Rolul teoriei în asistenţa socială Ce este teoria? Teoria: = formulare abstractă elaborată ca reflectare a realităţii; = un set de concepte şi formulări care prezintă o viziune organizată asupra realităţii. A teoretiza: = a ordona = a sistematiza rezultatele primare ale activităţii de cunoaştere = a integra teoriile parţiale în teorii cu grad mai mare de generalitate Teoria în asi stenţa soc ial ă ia în consi der are cons trucţ ia rea lit ăţ ii din pers pe cti va : clientului, asistentului social, mediului. Funcţiile teoriei în asistenţa socială: 1. Orie ntati vă → teoria ghidează activitatea asistenţilor sociali, îi spune ce să caute, unde să caute, ce să înregistreze, cum să ierarhizeze, care sunt criteriile de stabilire a priorităţilor. 2. Cognitivă→ descriptivă şi eplicativă !asistentul social descrie, apoi eplică realităţile sociale pentru a putea acţiona eficient asupra lor" 3. Critică → în raport cu practica 4. Pr os pe ct iv ă ş i pr evi zi onal ă → identific are a con sec inţ elo r şi evo luţ iilor ult eri oar e ale clienţilor şi situaţiilor sociale 5. Ac ţ io nal ist ă şi tran sformatoa re !#f. $asile %iftode" Tipuri de teorii: TIPUL TEORIEI TEORIA FORAL! TEORIA I"FORAL! &eorii despre ce esteasistenţa socială 'ef ine sc natura şi scopulunăstării !e. pa tol ogi a pe rso nal ă, reforma liberală, marismul, feminismul" $ a lori mo ra le, po li ti ce, cu lturale ca re ghidea z ă practicienii în definirea funcţiilor asistenţei sociale &eorii despre cum se face asistenţa socială &eorii alepracticii !e. managementul de caz, terapia de familie, grupul de lucru" &e oriile deriv ate indu ctiv ş i din pr actica nescris ă, construite pe eperienţă &eorii despre lumea clienţilor&eorii din ştiinţele sociale şi !ate empirice !e. des pre per sonalitate, maria(, familie, rasă, clasă, generaţie" )racticienii folosesc epe rienţ a şi ment alităţile cu lturale ge ne rale !e . familia ca instituţie, co mpo rta men tul nor mal , paternitate bună " !*ursa: %alcom )a+ne, p. -" "iferite tipuri !e r elaţii #ntre teorie şi prac tică $i puri Oiecţii Ar gumente #mpotriva oiecţiilor. &e or ii le ge ner ale ale &eori ile pe rsist ă dato ri t ă &e ori il e pot fi utili zat e
= formulare abstractă elaborată ca reflectare a realităţii;= un set de concepte şi formulări care prezintă o viziune organizată asupra realităţii.
A teoretiza:= a ordona= a sistematiza rezultatele primare ale activităţii de cunoaştere= a integra teoriile parţiale în teorii cu grad mai mare de generalitate
Teoria în asistenţa socială ia în considerare construcţia realităţii din perspectiva:clientului, asistentului social, mediului.
Funcţiile teoriei în asistenţa socială:1. Orientativă → teoria ghidează activitatea asistenţilor sociali, îi spune ce să caute, unde să
caute, ce să înregistreze, cum să ierarhizeze, care sunt criteriile de stabilire a priorităţilor.2. Cognitivă → descriptivă şi eplicativă !asistentul social descrie, apoi eplică realităţile
sociale pentru a putea acţiona eficient asupra lor"3. Critică → în raport cu practica4. Prospectivă şi previzională → identificarea consecinţelor şi evoluţiilor ulterioare ale
clienţilor şi situaţiilor sociale5. Acţionalistă şi transformatoare !#f. $asile %iftode"
Tipuri de teorii:
TIPUL TEORIEI TEORIA FORAL! TEORIA I"FORAL!
&eorii desprece este asistenţa socială
'efinesc natura şi scopul unăstării !e. patologia personală,reforma liberală,marismul, feminismul"
$alori morale, politice,culturale care ghidează
practicienii în definireafuncţiilor asistenţei sociale
&eorii desprecum se face asistenţasocială
&eorii ale practicii
!e. managementul de caz,
terapia de familie, grupulde lucru"
&eoriile derivate inductivşi din practica nescrisă,construite pe eperienţă
&eorii desprelumea clienţilor
&eorii din ştiinţele socialeşi !ate empirice
!e. despre personalitate,maria(, familie, rasă, clasă,generaţie"
)racticienii folosesceperienţa şi mentalităţileculturale generale !e.familia ca instituţie,comportamentul normal,
paternitate bună"!*ursa: %alcom )a+ne, p. -"
"iferite tipuri !e relaţii #ntre teorie şi practică
$ipuri Oiecţii Argumente #mpotrivaoiecţiilor
. &eoriile generale ale &eoriile persistă datorită &eoriile pot fi utilizate
comportamentului sauvieţii sociale carecontribuire al /* suntutilizate la producereateoriilor practicii şi
practicile eistente sunttestate pentru a vedea dacăse potrivesc cu teoria; dacă
nu, este adaptată; dacăteoria totuşi dă greş,eperienţa practică odiscreditează sau oforţează să se schimbe.
suportului academic c0nd practicienii le consideră prea greu de aplicat.
pentru a stimuladezbaterile şi pentruclaritatea didactică, şi nueste nevoie să fieaplicabile; ele pot fi dea(utor oferind diferite
puncte de vedere asupralucrurilor, mai degrabă
dec0t o îndrumare înacţiune; teoriile nu pot fiuniversal aplicabile, dar
pot fi de folos unor practicieni 1 oponenţii potsă nu le utilizeze, dec0t să
(ustifice respingereateoriei.
2. &eoriile generale sunt proiectate să producă prescripţii practice
testabile după metodeştiinţifice; teoriile care nu
produc prescripţii testabilesunt respinse; acelea careeşuează la testare suntrespinse.
3nii asistenţi sociali !înconformitate cu
pozitiviştii" acceptă teoriile
fără validare empirică.
&estarea empirică poate fidificilă cu fiinţele umane,şi acţiunea poate necesita
ca o teorie netestată să deao îndrumare utilă; oameniinu sunt de acord asuprafelurilor de doveziacceptabile 1 pozitiviştii
pot fi prea stricţi.. &eoria este un proces alanchetei şi dezbaterii încare propunerile pentruacţiune sunt testate învederea acumulării deeperienţă şi idei.
'uce la cicluri derespingere a fundamentelor ideologice mai degrabădec0t la clarificare; duce laacceptarea ideilor îndezbatere fără oricevalidare empirică.
&eoria despre practică estetotdeauna neterminată, nueste o certitudine finală,aşa că o perioadă dedezbatere poate fi realistă;în cele din urmă aceastăabordare permite
practicienilor să ia parte ladezvoltarea teoriei, dec0tsă preia pur şi simplu teorii
pe care să le utilizeze..4. &eoria este o serie degeneralizări bazate peacumulările practicii,eperienţă care articulează
şi conceptualizează.
5ste improbabil să aibăcredibilitatea publicului
pentru că nu este testatăştiinţific.
)ublicul preferă ca teoriasă fie testată mai degrabăde eperienţă dec0t prineperiment.
6. &eoria provine dintr7ovarietate de surse careoferă modele practicii, dar acţiunea conform unor asemenea modele estemodificată sau limitată deconstr0ngeri politice şiorganizaţionale.
'uce la o prea rapidăacceptare a constr0ngerilor care pot fi impuse in(ustclienţilor; dificultatea de adecide c0nd constr0ngerile
pot trebuie aplicate şi c0ndtrebuie respinse.
#onstr0ngerile sunt reale şicer să fie incluse în teoriedacă acest lucru este util
practicii.
8. &eoria se dezvoltă peeperienţa practică, dar
este testată şi schimbată decercetarea empirică şidezbaterile intelectuale.
&eoriile derivate din practică pot fi tari la
testare; ele pot fi utilizatedeci şi fără a fi testate.
/ceastă abordare permite practicienilor implicarea în
dezvoltarea teoriei; desigur că activitatea academicăeste dezvoltată pe baze
CATE#ORII $E TEORII Psi(o!inamiceCognitiv)comportamentale$erapii !e familie$eorii ale crizeiCentrate pe sarcină
$eorii ale sistemelor $eorii psi(o)sociale * ale rolului "ezvoltare socială$eorii ale grupului
Aor!ării umaniste şi e+istenţialiste$eorii ra!icale$eorii anti)rasiste * anti)!iscriminatorii
,mputernicire şi a!vocac-
)erspective teoretice în asistenţa socială
%& Perspecti'a re(le)i' * terapeutică #entrare pe bunăstarea clientului !persoană, grup, comunitate", prin
promovarea şi facilitarea creşterii şi dezvoltării individuale. *cop 1 empo9erment, schimbare, dezvoltare 5. teoriile umaniste, abordarea eistenţialistă, teoriile psihosociale, modelul
intervenţiei în situaţie de criză
+& Perspecti'a socialist * colecti'istă #entrare pe societate ca şi cadru de cooperare şi spri(in reciproc. *cop 1 crearea unor relaţii egalitare prin abordarea şi restructurarea relaţiilor de
organizaţionalautorizează acţiunea deasistenţă socială îna(utorarea societăţii şilimitează şidirecţioneazăactivitatea de /* înacord cu scopuriledefinite de societate.
evoia /sistentul socialidentifică şi lucrează
cu acei clienţi epuşisau speciali.
olul asistentului socialîn evaluarea nevoii: poate
da sau refuza accesul laservicii, la resurselealocate sau raţionalizate.
/sistentul socialdefineşte şi răspunde
nevoilor de a(utor alesocietăţii, asigur0ndacele resurse efectivutilizate.
,ntreţinereainstituţiilor
sociale
/sistentul sociala(ută clienţii să
participe lastructurile socialecare le dau suport şiîmplinire.
/sistentul social (oacăun rol important înîntreţinerea instituţiilor sociale care genereazăstabilitatea şicontinuitatea pentruoameni în societate
A!vocac- /sistentul sociala(ută oamenii sădob0ndească putere
personală pentru a7şiatinge scopurile lor în viaţă
/sistentul social trebuiesă construiască structurile
pentru ca clienţii săcoopereze la satisfacereanevoilor
/sistentul socialmilitează pentrunevoile clienţilor înagenţii şi schimbarea
politicii
!*ursa: %alcom )a+ne , p. 2-<"
#um pot asistenţii sociali să găsească o cale în prin această compleitate a g0ndirii teoretice5istă trei abordări pentru acest obiectiv:
> utilizarea teoriilor pentru a se întreba, clarifica şi critica unele pe altele.> utilizarea selectivă a teoriilor;> utilizarea teoriilor împreună pentru a se modifica unele pe altele.
Procesul de cristalizare a .azei teoretice în Asistenţa /ocială
%& In'esti0area7 asistentul social era considerat un culegător de fapte, un investigator +& Psi1analiza7 singura teorie folosită era psihanaliza, accentul se mută de la practic şi material, la
psihologic şi terapeutic
,& 2coala de dia0noză 3i (uncţionalis-7 capătă importanţă în anii ?< odată cu accentul pus pe relaţia cu beneficiarul.7 a(utorul constă în a construi o relaţie cu clientul7 /s. *ocială funcţionalistă vede /sistenţa *ocială ca un proces de interacţiune între clienţi şi
asistenţii sociali, nu o suită de acte şi proceduri; se pune accent pe aici şi acum, pedezvoltarea personalităţii.
@n şcoala de diagnoză bazată pe psihologia freudiană psihanalistă, accentul cade pe asistentulsocial; el hotărăşte ce e de făcut.
@n şcoala funcţionalistă centrul de greutate al procesului de schimbare devine persoana asistată,clientul; asistentul social doar încura(ează potenţialul de dezvoltare al clientului.
4& Ac1iziţionarea
7 în anii?8<, sunt achiziţionate un nr. mare de teorii pe care asistenţii sociali le abordau înmod nesistematic.5& In'entarierea7 spre sf0rşitul anilor ?8<7 se fac liste, evaluări ale eficienţei teoriilor 7 apar noi teorii8. /copul co-un 3i uni(icarea teoriilor7 teoriile /sistenţei *ociale aveau un scop comun: Afuncţionarea socialăB !individul să
funcţioneze acceptabil, corespunzător în societate"7 în anii ?C< se încearcă abordări unitare ale /sistenţei *ociale care identifică concepte,
priceperi, deprinderi ale asistentului social, discuta despre esenţa /sistenţei *ociale.
7 era la modă atunci, Ateoria sistemelorB; apar teorii radicale !cele ale conflictului =teoriaDsociologia maristă".
7 revin abordările centrate pe clientDpersoană6& Clasi(icarea teoriilor7 apar autori ce vor să pună ordine în ele7 Eeonard în ?C6 face o clasificare, utilizează conceptul de paradigmă !model"7 )aradigma lui Eeonard prezintă de fapt două dezbateri:
Fbiectiv 1 *ubiectivFrdine 7 #onflict
7 'ezbaterea Fbiectiv 1 *ubiectiv@ncearcă să stabilească în ce mod pot fi înţeleşi oamenii:#a obiecte ale căror comportamente pot fi determinate#a subiecte cu respect de sine, responsabile pentru acţiunile proprii
7 'ezbaterea Frdine 1 #onflict@ncearcă să clarifice în ce mod este mai bine să fie eaminată societatea:#a fenomen stabil cu ordine proprie#a o entitate fragmentară, dominată de conflicte
&eoria psihodinamică îşi are rădăcinile în opera lui *igmund reud şi în credinţa că problemele curente au legătură cu traumele din copilărie sau cu provocările dezvoltării. /cesteteorii subliniază insight7ul şi schimbarea personalităţii. 3nele abordări psihodinamice mai recente,
precum terapia psihodinamică scurtă subliniază insightul, dar mută accentul pe problemele curente.7 se bazează pe opera lui *igmund reud şi al continuatorilor săi
7 se numeşte psihodinamică pentru că subliniază provenienţa comportamentului din mişcărileşi interacţiunile din mintea oamenilor;7 5ste o abordare centrată pe trecut, în care relaţia persoană asistată7asistent social este una
inegala, asistentul social fiind epertul şi deţinătorul puterii în relaţie.7 subliniază modul în care mintea stimulează comportamentul iar mintea şi comportamentul
sunt influenţate şi influenţează persoanele din mediul lor social.7 5ste în acelaşi timp:
. &eorie a dezvoltării umane.2. &eorie a personalităţii şi psihologiei anormale. &erapie sau o teorie a tratamentului
Idei de .ază:. )rincipiul determinismul psihic ,n funcţionarea mentală nimic nu se petrece la #ntmplare% ci este !eterminat !e forţeinterioare% inconştiente.B!*igmund reud" #omportamentul derivă din procesele g0ndirii, maidegrabă dec0t din situaţia eterioară.2. Gnconştientul 1 unele g0nduri şi acţiuni mentale sunt ascunse conştiinţei noastre
Psi1analiza * teorie a personalităţii
7 personalitatea implică trei instanţe ale psihicului uman care interacţionează şi suntinterdependente
. *inele = cea mai primitivă instanţă a psihicului uman, e cea mai inconştientă. *ediulinstanţelor primare; cere satisfacerea acestor instincte.
2. 5go7ulD5ul = produsul eperienţei şi raţiunii, instanţa eecutivăDmediază între G' şisuperego,între cerinţele instinctuale şi cele impuse de superego
. *uperego = e cenzorul psihicului uman şi e produs al eperienţei interpersonale.7 cuprinde: 1 conştiinţa !organul interdictiv: AHu trebuie să...B" 1 eul ideal !e sediul valorilor imperativelor etice, morale: A&rebuie să...B"
3na dintre caracteristicile personalităţii este modul în care egoul rezolvă conflictele. Hevoiaego7ului şi superego7ului de a controla id7ul datorită responsabilităţii sociale, creează conflicte dincare rezultă anietate. 5go7ul înfruntă anietatea prin mecanisme defensive.
ecanismele !efensive 7 sunt acele mecanisme ale ego7ului, declanşate pentru prote(area individului de
anietate, prin reţinerea impulsurilor intolerabile sau inacceptabile în afara c0mpuluiconştiinţei.
7 operează inconştient, sunt manifestări normale, universale ale psihicului uman7 au potenţial de patologizare7 în situaţii de criză, de boală, se prăbuşesc duc0nd la deteriorare psihică sau boală
psihică
Repri-area este acel mecanism defensiv care constă în păstrarea g0ndurilor şi sentimentelor nedorite în afara c0mpului conştiinţei.
7 0eprimare primară ) păstrarea în inconştient a unor g0nduri, sentimenteniciodată conştientizate;
7 0eprimare secun!ară ) păstrarea în inconştient a unor g0nduri, sentimente niciodată
conştientizate;Proiecţia 1 atribuirea unor g0nduri şi sentimente proprii, dar inacceptabile altor persoane în modinconştient
Re0resia 1 întoarcerea la un stadiu anterior de dezvoltare psihologică, la un comportamentanterior, pentru a evita anietatea creată de condiţiile prezenteIntroiecţia 1 preluarea în sine a altei personalităţi în mod psihologic pentru a evita eprimareadirectă a emoţiilor puternice. *inele se asociază cu sau se substituie obiectului acestor emoţii.Re'ersul 1 eprimarea opusului unor sentimente sau g0nduri inacceptabile/u.li-area 1 să converteşti eprimării impulsurilor ce conduc spre un scop discutabil în atitudini,comportamente acceptate social. 5ste cel mai matur mecanism defensiv.Intelectualizarea 1 evitarea eprimării directe a unor sentimente, g0nduri inacceptabile în
favoarea eplorării lor ideatice.Raţionalizarea 1 elaborarea unor motivaţii pentru (ustificarea acelor idei, sentimente, acţiuni acăror motivaţie reală e inacceptabilă."e0area 1 neacceptarea unor aspecte importante ale realităţii, chiar şi atunci c0nd sunt perceputeîn mod conştient./o-atizarea 1 impulsurile intolerabile sau conflictele sunt transformate în simptome fizice.Idealizarea 1 suprevaluarea unor persoane, locuri, activităţi în mod nerealist. )rote(ează împotrivaanietăţii asociate cu sentimente agresive sau competitive faţă de persoana iubită sau temută.Co-pensarea 1 încercarea de a compensa ceea ce percepem ca deficienţă.Ascetis-ul 1 renunţarea la anumite plăceri, motivată moral pentru a evita anietatea şi conflictulasociate gratificării intelectului.
Altruis-ul 1 obţinerea satisfacţiei prin sacrificarea de sine. /cţionează defensiv c0nd serveşteconfruntării cu anumite sentimente inacceptabile sau stări conflictuale.
Psi1analiza ca teorie a dez'oltării
#onform teoriei freudiene:7 în copilărie sunt parcurse anumite stadii de dezvoltare;7 anumite nevoi creează o tensiune numită lii!o7 această tensiune furnizează energia de a acţiona în vederea satisfacerii
nevoilor.7 iecare stadiu al dezvoltării psihoseuale este guvernat de o anumită nevoie:
7 /tadiul oral: în care nevoia ce guvernează este foamea7 /tadiul anal: nevoia este ecreţia7 /tadiul (alic: apare nevoia de identificare cu părintele de acelaşi se7 /tadiul oedipian: copiii se simt atraşi de părinţii de se opus; fapt ce generează rivalitate
cu părintele de acelaşi se7 /tadiul latent: apar modalităţi de rezolvare ale compleului oedipian7 /tadiul 0enital !pubertatea": apar primele modificări cu caracter seual, căutarea unei
identităţi
Tul.urările de caracter:%
7 apar în cazul blocării în stadiile inferioare de dezvoltare;7 sunt caracterizate de imaturitate afectivă.
Terapia psi1analitică
)resupune descoperirea traumelor din copilărie; /sistenţii sociali se referă în general la modul în care reziduurile emoţionale din
relaţiile şi eperienţele trecute afectează comportamentul prezent, în special relaţiileinterpersonale
#oncepte terapeutice în modelul psihanalitic /sociaţii libere
'eşi dezvoltate separat, teoriile cognitive şi cele comportamentale sunt în generalconsiderate parte a aceleiaşi categorii largi, deoarece, în practică, cele mai multe intervenţiicomportamentale au o componentă cognitivă, şi cele mai multe intervenţii cognitive au şi ocomponentă comportamentală. @n contrast cu perspectiva psihodinamică, teoriile cognitiv
comportamentale se concentrează pe prezent pentru a schimba comportamentul viitor şi nu petrecut, deşi recunosc faptul că problemele curente de la nivelul g0ndirii sau comportamentuluiadesea au rădăcini în trecut. elaţia cu beneficiarul astăzi este considerată un factor terapeutic, lafel ca în abordările umaniste, deşi în scrierile originale ale lui /lbert 5llis şi /aron KecL relaţiaterapeutică este descrisă mai mult ca una de tip profesor 1 student, o relaţie în care terapeutul îlînvaţă pe cel asistat despre modelele sale de g0ndire şi comportament. ! Moseph Nalsh, 2<<-"
Psi(ologia comportamentalistă separă mintea de comportament. #omportamentul vinedintr7un proces care se petrece în mintea noastră. &eoria învăţării nu neagă acest lucru, dar argumentează că nu se poate ştii ce se poate înt0mpla în minte. )utem studia şi influenţa doar comportamentul. Hoi învăţăm cele mai multe comportamente, cu ecepţia unor reflee înnăscute!necondiţionate".
)utem să învăţăm noi comportamente, dar şi să restructurăm, să înlocuim comportamenteeistente care ne cauzează probleme.
$eoria #nvăţării sociale !de la psihologul Kandura" dezvoltă ideea că mare parte a învăţăriieste obţinută prin percepţii şi prin reflectarea asupra propriei eperienţe: oamenii învaţă de copiindeemplul altora. &erapia a(ută eager0nd acest proces.$erapia cognitivă este dezvoltată din cea comportamentală şi încearcă să corecteze înţelegereagreşită astfel înc0t comportamentul nostru să fie o reacţie adecvată la mediu. #omportamentul esteafectat de percepţia sau interpretarea mediului în procesul învăţării. #omportamentul inadecvat sedatorează percepţiei sau interpretării greşite. 'iferite abordări din această perspectivă teoretică
privesc g0ndirea deformată despre noi înşine, despre viaţa noastră, despre viitorul nostru.#aracteristicile abordării cognitiv comportamentale:
/ adus nou în asistenţa socială claritatea scopurilor şi metodelor.)resupune o analiză clară şi o descriere a problemelor bazate pe observaţia directă.actorii care influenţează comportamentul sunt factori de schimbare în situaţii date.esursele clientului sunt descoperite şi utilizate.*unt incluse persoane importante pentru client; intervenţia e bazată pe cercetare.%onitorizarea procesului se face prin măsuri obiective şi subiective, compar0nddatele prezente cu cele de dinaintea intervenţiei./ccentul cade pe rezultate.#lienţii sunt a(utaţi să utilizeze schimbările de comportament în mai multe situaţii!generalizare" şi să le menţină şi după încetarea intervenţiei.#omportamentele sunt observabile, măsurabile şi descrise în termeni concreţi.*copurile se stabilesc împreună cu clienţii, problemele sunt împărţite în părţi maimici identific0ndu7se mai multe comportamente.Gntervenţia se face pe paşi mici, e limitată în timp, centrată pe problemă.
necondiţionate. 3nele comportamente sunt incompatibile cu altele. !de eemplu: anietate 1 relaare"
#ondiţionarea inversă înseamnă a asocia răspunsuri dezirabile la stimuli particulari încompetiţie cu răspunsurile indezirabile.
'esensibilizarea sistematică reprezintă o tehnică de condiţionare foarte des utilizată înaceastă abordare7
2. #ondiţionarea operantă;
Fmul acţionează asupra mediului prin comportament; recompensa şi pedeapsa sunt reacţii alemediului astfel înc0t, comportamentul să nu se mai repete sau să se repete.3tilizează paradigma /K#:
/sistentul social controlează posibilităţile care afectează relaţia dintre K şi #, întărind sauslăbind comportamentul prin recompensă şi pedeapsă.
. @nvăţarea socială:#el mai important proces de învăţare este modelarea, ce are următoarele etape:a" demonstraţia !cineva face ceva în faţa cuiva atent"
b" observatorul îşi formează o idee în minte despre cum se facec" observatorul identifică circumstanţele în care comportamentul se înt0mplă şi consecinţele
acestuiad" pus într7o situaţie similară, observatorul repetă comportamentul conform ideiiD reprezentării
formate
4. &erapia cognitivă:a" abilităţi de a face faţă 1 eemplu: antrenamentul de inoculare contra stresului
b" rezolvarea de problemec" restructurarea cognitivăd" terapia cognitivă7structurală
Perspecti'ele siste-ică 3i ecolo0ică
Friginile perspectivelor sistemice sunt în teoria generală a sistemelor, a lui Kerthalanff+./specte ale teoriei sistemice:
7 este un răspuns la nemulţumirile faţă de teoria psihodinamică7 se focalizează pe întreg şi pe integrare7 este foarte potrivita pentru terapia de familie !furnizează căi de înţelegere pentru
cum familia şi membrii ei interacţionează"7 a fost aplicată şi în îngri(irea rezidenţială
Idei de .ază: Famenii depind de sistemele din imediata lor apropiere pentru a duce o viaţă satisfăcătoare. /sistentul social se focalizează pe aceste sisteme. *unt trei tipuri de sisteme ce pot a(uta persoanele:
Famenii cu probleme pot sa nu fie capabili să utilizeze sistemele de a(utor din diversemotive precum:7 asemenea sisteme nu eista în viaţa lorD nu au suficiente resurse, sau acestea nu sunt
7 oamenii nu ştiu că eistă asemenea sisteme sau nu vor să le utilizeze !de eemplu:situaţia copilului abuzat"
7 politicile sistemului pot crea probleme pentru utilizatori !de eemplu: pot creadependenţăD conflicte de interese"
7 sistemele pot intra în conflict unele cu altele
/sistentul social încearcă să vadă care elemente cauzează probleme în interacţiunea client 1membru. *copul său este de a a(uta persoana să7şi atingă obiectivele de viaţă, să7i uşureze situaţia.
O.iecti'ele asistentului social:7 a a(uta persoanele să utilizeze şi dezvolte propriile capacităţi de rezolvare a
problemelor 7 a realiza noi legături între indivizi şi sistemele de resurse7 a modifica interacţiunea dintre individ şi resurse7 a îmbunătăţi interacţiunea între oameni în interiorul sistemelor de resurse
Fazele procesului de asistenţă socială în perspecti'a siste-ică:. 5valuarea problemelor 2. #olectarea datelor
. #ontactul iniţial4. Hegocierea contractelor 6. ormarea sistemelor de acţiune8. @ntreţinerea şi coordonarea sistemelor de acţiuneC. Gnfluenţarea sistemelor de acţiuneJ. @ncheierea efortului de schimbare
Teoria ecolo0ică
eprezentanţi: Krofenbrenner şi Oermain şi Oilterman !A%odelul vieţiiB".Gdei de bază:
7 5ste o teorie care consideră că persoanele se adaptează în mod constant lamultitudinea de schimbări din mediu
7 oamenii influenţează mediul şi sunt la r0ndul lor influenţaţi de acesta, realiz0ndu7seastfel o adaptare reciprocă
7 problemele sociale reduc posibilitatea de adaptare reciprocă7 avem nevoie de intrări adecvate pentru a ne menţine şi dezvolta !se păstrează
Krofenbrenner este de părere că lumea poate fi văzută ca un aran(ament de cercuriconcentrice ce reprezintă sistemele şi subsistemele, iar în centru se află individul. /stfel, lumeaeste alcătuită din:
*urse de stres:. %omente de tranziţie ale vieţii, precum schimbări de dezvoltare, de statut şi rol, de
structurarea spaţiului vital.2. )resiuni de mediu, precum oportunităţi inegale, organizaţii severe şi indiferente.
. )rocese interpersonale, de eemplu: eploatarea. Hu toate evenimentele stresante duc la stres actual; depinde de circumstanţele personale,ambientale, precum şi de percepţia specială a evenimentelor.
&eoria ecologică subliniază importanţa cunoaşterii şi a capacităţii de control asupra lumiieterioare.
*copul asistenţei sociale este a întări capacitatea adaptativă a oamenilor şi de a influenţamediul lor, astfel înc0t aceste tranzacţii să fie mai adaptative.
)roblemele apar din cauza tranzacţiilor mal 1 adaptative realizate de7a lungul vieţii.*e ia în considerare punctul de vedere al clienţilor asupra problemei, relaţia asistent social7
client este o tranzacţie în care fiecare aduce alte tranzacţii !relaţii" şi ca urmare eistă posibilitateaapariţiei unor probleme tranzacţionale în relaţia asistent social 1 client.
5istă trei arii de probleme:. 'efinirea rolurilor şi statusurilor 2. *tructura agenţiei şi funcţiile ei, politica ei. )erspectivele profesionale, etica profesională
azele intervenţiei practice:G. aza iniţială
GG. aza de mi(locGGG. aza de încheiere
@nainte de aceste faze, se realizează o evaluare care implică identificarea faptelor obiective şi
subiective şi formularea unor ipoteze de testat. *e urmăreşte să se răspundă la nevoile clientului.
G. aza iniţială e pregătită de cercetarea teoretică a problemei:7 presupune realizarea contactului emoţional cu clientul7 înţelegerea problemei şi al punctului de vedere al clientului7 asistentul social şi clientul cad de acord asupra problemei şi asupra ceea ce e de făcut7 se identifică probleme, priorităţi, anga(amente
GG. aza de mi(loc se concentrează pe cele arii de surse de stres: momentele de tranziţie sunt eperiate de fiecare om:
7 corespund schimbările biologice şi sunt influenţate de aşteptări social 1 culturale,constr0ngeri şi oportunităţi
7 constituie o sursă de stres, dar oferă oportunităţi de schimbareDstimulare a mecanismeloradaptative
7 schimbările de status şi relaţiile determinate de stres datorită aşteptărilor celor din (ur 7 asistentul social a(ută oamenii să traverseze aceste momente dezvolt0ndu7le mecanismele
adaptative; el îndeplineşte roluri:a" de abilitare
b" de predarec" de facilitare
7 punctul de concentrare îl constituie mediul familial şi social, inclusiv structurile economiceşi politiceinterfaţa client 1 organizaţii 1 relaţiile sociale fi un mediu fizic stresant
olul asistentului social 1 rolul de mediere, de apărare şi de organizare
pe modele greşite de adaptare în relaţiile interpersonale şi comunicare 1 el învaţăclientul cum să comunice
GGG. aza de încheiere:7 e afectată de timp, tipuri de servicii şi relaţia dintre asistent social 1 client7 clientul trebuie pregătit pentru mit. 'espărţire care poate fi însoţită de tristeţe, de
durere7 trebuie eplorate şi eperienţele legate de pierdere şi separare, suferinţă7 evaluarea progreselor făcute
undamente teoretice:7 utilizează elemente din psihologia ego7ului, din perspectivă psihodinamică.
Gntervenţia în criză:7 eprezintă acţiunea care întrerupe o serie de evenimente care conduc la o prăbuşirea capacităţii de funcţionare normale a oamenilor.
7 5ste o tehnică generală c0nd ai de a face cu problemele clienţilor, toţi clienţii pot fi priviţi ca fiind Aîn crizăB.
7 3tilizează sarcini practice pentru a a(uta oamenii să se readapteze, dar un focusimportant este răspunsul lor emoţional la crize şi schimbările pe termen lung încapacitatea lor de a se descurca cu problemele cotidiene.
7 )oate fi combinată într7un mod util cu asistenţa sistemică şi munca în reţea.7 *e concentrează pe răspunsurile emoţionale la evenimentele eterioare şi a cum să
le controlăm raţional.
*ituaţia de criză:7 'eclanşează o tulburare emoţională acută în starea de echilibru a individului,
însoţită de o prăbuşire temporară a capacităţii de adaptare.7 )rincipala sa caracteristică este puternica încărcătură emoţională a trăirilor
individului. *entimentele şi emoţiile care însoţesc situaţiile de criză sunt: frustrare,durere, anietate, ură, autoînvinovăţire, panică, neputinţă. /ceste sentimente suntnormale în situaţia de criză.
7 5videnţiază foarte bine faptul că nu eistă o legătură directă între: cauze 6 manifestare 6 me!iu 6 in!ivi!. #eea ce pentru unele persoane poate reprezenta ocriză, pentru altele poate fi o situaţie de bine sau de etaz. @n acelaşi contet două
persoane diferite pot avea reacţii total diferite.7 )oate fi declanşată de cauze precum: decesul, şoma(ul, naşterea, divorţul,
respingerea de către partener, boala, consumul de alcool sau droguri, calamităţinaturale, pensionarea, menopauza D andropauza, adolescenţa.
7 5ste precedată de un eveniment precipitant care determină percepţia unei pierderi, aameninţării unei pierderi sau a unei provocări.
7 5ste temporară.7 )oate afecta o persoană, o familie, o organizaţie, o comunitate.
%anifestări declanşate de criză:• manifestări fiziologice: pl0ns, tremurături, înroşirea sau paloarea feţei, acuze
somatice etc.• manifestări psi(ologice: durere, anietate etc.• manifestări la nivel cognitiv: uitare, delir, lipsă de control asupra imaginaţiei.• manifestări la nivel relaţional : izolare, fiaţii afective, ataşament eacerbat faţă de
)roducerea unei fiaţii într7una dintre aceste etape se a(unge la patologia crizei: şoc post7traumatic, psihotizare.
)rincipii pe care se bazează teoria !Haomi Oolan, conform %alcom )a+ne":
7 iecare persoană, grup sau organizaţie are crize.7 8venimentele #ntmplătoare sunt probleme ma(ore sau o serie de dificultăţi care pot genera
crize.
7 8venimentele #ntmplătoare pot fi anticipate !precum adolescenţa, căsătoria, mutarea într7ocasă" sau neaşteptate !precum moartea, divorţul, dezastrele naturale 1 incendiile de e."7 7tările !e vulnerailitate apar atunci c0nd evenimentele înt0mplătoare cauzează oamenilor
pierderea ec(ilirului% iar persoanele îşi pierd capacitata de a se descurca cu ceea ce li seînt0mplă.
7 #0nd echilibrul este disturbat, noi încercăm să utilizăm metodele noastre obişnuite de a facefaţă problemelor. 'acă aceste eşuează, încercăm noi metode de rezolvare a problemelor.
7 $ensiunea şi stresul apar cu fiecare eşec.7 /n factor precipitant adăugat la o problemă nerezolvată creşte tensiunea şi cauzează starea
de dezorganizare a unei crize active. /ceastă abordare prezintă criza ca o secvenţă, dar )arad şi )arad o descriu ca o configuraţie sau matrice, văz0nd mai multe evenimente ca
fiind interrelate.7 actorii precipitanţi pot fi prezentaţi asistentului social ca fiind principala problemă, dar aceştia nu sunt criza în sine, ci doar un punct în secvenţă. #aracteristic acesteia este emoţiaimensă asociată cu evenimente aparent minore.
7 5venimentele stresante pot fi înţelese în trei moduri !ca ameninţare, pierdere sau provocare", fiecare av0nd propriul răspuns tipic.
7 )roblemele trecute rezolvate cu succes înseamnă mai multe strategii de rezolvare de probleme disponibile, astfel înc0t stările de criză vor fi mai puţine. eciproc, problemenerezolvate cu succes în trecut conduc oamenii la căderea în alte situaţii de criză active pecare le găsesc greu de depăşit..
7 &oate crizele a(ung la rezolvare în 87J săptăm0ni.
7 Famenii aflaţi în situaţie de criză sunt mai receptivi la a(utor dec0t aceea care nu sunt.Gntervenţia în situaţie de criză are mai mult succes atunci dec0t altă dată.
7 @n reintegrarea după situaţia de criză, oamenii primesc seturi nou învăţate de căi derezolvare a problemelor , astfel că învăţarea efectivă de modalităţi de rezolvare a
problemelor în timpul situaţiilor de criză îmbunătăţeşte capacitatea de a face faţă în viitor !coping capacit+"
5tape de lucru în timpul crizei !oberts, apud )a+ne, 2<<6":. 5valuarea riscului şi siguranţei clienţilor şi a altora.2. *tabilirea raportului şi a modului de comunicare adecvată cu clientul.. Gdentificarea problemelor ma(ore.4. )reocuparea pentru sentimentele clientului şi furnizarea de suport6. 5plorarea alternativelor posibile8. ormularea unui plan de acţiuneC. urnizarea unui spri(in ulterior !follo97up support"
)aşii reintegrării, în perspectiva lui Oolan sunt:7 Corectarea percepţiei cognitive astfel înc0t clienţii să obţină o perspectivă mai clară şi
completă asupra evenimentelor care îi afectează;7 anagerierea sentimentelor implică din partea asistentului social oferirea şansei clientului
de a7şi elibera emoţiile etreme, pe care asistentul social să le accepte !de eemplu este
acceptabil să pl0ngi o rudă moartă"7 "ezvoltarea unor noi comportamente !e a face faţă 9coping' !)a+ne, 2<<6"
. /(utorul imediat centrat pe nevoia de supravieţuire.2. Gntervenţia trebuie să fie scurtă şi limitată în timp.. olul asistentului social: implicat activ în intervenţia de criză.4. *copul primar este de reducere a simptomelor.6. Gntervenţia în criză oferă spri(in practic şi informare.8. %obilizarea suportului social.C. @ncura(area ventilării emoţionale.J. *uport activ în vederea restaurării rapide a sensului de competenţă al individului.
-. &rebuie discutate aspectele cognitive legate de testarea realităţii şi confruntarea cueperienţa avută.
odele de inter'enţie& Rezol'area de pro.le-e
eprezentanţi: I. I. )erlman !-6<"
undamente teoretice:Gnclude elemente din modelele intervenţiei centrate pe sarcină, intervenţiei în criză, teoria
ecologică, teoria sistemică, teoria comunicării, teoria rolului, psihologia eului.
ezolvarea de probleme poate fi definită ca o .activitate cognitivă al cărei scop este acela dea schimba o problemă de la starea iniţială la starea propusă.
Idei de .ază> eistenţa umană 7 un proces continuu de rezolvare de probleme, de la naştere şi p0nă la
moarte, de adaptare la cerinţele eterioare sau de adaptare a acestora la propriile nevoi.> abilitatea de a rezolva probleme este esenţială pentru fiinţele umane, începe în stadiile
timpurii ale dezvoltării şi se manifesta pe întreg procesul vieţii&> clientul şi asistentul social sunt capabili să comunice reciproc despre probleme, scopuri,
resurse, planificare şi implementare.
> persoanele vor să7şi controleze propriile vieţi, propriile destine şi, de asemenea, vor să sesimtă competente pentru a îndeplini ceea ce consideră ele că este important;
> motivaţia pentru schimbare rezultă din setul de valori şi din dorinţa de confort psihologic;> asistentul social este întotdeauna anga(at în interacţiuni şi tranzacţii cu alte sisteme; .
sistemele sunt deschise, realiz0nd schimburi energetice în vederea dezvoltării;> toate sistemele umane au un scop bine delimitat. !Iep9orth şi Earsen, --<, apud
Kuzducea, 2<<6"
Etape ale inter'enției .azate pe -odelul rezol'ării de pro.le-e7Compton şi :ala;a-% apu! <uz!ucea% 2==5'
8tapa !e contact>identificarea problemei !percepţia clientului, percepţia altor persoane şi a asistentuluisocial faţă de problemă";stabilirea scopului !pe termen scurt şi lung, ce doreşte clientul şi ce trebuie să realizeze
acesta, ce resurse sunt disponibile";contractul !clarificarea resurselor disponibile în agenţieDorganizaţie, precum şi
anga(amentul clientului şi al asistentului social în definirea şi rezolvarea problemei";eplorarea !motivaţiei, oportunităţilor şi capacităţilor clientului".
8tapa contractului:
evaluarea !care este legătura dintre problemele clientului şi nevoile acestuia, ce factoricontribuie la crearea şi menţinerea problemei, ce resurse şi posibilităţi deţine clientul, cecunoştinţe şi principii din asistenţa socială pot fi aplicate, cum pot fi organizate cel mai
bine datele obţinute pentru a contribui la rezolvarea problemei";
formularea unui plan de acţiune !scopuri realizabile, eaminarea alternativelor şi aefectelor acestora, stabilirea metodelor de intervenţie, accent pe schimbare, clarificarearolului clientului";
prognoza !care sunt şansele de reuşită". 8tapa acţiunii>
implementarea planului !intervenţii în concordanţă cu scopul stabilit,identificarea resurselor şi a serviciilor utilizate; stabilirea a cine, ce şi c0ndintervine";
finalizarea !evaluarea împreună cu clientul a ceea ce s7a realizat, stabilirea cauzelor unui eventual eşec, stabilirea unor strategii pentru menţinerea scopurilor, finalizarearelaţiei cu clientul şi menţinerea suportuluiDspri(inului în reţea";evaluarea finală care reprezintă un proces continuu început chiar în faza contactului!dacă scopurile au fost realizate, dacă metodele selectate au reuşit să rezolve
problemele, ce a învăţat clientul pentru a7şi rezolva problemele, ce anume a învăţatasistentul social care să îi fie de folos în rezolvarea altor cazuri similare".
$i(icultăţi pe care asistentul social le înt8-pină în -unca lui cu clienţii 7Mohnson şi Mohnson,-C6, apud Kuzducea, 2<<6"9:
7 lipsa de claritate în definirea problemei !uneori nu ştiu eact care este problema lor, alteori
prezintă situaţia în mod vag şi confuz";7 nu oferă informaţiile de care are nevoie asistentul social !o definire minimală a problemeinu poate contribui la dezvoltarea unor strategii alternative eficiente";
7 comunicare precară cu cei care se implică în procesul de rezolvare a problemelor;7 schimbări premature sau testarea în grabă a strategiilor alternative;7 climatul în care se iau decizii este unul culpabilizator, critic, ceea ce conduce la o încălcare
a valorilor şi principiilor umane !principiul autodeterminării";7 lipsa deprinderilor în rezolvarea de probleme !trebuie instruiţi pentru a folosi în mod
eficient metodele de intervenţie în rezolvarea problemelor";7 pierderea motivaţiei !pentru a rezolva problemele, clientul trebuie să aibă răbdare şi o
motivaţie puternică, iar lipsa de eperienţă poate conduce la diminuarea sau chiar pierderea
motivaţiei".
A'antae ale -odelului rezol'ării de pro.le-e> mutarea accentului de la boală şi diagnoză la implicarea activă alături de beneficiar în
rezolvarea de probleme.> stabilirea unei relaţii intre aşteptările beneficiarului faţă de organizaţie şi resursele de care
instituţia dispune.> fiecare etapă are un început şi un sf0rşit ca şi întreg procesul de intervenţie.> conceptul de istorie socială 7 presupune nu doar o retrospectivă a evenimentelor trecute din
viaţa persoanei ci şi o evaluare intergeneratională.
Li-ite ale -odelului:> greu de acceptat de către beneficiarii care doresc o rezolvare imediată a problemelor,
deoarece necesita timp pentru culegerea informaţiilor necesare,> dificil de aplicat beneficiarilor cu boli cronice !cancer, *G'/", celor cu tulburări psihice, ca
şi celor care au suferit diverse pierderi !separare, divorţ, deces".
odele de inter'enţie& odele centrate pe sarcină
Reprezentanţi: Reid 3i EpsteinFunda-ente teoretice: eclectică şi integrativă, oarecare elemente din teoria comportamentală.
@n abordarea centrată pe lucru, asistenţii rezolvă problemele prezentate de clienţi. Friceteorie a asistenţei sociale ar trebui, prin urmare, să arate cum apar problemele, ce reprezintă şi cumne putem descurca cu ele. Eucrul scurt, cu termene limită eplicite, reprezintă o caracteristicăesenţială a abordării.
#entrarea pe sarcină se ocupă de probleme pe care:7 #lienţii le conştientizează sau acceptă;7 #are pot fi rezolvate prin acţiuni întreprinse în afara contactului cu asistenţii;7 )ot fi definite clar;7 )rovin din lucruri pe care clienţii vor să le schimbe în viaţa lor;7 )rovin din Adorinţe nesatisfăcuteB ale clientului, mai degrabă de a fi definite din eterior.
&ipuri de probleme care pot fi abordate prin modelul intervenţiei centrate pe sarcină !eid, apud)a+ne":. #onflicte interpersonale2. Gnsatisfacţie în relaţiile sociale. )robleme cu organizaţiile formale4. 'ificultate în eercitare rolului6. )robleme de decizie8. eacţii la stresul emoţionalC. esurse nepotriviteJ. )robleme psihologice şi de comportament care nu au fost catalogate, dar se înt0lnesc în
definiţia generală a problemelor din model
Ohidul de convingeri acţionează şi se modifică prin interacţiunile dintre asistent, client şiceilalţi. /stfel de convingeri sunt puncte !e prg(ie care a(ută la schimbarea convingerilor,cum ar fi în terapiile cognitive. )uncte de p0rghie sunt următoarele:7 Acurateţea, atunci c0nd asistenţii a(ută clienţii sa înţeleagă c0t de eacte !(uste" sunt
convingerile lor 7 Anvergura, atunci c0nd asistenţii a(ută clienţii să vadă implicaţiile sau gradul convingerilor
pe care clientul le consideră mai limitate.7 Coerenţa% atunci c0nd distorsiunile cauzate de către disonanţa dintre o convingere şi alta,
pot fi eliminate de către asistent.
5moţiile se nasc din interacţiunea dintre convingeri şi nevoi. &eama sau anietatea apar deoarececlienţii consideră ca o nevoie este pierdută sau ameninţată. %otivaţiile inconştiente pot afectaconvingerile sau nevoile dar nu !direct" şi comportamentul./cţiunea este un comportament realizat cu intenţie, astfel acţiuni înţelese implică intenţii înţelese.)lanurile sunt descrieri ale intenţiilor formate din interacţiunea dinte convingeri, dorinţe şi emoţii.)lanificarea se referă la evaluarea alternativelor, de preferat departe de situaţia în care în care estenevoie de acţiune. #0nd un plan este pus în aplicare, rezultatul oferă feedbacL actorului. 'eseoriacţiunile au loc în secvenţe, iar problema poate fi constatată în una din secvenţe. 'e eemplu, dacăfiul meu se comportă ur0t, s7ar putea să îl pălmuiesc şi apoi să mă simt vinovată deoarece consider că a pălmui un copil este greşit. 5ste potrivită pălmuirea pentru a opri un comportament ur0t *7ar
putea să fie dacă eagerează şi are nevoie de o avertizare şi să i se amintească să îşi moderezecomportamentul. 'ar presupun0nd că problema este că l7am ignorat, provoc0ndu7l să se poare ur0t
pentru a7mi c0ştiga atenţia. 'eciz0nd să nu îl pălmuiesc, nu ar fi o rezolvare a problemei deApălmuire nepotrivităB, deoarece acest plan confundă problema şi el ar putea probabil să secomporte şi mai ur0t pentru a atrage atenţia, din moment ce prima dată nu şi7a atins scopul. 3nmod mai bun de a rezolva problema de Apălmuire nepotrivităB ar fi să mă (oc cu el şi să îi arăt căam mai mult timp pentru el.
#lienţii s7ar putea să nu aibă abilităţile de a efectua acţiunile necesare în situaţii speciale./bilităţile se pot învăţa direct sau generaliz0nd din alte situaţii. )arcurgerea unei serii de paşi miciar putea a(uta o astfel de învăţare.
3nele sisteme sociale generează sau afectează convingerile clienţilor sau răspund la acţiuni
furniz0nd feedbacL7uri care denaturează acţiunile viitoare, fie de bine sau de rău. %ediul din carefac parte clienţii poate fi de asemenea foarte important. *ecvenţele de acţiune pot deveni în acestmod secvenţe de interacţiune, acţiunile influenţ0ndu7se una pe alta în cerc sau în spirală. /ceastaidee reiese din teoria comunicării. Frganizaţiile pot forma un contet pentru acţiuni, etichet0nd sau
categorisind oamenii sau gener0nd Aconvingeri colectiveB despre anumite tipuri de oameni. 'eeemplu, personalul dintr7o şcoală poate crede că elevii dintr7un anumit imobil sunt distrugători./ceasta poate influenţa ceea ce copiii cred despre ei şi ceea ce părinţii lor şi alte agenţii creddespre ei. %erg0nd mai departe, acesta poate influenţa apoi modul în care oamenii implicaţi secomportă unii cu alţii.
*trategia de intervenţie are 2 obiective:. a(utorarea clienţilor de a rezolva problemele de interes pentru ei;2. oferirea unei eperienţe bune de rezolvare a problemelor astfel înc0t clienţii îşi
îmbunătăţesc capacitatea viitoare de a se descurca cu dificultăţile şi sunt mai dornici dea accepta a(utorul./sistentul şi clientul identifică problemele ţintă, efectuează sarcini în afara celor stabilite de
agenţie şi trec în revistă şi reevaluează realizările. /ceastă relatare a principiilor generale arată cummodelul ideilor provine dintr7o varietatea de surse psihologice şi sociologice. &eoria socială aînvăţării influenţează modul de acţiune, identific0nd ţinte, sarcini şi repetări. &eoria comunicăriieste prezentă în ceea ce priveşte secvenţele şi interacţiunile comportamentului. /ccentul peconvingere arată un element cognitiv. Gdentificarea influenţei din alte medii, în particular aorganizaţiilor din cadrul acesteia, sugerează idei împrumutate din teoria sistemelor.
*copul asistării nu este, ca în teoria psihodinamică, studierea răspunsului emoţional alclienţilor sau istoria vieţii, ci identificarea
7 acţiunile necesare;7 obstacole ale acţiunii;7 constr0ngeri care nu pot fi schimbate.
#lienţii care doresc relaţii mai puţin formale, mai prietenoase sau mai personale ar trebui să cauteforme alternative de terapie. @n cazul în care clienţii nu se pot concentra pe o gamă limitată de
probleme, ar trebui să fie utilizate metode mai puţin structurate sau mai mult eploratorii, cum ar fiintervenţia în criză. #entrarea pe sarcină a(ută în activitatea de protecţie !de eemplu în lucrul cu
părinţii copiilor abuzaţi", dar nu trebuie folosită în cazul în care o protecţie autoritară sau controlulsocial sunt priorităţile principale. /cţiunile clienţilor nu pot schimba anumite boli fizice saumentale, deci în acest caz centrarea pe sarcină poate fi doar o parte a procesului de intervenţie.Fricum, poate fi utilă pentru a face faţă consecinţelor sociale ale bolilor sau disabilităţilor.
*pecificarea problemelor este primul pas, făcut din vreme prin acordul cu clienţii de a urmao scurtă perioadă de evaluare. 'oel şi %arsh folosesc o metaforă de ziar. He uităm înt0i pe prima
pagină pentru a vedea ştirile principale, apoi scanăm titlurile, identificăm detaliile problemei şicotaţiile clientului !punem toată problema în cuvintele clientului". 'e asemenea sunt importantecontetul social al problemei şi celelalte răspunsuri. )rocesul prezentat de către eid !-CJ" esteurmătorul:
7 identificarea problemei potenţiale prin a(utarea clienţilor să descrie dificultăţile în felul lor.ezumate şi eaminate de percepţiile asistenţilor asupra problemelor.
7 a(unge la acor!uri tentativă referitoare la modul în care clienţii percep principalele probleme.
7 )rovocarea asupra definiţiilor problemelor nerezolvate sau nedorite !de eemplu, în cazulîn care clientul în mod ne(ustificat doreşte întoarcerea soţului care l7a părăsit"
7 idicarea problemelor suplimentare, accept0nd prima definiţie a clienţilor asupra priorităţilor, în cazul în care clientul nu înţelege sau nu acceptă problemele suplimentare.
7 #ăutăm implicarea altora, dacă este necesar 7 5valuarea împreună a motivelor sesizării, dacă altcineva obliga clientul să participe7 Fbţinerea detaliilor precise referitoare la c0nd şi unde au apărut problemele7 *pecificaţi problema, de obicei în scris7 Gdentificaţi liniile de bază ale nivelului actual al problemei prezente7 'ecideţi care sunt schimbările dorite.
@n faza întocmirii contractului7 'oel şi %arsh !--2" numesc asta încheierea unei înţelegeri
1 asistentul şi clientul a(ung la acorduri specifice cu privire la acţiune. )rocesul este următorul:7 consimţiţi să lucraţi cu şi specificaţi una sau mai multe probleme definite de client !'oel şi%arsh 1 problema selectată"
7 categorisiţi problemele în funcţie de priorităţi
7 definiţi rezultatul dorit al tratamentului !'oel şi %arsh 1 scopul; 5pstein, --2, limiteazăscopurile la rezultate specifice"
7 schiţaţi primul set de sarcini7 stabiliţi valoarea contractului şi termenele limită
eid preferă contractele verbale în locul celor scrise deoarece sunt mai puţinînspăim0ntătoare, dacă nu cumva sunt implicate c0teva persoane sau problemele suntcomplee. 'oel şi %arsh preferă acordurile scrise cu scopul de a face obiectivele mai puţinvagi şi pentru a invoca anga(amentul clientului.
)lanificarea sarcinilor are loc în sesiunile regulate cu clienţii. *arcinile sunt planificate înmod eplicit, realizabile de către clienţi în afara sesiunilor şi stabilite de către asistent şi client.)ot include acţiune mentală sau fizică !de eemplu să decizi asta sau aia". *arcinile generalestabilesc o politică pentruC procesul de tratament, iar sarcinile operaţionale definesc ceea ce vaface clientul. *arcinile pot fi unitare, implic0nd doar o acţiune sau o serie de acţiuni, saucomplee, implic0nd două acţiuni diferite !de eemplu, să caute un nou apartament şi să ia
parte la terapia ocupaţională"./cestea pot fi individuale, efectuate doar de către client; reciproce, astfel dacă clientul face
asta, asistentul sau o rudă va face aia; sau împărţite, astfel înc0t clientul sau o altă persoanăimportantă le vor realiza împreună.
)rocesul planificării sarcinii este următorul:
7 sunt identificate posibile sarcini alternative, prin enunţarea sarcinilor posibile !eid --2:6C7J";7 este făcut un anga(ament şi stabilit în mod eplicit cu clientul !eid --2: 8<";7 este planificată implementarea;7 sunt rezumate sarcinile.
Gmplementarea sarcinilor are loc pe parcursul şedinţelor asistentului cu clientul. /cesta presupune:7 este instituit un sistem de înregistrare, mai ales în cazul în care este necesară o secvenţă de
acţiuni sau acţiuni repetate7 sunt identificate strategii !de eemplu, o serie de ma(orări, stabilirea de limite, stabilirea
unor ţinte precise, sarcini mentale, folosirea paradoului, sarcini care trebuie îndeplinite de
către client şi asistent în acelaşi timp, implicarea altor persoane"7 sunt acceptate stimulente pentru finalizarea unei sarcini dacă acestea nu sunt construite7 este verificată înţelegerea clientului asupra valorii sarcinii şi asupra modului în care acesta
îl va a(uta să îşi atingă scopul. /ceasta a(ută la stabilirea motivaţiei !eid --<: 6J78<"7 sunt practicate abilităţi relevante, prin stimulare !de eemplu, asistentul acţionează pentru
un interviu de anga(are" sau prin practica ghidată !cum ar fi a(utarea unei persoane cuhandicap să încerce să se adapteze în nouă ei casă, un centru de zi". eid !--2:6<7"numeşte asta sesiune de sarcini. aptul este că, acestea sunt întreprinse în r0ndul clienţilor sau între client şi asistent în timpul sesiunilor. /cestea includ planificarea, eprimarea şilucrul cu anietatea sau alte sentimente.
7 *unt analizate şi eliminate obstacolele. /cestea se opt referi la motivaţie, înţelegerea,convingeri şi emoţii cum ar fi anietatea sau furia şi lipsa abilităţilor !eid --2: C7-4"
7 5ste planificată contribuţia asistentului.*arcinile asistentului pot implica:
7 lucrul cu persoane, altele dec0t clientul, pentru a7l a(uta pe acesta să7şi împlinească anumitesarcini !cum ar fi pregătirea drumului cu o altă agenţie"
7 pregătirea recompenselor sau stimulentelor pentru succes7 împărţirea sarcinilor cu clienţii atunci c0nd aceştia au resurse sau abilităţi insuficiente
pentru a le realiza./sistentul şi clientul revizuiesc împreună reuşitele la fiecare sesiune.
'omnul şi doamna Pno9les sunt un eemplu pentru c0teva dintre aceste procese. /u
fost referiţi unui serviciu de consiliere pentru sănătatea mintală, deoarece d7na Pno9les adevenit brusc agorafobică şi acum era incapabilă să iese afară, dec0t cu şotul ei în maşină. 5raincapabilă de a merge singură la cumpărături sau să îşi viziteze prietenii. *e simţea puţin (enatăde acest lucru. Hu s7au găsit resurse pentru a obţine un program de modificare a
comportamentului care să îl includă pe asistent. @n schimb, a eplicat principiile de bază de aface lucrurile în etape, av0ndu7l alături pe d7nul Pno9les pentru a o susţine, şi cu ideea de a serelaa înainte de a trece la treapta următoare. /poi au discutat o serie de evenimente în care vor ieşi cu maşina, iar d7na Pno9les va ieşi din maşina, apoi, mai t0rziu vor merge o parte p0nă laun magazin mic, apoi tot drumul, apoi vor cumpăra c0teva lucruri, apoi vor progresa în etape
pentru a merge la un supermarLet. #ontractul prevedea ca asistentul să poată fi contactattelefonic dacă apăreau dificultăţi. /cest program a funcţionat efectiv fără alte intervenţii.
aza de încheiere implică clientul şi asistentul în următoarele acţiuni:
7descrierea problemei ţintă aşa cum a fost şi aşa cum este acum, verific0nd şi dacă afost problema cea mai importantă !'oel şi %arsh --2:J72"7 evaluarea de către client, asistent şi celelalte persoane implicate dacă au intervenit
schimbări sau reuşite;7 planificarea viitorului !de eemplu, cum clientul va folosi abilităţile învăţate sau
circumstanţele schimbate" şi a(utarea clienţilor să se descurce cu viitoare probleme;7 contracte adiţionale, de etindere a procesului pentru a se finaliza corect, sau pentru a
stabili noi definiţii ale problemelor şi sarcinilor;7 un final eplicit în cazul în care contactul cu asistentul sau agenţia continuă !cum ar fi în
cazul îngri(irii rezidenţiale sau unei supervizări continue a clientului, subiect al unei cereri
legale";7 schimbarea cu un tratament pe termen lung, sau organizarea unor înt0lniri viitoare pentru avedea dacă progresul este menţinut;
7 referirea către o altă agenţie pentru a(utor alternativ.
Co-entariu *uccesul general al ambelor metode nu ar trebui să ne trimită către zone unde acestea nu
sunt eficiente. @n ambele cazuri, acestea nu sunt eficiente dacă problemele sunt crize debileconstante sau probleme psihologice pe termen lung. /cestea pot fi folosite în protecţia copiluluisau pe termen lung pentru a obţine rezultate în cazul unei probleme specifice sau într7o anumecriză. 'eseori, în aceste cazuri, oricum, sunt necesare munca susţinută, furnizarea de servicii şi
eforturi de schimbare pe termen lung pentru a preveni deteriorarea sau riscurile. Hiciunul dintremodele nu merge dacă clientul nu acceptă dreptul asistentului sau al agenţiei de a se implica.
/mbele teorii reprezintă o tendinţă în asistenţa socială pentru a fi mai clară, o activitate maicentrată dec0t cea pe termen lung, non7directivă, bazată pe metode intuitive ale lucrului
psihodinamic. Fricum, se încadrează în liniile tradiţionale ale asistenţei sociale de rezolvare a problemelor folosind o asistenţă socială convenţională, individualiz0nd relaţiile cu clienţii caresunt atraşi într7un model medical cu scopul de a se face bine. Gntervenţia în criză, cu rădăcinileei mai psihodinamice, pune mai mult accentul pe răspunsul emoţional şi comportamentuliraţional sau inconştient dec0t centrarea pe sarcină, care presupune mai multă raţionalitate din
partea clienţilor.Gdeea contractului a fost criticată. o(eL şi #ollins !-JC, -JJ", folosind concepte din analiza
discursului, argumentează că acesta oferă un sens fals al egalităţii între asistent şi clienţi; falsdeoarece acesta negli(ează analiza radicală a poziţiei asistenţilor care au toată puterea şi autoritateastatului, profesiei şi clasei pentru a7şi impune voia clienţilor. *copul pentru care este folosittermenul de AcontractB este acelea de a induce clientului o egalitate care într7un fel îl împiedică peacesta să obţină mai multă putere în relaţie. 'eoarece eistă această inegalitate de putere, facedificilă folosirea contractului în felul în care este propus de către activităţi cum ar fi centrarea pesarcină; acesta previne cooperarea mutuală al cărei model îl asumă şi care este originea succeselor.ăspunz0nd la asta, #orden şi )reston7*hoot !-JC, -JJ" argumentează că, contractul poate a(utarelaţia clientului cu asistentul făc0nd7o mai eplicită şi cel puţin mai specifică astfel înc0t fiecareştie mai clar ce se înt0mplă. @n fapt, de asemenea, contractul de muncă dă rezultate prin permiterea
clienţilor să obţină sf0rşiturile dorite.@n linii mari, Oambrill !--4" argumentează că centrarea pe sarcină, şi prin etensie mai multeforme de terapie scurtă, produc un răspuns minim la problemele sociale severe. /stfel ascundresurse inadecvate şi eşecul voinţei politice pentru a răspunde în mod realist la problemele
depistate ale sărăciei şi inegalităţii sociale. 5ficacitatea acesteia în rezolvarea problemelor curente poate rezulta în evitarea pe termen lung a societăţii şi la răspunsuri mai ad0nc aşezate la opresiunilesociale.
teoriile umaniste au la bază opera lui #arl ogers, care nutrea credinţa umanistă că oamenii au înei toate resursele necesare pentru a7şi atinge întregul potenţial. &erapiile umaniste văd relaţia
terapeutică drept centrul procesului de schimbare. &erapeutul trebuie astfel să fie autentic, genuineşi să demonstreze respect necondiţionat faţă de clientul său.*e concentrează pe prezent, evidenţiind prea puţin trecutul sau viitorul.Iumanistic therapies focus on the present, 9ith little emphasis on the past or future.
