Post on 05-Aug-2015
transcript
Teorii asupra emotiilor
{Sue orrell}
Daca starea fiziologica in care ne aflam ne poate influenta atat de mult sentimentele, se naste
curiozitatea de a sti ce procese au loc atunci cand simtim o emotie. Este adevarat ca simtim ceva
pur psihologic, modificarile fiziologice corelate fiind intamplatoare? Sau recunoastem
inconstient starea fiziologica in care se afla organismul nostru si ii atribuim sentimente in functie
de evenimentele in curs?
Teoria James-Lange asupra emotiei
Multi psihologi au cautat raspunsul la aceasta intrebare si au elaborat teorii pentru a explica
fenomenele care au loc. Una dintre primele teorii este cunoscuta sub denumirea de teoria James-
Lange asupra emotiei, deoarece a fost elaborata independent de catre William James si Carl
Lange, la sfarsitul secolului trecut. James (1890) sustinea ca fenomenul care are loc atunci cand
simtim o emotie, cum ar fi teama, sau furia, sau tristetea, consta in perceptia inconstienta a
modificarilor fiziologice care au loc in organism. De exemplu, daca aveti o experienta care va
exprima spaima (exemplul dat de el a fost impiedicarea in timpul coborarii scarilor), reactionati
aproape din reflex, apucand rapid balustrada inainte de a cadea, de exemplu. Dar imediat ce va
dati seama ca inima incepe sa bata mai repede, se produce reactia de panica. James sustinea ca
nu evenimentul in sine ne face sa ne simtim inspaimantati, ci ca teama noastra provine din
modificarile fiziologice care iau nastere ca urmare a acestui eveniment. Fara aceste reactii
fiziologice, nu am simti nicio emotie. Cu alte cuvinte, teoria James-Lange afirma ca emotia pe
care o resimtim provine din perceptia starii fiziologice a organismului. Un citat celebru al lui
James in legatura cu aceasta teorie este: “Nu ne plangem ca suferim; suferim pentru ca ne
plangem”. Mai intai au loc modificarile fiziologice, iar emotia pe care o resimtim vine ca rezultat
al interpretarii de catre creier a acestor modificari fiziologice.
Teoria James-Lange asupra emotiei
stimul care produce emotia
raspuns fiziologic emotie
Teoria lui Cannon asupra emotiei
Nu toti psihologii au fost de acord cu aceasta idee. Interesant, Walter Cannon, care a descoperit
reactia de “lupta sau fuga”, a elaborat o teorie complte diferita asupra modului in care iau nastere
emotiile. Teoria Cannon-Bard afirma ca emotia pe care o avem – si reactia fiziologica care are
loc sunt complet distincte si independente intre ele. Desi Cannon a investigat aceste modificari
fiziologice, el credea ca mintea si corpul sunt complet separate si ca starea organismului nu
influenteaza in niciun fel psihicul. Acest tip de abordare este cunoscut sub denumirea de
dualism, deoarece aspectele psihologice si fiziologice ale emotiei sunt vazute separat.
Teoria Cannon-Bard asupra emotiei
Atat teoria James-Lange, cat si teoria Cannon-Bard constituie puncte de vedere extremiste: una
afirma ca sentimentele sunt in intregime un produs al fiziologiei, iar cealalta sustine ca
sentimentele nu au nicio legatura cu fiziologia. Majoritatea psihologilor moderni considera ca
raspunsul se afla undeva, intre cele doua extreme, considerandu-l o interactiune intre aspectele
psihologice ale emotiilor si cele fiziologice. De asemenea, el considera ca mediul social si
experientele anterioare contribuie la starea emotionala: prima data cand suna soneria noaptea,
sunteti curios si, poate, putin ingrijorat, in cazul undei urgente serioase, dar daca acest lucru se
repeta timp de cateva luni, in fiecare noapte, este posibil sa simtiti o emotie foarte diferita cand
auziti din nou soneria – fie furie, fie iritare, fie o teama mult mai puternica! In acest caz,
experienta anterioara determina o reactie foarte diferita la acelasi stimul – sunetul unei sonerii.
Deci se pare ca exista destul de multe lucruri care ne pot influenta starile emotionale si
majoritatea abordarilor moderne se bazeaza pe aceasta idee de interactionism, care accentueaza
faptul ca toate aceste aspecte trebuie sa aiba loc simultan pentru a produce un efect.
stimulul care produce emotia
raspuns fiziologic
emotie
Teoria lui Schachter asupra emotiei
In 1964, Schachter a elaborat o teorie asupra emotiei, care pare sa exprime foarte clar relatia intre
factorii fiziologici si cei psihologici. El a sugerat ca emotia pe care o simtim provine din doua
surse principale: modificarile fiziologice pe care le suportam si interpretarea pe care o dam
evenimentelor ce se petrec in jurul nostru. Astfel de factori sociali si cognitivi joaca un rogl
foarte important in emotie, in sensul ca modalitatea in care interpretam modificarile fiziologice
care ni se intampla este de esentiala importanta. Teoria lui Schachter este diferita atat de teoria
James-Lange, cat si de teoria Cannon-Bard si este un exemplu de abordare “interactionista” in
psihologia fiziologica.
Teoria lui Schachter si a lui Singer a emotiei
tip
intensitate
{Cornel Harnaveanu}
influente sociale si ambientale, expectante etc
sentimente de emotie
stimul care produce emotia
raspuns fiziologic
d. Teoria feedback - ului facial(Tomkins)Dispoziţiile emoţ
ionale ale oamenilor pot fi evaluate în funcţie de expresia facială
a acestora.Putem recunoaşte expresia facială
a unei persoaneşi pe baza ei săspunem care este emoţ
ia pe careaceasta o tr ăieşte. Aceastăabilitate apare
şi la triburile care nu au contacte cu mass media sau culturileoccidentale. În general,
oamenii au aceleaşi expresii faciale pentru exprimarea emoţ
iilor. Se consider ăcăexistăcinci expresii faciale
universale: bucuria, furia, dezgustul, tristeţeaşi frica. Mulţ
i consider ăcăaceste expresii sunt înnăscute, adic
ăexistăo organizare predeterminatăpentru activarea anumitor mu
şchi faciali în timpul unei tr ăiri emoţionale. Cu toate c
ăsunt înnăscute expresiile emoţionale pot ficontrolate. De exemplu,
oamenii se pot abţine sărâdăîntr-o situa
ţie amuzantăîn care momentul nueste potrivit pentru o astfel de
manifestare.Evaluarea stărilor emoţionale se bazează
şi pe posturaşi mişcă
rile corpului. Observareaposturiişi mişcă
rilor corpului ajutăla interpretarea expresiei faciale.Cercetă
torii s-au întrebat dacăfeedback-ul transmis de propria noastr ăexpresie ne ajut
ăsăştim ce emoţie tr ă
im. Tomkins, consider ăcăacest feedback este un precursor
muscular al emoţiei. Lafel ca Jamesşi Lange, el crede că
diferitele acţiuni musculare preced apariţia diferitelor emoţ
ii. Pentruverificarea teoriei s-a cerut subiecţilor săproduc
ădiferite expresii faciale atunci când realizau diferitesarcini. Apoi subiecţii relatau tr
ăirile emoţionale pe care l-au avut. Scopul era de a verifica dacă
expresiile faciale modificate deliberat influenţeazăstarea emo
ţională. Rezultatele au fostneconcludente.Mai târziu, Paul Ekman
(1983) a examinat care sunt muşchi implicaţi înş
ase expresii facialeuniversale (surpriză, dezgust, supărare, furie, frică
, bucurie). Au fost măsurate modificările fiziologiceasociate fiecă
rei expresii (ritmul cardiac, temperatura mâinilor). Subiecţilor nu li s-a cerut să
producăo anumit
ăexpresie emoţională
, ci li s-a indicat doar care muşchi trebuie contractaţi. Subiecţ
ilor din grupulde control li s-a cerut săcontracte muşchii faciali care nu erau implica
ţi în expresia facialăa uneianumite emoţii. Rezultatele au eviden
ţiat faptul cănu numai construirea unei expresii faciale a dus lamodifică
ri fiziologice, cişi tipurile de modificări fiziologice asociate celor ş
ase expresii faciale eraudiferite unele de altele.Pentru a verifica dacăstă
rile fiziologice distincte, create de expresiile faciale, sunt asociateemoţiilor Ekman a cerut subiec
ţilor săevoce experienţe emoţ
ionale legate de celeşase emoţii. Deexemplu, un subiect trebuia să
se gândeascăla ceva foarte tristşi apoi să
evalueze cât de trist se simtepe o scalăcu opt trepte. Experienţele evocateş
i evaluate la un nivel ridicat au creat aceleaşi modificărifiziologice caş
i expresiile faciale.Aceste date susţin teoria lui Jamesşi Lange pentru c
ă:◊
diferite reacţii musculareşi viscerale duc la apari
ţia diferitelor emoţii;◊
emoţ
iile sunt create de reacţii musculare care apar înainte de emoţia însăş
i.În acelaşi timp aceste cercetări sugereazămodificarea teoriei
cognitive a emoţiei. Cogniţiaeste importantă
, dar nu putem spune căcogniţia este necesar ăînainte de apari
ţia emoţiei. Uniicercetători consider ăc
ăîn multe situaţii emoţiile sun separate de gândurile noastre. Din
acest punct devedere informaţia senzorialăeste orientată
direct spre circuitele neuronale care duc la apariţia emoţiei.Alţ
ii, cred căemoţiile nu pot exista înainte ca procesele mentale sau
activitatea cognitivăsăapar ăpentru a ajuta la
interpretarea senzaţiilor şi la stabilirea semnificaţiei acestora
şi apoi este generatăstarea emoţională
.
e. Teoria evoluţionistă a emoţiilor (Plutchik)Deşi multe dintre comportamentele emoţionale sunt rezultat al învăţăriişi proceselor cognitive,unele dintre acestea sunt înnăscute. Aceastăafirmaţie este susţinutăde faptul căexistă expresii facileşi reacţii emoţionale care apar la toţi membrii speciei umane, precumşi de apariţia unor expresii facilesimilare celor umane la alte specii de animale. Apariţia expresiile emoţionaleşi la alte specii de animaleeste justificatăde faptul căacestea ajutăprobabil la supravieţuirea speciilor respective. În acest sensemoţiile existăpentru căservesc unei anumite funcţii.Plutchik (1980) considerăcăemoţiile sunt pattern-uri comportamentele înnăscute, ele avândfuncţii importanteşi putând fi modificate pe parcursul experienţei. Autorul defineşte emoţia ca “osuccesiune complexăde evenimente, care conţine elemente de înţelegere cognitivă, sentimente,impulsuri spre acţiuneşi comportamente direct observabile.” Autorul consideră căanumite emoţii suntfundamentale sau primare, celelalte tipuri de emoţii fiind o combinare a emoţiilor primare. Existăoptemoţii primare: tristeţe, frică, surpriză, furie, dezgust, bucurie, anticipareşi acceptare (sub forma receptivităţii sexuale). Aceste emoţii apar într-o mare varietate de situaţiişi indiferent de tipul depersonalitate.Teoria lui Plutchik nu se refer ădoar la aspectele comportamentale ale emoţiilor, cişi la cele funcţionale, care ajutăorganismul să supravieţuiască. Fiecare dintre cele opt emoţii de bazăsunt funcţionale, adicăservesc unui scop, acesta fiind motivul pentru care ele au fost selectate în procesulde evoluţie. De exemplu, emoţia de frică
are funcţia de protecţie a organismului.În concepţia lui Plutchik emoţia are cinci componente: un eveniment-stimul, cogniţia evenimentului, evaluarea sentimentului, un comportament ghidat de mecanisme înnăscuteşi bazat pe evaluareşi funcţia la care serveşte comportamentul. Acest model explicativ se deosebeşte de teoria lui James-Lange. Aceştia argumenteazăcăun animal fuge atunci când îi este frică, Plutchik însăconsider ăcăun animal fuge nu pentru căîi este fricăci pentru a se proteja (acesta fiind valoarea sau funcţia emoţiei). Aceastăteorie se asemănăcu cea a lui Schachter prin faptul căemoţia apare dupăce a fost făcutăevaluarea cognitivă. Totuşi, în teoria luiPlutchik emoţia nu se bazeazădoar pe evaluarea cognitivă, ci implicăşi mecanisme fiziologice înnăscute care ghideazăcomportamentul spre un anumit scop.