Post on 01-Sep-2018
transcript
1 din 22
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Neclasificat
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplarul nr. __
Nr. ______din ___
Inspector Principal Ing. ROŞU MARIUS
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
TEMA:
“CONSIDERAŢII GEOPOLITICE ASUPRA
REGIUNII EXTINSE A MĂRII NEGRE”
Conducător de doctorat:
Comandor Profesor Universitar Doctor Ioan CRĂCIUN
Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de
DOCTOR în INFORMAŢII ŞI SECURITATE NAŢIONALĂ
BUCUREŞTI, 2015
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 22
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE - O REALITATE
GEOPOLITICĂ SAU O TEMĂ DE DEZBATERE ACADEMICĂ A PERIOADEI
POST RĂZBOI RECE ?
1.1 Regiunea Extinsă a Mării Negre de la o zonă de confluenţă geografică la o realitate
geopolitică
1.2 Definirea Regiunii Extinse a Mării Negre ca spaţiu geopolitic
1.3 Principalele caracteristici geopolitice ale Regiunii Extinse a Mării Negre
CONCLUZII
CAPITOLUL II – VARIABILELE GEOPOLITICE CARE DEFINESC EVOLUŢIA ŞI
AFIRMAREA POST RĂZBOI RECE A REGIUNII EXTINSE A MĂRII NEGRE CA
UN AREAL GEOPOLITIC DISTINCT 2.1 Definirea principalelor variabile geopolitice specifice Regiunii Extinse a Mării Negre
2.2 Geopolitica frontierelor
2.3 Geopolitica resurselor energetice din Regiunea Extinsă a Mării Negre
2.4 Geopolitica raporturilor militare
2.5 Conflictele îngheţate din Regiunea Extinsă a Mării Negre
CONCLUZII
CAPITOLUL III – EVOLUŢIA BALANŢEI DE PUTERE ŞI RELAŢIILE
INTERNAŢIONALE DIN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ÎN PERIOADA
POST RĂZBOI RECE
3.1 Balanţa de putere, un concept aplicat Regiunii Extinse a Mării Negre
3.2 Evoluţia relaţiilor internaţionale specifice Regiunii Extinse a Mării Negre
3.3 Rolul mecanismelor şi structurilor de putere active în Regiunea Extinsă a Mării Negre
3.4 Rolul activ al României în conturarea Regiunii Extinse a Mării Negre ca areal
geopolitic distinct
3.5 Relaţiile internaţionale în Regiunea Extinsă a Mării Negre
3.6 Rolul Uniunii Europene în contextual Relaţiilor Internaţionale la Marea Neagră
3.7 Rolul Alianţei Nord Atlantice în contextual Relaţiilor Internaţionale la Marea Neagră
CONCLUZII
CAPITOLUL IV – EVOLUŢIA CLIMATULUI DE SECURITATE DIN REGIUNEA
EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ÎN PERIOADA POST RĂZBOI RECE 4.1 Indicatori ai climatului de securitate specifici Regiunii Extinse a Mării Negre
4.2 Factori generator de risc la adresa securităţii din Regiunea Extinsă a Mării Negre
4.3 Climatul de securitate specific Regiunii Extinse a Mării Negre
4.4 Matricea de securitate specifică Regiunii Extinse a Mării Negre
CONCLUZII
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 22
CAPITOLUL V – MECANISMELE DE COOPERARE REGIONALĂ O GARANŢIE
A DEZVOLTĂRII REGIONALE SAU UN CATALIZATOR AL DILEMEI DE
SECURITATE SPECIFICE REGIUNII EXTINSE A MĂRII NEGRE?
5.1 Cooperarea regională – factor politic dinamizator pentru evoluţia geopolitică a
Regiunii Extinse a Mării Negre
5.2 Cooperarea regională şi evoluţia economic a statelor din Regiunea Extinsă a Mării
Negre
5.3 Cooperarea în domeniul militar în Regiunea Extinsă a Mării Negre
5.4 Cooperarea regională o chestiune esenţială pentru evoluţia geopolitică viitoare
CONCLUZII
CAPITOLUL VI - GLOBALIZAREA, CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ SAU
REGIUNEA MĂRII NEGRE ÎNCOTRO?
6.1 Regiunea Extinsă a Mării Negre în contextual global actual
6.2 Influenţa crizei economice mondiale asupra evoluţiei geopolitice a Regiunii Extinse
a Mării Negre
6.3 Regiunea Extinsă a Mării Negre încotro?
CONCLUZII
CONLCUZII GENERALE ŞI PROPUNERI
LISTA ABREVIERILOR
BIBLIOGRAFIE
LISTA ANEXELOR
ANEXE
Cuvinte cheie: confluenţă geografică, realitate geopolitică, spaţiu geopolitic,
caracteristici şi variabile geopolitice specifice Regiunii Extinse a Mării Negre,
geopolitica frontierelor şi a resurselor energetice, conflicte îngheţate, geopolitica
raporturilor militare, balanţa de putere, relaţiile internaţionale specifice REMN,
rolul UE şi NATO în contextul relaţiilor internaţionale la Marea Neagră, actori
regionali, mecanisme şi structuri de putere active, indicatori ai climatului de
securitate, factori generatori de risc, climat de securitate, matrice de securitate,
cooperare regională politică şi militară, evoluţie economică, globalizare, criză
economică mondială
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 22
Cercetarea doctorală “Considerații geopolitice asupra Regiunii Extinse a
Mării Negre” îşi propune analiza şi relevarea evenimentelor desfăşurate în
perioada post Război Rece. În această regiune fenomenele geopolitice care au
urmat disoluţiei Uniunii Sovietice s-au desfăşurat neîncetat, având loc şi în
prezent.
Accelerarea fenomenului globalizării specific secolului XXI conduce la
restabilirea polilor multipli specifici civilizaţiei umane în care instituirea şi
exprimarea principalelor centre de putere regionale şi mondiale se constituie
într-o competiţie cu valenţe multiple ce creşte interdependenţa între state şi
regiuni.
Această dinamică a condus la schimbări geopolitice importante şi a dat un
nou sens proceselor de natură politică, economică, socială şi militară, multe
dintre ele manifestându-se cu multă acurateţe la nivel regional. Într-o astfel de
dinamică complexă, de reaşezare şi schimbare de paradigmă geopolitică se
înscrie şi evoluţia Regiunii Extinse a Mării Negre în perioada de după încheierea
Războiului Rece.
În ultimii ani, relaţiile internaţionale din Regiunea Extinsă a Mării Negre
au devenind deosebit de complexe şi sensibile. Literatura de specialitate recentă
şi clasică a adus în mod constant, de-a lungul timpului, în prim planul
cercetărilor subiectul Mării Negre şi relevanţa sa geopolitică.
Teza fundamentală a lucrării o constituie analiza geopolitică a rolului şi
importanţei Regiunii Extinse a Mării Negre în sistemul relaţiilor internaţionale
în perioada post Război Rece. Pentru elaborarea cercetării ştiinţifice am folosit
geopolitica drept principala metodă de analiză.
Din perspectiva acestei cercetări, geopolitica este utilizată pentru analiza
politicii externe, care caută să înţeleagă, să explice şi să preconizeze
comportamentul politic internaţional al statelor din Regiunea Extinsă a Mării
Negre, dar şi al actorilor cu valenţe globale: Alianţa Nord Atlantică, Federaţia
Rusă, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 22
Obiectivul central al lucrării este realizarea unui studiu analitic aprofundat
care să explice rolul şi importanţa Regiunii Extinse a Mării Negre în sistemul
relaţiilor internaţionale post Război Rece, în raport cu noile metamorfoze
internaţionale.
Acest obiectiv central al cercetării ştiinţifice este explicitat prin rezolvarea
obiectivelor specifice: definirea Regiunii Extinse a Mării Negre prin intermediul
variabilelor geopolitice; analiza principalelor variabile geopolitice specifice
Regiunii Extinse a Mării Negre: frontierele, resursele energetice şi climatul de
securitate; analiza relaţiilor internaţionale şi a mecanismelor de securitate
regională, ca principali factori dinamizatori ai dezvoltării regionale în Regiunea
Extinsă a Mării Negre; prospecţia evoluţiei Regiunii Extinse a Mării Negre în
condiţiile globalizării şi a crizei economice şi politice mondiale.
Metodologia de cercetare teoretică utilizată în studiul noilor paradigme
geopolitice din Regiunea Extinsă a Mării Negre în perioada post Război Rece
rezidă în analiza de conţinut, analogia, studiul comparativ, analiza documentară,
dar şi alte metode specifice geopoliticii şi relaţiilor internaţionale.
Metodologia de cercetare teoretică folosită pentru a răspunde premisei
tezei de doctorat a constat în: expunerea abordărilor teoretice dezvoltate de
studiul relaţiilor internaţionale, geopolitică, geostrategie, studiile de securitate şi
analiza aplicabilităţii acestora în cadrul complexului de securitate al Regiunii
Extinse a Mării Negre; analiza noilor paradigme geopolitice şi înţelegerea
metamorfozelor ce au avut loc în Regiunea Extinsă a Mării Negre în perioada post
Război Rece; prezentarea paradigmelor mediului internaţional şi regional de
securitate, analiza inductivă şi deductivă a acestora; decriptarea obiectivă a
situaţiei actuale a mediului regional şi internaţional de securitate; cercetarea,
aplicarea şi adaptarea teoriilor din domeniul relaţiilor internaţionale în actualul
context geopolitic al Regiunii Extinse a Mării Negre; analiza prospectivă a
evenimentelor efectuată pe baza raţionamentului deductiv; identificarea şi analiza
principalelor caracteristici geopolitice ale Regiunii Extinse a Mării Negre în
perioada post Război Rece; prezentarea principalelor ameninţări, riscuri şi
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 22
vulnerabilităţi ale mediului regional şi internaţional de securitate; analiza
geopolitică a tuturor informaţiilor culese şi interpretarea datelor; adaptarea
continuă a cercetării doctorale la evoluţiile geopolitice recent apărute în spaţiul
supus analizei de specialitate, studiul bibliografic de specialitate de la nivel
naţional şi internaţional.
Geopolitica şi Relaţiile Internaţionale reprezintă cadre de analiză ce oferă o
multitudine de întrebări şi răspunsuri concordante cu procesul evolutiv al
mediului internaţional de securitate. Cu ajutorul geopoliticii, prin intermediul
principiilor sale epistemologice, vom aplica analiza inductivă şi deductivă
referitoare la reapariţia statelor emergente şi poziţionarea lor în plină evoluţie
geopolitică a Regiunii Extinse a Mării Negre.
Studiile de securitate le vom folosi pentru a înţelege şi evalua situaţia
geopolitică a complexului regional extins de securitate al Mării Negre, dar şi
pentru a releva eterogenitatea mediului internaţional de securitate. Conceptele şi
modalităţile de analiză ale studiilor de securitate vor fi utilizate la rândul lor,
pentru a prezenta şi explica riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile pe care le
generează actualele metamorfoze ale mediului regional şi internaţional de
securitate.
În acest context, obiectivele principale ale capitolelor 1 şi 2 sunt
reprezentate de analiza variabilelor geopolitice din zona Mării Negre,
radiografierea istorică şi geografică a Regiunii Extinse a Mării Negre, cu accente
asupra proceselor geoistorice din bazinul pontic ce au determinat transformarea
acestei regiuni dintr-o zonă de confluenţă geografică într-o realitate geopolitică
consolidată.
Pentru realizarea acestui obiectiv am plecat de la următoarele premise:
cum a evoluat geopolitic Regiunea Extinsă a Mării Negre, delimitând geografic
şi analizând geoistoric zona; cum poate fi definită regiunea pontică extinsă ca un
concept geopolitic distinct. Pornind de aici se nasc următoarele întrebări: Care
sunt opţiunile geopolitice pentru ţările din zona Mării Negre? Este integrarea
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 22
euroatlantică încă o opţiune sau cercetarea şi descoperirea propriei identităţi şi
implicarea în consolidarea relaţiilor interstatale este ceea ce rămâne?
Cercetând pe parcursul tezei răspunsurile premiselor, putem spune că
definirea naturii relaţiilor bilaterale Rusia - SUA este cheia acestor chestiuni,
indiferent de evoluţiile geopolitice viitoare din Regiunea Extinsă Mării Negre.
Aceste premise ne conduc către următoarele obiective derivate: definirea
Regiunii Extinse a Mării Negre prin intermediul caracteristicilor geopolitice;
analiza principalelor variabile geopolitice specifice Regiunii Extinse a Mării
Negre: controlul asupra teritoriului arealului pontic prin intermediul acţiunilor
politice şi militare, graniţele, securitatea - echilibrul regional de putere, resursele
energetice şi raporturile militare.
Capitolul 1 evaluează conceptul geopolitic al Regiunii Extinse a Mării
Negre, evidenţiind principalele caracteristici geopolitice ale arealului pontic.
După unii cercetători1 în studiul relaţiilor internaţionale Regiunea Extinsă a
Mării Negre este delimitată de statele riverane: Ucraina, România, Bulgaria,
Turcia, Georgia, Federaţia Rusă şi de state ce nu au deschidere litorală pontică
precum Republica Moldova, Grecia, Azerbaidjan, Armenia, ce au o puternică
implicare zonală din punct de vedere al intereselor comune economice, militare,
energetice şi strategice. Existenţa conflictelor îngheţate ce reprezintă focare cu
potenţial ridicat de declanşare reprezintă o constantă regională post Război
Rece.
Situată geografic la intersecţia dintre zona europeană, Eurasia şi Orientul
Mijlociu, Regiunea Extinsă a Mării Negre a fost privită, timp de secole, mai
degrabă ca spaţiu de confruntare între interesele ruseşti, turceşti şi occidentale,
decât ca regiune distinctă. Ca urmare, studiul Mării Negre în relaţiile
internaţionale a fost ignorat şi experţii tratează regiunea ca periferie eurasiatică,
un loc unde se întâlnesc Europa, Orientul Mijlociu şi părţi din fosta Uniune
Sovietică şi blocul comunist, mai degrabă decât ca o unitate geopolitică distinctă
de analiză.
1 Iulian Chifu, Teodor Frunzeti
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 22
Există încă mulţi analişti care pun la îndoială, după cum susţine profesorul
Mustafa Aydin2, dacă zona Mării Negre este o regiune geopolitică distinctă,
nefiind văzută ca atare nici din exterior (de către comunitatea internaţională),
nici din interior (de către ţările din regiunea Mării Negre în sine), deoarece nu
există încă o putere zonală hegemonică, care să coalizeze toate celelalte state pe
drumul prosperităţii şi creşterii economice. Dar dinamica regională
contemporană a început să deplaseze regiunea Mării Negre de la periferie spre
centrul atenţiei occidentale.
Regiunea Extinsă a Mării Negre este încadrată de două lanţuri muntoase,
la est munţii Caucaz şi la vest munţii Balcani. În regiunea de nord, Marea
Neagră are o largă deschidere spre cea mai mare câmpie din lume – marea
câmpie Rusă, ţărmul sudic fiind secondat de Munţii Pontici.
Zonă de contact a două ideologii religioase, creştinismul şi islamismul,
Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă în acelaşi timp şi zona de frontieră
dintre Federaţia Rusă pe de-o parte dar şi Uniunea Europeană şi Alianţa Nord
Atlantică pe de altă parte. Federaţia Rusă şi NATO sunt reprezentate de
ideologii antagonice ca telurocraţia şi talasocraţia. Statele membre ale Alianţei
Nord Atlantice şi Uniunii Europene sunt reprezentantele euro-atlantismului şi
talasocraţiei, ducând o politică bazată pe forţa întinderilor de ape, pe când
Federaţia Rusă, datorită teritoriilor vaste, este reprezentanta telucrocraţiei,
promovând politicile sale bazate pe forţa ţinuturilor de uscat.
În decursul istoriei popoarelor riverane, cronicarii vremurilor au
consemnat în mod constant lupta permanentă pentru supremaţia în Marea
Neagră. Controlul total al bazinului Mării Negre de către imperiile Roman,
Bizantin, Otoman şi Ţarist sunt dovezi scrise ale istoriei.
După terminarea Războiului Rece Regiunea Extinsă a Mării Negre s-a
transformat treptat, evoluţiile geopolitice relevând metamorfoza confruntării în
cooperare. Odată cu disoluţia Uniunii Sovietice numărul statelor riverane Mării
2 Aydin, Mustafa, “Regional Cooperation in the Black Sea and the role of Institutions”, Perceptions, Autumn
2005, pp. 59-60.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 22
Negre a crescut, diminuându-se influenţa Rusiei. În actualul context geopolitic,
după redefinirea graniţelor şi în urma anexării peninsulei Crimeea la Federaţia
Rusă din 2014, statele riverane Mării Negre deţin următoarele lungimi ale
liniilor de coastă: Turcia-33,2%, Georgia-8,1%, Bulgaria-6,7%, Romania-6%3,
Rusia 27,7%, Ucraina-18,3%4.
Unii geopoliticieni îşi exprimă părerea că şi peninsula Balcanică în
întregimea ei ar aparţine acestei zone extinse a Mării Negre. Noi opinăm că
Balcanii reprezintă o regiune complexă distinctă pe harta geopolitică a lumii.
Această regiune a Balcanilor are caracteristici asemănătoare cu Regiunea
Extinsă a Mării Negre dar nu este parte integrantă a arealului pontic. Evoluţiile
politice, militare, economice şi mozaicul de religii a majorităţii popoarelor
Balcanice nu sunt parte a proceselor evolutive geopolitice care au influenţat
statele riverane Mării Negre în perioada de după terminarea Războiului Rece.
Din Regiunea Extinsă a Mării Negre fac parte patru state membre NATO:
Turcia, Bulgaria, Romania, Grecia; trei ţări foste membre CSI: Federaţia Rusă,
Ucraina, Moldova, dar şi statele transcaucaziene: Azerbaidjan, Armenia,
Georgia. Uniunea Europeană este prezentă pe coasta vestică a Mării Negre odată
cu aderarea simultană din 2007 a României şi Bulgariei.
În perioada ce a urmat Războiului Rece, statele din Regiunea Extinsă a
Mării Negre au intrat într-o perioadă de tranziţie profundă, îndreptându-se către
o nouă arhitectură geopolitică generată de mutaţiile intervenite în raporile de
putere.
În capitolul 2 am evidenţiat variabilele geopolitice care definesc evoluţia
şi afirmarea post Război Rece a Regiunii Extinse a Mării Negre ca un areal
geopolitic distinct, punând accentul pe înţelegerea şi analiza conflictelor
îngheţate şi deopotrivă relevând geopolitica frontierelor, a resurselor energetice
şi a raporturilor militare.
3 Nicolaescu, George, Geopolitica Securităţii, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti,
2010, p 260.
4 După anexarea din 2014 a peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 22
Zona Mării Negre s-a afirmat ca un construct geopolitic distinct în
perioada ce a urmat încheierii Războiului Rece ca urmare a destrămării fostului
imperiu sovietic şi schimbării opţiunilor strategice, în favoarea integrării
euroatlantice a statelor din sud-estul Europei, a descoperirii resurselor energetice
din zona Mării Caspice, a extinderii Uniunii Europene şi a Alianţei Nord
Atlantice spre est, a menţinerii de către Federaţia Rusă a arsenalelor militare în
Ucraina şi Transnistria şi a intervenţiei militare a acesteia în Georgia - august
2008 şi Ucraina - 2014, 2015, dar şi a prezenţei politice însemnate, militare şi
economice americane în zonă.
Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă o zonă importantă a globului
în care se întâlnesc interesele economice, militare, politice, energetice şi de
securitate ale statalelor cu aspiraţii de puteri regionale dar şi a organizaţiilor
internaţionale. Interesele geopolitice şi geostrategice ale actorilor statali şi
nonstatali converg, întâlnindu-se la frontierele geografice ale celor trei areale:
Europa, Asia şi Orientul Mijlociu.
Înaintarea spre estul Europei a frontierei Alianţei Nord Atlantice,
reprezintă un proces evolutiv care a dus la afirmarea Regiunii Extinse a Mării
Negre ca areal geopolitic distinct aflat în centrul intereselor strategice
euroatlantice. Începând din 2008 - Georgia şi continuând în 2013 cu
evenimentele de stradă din Ucraina de la Kiev, Euromaidanul, 2014 – anexarea
Crimeii la Federaţia Rusă, şi culminând cu luptele din Donbass din 2015, toate
aceste acţiuni a readus Marea Neagră în centrul acţiunilor şi intereselor
Federaţiei Ruse, care a urmărit creearea unei zone tampon între sfera de
influenţă proprie şi Alianţa Nord Atlantică.
În Regiunea Extinsă a Mării Negre au fost efectuate prospecţiuni care au
relevat importante cantităţi de resurse naturale. Totodată prin această zonă se
realizează transportul energetic masiv către Europa. Cele două dimensiuni
energetice, reprezentate de controlul rutelor de tranzit regional şi extracţia
zăcămintelor din Marea Neagră relevă importanţa deţinerii unei supremaţii
geopolitice şi geostrategice. Regiunea Extinsă a Mării Negre este spaţiu
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 22
important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict, toate
aceste fenomene având un impact major asupra unei viitoare arhitecturi de
securitate regionale.
Principalii poli de putere SUA – Federaţia Rusă – Turcia – UE – NATO,
care prin prezenţa lor la Marea Neagră caută să se impună şi să-şi apere
interesele strategice; reamplasarea bazelor militare americane din Germania, în
statele noi membre NATO, Polonia, România şi Bulgaria, creearea unor
comandamente ale Alianţei Nord Atlantice în statele Baltice, România, Bulgaria
şi Polonia, reprezintă principalele puncte atinse în studiul geopoliticii
raporturilor militare din Regiunea Extinsă a Mării Negre.
Federaţia Rusă caută să-şi refacă zona de influenţă prin declanşarea unor
acţiuni agresive asupra vecinilor săi, stimulând mişcări separatiste în regiune:
Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Republica Moldova. Conflictele acutizează
tendinţele de fragmentare, marginalizare şi chiar izolare a unor state din
Regiunea Extinsă a Mării Negre, cazurile Ucrainei, Georgiei, Armeniei şi
Moldovei devenind deosebit de sensibile.
În acelaşi timp, pe fundalul crizei economice globale şi celei politice
regionale, majoritatea statelor din arealul pontic se confruntă cu probleme de
coeziune socio-politică şi economică, specifice fenomenului de tranziţie spre
modelele societăţilor occidentale ce se bazează pe economii funcţionale şi
democraţii consolidate.
În capitolul 3 am analizat evoluţia balanţei de putere din Regiunea
Extinsă a Mării Negre în perioada post Război Rece evidenţiind rolul
mecanismelor şi structurilor de putere active din zonă. Emergenţa statelor din
Regiunea Extinsă a Mării Negre, proces evaluat într-o perioadă turbulentă, plină
de incertitudini, a reliefat apariţia unor noi centre de putere geopolitică şi
geostrategică. Evoluţiile transfrontaliere, gestionarea situaţiei geopolitice aflată
într-o continuă dinamică şi realinierea polilor de putere, precum şi emergenţa
noilor riscuri, au schimbat radical Regiunea Extinsă a Mării Negre în perioada
post Război Rece.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 22
În cadrul capitolului 3 am aplicat Regiunii Extinse a Mării Negre
conceptul fundamental al teoriei realiste din domeniul Relaţiilor Internaţionale,
cel al Balanţei de Putere. Astfel, am pornit de la perioada Războiului Rece când
URSS şi SUA au fost în postura de superputeri cu interese globale. Cei doi foşti
oponenţi au polarizat în jurul lor grupuri de state, formând două blocuri
antagonice: NATO şi Tratatul de la Varşovia, împărţind în două Europa. În
Regiunea Extinsă a Mării Negre principalii poli de putere în perioada Războiului
Rece au fost URSS şi Turcia. În prezent Regiunea Extinsă a Mării Negre s-a
transformat dintr-un complex de securitate acoperit de fosta Uniune Sovietică, în
principala zonă geopolitică de ciocnire a intereselor UE, SUA şi Federaţiei
Ruse, fiecare căutând să-şi maximizeze puterea.
Evoluţia complexă a balanţei de putere din REMN în perioada post
Război Rece a condus la realitatea ieşirii ţărilor foste socialiste de sub sistemul
politic de conducere comunist, până la democratizarea majorităţii statelor din
zonă şi orientarea acestora către modelele societale occidentale, implicit către
NATO şi UE. România, Bulgaria şi Turcia au adus interesele NATO mai
aproape de zonele fierbinţi ale globului, unde echilibrul de putere şi cel al
ameninţărilor este foarte fragil şi greu de menţinut. De asemenea, am evidenţiat
rolul activ al României în conturarea Regiunii Extinse a Mării Negre ca areal
geopolitic distinct, în noul context geopolitic al agresiunii armate din estul
Ucrainei.
Un alt obiectiv stabilit îl reprezintă analiza evoluţiei relaţiilor
internaţionale în zona Mării Negre punând accentul pe relaţiile Federaţiei Ruse
cu SUA şi Ucraina, pe evoluţia relaţiilor României cu statele din Regiunea
Extinsă a Mării Negre, dar şi pe rolul NATO şi UE în contextul relaţiilor
internaţionale la Marea Neagră.
De asemenea, în capitolul al treilea am evidenţiat complexitatea relaţiilor
internaţionale din zona Mării Negre. Astfel, am încercat definirea relaţiilor
NATO – Rusia, Rusia – Turcia şi Ucraina – Rusia. Totodată am identificat şi
explicat evoluţia relaţiilor României şi Statelor Unite ale Americii cu statele din
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 22
Regiunea Extinsă a Mării Negre. În finalul capitolului am identificat rolul
Uniunii Europene şi Alianţei Nord Atlantice în contextul Relaţiilor
Internaţionale la Marea Neagră.
Un obiectiv deosebit de important analizat in capitolul 4 este reprezentat
de evoluţia climatului de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre în
perioada post Război Rece prin identificarea factorilor generatori de risc la
adresa securităţii regionale dar şi a indicatorilor climatului de securitate specifici
REMN. Dintre factorii generatori de risc putem aminti rivalităţile sau disputele
interstatale şi competiţia regională, având drept scop principal menţinerea
sferelor de influenţă şi intereselor economice; conflictele îngheţate şi disputele
de frontieră; ameninţările transnaţionale, cu tot ceea ce implică acest flagel, de
la terorism la trafic ilegal şi crimă organizată. De asemenea, tot în categoria
factorilor generatori de risc, am identificat şi analizat factorii energetic şi
cibernetic, ce au o însemnătate deosebită în conturarea viitoarelor relaţii
geopolitice din Regiunea Extinsă a Mării Negre. În acelaşi capitol am analizat
climatul de securitate în zona pontică şi în final am construit Matricea de
Securitate specifică Regiunii Extinse a Mării Negre.
Interesul fundamental al majorităţii actorilor scenei internaţionale privitor
la regiunea Mării Negre, excluzând Federaţia Rusă, este construirea unor piloni
de securitate economică, politică şi militară, care să se extindă în spaţiile
adiacente. Scopul acestora este de a contribui atât la aplanarea tensiunilor, dar şi
la o gestionare mai eficientă a crizelor din Regiunea Extinsă a Mării Negre,
Orientul Mijlociu şi din Asia Centrală5. Explozia diferitelor formule de integrare
de după Războiul Rece, sub impactul globalizării, dar şi ca necesitate de
diminuare a intensităţii conflictelor regionale preexistente în formule integrate
de securitate regională, care să presupună implicarea actorilor regionali şi
5 http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf, accesat la
10.11.2014
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 22
globali în blocarea reizbucnirii acestor conflicte a determinat relansarea formării
instituţiilor regionale6.
Procesele de cooperare în Regiunea Extinsă a Mării Negre relevă două
forme de cooperare internaţională principale: cooperarea internaţională, care are
ca efect sporirea stabilităţii şi securităţii în zonă, această formă de cooperare
fiind o sursă de securitate, şi alte forme de cooperare la nivel internaţional, ce au
ca efect erodarea stabilităţii şi securităţii în zonă, considerate sursă de
insecuritate7.
Capitolul 5 evaluează în prima parte conceptele de cooperare economică
şi politică din Regiunea Extinsă a Mării Negre. Cooperarea economică este un
factor esenţial pentru dezvoltarea regională, dar viziunile politice necorelate ale
statelor pontice au condus la conflicte, diviziune socială, migraţie, iar în unele
cazuri la eşec statal. Totodată, în partea a doua a capitolului 5 am abordat tema
cooperării din punct de vedere al securităţii regionale. Securitatea fragilă
existentă în Regiunea Extinsă a Mării Negre a fost puternic pusă sub semnul
întrebării de evenimentele petrecute în Ucraina ce au început în 2013 la Kiev cu
ample proteste de stradă, Euromaidanul, au continuat în 2014 cu anexarea
peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă, culminând în 2015 cu conflicte militare
nesoluţionate până în prezent în regiunile Doneţk şi Lugansk. Formele multiple
de cooperare din Regiunea Extinsă a Mării Negre au fost puternic afectate de
intervenţia în forţă a Federaţiei Ruse din Ucraina, această agresiune ieşind din
sfera logicii politice raţionale.
Comportamentul politic al Federaţiei Ruse este actualmente impredictibil,
cooperarea cu oricare stat sau organizaţie nonstatală, ce manifestă interese în
regiune fiind realizată în termeni de forţă şi nu pe picior de egalitate, conform
principiilor dreptului internaţional.
6 Iulian Chifu, Gândire Strategică, Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale,
Bucureşti, 2013, p. 139
7 Gheorghe Calopăreanu, Complexul de securitate Zona extinsă a Mării Negre, Editura UNAP,
Bucureşti, 2012, p.162
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 22
În capitolul 6 am abordat problematica globalizării, rolul Regiunii
Extinse a Mării Negre în contextul global actual, criza economică şi financiară
mondială şi modul cum aceasta a afectat zona Mării Negre. În finalul
capitolului am exprimat câteva opinii privitoare la viitorul geopolitic al Regiunii
Extinse a Mării Negre.
La sfârşitul fiecărui capitol de pe parcursul întregii teze sunt sintetizate
concluziile abordărilor teoretice şi practice.
Concluzii generale și propuneri
La finalul cercetării doctorale, am formulat concluziile generale şi
propunerile, contribuțiile personale și direcțiile de cercetare ulterioare.
Complexitatea Regiunii Extinse a Mării Negre, caracteristicile geopolitice
coroborate cu reaşezarea fostelor state comuniste în noile graniţe, proces care
alimentează conflictele îngheţate zonale, au dus la evoluţia geopolitică ce a
generat acţiuni strategice pentru câştigarea unui control regional cât mai
însemnat.
Regiunea Extinsă a Mării Negre s-a afirmat ca un construct geopolitic
distinct în perioada ce a urmat încheierii Războiului Rece, ca urmare a
destrămării fostului imperiu sovietic şi schimbării opţiunilor strategice, în
favoarea integrării Euro - Atlantice, a ţărilor din sud-estul Europei, a
descoperirii resurselor energetice din zona Mării Caspice, a extinderii Uniunii
Europene şi a Alianţei Nord Atlantice spre est, a menţinerii de către Federaţia
Rusă a arsenalelor militare în Ucraina şi Transnistria şi a intervenţiei militare a
acesteia în Georgia din august 2008, dar şi a prezenţei însemnate politice,
militare şi economice americane în zonă.
Capacitatea Federaţiei Ruse de a-şi folosi resursele energetice tangibile şi
intangibile în aşa fel încât să influenţeze rezultatele balanţei de putere spre
propriul beneficiu ilustrează actualitatea faptului că Rusia va face uz de toate
resursele pe care le are la dispoziţie, inclusiv cele energetice, militare şi
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 22
economice, pentru a-şi impune voinţa şi a influenţa comportamentul celorlalţi
actori de pe scena pontică în scopul atingerii propriilor interese.
Terorismul, criminalitatea transfrontalieră, corupţia şi imigraţia ilegală
constituie surse majore de instabilitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre,
reprezentând fenomene ce pot fi abordate cu greu separat, îndeosebi din cauza
amplorii formelor de manifestare şi a efectelor nocive asupra societăţii.
România şi Bulgaria reprezintă factori de stabilitate în Regiunea Extinsă a
Mării Negre, dar pentru realizarea acestei stări de fapt a fost nevoie de o
transformare structurală internă, de schimbări politice majore, de acumulări în
timp, pentru ca, în conjuncţie cu avantajele geostrategice proprii, să poată
dobândi calitatea de state membre cu drepturi depline în NATO şi UE.
În calitatea sa de stat aflat într-o arie geopolitică de importanţă strategică,
România urmăreşte să joace un rol substanţial în procesul de definire şi
implementare a politicilor stabilizatoare, de cooperare şi asistenţă de securitate
ale NATO şi Uniunii Europene, în Europa Centrală şi în Regiunea Extinsă a
Mării Negre.
România este aliatul SUA cel mai capabil şi mai mare din Regiunea
Extinsă a Mării Negre şi reprezintă ancora stabilităţii şi promovării valorilor
democratice de pe întreg flancul sud-estic al Alianţei Nord Atlantice8.
Războiul ruso-georgian din august 2008 a schimbat dramatic agenda de
securitate la Marea Neagră, iar întrebarea fundamentală a fost dacă resetarea
relației SUA – Rusia a creat oportunitatea de echilibrare a intereselor părților
aflate în conflict. După acţiunile Rusiei din 2014 şi 2015 s-a observat o
încordare severă a relaţiilor bilaterale şi putem afirma faptul că procesul de
resetare din 2008, nu a fost deloc perceput pozitiv la Moscova, aşa cum spera
Washingtonul, în pofida unor concesii considerabile acordate prin retragerea
unui număr considerabil de luptători din Europa din partea SUA.
8 Declaraţia a fost făcută de Politologul american Janusz Bugajski cu prilejul unei mese rotunde
găzduită împreună cu ambasadorul României în SUA, George Maior, la Centrul pentru Analize Europene,
www.stiripesurse.ro/analist-american-avertizează-fi-i-pregati-i-pentru-o-ofensiva-ruseasca_973798.html
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 22
În opinia noastră recomandarea de menținere a regimurilor existente de
control al armelor făcută de experţii militari americani este corectă. Acum, odată
ce NATO și-a suspendat cooperarea curentă cu Moscova, este esențial să se
mențină acele canale unde există încă loc pentru dialog de mare putere și unde
interesele reciproce conectează Statele Unite, NATO și Rusia. Procesul de
control al armelor și-a dovedit deja valoarea prin depășirea conflictelor în timpul
celor mai tensionate momente ale Războiului Rece și poate oferi în continuare
transparență, poate salva un anumit nivel de încredere și menține un mic
segment de cooperare care se poate răspândi către alte domenii.
În acest sens, Tratatul New START pare a fi cea mai puternică legătură
între Washington și Moscova. Deși cele mai recente date statistice sunt
dezamăgitoare și există discuții de ambele părți privind retragerea din tratat,
monitorizarea capacităților strategice ale celeilalte părți este încă un interes de
securitate națională vital pentru ambele părți. Suntem optimişti că aceste
mecanisme de verificare vor garanta supraviețuirea procesului, vor asigura că
limitele sunt îndeplinite până la termenul limită din 2018 și vor crea condițiile
pentru noi discuții în controlul armelor nucleare strategice.
În lumina stagnării relațiilor dintre NATO și Rusia, Organizația pentru
Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), poate juca un rol important în
calitate de forum alternativ pentru discuții în care Rusia este încă așezată la
aceeași masă cu membrii europeni ai NATO. Reangajarea pe problemele blocate
de control al armamentelor și restabilirea încrederii sunt primii paşi necesari în
reconstruirea arhitecturii regionale de securitate.
Izolarea Rusiei nu este strategia corectă, întrucât mai multe state europene
sunt dependente economic de Moscova. Statele Unite au nevoie de cooperarea
Rusiei în alte domenii de control al armamentelor, cum ar fi dezbaterea nucleară
privind Iranul și Coreea de Nord. Impunerea politicii de sancțiuni prea dure și
alienarea Rusiei s-ar putea întoarce împotriva SUA în aceste domenii și ar putea
duce la consecințe mult mai dramatice pe termen lung.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 22
Obiectivul final ar trebui să fie o soluție de cooperare cu manevre
diplomatice atente pentru a revitaliza regimul de neproliferare nucleară și a
reinstaura stabilitatea în estul Europei. O parte esențială a ambelor obiective este
restaurarea valorii asigurărilor negative de securitate. Criza din Ucraina a
subminat serios valoarea și credibilitatea garanțiilor marilor puteri și a
asigurărilor negative de securitate. Asigurările date în cadrul Memorandumului
Budapesta din 1994 au avut ca scop să asigure integritatea teritorială și
suveranitatea Ucrainei și au inclus un angajament prin care semnatarii să se
abțină de la utilizarea forței.
Evoluţia climatului de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre în
perioada post Război Rece a fost una deosebit de dinamică. Întrepătrunderea
factorilor individuali şi regionali a schimbat dinamica în zonele de conflict.
Printre aceştia se numără atentatele de la 11 septembrie 2001, ascensiunea la
putere a unor lideri politici cu poziţii mai radicale decât predecesorii lor, dubla
extindere spre est a NATO şi UE, sporirea influenţei UE în vecinătatea estică şi
în Regiunea Extinsă a Mării Negre, revoluţiile colorate din Georgia şi Ucraina,
2005 – 2006, războiul ruso-georgian din 2008, urmat de recunoaşterea de către
Rusia a independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, criza gazelor ucrainene din
2006, 2009, 2014, şi agresiunea Rusiei din 2014 din Crimeea coroborată cu
susţinerea separatiştilor proruşi din estul Ucrainei din 2015.
Situaţia de securitate din Zona Mării Negre a suferit modificări esenţiale
deoarece s-a schimbat paradigma de securitate regională, datorită schimbării
atitudinii strategice fundamentale a Federaţiei Ruse. Pacea şi securitatea în
Regiunea Extinsă a Mării Negre sunt rezultatul sumei păcii şi securităţii
fiecăruia dintre statele membre ale arealului pontic şi nu pot fi obţinute fără
cooperarea lor totală.
Federaţia Rusă încearcă să-şi crească nivelul de securitate propriu prin
stoparea procesului de extindere spre est a NATO şi UE. Astfel încercarea
Rusiei de a obţine securitate sporită induce o stare de insecuritate în întreaga
Regiune a Mării Negre.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 22
Anexarea Crimeei, din punct de vedere a legislației internaționale, a
însemnat apariția unui conflict între Ucraina și Federaţia Rusă. Pe lângă faptul
că anexarea încalcă un șir de tratate internaționale privind integritatea teritorială
a Ucrainei, ea semnifică aplicarea forței în relațiile interstatale, ceea ce e ilegal
conform cartei ONU9.
Acţiunea regimului de la Kremlin nu se mai înscrie într-o logică raţională,
deoarece în operaţiile de expansiune teritorială din 2014 îndreptate împotriva
Ucrainei putem identifica elemente de politică externă a nazismului şi a
stalinismului.
Astfel, în urma acţiunilor strategice ale Rusiei, dacă parteneriatul cu
NATO înseamnă agresiune armată împotriva unui stat partener fără a avea
repercusiuni din partea Alianţei, putem spune că Federaţia Rusă şi-a atins parţial
scopul de a compromite credibilitatea Alianţei în faţa statelor partenere.
Strategia de compromitere a început în Georgia în 2008 şi a continuat în
Crimeea - 2014 şi Estul Ucrainei în 2015.
Nu poţi construi nimic temeinic pe baze durabile dacă securitatea socială,
economică, politică şi culturală sunt afectate într-o măsură atât de mare încât
instituţiile statului de drept nu mai funcţionează. Astfel Ucraina a ajuns în
imposibilitate parţială de a se guverna şi se află la un pas de eşec statal.
Negocierile dintre separatiştii din estul Ucrainei, susţinuţi de Kremlin, şi
guvernul de la Kiev reprezintă drumul sigur către permanentizarea conflictului,
deoarece nimic nu este mai permanent decât provizoratul, toate aceste acţiuni
fiind repetate de către Moscova şi în Transnistria dar şi în conflictele îngheţate
din Caucaz. Încetarea parţială a conflictului din Ucraina reprezintă o pace
strâmbă şi nu un război drept.
Concluzionând putem afirma fără îndoială că în cazul agresiunii armate a
Federaţiei Ruse din Ucraina dreptul forţei a primat cu siguranţă forţei dreptului
internaţional.
9 http://fumn.eu/conflictul-din-ucraina-intre-conflict-intrastatal-si-razboi-interstatal, accesat pe
20.11.2014
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 22
După ultimele evenimente petrecute în Ucraina şi în urma desfăşurării
Summit-ului NATO din Marea Britanie se observă o repoziţionare a forţelor
armate ale Alianţei pe flancul Estic şi o mai mare preocupare în vederea
acordării de fonduri pentru înzestrare militară, modernizare şi achiziţii de noi
capabilităţi necesare pentru asigurarea unei securităţi regionale care să permită
dezvoltarea economică şi socială continuă a statelor aliate.
Diferenţele fundamentale de viziune strategică a Federaţiei Ruse şi a
Alianţei Nord Atlantice au depăşit demult frontierele Regiunii Extinse a Mării
Negre, deşi reverberaţiile în arealul pontic şi conotaţiile cu privire la statele din
această zonă şi mai ales la intervenţia Moscovei în Crimeea şi Estul Ucrainei
sunt subiectele de conflcit ideologic pentru care până acum nu s-au găsit puncte
comune de continuare a parteneriatului din cadrul consiliului NATO-Rusia.
În concluzie, considerăm că echilibrul ameninţării reprezintă capacitatea
sistemului regional de a contrabalansa schimbările de comportament ale unor
state astfel încât statu-quoul întregului sistem să evolueze încet sau să rămână
neschimbat10
.
Discontinuitatea în domeniul politic arătată de Ucraina prin pendularea
între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă este un exemplu elocvent pentru
acţiunile de înfăptuire a politicii externe a celorlalte state din regiune. Opinăm
că statele din Regiunea Extinsă a Mării Negre nu-şi mai pot permite
discontinuităţi în domeniul politic şi mai mult, ar trebui să facă paşi concreţi în
promovarea unei ordini şi culturi a cooperării zonale, acesta fiind un demers
politic profund şi de durată, facilitat de cunoaşterea strategică.
La trecerea unui sfert de secol de la căderea cortinei de fier Regiunea
Extinsă a Mării Negre se confruntă cu o situaţie precară de securitate în care
principalele probleme sunt confruntările etnice; tranziţia economică îndelungată
în statele foste socialiste; creşterea numărului imigranţilor şi refugiaţilor;
degradarea accentuată a mediului; conflictele culturale şi religioase.
10
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/sesiune_2011_vol1.pdf, accesat 08.02.2014
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 22
Statele din Regiunea Extinsă a Mării Negre au nevoie să coopereze activ
şi eficient, să promoveze măsuri destinate creşterii încrederii în regiune şi să-şi
îndeplinească cu bună credinţă obligaţiile privind reducerea armamentelor
convenţionale şi retragerea forţelor militare staţionate ilegal pe teritoriul altor
state.
Luând în considerare evoluţia dinamică a evenimentelor geopolitice din
Regiunea Extinsă a Mării Negre se observă faptul că situaţia mediului de
securitate nu a luat deloc o turnură pozitivă, ci dimpotrivă, nici un conflict
îngheţat nu a fost încă soluţionat, unele state au rămas instabile politic şi
economic, iar majoritatea eforturilor politice de democratizare a statelor foste
socialiste din regiune se confruntă cu riscul reversibilităţii.
Bibliografie
Pentru realizarea cercetării doctorale, am studiat documente cu
caracter naţional şi internaţional şi cărţi de specialitate, rapoarte şi articole de
cercetare ştiinţifică. Deasemenea, am evaluat amănunţit schimbările din mediul
internaţional de securitate prin intermediul analizei rapoartelor anuale ale unor
organizaţii internaţionale sau a unor centre de prognoză recunoscute. Totodată
analizele şi elaborările teoretice le-am dedus din surse deschise, documentare
clasice şi digitale.
Lista anexelor
Anexa nr.1 Harta 1 - statele ce aparţin Regiunii Extinse a Mării Negre
Anexa nr.2 Harta 2 - Geografia Regiunii Extinse a Mării Negre
Anexa nr.3 Harta 3 - Federaţia Rusă
Anexa nr.4 Harta 4 - Bulgaria
Anexa nr.5 Harta 5 – România. Poziţionarea strategică la intersecţia
principalelor axe geopolitice
Anexa nr.6 Harta 6 - Georgia
Anexa nr.7 Harta 7 – Turcia
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 22
Anexa nr.8 - Organizarea structurilor de Apărare şi Siguranţă Naţională pentru
OBSH
Anexa nr. 9 Harta 8 – Republica Moldova şi Republica autoproclamată
Transnistria. Factori generatori de risc la adresa securităţii regionale în Regiunea
Extinsă a Mării Negre.
Anexa nr.10 Harta 9 - Conflictele îngheţate din statele Caucazului de Sud.
Factori generatori de risc la adresa securităţii în Regiunea Extinsă a Mării
Negre.
Anexa nr.11 Harta 10 – Ucraina – situaţia politico administrativă – 2014 şi
2015; Peninsula Crimeea – noul teritoriu administrativ al Federaţiei Ruse;
Regiunile secesioniste de pe teritoriul Ucrainei: Doneţk şi Lugansk. Factori
generatori de risc la adresa securităţii regionale în Regiunea Extinsă a Mării
Negre
Anexa nr.12 – Convenţia de la Montreux (istoric, semnificaţie)
Anexa nr.13 – „Sinergia Mării Negre” - Rezoluţia Parlamentului European din
20 ianuarie 2011 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru Marea Neagră
Anexa 14 – Criteriile de la Copenhaga