FORMELE COMUNICRII

FORMELE COMUNICRII COMUNICAREA IN INSTITUTIILE PUBLICE

ONEA ANDREI POROSCHIANU IONELASTOIAN OANA CRISTINA AP III

DESPRE COMUNICARE CE ESTE COMUNICAREA ?Definirea comunicarii :comunicarea reprezinta un proces de transmitere de informatii (informatia fiind privita ca un termen general referindu-se att la concepte, ct si la semne, simboluri etc.)comunicarea necesita cel putin doi poli (individ-individ, individ-grup etc.)Etimologic, termenul provine din limba latina, unde communis nseamna a fi n relatie cu, a pune de acord.Comunicarea are rolul de a pune n relatie sistemele (omul) cu mediul n care evolueaza.

PRINCIPALELE FORME ALE COMUNICARII

Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare:comunicare intrapersonala (comunicare cu sinele)comunicare interpersonala (cu altii)comunicare de masa (prin institutii specializate, cu adresabilitate generala)directa (fata n fata)indirecta (mediata)verbalanonverbalaparaverbalacomunicare incidentala (fara scop bine stabilit)comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale)comunicare instrumentala (cnd este urmarit un scop precis)comunicare omogena (om-om, animal-animal)comunicare heterogena (om-animal, om-masina)comunicare ascendenta (cu superiorii)comunicare descendenta (cu subalternii)

Dupa contextul spatial-temporal al mesajelorDupa instrumentele folositeDupa obiectivele comunicariiDupa interactiunea sistemelor care comunicaDupa pozitia n cadrul unei organizatii -comunicare orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale)

COMUNICARE VERBALA

Indivizii pot fi diferentiati prin:competenta lingvistica (capacitatea de a construi, traduce si identifica mesaje ntr-o limba;performanta lingvistica (capacitatea de a nsufleti termenii prin corelarea cu aptitudinile, atitudinile, conceptiile despre lume si viata, astfel nct sa fie obtinute efecte noi);

CLASIFICAREA STILURILOR DE COMUNICARE

stil neutrustil beletristicstil stiintificstil administrativstil publicisticstil managerial

COMUNICAREA IN INSTITUTIILE PUBLICE

Comunicarea publica se refera att la schimbul si mpartasirea de informatii de utilitate publica, ct si mentinerea liantului social.Comunicarea n institutii este un proces bilateral: el presupune att transmiterea ordinelor, informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica unindivid nvestit cu responsabilitatea de a lua decizii), ct si transmiterea deciziilor luate de la acest centru n alte parti ale institutiei..

Canalele de comunicaren institutiile publice pot fi de doua feluri: formale si informale.

Comunicarea institutionala este o comunicare din afara organizatiei prin care institutia din administratia publica urmareste sa-si ntareasca imaginea, sa atraga n jurul ei un climat de ncredere si simpatie din partea cetatenilor.

Prin nsasi natura ei, administratia publica depinde de comunicare:

comunicarea ntre diferitele niveluri ale administratiei publice;comunicarea pe acelasi nivel; comunicarea ntre administratie si executivul social; comunicarea ntre administratie si autoritatea politica; comunicarea n mediul social;

Formele principale prin care se concretizeaza comunicarea cu rol de promovare sunt :

publicitatea - prin mass-media sau prin propriile materiale publicitare; sponsorizarile - finantarea activitatilor culturale sau sportive;articole care prezinta organizatia n publicatiile de specialitate; organizarea de standuri la trguri si forumuri;

Comunicarea n institutiile publice se realizeaza prin:comunicarea orala (verbala) - de exemplu comunicarea dintre functionar si cetatean la ghiseu sau la biroucomunicarea scrisa

Bariere comunicationale:a)La nivelul emitatorului si al receptorului:starea emotionala a receptorului; rutina, care influenteaza receptivitatea;imaginea de sine a emitatorului si a receptorului si imaginea despre interlocutor; caracterizarea diferita a situatiei de comunicare de catre emitator si receptor; lipsa atentiei n receptarea mesajulu concluzii grabite asupra mesajului; lipsa de interes a receptorului fata de mes sentimentele si intentiile participantilor la situatia de comunicare.b)La nivel de limbaj:aceleasi cuvinte primesc sensuri diferite pentru persoane diferite, n special din cauza diferentelor n planul pregatirii si al experientdificultati de exprimare; exprimarea cu stngacie a mesajului de catre emitator;utilizarea de cuvinte sau expresii confuze.c)La nivelul contextului: context fizic necorespunzator (poluare fonica ridicata); suporti informationali necorespunzatori.

Functiile feed-back-ului sunturmatoarele :a)functia de control al ntelegerii, al receptarii n bune conditii a mesajului;b) functia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificultatile ntmpinate;c)functia de reglare sociala prin flexibilitatea rolurilor si functiilor ndeplinite de diversi actori, d)functia socio-afectiva: feed-back-ul creste siguranta interna si satisfactia actorilor.

COMUNICAREA INTERPERSONALA IN ADMINISTRATIA PUBLICA Fenomenul disonantei cognitive este foarte obisnuit n administratia publica. Astfel, cnd un grup se constituie pentru a discuta diferite probleme, constatam ca, de la sefii departamentelor, la ministere, la directori generali, la secretari de stat, etc, fiecare gaseste grupul unde unde ceilalti au aceeasi viziune asupra problemelor. Cand ntlnirea ncepe si membrii grupului si expun opiniile personale, ei aud propriile puncte de vedere prezentate n cuvinte diferite si pleaca ntariti n convingerile lor initiale, care sunt asemanatoare cu ale celorlalti.

COMUNICAREA INTRE INSTITUTIA PUBLICA SI CETATENIAutoritatile publice trebuie ca, prin ntreaga lor activitate, saurmareasca satisfacerea interesului general al populatiei, iar institutiile administratiei publice au obligatia sa se apropie de membrii colectivitatilor locale si sa mentina un contact permanent cu acestia.Comunicarii publice i revine rolul de a convinge, ca prin politicile institutionale realizate, precum si prin deciziile publice adoptate, seurmareste un interes general, obtinndu-se astfel adeziunea cetatenilor.Cetateanul trebuie sa fie informat cu privire la existenta si modul de functionare a serviciilor publice, trebuie ascultat cnd si exprima nemultumirea, trebuie sa-i fie luate n considerare dorintele sinevoile.

COMUNICAREA INTRE FUNCTIONAR SI CETATEANn procesul comunicarii, relatia functionar public-cetateni constituie substanta a actului de administratie publica. Functionarul public (emitatorul) si propune sa informeze, sa convinga, sa ndrume, sa capteze interesul, sa fie eficient, iar ceteanul (receptorul) se va stradui sa fie atent, sa nteleaga, sa retina. Comunicarea cu cetatenii se realizeaza prin: expuneri, activitati de informare, dezbateri, sesiuni de comunicari,, activitati cu caracter cultural-educativ, participare la concursuri

Parteneriatul interactiv functionar public-cetatean presupune circulatia informatiei n ambele sensuri. Dincolo de aspectele oficiale, institutionale, relatia functionar public-cetatean trebuie sa contina o anumita doza de informatii .

Comunicarea este absolut esentiala pentru o institutie. Este evident ca fara comunicare nu poate fi organizare, caci atunci nu exista posibilitatea ca grupul sa influenteze comportamentulindividului. Pe lnga aceasta, disponibilitatea anumitor tehnici de comunicare va determina, n mare parte, modul n care functiile de luare a deciziilor pot si trebuie distribuite n institutie. Din punct de vedere al legislatiei nvigoare, institutiilor publice le revine responsabilitatea informarii cetatenilor (informare exacta si simpla), a primirii lor n audienta si a consultarii acestora n problemele care-i privesc.

Bibliografie :

Alexandru Nedelea -Marketing n Administratia PublicaV. A. Munteanu -Marketing public, Ed.Sedcom Libris,Iasi, 2006

I . Chiru -Comunicare interpersonala, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2003Lucica Matei- Management public

Petca Ioan Comunicarea n conducere materiale documentare, Bucureti, 1992