoală în Braşov. Conversaţiune în limba germană, franceză şi engleză şi instrucţiune în muzică. Supraveghiare şi provedere conştienţioasă. Oortel higienic şi vipt excelent.

B r a şo v , S tra d a Aţii nr. II.

Cumpăraţi cartea veselă şi hazlie a lui Noia-Oar<Jin:

Vânzoala Filisteilor, viclenia Vulpoilor Cornetul Hăluia, şi alte minunaţi întâmplate- acum, şi scrise cu mult haz pe multe pagini pentru popor. Coperta originală repre­zintă pe vestitul opşitar în sat la iei, pecând istoriseşte despre baron ligi şi despre — Goliatu lor. ect. ect. Călăuză la vânzoala viitoare. Preţul 40 bani (20 cruceri) —

Se poate comanda dela librăria A. Mureşan Braşov, şi dela AdministraţiaGazetei Transilvane». Vânzătorilor rabatul cuvevenit

„POPORUL“Institut de Credit şi Economii, Societate

pe acţii în LUGOŞ.

C o n c u r s .La institutul de credit şi eco­

nomii ^Poporulu societate pe acţii în Lugoj, atiă aplicare cu 1. Septem­vrie a. c. un P ractican t, absol­vent al şcoalei comerciale superioare*

Salar începător 800 coroane a-nual.

Lugoj, August 1910.Direcţiunea

1100. 2- 8.

Abonam ente la„Gazeta Transilvaniei“,

se pot face ori şi când pe timp mai îndelungat sau lunare.

-tr. «0-azetsi TransăNo. 9353/910.

Câte-va cuvinteasupra boalelor secrete.

E triat, — dar în realitate adevărată că în vremea de azi e bătătoare la ochi pmîţimea. acelor oamfni, a căror sânge şi sueori trupeşti sun' atrofiata n 3ari îî urma uşuricţei din tinereţe şi prin deprin­deri rele şi-au sdrunoinat sistemul nervos şi puterea spiriutală. K timpul suprem ea acestei stări îngrozitoare să se pună rapăt. Trebue să fia cine-va care să dea tine- «imei desluşiri binevoitoare, siimero şi amă, nunţite în tot ce priveşte viaţa sexuală- trebne să fie cine-va căru'a oamenii sâ-şi încredinţeze f&râ teamă, fără sfială şi ou încredere neesznrile lor secrete. Dar nu e în deajuus însă a destăinui aceste necazuri ori şi oui, ci trebue să na adresăm unui astfel dé medic specialist, coaştiinţios, oire

IţŞtie să dea a-upra viefcéi sfaturi bai * rseiaaie şi ştie a ajut* şi morburilor <‘ deja eventual există, atunci apoi va în- ■ ceta existenţa boalelor secrete.

De e chemîre s tat de măreaţă şi pentru acest scop e institutul renumit în toată ţara al D-rului PALOCZ, medic de spital, specialist, (Budapesta, VII., liá- kóczi-ut 10), unde pe lângă discreţia uaa mai strictă, primeşte ori-cine (atât bărbaţii cât şi femeile) desluşiri asupra vieţei sexuale, unde sângele şi sucurile trupeştiale bolnavului se curăţă, nervii i-se în­tăresc, tot organismul i-se eliberézá de materiile de bólá, chnurils sufleteşti i-se iniştesc.

■Fără oonturbare ocupaţlunilor cfiisuoe dr. PALOCZ vindec deja de ani de cjile repede şi radical cumetodnl său propriu de vindecare, (.hiar şi cazurile osie ma neglese, raneC sifiici.e, boalele de teve băşică, nervi şi şira spinărei, începutul şi

l ae confusie a minţei, urmările onanieirei fble sifilisului, erecţiunile de spaimă, slă- 1 direa puterei bărbăteşti (impotenţa), vată- măturii\ boalele de sânge, de piele şi toate boalele organelor sexuale femeeşti. Pentru femei e sală de aşteptare separată şi eşire separata, in ceea-ce priveşte cura. depărtarea nu aste piedeoă, căci dacă oine-va, din ori-ce cauză, n’ar putea venia ău persoană, atunci ou plâoere i-se va da rospuns amănunţit foarte discret prin sori- ts*re (în epistolă e de ajun* a se înlătura numai marca de răspuns). Limba română se vorbeşte perfect. După înoheierea curei, epistolele se fcrd, ori la dorinţă se retrimit fie căruia. Institutul se îngrijeşte şi de me­dicamente speciale. Vizitele se primesc în­cepând dela 10 ore a. m. pănă la 5 óre p. m., (Dumineca până la 12 óra a. m.)

Adresa: Dr. PALOCZ, medio de spit.la «pecialist, Budapesta, VI , Liákóczi-út 10.

_ Lányi Józsefj$i strămută cantorul său pentru co­mande de făină şi producte aflător în Strada Porţii Nr. 56 din Peptem- vrie 1910 în stra d a Lungă nr. 201, în localul agenturi de maşini. Telefon Nr. 382. Nr. if59 i —6

I

Pentru luarea în vedere a conscripţiunilor despre măsurarea următoarelor dări pe anul 1910, precum şi despre favorul solvirii dărilor directe de stat, restante de pe prima jumătate a anului curent.

In urma ordinului înaltului Ministeriu de finanţe reg. n. din 12 August a. c, No. 80644, art. de lege III din anul 1910, referitor la purtarea dărilor pu­blice şi la plâtirea cheltuelilor statului pe 1910 în 12 August a. c, a intrat în vigoare, deci în senzul §-lui 16, art. de lege XLIV din anul 1883 se aduce la cunoştinţa publică, că consemnările, pentru mă­surarea dărilor înşirate aci mai jos sunt expuse vederii publice în localităţile subscrisului perceptorat orăşenesc (Strada Aurarilor No. 5, parter) timp de 8 zile, adecă dela 29 August 1910 până la inclusive 5 Septembre 1910, totdeauna 8—12 oare a.m.

Aceste consemnări se referesc la următoarele soiuri de dare :

1 . Consemnarea de repartiţiune a dării de pă­mânt pe anul 1910.

2 . Consemnările despre măsurarea dării de casă atât după clasă cât şi după chirie pe anul 1910.

3. Consemnările despre măsurarea dării de câştig clasa I şi II pe anul 1910.

4. Consemnările despre măsurarea dării de câştig clasa IV pe anul 1910.

5. Consemnările despre măsurarea dării pentru interesele după capitale şi după rente pe anul 1910.

în contra poziţiilor de dare cuprinse în aceste consemnări se pot face eventuale recurse şi anume: la direcţiunea financiară reg. în contra celor înşirate sub n-rii 4 şi 5, iară la perceptoratul orăşenesc în contra tuturor celorlalte poziţiuni; eventualele recurse se pot înainta în următoarele termine :

a) Din partea acelor contribuabili, cărora Ii s’a fost impus încă în anul 1909 unul din sus numitele soiuri de dare, în termin de 15 zile socotite dela trecerea terminului de publicaţiune, adecă dela 5 Septembre 1910:

b) Iară din partea acelor contribuabili, unul din soiurile de dare numai mai sus li s’a impus pentru prima oară pe anul 1910 în termin de 15 zile so­cotite dela ziua în care respectiva dare i-s’a petrecut în coala sa pentru plătirea dării.

Recursele date după aceste termine se vor considera de întârziate şi se vor respinge necon­diţionat.

II.t e provoacă toţi contribuabilii, cari sunt impuşi

cu dările de mai sus amintite, a se prezenta fără întârziere la acest oficiu pentru a li se petrece în coaiele de plată suma dărilor.

Iii.

Fiindcă art. de lege III. din 1910 referitor la purtarea dărilor publice şi la plătirea cheltuelilor

Brassó în 22 August 1910

statului pe anul 1910, a intrat deja în vigoare cu ziua de 12 Angust 1910, de aceea — începând cu ziua acum citată, în senzul art. de lege XLIV din 1883 — procedura prescrisă pentru plătirea, încassarea, asigurarea şi scoaterea dărilor directe de stat şi a acelor contribuţii, cari se încassează după modalitatea dărilor publice — se va pune în lucrare în întreg cuprinsul său.

Cu considerare însă la dispoziţiunea §-lui 4 a suscitatului articol de lege, înaltul ministeriu de finanţe reg. ung. — prin circularul emis cu data din 12 August 1910 sub Nr. 3118/910 a autorizat direcţiunile financiare, ca dânsele în propria lor sferă de activitate să conceadă la astfel de con­tribuabili privaţi — cu excepţia corporaţiunilor şi a persoanelor juridice — cari n’au de plătit dare anuală pes^e 500 cor., dacă nu şi-ar putea plăti deodată darea fără pagubă în afacerea ocupaţiuni- lor, a-şi plăti datoria în darea directă pe prima jumătate a anului curent, până la finea acestui an.

Acest favor direcţiunile financiare îl vor acorda numai acelor indivizi, cari vor fi cerut această amâ­nare de plată până la 10 Septemvrie 1910 şi şi atunci, numai dacă pretenziunea erariului nu este periclitată.

Amânarea plăţii cu modalitatea de a plăti în rate se poate face şi fără plată de interese până la finea anului, dacă subversează împrejurări, cari merită deosebită considerare, dar si această consi- derare se admite cu espersa condiţiune şi admo- niere, că amânarea nu se estinde nici asupra dato­riei în dare pe quartalul al treilea din anul curent, nici asupra datoriei în dare directă, care a devenit scadentă după quartalul al IlI-lea a. c. şi că favo­rul acordat înceatăt îndată ce s’ar întâmpla vre-o întrelăsare, fie de orice natură. încetarea favorului de a plăti în raţe se exprimă prin aceea, că suma datorită nu se încassează în rate ci toată deodată.

De cumva petentul ar avea vre-o restanţă şi din anul precedent, în acest cas amânarea plăţii trebue legată de condiţiunea, ca restul cel vechiu trebue plătit într’un termen scurt şi fixat ; numai în cazuri dacă subversează împrejurări, care merită deosebită considerare, se poate estinde amânarea plăţii şi asupra restanţelor mai vechi, dar în acest cas trebue socotite şi interesele după suma restantă fără nici o întrerupere.

Cererile pentru amânarea de plată se pot pré­senta atât la direcţiunea financiară cât şi la antistia comunală (perceptoratul orăşenesc); această din urmă este obligată a subşterne rugarea la direcţiunea financiară, însoţită de un raport bine instruit şi motivat.

Petiţiunile, cari cer amânare de plată exclusiv numai pentru restanţe din I semestru, sunt libere de timbru.

Perceptoratul orăşănesc.

Pagina 8. GAZ E T v T R A N S I L V A N I E I 1910—Nr. 175

Trusouri se esecută solid şi promt

GB•fMuocn

<DUia

Avem onoare a face cuuoscut 0 . P. din loc ş i străinătate, că în marele şi vechiul nostru magazin de modă şi liugerie

Brüder Simaytâ r g u l g râ u lu i N r . 3.

să vinde cu preţiu scăzut o mare cantitate de lingerie fină pentru dame; avem cele mai nouă şi elegante confecţiuni Paltone, chi-

monouri, Jachete de trico etc. confeţionăm cele mai elegante costume pentru domni şi doamne în timpul cel mai scurt.

>T>1CDc•t

WXo -

WOQ*O

Pânzături de ajur şiCea mai ideală acoperire a podeielor ■ ■ E T I I f l k J I neted şiflorila t de ori şi ce lăţime

cu metru, aşezate cu lucrători experţi li* I b V I Filiala noastră „WARENHAUS“ târguifereaza cu preţuri foarte ieftine. Grâului Nr. 9. Telefon 52.Preliminar şi Mostre gratis şi franco trimite gratis şi franco Magazinul principal Em. Mayer et Cie. Esecutări de lucrări mai mari se pot vedea în localităţile Institutului de păstrare (Sparcasa) şi şi în biroul băncilor: „Creditbank“ Mihalovits et Nussbâoher precum şi în prăvăliile din nouf

aranjate al firmei I. L. et Husteimer.

P retu rile netto cassa«

riCAcio

0 Pl<D r—I

1OPs

Nicolae BateaMăiestru pantofar Braşov, Strada Orfanilor Nr* 2.

aproape de piaţa Mare magazin, demare. Recomândă tot feliul de încâl-tot feliul deîn^ăl- ţăminte, Incru deţăminte — pentru mână, bnn şi cubărbaţi, dame şi co- m m preţuri foarte repii, mare asorti- duse. Ocazia ceament de gbiete se* favorabilă, pentruzon de vară. de a cumpăra celemai bune, mai durabile uşoare şi plăcute încălţăminte pentru toate sezoanele cu preţurile cele mai reduse numai în depositul dlui pantofar Balea, ss pot găsi.

— B ra şo v . S trada-O rfanilor ne. 2« —

»-*CD

I—« • I—<CD

PCD

OOpCACAP»

Preţurile netto cassa

írt

B3Ë* Cei ce dorlţîsă fiţi scu tiţi de pagubele în v i t e !

intraţi sub scutul «Reuniunii proprietarilor de vite» dela Orăştie, (Szász város), care asigură pe economi contra ori-cărui pagube în v i t e !

Precum s’a dat de ştire prin foaia «TOVĂRĂŞIA» această Reuniune a intrat în viaţă cu Ziua de Duminaca Tomii. Şi dela aceea zi încoace plăteşte toate pagubele în vite a membrilor săi, cari sunt în rânduială cu înscrierea şi plata taxei!

Nu e greutate mare !Când întri spui, cât ţî-s vrednice vitele, şi la caz de pagubă plă­

teşti numai 4 fileri după fie-care 100 coroane, ce ai asigurat pe vitele tale.—

Plăţi nu ai de făcut, decât când la un ortac din cercul tău s’a în­tâmplat o pagubă în vitele asigurat!

Ca să poţi asigrate faci membru al Reuniunii cumpărând o notă, acţie de 4 coorane, pentru fiecare 1000 cor. asigurate : preţul «cuotei îl plăteşti în doi ani. La înscriere să cere, numai 1 coroană din ea. Cei cu vite multe, cari asigură mai multe mii îşi i-au pentru fiecare mie de co­roane asigurate câte-o cuotă, care rămâne însă averea lor, şi la ieşireă din Reuniune si-o capătă înapoi.

încolo, la intrare dai 1 cor. taxă deprimire şi plăteşti ajutortl, cât ţi-se vine pentru un caz de pagubă de-atâtea-ori 4 fileri, câte sute de coroane asiguri, plăteşti adecă înainte o pagubă).

Azi toţi membrii Reuniunei ori unde s’ar află ei, sunt mermbrii in tâiului grup, despărţământ cu scaunul în Orăştie. Precum asiguuraţiî vor spori mei mult, Reuniunea va împărţi pe cei asiguraţi în cercesta cari au în cuprinsul lor cam 3000 de vite, şi soţii din un cerc de acesta plă­tesc ajutor, numi când e pagubă în cercul lor. Numai la caz de epizoo­tie (boală lipicioasă), direcţia poate îndruma pe un cerc a ven şi el în ajutorul celuialalt, după îudemnul: «azi ţie mâne mie!» 1628.Í ( l—3.)

Amănuute, tipărituri, îndrumări, cereţi la cancelaria:

Reuniunii proprietarilor de vite din Orăştie-Szâszváros“.

I I

„GAZETA TRANSILVANIEI* eu numărul ă 10 fileri se vinde la tutungeria D-lui Dumitru Pop, zaraf str. lui Hirşer Nr. 4. şi la Eremias Nepoţii.

„ECONOM UL“,Institut de credit şi economii, societate pe acţiuni.

Centrală în Cluj (casa proprie) Strada Wesselényi- Miklós 26. Filiale în Gherla, Ludoşul de Mure

P&nticeu, expozitură în A i ud.Întemeiat la anul 1860.

Are Capital social în 4000 acţiuniK. 400.000

„ Fonduri de reservă n 250.000 „ Fonduri culturale şi

de binefacere „ 15.000„ Depuneri spre truc-

tificare peste . „ 1.600.000Primeşte depuneri spre fructifî

care dela privaţi cu 4 V2% ri cu 5% iar la sume peste 10.000 cor. şi dela coeporaţiuni culturale sau filantropice cu condiţiuni escepţional favorabile.

Escontează cambii cu cel puţin doua subscrieri;

Dă împrumuturi pe cambii cu acoperire hipotecară cu 7% şi 8%; Acoarda împrumuturi hipotecare cu amortizare pe 10, 20 şi 60 ani cu

Acoardă împrumuturi de Cont curent cu acoperire de hârtii de va loare notate la bursă cu 6% 9* 7%.

„Economul“ ajută, ca să se în­fiinţeze în comune b:nci săteşti; de acelea s’au făcut la Gilău, Feaeş, Sălciua Tic, Berind, Măcicaşul Ung., Gădălis*.

„Eeenomul“ mijloceşte cele mai eftine asigurări pe viaţă şi contra focului.

Preşedinte; Vicepreşedinte:Dr. Isidor Marcu. loan Nestor de Desmir,

Dir. executiv:Dr. Amos Frâncu.

Membrii în Direcţiune: Dr. Elie Dăiaou, Ladislau Papp, Dr. Baziliu Başiota, Dr. Romulus Marcu, Iuniu Br Hodoş, Dr. Ooriolan Pop. Juris conzult: Dr. Victor Poruţiu, advocat.

Nr. 77/1910paroch

C O N C U R S .După ce Preaveneratul Conzistor

diecezan nu a aprobat liciţaţia d. d. 14 Iulie a. c. prin aceasta sarecearcâ de nou întreprinzătorii doritori dea esecuta reparaturile necesare la bise*

! rica gr. eat. din Mâjer în snmă de 10.048 coroane să şi inainteze ofertele în scris însoţite de cauţiunea de 10 % la Oficiul parochiein gr. cat. din Mâjer cel mult până în 18 August a. c. Ia oarele 2 p. m.

Condiţiunile de reparare prelimi­nariul de spese, precum şi planurile aprobate de Preaveneratul Conzistor să pot studia zilnic la Oficiul paro-* chiei gr. cat. din Mâjer. i

Licita ţin publică minuendă va ţine în 28 August 1910 la oarele 2 p. m. în şcoale gr. cat. din Mâjer, susţinând a şi senatul dreptul d6 con crede ca esecu tarea reparaturilor pre cel mai convenient dintre licitanţi.

Mâjer la 15 August 1910 Pavel Ilieş Ieronim Grozeaprim curator. preot gr. cat.

Nr. 1121 l — l

PENTRU COMBATEREA anemiei, gălbânărei, slăbiciunei generală, mis- nuire grea, lipsă de apetit, nervoşi, t-ate, friguri, este probat şi cu efect—------ Vinul feruginos China

Se capătă la producent:farmacia V. Klein, Braşov,

Strada Caterinei Nr. 7. şi la farma* cia F. JEKLIUS strada Porţii. -

Nr. 1083 (1—52.)____________________

P A TTT 0 calfâ îfl Prăvălia meabăcănie care posede limba română şi magyarâ. A se adresa la firma Pompeiu Bolezan, comerciant, Nagysârmk

primul atelier

de curelar românVasile Muscalii

în B raşov S trad a nouă 9. Am onoarea recomanda On. Public din Braşov şi jur Atelierul meu de curelârie, provăzut cu tot felul de hamuri de lux şi pentru lucru, din piele de blanc, precum şi tot felul de curele de încins, şerpare, şele în diferite colori, artistic lucrate. Se primesc şi reparaturi de tot felul, cu- fere geante de călătorie şi pungi, ect. ect. precum j şi plosci de lemn îmbrăcate în curele frumoase, în mărimi şi co ori diferite.g C * E-a atelierul meu ie pielărie din Braşov, coman- 1 ~ dele poştale se efeptuesc grabnic şi ca preţuri moderate

Tipografia Murăşanu, Braşov