Post on 02-Dec-2015
description
transcript
UNIVERSITATEA „DANUBIUS” GALATI
FACULTATEA DE ŞTIINTE ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA „COMUNICARE SI RELATII PUBLICE”
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Coordonator stiintific,
LECTOR UNIV. DR. CAMELIA MIHAELA CMECIU
Absolvent,
GALATI
2010
1
UNIVERSITATEA ,, DANUBIUSˮ GALATI
FACULTATEA DE STIINTE ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA ,,COMUNICARE SI RELATII PUBLICEˮ
SPECIFICUL COMUNICĂRII ÎN ADMINISTRATIA PUBLICĂ LOCALĂ.
STUDIU DE CAZ: PRIMĂRIA COMUNEI MUNTENI, JUD. GALATI
Coordonator stiintific,
LECTOR UNIV. DR. CAMELIA MIHAELA CMECIU
Absolvent,
GALATI
2010
2
CUPRINS
Argument.................................................................................................................................4
I. ORGANIZATIA SI COMUNICAREA ORGANIZATIONALĂ.................................6
I.1. Conceptul de organizaţie. .............................................................................................6
I.2. Comunicarea organizaţională.........................................................................................8
I.3. Modalităţi de comunicare organizaţională…..............................................................11
I.4. Tehnici de comunicare..................................................................................................13
I.5.Bariere de comunicare………………………………………………………………...15
I.6. Informaţia şi sistemul informaţional………………………………………………...16
II. COMUNICAREA ÎN ADMINISTRATIA PUBLICĂ LOCALĂ………………… 21
II.1. Conceptul de administraţie publică…………………………………………………21
II.2. Conceptul de administraţie publică locală……………………………………….....22
II.3. Comunicarea în administraţia publică locală………………………………………24
II.4. Relaţiile publice în administraţia publică locală…………………………………...27
II.5. Managementul documentelor în administraţia publică locală…………………....30
II.6. Transparenţa în administraţia publică locală……………………………………...31
III. COMUNA MUNTENI DE LA ORIGINI PÂNĂ ASTĂZI…………………………34
III.1. Monografia comunei Munteni, judeţul Galaţi…………………………………….34
III. 2. Familii istorice pe teritoriul comunei Munteni…………………………………...36
IV.COMUNICAREA ÎN PRIMĂRIA COMUNEI MUNTENI………………………...39
IV.1.Prezentarea primăriei comunei Munteni……………………………………..........39
IV.2. Forme de comunicare în primăria Munteni…………………………….…………40
IV.3.Modalităţi de organizare a activităţii primăriei……………………………………48
IV.4. Comunicarea primăriei cu cetătenii………………………………………………..57
IV.5.Comunicarea internă în primăria Munteni………………………….. ……………63
Concluzii………………...………………………………………………………………….79
Bibliografia………..
………………………………………………………………………..8
3
2Anexe……………………...
………………………………………………………………..85
INTRODUCERE
Fascinantă şi omniprezentă, comunicarea este o dimensiune fundamentală a
existenţei şi dezvoltării umane din cele mai vechi timpuri. Practic nici un fel de activitate nu
mai poate fi imaginată în afara procesului de comunicare. Deasemeni, comunicarea
reprezintă o caracteristică fundamentală a fiinţei umane. Comunicarea a fost de-a lungul
timpului un subiect de cercetare intens studiat şi mereu îmbogăţit.
De aceea am încercat ca în această lucrare să arăt din punctul meu de vedere ceea
ce înseamnă organizaţia şi comunicarea în administraţia publică locală dar mai ales despre
comunicarea în primăria comunei Munteni. Pornind de la definiţia organizaţiei şi a
comunicării şi a studiilor efectuate, am încercat să realizez o trecere prin instrumentarul şi
procedeele utilizate în comunicare, îndeosebi pe metodologia de lucru din administraţia
publică locală, primăria.
Am considerat că acest demers teoretic este unul foarte util deoarece procesul de
comunicare nu trebuie privit ca responsabilitatea unui compartiment, ci ca un instrument pe
care fiecare angajat al administraţiei publice locale îl foloseşte zilnic în interacţiunea cu
ceilalţi angajaţi dar mai ales cu cetăţenii în special. Comunicarea este adesea ignorată şi
potrivit specialiştilor în domeniu, comunicarea este asociată unei funcţii a managementului,
ceea ce înseamnă că un bun manager nu poate să îşi legitimeze acţiunile şi deciziile făra a
utiliza comunicarea ca instrument de interacţiune al categoriilor ce participă în procesul de
comunicare. O administratie publică locală modernă urmăreste dezvoltarea procesului de
comunicare, o comunicare transparentă cu cetătenii, un management eficient al relatiilor
publice.
Lucrarea are la bază studiile în ceea ce priveste comunicărea, care au adus în prim-
plan necesitatea perfectionării procesului de comunicare si combină cercetările comunicării
în general cu comunicarea în administratia publică locală. Am încercat să evidentiez
principalele aspecte teoretice dar si practice în cadrul institutiei unde lucrez, si anume
4
Primăria comunei Munteni. Consider că tema propusă este una relevantă în raport cu
realitătile prezentului. În ultima perioadă se observă dezvoltarea majoră a administratiei
publice locale dar mai ales a comunicării în administratia publică locală.
Raporturile dintre primării si cetăteni au devenit mai frecvente si mai intense.
Asteptările tot mai mari ale cetătenilor de la administratia publică locală, aparitia unor
tehnologii noi, presiunile financiare au devenit factori ai schimbării. Functionarea unei
administratii publice locale moderne, constituie o conditie necesară pentru realizarea unor
reforme în viata social economică si a cresterii rolului cetăteanului în relatia administratie-
cetătean. Cetătenii sunt din ce în ce mai exigenti fată de măsurile ce se iau în administratia
publică iar asteptările lor cu privire la serviciile administratiei publice locale sunt din ce în
ce mai dificil de satisfăcut.
Prin această temă, mi-am propus să fiu în cunostintă de cauză în ceea ce priveste în
general comunicarea si în special, comunicarea în administratia publică locală.
Lucrarea este structurată pe patru capitole. Fiecare capitol este structurat pe
sectiuni. Concluziile sunt prezentate într-o sectiune separată. Lucrarea mai contine si lista
bibliografică si anexe.
Corpusul lucrării – suportul teoretico-stiintific se constituie din lucrări variate. Am
recurs la lucrările sociologilor, monografii, manuale si ghiduri care reflectă comunicarea.
Actele legislative care reglementează domeniul administratiei publice locale sunt o altă
categorie de resurse. Mentionez Constitutia României, Monitorul oficial, legi si ordonante
date de guvern si aprobate de Parlamentul României. O altă categorie sunt ghidurile
elaborate pentru functionarii publici si alesii locali.
Procesul de comunicare are un impact deosebit în activitatea administratiei locale
dar primăriile au dobândit importante premise profesionale pentru a continua si dezvolta
acest domeniu de activitate. Comunicarea si-a găsit pozitia între activitătile administratiei
publice locale si a confirmat capacitatea de a răspunde nevoii de comunicare.Totusi
comunicarea rămâne dependentă de conditiile economice. La etapa actuală se constată o
ascensiune a industriei de comunicare. Conditiile economice si cele social-culturale vor
conduce activitatea de comunicare la un nivel superior.
5
Concluzia finală arată că etapele comunicării şi cunoaşterea metodologiei de
comunicare este esenţială în orice instituţie din cadrul administraţiei locale, pentru
construirea unui climat organizaţional cât şi stabilirea unei bune relaţionări cu publicul ţintă
cu care intră în contact prin natura activităţii sale.
I. ORGANIZAŢIA ŞI COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ
I.1. Conceptul de organizatie
Organizaţiile reprezintă unul dintre semnele dinstintive ale epocii contemporane,
ceea ce înseamnă că trăim într-o societate a organizaţiilor. Ca atare mulţi analişti apreciază
că o societate contemporană, dezvoltată, este o ,,societate a organizaţiilor”(Drucker,
Mintzberg, Scott, apud Vlăsceanu , 2003, p. 16). Societatea organizatiilor (Mintzberg, apud
Vlăsceanu, 2003, p. 29) este cea în care organizaţia se însinuează în vieţile noastre, ne
controlează, ne influenţează dar ne şi domină viaţa. Majoritatea oamenilor îşi petrec o
treime din viaţă în cadrul organizaţiilor.
De-a lungul timpului organizaţia a căpătat mai multe definiţii.
Conform Dictionarului explicativ al Limbii Române (1995, p. 292), originea
cuvântului organizaţie derivă din grecescul ,,organonˮ ceea ce înseamnă unealtă sau
instrument, de aici şi definiţia care arată că organizaţiile sunt instrumente pentru atingerea
unui scop, iar structura lor internă este astfel proiectată încât să poată contribui la realizarea
obiectivelor.
Vlăsceanu (2003, p. 89) defineşte organizaţia ca un sistem structurat de interacţiune
al oamenilor în scopul realizării unor obiective comune şi specifice.
În Tratat de psihologie organizational-managerială, Mielu Zlate (2004, p. 92)
dădea o altă definitie si anume că organizaţiile, cele politice, economice, culturale sau
educaţionale sunt grupuri de oameni care desfăşoară activităţi specializate pentru atingerea
unor scopuri specifice. Organizaţiile sunt cadrul în care se derulează atât instituţionalizarea
cât şi dezinstituţionalizarea.
O organizaţie este structurată pe trei niveluri (Vlăsceanu, 2003, p. 123), si anume
nivelul central, nivelul intermediar si nivelul operativ. Nivelul central înseamnă funcţia de
conducere strategică a organizaţiei. Nivelul intermediar cuprinde trei functii, de dezvoltare
6
si comunicare, functii de conducere intermediară si functii de administratie. Nivelul
domeniului operativ corespunde activităţii de producere a produselor sau a serviciilor care
dau profilul organizaţiei.
Când vorbim de organizaţie, automat vorbim şi de mediul ambiant. Organizaţiile
se află în relaţie unele cu altele, cu mediul în care funcţionează si cuprinde lucruri, persoane,
condiţii sau influenţe. Organizaţia intră în relaţie cu aceşti factori, dar si cu alţi factori
induşi indirect de diverşi alţi factori de mediu. Organizaţiile sunt constituite din elemente ce
trebuie să acţioneze în mod concentrat pentru a obţine eficienţa organizaţională dar si de a
reacţiona în mod adecvat la influenţa mediului extern.
Organizaţia este un sistem deschis, adaptiv, cu un grad propriu de autonomie. iar ca
un sistem complet închis nu va exista niciodată, deoarece componentele sale sunt totdeauna
influenţate de forţe din afara sistemului.
În functie de sistemele din care sunt alcătuite, Scott (apud Vlăsceanu 2003, p. 87)
a realizat următoarea clasificare a organizatiei:
organizaţia - sistem social ce reuneşte oameni şi resurse materiale. Oricare ar fi
organizaţia, ea s-a construit conştient şi deliberat de către oameni pentru a produce ceva de
care societatea are nevoie. Obiectivul ce a stat la baza apariţiei organizaţiei, este si
motivarea menţinerii ei în continuare. Chiar dacă, în timp, scopul s-a schimbat şi cel prezent
nu mai coincide cu cel pentru care a fost creată, organizaţia se menţine totuşi dacă are un
scop, dacă satisface o nevoie.
organizaţia - sistem dinamic, în sensul că evoluţia şi viabilitatea sa sunt determinate
de modificările care se produc în cadrul sistemului, în relaţiile acestuia cu mediul, dar este
capabilă să-şi menţină funcţionarea în cadrul unor limite care-i definesc maniera de
comportare.
organizatia - sistem autoorganizabil care are capacitatea să facă faţă diferitelor
influenţe din interior şi din exterior, cu ajutorul conducerii, prin acte decizionale.
organizatia - sistem autoreglabil, ce acţionează în concordanţă cu un ansamblu de
norme şi valori şi se autoreglează în funcţie de elementele umane aflate în interacţiune
reciprocă.
7
organizaţia - sistem ierarhizat în care funcţionează o diviziune a muncii precisă, iar
indivizii au roluri clar diferite. Una din caracteristicile de bază ale organizaţiilor este
existenţa unei structuri ierarhice a conducerii, a unui colectiv ce funcţionează având în
frunte conducători de diverse ranguri.
I.2. Comunicarea organizatională
Pentru orice organizaţie, cea mai importantă resursă o reprezintă oamenii, iar toate
elementele necesare funcţionării sale se bazează pe comunicare1. În cadrul organizaţiei,
comunicarea se defineşte ca procesul prin care are loc schimbul de mesaje în vederea
realizării obiectivelor individuale şi comune ale membrilor ei. Relaţiile organizaţionale au
ca suport comunicarea interpersonală. Fiind un proces complex, comunicarea antrenează
dincolo de latura structurală şi alte aspecte ale existenţei organizaţiei: tehnice, economice,
psihologice, educaţionale şi culturale.
Cândea, (1996, p.182) arată că într-o organizatie, comunicarea este crucială în
existenta acelei organizatii si anume :
stabileşte şi menţine relaţiile dintre angajaţi oferindu-le informaţiile necesare
evaluării propriei munci cu a celorlalţi, cu cerinţele organizaţiei;
prin feed-back-ul realizat comunicarea relevă posibilităţile de îmbunătăţire a
performanţelor individuale şi generale ale organizaţiei;
comunicarea face posibilă cunoşterea şi utilizarea corectă a nevoilor şi stimularea
angajaţilor spre performanţă;
contribuie la instaurarea relaţiilor corecte şi eficiente de acceptare şi înţelegere între
şefi şi subordonaţi, colegi, persoane din interiorul sau exteriorul organizaţiei. Este imposibil
de găsit un aspect al muncii care nu implică comunicarea. Problema comunicării
organizaţionale este dacă în interior se comunică bine, nesatisfăcător sau insuficient.
Comunicarea este fluxul vital2 care face posibile performanţele unei organizaţii. De
calitatea şi funcţionalitatea ei depinde modul în care sunt folosite resursele şi sunt atinse
scopurile. Eficienţa unei organizaţii se bazează pe specializarea funcţiilor la nivel de
compartimente şi de indivizi şi pe complementaritatea acestor funcţii. Din aceste
1 Păuș, Viorica (2006). Comunicare și resurse umane. Iași: Polirom, citat preluat de pe coperta exterioară. 2 http://vega.unitbv.ro/courses/deco/ Comunicare 3a.doc , accesat la 3 aprilie 2010.
8
caracteristici de bază ale activităţii organizaţionale rezultă necesitatea schimbului de
informaţii între compartimente, între indivizi, între organizaţie şi mediul său socio-
economic.
R. Cândea, D. Cândea (1996, p. 46-53) realizează o clasificare a structurii
comunicării, astfel:
emitentul - este orice angajat ce deţine informaţii, idei privind comunicarea;
receptorul este orice angajat ce primeşte mesajul. Reuşita comunicării depinde de
forma de exprimare a mesajului şi capacitatea de înţelegere a receptorului cu starea lui
sufletească;
mesajul - este simbolul sau un ansamblu de simboluri transmise de emiţător
receptorului. Specialiştii vorbesc de textul şi de muzica mesajului. De multe ori mesajul nu
este perceput în acelaşi mod cu intenţiile emitentului;
contextul sau mediul - este o componentă adiacentă, dar care poate influenţa
calitatea comunicării;
canalele de comunicare care pot fi:
- formale sau oficiale ce sunt suprapuse relaţiilor organizaţiei. Eficienţa comunicării
depinde de modul de funcţionare ale acestor canale. Apariţia unor blocaje necesită
revizuirea posturilor sau stării climatului de muncă;
- informale sau neoficiale ce sunt generate de organizarea neformală. Sunt căi de
comunicare adiţionale ce penetrează canalele oficiale şi vehiculează ştiri, noutăţi mai rapid
decât canalele formale;
mijloace de comunicare - ce constituie suportul tehnic al procesului şi sunt vizibile
în direcţia vitezei de comunicare, a costului de comunicare. Din această categorie fac parte
telefonul, faxul, telexul, reţele de computere, video, tv. prin circuit inchis. Problema de bază
a organizaţiei este eficienţa investiţiei, tehnologiile comunicării ce sunt marcate de ritmul
alert al schimbării.
Comunicarea în organizatii prezintă mai multe functii (Bennett, apud Luca, 2004,
p. 27):
de control - să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea şi responsabilităţile;
de informare - să furnizeze baza deciziilor;
9
de coordonare - să facă posibilă acţiunea comună eficientă;
de motivare - să stimuleze cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor;
emoţională - să permită exprimarea trăirilor sentimentelor ;
Comunicarea în organizatie se realizează interpersonal, intraorganizaţional - între
subunităţi ale aceleiaşi organizaţii si extraorganizaţional (cu persoane sau organizaţii legate
funcţional de activitatea organizaţiei: furnizori, clienţi, public).
Fiecare dintre aceste niveluri are grade de complexitate diferite şi presupune
restricţii legate de rolurile organizaţionale (superior si subordonat, compartimente de decizie
si execuţie), norme specifice şi structura organizaţiei.
Modul de organizare al activitătii determină si organizarea comunicării între
participantii la activitatea de grup. Astfel informaţia circulă prin reţele de comunicare,
cuprinzând mai multe persoane, grupuri, compartimente, care îndeplinesc atât roluri de
emiţător cât şi de receptor. Reţeaua de comunicare poate fi definită ca o structură prin care
sunt stabilite modalităţile de circulaţie a informaţiei şi rolurile pe care le joacă fiecare
participant. Jean-Claude Abric (apud Luca 2004, p. 28) clasifică retelele de comunicare în
retele restrictive si retele flexibile.
În cadrul retelelor restrictive, de tip lanţ, y, x, accesul participanţilor este inegal,
persoana centrală are la dispoziţie mai multă informaţie decât persoanele de la periferia
reţelei, putând să controleze circulaţia informaţiei. Persoana centrală va avea un grad mai
mare de satisfacţie decât cele periferice, a căror satisfacţie este invers proporţională cu
distanţa faţă de centru.
- retea de tip lant
- retea de tip stea sau X
A B C D E
E
A
D
B
C
10
- retea de tip Y
Reţelele flexibile si anume de tip cerc, multi-canal sunt retele descentralizate, în
acest caz nici o persoană nu are o poziţie favorizată, accesul la informaţie fiind egal, ceea ce
are ca efect o mai mare satisfactie a participantilor decât în cazul retelelor restrictive,
moralul grupului este mai ridicat. Acest tip de comunicare se poate folosi în comunicarea
dintre cinci persoane.
- retea tip cerc
Fiecare dintre aceste niveluri are grade de complexitate diferite şi presupune
restricţii legate de rolurile organizaţionale (superior si subordonat, compartimente de decizie
si execuţie), norme specifice şi structura organizaţiei.
E A
BD
C
C
D
E
A B
11
I.3. Modalităti de comunicare organizatională
Comunicarea organizatională a devenit atât de importantă încât se desprinde ideea si
anume că veriga de legătură dar si de destabilizare a organizatiei este comunicarea, Zlate
(2004, pp. 493-494).
Comunicarea organizaţională poate fi formală (realizată pe canale impuse de
structura organizaţiei, de normele existente şi de relaţiile funcţionale dintre persoane, grupuri,
compartimente, în conformitate cu reguli explicite şi, uneori, implicite) şi este legată de
activitatea comună, si comunicare informală, unde canalele folosite sunt altele decât cele
formale iar regulile de comunicare sunt mai puţin stricte (Vlăsceanu, 2003, p. 91), ceea ce
duce la aparitia comunicării interpersonală, bilaterală, orală si scrisă.
Comunicarea este formală3 când informatia circulă prin canale bine stabilite.Canalele formale de comunicare sunt create deliberat si sunt canale prin care se
respectă structura ierarhică a organizaţiei. În acest caz, comunicarea se desfăşoară pe trei
direcţii principale: de sus în jos, de jos în sus, pe orizontală.
Comunicarea de sus în jos este iniţiată de manageri si este folosită pentru
transmiterea de dispoziţii şi directive şi pentru delimitarea responsabilităţilor salariaţilor.
Deasemeni în organizaţii, comunicarea formală de sus în jos are ca scop şi motivarea
angajaţilor. Deasemeni, ea are loc atunci când managerul are de transmis ordine si decizii cu
privire la activităţile, politica şi strategiile organizaţiei.
Comunicarea de sus în jos este completată de comunicarea de jos în sus , care are loc
între salariaţi şi manageri. Angajaţii îşi comunică părerile si astfel se crează sentimentul de
valoare personală. La acest tip de comunicare poate apărea fenomenul dezinformării
intenţionate, de aici preocuparea managerilor de a implementa salariaţilor valorile şi normele
organizaţiei.
Un alt palier al comunicării formale îl constituie comunicarea pe orizontală , ce se
realizează fie între manageri din interiorul organizaţiei, fie între alte persoane din cadrul
diverselor departamente. Comunicarea se realizează între departamente, dar este mediată de
căte manageri ceea ce este o greseală care duce la o imagine negativă în exterior.
Comunicarea formală scrisă sau orală este folosită respectând o serie de reguli privind
3 http://vega.unitbv.ro/courses/deco/ Comunicare 3a.doc , accesat la 20 aprilie 2010.
12
conţinutul informatiei ce se transmite, responsabilitatea celui ce emite, controlează şi
semnează mesajele scrise, forma prin care se transmite si anume orală sau scrisă, formule de
adresare, momentul şi destinaţia mesajelor.
Comunicarea informală este comunicarea ce are loc prin schimbul de informaţii în
afara canalelor de comunicare oficiale. Comunicarea informală se desfăşoară prin canale
create spontan. Acestea apar şi există în mod necontrolat, se modifică permanent şi se
foloseste la toate nivelurile si merg în paralel cu canalele de comunicare formale. În cadrul
comunicării informale poate apare zvonul sau bârfa ceea ce nu este de dorit nici pentru
mediul intern de lucru, nici pentru funcţionarea de ansamblu a organizaţiei. Comunicarea
informală asigură în modul cel mai eficient legătura dintre salariaţii aceluiaşi departament
sau între departamente diferite. Comunicarea informală reduce riscurile legate de conflictele
de muncă, de greve, de fenomene nedorite de conducere.
Comunicarea interpersonală se desfăşoară într-un singur sens de la emitent la
receptor si este mai directă.
Comunicarea bilaterală se desfăşoară în două sensuri de la emitent la receptor, de la
receptor la emitent, ceea ce duce la luarea de decizii si executarea lor corect.
Comunicarea orală si anume: ,,Vorbele zboară, scrisul rămâne" spune un proverb chinezesc,
este mai rapidă şi are o deosebită importantă asigurând întelegerea între oameni.
Comunicarea scrisă este folosită în organizaţie în cazul mesajelor care trebuie să
dureze în timp si acestea pot fi înregistrări contabile, documente care vor fi păstrate un
anumit timp în fonduri arhivistice. Comunicările scrise pot fi standardizate (formulare)
existând persoane şi compartimente specializate care le întocmesc sau care le aprobă şi
comunicări scrise ocazional cu un traseu mai puţin riguros.
Pentru a funcţiona eficient, comunicarea organizaţională trebuie să fie atât formală
cât şi informală deoarece numai comunicarea formală poate avea ca efect dezordinea,
dezorganizarea, imposibilitatea formulării de obiective pe termen lung.
I.4. Tehnici de comunicare după sensul de circulatie al informatiei
Tot în cadrul comunicării interne, comunicarea organizatională poate avea loc si
după sensul de circulatie al informatiei, (Zlate, 2004, p.505), ce are loc între sefi si
13
subordonati si între subordonati din aceleasi compartimente sau angajati din compartimente
diferite si anume:
comunicarea descendentă ce poate avea loc în sensul cererii de situaţii, de date, sau
al emiterii de decizii, dispoziţii, instrucţiuni, informaţii. Formele de comunicare
descendentă folosite de o organizaţie pot fi decizii, circulare de informare, broşuri
sau manuale cu norme şi instrucţiuni, ziare de întreprindere, scrisori către fiecare
angajat, mesaje la staţia radio, dări de seamă, rapoarte în faţa adunării generale a
salariaţilor sau a acţionarilor;
comunicarea ascendentă ce poate fi un răspuns la cererile de situaţii şi date ale
conducerii sau emiterea unor cereri, plângeri, opinii. Formele folosite pot fi note de
serviciu, rapoarte, dări de seamă, reglementate prin normele de organizare şi
funcţionare. Pe lângă acestea, conducerea poate folosi la fundamentarea deciziilor
sale date furnizate de chestionare de opinie sau atitudini, forme de colectare a
propunerilor şi sugestiilor salariaţilor;
comunicare operativă;
comunicarea bidirecţională, ce are loc între niveluri ierarhice, compartimente
diferite. Din această categorie fac parte şedinţele, comitetele, interviurile, grupurile
de discuţie;
comunicarea orizontală ce are loc între organizaţii cu structuri de comunicare rigide,
care nu permit o comunicare orizontală intra sau extragrupală, ceea ce poate fi un
avantaj atunci când activitatea impune aşa-numita ,,unitate de comandăˮ sau, un
dezavantaj, dacă activitatea cere flexibilitate şi dinamism în comunicare (structuri de
tip industrial, comercial sau în domeniul serviciilor sau al relaţiilor cu publicul).
Pentru activitate este mai practic comunicarea orizontală. În acest sens reţelele
ierarhice sunt mai rigide şi mai lente, dar permit controlul şi întăresc autoritatea, în
timp ce o organizare mai puţin strictă permite o comunicare mai democratică şi mai
flexibilă, furnizând participanţilor mai multă satisfacţie.
Unele organizaţii permit un acces mai larg al angajaţilor la informaţiile din sistem.
Bergman, (apud Vlăsceanu 2003, p. 112) arată că într-o organizaţie informările
predominante sunt descendente, iar pentru informarea ascendentă există trei reguli si anume
14
dacă doreşti să fii informat vei afla, dacă nu ai iniţiative şefii nu-ţi vor trimite informări iar
ignorarea a ceea ce ai fi putut să afli dacă aveai iniţiativă nu poate fi o scuză invocabilă.
I.5. Bariere de comunicare
,,Individualitatea noastră este principala barieră în calea unei bune comunicări”,
spune Nicki Stanton (apud Haines, 1998, p.18 ).
Comunicarea ca schimb de idei, opinii, informaţii prin intermediul cuvintelor,
gesturilor şi atitudinilor este fundamentul coordonării activităţii umane. Fiecare om este
unic, mesajele sunt întelese diferit, ceea ce duce la aparitia neîntelegerilor si dezacordurilor
în comunicare, atunci când informatiile nu mai circulă normal pe căile prestabilite, când
ideile sau conceptele nu mai ajung în formatul original la destinatar, când sarcinile sunt
interpretate eronat.
Barierele de comunicare reprezintă toate acele perturbatii care pot interveni de-a
lungul procesului de comunicare si care reduce activitatea individuală dar si cea
departamentală, care reduc eficienta mesajului transmis. Impactul pe care aceste bariere le
au asupra mesajului transmis poate face ca informatia care ajunge la destinatar să fie cu totul
diferită fată de cea transmisă de emitent.
Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de barieră sau
dificultate. Haines, (1998, p.18) face următoarea clasificare a barierelor de comunicare:
bariere de limbaj - apar dificultăti de exprimare care duc la expresii sau cuvinte
confuze ori cu sensuri diferite pentru persoanele implicate în actul de comunicare. Nivelul
de pregătire al celor care comunică poate fi un impediment în întelegerea mesajului de
specialitate emis de unul dintre ei si imposibil de decodificat de celălalt. De asemenea si
starea emotională a receptorului poate influenta negativ comunicarea, continutul mesajului
transmis fiind deformat. O altă cauză este produsă de folosirea unor cuvinte ori expresii
confuze sau idei preconcepute;
bariere de mediu - cele mai des întâlnite sunt cele care tin de climatul de muncă
necorespunzător, caracterizat prin poluare fonică ridicată. De asemenea, suportii
informationali necorespunzători pot cauza perturbări ale mesajelor transmise;
15
bariere determinate de pozitia emitătorului si receptorului - de cele mai multe ori
acestea intervin atunci când imaginea pe care emitătorul sau receptorul o are despre sine sau
interlocutor este una falsă, insotită de idei preconcepute sau sentimente mult prea puternice;
bariere de conceptie - presupunerile, bănuielile, concluziile pripite dar si rutina în
procesul de comunicare, exprimarea gresită a mesajului, lipsa de interes a receptorului fată
de mesaj pot produce disfunctii în procesul de comunicare eficientă;
cultura, background-ul si influentele - întreaga noastră experientă poate influenta
uneori calitatea mesajelor emise sau receptate. Cultura, de exemplu, poate fi uneori un
factor perturbator al comunicarii, făcând greoaie sau ineficientă întelegerea unui mesaj nou
care nu se încadrează în contextul culturii de bază;
propria persoană - când într-o discutie unul dintre parteneri este prea încântat de
propria persoană, acesta ,,rateazăˮ ceea ce spune cealaltă persoană ajungându-se intr-un
final la confuzii sau conflicte. Factorii care pot produce o astfel de situatie sunt:
autoapărarea (avem senzatia că în discutia respectivă partenerul de conversatie ne atacă),
superioritatea (avem senzatia că noi stim mai mult si mai bine decât celălalt) si ego-ul (avem
senzatia că noi suntem centrul discutiei);
fond sonor - unele echipamente sau chiar ambientul pot produce perturbări ale
comunicării. Atât cel care emite un mesaj cât si cel care il primeste vor fi nevoiti să facă un
efort suplimentar pentru a comunica eficient. De cele mai multe ori acestia fie obosesc, fie
nu au forta de a înlătura bruiajele si atunci comunicarea este compromisă;
stresul - se stie fapul că stresul influentează puternic procesul comunicational în
sensul că o persoană stresată nu mai percepe sau intepretează un mesaj la fel ca în situatiile
normale;
perceptia - când o persoană vorbeste prea repede, nu are fluentă în discurs, nu
articulează corect cuvintele suntem tentati să nu-i mai acordăm toată atentia.
Pentru îndepărtarea acestor bariere de comunicare se impune găsirea unor metode,
ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să explicăm, să educăm prin
intermediul procesului de comunicare urmărim patru scopuri principale : să fim receptaţi,
înţeleşi, acceptaţi şi să provocăm o reacţie.
16
I.6. Informatia si sistemul informational al organizatiei
În orice organizaţie sănătoasă, (Iacob, 2009, 33) -curs SNSPA- comunicarea trebuie
să se realizeze din toate punctele de vedere. Existenţa unei varietăţi de activităţi de
comunicare prin care se vehiculează informaţia este vitală pentru o comunicare eficientă în
orice sistem organizaţional privită ca un liant între conducerea eficientă şi atingerea
scopurilor propuse.
Ovidiu Nicolescu si Ion Verboncu, (1998, p. 25) definesc sistemul informational
ca fiind ,,totalitatea metodelor, procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional
si care reprezintă ansamblul operaţiilor de culegere, transmitere si prelucrare a datelor,
sistematizare, analiză, păstrare de informaţiiˮ.
Rolul sistemului informaţional constă în acordarea informaţiilor necesare observării
situaţiei din organizaţie şi reprezintă o premiză a deciziilor ce trebuie adoptate, reprezintă
instrumentul de întărire a disciplinei şi sporire a responsabilităţii.
Sistemul informaţional este principalul element de legătură dintre sistemul de
conducere şi sistemul condus, dintre organizaţie şi mediul extern.
Activităţile desfăşurate de sistemul informaţional (Stanciu, 2001, p. 11) sunt:
culegerea datelor despre starea sistemului condus şi a mediului său înconjurător;
transmiterea datelor în vederea prelucrării;
prelucrarea specifică a datelor folosind echipamente şi procedee adecvate în
scopul asigurării informaţiilor necesare procesului decizional;
adoptarea deciziilor (de către sistemul decizional);
transmiterea deciziilor spre execuţie;
Fluxul informaţional este format din totalitatea circuitelor informaţionale dintr-o
organizaţie. Într-o organizaţie modernă există o mare varietate de circuite şi fluxuri
informaţionale, ce pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. Procedurile
informaţionale reprezintă ansamblul modalităţilor de culegere, înregistrare, transmitere,
prelucrare a informaţiilor. Procedurile informatice trebuie specificate detaliat, indicându-se
succesiunea de operaţii, suporţii informaţiilor, mijloacele de tratare a informaţiilor.
Sistemul informaţional al unei organizaţii trebuie să îndeplinească următoarele
funcţii (Stanciu, 2001, p. 35):
17
funcţia decizională- asigură informaţiile necesare luării deciziilor. În acest context
apare noţiunea de sistem informaţional al managementului;
funcţia operaţională – declanşarea mulţimii de acţiuni necesare realizării obiectivelor
organizaţiei;
funcţia de documentare – găsirea şi înregistrarea informaţiilor pentru îmbogăţirea
cunoştinţelor personalului şi care pot fi ulterior folosite pentru luarea altor decizii;
Studiile efectuate4 au pus în evidenţă existenţa unor deficienţe tipice ale sistemelor
informationale si anume:
distorsiunea, este reproducerea incorectă a unei informaţii initial corecte prin
exagerarea aspectelor favorabile sau defavorabile, filtrarea unor aspecte, blocarea sau
omiterea completă a unor date. În comunicarea ascendentă, subordonatul poate să blocheze
informaţia negativă şi să exagereze informaţiile pozitive despre sine, ceea ce duce la
adoptarea unor decizii greşite. Superiorul are tendinţa de a filtra sau bloca mai puţin
informaţia negativă şi de a exagera mai puţin pe cea pozitivă. Comunicarea descendentă este
afectată mai mult de control decât de distorsiune în sensul că sunt omise informaţiile
nerelevante pentru subordonaţi;
excesul de informaţie, se produce atunci când se transmite mai multă informaţie
decât se poate recepţiona şi este mai des întâlnit decât deficitul. Organizaţiile încearcă să
limiteze cantitatea de informaţie care este accesibilă fiecărui participant la activitate.
Individul are tendinţa de a dori mai multă informaţie decât are în mod real nevoie pentru că
aceasta îi produce un sentiment de certitudine în luarea deciziilor, chiar dacă acestea sunt de
slabă calitate;
deficitul de informaţie, poate să afecteze în sens negativ performanţa, mai ales când
este legat direct de procesul muncii. Comunicarea nu se referă numai la acest aspect, ci si la
alte domenii: comunicare interpersonală, cunoaşterea activităţii colegilor de muncă, a
celorlalte grupuri, a conducerii, a obiectivelor organizaţiei. Deficitul de informaţie este
compensat de apariţia zvonurilor ce iau naştere prin emiterea şi răspândirea unor opinii de
către un lanţ sau o reţea de comunicare.
4 Mihuț, Ion (1998). Management. București: Editura Economică, p. 25.
18
filtrajul – adică modificarea intenţionată a conţinutului mesajului;
redundanţa – transmiterea repetată a aceloraşi informaţii ;
supraîncărcarea circuitelor informaţionale.
Sistemele informaţionale se prezintă sub diferite forme (Bordean, 2002, p. 57) si anume:
tradiţionale – când organele umane de simţ sunt utilizate pentru primirea semnalelor
de exterior şi transformarea lor în informaţie necesară la adoptarea deciziilor.
pe purtător de hârtie – ce permit păstrarea informaţiei, accesul la ea şi este posibilă
urmărirea deplasării ei;
computerizate – când se utilizează mijloace electronice de culegere, prelucrare si
stocare.
Sistemul informational5 prelucrează informatiile primite si le conduc între sistemul
condus si sistemul conducător. Sistemul informational furnizează rapoarte periodice privind
desfăsurarea activitătii, dar si rapoarte la cerere, determinate de semnalarea unor situatii
neobisnuite. Deasemeni, sistemul informational fundamentează activitatea de analiză si
prognoză, permite adoptarea eficientă a măsurilor impuse de evolutia activitătii.
În cadrul societăţii contemporane aflată în plină dezvoltare, ,,locul pe care
informaţia îl ocupă este unul central bazat pe orientarea demersurilor managerialeˮ(Rusu
1993, p.127). Pe baza acestei teorii în societatea românească s-a constatat în ultima perioadă
de timp o creştere semnificativă a interesului pentru cercetarea şi proiectarea sistemelor
informaţionale necesare unei bune comunicări.
Informaţia deţine o serie de roluri esenţiale si anume cel prin care se asigură
măsurarea succesului organizaţional, semnalează situaţiile de criză si este sursă de valoare şi
competitivitate economică şi de coerenţă organizaţională.
Informatia reprezintă un mesaj, un semnal care reflectă starea unui sistem sau a
mediului în care aceasta functionează si care aduce receptorului un spor de cunoastere.
Pentru a fi eficientă, informatia trebuie să fie fundamentată stiintific, să fie
oportună, să fie captată la timp si de cine trebuie, fiind clară si nu contradictorie. Întâlnim
următoarea clasificare a informatiei (Catană, 1994, p. 52), si anume informatii:
5 http://www.scritube.com/management/Functiile-sistemului-informati2041371317.php, accesat la 27 martie 2010.
19
active –sunt informatiile care reflectă activitatea curentă , în mod operativ, adică la locul
si momentul producerii unui efect sau proces economic;
pasive – reprezintă informatiile care reflectă o activitate trecută a unei unităti economice
si sunt utilizate de persoanele de conducere pentru a influenta perioada viitoare;
orale – transmise prin viu grai, greu controlabile si cu o mare viteză de circulatie;
scrise – consemnate pe hârtie, cu grad ridicat de conservare;
audio-vizuale – implică echipamente speciale, cu viteză mare de circulatie, foarte
sugestive dar si foarte costisitoare;
ascendente – transmise de jos în sus si referitoare la gradul de realizare a obiectivelor si
de aplicare a deciziilor;
descendente – transmise de sus în jos sub forma deciziilor, indicatiilor, dinspre manageri
spre executanti;
orizontale – care circulă între posturi amplasate pe acelasi nivel ierarhic si asigură
realizarea unor lucrări complexe ori derularea unor actiuni comune;
intermediare – aflate în diverse stadii de prelucrare si regăsite în esalonul inferior al
managerului;
finale – adresate managerilor din esantioanele medii si superioare, complexe si usor
valorificabile în decizii;
complexe – se obtin prin prelucrări succesive de informatii elementare, având rolul de
centralizare a întregii activităti desfăsurate de o unitate economică într-o anumită perioadă
de timp;
sintetice – se obtin în munca de analiză si ca urmare a prelucrării informatiilor complexe
si elementare, caracterizând activitatea economică a unei unităti pe o perioadă mai mare de
timp, evidentiind cauzele;
Astfel informatiile trebuie căutate prin telefon, în corespondenta sosită si
expediată, la colegi/colege, în scurta sedintă matinală a sefului, din verificarea matinală a
agendei de termene sau punând întrebări.
Valoarea comunicării rezultă din reacţia la mesaj a partenerilor de discuţie.
Succesul comunicării constă în modul cum ajunge mesajul la ascultători şi cum reacţionează
aceştia.
20
II. COMUNICAREA ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ
II.1. Conceptul de administratie publică
Dictionarul explicativ al limbii române (2005, p. 2005) arată că termenul de
administraţie derivă din latinescul ,,administerˮ care înseamnă a servi şi este în legatură cu
cuvântul ,,magister" care îl desemnează pe stăpân, căruia i se subordonează servitorul şi pe
care acesta trebuie să-l slujească.
Organizarea şi funcţionarea statului român, puterea sa de voinţă şi suveranitate se
înfăptuiesc prin exercitarea funcţiilor legislative, executive şi judecătoreşti de către
autorităţile publice abilitate.
În acest context, ,,administraţia publică reprezintă totalitatea serviciilor publice”,
ori „serviciul public este mijlocul prin care administratia îsi exercită activitatea”6.
Profesorul Paul Negulescu (1924, p.217) defineste administraţia publică ca
fiind ,,acea instituţie complexă ce reuneşte toate serviciile destinate satisfacerii intereselor
generale, regionale sau comunaleˮ precizând că sunt administraţii publice statul, judeţul şi
comuna.
În acelaşi timp, aşa după cum se menţionează şi în literatura română de specialitate
cât şi în cea străină, administraţia publică are un dublu sens, unul de organizare, celălalt de
activitate.
După criteriul competenţei materiale, organele executive se clasifică în organe cu
competenţă generală şi organe de specialitate, iar din punctul de vedere al competenţei
teritoriale distingem organele centrale şi locale.
În primul sens, prin administraţie publică se înţelege ansamblul organelor care pe
baza şi în executarea legii realizează o activitate specifică. Concepută ca sistem de
organizare, administraţia publică este alcătuită dintr-o serie de elemente componente bine
structurate cu atribuţii diferite, care conlucrează între ele (Preşedintele României, Guvernul,
6 Muraru, Ioan (1995). Drept constituțional și instituții politice. București: Editura Actami, p.
5.
21
autorităţile administraţiei centrale de specialitate, serviiciile descentralizate, autorităţile
autonome ale administraţiei publice locale).
În al doilea sens, activitatea desfăşurată de componentele administraţiei publice are
ca drept obiectiv activitatea de organizare a executării şi executarea în concret a legilor, ce
presupune satisfacerea unor nevoi şi interese generale ale colectivităţilor umane prin
asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prin executarea unor prestaţii către
particulari, executare ce aprţine fie unor organisme statale, fie a unor autorităţi autonome
alese.
Administraţia publică reprezintă o ,,mare afacere publicăˮ în care suntem cu toţii
implicaţi în calitatea noastră de cetăţeni şi ca urmare este necesar să nu rămânem pasivi la
lucrurile care ne privesc şi pe care le putem schimba sau îmbunătăţi în mod direct sau
indirect.
II.2. Conceptul de administratie publică locală
La nivelul statului, alături de interesele generale se regăsesc şi interese locale, între
acestea existând o interdependenţă reciprocă, fapt ce face ca în sfera de competenţă a
dreptului constituţional să regăsim aşa cum spune George Alexianu (1934 p. 69), ,,toate
regulile care fixează organelele centrale ale statului şi modul lor de funcţionare, precum şi
organele de autonomie locală. Sistemul actual al administraţiei publice din România şi
instituţiile sale caracteristice au o îndelungată tradiţie în viaţa administrativă a societăţii
româneşti încă din secolul al XIX- lea.
,,Apariţia acestei vieţi administrative locale – spunea profesorul Anibal Teodorescu
(1929, p. 58) – a precedat cu mult pe aceea a celei generale, pentru că în ordinea istorică a
lucrurilor comuna cu nevoile ei proprii a apărut înainte de naşterea Statului cu marile
interese şi problemeˮ. Astfel în stat există interese generale alături de interesele judeţene şi
cele locale, între ele stabilindu-se o interdependenţă reciprocă. Administrarea intereselor
locale şi judeţene s-au încredinţat judeţului şi comunei.
Potrivit prevederilor Constituţiei din 1991, la nivelul unităţilor adminsitrativ-
teritoriale, există o administraţie locală formată din serviciile publice desconcentrate ale
autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, inclusiv prefectul ca serviciu
22
desconcentrat al guvernului, reprezentând o administraţie locală a statului numită şi
autorităţile administrative autonome ale comunelor şi oraşelor şi autorităţile judeţene, ele
repezentând administraţia publică locală aleasă.
Autorităţile administraţiei publice locale reprezintă persoana de drept public (moral
politică), comună, oraşul şi judeţul care este investită cu putere publică. În calitatea lor de
persoane juridice comuna, oraşul şi judeţul au deplină capacitate, posedă un patrimoniu şi au
iniţiativa in tot ceea ce priveşte administrarea intereselor publice locale exercitând, în
condiţiile legii autoritatea în limitele administrativ-teritoriale stabilite.
Distincţia dintre administraţia publică centrală şi cea locală are la bază competenţa
teritorială şi materială a organelor ce compun administraţia publică şi natura interesului pe
care il promovează. Autorităţiile locale au o competenţă materială ce se circumscrie în jurul
realizării interesului local si promovează înteresul localităţii respective.
Iorgovan, (1994, p.34) arată că autorităţile administraţiei publice în comune şi
oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca
autorităţi executive.
Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice
locale şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile Legii 69 din 26
noiembrie 1991, legea administratiei publice locale publicată în Monitorul Oficial al
României, partea 1, nr. 238 din 28 noiembrie 1991. Consiliile locale sunt compuse dintr-un
număr de consilieri pe care legea îi determină în funcţie de numărul populaţiei unităţii
administrativ – teritoriale. Ei sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, în condiţiile stabilite de legea privind alegerile locale.
Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau
al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de
specialitate al consiliului local, constituie o structură funcţională cu activitate permanentă,
denumită primăria comunei sau oraşului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului
local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
23
II.3. Comunicarea în administratia publică locală
Comunicarea este procesul prin care premisele decizionale sunt transmise de la un
membru al unei instituţii la altul. Comunicarea însoţeşte activitatea administraţiei publice
locale contribuind la realizarea în bune condiţii a acesteia, (Nedelea, 2006, p.215).
Comunicarea se referă atât la schimbul şi împărtăşirea de informaţii de utilitate publică cât
şi la transmiterea ordinelor, informaţiei şi sfaturilor de la un centru de decizie, cât şi
transmiterea deciziilor luate de la acest centru în alte părţi ale instituţiei. În administratia
locală are loc o comunicare atât internă cât si externă.
Comunicarea internă, potrivit lui Mucchielli (apud Păus, 2008, p. 223) este un
proces ce se desfăşoară în sus, jos şi lateral în instituţie. Comunicarea de sus în jos are loc
între seful administratiei locale si subordonati. Totusi în acest mod de comunicare nu există
o legătură între intentiile sefilor si perceptia subordonatilor. Comunicarea de sus în jos este
completată de comunicarea de jos în sus. Informatia circulă de la subordonati la manager.
Canalele de comunicare în administratia publică locală (Zlate, 2004, p.501) sunt
canale formale si canale informale:
canalele formale transmit fluxuri informationale oficiale. Informatia circulă
înlăuntrul administratiei locale prin norme bine precizate, (mesaje, canale, retele de
comunicare), când sunt activate rolurile formale ale membrilor administratiei publice
precum si drepturile si îndatoririle acestora. Comunicarea formală este influentată de
normele, particularitătile, asezarea birourilor sau a locurilor de muncă din institutie.
Prin canalele formale informatia poate circula descendent, ascendent si orizontal.
Canalele formale de comunicare sunt creeate astfel încât se respectă structura ierarhică a
institutiei. Astfel se permite transferul de informatii între niveluri (pe verticală) si
departamente (pe orizontală). În institutia publică ar trebui să aibă loc o comunicare pe trei
directii: de sus in jos, de jos în sus si pe orizontală.
canale informale de comunicare ce se stabilesc între persoane si grupuri informale.
Acestea sunt formate din angajati care au interese comune sau afinităti. Informatiile
transferate prin aceste canale sunt neoficiale si au un caracter personal sau general: ele nu
sunt verificate.
În administraţia publică locală, comunicarea (Nedelea,2006, p.46) are loc:
24
între diferitele niveluri ale administraţiei publice locale;
pe acelaşi nivel;
între administraţie şi executivul social;
între administraţie şi autoritatea politică;
în mediul social.
În instituţiile publice locale comunicarea, (Munteanu, 2006, p.140) se poate realiza
si prin alte forme, acestea fiind comunicarea orală (verbală) – ce are loc între funcţionar şi
cetăţean la ghişeu sau la birou si comunicarea scrisă.
Instituţiile din administraţia publică urmăresc ca, prin intermediul comunicării, să
obţină următoarele facilităţi (Nica, 2001, p. 33):
identificarea - ce răspunde nevoilor instituţiilor administrative de a-şi asigura
notorietatea şi de a-şi face cunoscute competenţele;
informarea – care urmăreşte să facă cunoscută corpului social acţiunea administrativă;
realizarea unei educaţii sociale – ce corespunde, sub formă de sfaturi, recomandări,
rolului din ce în ce mai important al instituţiilor publice în cadrul vieţii sociale.
Autoritatea publică locală urmăreşte prin comunicare, o relaţie de apropiere cu
cetăţeanul, intrând în dialog cu el, cunoscându-i cerinţele, doleanţele. Prin comunicare
internă, personalul este în mod continuu informat despre tot ceea ce se întâmplă în cadrul
instituţiei administrative. Comunicarea internă joacă un rol important pe linia instruirii şi a
motivării personalului, contribuind în acest fel la realizarea calităţii prestaţiilor şi la o mai
bună satisfacere a nevoilor şi exigenţelor cetăţenilor.
Instituţiile publice pot folosi si alte tehnici şi mijloace de comunicare si anume publicaţii,
broşuri specializate, afişaj, canale de televiziune, presa.
Totusi în administratia publică locală există bariere de comunicare pe care le găsim
explicate de Chivu (2003, p. 69) si anume:
bariere datorită pozitiei emitătorului si receptorului (Chivu, 2003, p.69) si existând din
cauza : - stării emoţionale a receptorului;
- rutinei care influenţează receptivitatea;
- imaginii despre sine si imaginea celuilalt;
- caracterizării diferite a situaţiei de comunicare de către emiţător şi receptor;
25
- lipsei atenţiei în receptarea mesajului;
- concluziilor grăbite asupra mesajului;
- lipsei de interes a receptorului faţă de mesaj;
- sentimentelor şi intenţiilor cu care se participă la situaţia de comunicare.
bariere de limbaj: adică aceleaşi cuvinte primesc sensuri diferite pentru persoane
diferite, si anume din cauza:
- diferenţelor în planul pregătirii şi al experienţei;
- dificultăţilor de exprimare;
- exprimării cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
- utilizarea de cuvinte sau expresii confuze.
bariere la nivelul contextului:
- context fizic necorespunzător (poluare fonică ridicată);
- suporţi informaţionali necorespunzători.
Pentru a dezvolta relatii armonioase cu cetătenii în procesul de comunicare, este
important să se cunoască nevoile, aspiratiile atât ale functionarilor cât si ale cetătenilor.
Înlăturarea cauzelor care determină perturbarea procesului de comunicare (Chivu, 2003,
p.72), necesită existenţa posibilitaţilor de reglare, de adaptare şi de transformare, ceea ce îi
permite cetăţeanului să-şi emită reacţiile, iar funcţionarului public, purtătorul de cuvânt al
instituţiei să le înregistreze. Înlăturarea barierelor presupune selectarea surselor de informare
în conformitate cu propriile convingeri ale entitaţilor implicate în transmiterea sau
receptarea mesajului comunicat.
Totusi, în cadrul administratiei publice locale există situaţii în care funcţionarii
publici s-au dovedit nereceptivi faţă de faptele care le-au fost prezentate prin procesul de
comunicare cetăţean-instituţie de administraţie publică. Profiroiu (1999, p. 26) arată că se
întâlnesc frecvent situaţii în care funcţionarul oferă impresia că ascultă, deşi nu este atent.
Este doar politicos, rămânând liniştit până când îi vine rândul să vorbească, timp în care îşi
trece în revistă propriile argumente. Răpunsul său este, aproape în întregime, nepotrivit cu
cele spuse de vorbitorul anterior, ignorând complet punctele de vedere expuse de cetăţean.
Orice schimbare a organizatiei este resimţită şi în exterior, administraţia
influenţând mediul social. Astfel comunicarea externă a instituţiei publice contribuie la
26
notorietatea şi imaginea organizaţiei îndeplinind si funcţia de promovare a instituţiei publice
locale. Comunicarea cu rol de promovare se desfăşoară unilateral, dinspre instituţia publică
către mediul exterior al acesteia, legătura cu exteriorul fiind direct institutia, dând informaţii
despre serviciile care le oferă, încearcă să-si amelioreze imaginea de ansamblu, vrea să-si
facă cunoscute şi să-şi promoveze valorile. Fiecare funcţionar public îşi poate asuma rolul
de comunicator extern, mesajul său fiind centrat pe seriozitatea, eficienţa şi calitatea de care
dă dovada instituţia. Acest lucru presupune ca funcţionarul public7 să stie, să creadă, si să
vrea să vorbească despre instituţia de administraţie publică.
Şi în comunicarea externă pot apare bariere comunicaţionale (Haines, 1998, p.18)
si anume bariere între diferitele instituţii ale administraţiei publice locale, din cauza gradului
ridicat de specializare si a neacordării importanţei cuvenite colaborării între instituţii si între
administraţia publică locală şi cetăţeni.
Tot în cadrul comunicării externe, o importantă deosebită pentru administraţie, cât
şi pentru clienţii acesteia – contribuabili, cetăţeni, grupuri de interese, autoritatea politică –
o are dezvoltarea canalelor de comunicare cu ,,lumea de afaceri”.
Formele principale prin care se concretizează comunicarea cu lumea de afaceri
Bartoli (apud Iacob, 2009, p. 42) sunt:
publicitatea – prin mass-media sau prin propriile materiale publicitare;
sponsorizările – finanţarea activităţilor culturale sau sportive;
mecenatul – ajutor financiar sau logistic acordat artiştilor, organizaţiilor umanitare
sau non-profit;
articole care prezintă organizaţia în publicaţiile de specialitate;
organizarea de standuri la târguri şi forumuri;
organizarea de zile ale porţilor deschise;
acţiuni de consiliere şi ajutorare a altor instituţii, similare prin detaşarea temporară
de personal.
II.4. Relatiile publice în administratia publică locală
7 http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/comunicare/Comunicarea-in-institutiile-pu12286108.php, accesat 2 aprilie 2010.
27
,,Relatiile publice sunt un domeniu al comunicării, sunt functie a managementuluiˮ,
afirmă Serb (1996, p. 25).
Relatiile publice, (Rogojinaru, apud Cmeciu, 2009, p. 36) prin informatiile despre
mediul economic, social, cultural si politic al administratiei locale devin utile pentru cei ce
iau decizii. Comunicarea publică reprezintă forma de comunicare ce însoţeşte activitatea
instituţiilor publice locale în vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise
cuprind informaţii de utilitate publică. Astfel relatiile publice trebuie să facă cunoscute
cetăţenilor existenţa organizaţiilor din sectorul public, modul de funcţionare şi atribuţiile
acestora, legalitatea şi oportunitatea deciziilor adoptate.
Prin relatiile publice se urmăreşte cunoaşterea nevoilor şi dorinţelor populaţiei
pentru ca instituţiile publice, prin rolul şi atribuţiile pe care le deţin, să vină în întâmpinarea
acestora, realizând astfel un interes general.
Relatiilor publice le revine rolul de a convinge, că prin politicile instituţionale
realizate, precum şi prin deciziile publice adoptate, se urmăreşte un interes general,
obţinându-se astfel adeziunea cetăţenilor.
Comunicarea între institutia publică locală şi cetăţeni în opinia lui Sandru (2003
p.13) trebuie să urmărească satisfacerea interesului general al populaţiei, iar instituţiile
administraţiei publice au obligaţia să se apropie de membrii colectivităţilor locale şi să
menţină un contact permanent cu aceştia. În acest sens, administraţia publică locală trebuie
să comunice, să fie deschisă dialogului, să respecte şi să ia în considerare cetăţeanul. Astfel
comunicarea publică trebuie să facă cunoscute cetăţenilor existenţa organizaţiilor din
sectorul public, modul de funcţionare şi atribuţiile acestora, legalitatea şi oportunitatea
deciziilor adoptate. Cetăţeanul trebuie să fie informat cu privire la existenţa şi modul de
funcţionare a serviciilor publice, trebuie ascultat când îşi exprimă nemulţumirea, trebuie să-i
fie luate în considerare dorinţele şi nevoile.
În cadrul instituţiilor publice locale, comunicarea publică are următoarele forme8:
punerea la dispoziţia cetăţenilor a informaţiilor de interes local;
prezentarea şi promovarea serviciilor publice oferite de colectivităţile locale;
promovarea instituţiilor publice şi a colectivităţilor teritoriale.
8 http://www.administratiepublica.ro/resurse/marketing-in-administratia-publica/comunicarea-in-institutiile-pu.html, accesat 6 aprilie 2010.
28
Cetăţenii vin în contact cu instituţiile publice locale şi, ca urmare, au nevoie să ştie
cum se adresează, ce documente trebuie să completeze, ce proceduri trebuie să urmeze.
Instituţiilor publice locale le revine obligaţia de a pune la dispoziţia publicului informaţii cu
caracter practic, să facă cunoscute cetăţenilor regulile pe care trebuie să le respecte în
demersurile lor, să le înlesnească accesul acestora în raport cu serviciile publice locale.
Buna funcţionare a comunicaţiilor are un impact puternic asupra comportamentului
funcţionarilor publici, a eficienţei şi oportunităţii în interacţiunile cu cele mai diverse
categorii de cetăţeni. În procesul comunicării, relaţia funcţionar public-cetăţeni constituie
fundamentul actului de administraţie publică. Astfel funcţionarul public şi cetăţeanul au
obiective clare: emiţătorul îşi propune să informeze, să convingă, să îndrume, să capteze
interesul, să fie eficient, iar receptorul se va strădui să fie atent, să înţeleagă, să reţină.
Comunicarea cu cetăţenii se realizează prin: expuneri, activităţi de informare, dezbateri,
sesiuni de comunicări, programe de investigare, activităţi cu caracter cultural-educativ,
participare la concursuri, publicaţii proprii, afişiere, transmiterea prin forme scrise sau orale
de informaţii diverse spre şi dinspre structurile de conducere şi de specialitate ale
instituţiilor de administraţie publică.
Liderii din administraţia publică locală trebuie să acorde o atenţie deosebită
antrenării funcţionarilor publici în facilitarea comunicării dintre aceştia şi cetăţeni, (Legea
nr. 7/2004). În acest sens, putem identifica următoarele sarcini:
recunoasterea problemelor;
culegerea, verificarea şi diseminarea informaţiilor
trasmiterea rezultatelor evaluării informaţiilor;
rezolvarea conflictelor.
Pentru realizarea acestor sarcini, pot fi avute în vedere următoarele căi de
rezolvare:
ascultarea activă;
stimularea autoanalizării problemelor;
controlul tonului vocii;
cultivarea întelegerii şi toleranţei;
detensionarea atmosferei.
29
Comunicarea între funcţionarul public si cetăţean presupune circulaţia informaţiei în
ambele sensuri. Din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, instituţiilor publice
locale le revine responsabilitatea informării cetăţenilor, a primirii lor în audienţă şi a
consultării acestora în problemele care-i privesc.
II.5. Managementul documentelor în administratia locală
În administratia publică locală, comunicarea are loc si prin documente. Baltac
(2004, p. 3) face următoarea clasificare:
1. nota de serviciu este o comunicare internă scurtă, referitoare la un fapt particular,
prin care se solicită ceva sau se informează persoane sau compartimente asupra unor
evenimente, măsuri. Fiind o comunicare oficială care stabileşte responsabilităţi, nota
de serviciu se întocmeşte de obicei în două exemplare, destinatarul semnând de
primire pe copie (pentru unele tipuri de note există formulare cu rubrici pentru
menţionarea datei şi orei de primire). Ca orice altă formă de comunicare scrisă, nota
va menţiona emitentul şi destinatarul (nume, funcţie, compartiment) şi va fi semnată
de primul.
2. procesul verbal consemnează o relaţie precisă, scrisă de o persoană calificată şi
autorizată în acest sens, pentru a fi citită în public. Procesul verbal conţine:
constatarea unui fapt, incident, eveniment;
consemnarea unei mărturii, a unei declaraţii;
acordul la care au ajuns două părţi;
rezoluţiile luate cu o anumită ocazie.
Autorul comunicării relatează evenimentul, declaraţia, rezoluţia, acordul, dar nu comentează
în nici un fel conţinutul. Procesul verbal este datat şi semnat de autor şi de declaranţi sau
martori pentru a confirma autenticitatea.
3. darea de seamă are o întindere mai mare decât procesul verbal şi comunică detaliat
modul de îndeplinire a unei însărcinări. Faptele sunt descrise cât mai fidel pentru a
pune la curent cu realitatea un superior sau un for fără a analiza sau comenta. Ca şi
la celelalte forme de comunicare scrisă, se va menţiona data întocmirii, emitentul şi
destinatarul.
30
4. raportul este o comunicare mai complexă, care cuprinde analiza unor fapte sau a
unei situaţii, cu scopul ca un for superior să ia o anumită decizie sau acţiune. El are o
formă riguroasă şi trebuie să respecte câteva reguli:
să dea date precise despre subiect;
înlănţuirea ideilor să fie logică şi să cuprindă argumentări şi aprecieri personale;
în final să prezinte propuneri practice.
II.6. Transparenta în administratia publică locală
Transparentă decizională desemnează setul de instrumente prin care autorităţile
administraţiei publice locale dă socoteală cetăţenilor, contribuabililor cu privire la
activitatea desfăşurată în serviciul acestora. În calitatea lor de contribuabili, cetăţenii au
dreptul de a fi informaţi sau consultaţi, precum şi de a participa la deciziile luate de către
autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, pe care le susţin financiar prin taxele şi
impozitele pe care le plătesc. Legea transparentei după care se ghidează administratia locală
este Legea nr. 52/2003, privind transparenta decizională în administratia publică publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 70 din 3 februrie 2003.
Transparenţa are rolul de a preveni acţiunile care ameninţă integritatea publică
(acte de corupţie) şi de a evalua performanţa administraţiei publice locale. Modalităţile prin
care se operaţionalizează transparenţa ţin de:
asigurarea accesului cetăţenilor la informaţiile de interes public,
participarea cetăţenilor la elaborarea de acte normative şi la şedinţele publice.
anunţarea intenţiei de a reglementa;
solicitarea şi înaintarea unor opinii si comentarii la un text de reglementare, prin
realizarea unui schimb de documente, într-un interval de timp dat;
dezbaterea acestor documente în şedinţă publică. În lipsa acestor elemente nu se
poate spune că a avut loc o consultare publică.
Totusi cetăţenii nu pot participa la reglementarea unor chestiuni sau la şedinţele
publice care dezbat informaţii privind:
apărarea naţională, siguranţa naţională şi ordinea publică;
datele personale.
31
Informaţia nu reprezintă numai o necesitate pentru cetăţeni, ci şi un element esenţial al unei
bune conduceri. De aceea, accesul cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea
lor la luarea deciziilor sunt considerate două dintre premisele cele mai importante ale unei
guvernări democratice şi responsabile si sunt stipulate în Legea 544/2001, privind liberul
acces la informatiile de interes public, modificată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I –a, nr. 663/23.10.2001. Informaţia le permite cetăţenilor, pe de o parte,
să aprecieze în cunoştinţă de cauză acţiunile administraţiei, iar pe de altă parte, să participe
în mod avizat la dezbaterile şi la luarea deciziilor care îi privesc.
Participarea cetătenilor la decizii si consultări în cadrul administratiei publice
locale se regăseste în următoarele direcţii9:
participarea cetătenilor promovează şi apără democraţia. Cetăţenii pot repune în
discuţie, să respingă sau să critice revendicările care nu au justificare.
cunoaşterea adevăratelor nevoi, a diversităţii opiniilor cetătenilor, valorificarea
diverselor experienţe şi informaţii ce s-ar putea dovedi esenţiale în adoptarea
deciziilor publice;
informarea cetăţenilor înainte de dezbatere cu privire la acţiunile publice si la
deciziile ce se vor lua;
promovează şi consolidează parteneriatul între societatea civilă şi administraţia
publică, cetăţenii având posibilitatea să înţeleagă mecanismele guvernării şi ale
administraţiei;
proiectele care iau în considerare participarea cetătenească se bucură de mai multă
viabilitate;
participarea permite colectivităţii să deţină control asupra activităţii administratorilor
treburilor publice.
Din aceste avantaje ale participării pot apare şi unele dezavantaje, cum ar fi
aspectul financiar, procesul participativ solicitând efortul suplimentar al bugetelor publice.
În situaţia în care culegerea, prelucrarea şi valorificarea informaţiilor nu se desfăşoară
corect, această cheltuială s-ar putea dovedi inutilă.
9 http://www.scritube.com/sociologie/resurse-umane/Etica-profesionala-si-transpar12561177.php, accesat 15 aprilie 2010.
32
Legea nr. 544/2001 dispune crearea unui compartiment specializat pentru
informare şi relaţii publice, care are sarcina de a furniza informaţiile de interes public,
respectiv a unui birou specializat – cel al purtătorului de cuvânt, care are rolul de a oferi
informaţii mijloacelor mass media. Pe de altă parte, prin chiar structura sa, Legea nr.
52/2003, privind transparenta decizională în administratia publică publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I-a, nr. 70 din 3 februrie 2003, reglementează participarea
cetăţenilor la două procese diferite – cel de elaborare a actelor normative şi cel de luare a
deciziilor în cadrul şedinţelor forurilor deliberative. Cu toate acestea, funcţionarul
responsabil de informare şi relaţii publice, purtătorul de cuvânt şi funcţionarul responsabil
de relaţia cu societatea civilă pot face parte din aceeaşi structură a autorităţii administraţiei
publice respective. Există chiar posibilitatea ca toate aceste funcţii să fie cumulate de una şi
aceeaşi persoană, însă o astfel de soluţie nu este recomandabilă.
Faţă de modul în care administraţia publică locală oferă acces liber la informaţia de
interes public, comunităţile locale dau unele semne de insatisfacţie, cum ar fi:
autorităţile locale nu aplică efectiv transparenţa decizională;
autorităţile locale nu informează permanent cetăţenii cu privire la activitatea
desfăşurată sau propusă;
accesul la informaţiile de interes public este dificil pentru cetăţeni;
taxele şi impozitele sunt foarte mari în raport cu veniturile populaţiei, iar cetăţenii nu
sunt informaţi atunci când se iau decizii cu privire la mărirea taxelor;
elaborarea bugetului local nu este transparentă;
fixează sau negociază preţul serviciilor către populaţie fără consultarea cetăţenilor.
Informaţiile de interes public, solicitate de cetăţenii şi organizaţiile interesate sunt
oferite direct si anume faţă în faţă, urmate, în ordinea frecvenţei înregistrate, de completarea
unui formular tip.
III. COMUNA MUNTENI, JUDETUL GALATI
33
III.1. Monografia comunei Munteni, judetul Galati
Istoricul satului este consemnat în două dicţionare, şi anume: Dictionar Geografic
Statistic si Istoric al judetului Tecuc din 1894 întocmit de profesorul Teodor N. Ciuntu şi
Dictionar Geografic al României volumul 3, întocmit în anul 1900 de G. Lahovariu, general
C.I.Brătianu şi G.Tocilescu, documente ce se află la Arhivele Statului Galati.
În anul 1700, moşierul Manolache Conache care deţinea suprafaţa de 221000
fălcii10 de teren întins pe trei judeţe: Rm.Sărat, Putna şi Tecuci, aduce pe raza comunelor
(satelor) Slobozia –Blăneasa şi Ţigăneştii Noi primii robi pe care îi instalează în case
improvizate, la pietriş şi silişte în marginea pădurii, punctul Balta.
Robii au avut case improvizate până în anul 1750 când au părăsit vatra de sat Silişte
şi s-au apropiat de conacul vornicului Tării de jos, Manolache Conachi, instalându-se pe
locul Băneasa sau Valea Boului. Terenul moşierului Manolache Conache a fost muncit cu
robi până în anul 1849 când a decedat, iar feciorul lui Costache Conache a continuat
robia,cât si fiica acestuia Cocuţa. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza ţiganii scăpând
de robie au trecut pe malul stâng al râului Bîrlad în satul Blăneasa unde şi-au improvizat
case de locuit. Aceşti ţigani s-au amestecat cu clăcaşii din satul Blăneasa, satul primind
denumirea de Slobozia şi împreună au format Slobozia Blăneasa.
De la munte au venit şi alţi locuitori cu turme de oi printre care se numără şi
Costache Ciungu zis ,,ungureanu”, Marin Scutaru, Sandu Chirilă şi alţii care s-au instalat pe
malul drept al râului Bîrlad de la care satul a primit denumirea de Munteni. Denumirea
satului provine de la locuitorii care au venit de la munte, iar satul Ungureni provine de la
numele administratorului lui Costache Conache numit Costache Ciungu zis Ungureanu.
În anul 1849 la moartea logofătului Costache Conache s-au adunat satele Slobozia
Blăneasa, Ţigăneştii Noi şi Ungureni. Locuitorii celor trei sate au fost clăcaşi pe moşia
logofătului Conache, apoi pe moşia caimacanului Nicolae Vogoride. Reşedinţa acestor sate
era stabilită în satul Ţigăneşti.
10Falce- fălci, s.f.- Veche unitate de măsură pentru suprafeţe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar şi jumătate. – Lat. falx, -cis.
34
În anul 1864 conducerea clăcăşiei a ţinut evidenţă de acei clăcaşi care au muncit pe moşia
lui Nicolae Vogoride împroprietărindu-i. După împroprietărire a rămas un loc viran pe care
s-a construit şcoala veche din Munteni.
În anul 1880, Nicolae Vogoride vinde lui Anton Cincu toată moşia de pe partea
stângă a râului Bîrlad devenind vecin cu satul Ţigăneştii Noi şi Munteni. Tot în anul 1880,
Nicolae Vogoride vinde şi casele moştenite de la socrul său şi toată moşia de pe malul drept
al râului Bîrlad şi pădurea Balta lui Tache Anastasiu-acesta devenind vecin cu clăcaşii din
Munteni.
La luarea în primire a moşiei,Tache Anastasiu a răpit locuitorilor terenurile cu care au fost
împroprietăriţi .Aceştia, desi s-au adresat justiţiei, au fost condamnaţi la închisoare.
În anul 1885 moşierul Anton Cincu a cumpărat moşia de la Dumitru Frunză, moşia
Şendreasca de pe raza comunei Ţepu precum şi moşia Sultana Bodeanu cu denumirea de
Bodeanca aflată tot pe raza comunei Ţepu.
În anul 1894 moşierul Nistor Cincu moare rămânând ca moştenitori patru copii
Smaranda Dr. Sculei, Maria Boldur Epureanu, Constantin Milea fost director al ziarului ,,
Dimineaţa” şi Anton Cincu, moşiile fiind împărţite între ei. Locuitorii din cele trei sate s-au
împărţit la cei patru moşieri şi anume Tache Anastasiu, Iordache Giurgea Negrileşti,Boldur
Epureanu Berheci, iar majoritatea munceau la Nistor Cincu care mai deţinea şi pădurea
Dumbrava.
În privinţa administraţiei locale în anul 1878 a luat fiinţă prima primărie în satul
Ţigăneştii Noi care a funcţionat câţiva ani după care i-au dat foc arzând toată arhiva. După
aceasta, sediul primăriei s-a mutat în cătunul Ungureni.
În 1906 s-a reuşit aducerea primăriei la Munteni, iar cele doua sate Ţigăneşti şi
Ungureni au format la un loc primăria lor. Localul primăriei Munteni a fost cumpărat de la
Panaite Arsenie de origine greacă.
În anul 1927 din iniţiativa primarului Vasile Andrei s-a făcut cărămidă pentru
construcţia unei noi primării, a unei bănci şi a unei cooperative dar si din ordinul moşierului
Tony Cincu.
Relieful comunei Munteni este format din dealuri şi şes iar ocupaţia principală este
cultivarea pământului şi creşterea animalelor.
35
Ca aşezare rurală, comuna Munteni este situată în zona colinară, în partea de nord a
judeţului Galaţi. Se învecinează la nord cu satul Berheci , la vest cu comuna Nicoreşti si
comuna Tepu, la sud cu oraşul Tecuci iar la est cu comuna Matca si comuna Negrilesti.
Comuna Munteni este o comună cu rădăcini adânci în istorie, este un sat răzăşesc.
În 2010, comuna Munteni este alcătuită din patru sate şi anume: Munteni,
Frunzeasca, Ţigăneşti şi Ungureni. Are o suprafaţă de 8264 hectare şi un număr de 3639
gospodării. Numărul locuitorilor este 7215, fiind 4550 în Munteni, 1405 în Ungureni, 920 în
Ţigăneşti şi 340 în Frunzeasca.
Pe teritoriul comunei se găsesc 5 şcoli, 4 grădiniţe, 2 dispensare umane,1
dispensar veterinar, 1 oficiu poştal, 1 brutărie, 8 centre comerciale, 1 centru cultural
comunal, o bibliotecă, o sală de sport comunală dotată la standarde europene, un centru
social pentru copiii cu probleme familiale numit ,,Copiii Nostri”.
Comuna fiind una din localitătile mari si dezvoltate ale judetului este racordată la
magistrala de gaz metan, are un sistem propriu de alimentare cu apă potabilă, antene pentru
telefonia mobilă, este racordată la sistemul de cablu si internet. Centrul civic este
predominat de un frumos parc pe o suprafată de 10 ari realizat din fonduri de la Agentia de
Mediu.
Administraţia publică locală actuală formată din 32 persoane se află într-un sediu
nou construit la standarde europene din fonduri europene în valoare de 2 milioane euro, pe
care ar fi invidiosi si alesii locali ai unor orase mari din tară sau străinatate.
III.2. Familii istorice aflate pe teritoriul comunei Munteni, judetul Galati
Pe teritoriul comunei Munteni au trăit familii istorice importante care au contribuit
la schimbarea istoriei tării noastre. Despre istoria acestor familii am găsit informatii tot în
cele două dicţionare şi anume: Dictionar Geografic Statistic si Istoric al judetului Tecuci din
1894 întocmit de profesorul Teodor N. Ciuntu, şi Dictionar Geografic al României volumul
3, întocmit în anul 1900 de G. Lahovariu, general C.I.Brătianu şi G.Tocilescu, documente ce
se află la Arhivele Statului Galati.
Satele Munteni, Tigănesti, Ungureni si Frunzeasca ce apartin de comuna Munteni,
au fost stăpânite de-a lungul anilor de mai multi mosieri, fiind sate de oameni răzesi.
36
Dintre toti acestia se remarcă în mod deosebit stăpânirea acestor teritorii de peste
120 de ani de către familia Conachi, până în anul 1881, când mosia Tigănesti se împarte
între Tache Anastasiu la est de râul Bîrlad si Anton Cincu la vest de Bîrlad.
Încă din timpul ocupatiei rusesti din 1772-1774, satul Tigănesti apartinea deja
familiei Conachi, care a construit un conac la Tigănesti si o biserică cu catapeteasma din zid
lângă acest conac, clădiri al căror istoric începe din anul 1777, realizate de către vornicul
Costache Conache, bunicul poetului omonim.
De remarcat este faptul că familia Conache a reusit să-si mărească mult
proprietătile funciare prin cumpărare sau prin abuzuri, încât a ajuns să fie cea mai bogată
familie de mosieri din Moldova, detinând imense suprafete de teren în zona aceasta a
judetului Tecuci, cât si în judetele Putna, Tutova, Vaslui si Suceava.
În anul 1778 se naste aici Alexandru Costache Conache comisul, ispravnicul, logofătul de
mai târziu si bineînteles, asa cum stim cu totii, poetul precursor al poeziei moderne
românesti, care devine în anul 1805 proprietar de drept al mosiei Tigănesti.
La poetul Costache Conache se remarcă interesante vederi politice cu caracter
progresist. Astfel, lucrând la Regulamentele organice, el a fost sustinătorul ideii ca aceste
legi să fie aproape identice pentru Modova si Tara Românească, exprimând astfel si în acte
oficiale ideia unitătii principatelor.
În 1828, aici la Tigănesti se naste si Ecaterina (Cocuta), fiica legitimă a Smarandei (născută
Negri) si a lui Costache Conachi.
În anul 1846, are loc la Tigănesti în prezenta domnitorului Mihai Sturdza, nunta
Cocutei Conachi cu Nicolae Vogoride (grec fanariot, beizadeaua lui Stefănache Vogoride,
fost caimacan al Moldovei la Costantinopol).
Nicolae Vogoride era fratele Smarandei Sturdza, sotia domnitorului Moldovei de unde
rezultă faptul că de fapt domnitorul Sturdza venise la nunta cumnatului său.
În ceea ce îl priveste pe Nicolae Vogoride, ginere si mostenitor al lui Costache
Conache, acesta s-a aflat în calitatea sa de caimacan al Moldovei în tabara potrivnică unirii,
el fiind unealta Turciei si Austriei.
Cocuta Vogoride era în schimb cu marea majoritate a moldovenilor, o adeptă înfocată a
unirii. În această calitate, Cocuta Conachi-Vogoride s-a remarcat prin sprijinirea unor
37
unionisti tecuceni si prin temperarea măsurilor abuzive ale caimacanului, sotul său. Din
aceste motive, căsătoria lor nu a avut sorti de fericire, întrucât lui Nicolae Vogoride i s-a
promis domnia Moldovei în caz că va reusi să împiedice unirea cu Muntenia.
În această situatie, Cocuta este hotărâtă să se despartă de sot, părăseste Moldova,
luând drumul spre Paris si în felul acesta scapă de cosmarul unei căsnicii nefericite, dar si
despărtită pentru totdeauna de Moldova.
În 1863 Nicolae Vogoride moare după ce în prealabil risipise aproape întrega avere a
familiei Conachi.
După moartea sotului, Cocuta se recăsătoreste cu Emanoil Ruspoli, principe de
Paggia-Sauza (Italia) devenind Princesse Catherine Ruspoli după a doua căsătorie.
Din cele două căsătorii, Cocuta a devenit mamă a 6 copii: 3 copii din căsătoria cu Vogoride:
Emanoil, Maria si Lucia, si 3 copii din a doua căsătorie , Maria, Caterina si Margareta.
S-a stins din viată la vârsta de 41 de ani în anul 1870 la Genoa in Italia si a fost
adusă si înmormântată la cimitirul din satul Tigănesti, locul cel mai drag al copilăriei si
cuibul Conăchestilor, intrat prin ironia sortii în stăpânirea copiilor lui Nicolae Vogoride.
În ceea ce priveste conacul de la Tigănesti acesta fusese realizat initial în perioada
1837-1840, pe locul vechii case după planul, instructiunile si cu cheltuiala logofătului
Costache Conache. Ginerele acestuia Nicolae Vogoride i-a adus unele îmbunătătiri si
modificări, mai ales la interior unde a amenajat o ,,sală a tronului", pregătită poate pentru
când urma să-si împlinească visul de a deveni domn al Moldovei. Parcul din jur se întindea
pe 70 de hectare si a fost amenajat de Cocuta.
La 11 ani după moartea Cocutei în anul 1881, Emanoil Vogoride Conachi, vinde
mosia si conacul de la Tigănesti lui Tache Anastasiu- mare proprietar de pământ si prefect al
judetului Tecuci (1878-1898). La rândul său acesta îl lasă prin testament (la 27 decembrie
1897) Academiei Române.
Astăzi, prin locurile pe unde Cocuta si-a petrecut copilăria, pe dealurile
Ungurenilor, s-a construit un cartier de case. Acestui cartier i s-a dat numele de Cocuta în
cinstea acestei mari patrioate.
IV. COMUNICAREA ÎN PRIMĂRIA COMUNEI MUNTENI
38
IV.1. Prezentarea primăriei comunei Munteni
Primăria este o institutie publică cu activitate permanentă ce duce la îndeplinirea
efectivă a hotărârilor consiliului local si solutionează problemele concrete ale colectivitătii
locale. Potrivit articolului 53 al Legii administratiei publice locale din 1996 prin Legea 24
de modificare a legii 69/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76
din 13 aprilie 1996, primarul, viceprimarul, secretarul si aparatul propriu constituie
primăria, (vezi II.2.).
Conducerea executivă a Primăriei comunei Munteni, este formată din primarul
Arghiri Virgil, viceprimarul Miron Nică care este subordonat primarului pe care îl si
înlocuieşte în lipsa acestuia si secretarul, Pintilie Cristian.
Obiectul de activitate al Primăriei Munteni este ducerea la îndeplinere a hotărârilor
adoptate de Consiliul local al comunei, a dispozitiilor primarului, a actelor normative emise
de Primăria Comunei Munteni şi a tuturor celorlalte acte normative care privesc
administratia publică locală.
Aparatul propriu al Primăriei Munteni funcţionează în temeiul Legii 215/23 aprilie
2001 publicată în Monitorul Oficial al României cu nr. 204/ 23 aprilie 2001, privind
administraţia publică locală, în organizarea acesteia urmărindu-se realizarea condiţiilor de
operativitate şi eficienţă.
Primăria Munteni are în desfăsurare pe următorii 2 ani următoarele obiective:
1. Investitii:
reabilitarea sistemului rutier;
îmbogătirea spaţiilor verzi ;
executarea de noi investiţii;
extinderea reţelei de apă şi canalizare;
continuarea balastării străzilor comunale ;
realizarea unui sistem eolian de obtinere a energiei;
racordarea la reteaua de curent electric a celor două noi cartiere;
balastarea unui drum adiacent comunei pentru circulatia cărutelor.
2. Dezvoltarea şi gestionarea urbană a teritoriului:
39
completarea şi actualizarea bazei de date imobiliare;
refacerea plăcuţelor de identificare a străzilor ;
3. Recuperarea, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului local:
dezvoltarea patrimoniului local;
administrare, modernizare, reparaţii şi întreţinere a patrimoniului imobiliar (clădiri,
terenuri) ale instituţiilor de învatământ preşcolar şi gimnazial ;
reabilitarea căminului cultural ;
4. Îmbunătăţirea şi diversificarea asistenţei şi protecţiei sociale :
dezvoltarea serviciilor de protecţie socială. Centrul de zi ,,Copiii nostri" va ajuta cât
mai multe familii cu probleme ;
integrarea etniei rrome în colectivitatea locală ;
5. Îmbunătătirea comunicării :
actualizarea în permanentă, în site-ul primăriei Munteni a bazei de date constituită în
domeniul informatiilor de interes public la nivelul primăriei Munteni, lista actelor
administrative si documentelor elaborate de consiliul local care constituie informatii
de interes public;
asigurarea liberului acces la informatiile de interes public;
organizarea audientelor si urmărirea rezolvării problemelor ridicate de cetăteni, prin
implicarea serviciilor din aparatul propriu;
colaborarea cu ONG-urile din judet si tară în vederea initierii si derulării unor
proiecte în interesul comunitătii;
înfiintarea unui Birou de Informare pe probleme de administratie.
6. Conservarea şi dezvoltarea patrimoniului local prin organizarea anuală – în luna mai –
a «Zilei comunei» ;
IV.2. Forme de comunicare în primăria comunei Munteni, judeţul Galaţi
Comunicarea este fenomenul care permite crearea de legături între oameni, între
institutii si oameni, legături asemănătoare unor punti invizibile de esentă informatională .
40
În cadrul primăriei are loc un proces de comunicare atât internă cât si externă, (vezi
II.2.). Procesul de comunicare internă are loc între primar, viceprimar, secretar si toţi ceilalţi
referenţi, contabil, jurist, muncitori.
Prin procesul de comunicare externă, cetăţenii comunei sunt informaţi, de către
membrii desemnaţi de către primar, cu privire la datele cu caracter public. Persoana
responsabilă cu informarea cetăţenilor din cadrul Primăriei comunei, este secretarul.
În primăria comunei Munteni, comunicarea internă este de două feluri: formală si
informală, (vezi II.3.).
Prin canalele formale se transmit fluxurile informationale oficiale. În acest caz
comunicarea poate fi de mai multe tipuri:
Figura nr. 1: Comunicarea verticală descendentă
COMPARTIMENTUL
JURIDIC
PRIMAR
comunicarea verticală descendentă, (vezi I.5.), ce se manifestă de la primar spre
subordonati si se concretizează prin decizii, instructiuni, proceduri, memorii oficiale,
reglementări interne, norme, rapoarte.
41
COMPARTIMENTUL
AUTORITATE
TUTELARĂ
SECRETAR
COMPARTIMENTUL
REGISTRU AGRICOL
comunicarea verticală ascendentă, (vezi I.5.), se stabileste între conducere si subordonati,
fiind caracterizată de fluxuri informationale orientate de jos în sus, fiind astfel furnizate
informatii pentru luarea deciziilor si control.
Figura nr. 2: Comunicarea verticală ascendentă
comunicarea orizontală, (vezi I.5.), apare între persoane ce ocupă posturi situate la
acelasi nivel ierarhic între care există relatii de cooperare. Exemplul provine din
cadrul serviciului public comunitar local de evidenta persoanelor, subordonat
consiliului local al comunei.
42
PRIMAR
SECRETAR
SERVICIUL
AUTORITATE
TUTELARĂ
COMPARTIMENTUL REGISTRATURA
RELATII CU PUBLICUL
Figura nr. 3: Comunicarea orizontală
COMPARTIMENTUL
STARE CIVILA
Figura nr.4: Comunicarea oblică
43
COMPARTIMENTUL
REGISTRU
AGRICOL
COMPARTIMENTUL
ASISTENTĂ SOCIALĂ
PRIMAR
SECRETAR
SERVICIUL
URBANISM,
AMENAJAREA
TERITORIULUI,
CADASTRU
SERVICIUL
AUTORITATE
TUTELARĂ,
SERVICIUL
INFORMARE SI
RELATII PUBLICE
COMPARTIMENTUL
REGISTRU AGRICOL
COMPARTIMENTUL
JURIDIC-CONTENCIOS
comunicarea orizontală, (vezi I.5.), apare între persoane ce ocupă posturi situate la
acelasi nivel ierarhic între care există relatii de cooperare. Exemplul provine din
cadrul serviciului public comunitar local de evidenta persoanelor, subordonat
consiliului local al comunei;
comunicarea oblică apare între persoane ce ocupă posturi situate pe niveluri ierarhice
diferite, fără ca între acestea să existe relatii de autoritate de tip ierarhic.
Acest tip de comunicare poate fi exemplificată prin exemplul obtinerii unei autorizatii de
constructie. Astfel, serviciul urbanism, amenajarea teritoriului, cadastru, subordonat în mod
direct primarului, intră în legătură cu compartimentul registratura – relatii cu publicul din
cadrul serviciului de informare si relatii publice subordonat secretarului, precum si cu
compartimentul juridic, administratie publică, autoritate tutelară, resurse umane, subordonat
de asemenea secretarului.
Comunicarea informală se stabileste între angajatii primăriei care au interese
comune. Informatiile transmise prin aceste canale sunt neoficiale si au un caracter personal
sau general, ele nefiind verificate.
Pentru realizarea obiectivelor sale, primarul se bazează pe următoarele functii ale
comunicării:
functia de informare : unde primăria are nevoie de interactiuni în mediul exterior în
care functionează si în mediul interior între părtile ei componente;
Primarul este pus în fata monitorizării la două feluri de informatii: informatia externă-
trimisă si primită prin intermediul activitătilor de marketing, reclamă, aprovizionarea, relatii
publice si informatia internă-care circulă prin canalele formale si neformale de comunicare.
functia de comandă si instruire ce se referă la modalitătile prin care primarul se
asigură ca oamenii si departamentele că actionează continuu în directia obiectivelor
primăriei;
functia de influentare si convingere, îndrumare si sfătuire- prin aceasta functie se
realizează moduri specifice de control asupra informatiei si asupra comportării
angajatilor primăriei;
functia de integrare si mentinere- functie ce trebuie privită sub următoarele aspecte:
-păstrarea primăriei în stare operatională prin cursivitatea informatiei;
44
folosirea corectă a canalelor de comunicare pentru a evita încărcarea cu informatie
inutilă;
sortarea si verificarea datelor; integrarea părtilor în întreg prin raportarea lor la
acesta si la contextul în care părtile trebuie să functioneze.
În cadrul primăriei întâlnim mai multe modalităti de comunicare cu cetătenii:
comunicare orală;
comunicare scrisă;
comunicare nonverbală.
Comunicarea orală (vezi II.3.) se realizează sub mai multe forme:
comunicarea fată în fată ce are loc în cadrul tuturor departamentelor între
functionari, de asemenea si între functionari si cetăteni. Comunicarea fată în fată are
loc si în discutiile din sedintele consiliului local privind domenii de interes public:
- structura organizatorică a primăriei, statul de functii, atributiile diferitelor servicii de
specialitate, program de functionare si de audiente, datele de identificare a persoanelor
din conducerea primăriei;
- informatii privind achizitiile publice;
- acte normative care reglementează organizarea si functionarea institutiei sau alte
domenii de activitate.
comunicarea interpersonală este foarte importantă în cadrul primăriei în special în
departamentul resurse umane în care are loc evaluarea performantei activitătii
functionarilor;
comunicarea managerială în grup ajută la definirea grupului, sprijină procesul de
implementare a deciziilor. Acest tip de comunicare o putem întâlni la sdintele
consiliului local.
La sedintele publice ale consiliului local poate participa orice persoană interesată,
reprezentantii mass-media si reprezentantii oricăror asociatii civice, sindicale sau patronale
care manifestă interes pentru domeniile de interes public supuse dezbaterii. Astfel, se
încearcă să se aplice regula transparentei, cu exceptia interventiei unor situatii exceptionale,
când actul normativ este adoptat în procedură de urgentă. Anunturile referitoare la
elaborarea actelor normative sunt afisate la sediul institutiei, la avizier.
45
Una dintre cele mai utilizate modalităti ale comunicării orale este cea prin telefon
care are ca aspect distinctiv lipsa din mesaj a elementelor de natură nonverbală, generând o
distantă psihologică fată de interlocutor.
În ultima perioadă, primăria a dezvoltat si canale de comunicare cu lumea de
afaceri (vezi I.3.) oferind avantaje atât mediului public cât si celui privat (contribuabili,
firme private, cetăteni, grupuri de interese).
Formele principale prin care se concretizează acest tip particular de comunicare în
cadrul primăriei Munteni sunt:
publicitatea – prin mass-media sau prin propriile materiale publicitare afisate;
sponsorizările – finantarea diferitelor activităti culturale sau sportive, îndeosebi a
echipei si a meciurilor de fotbal;
mecenatul – ajutor financiar acordat primăriei în achizitionarea de mobilier la sediul
nou al primăriei de către o firmă din localitate;
articole care prezintă primăria în publicatiile de specialitate;
actiuni de consiliere si ajutorare a altor institutii similare.
Comunicarea în scris, (vezi I.4.), se bazează pe conceperea si transmiterea
mesajului. În cadrul primăriei comunicarea scrisă apare sub forma corespondentei care se
diferentiază în functie de sursa ei de provenientă. Astfel se poate vorbi de corespondenta
internă, în cazul documentelor emise de compartimentele din interiorul primăriei si de
corespondenta externă, reprezentată de documentele care sunt emise de compartimentele
primăriei către un destinatar din afara acesteia, ori de acele documente care provin din
exterior de la alte persoane juridice sau fizice.
În cadrul comunicării în scris, se pot găsi mai multe tipuri de comunicare, (vezi
II.5.) :
notele de informare reprezintă comunicatele in cadrul primăriei pe orizontală sau pe
verticală, caz in care se pot asimila rapoartelor. Se pot folosi notele de informare si
în exterior numai atunci când ele au ca destinatar un for ierarhic superior.
Continutul lor constă în prezentarea unei singure situatii concrete sau a unei sinteze
a operatiunilor sau faptelor administrative întreprinse. Continutul mai poate viza si sesizarea
unor situatii materiale care afectează, determină sau sprijină desfăsurarea curentă a
46
activitătii. Tot în categoria notelor de informare intră si notele verbale, care prezintă aceeasi
formă, însă continutul se referă la rezultatul unor convorbiri sau actiuni premergătoare
contactelor oficiale ale unui decident.
scrisoarea însotitoare de acte are o largă utilizare, atât în corespondenta internă, cât
si în cea externă si este cea mai clasică formă de corespondentă Are un caracter
intern, când însoteste lucrări redirectionate între compartimentele aceleiasi institutii
sau în cazul transmiterii de la un compartiment la altul, în cadrul unei proceduri de
avizare în etape. Ea păstrează forma unei adrese obisnuite, cu mentionarea, în
formula de introducere a cauzelor care au determinat trimiterea de acte. Actele se pot
trimite periodic în cazul în care există un act normativ din care reiese obligativitatea,
( înaintarea la termene dinainte stabilite a situatiilor statistice, dările de seamă,
formula de introducere fiind ,, vă înaintăm (trimitem) alăturat” sau la cererea unui
organ ierarhic superior sau a unui alt organ al administratiei de stat.
procesul-verbal – este documentul prin care se consemnează cu exactitate fapte,
actiuni, discutii si hotărâri ale unei adunări constituite, poate cuprinde solutii sau
măsuri. Există mai multe tipuri de procese verbale si anume proces-verbal de
constatare (pe formulare tipizate), proces-verbal de predare-primire a unei gestiuni
si este folosit în compartimetul de registratură si relatii cu publicul când se face
aprovizionarea cu materiale necesare functionării si proces-verbal de consemnare a
unei sedinte, (se intocmeste după fiecare sedintă a consiliului local).
raportul - poate fi utilizat atât în exteriorul primăriei pe cale ierarhică de la nivel
inferior spre nivelul superior, cât si în interiorul acesteia. Se prezintă sub forma
scrisă si nu necesită în mod obligatoriu răspuns sau aprobare. Pentru a se asigura
eficienta rapoartelor, este necesar prezentarea lor într-o formă clară, cu continut
edificator, bazat pe cunoasterea temeinică a problemei, cu concluzii convingătoare,
argumentate;
petitiile – reprezintă un element exclusiv al corespondentei externe si sunt cererile
petentilor (persoane fizice sau juridice) adresate administratiei, pentru a face sau a
nu face un anumit lucru, pentru a emite un act administrativ. De cele mai multe ori
chiar si în cadrul primăriei se face confuzie între petitie si plângere. În timp ce petitia
47
reprezintă o cerere adresată administratiei, plângerea reprezintă prezentarea unei
situatii de fapt care lezează interesele unei persoane.
În legea administratiei publice, se prevede obligatia administratiei de a răspunde în
termen de 30 de zile la petitii, indiferent dacă răspunsul este negativ sau afirmativ.
IV.3. Modalităţi de organizare a activităţii în cadrul primăriei Munteni
Activitatea primăriei comunei Munteni este organizată în subsistemele :
decizional
organizatoric
informational.
Comunicarea este absolut esentială pentru organizare fiind evident că fără
comunicare nu poate fi organizare, căci atunci nu există posibilitatea ca grupul să
influenteze comportamentul individului iar tehnicile de comunicare vor determina modul în
care functiile de luare a deciziilor pot si trebuie distribuite în institutie.
Sistemul organizatoric este alcătuit din:
aparatul propriu al primăriei
consiliul local
Activitatea în cadrul Primăriei se organizează conform organigramei, a
regulamentului de organizare si functionare si statului de functii11.
1. Primarul
Ca şef al administraţiei publice locale din comuna Munteni, primarul îndeplineşte
următoarele atributii care îl identifică, făcându-l răspunzător cu institutia pe care o conduce:
este seful administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate
răspunde de buna functionare a administratiei publice locale, în conditiile legii si
asigură coordonarea, îndrumarea si controlul compartimentelor prevăzute în
organigramă;
reprezintă comuna Munteni în relatiile cu alte autorităti publice;
participa la sedintele Consiliului General al comunei Munteni
11Legea nr. 286/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, art. 68
48
asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevederilor
Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României,
a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului ;
asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului Local ;
prezintă Consiliului Local al comunei Munteni, anual sau ori de câte ori e necesar,
informări, privind starea economică şi socială a comunei, în concordanţă cu atribuţiile ce
revin autorităţilor administraţiei publice, precum şi informării asupra modului de
aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local ;
întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le
supune spre aprobare consiliului local al comunei ;
exercită funcţia de ordonator principal de credite ;
ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor,
incendiilor, epidemiilor ;
conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de stare civilă şi de
autoritate tutelară ; supravehează realizarea măsurilor de asistenţă şi de ajutor social ;
îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă ;
emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege ;
propune consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul de
funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului
propriu de specialitate .
În exercitarea atribuţiilor sale. primarul comunei Munteni, din Judeţul Galati emite
dispoziţii cu caracter general şi particular. Acestea devin executorii numai după ce sunt
aduse la cunostinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate.
Mandatul primarului este de 4 ani si poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de
război sau de catastrofă. Semnul dinstiv al primarului este o esarfă în culorile drapelului
national, purtarea acesteia la solemnităti, receptii ceremonii publice si la celebrarea
căsătoriilor fiind obligatorie.
2. Viceprimarul
Viceprimarul poate exercita prin delegare de competenţă, unele din atribuţiile care îi revin
primarului şi anume:
49
coordoneză şi controlează activităţile serviciilor care i-au fost încredinţate prin
organigrama aprobată de consiliul local la propunerea primarului, şi anume serviciul
public de pază, cultură si administrator sală de sport ;
controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare puse în
vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate ;
supraveghează inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin comunei Munteni ;
organizează evidenţa lucrărilor de construcţii din comună şi le pune la dispozitie
autorităţilor administraţiei publice ;
ia măsuri pentru controlul depozitării deşeurilor menajere, pentru asigurarea igienizării
malurilor cursurilor de apă de pe raza comunei, precum şi pentru decolmatarea podeţelor
pentru asigurarea scurgerilor mari de apă ;
controlează iluminatul public (semafoare, ghirlande luminoase), drumurile publice,
asfaltare;
se ocupă de problema câinilor comunitari, dezinsectie-deratizare;
are în grijă dotările urbane(ceasuri, cosuri de gunoi, locuri de joacă pentru copii,
băncute,semne rutiere).
3. Secretarul îndeplineste urmatoarele atributiuni :
participă la şedinţele consiliului local ;
coordonează compartimentele şi activităţile cu caracter juridic, de stare civilă,
autoritate tutelară şi asistenţă socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al
consiliului local ;
avizează proiectele de hotărâre ale consiliului local asumându-şi răspunderea pentru
legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale ;
avizează pentru legalitate dispoziţiile primarului ;
urmăreşte rezolvarea corespondenţei în termen legal ;
asigură îndeplinirea procedurilor de convocare a consiliului local şi efectuarea lucrărilor
de secretariat ;
participă la şedinţele comisiei locale de fond funciar ;
asigură lucrările de secretariat ale comisiei locale, pentru stabilirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor ;
50
preia şi înregistrează într-un registru special cererile şi alte documente pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere ;
transmite cererile şi celelalte documente însoţitoare, comisiei locale pentru a fi
analizate ;
aduce la cunoştinţa celor interesaţi, hotărârile comisiei judeţene de fond funciar ;
participă la întocmirea situaţiilor definitive privind persoanele fizice şi persoanele
juridice îndreptăţite să li se atribuie teren.
coordonează, verifică şi răspunde de modul de completare şi ţinere la zi a registrului
agricol ;
îşi dă acordul pentru modificarea datelor înscrise în registrul agricol ;
aduce la cunoştinţă publică dispoziţiile legale privind registrul agricol ;
semnează centralizatoarele împreună cu primarul.
Munca unui primar si cea prestată de un secretar sunt greu de separat. Actiunile
primarului si cele ale secretarului sunt complementare, fiind directionate spre acelasi scop,
fiind foarte importantă gestiunea profesională a informatiilor în secretariat si ameliorarea
proceselor informationale si comunicationale, folosindu-se tehnica modernă de comunicatie
birotică.
În primarie există două moduri a proceselor de muncă în birouri si anume dobândirea,
prelucrarea si memorarea informatiilor si schimbul de informatii în interiorul firmelor si
între organizatii, în scopul realizarii sarcinilor, ce cuprind fazele de predare, transmitere si
primire a informatiilor.
prelucrarea, culegerea, valorificarea si transmiterea directionată a informatiilor
reprezintă o sarcină centrală a muncii moderne de secretariat.
îmbunătătirea calitătii informatiilor prin punerea la dispozitie a tuturor informatiilor
necesare si existente;
scurtarea timpilor de parcurs prin eliminarea timpilor de transport, copiere si de
asteptare, ca si prin scurtarea duratelor de prelucrare;
reutilizarea directionată a informatiilor ;
calitatea mai inaltă a rezultatelor prin standartizarea fluxurilor de date si prin
asigurarea actualitătii documentelor folosite.
51
Schimbul de informatii între primar si secretar se realizează astfel:
- de la primar spre secretar sunt transmise dispozitii verbale, rezolutii pe scrisori sau acte,
scrise de conducător care contin instructiuni privind efectuarea unor lucrări;
- de la secretar la primar, se transmit comunicări verbale privind convorbiri telefonice
primite sau prezentarea unor persoane venite în vizite. Este prezentată corespondenta
primită sau cea care urmează să fie trimisă partenerilor de afaceri. Sunt prezentate note
telefonice, materiale documentare sau acte oficiale care trebuiesc semnate.
Schimbul de informatii între secretar si primar trebuie să fie continuu pentru a
sprijini activitatea de management a primăriei.
Secretarul si primarul trebuie să formeze o echipă în adevăratul sens al cuvântului cu
drepturi si obligatii reciproce pentru fiecare din membrii echipei.
4. Functionar public cadastru:
rezolvă problemele de cadastru funciar (măsurători, litigii între deţinătorii de fond
funciar) ;
rezolvarea tuturor litigiilor apărute în exploatarea pământului, între proprietarii de
teren ;
îndrumă şefii de asociaţie în probleme de campanie agricolă (la nivelul comunei sunt
12 asociaţii);
efectuează anchete sociale celor ce se încadrează în prevederile Legii 416/2001 ;
rezolvă problemele de urbanism şi amenajarea teritoriului ;
participă la efectuarea recensământului animalelor ;
analizează cererile pentru defrişarea viilor şi efectuează măsurătorile pentru
defrişarea acestora.
5. Contabil sef :
împreună cu primarul pregăteşte lucrările de elaborare a proiectului bugetului local
şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar ;
întocmeşte referatele privind rectificările bugetului local ;
conduce evidenţa contabilă ;
întocmeşte bilanţul contabil ;
întocmeşte statele de plată pentru salarii ;
52
tine evidenţa cheltuielilor ;
execută controlul financiar preventiv, controlul financiar intern, la compartimentele
din subordine.
6. Referent agent agricol :
completează şi ţine la zi evidenţa în registrul agricol ;
întocmeşte certificate şi adeverinţe precum şi bilete de adeverirea proprietăţii
animalelor pe baza datelor înscrise în registrul agricol ;
face parte din comisia de selecţionare a documentelor arhivistice ;
7. Referent taxe si impozite :
se ocupă de încasarea debitelor de la populaţia comunei precum şi de la persoanele
juridice ;
asigură încasarea la timp a creanţelor, lichidarea operaţiunilor de plată ;
asigură efectuarea plăţilor salariale şi a tuturor celorlalte activităţi de casierie ;
8. Referent autoritate tutelară :
întocmeste documentaţia necesară pentru prezentarea în comisia de protecţie a
copilului prin D.G.A.S.P.C. a cazurilor ce necesită instituirea unei măsuri de
protecţie ;
întocmeste documentaţia specifică pentru justificarea şi susţinerea, conform legii şi
resurselor comunităţii, a planului de intervenţii pentru copilul sau familia aflată în
situaţie de risc ;
realizarea evaluării primare şi raportarea la Direcţia pentru Protecţia Copilului a
cazurilor suspectate pentru încălcarea drepturilor copilului (abuz, neglijare) sau de
exercitare abuzivă de către părinţi a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti.
9. Functionar public servicii publice, protectia mediului si se ocupă de:
solicitări de numere stradale si confirmări de denumiri noi sau vechi de străzi;
acordul primăriei pentru intabularea imobilelor;
situatii juridice pentru imobile;
perceperea chiriei pentru terenuri folosite ca grădini;
radierea unor imobile din inventarul bunurilor care apartin domeniului privat;
53
autorizează interventia în domeniul public sau privat privind devierea, extinderea,
bransarea, modernizarea retelei de utilităti (apă, canal, gaze, telefonie);
răspunde la reclamatii, sesizări referitoare la activităti desfăsurate ilegal pe domeniul
public de către persoane fizice si juridice;
primeste contestatii referitoare la procesele-verbale de contraventie;
eliberează autorizatii pentru PF si AF în vederea desfăsurării de activităti de comert,
prestări servicii;
primeste cereri pentru cumpărare sau concesionare de teren
10. Consilier juridic:
răspunde solicitărilor prin copii dupa HCLM si probleme legate de activitatea
comisiilor din cadrul consiliului local Munteni;
răspunde solicitărilor de consiliere juridică
11. Functionar public privind serviciul public de stare civilă:
eliberarează acte de stare civilă;
primeste dosare pentru persoanele ce solicită concedii pentru cresterea copilului;
eliberează copii ale actelor ce se găsesc în arhiva primăriei;
12. Director de cămin cultural :
Se ocupă de activitatea culturală a comunei. Aici elevii scolilor îsi desfăsoară serbările,
festivitătile de sfârsit de an. Tot aici au loc manifestări, spectacole.
13. Bibliotecarul :
Un loc special în comunicarea în comună îl joacă biblioteca ce are un nou rol de
furnizor şi mediator de informaţii între comunitatea celor care le produc şi a celor care le
consumă. De aici si necesitatea informatizării bibliotecii si dotarea ei cu calculatoare.
Actualmente, biblioteca oferă servicii de informare asupra colecţiilor pe care le
deţine, si până la sfârsitul anului devine un mediu de informare şi comunicare
multidisciplinar, complex, deschis oricăror nevoi informaţionale ale comunităţilor servite.
Astfel biblioteca va oferi cititorilor comunei:
54
acces la cultura omenirii prin accesul la înregistrările digitale existente în diferite
structuri infodocumentare, indiferent unde sunt acestea plasate pe mapamond;
acces la documentele electronice din propriile colecţii şi furnizarea lor la cerere,
oricărui utilizator în locul unde acesta se găseşte;
acces în spaţii fizice dotate cu resurse informatice puse la dispoziţia oricărui cititor;
facilităţi de rezervare on-line a documentelor pentru împrumut, de la locul de muncă
sau domiciliul cititorului;
14. Muncitorii:
În cadrul primăriei lucrează sapte muncitori la serviciul de apă si doi mecanici.
Între muncitori si ceilalti participanti la procesul de comunicare are loc o comunicare
formală, informală, ascendentă si descendentă la nivelul activitătii pe care o desfăsoară.
15. Consiliul local este autoritate a administraţiei publice locale şi se compune din
consilieri aleşi în condiţiile Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale. Numărul membrilor consiliului local se stabileşte prin
ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei la data de 1 ianuarie a anului în
curs sau, după caz la data de 1 iulie a anului care precedă alegerile. Astfel consiliul
local al comunei având o populatie în număr de 7215 persoane se compune din 15
consilieri, 4 consilieri de la PSD, 3 consilieri de la PDL si 8 consilieri de la partidul
PNL.
Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului.
Consiliul local se poate întruni în şedinşe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin
o treime din numărul membrilor consiliului.
Sistemul decizional al Primariei Munteni se compune din două tipuri de decizii :
- dispozitii ale primarului - cu caracter normativ;
- cu caracter individual ;
- hotărâri ale consiliului local - normative ;
- individuale ;
Consiliul local al comunei Munteni, în calitatea sa de autoritate deliberativă emite
hotărâri, iar primarul comunei, în calitatea sa de autoritate publică executivă emite dispoziţii
ce sunt decizii de nivel superior.
55
Consiliul local Munteni Primar
Jurist
Secretar
Viceprimar
Inspectori de specialitate
Serviciul public de
pază
Guard MuncitorŞofer
FochistReferent funcţie publicăcadastru
Referent funcţie publică registru agricolReferent funcţie publică stare civilăReferent asistent social
Referent contabil
ReferentTaxe și impozite
Referentcasier
Cultură
Bibliotecar Director cămin cultural
Administrator sală de sport
Muncitori
Serviciul de apă
Comunicarea în primăria Munteni, judetul Galati
56
IV.4. Comunicarea primăriei cu cetăţenii
Comunicarea primăriei cu cetătenii reprezintă forma de comunicare ce însoteste
activitatea primăriei în vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind
informatii de utilitate publică.
Prin comunicarea cu cetătenii se urmăreste să se facă cunoscute cetătenilor modul
de functionare si atributiile acestei institutii, legalitatea si oportunitatea deciziilor adoptate.
Totodată, prin comunicarea cu cetătenii se urmăreste cunoasterea nevoilor si dorintelor
populatiei pentru ca primăria, prin rolul si atributiile pe care le detine, să vină în
întâmpinarea acestora, realizând astfel un interes general.
Comunicării cu cetătenii îi revine rolul de a convinge, ca prin politicile
institutionale realizate, precum si prin deciziile publice adoptate, se urmăreste un interes
general, obtinându-se astfel adeziunea cetătenilor.
Cetăteanul trebuie să fie informat cu privire la existenta si modul de functionare a
serviciilor publice, trebuie ascultat când îsi exprimă nemultumirea, trebuie să-i fie luate în
considerare dorintele si nevoile sale.
Comunicarea cu cetătenii comunei Munteni se realizează prin: expuneri, activităti
de informare, dezbateri, sesiuni de comunicări, programe de investigare, activităti cu
caracter cultural-educativ, participare la concursuri, publicatii proprii, afisiere, transmiterea
prin forme scrise sau orale de informatii diverse spre si dinspre structurile de conducere si
de specialitate ale institutiilor de administratie publică.
Primarul acordă o atentie deosebită antrenării functionarilor publici în facilitarea
comunicării dintre acestia si cetăteni. În acest sens, putem identifica următoarele sarcini:
diagnosticarea problemelor;
culegerea, verificarea si diseminarea informatiilor;
trasmiterea rezultatelor evaluarii informatiilor;
rezolvarea conflictelor.
Pentru realizarea acestor sarcini, pot fi avute în vedere următoarele căi de
rezolvare:
ascultarea activă;
stimularea autoanalizării problemelor;
57
controlul tonului vocii;
cultivarea întelegerii si tolerantei;
detensionarea atmosferei;
Parteneriatul interactiv functionar public-cetătean presupune circulatia informatiei
în ambele sensuri. Între functionarul public si cetătean are loc o comunicare atât verbală cât
si neverbală. Comunicarea verbală este cea mai des folosită pentru că are avantajul discutiei
directe între cei doi fără bariere de comunicare. Totodată se foloseste si comunicarea
neverbală realizată prin diferite modalităti cum sunt:
- expresia fetei ce poate transmite starea sufletească a persoanei;
- expresia ochilor care poate arăta alte stări decât cele exprimate prin vorbire:
- pozitiile capului sau gestica care pot arăta o multitudine de atitudini si sentimente;
- distanta dintre interlocutori care poate fi distantă socială sau publică.
O altă formă de comunicare ce are loc în primăria Munteni este si initiativa
cetătenească. Cetăţenii care au domiciliul pe raza comunei pot propune consiliului local
spre dezbatere şi adoptare proiecte de hotărâre. Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi
iniţiată de unul sau mai mulţi cetăţeni cu drept de vot, dacă acesta e susţinut prin semnături
de cel puţin 5% din populaţia cu drept de vot a comunei.
Iniţiatorii depun la secretarul comunei forma propusă pentru proiectul de hotărâre,
care va lua măsurile de aducere la cunoştinţă publică.
Iniţiatorii asigură întocmirea listelor de susţinători pe formulare puse la dispoziţie prin grija
secretarului comunei. Listele de susţinători vor cuprinde numele, prenumele, domiciliul,
seria şi numărul actului de identitate şi semnăturile susţinătorilor. Listele de susţinători pot
fi semnate numai de cetăţenii cu drept de vot cu domiciliul pe raza comunei. După
depunerea documentaţiei şi verificarea acesteia de către secretarul comunei proiectul de
hotărâre va urma procedurile de avizare şi adoptare prevăzute în prezentul regulament.
Una din activitătile permanente ale primăriei este dezvoltarea, modernizarea
procesului de comunicare, privind atât comunicarea internă cât si comunicarea externă.
Relatiile publice (vezi II.5.) în cadrul primăriei Munteni sunt realizate de secretarul
comunei. Primăria este obligată să dea din oficiu publicitaţii un raport periodic de activitate,
cel puţin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României.
58
Asigurarea de către primărie a accesului la informaţiile de interes public, se face
din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice si al
persoanei desemnate în acest scop.
Primăria are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes
public:
structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare,
programul de audiente al autoritaţii sau instituţiei publice;
numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice
şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea,
sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;
sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;
programele şi strategile proprii;
lista cuprinzând documentele de interes public;
lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;
modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau instituţiei publice în situaţia în
care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de
interes public solicitate.
Accesul la informaţiile se realizează prin:
afişare la sediul primăriei ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în
mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet
proprie;
consultarea lor la sediul primăriei, în spaţii special destinate acestui scop.
Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile locale, în
condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public. Primăria este obligată să asigure
persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Întrucât cetăteanul plăteste taxe si impozite statului, vrea să fie responsabil si vrea
să stie cum e gestionat banul public, vrea ca cei pe care i-a ales să-si respecte promisiunile.
iar functionarii primăriei trebuie să fie în slujba lor.
59
Tot în cadrul compartimentului de relatii publice, primăria a înfiintat un birou
special de informare a cetăteanului. Orice cetăţean are dreptul de a se adresa cu petiţii
consiliului local.
Petiţiile se înscriu într-un registru, primesc număr, consemnându-se elementele
principale cu privire la petent şi obiectul cererii. Secretarul comunei transmite petiţia
autorităţii competente, spre analiză şi soluţionare. Petiţiile ce privesc aspecte compatibile cu
activitatea comisiilor de specialitate pe domenii de activitate ale consiliului local vor fi
înaintate spre analiză şi soluţionare. Petiţionarului i se aduce la cunoştinţă soluţia adoptată
în termenul prevăzut de lege. Semestrial, consiliul local analizează modul de soluţionare a
petiţiilor primite. Pentru rezolvarea temeinică şi legală a petiţiilor compartimentul le va
îndruma către compartimentele de specialitate, cu precizarea termenului de trimitere a
răspunsului.
Compartimentul este obligat să urmărească soluţionarea şi redactarea în termen a
răspunsului. Expedierea răspunsului către petiţionar se va face numai prin intermediul
compartimentului care a înregistrat petiţia, acesta îngrijindu-se şi de clasare şi de arhivare.
Tot în cadrul acestui birou se găsesc si informatii din oficiu. Informatiile din oficiu
sunt acele informatii pentru care nu este nesesară o cerere în scris si anume:
Cetătenii pot cere informatii si prin cerere, care se poate face:
verbal, adresându-se centrului de informatii pentru cetăteni sau persoanelor
responsabile de informare publică. În cazul în care este disponibilă, informatia
solicitată va fi furnizată pe loc.
în scris, cererile pot fi pe suport de hârtie sau electronic (e-mail). Ele vor fi
înregistrate si cetăteanul va primi o recipistă continând data si numãrul deînregistrare
a cererii.
Centrul de informatii va pune la dispozitie un formular tip de solicitare a
informatiilor de interes public. Accesul la informatiile de interes public este gratuit. Nu
trebuie să se plătească pentru serviciile de căutare si identificare a informatiei solicitate
doar, în cazul în care se solicită copii după documente oficiale. Primăria are obligatia de a
răspunde în scris la solicitări în termen de 10 zile lucrãtoare de la depunerea cererii.
60
În cazul în care durata necesară pentru identificarea informatiei solicitate depăseste
acest termen, solicitantul va primi răspunsul în cel mult 30 de zile lucrătoare de la
depunerea cererii si va fi înstiinttat despre acest fapt în cel mult 10 zile. Dacă informatia
care este solicitată este considerată a fi o informatie exceptată de la liberul acces, în cel mult
5 zile lucrătoare se va înstiinta în scris despre acest fapt.
Pentru o comunicare mai bună în interiorul primăriei cât si în comunicarea cu
cetătenii, primarul a initiat măsura schimbării modului traditional de lucru, învechit, în
conditiile existentei noilor tehnologii, metodologii si instrumente moderne. În administratia
publică acest sistem este depăsit si nu mai poate face fată noilor provocări.
Avantajelor pe care le aduce acest sistem sunt importante:
asigură comunicarea facilă între cetătean si functionarul public si creste gradul de
încredere în institutiile statului;
asigură transparenta actului administrativ;
elimină cozile de la ghisee;
elimină birocratia;
îmbunătăteste productivitatea functionarilor;
reduce masiv costurile;
elimină sau minimizează timpii necesari solutionarii cererilor cetăteanului;
creste calitatea informatiilor oferite cetătenilor;
departamentele se pot concentra pe rezolvarea situatiilor specifice.
În contextul actual, al crizei economice un astfel de sistem are drept scop controlul
riguros al resurselor. Se elimină, astfel, cheltuielile cu personalul ineficient, se
monitorizează eficient sursele de venituri de la bugetul public, se elimină birocratia din
sistem, iar actul administrativ se va orienta înspre cetătean si nu împotriva lui.
Un alt mod de comunicare a primăriei cu cetătenii este sistemul de audiente.
Astfel cetătenii pot face înscrieri pentru programul de audiente la primar, viceprimar dar la
care pot participa si alti angajati ai primăriei. Audientele se desfăsoară conform
programului. Persoanele care doresc să intre în audiente la primar trebuie să facă dovada că
au depus o cerere anterior la primărie. Înscrierea se va face completând un formular tip de
61
audientă. Persoanele vor fi înstiintate în termenul stabilit de primărie telefonic sau în scris
de data la care se va tine audienta.
Legat de comunicarea în primărie si de legătura între cetătean si alesii locali,
primăria are obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care să
cuprindă informatii celor interesati. Buletinul informativ al primăriei comunei Munteni
cuprinde date cu privire la:
raportul de acces la informaţii ;
raportul de activitate ;
regulamentul de organizare si functionare ;
strategiile de dezvoltare ;
programul privind înscrierea în audienţe şi susţinerea audienţelor de către
conducerea instituţiei ;
modalităţile de contestare a deciziei autorităţilor şi instituţiilor publice în cazul în
care o persoană se consideră vătămată în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de a
avea acces la informaţiile de interes public ;
planul de acţiune al primăriei pentru realizarea obiectivelor cuprinse în programul de
guvernare, planul de relaţii externe ;
organigrama ;
statul de funcţii ;
termenul de soluţionare al solicitărilor de informaţii de interes public ;
datele de contact.
Si în cadrul primăriei Munteni, etica si transparenta (vezi II. 6.) detin un loc important în
activitatea sa si doreste:
să sporească gradul de responsabilitate a primăriei faţă de cetăţean, ca beneficiar al
deciziei administrative;
să stimuleze participarea activă a cetăţenilor comunei în procesul de luare al
deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative;
să sporească gradul de transparenţă la nivelul întregii primării dispoziţiile
primarului, precum şi actele normative ale consiliului local sunt puse la dispoziţia
62
cetăţenilor. Aceştia pot cere informaţii cu privire la actele emise în cadrul Primăriei
comunei Munteni. Totodată cetăţenii de pe raza comunei pot participa la elaborarea
şi adoptarea dispoziţiilor şi actelor normative, informarea si înstiintările acestora
făcându-se prin poştă, sau prin afişare la domiciliul cetăţenilor.
În cadrul Primăriei comunei Munteni, persoana desemnată este secretarul primariei,
care are obligaţia să comunice din oficiu informaţii de interes public. Solicitările de
informaţii sunt trecute într-un registru special. Aceste solicitări sunt înregistrate şi date pe
circuit prin dispoziţia primarului.
IV.5. Comunicarea internă în primăria Munteni
Chestionarul12, este un instrument de culegere a datelor şi reprezintă unul dintre
cele mai importante elemente de care depinde reuşita unei cercetări selective. Redactarea
chestionarului presupune stabilirea întrebărilor având în vedere conţinutul, tipul şi modul lor
de formare. La stabilirea conţinutului întrebărilor s-a avut în vedere asigurarea culegerii
informaţiilor necesare pentru a putea atinge obiectivele cercetării.
Pentru a vedea stadiul procesului de comunicare internă la nivelul primăriei comunei
Munteni, am realizat un chestionar format din 17 întrebări, (anexa 1). Au fost intervievaţi un
număr de 12 persoane, 4 bărbaţi şi 8 femei. Cele 12 persoane intervievate, reprezentând
37,5% din totalul angajaţilor, fac parte din departamentele:
juridic
registru agricol
taxe şi impozite
cadastru şi amenajarea teritoriului
serviciu de apă
stare civilă
autoritate tutelară
contabilitate
centrala termică
bibliotecă
12 Chelcea, Septimiu (1975). Chestionar în investigația sociologică. București: Editura Științifică și Enciclopedică, pp. 137-225.
63
guard
centru de zi ,,Copiii noştri".
Primăria comunei Munteni are un număr de 32 de angajaţi. La acest chestionar a
participat câte o persoană reprezentativă pentru fiecare departament.
Nr. total angajaţi Nr. femei Nr. bărbaţi
32 14 18
Personalul primăriei are vârsta cuprinsă între 35 de ani şi 60 de ani. Distribuţia
angajaţilor în ceea ce priveşte variabila „vârstă” este următoarea:
1. între 35-45 de ani
2. între 46- 55 de ani
3. peste 56 de ani
0
5
10
15
20
25
30
Nr. persoane
Femei
Bărbaţi
Categoria de vârstă
După cum se observă din graficul de mai sus, predominantă este categoria de vârstă
cuprinsă între 35 şi 45 de ani (24 angajaţi), urmată de categoria 46-55 ani (5 angajaţi) şi peste
56 de ani (3 angajaţi).
Prin acest chestionar, am dorit să analizăm următoarele aspecte ale comunicării în
Primăria Munteni:
- conexiunea cu organizaţia (întrebările 1, 2)
- modalităţi şi mijloace de comunicare internă (întrebările 3, 4, 5)
- procese decizionale – (întrebările 6→12)
- comunicare între departamente – (întrebările 13 →17)
64
1. Conexiunea cu organizaţia.
Prima întrebare se axează pe obiectivul numit organizaţie. Această întrebare se
referă la misiunea şi obiectivele organizaţiei, dacă se înţeleg aceste obiective, dacă
intervievaţii contribuie la realizarea obiectivelor organizaţiei şi dacă sunt parte importantă a
acestei organizaţii. La prima şi a doua parte a întrebării şi anume dacă respondenţii înţeleg
obiectivele organizaţiei şi dacă prin munca lor contribuie la realizarea obiectivelor acesteia,
toţi cei intervievaţi au răspuns cu acord puternic. Dorim să menţionăm distribuţia
respondenţilor în ceea ce priveşte categoria de vârstă :
- între 35 şi 45 de ani : stare civilă; autoritate tutelară; registru agricol ; taxe şi
impozite ; guard ; centru de zi.
- între 46-55 ani : serviciu de apă ; centrală termică ; contabilitate ;
- peste 56 ani : juridic ; cadastru ; biblioteca.
La partea a treia a întrebării referitoare la faptul dacă sunt o parte importantă a
organizaţiei, s-a răspuns astfel:
- cu acord puternic persoanele de la : serviciu de apă (55 de ani), registru
agricol (40 de ani), juridic (58 de ani), taxe şi impozite (35 de ani), contabilitate (55 de ani) ;
- cu acord persoanele de la departamentele : cadastru (60 de ani), biblioteca
(57 de ani), centrala termică (46 de ani), guard (43 de ani), stare civilă (43 ani), cadastru (60
de ani), centru de zi (43 de ani).
Acest tabel şi grafic constituie distribuţia răspunsurilor pentru cele trei părţi ale
primei întrebări :
Acord puternic Acord
Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi
Înţeleg misiunea şi obiectivele
organizaţiei unde lucrez
8 4
Consider că prin munca mea
contribui la realizarea obiectivelor
8 4
Sunt o parte importantă din
organizaţie
4 1 3 4
65
Acord puternic Femei
Acord puternic Bărbați
Acord Femei
Acord Bărbați
Întrebarea a doua se referă motivele pentru care se consideră o parte importantă a
organizaţiei. Mai jos sunt menţionate câteva răspunsuri :
- de la serviciul de apă, (A. M. -55 de ani), a spus că alimentarea cu apă este obiectivul
primordial al serviciului comunal de gospodărire a apei;
- D. A. (39 de ani) a afirmat că departamentul de asistenţă socială este important pentru că
sunt multe probleme sociale în comunitatea noastră;
- de la departamentul de stare civilă, O.G. (43 de ani) a răspuns că fără stare civilă nu se
poate pentru că astfel se formează viitoarea generaţie;
- M. I. (60 de ani) de la departamentul cadastru se consideră parte importantă pentru că el
contribuie la realizarea sarcinilor organizaţiei.
După cum se poate observa din primele două întrebări, conexiunea cu organizaţia
este puternică pentru angajaţii din primăria comunei Munteni.
2. Modalităţi şi mijloace de comunicare internă
Acest aspect a fost reliefat în întrebările 3, 4, 5.
Întrebarea 3 se referă la importanţa mijloacelor de comunicare folosite în interiorul
organizatiei. Informaţia se poate transmite în interiorul organizaţiei prin următoarele mijloace
de comunicare şi anume: întâlniri formale, întâlniri informale, e-mail, telefon, buletine
66
informative, anunţuri la panouri, notificări scrise, intranet şi website. Din mijloacele de
comunicare pe care le-am enumerat, răspunsurile au fost distribuite astfel:
Tipul de răspuns Modalităţi şi mijloace de comunicare
Foarte important întâlniri formale; e-mail; telefon; notificări
scrise
Important anunţuri la panouri; buletine informative pe
e-mail; întâlniri informale
Niciodată Intranet, Website
În ceea ce priveşte întâlnirile formale, acestea au fost considerate foarte importante de
respondenţii de la următoarele departamente: autoritate tutelară, centru de zi, cadastru, stare
civilă, contabilitate şi registru agricol.
Un aspect interesant poate fi observat în ceea ce priveşte folosirea e-mailului. Acesta
este considerat important de respondenţii de la departamentele autoritate tutelară, stare civilă,
registru agricol, serviciu apă şi contabilitate. Dar trebuie făcută o precizare : pentru
transmiterea buletinelor informative se foloseşte mailul personal şi nu o adresa de e-mail de
serviciu deoarece nu există intranet.
Toţi angajaţii au răspuns că telefonul este foarte important în comunicare. Privind
notificările scrise, au răspuns cu foarte important angajaţii de la departamentele juridic,
serviciu de apă şi autoritate tutelară.
În ceea ce priveşte aspectele considerate importante, distribuţia răspunsurilor este
uurmătoarea :
- anunţuri la panouri – angajaţii de la departamentele juridic, taxe şi impozite, guard,
centrala termică şi serviciu de apă.
- buletine pe e-mail – angajaţii de la departamentele autoritate tutelară, stare civilă,
contabilitate şi serviciu apă.
67
- întâlniri informale – consilier juridic, bibliotecar, referent registru agricol, inginer
cadastru , consilier contabilitate, asistent social centru de zi, operator centrală termică, guard .
Aceasta este distribuţia răspunsurilor în ceea ce priveşte modalităţile şi mijloacele de
comunicare :
Întâlniri
informale
Anunţuri la
panouri
Buletine pe e-mail Intranet Website
Important 8 5 4
Niciodată nu este
folosit 12 12
Neutru 4 7 8
Întâlniri in-formale
Anunţuri la panouri
Buletine pe e-mail
Intranet Website0%
10%20%30%40%50%60%70%80%90%
100%
Important Niciodată nu este folosit Neutru
La întrebarea numărul patru, referitoare la eficienţa transmiterii proceselor de
comunicare, s-au obţinut următoarele răspunsuri:
foarte eficient referitor la deciziile conducerii direct superioare şi decizii ale
primarului au răspuns cele 12 persoane intervievate;
au răspuns eficient 8 persoane în cazul transmiterii ştirilor referitoare la
personal iar 4 persoane au răspuns moderat;
68
răspunsul moderat s-a obţinut de la 8 persoane, iar de la 4 persoane răspunsul
parţial privind ştiri externe şi programe de instruire ;
răspunsul parţial a fost dat de 7 persoane privind iniţiative ale primăriei, iar 5
persoane au răspuns moderat.
După cum se poate observa din graficul de mai jos, toţi cei 12 respondenţi consideră
deciziile conducerii superioare şi deciziile primarului foarte eficiente :
Decizii ale conducerii superioareDecizii ale primarului
Foarte eficient
1212
Eficient în ceea ce priveşte iniţiativele primăriei au răspuns persoanele de la
departamentele:
Cadastru, contabilitate, serviciul de apă, juridic, taxe şi impozite, stare civilă, autoritate tutelară,
registru agricol. Acest răspuns a fost împărţit în două modalităţi de apreciere (moderat şi
parţial) :
Iniţiative ale primăriei
Moderat
Parţial
57
Privind transmiterea de ştiri externe , 4 persoane au răspuns parţial, şi anume guard,
operator centrala termică, asistent social, referent taxe şi impozite.
69
Parţial
Deloc
Ştiri externe
4
8
În ceea ce priveşte răspunsurile în legătură cu transmiterea de iniţiative ale primăriei au
răspuns 5 persoane cu moderat, şi anume angajaţii de la serviciul de apă, registrul agricol,
stare civilă, autoritate tutelară şi cadastru.
Întrebarea nr. 5 se referă la faptul dacă angajaţii au propuneri pentru îmbunătăţirea acestor
mijloace şi modalităţi de informare internă. Ca repere pentru viitor, privind comunicarea
internă, s-a propus alocarea unui buget special privind crearea de intranet.
Iniţiative ale primăriei0
2
4
6
8
10
12
Parţial
Moderat
70
3. Procesele decizionale
Întrebările de la numărul şase la numărul doisprezece scot în evidenţă procesele
decizionale ce au loc în cadrul primăriei Munteni.
Întrebarea numărul şase se referă la faptul dacă deciziile se comunică eficient în
departament. La această întrebare s-a răspuns atât afirmativ, cât şi negativ. Astfel, afirmativ
au răspuns persoanele de la departamentele contabilitate, stare civilă, autoritate tutelară,
serviciu de apă, registru agricol, juridic, cadastru, biblioteca şi taxe şi impozite
Negativ au răspuns 3 persoane, şi anume guard-ul, operatorul de la centrala termică
şi asistentul social de la centrul de zi.
Aceasta este distribuţia răspunsurilor în ceea ce priveşte comunicarea eficientă a deciziilor:
Deciziile se comunică eficient
Afirmativ
Negativ
9
3
La întrebarea numărul şapte referitoare la rapiditatea comunicării deciziilor
primarului, s-au obţinut următoarele răspunsuri:
În cât timp se comunică deciziile primarului
Imediat
După o zi
După două zile
73
2
în cât timp se comunică deciziile primarului am obţinut şapte răspunsuri de ,,imediat", trei
răspunsuri de ,,după o zi" şi două răspunsuri de ,,după două zile".
71
Au răspuns cu ,,imediat” angajaţii de la departamentele serviciul de apă, stare civilă,
autoritate tutelară, registru agricol, contabilitate, juridic şi taxe şi impozite
Au răspuns cu ,,o zi” următorii angajaţi : bibliotecar, guard şi inginer cadastru.
Au răspuns cu ,,două zile” doi intervievaţi, şi anume operatorul de la centrala
termică şi asistentul social de la centrul de zi.
Întrebarea numărul opt se referă la faptul dacă respondenţii sunt capabili să-şi
desfăşoare munca eficient luând deciziile necesare. La această întrebare, opt persoane au
răspuns afirmativ şi patru persoane negativ.
Afirmativ negativ
012345678
Sunteţi capabil să luaţi decizii corecte
Sunteţi capabil să luaţi decizii corecte
Celor care au răspuns negativ li s-a mai cerut să explice de ce au dat acest răspuns. Negativ a
răspuns:
- guard-ul, (C. V. -43 de ani) care a menţionat că din cauza fluctuaţiei intense nu-şi poate
desfăşura activitatea;
- asistentul social de la centrul de zi, (A. S. -43 de ani) spune că din cauza lipsei
fondurilor, centrul nu funcţionează eficient;
- inginerul cadastru (M. I. -60 de ani) işi motivează lipsa deciziilor din munca sa ca fiind
hărţile topografice prea vechi;
- persoana de la serviciul de apă (A.M. -55 de ani) motivează consumul de apă prea mare
folosit la udarea culturilor, ceea ce duce la lipsa apei pe timpul zilei.
72
La întrebarea numărul nouă referitoare la faptul dacă intervievaţii sunt consultaţi în luarea
unor decizii, am obţinut şapte răspunsuri afirmative şi cinci răspunsuri negative.
Afirmativ
Negativ
Sunteţi consultat în luarea unor decizii
7
5
Au răspuns afirmativ următoarele persoane de la departamentul contabilitate, de
la autoritate tutelară, de la taxe şi impozite, de la centrala termică, de la registru agricol, de la
serviciul de apă şi de la departamentul juridic.
Negativ au răspuns persoanele de la departamentele biblioteca, centrul de zi,
cadastru şi stare civilă.
Întrebarea zece propune ca intervievaţii care au răspuns afirmativ la întrebarea nouă
să-şi motiveze răspunsurile. La această întrebare s-a răspuns astfel:
- consilierul juridic a fost consultat în rezolvarea litigiului privind punerea în posesie a
descendenţilor familiei Conache;
- referentul de la asistenţă socială vorbeşte despre sugestia sa privind monitorizarea mai
strictă a asistenţilor personali ;
- consilierul de la starea civilă a dat sugestii în privinţa computerizării arhivei.
Pentru întrebarea 11, s-au cerut răspunsuri afirmative sau negative referitoare la
faptul dacă se acceptă sugestii de către superiorul direct. Răspunsurile au fost următoarele:
- afirmative în cadrul departamentelor serviciul de apă, registru agricol, taxe şi impozite,
contabilitate, autoritate tutelară, centrala termică, stare civilă şi juridic;
- negative în cadrul departamentelor cadastru, centrul de zi, guard şi biblioteca.
73
Afirmativ Negativ
0
1
2
3
4
5
6
7
8
Subordonaţii oferă sugestii superiorului
Subordonaţii oferă sugestii superiorului
La întrebarea 12, respondenţii sunt rugaţi să dea exemple de sugestii oferite
superiorului. S-au dat următoarele exemple de către următorii:
- A. M.-(55 de ani) de la serviciul de apă a sugerat achiziţionarea de apometre pentru
verificarea celor cu probleme;
- O. G.-(43 de ani) de la starea civilă a venit cu sugestia de computerizare a bazei de date;
- M. I.(60 de ani) de la departamentul cadastru a propus reactualizarea planurilor de
parcelare;
- J. A. de la taxe şi impozite a sugerat o mai stânsă legătură cu baza de date a registrului
agricol în vederea colectării debitelor cât mai eficient.
4. Comunicarea între departamente
Întrebările privind comunicarea între departamente sunt întrebările 13, 14, 15, 16 şi 17.
La întrebarea 13 referitoare la frecvenţa folosirii modalităţilor şi mijloacelor de
comunicare, s-au obţinut următoarele răspunsuri:
zilnic
săptămânal
niciodată şi rar
În privinţa întâlnirilor cu toţi angajaţii, răspunsurile au fost distribuite astfel:
74
Zilnic Sptămânal
0
2
4
6
8
10
Întâlniri cu toţi angajaţii
Întâlniri cu toţi angajaţii
- 8 răspunsuri ,,zilnicˮ de la departamentele guard, contabilitate, stare civilă, serviciul de
apă, taxe şi impozite, registrul agricol, cadastru şi autoritate tutelară;
- 4 răspunsuri ,,săptămânal” de la departamentele juridic, centrala termică, centrul de
zi şi biblioteca.
Privind întâlnirile inter-departamentale, s-a răspuns :
- săptămânal - 6 respondenţi;
- lunar – 3 respondenţi;
- zilnic – 2 respondenţi.
Mail-ul personal este folosit zilnic de către 7 persoane, şi anume: referentul agricol,
funcţionarul taxe şi impozite, şeful serviciu apă, consilierul juridic, consilierul stare civilă,
referentul asistenţă socială şi contabilul şef.
Mail-ul personal nu este folosit niciodată de către guard, operatorul de la
departamentul centrala termică, inginerul cadastru, asistentul social şi bibliotecar.
Mail personal
Zilnic
Niciodată
75
75
Mail-ul de serviciu al organizaţiei este folosit doar de şef serviciu apă pentru toată
organizaţia.
Telefonul este folosit de toţi angajaţii zilnic.
Faxul este folosit zilnic de către 5 persoane, şi anume cele de la stare civilă,
autoritate tutelară, serviciul de apă, contabilitate şi juridic. Faxul este folosit rar de către
angajaţii de la cadastru, bibliotecă, taxe şi impozite şi registru agricol.
Niciodată faxul nu este folosit de către operatorul de la centrala termică, guard şi
asistentul social de la centru de zi.
Cât de des este folosit faxul
0
1
2
3
4
5
Zilnic
Rar
Niciodată
Materialele print (scrisori, buletine informative) sunt folosite săptămânal de către
departamentele juridic, stare civilă, autoritate tutelară şi serviciul de apă.
Întrebarea numărul 14, referitoare la gradul de înţelegere pe care fiecare respondent
îl găseşte la alte departamente, s-a răspuns astfel:
Câtă înţelegere se găseşte la alte departamente
Foarte frecvent
Adesea
Întotdeauna
7
4
11
76
Foarte frecvent au răspuns agajaţii de la serviciul de apă, registrul agricol, autoritatea
tutelară, starea civilă, cadastru, centrala termică şi biblioteca.
Întotdeauna au răspuns angajaţii de la contabilitate, taxe şi impozite, juridic, guard.
Adesea a răspuns asistentul social de la centrul de zi.
Întrebarea 15 referitoare la departamentele cu care comunică fiecare cel mai des, am
obţinut următoarele răspunsuri:
stare civilă- cu registru agricol
autoritate tutelară - cu stare civilă
cadastru – cu registru agricol
taxe şi impozite- cu contabilitate
departamentul juridic- cu primarul, viceprimarul şi secretarul
serviciul de apă- cu contabilitatea
centrala termică- cu viceprimarul
centrul de zi- cu secretarul
Întrebările 16 şi 17 se referă la comunicarea între departamente în afara orelor de program.
La întrebarea 16 referitoare la faptul dacă respondenţii din acelaşi departament se
întâlnesc în afara orelor de program, răspunsurile au fost:
- ,,uneoriˮ 10 răspunsuri;
- ,,adeseaˮ 2 răspunsuri.
Adesea au răspuns intervievaţii de la registru agricol (N. L.- 40 de ani) şi cel de la taxe şi
impozite (J.A. -35 de ani).
La întrebarea 17, care se referă la comunicarea între departamente diferite în afara
orelor de program, doar compartimentul de stare civilă se întâlneşte cu respondentul de la
autoritate tutelară. Ceilalti respondenti au oferit varianta de răspuns uneori. Ca exemplu de
întâlniri (întâlniri formale) în afara orelor de program s-au amintit întâlnirile cu ocazia zilelor
onomastice sau zilelor de nastere. Din totalul respondentilor avem: 2 persoane ce
sărbătoresc ,,Sf. Mariaˮ, 2 persoane ce sărbătoresc ,,Sf. Ionˮ si o persoană ce sărbătoreste
77
sf. ,,Gheorgheˮ. Tot întâlniri în afara orelor de program sunt amintite petrecerile organizate
cu ocazia iesirii la pensie a fostului secretar si a referentului de la taxe si impozite.
În urma evaluării răspunsurilor chestionarului, s-a constatat un acord puternic
privind conexiunea cu organizaţia. Procesele de comunicare au primit o apreciere bună în
percepţia respondenţilor. Procesele decizionale au primit acord puternic iar comunicarea între
departamente de asemenea acord puternic. La întrebările privind comunicarea în afara orelor
de program aprecierea a fost moderată.
78
CONCLUZII
Comunicarea reprezintă o necesitate obiectivă pe tot parcursul activitătii unei
organizatii. Comunicarea afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nedeterminat,
viaţa indivizilor, a colectivelor şi a societăţii în ansamblu.
Comunicarea reprezintă un mod fundamental de interacţiune psiho-social a
persoanelor, realizat în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei
informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de
grup.
În primul capitol intitulat ,,Organizatia si comunicarea organizationalăˮ am încercat
să realizez o trecere teoretică prin ceea ce înseamnă organizatia si comunicarea în
organizatie. Organizaţiile reprezintă unul dintre semnele dinstintive ale epocii contemporane,
sunt structuri sociale în care indivizii interactionează pentru a realiza scopuri comune.
Pentru a înţelege comunicarea organizaţională, trebuie să pornim de la ideea că structura
organizaţiei se suprapune comunicării interpersonale. Suprapunerea structurii are consecinţe
asupra direcţiei şi a conţinutului comunicării, a creării reţelelor de comunicare şi a
emergenţei rolurilor de comunicare specifice.
Capitolul II, ,,Comunicarea în administratia publică localăˮ, face dinstinctia dintre
administratie în general si administratia locală în particular cu formele ei de comunicare ce
contribuie la realizarea în bune conditii a activitătii acesteia.
În capitolul III am prezentat comuna Munteni, judetul Galati, de la origini si până
astăzi.
În capitolul IV, ,,Comunicarea în primăria comunei Munteniˮ, am încercat, prin
studiul de caz, să scot în evidentă modul de comunicare ce are loc în primărie, evidentierea
acesteia în social, gama de forme de comunicare ale cetătenilor cu departamentele
institutiei, asteptările cetătenilor de la primărie si modul de solutionare a doleantelor
acestora.
Comunicarea însoteste administratia publică locală contribuind la buna desfăsurare
a activitătii sale. Autoritatea publică locală urmăreşte prin comunicare, o relaţie de
proximitate cu cetăţeanul, apropiindu-se de acesta şi intrând în dialog, cunoscându-i
79
cerinţele, doleanţele. În acest sens, administraţia publică locală trebuie să comunice, să fie
deschisă dialogului, să respecte şi să ia în considerare cetăţeanul.
Cum comuna Munteni judetul Galati se mândreste cu vechi rădăcini în istorie si
traditii, la fel si Primăria comunei Munteni se deosebeste de alte primării privind
comunicarea ce are mai multe forme si anume formală si informală, verticală descendentă,
orală, scrisă. O altă formă de comunicare ce are loc în primăria Munteni o constituie
initiativa cetătenească (petitiile si audientele). În cadrul primăriei, relatia functionar public-
cetăteni constituie substanta actului de administratie publică locală. Pentru asigurarea
accesului oricărei persoane la informaţiile de interes public primăria are obligaţia de a
organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna
persoane cu atribuţii în acest domeniu.
Funcţionarii publici din cadrul primăriei comunei Munteni sunt întotdeauna în
căutarea unor idei de organizare cât mai eficiente a muncii din cadrul primăriei, acestea,
pentru uşurarea modului de îndeplinire a atribuţiilor. De asemenea, sunt în căutarea unor
idei cât mai eficiente, şi pentru a-i ajuta cât mai bine pe cetăţenii comunei.
Dezvoltarea institutiei înseamnă si dezvoltarea comunicării. Chiar dacă legislatia este
imperfectă si lipsa banilor este simtită din ce în ce mai mult aceasta ar trebui să nu fie un
impiediment în calea dezvoltării comunicării în institutia numită primărie.
Comunicarea si-a găsit pozitia între activitatea administratiei publice si a confirmat
capacitatea de a răspunde nevoii de comunicare.
Personalul primăriei îi tratează pe toţi cetăţenii cu foarte mult respect, îndrumându-i
şi sfătuindu-i în tot ce au nevoie, însă, cu mult profesionalism. Principalul element definitoriu
al participantilor la procesul de comunicare în primărie este generarea de idei noi, şi
efectuarea de schimbări pe baza acestora. Procesul inovaţional are o sferă largă de
cuprindere. Practic, se manifestă în toate activităţile ce se desfăşoară în cadrul instituţiei. El
vizează şi sisteme informaţionale, metode economice, structuri organizatorice, procedee
decizionale.
În cadrul primăriei comunei, se impune o crestere a capacitătii si disponibilitătii spre
comunicare a tuturor participantilor la comunicare, functionari si cetăteni, să existe un
echilibru între resursele umane şi celelalte tipuri de resurse.
80
În cadrul tuturor birourilor funcţionarii publici beneficiază de mijloace
informaţionale pentru uşurarea muncii lor. Zecile de pagini care trebuiau întocmite de către
personal au fost înlocuite într-o mare măsură cu fişierele întocmite pe calculator. Pentru
asigurarea mijloacelor necesare pentru tehnologizarea muncii au fost folosite resursele
financiare alocate în acest scop. Toate aceste lucruri au dus la creşterea eficienţei şi
eficacităţii muncii funcţionarilor.
Etapele comunicării şi cunoaşterea metodologiei de comunicare, sunt esenţiale în
orice instituţie din cadrul administraţiei locale, pentru construirea unui climat organizaţional
cât şi stabilirea unei bune relaţionări cu publicul ţintă cu care intră în contact prin natura
activităţii sale.
81
BIBLIOGRAFIE
1. Alexianu, Paul (1942). Tratat de drept public. Bucuresti: Editura Casa Scoalelor.
2. Baltac, Vasile (2004). Managementul documentelor. Bucuresti: Editura Soft Net Comp.
3. Bonciu, D. (1997). Administratia publică si cetăteanul. Bucuresti: Editura Stiintifică.
4. Cândea, D., Cândea, R. (1998). Comunicare organizatională aplicată. Bucuresti: Editura
Expert.
5. Cândea, R. (1996). Comunicare managerială. Bucuresti: Editura Expert.
6. Catană, Doina (1994). Management general. Tg. Mures: Editura Tipomur.
7. Chelcea, Septimiu (1975). Chestionar în investigaţia sociologică. Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică.
8. Chiru, Ion (2003). Comunicare interpersonală. Bucuresti: Editura Tritonic.
9. Cmeciu, Camelia (2009). Introducere în relatii publice. Bacău: Editura Edusoft.
10. Coman-Kund, F (2000). Politica de comunicare externă a colectivităţilor locale.
Bucuresti: Editura Economică.
11. Haines, Ion (1998). Introducere în teoria comunicării. Bucuresti: Editura
Fundatiei ,,România de Mâine.ˮ
12. Hâncu, Dumitru (1995). Dictionar al Limbii Române. Iasi: Editura Moldova.
13. Iorgovan, Antonie (1994). Drept constitutional si institutii politice. Bucuresti:
Editura ,,Galeriile J. L. Calderon.ˮ
14. Mihut, Ion (1998). Management. Bucuresti: Editura Economică.
15. Munteanu, V. A. (2006). Marketing public. Iasi: Editura Sedcom Libris.
16. Muraru, Ioan (1995). Drept constitutional si institutii politice. Bucuresti: Editura
Actami.
17. Nedelea, Alexandru (2006). Marketing în administraţia publică. Bucuresti: Editura
Didactică si Pedagogică.
18. Negulescu, Paul (1934). Tratat de drept administrativ. Bucuresti: Editura Casa
Scoalelor.
19. Nicolescu O. si Verboncu I. (1998). Management general. Bucuresti: Editura
Economică.
82
20. Păus, Viorica (2006). Comunicare si resurse umane. Iasi: Polirom.
21. Profiroiu, M. (1999). Etica si coruptie în administratia publică. Bucuresti: Editura
Economică.
22. Serb, Stancu (2006). Relatii Publice si comunicare. Bucuresti: Editura Teora.
23. Teodorescu, Anibal (1929). Tratat de drept administrativ. Bucuresti: Editura Casa
Scoalelor.
24. Vlăsceanu, Mihaela (1993). Psihologia organizatiilor si conducerii. Bucuresti: Editura
Paidea.
25. Vlăsceanu, Mihaela (2003). Organizatii si comportament organizational. Iasi: Editura
Polirom.
26. Zlate, Mielu (2004) Tratat de psihologie organizational-managerială. Iasi: Editura
Polirom.
Legislatie:
1. Constituţia României.
2. Legea nr. 215/2001, Legea Administraţiei Publice Locale, cu modificările şi
completările ulterioare.
3. Legea nr. 216/2002 pentru modificarea alin.(1) al articolului 103 din Legea
Administraţiei Publice Locale nr. 215/2001.
4. Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnitaţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei.
5. Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.
6. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 23 octombrie 2001.
7. Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
8. Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal si libera circulatie a acestor date.
83
Surse internet:
1. http://vega.unitbv.ro/courses/deco/ Comunicare 3a.doc
2. http://www.scritube.com/management/Functiile-sistemului-
informati2041371317.php
3. http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/comunicare/
comunicare-în-institutii-pu12286108.php
4. htpp://www.administratiepublică.ro/resurse/marketing-în-
administratie-publică/com-în-institutiile-pu.html
5. htpp://www,scritube.com/sociologie/resurse-umane/Etica-
profesională-si-transpar12561177.php
84
ANEXE
Anexa nr. 1. Chestionar
1. Vă rugăm să indicati dacă sunteti de acord sau nu cu următoarele enunturi:
Acord
puternic
Acord Neutru Dezacord Dezacord
puternic
Înteleg misiunea si obiectivele
organizatiei unde lucrez
Consider că prin munca mea
contribui la realizarea obiectivelor
organizatiei unde lucrez
Sunt o parte importantă din
organizatie
2. Considerati că sunteti o parte importantă a organizatiei? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
Sunt anumite schimbări pe care le-ati sugera pentru a îmbunătăti această situatie?
3. Vă rugăm să spuneti cât de importante sunt următoarele mijloace de comunicare si de
transmitere a informatiei în interiorul organizatiei unde lucrati?
Foarte
important
Important Neutru Fără
importantă
Niciodată nu
este folosit
Întâlniri formale
Întâlniri informale
Telefon
Buletine informative pe
Anunturi la panouri
Modificări scrise
Intranet
85
Website
Altele:
4. Vă rugăm să spuneti cât de eficient sunt transmise procesele de comunicare:
Foarte
eficient Eficient Moderat Partial Deloc
Decizii ale conducerii
direct superioare
Decizii ale primarului
Initiative ale primăriei
Programe de instruire
Stiri externe
Stiri referitoare la personal
Altele:
5. Aveti sugestii pentru îmbunătătirea diseminării acestor informatii?
6. Vă sunt comunicate eficient deciziile care se iau în departamentul unde lucrati?
Da
Nu
7. După cât timp vă sunt comunicate deciziile primarului?
a. imediat
b. o zi
c. două zile
d. 3-5 zile
e. o săptămână
8. Sunteti capabil/ă să luati deciziile necesare pentru a vă desfăsura munca în mod eficient?
Dacă nu, explicati de ce?
Da
Nu
9. Sunteti consultat/ ă de către superiorul direct în luarea unor decizii?
86
Da
Nu
10. Dacă răspunsul este afirmativ, care a fost cea mai recent decizei pentru care vi s-a cerut
părerea?
11. Se acceptă ca subordonatii să ofere sugestii superiorului direct în departamentul dvs?
Da
Nu
12. Dacă răspunsul este afirmativ, care este cea mai recent sugestie sugerată de dvs sau de un
coleg pe care superiorul direct a luat-o în calcul?
13. Cât de des folositi următoarele modalităti de a comunica informatii între departamente?
zilnic săptămânal lunar rar niciodată
Întâliniri cu toti angajatii
Întâlniri inter-
departamentale
Mailul personal
Mailul de serviciu
Întâlniri formale
Întâlniri informale
Materiale print (scrisori,
buletine informative)
Telefon
Fax
Altele:
14. Cât de frecvent găsiti întelegere si ajutor în activitatea dvs. de la alte departamente?
1. foarte frecvent
2. niciodată
3. uneori
4. câteodată
5. adesea
87
6. întotdeauna
Care este departamentul cu care comunicati cel mai des în interes de serviciu?
Departamentul ______________________
16. Vă întâlniti cu colegii din acelasi departament în afara orelor de serviciu?
1. niciodată
2. uneori
3. câteodată
4. adesea
5. întotdeauna
17. Vă întâlniti cu colegii din alte departamente în afara orelor de serviciu?
1. niciodată
2. uneori
3. câteodată
4. adesea
5. întotdeauna
Numiti departamentul ____________________________
Date de identificare
Sex : 1. Bărbat ; 2. Femeie
Vârsta :
Studii: 1) liceale, 2) universitare
Departamentul..............
88