Stingheriþi,suntemobligaþisã facemacum

un bilanþ,prematur,amputat

Suflet pur,hrãnitla marileidealuriale

umanitãþii

Toate vorbeleocazionalede regretsunt miciºi puþine

Evoluþie curmatãînainte ca el

sã-ºi fi dat întreagamãsurã a talentului

Bun camarad,recunoºtea virtuþile

confraþilor,cu sinceritate,

întotdeauna proaspãt,întotdeauna spontan

Admirabilãconºtiinþã,dominatãde

sentimentuldreptãþii

[...] Am preþuit în MihailSebastian o experienþã deviaþã, nu pateticã � niciautenticã, totdeauna � darfoarte adeseaemoþionantã încãînainte de termenul ei.A fost un om care s-astrãduit sã rãzbatã laluminã � ºi drumul erachinuit prin desiºurilepersonalitãþii acesteia

cu tot dinadinsul complexe a omului modern � prinîntortocherile ºovãielilor atât de specifice aceluiaºi ommodern, aºezat fãrã voia lui între vânturile unor rãscruciistorice. Mihail Sebastian a greºit adesea: uneori agreºit într-un mod grav. Dar, atunci când l-am cunoscut,dascãl improvizat de niºte vremuri brutale, care îl obligausã gãseascã drumul, Mihail Sebastian sporisenemãsurat ºi ca om ºi ca intelectual. Intrase profesorîntr-unul dintre liceele în care Antonescu surghiunise sutele de tineri pe care unpãcat ancestral îi împiedica sã mai înveþe laolaltã cu foºtii lor colegi. Era, acolo,foarte prost plãtit � încã ºi mai puþin înconjurat de lumea �distinsã� cu care el eraobiºnuit. Cu inteligenþa lui într-adevãr admirabilã, savura toate semnificaþiilecontrastului între ce fusese el înainte ºi ceea ce, voluntar, devenise. Nimic nupoate ºterge din amintire serile acelea: în locuinþa lui de holtei se adunau mulþitineri cãrora le lumina - cu câtã dragoste nouã � perspectivele literaturii române.Acolo, dezinvoltura care îl definea atât de bine, se apuca sã orienteze dibuirilebãietanilor care descoperiserã pe Proust. Pomenea, desigur, toate împrejurãrilepicante care puteau întregi o reprezentare psihologicã a cazului Proust; subliniachiar cu satisfacþie autenticitatea informaþiilor lui inedite, ºi apropierea lor de sursãînsãºi. În primul rând, însã, s-a priceput admirabil sã le transmitã, pe cãile celemai variate, revelaþia ultimilor lui ani, revelaþia a ceea ce depãºeºte anecdoticul,senzaþionalul sau chiar tot ceea ce se poartã în vechile saloane literare � viaþaautenticã spre care nãzuia ºi care singurã rãsplãteºte efortul cãutãrilor. MihailSebastian revenise, în ultimii ani, de pe drumurile pe care rãtãcise ºi pornise,nou, de acolo de unde altora le este dat mult mai uºor sã plece. Împuternicit deînvãþãmintele unei experienþe preþioase, Mihail Sebastian reintrase de curând,triumfãtor, între cei care aºteptau sã-l asculte. Sãptãmânile trecute a fost aproapeaclamat la �Dalles� dupã o sclipitoare pledoarie pentru un Balzac altfel înþeles.Acum, trebuia sã înceapã la Universitatea Liberã un curs de literaturã [...].

(�Victoria�, vineri, 1 iunie 1945)

IV REALITATEA EVREIASCÃ - Nr. 275-276 (1075-1076) - 1-31 mai 2007 � EDIÞIE SPECIALÃ EDIÞIE SPECIALÃ � REALITATEA EVREIASCÃ - Nr. 275-276 (1075-1076) - 1-31 mai 2007 V

M|RTURII SUB {OCUL SUBITEIDESP|R}IRI DE MIHAIL SEBASTIAN

A dispãrut o conºtiinþã. Universul adevenit dintr-o datã mai sãrac. Dinatmosfera vieþii noastre culturale s-a

desprins o vibraþie, o bogãþie. Am pierdut un scriitor de nivelînalt, cu largã deschidere de orizont. Stingheriþi, suntemobligaþi sã facem acum un bilanþ pe care-l simþim prematur,amputat. Mihail Sebastian dispare în plinãmaturitate de gând,dupã o bogatã activitate literarã, în momentul când îºipropunea þeluri de construcþie mai cuprinzãtoare. Cu douãzile înainte de moartea lui neprevãzutã, senin, împãcat cusine, Mihail Sebastian îmi vorbea de proiectele lui literare:un studiu de sintezã asupra lui Honoré de Balzac, pe carevroia sã-l scrie la Paris. Avea sã urmeze apoi o perioadã încare se va consacra lui Shakespeare.

Am vorbit atunci îndelung. Ne-am întreþinut despreGoethe, pe care îl cunoºtea mai puþin, iar mai apoi, întâlnindpe Anton Bibescu, am vorbit despre Marcel Proust. Ne-ammiºcat, astfel, într-un climat de valori cãtre care ne diriguiapasiunea de gând ºi nevoia de adâncime a lui Sebastian. ªi

aici vedem, de bunã seamã,orientarea esenþialã a omului,nevoia de a respira un aer dealtitudini.

Mihail Sebastian aveaadiacenþe ºi nevoie fireascã deadâncire a valorilor majore. Nu apoposit niciodatã în accesoriu ºineesenþial [...].

Dotat, ºi-a împãrþit activitatea,dupã înclinaþiile de moment,aºteptând epocamarii sinteze cãtrecare se îndrepta, de altminteri.Întâmplarea a împiedicat aceastãînfãptuire. Traiectoria deveniriispirituale a lui Mihail Sebastian se

opreºte la drum de mijloc, întreruptã brutal. Timpul ne-ar fidezvãluit feþe necunoscute ale acestui talent multiform ºiale acestei conºtiinþe situate în centrul vieþii spiritualeeuropene. Mihail Sebastian avea antene, disponibilitãþi. Nuera un sceptic. Poate cã nu era un senin. Dar avea o atitudineexpectativã, înþelegãtoare ºi oarecum spectacularã în faþavieþii. Se fixa pe nuanþe, cãrora ºtia sã le descopere tâlculomenesc. De aici, atitudinea lui comprehensivã ºi profundumanã în faþa vieþii, curiozitatea pentru om, pentru universulmoral. De aici, pasiunea pentru Montaigne ºi Jules Renard.ªi poate cã aceastã atitudine l-a îndemnat la redactareajurnalului intim, a cãrui publicare va revela o faþã necunoscutãa vieþii lui interioare.

Era un sensibil, un emotiv. Era un om pentru care viaþainterioarã existã. Viaþa lui avea un accent de gravitate, depatetic conþinut. Omul nu se livra cu uºurinþã.

Se deschidea însã prieteniilor durabile, pe care le cultivacu o artã într-adevãr proustianã. ªi, indirect, filtrat,sublimându-ºi vibraþia, s-a revelat ºi în opera literarã. Încriticã, deºi mãrturisea adeziuni sau respingeri, deci, în ultimresort mãrturisind participarea emotivã la operã, era reþinutîn judecãþi, ponderat, observând mãsuri ºi rigori.

Un emotiv stãpânit de disciplinã clasicã.(�Victoria�, joi, 31 mai 1945)

Cea mai completã listã a persoanelor remarcate în asistenþãapãrea, a doua zi dupã funeraliile de la Cimitirul Filantropia,

în darea de seamã din �Timpul�:

LUCREÞIU PÃTRêCANU, ministrul Justiþieicu doamna, Elena Pãtrãºcanu

MIHAI RALEA, ministrul ArtelorCONSTANTIN VIªOIANU, ex-ministru de Externe,

pânã la guvernarea GrozaI. ªRAER, secretar general la InterneGEORGE MACOVESCU, secretar general la PropagandãLOTAR LIVEZEANU, secretar general la ArteVASILE STOICA, secretar general la ExterneANTON BIBESCU, fost ministru plenipotenþiarHORIA BOGDAN, consilier la Casaþie, cu doamnaAURELIU CÃPÃÞÂNÃ, fost ministrul Justiþiei,

în al doilea guvern SãnãtescuVALERIU GEORGESCU, subsecretar de stat la Comerþ,

în echipa SãnãtescuARISTIDE BLANCK, bancherProf. AL. ROSETTI, directorul Editurii Fundaþiilor RegaleProf. S. STOILOV, rectorul Universitãþii Bucureºti ºi al UniversitãþiiLibere DemocrateªERBAN VOINEA, directorul Agenþiei �Rador�EMANOIL CIOMAC, directorul FilarmoniciiDr. W. FILDERMAN, preºedinte al Uniunii Evreilor PãmânteniDr. SANDU LIEBLICHProf. TUDOR VIANU, scurtã vreme director al Teatrului NaþionalTUDOR TEODORESCU-BRANIªTE, vechi conducãtor de ziareP. COMARNESCU, inspector al teatrelorIng. HERBERT SILBERBARON DARD, de la Institutul FrancezCpt. MADISON ºi lt. ROBERTS, din Misiunea Britanicã

*VICTOR ION POPA, SCARLAT FRODA, NICOLAE VLÃDOIANU, SICÃALEXANDRESCU - directori de teatre

*Doamnele: LENY CALER, ELLA CANCICOV, SILVIA DUMITRESCU,DIDA CALIMACHI, TANÞI COCEA, MARIA MOHOR, MARGA HAGIESCU,CREÞIANU, CLAUDIA MILLIAN-MINULESCU, GHIOLU, ZOE RICCI.

*Apropiaþi din lumea literelor ºi a presei: CAMIL PETRESCU, IONCÃLUGÃRU, ION VINEA, OCTAV NEAMÞU, URY BENADOR, GH. DINU, A.RANTA, CAMIL RING, M. STROMINGER, A. DUMBRÃVEANU, ION BIBERI,ªERBAN CIOCULESCU, R. HILLARD, C. MOCIORA, RAUL ANASTASIU,G. HÂRSU, I.D. SUCHIANU, D. CEACÂRU, BORIS MAVRO, ATH. JOJA,RADU BELIGAN, MIRCEAANGHELESCU, V. RONEA, N. POLIZU, SERGIUDAN, OCNEANU, RADU POPESCU, SÃRÃÞEANU, I. ZURESCU, HENRYPROST, N. MATEESCU, EUGEN BÃLAN, AL. COLLER, CAMIL BALTAZAR,S. ALBU, AL. KIRIÞESCU, EUGEN JEBELEANU, CICERONETHEODORESCU, LIVIU FLODA, RADU BOUREANU, LUCIAN BOZ, prof.ONESCU, STREITMAN, AL. PHILIPPIDE, G. TIMICÃ, MIRCEA ªEPTILICI,VLADIMIR STREINU, GEO BOGZA, AL. LEON, ANDREI TUDOR, EMILPAUKER, DRAGOª PROTOPOPESCU, dr. BERKOWITZ, W. SIEGFRIED,ION PRIBEAGU, ing. D. ABRAMOVICI cu doamna, I. PELTZ, OSCARLEMNARU, DAN PETRAªINCU, av. ASKENAZI, arh. I. MAHLER ºi alþii.

Însemnaþi demnitari de stat,fruntaºi ai vieþii literare ºi artistice

au þinut sã însoþeascã cortegiul funerarla înhumarea scriitorului

Mihail Sebastian

...Deplângem în sfârºitul absurd ºi nedrept al lui Mihail Sebastianpe unul dintre cei mai strãluciþi reprezentanþi ai scrisului românesccontemporan, aflat în pragul maturitãþii, în plinã ºi luminoasã ascensiuneºi care, prin tot ceea ce a dat în roman, în teatru, în eseu, în criticã, înziaristicã, ºi-a marcat nu numai un loc de frunte, dar a ºi pus temelieunei cariere literare de vaste orizonturi ºi de adânci perforãri. Scriitorulcare, între adolescenþã ºi tinereþe, debuta în nuvelã ºi roman, cu acutepagini de psihologie sentimentalã, devenea în scurtã vreme, nu numaiunul dintre cei mai lucizi interpreþi ai proustianismului de la noi, dar ºiromancierul de temerarã atitudine, pe care frãmântãrile sociale ºi etnicenu-l speriau. În firava noastrã literaturã antirasialã ºi progresistã,romanul De douã mii de ani al lui Mihail Sebastian va fi cercetatîntotdeauna drept documentul cel mai semnificativ al speciei reflectatãîn inteligenþa unuia din martorii cei mai credincioºi. Familiarizareabalzacianã, din ultimii ani, ºi asimilarea tuturor acelor izvoare epice, ar

fi pus la îndemâna lui Mihail Sebastian nu numai substanþa unor studii critice, a cãror elaborareo ºi începuse, dar ºi sugestiile pline de îndemn ale viitoarei ºi fecundei sale opere de romancier.Suflet pur, hrãnit la marile idealuri ale umanitãþii, Mihail Sebastian a consacrat apãrãrii omuluiuna din cele mai bogate activitãþi ziaristice din ultimele decenii. Atitudinea lui inflexibilã din aniicei negri ai teroarei, s-a vãzut nu numai încununatã de recunoaºterea unanimã, în lunile dinurmã, dar ºi solicitatã sã participe, sã-ºi spunã cuvântul. ªi Mihail Sebastian n-a cruþat nici oostenealã, n-a refuzat nici un efort, pentru cã bogãþia inimii sale, Mihail Sebastian înþelegea, azimai mult decât oricând, s-o punã în mâna societãþii [...].

(�Victoria�, vineri, 1 iunie 1945)

ION BIBERI

PERPESSICIUS

[...] Evoluþia lui cascriitor a fost împie-dicatã. Dictatura legio-narã ºi antonescianãi-au interzis sã mai scrie, i-au rãpit rostul adevãrat al exis-tenþei sale. Acea epocã de teroare sângeroasã, când caprofesor de liceu a cunoscut elevi de ai sãi condamnaþi lamoarte pentru atitudinea lor antifascistã, l-a zguduit ºi l-arãscolit.

Nu numai preocupãrile dinainte, ci ºi drama sa perso-nalã � a omului strivit de maºina fascistã � trecurã pe unplan secundar. Mihail Sebastian îºi cãuta calea cea justã.Problemele care îl frãmântau erau o dovadã cã el a înþelescã trebuie sã-ºi punã în slujba eliberãrii poporului forþaintelectualã. În timpul ilegalitãþii, a þinut un curs despredramaturgia lui Shakespeare, deschizând în faþa tineretuluiperspectivele unei metode de gândire luminoase, optimiste,în contrazicere cu neagra atmosferã a timpului, sugerândacestui tineret un îndemn aprig la rezistenþã [...].

(�Scânteia�, vineri, 1 iunie 1945)

ION CÃLUGÃRUCuvintele se încolãcesc între gând ºi

peniþã, neputincioase, ºi mintea cautã zadarnicsã priceapã, de ce?

De la aceeaºi masã de unde nopþi de-arândul am împletit visuri comune, încerc acum sã-þi spun �ceva�,dragã Mihai.

ªi gândul trece în goanã, înapoi în timp,când înnodam împreunã armãtura de betonprieteniei noastre. Noi am trãit, în ultimii cinciani, evenimente pe care alþii nu le întâlnesco viaþã întreagã. Erai pentru mine ocaziaînþelegerii ºi a prieteniei fãrã margini, fãrãocoluri, fãrã ascunziºuri. Cãldura zâmbetului tãu, luminagândurilor tale erau unice. Noi nu am fãcut niciodatã, în prietenianoastrã, literaturã. De aceea, e greu sã-mi gãsesc cuvintele celemai simple ºi mai directe, acum când destinul þi-a spus þiecuvântul ultim atât de crud, de tragic, de neprevãzut.

Am deschis fereastra, în noaptea limpede de afarã, ºi stradanoastrã Antim, în care am trãit împreunã atâtea bucurii ºinecazuri, e la fel de liniºtitã cum o ºtii. Strada, noaptea, vântul,frunzele sunt cuminþi, calme, noi însã, care gândim, cãutãmzadarnic sã înþelegem legi care trec dincolo de noi. �Dincolo�,acolo unde sensibilitatea ta pricepuse, intuise totul.

GEO DUMITRESCU

Privirea pleacã prin fereastrã cãtre stele, cãtre �Steaua fãrãnume� ºi te las pe tine sã ne spui ceea ce noi nu pricepem �deocamdatã � ºi ceea ce, tu, demult, întorseseºi:

�Cel puþin ºtii cã nu eºti singur sub bolta asta imensã, cãundeva în altã lume, în altã constelaþie, în Ursa Mare, sau pe

Steaua Polarã, sau pe Vega, sau pe �steaua�mea �fãrã nume��aventura asta ridicolã,care se cheamã viaþa noastrã, se repetãaltfel, de la început sub acelaºi cer, dar cualt noroc. Poate cã acolo, tot ce aici e greoiºi apãsãtor devine uºor, tot ce aici e întunecatºi opac devine luminos ºi transparent. Tot

ce încercãm fãrã sã izbutim nici pe jumãtate � gesturile noastrezadarnice, visele noastre cãzute � tot ce am vrut sã cutezãm ºin-am cutezat, sã iubim ºi n-am iubit, tot, tot, se împlineºte, sesimplificã, se împarte��

ªi, acum, când tu ai gãsit aceastã lume � alta � lasã-mã sãte întreb, împreunã cu Mona din Steaua fãrã nume:

- Crezi cã sunt ºi acolo oameni, oameni ca noi?Rãspunsul îl gãsim tot la tine:Oameni, nu ºtiu. Ca noi, nu cred. Dar, poate, fiinþe tot mai

uºoare... mai plutitoare... mai luminoase.(�Cortina�, 1 iunie 1945)

Mintea încearcãzadarnic

sã priceapã - de ce?

O camerã albã, tinereascã, plinã de cretoane, cu obibliotecã simplã ce dominã încãperea, acoperindaproape un perete întreg. Pe birou, cãrþi în teancuri, ºi oºopârlã de sidef, semn tainic al unei înþelepciuni pentrucare subtilitatea ºi ºerpuitoarea armonie sunt virtuþi la fel de mari cât ºi temeiniciaadevãrului. ªi tot aici, o veilleuzã cu pata ei luminoasã cum sunt brânduºele deprimãvarã. Un chip tânãr, încrustat în penumbrã, primind prin pergamentul abat-jour-ului reflexe pe aripa frunþii, pe obrazul neted. Pleoapele se ridicã, ochii teprivesc deschis, drept, fãþiº ºi simþi cã în licãrirea aceea verde, sau albastrã, saucenuºie � ori înmãnunchind, ca faþa apelor, toate aceste culori laolaltã � s-aconcentrat viaþa cu tensiunile ei lãuntrice, cu zborul de imagini ce se þes ca zborulrândunicilor, între pãmânt ºi cer. Omul este curtenitor, dar discret, entuziasmul sãue liber, dar modestia îºi apãrã þãrmurile ei tãinuite. ªtie sã vorbeascã frumos,curgãtor, cu acea cãldurã pe care numai firile îmbelºugate o au ºi mai ales ºtie sãasculte, sã înþeleagã, are rãbdarea atât de preþioasã celui deprins a observa lumeaºi a o alcãtui din nou în ficþiunea adevãratã a unui roman. ªi mai are darul de adizolva rezistenþele, de a uºura drumul timiditãþii spre confidenþã. Totuºi, când ºicând, o tãcere cu chip de enigmã, la suprafaþa cãreia fluturã intenþia unui surâs,mascheazã figura. Poate e ironie, poate e îngãduinþã. ªi, totuºi, poate e ironie.

Strângerea demânã e la fel de cinstitã, ca ºi privirea, gest conºtient cã reprezintão cale fãrã de ocoluri. Sunt acestea cele dintâi impresii despre Mihail Sebastian,ale cãrui cãrþi îmi destãinuiserã, mai înainte, realitãþile crude ale experienþeloradolescenþei, clãdiserã imaginar o lume tinereascã ºi dureroasã, trecând printr-osensibilitate aleasã, printr-o emoþie limpede ºi discretã, frânturi dintr-o viaþã trãitãsub zvonul pieritor al anilor, sub lumina mereu schimbãtoare a sentimentelor.

O paginã de Mihail Sebastian este ca un vas cãruia materialul i-a conferittransparenþã ºi fragilitate, meºterul i-a dat forma obiectivã, artistul suavitateaornamentului, iar stãpânul podoaba ce împlineºte rosturile creaþiei, floarea omenieisale, gândul ºi simþãmântul ce iese din adânc, ca nuferii. Femei, De douã mii deani,Oraºul cu salcâmi, Accidentul, tot atâtea oglinzi ce lãmuresc, privind sub diverseunghiuri, adolescenþa tinereþii ºi începutul de maturitate ale unui singur om.

L-am cunoscut pe vremea când intrase sub tipar ultimul sãu roman. Vremurileîncepuserã a se tulbura iar scriitorul lupta cu împrejurãri pentru el nu tocmai plinede zâmbet, pe cât s-ar fi pãrut privite de la distanþã. Aceeaºi admirabilã discreþiezãgãzuia însã nemulþumirile, limpezea figura de amãrãciune. L-am vãzut cândvarãsfoind un volum din Causeries du Lundi ºi câteva clipe mai apoi ascultând atent

ultimele ºtiri transmise de posturile deradio strãine. Se întorcea obosit dupã ozi de cazarmã, ca sã aºtepte acasãnerãbdãtor cea mai nouã ediþie dinStendhal, pe care o comandaseproaspãt. Iubea cãrþile, fãrã sã aibã fireasterilã, privirea mioapã a ºoarecilor debibliotecã; la fel, poate ºi mai mult, iubeaviaþa. Era de ajuns sã-l asculþidesprinzând anecdoticul unei existenþe,cu o frazã sprintenã, incisivã ºiinteligentã, schiþând caracteristicul,înfãþiºând pitorescul.

Îl vãd povestind, cu aceeaºi luminã pãtrunzãtoare în ochii verzi, albãstrui saucenuºii, îl aud povestind cu glas cald, adânc, convingãtor. Se transmite un concertEnescu la radio. Rânduindu-ºi mica lui gospodãrie în care cautã sã se descurceboem, aºteaptã cu emoþie primele acorduri. Simte o înduioºatã admiraþie pentrumarele violonist. Îi place muzica, notã cu notã, cunoaºte în întregime MatheusPassion a lui Bach, pe care a descris-o într-un capitol din Accidentul, înfãþiºând oaudiþie la Biserica Neagrã din Braºov.

Se entuziasmeazã uºor, cu generozitate, iar entuziasmele sale nu greºesc,merg just pe linia valorilor temeinice. E un bun camarad, virtuþile literare ale confraþilorsãi nu-i adumbresc seninãtatea, le recunoaºte de bunã voie, cu sinceritate,întotdeauna proaspãt, întotdeauna spontan.

Îl vãd, apoi, în aceeaºi încãpere, de astã datã rãvãºitã, plutind într-o atmosferãuºor dezolatã. Vremurile au început a se preface. Sertarele sunt toate desfãcute,hârtiile împrãºtiate. Trebuie sã renunþe la locuinþa aceasta, sã-ºi afle rosturi noi.Mulþime de scrisori, de manuscrise sunt risipite pe birou, pe fotolii. Îmi aratã câtevarânduri, poate ultimele trimise de prietenul sãu Blecher, autorul Inimilor cicatrizate.Imobilizat în corsetul lui de gips, pentru care viaþa va fi fost atât de puþin darnicã, îºidezvãluia planurile, îi vorbea de o carte nouã; optimism cald, peste care adiamelancolia visurilor ce nu s-au putut realiza. ªi degete grãbite trec peste toateacestea, adastã asupra unei amintiri, rup ºi aruncã tot ce pare a fi inutil.

L-am revãzut, apoi, în sala de conferinþe a unei universitãþi neoficiale. În bãncilemodeste, câþiva poeþi tineri ce-ºi fac ucenicia, Nina Cassian, Vladimir Colin, PetreSolomon. Mihail Sebastian þine un curs despre Shakespeare. Nu vorbeºte criticul,mai puþin profesorul, ci acela care a stãruit cu dragoste, ani întregi, asupra textelormisteriosului dramaturg din Stratford-on-Avon. Luminile albãstrui-verzi-cenuºiiard mai aprins ca niciodatã. Când, la sfârºit, îl aºtept la ieºire, se mirã: �Ai fostaici?�. ªezusem chiar în prima bancã, la foarte micã depãrtare de catedrã. Ochiilui, însã, în timpul conferinþei, urmãriserã zbenguielile Rosalindei ori nãstruºniceleºotii ale lui Puck sau cãutaserã a descifra greaua întrebare pusã lumii de cãtreHamlet.

Ultima imagine pe care o pãstrez de la Mihail Sebastian: pe scena �Studio�-ului,la o avant-premierã. Vorbeºte convingãtor, simplu, cu o dezinvolturã fireascã, ce-iîngãduie sã se opreascã la un moment dat, ca sã se scuze: �Am uitat cum amînceput fraza, trebuie s-o iau de la capãt�. Nu-l mai vãzusem în timpul din urmã. Îiaflu o figurã pe care se înscriseserã, imperceptibil aproape, semnele maturitãþii.Aceeaºi luminã cenuºiu-verzuie, cu licãriri albastre, ca faþa apelor, se rãspândeºtelimpede, din privirea deschisã, pãtrunzãtoare, cu care cerceteazã, fugitiv, sala.

Apoi, o searã la sfârºit de mai. Un telefon: �N-ai fost în oraº dupã amiazã? Nuºtii ce s-a întâmplat�. Glasul ocoleºte, ezitã. Încep sã bãnui. �Tocmai vorbeam despreprieteni�. Mã tem. Au fost atâþia despre care tocmai vorbisem în ziua aceea. �Maistai o clipã, nu-mi spune încã�. Cine dintre ei? Pe nici unul n-aº fi vrut sã-l pierd.�Mihail Sebastian. Un accident stupid!� E greu de surprins dintr-o datã însemnãtateacuvintelor; prea se strecoarã repede. Câtva timp, n-ammai înþeles ce mi se spunea.Sosind mai de departe, mai de demult, în receptor auzeam un alt glas, cald, grav,adânc. Despre ce vorbea atunci Mihail Sebastian ? Unde trec, oare, toate cuvintele,risipite ºi uitate ?

ªi neliniºtea morþii te cuprinde, ca atunci când, lãsându-se peste un final, ocortinã rupe scena de sala în care încã nu s-au aprins luminile. Este întuneric ºi deo parte ºi de cealaltã a ei. Te gândeºti, în acea clipã, cã niciodatã n-ai avut prilejulde a cunoaºte adevãrul cel mai temeinic al unui om, cã tocmai lucrurile care-þi staumai aproape de suflet n-ai ºtiut sã le împãrtãºeºti. Atunci, te pleci cu înfrigurareasupra cãrþilor în care Mihail Sebastian a cãutat sã lãmureascã pe rând, câte o faþãa gândurilor lui. E tot ce-a mai rãmas.

(�Democraþia�, duminicã, 3 iunie 1945)

MIRCEAªEPTILICI

OVIDIUCONSTANTINESCU

...Eterna stupiditate a accidentului n-a fostniciodatã mai revoltãtoare.

Romancier, autor dramatic, conferenþiarºi eseist, deopotrivã de înzestrat, MihailSebastian moare în plinã tinereþe, în plinã forþãde creaþiune [...].

Dar ce ar fi putut dãrui de aici încolo aceastãminte vie ºi cultivatã, acest talent cãutãtor al celormai subtile nuanþe, aceastã minunatãsensibilitate ! Toate acestea au încetat într-osecundã pe pavajul Bucureºtilor.

Nu - nu pot scrie acum tot ce se cuvinedespre scriitorul Mihail Sebastian.

Sebastian nu era numai un mare talent, ofrumoasã culturã; era ºi o admirabilã conºtiinþãdominatã în chip deosebit de sentimentuldreptãþii.

Ne cunoºteam de mult. Ne-am apropiat însã, în anii aceºtia de rãzboiºi de prigoanã. L-am vãzut deprimat, dar deprimat nu pentru suferinþelepersonale � ºi avea destule ! � ci pentru valul de sãlbãticie, care serevãrsa din plin asupra omenirii. Ascunzând cu o aristocraticã discuþienecazurile lui, Sebastian nu-ºi putea stãpâni revolta împotriva a tot ce sepetrecea în puºcãrii ºi în câmpurile de concentrare. Îmi vin în minte, acum,lungile noastre convorbiri în aceºti ani grei ºi întunecaþi.

Într-o searã de varã, prin 1942, continuând pe bulevard o discuþieînceputã într-un restaurant, Sebastian mi-a spus cu ton de mãrturisiresmulsã din adâncuri de suflet:

- Mã socot ºi eu vinovat. Da. Ce-am fãcut atâþia ani? Literaturã. Amcrezut cã este de ajuns. ªi în timpul acesta, în jurul meu, în jurul nostru,se fãurea aceastã îngrozitoare maºinã de cruzime, de sãlbãticie. Îþi daiseama? De aici înainte, va trebui sã ne unim toþi, cu toate puterile, pentrua împiedica sã se repete în viitor ceea ce se întâmplã azi [...].

În anii rãzboiului, cu toatã marea lui zbuciumare - sporitã de o simþireextrem de ascuþitã � nu ºi-a pierdut o singurã clipã speranþa. ªi nusperanþa, ci credinþa � credea cu toatã puterea convingerii lui lucide � înprãbuºirea regimului de urã ºi de crimã, în biruinþa certã a noþiunilor dedreptate, civilizaþie ºi democraþie.

Literatura pierde un mare scriitor. Noi, cei care am avut norocul sã-lcunoaºtem, pierdem ºi un scump, un inegalabil prieten.

Alaltãieri searã, l-am întâlnit la o recepþie. Era vesel, plin de viaþã. Amschimbat câteva glume. Am hotãrât sã ne întâlnim peste douã zile.Ne-am despãrþit.

Cine ºi-ar fi închipuit cã, în clipa aceea, ne-am despãrþit pentrutotdeauna.

(�Jurnalul de dimineaþã�, joi, 31 mai 1945)

TUDORTEODORESCU-BRANIªTE