Modelul intervenţiei în crizăModelul intervenţiei în criză

Cum definim situaţia de criză?

• este dificil de stabilit ce înseamnă o situaţie de criză. • persoanele reacţionează în mod diferit la situaţiile de criză.

Criza - o tulburare emoţională acută a individului

determinată de anumite evenimente de viaţă, asociată

cu lipsa abilităţilor de a face faţă

acesteia, cu pierderea

controlului asupra situaţiei

respective.

• se manifestă la nivel fizic, psihologic, cognitiv şi relaţional.

• experimentată la nivel individual, de grup sau comunitar.

• precedată de evenimente stresante de viaţă (naştere prematură, diverse boli) care induc sentimentul pierderii, suferinţă şi schimbare.

• limitată în timp la câteva săptămâni sau luni, după care apare o rezolvare adaptativă sau în cel mai rău caz o rezolvare

maladaptativă.

Două categorii de evenimente de viaţă determină o criză (Baldwin, 1978):

- experienţe universale de viaţă (copilăria, adolescenţa, admitere la facultate, căsătoria, prima angajare),

- experienţe dramatice de viaţă (deces, abuz sexual, violenta, crimă).

Ce reprezintă intervenţia în crizăCe reprezintă intervenţia în criză??

• acţiunea de întrerupere a unei serii de evenimente care conduc la disfuncţionalităţi socio-comportamentale.

• asociată cu ideea de echipă multidisciplinară (asistent social, psiholog, medic, etc.)

ReprezentanţiReprezentanţi

Caplan (1964), Carkhuff (1969), Rapoport (1970),

Golan (1974), Baldwin (1981) şi Coulshed (1998).

• consideră că printr-o intervenţie

minimală în timpul perioadei de

criză se pot obţine efecte maxime

CaracteristiciCaracteristici ale ale intervenţiei în crizăintervenţiei în criză

• este o interventie de scurtă durata

• este o intervenţie rapidă

• literatura de specialitate diferă în funcţie de crizele asupra cărora se axează: suicid, victimele violenţei, consumatori de drog şi alcool, etc.

Cele trei faze ale crizeiCele trei faze ale crizei ((CaplanCaplan):):

• stadiul de impact: evenimentele neaşteptate creează şoc, confuzie şi dezorientare; apar efecte in plan fizic, psihic si relaţional.

• stadiul de retragere: se folosesc mecanisme obişnuite de depăşire a crizei dar care eşuează.

• ajustare şi adaptare: stadiu de “inovare”, de integrare a crizei, de acceptare a situaţiei, de adaptare.

RobertsRoberts (1990) identifică (1990) identifică şapte stadii ale şapte stadii ale intervenţiei în criză:intervenţiei în criză:

• stabilirea unei relaţii cu beneficiarul;

• evaluarea crizei;

• identificarea problemelor majore si a evenimentelor care au declanșat criza precum şi a metodelor obişnuite dar ineficiente de depăşire a situației crizei;

• analiza sentimentelor şi oferirea de suport emoțional;

• explorarea alternativelor posibile

• formularea unui plan de acţiune

• asigurarea disponibilităţii de a lucra şi în alte situaţii de criză în viitor.

Golan (Golan (1978) 1978) sintetizează teoria intervenţiei în crizăsintetizează teoria intervenţiei în criză ::

• orice persoană, grup sau organizaţie se confruntă cu diverse crize de-a lungul existenţei

• evenimentele problematice sau o serie de dificultăţi sunt cele care determină apariţia crizelor

• evenimentele pot fi anticipate (criza din adolescenţă) sau neanticipate (decesul, divorţul, apariţia unor boli cronice)

• există situaţii percepute de către beneficiar ca fiind o criză, in fapt acestea reprezintă doar evenimente minore cărora li s-au asociat emoţii intense

• răspunsurile la situațiile de criza sunt diferite

• crizele sunt soluţionate în 6 - 8 săptămâni

Principii ale intervenţiei în crizăPrincipii ale intervenţiei în criză::

• intervenţia se realizează cât mai repede posibil,• intervenţiile sunt limitate în timp,• rolul practicianului este unul activ,• reducerea simptomelor reprezintă principalul scop,• se acordă sprijin concret cat și psihosocial,• se încurajează experimentarea sentimentelor.

Etapele procesului de reintegrareEtapele procesului de reintegrare::

• percepţie cognitivă corectă din partea beneficiarului in legătura cu evenimentele care-l afectează,

• analiza sentimentelor generate de situaţiile de criză,

• dezvoltarea unor răspunsuri comportamentale.

Rapoport Rapoport (1970) defineşte (1970) defineşte două niveluri două niveluri ale intervenţieiale intervenţiei

Primul nivel - activităţi:

• eliminarea simptomelor, • sprijinirea beneficiarului în înţelegerea crizei, • implicarea familiei şi a comunităţii,

Nivelul doi - activităţi:

• înţelegerea legăturii dintre situaţia prezentă şi crizele trecute,

• căutarea unor modalităţi de soluţionare,• dezvoltarea capacităţilor de a face faţă situaţiilor

de criză