ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST I

-IN MEMORIAM LIVIU MĂRUIA-

Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie

Timişoara, 7 decembrie 2013

*

JATEPress Kiadó Szeged 2013

Editori: Andrei STAVILĂ Dorel MICLE Adrian CÎNTAR Cristian FLOCA și Sorin FORŢIU Coperta: Aurelian SCOROBETE TROI, http://www.reinhart.ro Foto copertă: Ioana CLONŢA Această lucrarea a apărut sub egida:

© Arheo Vest, Timișoara, 2013 Președinte Lorena VLAD

www.arheovest.com

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor.

91

RITURI DE FUNDARE CUCUTENIENE LEGATE DE SANCTUARUL CU ETAJ DE LA PODURI (JUDEȚUL BACĂU)

Constantin Preoteasa* * Centrul Internațional de Cercetare a Culturii Cucuteni – Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Piatra-Neamț; constantin.preoteasa@yahoo.com Abstract. In 2006, a one-storey sanctuary belonging to the second habitation level within the Cucuteni B1 stage – datable towards 3800 / 3775 B.C. – was found within the famous Chalcolithic tell of Poduri-“Dealul Ghindaru” (Bacău County). The remains of the construc-tion and its inventory were affected by the erosion processes of the terrace over time, as well as by various anthropic and biological disturbances. The sanctuary had a NE-SW orientation, it was “L”-shaped, it featured two occupational levels (ground floor and first floor) and it was compartmented into several chambers. Within it, numerous arrangements were found (five rectangular hearths, a circular oven, a cross-shaped hearth, a seat, two rectangular boxes etc.), as well as a rich and varied inventory (vessels, anthropomorphic and zoomorphic repre-sentations, ornaments, cult and household objects made of burnt clay, artefacts made of chipped and polished stone, of bone and horn and of copper). Among them, it is worth men-tioning the cross-shaped hearth and two bucrania (stylized representations of the consecra-tion horns) made of burnt clay, which constitutes genuine markers of the Cucuteni cult constructions, as well as the vestiges of certain walls. Three of the hearths placed on the ground floor of the sanctuary benefitted from foundation rites. In one of them, there was a ritual broken bowl; underneath another, an amphora was partially deposited (its lower half) that had several ochre lumps (iron oxide) inside; while another had a special zoomorphic figurine (bovine). Keywords: Chalcolithic, Cucuteni culture, Poduri-“Dealul Ghindaru”, sanctuary, foundation rites.

1. Introducere Religia și arta complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolye au repre-

zentat din totdeauna puncte importante de atracție atât pentru specialiști, cât și pentru public, datorită în principal spectaculozității vestigiilor incluse în cadrul lor. În aceste condiții, nici aspectele legate de construcțiile de cult sau de riturile de fun-dare descoperite în cuprinsul unora dintre așezările aparținând acestei civilizații nu au trecut neobservate, ele constituind de-a lungul timpului subiectul principal al mai multor manifestări științifice1, expoziții2 și lucrări de specialitate3.

1 Cucuteni – Religie și artă, Muzeul de Istorie și Arheologie, Piatra-Neamț, 2010.

92

În cele ce urmează ne vom îndrepta atenția asupra uneia dintre cele mai importante descoperiri cu caracter cultic realizată în cadrul celebrei stațiuni calcoli-tice de la Poduri-“Dealul Ghindaru” (situată în Depresiunea Tazlău - Cașin din Sub-carpații Moldovei), în urma cercetărilor arheologice efectuate în anul 2006 în cuprinsul casetei C (Cas. C) (Fig. 1-3).

2. Sanctuarul cu etaj Construcția (L.2) avea forma literei “L”, orientată pe direcţia NE-SV, era

compartimentată în mai multe încăperi și prezenta două niveluri ocupaționale (parter și etaj)4 (Fig. 4). Din punct de vedere cultural-cronologic, complexul aparținea celui de-al doilea nivel de locuire din etapa Cucuteni B1, databil spre 3800 / 3775 B.C.5.

Resturile construcţiei se prezentau sub forma a două mase de chirpici arşi, a căror culoare varia de la gălbui-roșiatic şi roşu-cărămiziu la cenuşiu-negricios, ce ocu-pau o suprafață de circa 72 m2 (amprenta la sol). Vestigiile acesteia erau distruse în mare măsură de deranjamentele provocate de activităţile antropice ulterioare (gropi și lucrări agricole) sau bioperturbaţii (rădăcinile plantelor și crotovinele animalelor săl-batice). Ele erau mai compacte şi mai consistente pe capetele de nord-est şi sud-vest, mai fragmentate şi deteriorate pe latura de nord-vest. Construcţia era tăiată parţial sau total pe cinci laturi, iar cea de-a şasea, situată în partea de nord-vest, a fost afectată în mare măsură de prăbuşirile ulterioare ale pantei terasei (Fig. 4-9).

În teren resturile complexului se prezentau în plan vertical astfel: pe solul amenajat în prealabil se afla podeaua parterului, împreună cu amenajările interioare şi inventarul său, suprapuse direct de planşeul etajului, cu propriile amenajări inte-rioare şi piese de inventar, peste care se aflau prăbuşite resturile pereţilor. Starea lor de conservare era foarte diferită, astfel încât în acelaşi loc au fost surprinse laolaltă fie toate aceste tipuri de resturi, fie doar o parte a lor, nelipsind însă situaţiile în care nici unele dintre ele nu s-au mai păstrat.

                                                                                                                                                          2 Cucuteni. The Last Great Chalcolithic Civilization of Europe / Ο Τελευταιοσ Μεγαλοσ Χαλκολιθικοσ Πολιτισμοσ Τησ Ευρωπησ, Archaeological Museum of Thessaloniki, Salonic, Grecia, 1997; Artă eneolitică Cucuteni, Muzeul Național Cotroceni, București, 2002; Artă eneolitică Cucuteni-Tripolye din Republica Moldova și Ucraina, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Piatra-Neamț, 2006-2007; Cucuteni-Trypillia. A Great Civilization of Old Europe / Cucuteni-Trypillia. Una grande civiltà dell’Antica Europa, Pallazzo della Cancelleria, Vatican, 2008; Cucuteni Culture – Art and Religion / Kultura Cucuteni – Sztuka i Religia, Muzeum Górnośląskie, Bytom, Polonia, 2008; Cucuteni Culture – Art and Religion / Kultura Cucuteni – Sztuka i Religia, Państwowe Muzeum Archeologiczne, Varșovia, Polonia, 2009. 3 Dumitrescu, 1979; Monah, 1992, p. 189-199; Monah, 1993, p. 20-28; Monah, 1997; Monah, 2001, p. 169-210; Monah, 2002, p. 19-36; Monah, 2012; Mareș, 1993, p. 23-44; Mareș, 2008; Mareș, 2009; Mantu et alii, 1997; László, 2000, p. 245-252; Dumitroaia et alii, 2002; Lazaro-vici, 2004, p. 47-67; Lazarovici, 2009, p. 223-238; Dumitroaia et alii, 2005; Dumitroaia et alii, 2011; Frînculeasa, 2006, p. 23-38; Ursulescu-Tencariu, 2006; Bem, 2007, p. 127-152; Lazaro-vici-Lazarovici, 2008, p. 9-40; Stratulat et alii, 2008; Lazarovici et alii, 2009. 4 Dumitroaia et alii, 2009, p. 19-21, 39-45, fig. 4. 5 Preoteasa, 2011, p. 60, 61, 63, tab. 1.

93

Fig. 1. Amplasarea localității Poduri pe harta fizică a României.

Fig. 2. Vedere de ansamblu asupra Dealului Ghindaru, cu zona cercetată marcată.

94

Fig. 3. Tell-ul cu suprafețele cercetate sau aflate în curs de cercetare

(după Preoteasa, 2012, p. 91, fig. 8/1).

Fig. 4. Construcțiile celui de-al doilea nivel de locuire al etapei Cucuteni B1

din Caseta C (Cas. C) de la Poduri-“Dealul Ghindaru”: L.1 – locuință; L.2 – sanctuar cu etaj; L.4 – locuință (după Preoteasa, 2012, p. 92, fig. 9).

95

Fig. 5. Vedere dinspre nord-est asupra resturilor sanctuarului cu etaj (L.2)

(după Dumitroaia et alii, 2009, p. 39).

Fig. 6. Vedere dinspre sud-vest asupra resturilor sanctuarului cu etaj (L.2)

(după Dumitroaia et alii, 2009, p. 39).

Resturile parterului erau mai bine conservate decât ale etajului şi ocupau o suprafaţă mai mare, în timp ce ale pereţilor prăbuşiţi erau destul de discontinui, astfel încât în multe zone la suprafaţă apăreau direct nivelurile ocupaţionale, împreună cu amenajările interioare şi inventarul construcției (Fig. 10, 11).

Reconstituirea planimetrică a complexului, realizată grafic ulterior în funcție de dimensiunile și amplasamentul vestigiilor păstrate, precum și de orientarea pere-ților, ne indică un spațiu construit inițial de peste 270 m2, cu o amprentă la sol de cel puțin 135 m2 (Fig. 9).

96

Fig. 7. Planul parterului sanctuarului (L.2)

(după Preoteasa, 2012, p. 95, fig. 12).

Fig. 8. Planul etajului sanctuarului (L.2)

(după Preoteasa, 2012, p. 96, fig. 13).

97

Fig. 9. Reconstituirea planimetrică a sanctuarului cu etaj (L.2)

(după Preoteasa, 2012, p. 97, fig. 14).

98

Fig

. 10.

Pro

fil s

trat

igra

fic

al s

anct

uaru

lui c

u e

taj

(L.2

) (d

esen

C. P

reot

easa

).

Fig

. 11.

Det

aliu

de

stra

tigr

afie

ver

tica

lă a

sup

ra s

anct

uar

ulu

i cu

eta

j (L

.2)

(du

pă D

umit

roai

a et

alii

, 200

9, p

. 45)

.

99

Fig. 12. Resturile vetrei cruciforme (V.7) de la parterul sanctuarului (L.2)

(după Dumitroaia et alii, 2009, p. 43).

Fig. 13. Bucraniile de lut ars in situ la parterul sanctuarului (L.2)

(după Preoteasa, 2012, p. 91, fig. 8).

100

Fig. 14. Bucraniile de lut ars (1, 2)

(după Preoteasa, 2012, p. 98, fig. 15/2A, 3A).

101

Fig. 15. Bucraniile de lut ars (1, 2)

(după Preoteasa, 2012, p. 98, fig. 15/2B, 3B).

102

Această construcție deosebită se remarcă prin prisma resturilor de pereți în elevație relativ bine conservate, a numărului mare și diversității amenajărilor interi-oare (cinci vetre rectangulare – dintre care patru la parter și una la etaj; un cuptor circular – la parter; o vatră cruciformă – la parter; o banchetă – la etaj; două casete rectangulare – la parter etc.), precum și a inventarului bogat și variat (vase, reprezen-tări plastice antropomorfe și zoomorfe, obiecte de podoabă, cult și uz casnic de lut ars, artefacte de piatră cioplită și șlefuită, os-corn și cupru). Artefactele au fost descoperite pe resturilor complexului, în cele două niveluri ocupaționale (parter și etaj), sub com-plex, în gropile și respectiv deranjamentele ce afectau construcția (Fig. 5-9).

Având în vedere arhitectura complexă a construcţiei (prezenţa a două nive-luri ocupaţionale – parter şi etaj), suprafața sa foarte mare, numărul ridicat de ame-najări interioare – între care se evidenţiază vatra cruciformă (cu rol exclusiv cultic) (Fig. 12) –, prezența riturilor de fundare (în cazul a trei dintre vetre), precum şi a unui inventar foarte bogat şi variat – între care se remarcă cele două bucranii de lut ars (piese ce redau stilizat coarnele de consecrație, legate de cultul taurului și de cultul vetrei) (Fig. 13; 14/1, 2; 15/1, 2)6 –, considerăm că structura reprezintă o cons-trucţie complexă de tipul unui sanctuar colectiv, destinat săvârşirii unor ceremonia-luri magico-religioase în folosul comunităţii cucuteniene de aici.

3. Amenajări interioare cu rituri de fundare Printre numeroasele amenajări interioare ale sanctuarului – enumerate ante-

rior – existau trei vetre (V.2, V.3 și V.6), de forme rectangulare (pătrate), situate la parter, câte una în fiecare dintre cele trei încăperi, care erau prevăzute cu rituri de fundare spectaculoase.

3.1. Vatra 2 (V.2) Era situată la parter, înspre mijlocul primei încăperi, spre deranjamentul de

mari dimensiuni ce tăia transversal construcţia, afectând inclusiv latura sud-vestică a instalației de foc (Fig. 7).

Aceasta avea forma rectangulară (pătrată), suprafaţa de aproximativ 2,25 m2 (latura – 1,50 m), grosimea de circa 0,30 m şi prezenta trei faze de utilizare. Restu-rile sale erau afectate înspre interior de un alt deranjament şi erau puternic înclinate dinspre sud-est spre nord-vest, asemenea pantei (Fig. 7, 16, 17).

Miezul vetrei era realizat din lut, peste care au fost amplasate cele trei paturi de amenajare (substrucții). Primul dintre ele consta în pietre de râu și fragmente ceramice, iar al doilea și al treilea numai din pietre plate de râu, de diferite forme şi dimensiuni. Ultimul dintre ele era suprapus de plăcuţe cu aspect mozaicat, datorită arderii intense. Gardina se păstra parţial pe laturile de nord-est şi nord-vest şi avea grosimea de aproximativ 0,10 m, iar gura vetrei era amplasată înspre colţul său nordic. Pe latura de nord-vest instalația de foc prezenta o poliţă de lut, de 0,20-0,25 m lăţime şi circa 0,15 m grosime (Fig. 7, 16, 17).

6 Preoteasa, 2012, p. 78-81, 91, 95, 98, fig. 8, 12, 15/2, 3.

103

Pe vatră şi în imediata sa apropiere se aflau mai multe vase întregi şi între-gibile, de diferite forme şi dimensiuni, iar pe poliţă un frecător de gresie şi resturile osteologice calcinate, păstrate parțial, ale unui câine (Canis familiaris) juvenil7 (Fig. 16).

3.1.1. Ritul de fundare al vetrei 2 (V.2) Acesta consta în fragmentele ceramice ale unui vas păstrat parțial, remarca-

bil prin simetria formei și a decorului, ce constituia împreună cu alte pietre plate de râu, de diferite forme și dimensiuni, patul de amenajare (substrucția) pentru prima fază de utilizare a vetrei (Fig. 17).

Castronul este realizat din pastă fină, arsă oxidant, de culoare roșie-cărămi-zie. Are buza dreaptă, corpul tronconic și fundul relativ drept. Este decorat cu motive geometrice, rezervate cu brun din fondul gălbui-roșiatic, dispuse în exterior la partea superioară. Registrul tectonic este mărginit de două benzi circulare, cea superioară acoperind buza. Decorul său constă în motive unghiulare și spirale multi-liniare con-tinui, degenerate, prevăzute cu ochiuri de prindere la capete, acestea din urmă fiind secționate de benzi multiliniare dispuse alternativ, vertical sau în formă de “X” (Fig. 18; 19/1, 2).

Dimensiunile aproximative ale piesei sunt următoarele: înălțimea – 130 mm, diametrul gurii – 245 mm, diametrul bazei – 100 mm, circumferința gurii – 750 mm, circumferința bazei – 320 mm și volumul – 3,2 litri. Așadar, înălțimea este ceva mai mare decât diametrul bazei și reprezintă circa jumătate din diametrul gurii, acesta din urmă fiind de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât diametrul bazei, în timp ce circumferința gurii este tot de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât circumferința bazei. Decorul acoperă jumătatea exterioară superioară a pere-ților vasului, pe o înălțime de 60 mm, circumferința sa fiind de 750 mm. Practic, decorul se desfășoară pe aproximativ jumătate din înălțimea vasului (Fig. 18; 19/1, 2).

3.2. Vatra 3 (V.3) Era amplasată la parter, pe latura de nord-est a celei de-a doua încăperi, în

imediata apropiere a peretelui ce o separa pe aceasta de prima încăpere şi a deranja-mentului de mari dimensiuni ce secţiona transversal construcţia. Ea se afla la circa 2 m de o altă vatră rectangulară (V.4) şi la aproximativ 1,50 m de cuptorul circular (V.5) (Fig. 7).

Avea forma de asemenea rectangulară (pătrată), suprafaţa de 2,50 m2 (latura – 1,60 m), grosimea de circa 0,30 m şi prezenta o singură fază de utilizare. Resturile sale erau puternic deranjate, astfel încât în interiorul acesteia se aflau plăcuţe şi pietre ale patului de amenajare (substrucției) în poziţie secundară (răsturnate) (Fig. 7, 20, 21).

Miezul vetrei era realizat din lut, peste care s-a amenajat patul (substrucția) de pietre plate de râu, de diferite forme şi dimensiuni, suprapus de plăcuţele cu aspect mozaicat, datorită arderii intense. Gardina se păstra parţial pe toate cele patru laturi, avea o grosime ce varia între 0,10 m la partea superioară şi 0,20 m la bază, iar înăl-ţimea era de 0,25-0,35 m. Aceasta prezenta mai multe lutuieli succesive (refaceri). Gura vetrei se afla pe latura sa de sud-vest. Înspre colţul vestic, între podeaua

7 Oleniuc-Bejenaru, 2010, p. 247-252.

104

parterului şi gardină a fost realizat un dispozitiv de lut alungit, relativ circular în sec-ţiune, a cărui lungime era de aproximativ 0,50 m, iar diametrul de circa 0,10 m, el fiind dispus în partea opusă vasului ce reprezenta ritul de fundare al vetrei, probabil pentru a asigura astfel un echilibru instalației de foc (Fig. 7, 20, 21).

Parţial, pe laturile de nord-est şi nord-vest, peste vatră şi ritul său de fundare se aflau prăbuşite resturi ale planşeului etajului și ale unei banchete de lut de mari dimensiuni, dispuse în formă de “L”, amplasată tot la etaj (Fig. 20, 22).

3.2.1. Ritul de fundare al vetrei 3 (V.3) Acesta consta într-o amforă spartă probabil ritual, a cărei jumătate inferioară

era amplasată înspre est sub gardina și miezul vetrei, în partea opusă dispozitivului de lut menționat anterior. Jumătatea superioară a vasului se afla pe podeaua parteru-lui, în afara vetrei (Fig. 21, 23).

Amfora este realizată din pastă semifină, arsă oxidant, de culoare roșie-cără-mizie. Datorită arderii secundare suferite, vasul a căpătat pe alocuri o culoare cenu-șie-negricioasă. Are buza evazată, corpul bitronconic și fundul relativ drept. Sub gât este prevăzută cu un prag circular, iar pe diametrul maxim cu două torți perforate vertical, dispuse în zone diametral opuse (Fig. 23, 25, 26).

Dimensiunile aproximative ale piesei sunt următoarele: înălțimea totală – 445 mm, înălțimea calotei inferioare – 220 mm, înălțimea calotei superioare – 225 mm, diametrul gurii – 200 mm, diametrul maxim – 360 mm, diametrul bazei – 165 mm, circumferința gurii – 590 mm, circumferința maximă – 1080 mm, circumferința bazei – 500 mm și volumul – 26,6 litri. Așadar, cele două calote au înălțimi relativ egale, suma diametrului gurii și a diametrului bazei echivalează cu diametrul maxim, iar suma circumferinței gurii și a circumferinței bazei este aproximativ egală cu cir-cumferința maximă a vasului (Fig. 25, 26).

În interiorul piesei se afla o cantitate destul de importantă de ocru (oxid de fier), utilizat în pictură pentru obținerea nuanțelor de roșu (Fig. 24).

3.3. Vatra 6 (V.6) A fost descoperită la parter, în a treia încăpere, pe capătul său sud-

vestic (Fig. 7). Avea tot forma rectangulară (pătrată), suprafaţa de aproximativ 1,50 m2

(latura – 1,25 m) şi grosimea maximă de 0,10 m. Aceasta era puternic afectată de deranjamente, precum şi de lucrările agricole, fiind practic rasă parţial la partea superioară (Fig. 7, 27).

Miezul său era din lut, peste care a fost amenajat un pat (substrucție) alcătuit din pietre plate de râu de diferite forme și dimensiuni, precum şi fragmente ceramice provenite de la mai multe vase neîntregibile, suprapuse de plăcuţele cu aspect mozaicat, datorită arderii intense. Gardina se mai păstra pe laturile de nord-est şi nord-vest, avea o înălţime de 0,20 m şi o grosime de aproximativ 0,06 m. Datorită stării precare de conservare, gura vetrei nu a putut fi identificată. Ea prezenta un sin-gur nivel de utilizare (Fig. 7, 27).

În apropierea acestei instalații de foc, pe podeaua parterului, au fost desco-perite resturile mai multor vase, întregi sau întregibile.

105

3.3.1. Ritul de fundare al vetrei 6 (V.6) Acesta consta într-o figurină zoomorfă deosebită, ce redă stilizat o bovină

(Bos taurus), depusă ritual în miezul vetrei (Fig. 28, 29). Piesa este fragmentară, vârfurile coarnelor, cozii și picioarelor fiind rupte.

Este realizată din pastă fină, arsă oxidant, de culoare roșie-cărămizie și brun-roșia-tică. Capul nu este individualizat, coarnele sunt îndreptate spre lateral, corpul este alungit, coada proeminentă, iar picioarele unite câte două (cele anterioare și respec-tiv cele posterioare). Decorul său constă în 38 de împunsături relativ circulare, dis-puse asimetric, încrustate cu alb (opt pe cap, între coarne, și 30 pe partea posterioară a corpului, spre coadă), restul corpului fiind acoperit cu roșu. Pictura este însă ștearsă în mare măsură (Fig. 28, 29).

Dimensiunile aproximative ale piesei sunt următoarele: înălțimea – 30 mm, lungimea – 45 mm și lățimea – 25 mm. Așadar, înălțimea și lățimea figurinei sunt cam de aceeași dimensiune, iar lungimea este de o dată și jumătate mai mare decât fiecare dintre acestea (Fig. 28, 29).

4. Concluzii Riturile de fundare prezentate aveau rolul de a sacraliza vetrele respective,

ce constituiau în fapt niște case ale focului, element sacru cu multiple semnificații, prezent practic în toate sistemele cosmogonice8 și care prezenta o importanță deose-bită pentru comunitățile umane aparținând complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolye. În același timp, prin sacralizarea câte unei vetre din cadrul fie-cărei încăperi situată la parterul construcției, erau sacralizate inclusiv acele încăperi. Nu în ultimul rând, a fost sacralizată astfel și construcția de cult propriu-zisă, desti-nată ceremonialurilor magico-religioase săvârșite în beneficiul comunității cucute-niene din cadrul acestei așezări.

8 Evseev, 1999, p. 166, 167.

106

Fig. 16. Resturile vetrei 2 (V.2) (după Dumitroaia et alii, 2009, p. 40).

Fig. 17. Ritul de fundare al vetrei 2 (V.2) in situ (foto R. Munteanu).

107

Fig. 18. Castron – ritul de fundare al vetrei 2 (V.2) (foto C. Preoteasa).

Fig. 19. Castron – ritul de fundare al vetrei 2 (V.2): 1 – formă și profil;

2 – decor desfășurat (desene S. Trăistariu).

108

Fig. 20. Resturile vetrei 3 (V.3) și ale banchetei (după Dumitroaia et alii, 2009, p. 41).

Fig. 21. Resturile vetrei 3 (V.3) și ritul de fundare (foto R. Munteanu).

109

Fig. 22. Bancheta după consolidare, restaurare și conservare (foto C. Preoteasa).

Fig. 23. Ritul de fundare al vetrei 3 (V.3) in situ (după Dumitroaia et alii, 2009, p. 54).

Fig. 24. Ocru (oxid de fier) din vasul ce constituie ritul de fundare al vetrei 3 (V.3)

(foto R. Munteanu).

110

Fig. 25. Amforă – ritul de fundare al vetrei 3 (V.3)

(foto C. Preoteasa).

Fig. 26. Amforă – ritul de fundare al vetrei 3 (V.3): formă și profil

(desene S. Trăistariu).

111

Fig. 27. Resturile vetrei 6 (V.6) (foto R. Munteanu).

Fig. 28. Figurină zoomorfă – ritul de fundare al vetrei 6 (V.6) (foto C. Preoteasa).

Fig. 29. Figurină zoomorfă – ritul de fundare al vetrei 6 (V.6) (desene S. Trăistariu).

112

BIBLIOGRAFIE Bem, 2007 Bem, C., 2007, Traian Dealul Fântânilor. Fenomenul Cucu

teni A-B, Editura “Cetatea de Scaun”, Târgoviște, 288 p., 433 fig.

Dumitrescu, 1979

Dumitrescu, Vl., 1979, Arta culturii Cucuteni, Editura Meridiane, Bucureşti, 115 p., 189 fig.

Dumitroaia-Monah-Preoteasa, 2002

Dumitroaia, Gh., Monah, D., Preoteasa, C., 2002, Artă eneo- litică Cucuteni, Editura “Constantin Matasă”, Piatra Neamţ, 96 p.

Dumitroaia et alii, 2005

Dumitroaia, Gh., Preoteasa, C., Munteanu, R., Nicola, D., 2005, Primul Muzeu Cucuteni din România, ediția I, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XV, Editura “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 176 p.

Dumitroaia et alii, 2009

Dumitroaia, Gh., Munteanu, R., Preoteasa, C., Garvăn, D., 2009, Poduri-Dealul Ghindaru. Cercetările arheologice din caseta C. 2005-2009, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXII, Editura “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 156 p.

Dumitroaia et alii, 2011

Dumitroaia, Gh., Preoteasa, C., Munteanu, R., Nicola, D., 2011, Primul Muzeu Cucuteni din România, ediția a II-a, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXVI, Editura “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 176 p.

Evseev, 1999 Evseev, I., 1999, Enciclopedia semnelor și simbolurilor culturale, Editura “Amarcord”, Timișoara, 530 p.

Frînculeasa, 2006

Frînculeasa, A., 2006, Complexe de cult descoperite în aşe- zările Precucuteni şi Cucuteni (cu privire specială asupra gropilor de cult), în Carpica, XXXV, p. 23-38.

László, 2000 László, A., 2000, Some Data on House-Building Techniques and Foundation Rites in the Ariuşd-Cucuteni Culture, în Studia Antiqua et Archaeologica, VII, p. 245-252.

Lazarovici, 2004

Lazarovici, C.-M., 2004, Sanctuarele Precucuteni-Cucuteni, în Arheologia Moldovei, XXV (2002), p. 47-67.

Lazarovici, 2009

Lazarovici, C.-M., Ritualuri de fundare, ritualuri de abando- nare din cultura Cucuteni, în Bodi, G. (ed.), 2009, In medias res Praehistoriae. Miscellanea in honorem annos LXV pera- gentis professoris Dan Monah oblata, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, p. 223-238.

Lazarovici-Lazarovici, 2008

Lazarovici, C.-M., Lazarovici, Gh., 2008, Sanctuarele culturii Precucuteni-Cucuteni, în Angustia, Arheologie, 12, p. 9-40.

113

Lazarovici-Lazarovici-Țurcanu, 2009

Lazarovici, C.-M., Lazarovici, Gh.-C., Țurcanu, S., 2009, Cucuteni. A Great Civilization of the Prehistoric World, Editura “Palatul Culturii”, Iași, 352 p.

Mantu-Dumitroaia-Tsaravopoulos, 1997

Mantu, C.-M., Dumitroaia, Gh., Tsaravopoulos, A. (eds.), 1997, Cucuteni. The Last Great Chalcolithic Civilization of Europe / Ο Τελευταιοσ Μεγαλοσ Χαλκολιθικοσ Πολιτισμοσ Τησ Ευρωπησ, Editura “Atena Publishing”, București, 248 p.

Mareș, 1993 Mareș, I., 1993, Modele din lut ars reprezentând locuinţe şi sanctuare eneolitice descoperite pe teritoriul României, în Suceava, XX, p. 23-44.

Mareş, 2008 Mareş, I. (coord.), 2008, Cucuteni Culture - Art and Religion / Kultura Cucuteni - Sztuka i Religia, Ed. Lidana, Suceava, 100 p.

Mareş, 2009 Mareş, I. (coord.), 2009, Cucuteni Culture - Art and Religion / Kultura Cucuteni - Sztuka i Religia, Editura “Accent Print”, Suceava, 180 p.

Monah, 1992 Monah, D., 1992, Grands thèmes religieux refflétés dans la plastique anthropomorphe Cucuteni-Tripolye, în Memoria Antiquitatis, XVIII, p. 189-199.

Monah, 1993 Monah, D., 1993, Practici rituale în vremea culturii Cucuteni, în Teologie şi Viaţă, Serie Nouă, III (LXIX), 4-7, p. 20-28.

Monah, 1997 Monah, D., 1997, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni Tripolie, ediția I, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, III, Editura “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 524 p.

Monah, 2001 Monah, D., 2001, Organizarea socială, religia și arta, în Petrescu-Dîmboviţa, M., Vulpe, Al. (coord.), Istoria Românilor, Vol. I: Moștenirea timpurilor îndepărtate, Editura Academiei, Bucureşti, p. 169-210.

Monah, 2002 Monah, D., 2002, Idei religioase la triburile Cucuteni-Tripolie (mileniile V-IV î.H.), în Prelegeri Academice, 1, 1, p. 19-36.

Monah, 2012 Monah, D., 2012, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni Tripolie, ediția a II-a, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXVII, Editura “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 556 p.

Oleniuc-Bejenaru, 2010

Oleniuc, Fl., Bejenaru, L., 2010, Schelet de caine (Canis familiaris) descoperit in nivelul Cucuteni B din tell-ul de la Poduri-Dealul Ghindaru (jud. Bacău, Romania), în Memoria Antiquitatis, XXV-XXVI (2008-2009), p. 247-252.

Preoteasa, 2011

Preoteasa, C., 2011, Nouveaux repères chronologiques concer- nant l’habitation chalcolithique du tell de Poduri-Dealul Ghin- daru (dép. de Bacău–Roumanie), în Studii de Preistorie, 8, p. 59-68.

Preoteasa, 2012

Preoteasa, C., 2012, Considérations relatives à un certain type d’artéfacts de culte découverts dans des établissements appartenant au complexe culturel Precucuteni-Cucuteni, în Arheologia Moldovei, XXXV, p. 75-106.

114

Stratulat et alii, 2008

Stratulat, L., Ursulescu, N., Ţurcanu, S., Tencariu, F.-A., Hriban, C. (eds.), 2008, Cucuteni-Trypillia. A Great Civilization of Old Europe / Cucuteni-Trypillia. Una grande civiltà dell’Antica Europa, Bucureşti, 278 p.

Ursulescu-Tencariu, 2006

Ursulescu, N., Tencariu, A. -F., 2006, Religie și magie la est de Carpați acum 7000 de ani. Tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia, Casa Editorială “Demiurg”, Iași, 158 p., X pl.