Seminar- Politica Monetară, Pre- Şi Post-criză

8/18/2019 Seminar- Politica Monetară, Pre- Şi Post-criză

1/34

POLITICI MONETARE

“Politica monetară, pre- şi post-criză”

Tudor GrosuDirecţia Modelare şi Prognoze Macroeconomice

Banca Naţională a României

11 Martie 2014


2/34

2

- standard “aur”

- post-1970: moneda fiduciară – politicile contează (!)

- 1970-1980: inflaţie ridicată, fluctuaţii ale PIB: unde sunt băncile centrale?- post-1980: inflaţie redusă şi stabilă în paralel cu absenţa sacrificării altor obiective

ale politicilor (de ex., PIB)- paradox : într-o perioadă de succes maxim a macrostabilizării, băncile centrale

renunţă la ambiţia de a macrostabiliza ( ). De ce?

-băncile centrale îşi stabilesc obiective limitate: stabilizarea inflaţiei poate fi realizatăşi conduce, implicit, la o bună performanţă şi a economiei reale

- creşte importanţa regulilor , în detrimentul atingerii, în manieră discreţionară, aunor obiective dintre cele mai diverse. Dar,

- noile reguli nu sunt de tip “mecanic”, similare celor din perioada standardului“aur”, ci

- principii sistematice de acţiune, într-un cadru instituţional, în care băncile centraledevin conştiente şi îşi asumă consecinţele propriilor decizii, urmărind cu grijăatingerea obiectivelor stabilite. În plus,

- succesul politicilor depinde de încrederea pe care sectorul privat o acordă acestora – “ţintirea inflaţiei”

Fundamente conceptuale ale politicii monetare (1)


3/34

3

Stabilirea unui obiectiv ţintă clar stabilitatea preţurilor

- politicile monetare sistematice pot genera efecte reale- evoluţiile factorilor reali contează (Real Business Cycle)- teoria RBC are implicaţii asupra nivelului “natural” al producţiei, însă ce contează pentru

definirea curbei Phillips este deviaţia PIB de la nivelul natural

Cadrul conceptual:-

“noua sinteză neoclasică” (Goodfriend, King, 1997): - termen scurt: analiză keynesiană, bazată pe rigiditatea preţurilor/salariilor; analiză

prospectivă, aşteptările agenţilor contează (evită critica Lucas): IS-AS-Taylor rule- termen lung : analiză neoclasică (à la Samuelson/Hicks), echilibru al economiei la fiecare

moment de timp (variabile “naturale”)

- oferă suport teoretic regimului de ţintire flexibilă a inflaţiei:

-salarii/preţuri rigide: (i) inflaţia ridicată produce ajustări ineficiente ale preţurilorrelative=cost al inflaţiei; (ii) modificările ratei nominale a dobânzii afectează şi ratareală=efecte de contracarare ale şocurilor de cerere agregată, dar:

- există şi şocuri de natura ofertei

deviaţii ale inflaţiei de la ţintă

o parte din preţurisunt rigide readucerea inflaţiei la ţintă implică fluctuaţii ineficiente ale PIB. În esenţă:

- există un trade-off între inflaţie şi PIB pe termen scurt.

Fundamente conceptuale ale politicii monetare (1I)


4/34

4

Fundamente conceptuale ale politicii monetare (1II)

- pe frontiera Taylor , alegerea optimă (volatilitateminimă a inflaţiei şi PIB) defineşte funcţia de reacţie răspunsul politicii monetare la şocuri care afecteazăeconomia.

Ecuaţia IS:Yt+1 = A- r t, (1)A = cererea autonomă, r t = rata reală a dobânzii

Ecuaţia Phillips pe termen scurt (PC):t+1 = t + (Yt+1-Y*), (2)

Rata dobânzii determinată a.î. să minimizeze funcţia de pierdere a autorităţii monetare:L = (Yt+1-Y*)2 + (t+1 -T)2 (3)

(1), (2), (3) Regula de politică monetară:

(r t- r s) = { / (1+ 2

)}(t - T

) (4)Dacă == =1 şi rata reală a dobânzii care stabilizează Y la nivelul Y* este 2%, atunci (4) devine:

i = + 2 + 0.5(t - T) (regulă de tip Taylor)


5/34

5

Studiu de caz (I)


6/34

6

Studiu de caz (II)

2000-2006: fundamentale decuplate de dinamica preţurilor

bulă imobiliară

Rata dobânzii

Populaţie

Cost construcţii

Preţuri locuinţe

I n d i c e / r a t a d o

b â n z i i

P o p u l a ţ i e

( m i l i o

a n e )

Rată redusă adobânzii, carăspuns la rataredusă ainflaţiei (preţullocuinţelor nuintră în coşul deconsum)

Piaţa imobiliară, SUA 2006-2009:reducerea cu

30% a preţurilorlocuinţelor ; 30%avuţie; 20% dincrediteleipotecare totale

1940:fundamentale în linie cudinamicapreţurilor


7/34

7

Studiu de caz (III)

Evoluţia preţurilor locuinţelor

Exuberanţă iraţională: creşteri sincronizate în alte economii“Preţurile locuinţelor nu au cum să scadă” !!!

Practicile de creditare aipotecarelor considerabil

relaxate ipoteci “sub-prime”

Problema “securitizării” instituţia financiară titulară acontractului de creditarevinde produsul ipotecar “mortgage backed securities”

Certificarea produselor împachetate agenţii derating

Scăderea preţurilorlocuinţelor falimentuldebitorului (valoarea ipotecii

< valoarea împrumutului)

Proprietatea este abandonată transfer către bancă “marcarea” pierderii


8/34

8

Studiu de caz (V)

Banca I:-Active: 100

-Pasive: 80-Capital: 20-Grad de intermediere: 5

Banca II:-Active: 100

-Pasive: 95-Capital: 5-Grad de intermediere: 20

Preţurile locuinţelor scad cu 20%:-Banca II falimentează,

-Banca I rezistă, dar gradul deintermediere devine infinit (!)

Grad intermediere, SUA

SUA Zona euro

Japonia

Credit acordat sectorului privat


9/34

9

Studiu de caz (IV)

Scădere PIB accelerată

În SUA, ipotecile “sub-prime” reprezentau aprox. 20% dintotalul creditelor ipotecare

Economiiemergente şi îndezvoltare

Economiidezvoltate

Luni după emitere

P r o c e n t

Mecanism de amplificare:gradul de intermediere(“leverage”)

Rata falimentelor,ipoteci “sub-prime”

Mecanism de amplificare:instrumente derivate (CDS)

Creştere PIB real


10/34


11/34

11

Exemplu: persistenţa evaluărilor incorecte ale agenţilor economici.-

nu există mecanisme care să garanteze că percepţiile eronate se corectează rapid economia poate funcţiona într-un echilibru stabil pe termen scurt, însă instabil pe

termen mediu- preţurile distorsionate (dar în linie cu echilibrul economiei pe termen scurt), transmit

semnale sub-optimale cu privire la veniturile şi consumul viitor- în teorie este validă teoria aşteptărilor raţionale, în practică, agenţii învaţă din

experienţă

- revizuirea aşteptărilor trebuie să fie “corelată” pentru un număr ridicat de gospodării,pentru ca dezechilibrele să fie corectate în “timp util”. Realitatea nu validează neapărataceastă ipoteză “animal spirits”

Critici ale modelului tradiţional:Există un trade-off între stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară?

- pe frontiera Minsky-Taylor , unui anumit grad devolatilitate a inflaţiei îi corespunde o volatilitatemai ridicată a PIB comparativ cu cel aferent

frontierei Taylor- ignorând instabilitatea financiară, optimul este la

O, când în realitate este la P- după recunoaşterea trade-off -ului implicat,

punctul de optim se poate muta (de ex.) la Q


12/34

12

Recesiuni şi crize financiare

- recesiunile au devenit mai puţin frecvente înultimii ani;

-crizele financiare, însă, au devenit din ce în cemai numeroase

Crize financiare: episoade în care este afectată înmod substanţial funcţionalitatea instituţiilor şi apieţelor financiare

O recesiune este asociată cu o criză financiară episodul de recesiune se declanşează odată sau

după criza financiară şocuri alecereriiexterne

Recesiunitotale

Datoratecontracţiilorfiscale

Datoratecontracţiilormonetare

şocuri alepetrolului

Crizefinanciare

Datoratecontracţiilor fiscale

Datorate contracţiilormonetare

şocuri alepetrolului

şocuri alecererii externe

Crizefinanciare

Crize financiare –

cele maiputernice 5

- recesiunile asociate crizelor financiare durează

mai mult şi au efecte contracţioniste maiputernice comparativ cu celelalte recesiuni- a se remarca intensitatea celor 5 mari crize

financiare: Finlanda (1990-1993), Japonia(1993), Norvegia (1988), Spania (1978-1979),Suedia (1990-1993)

Durată (trimestre)

Pierderi PIB (% faţăde vârf)


13/34

Tablou sinoptic, criza financiară din 2007

Gap PIB – % faţă depotenţial

Utilizarea

capacităţilorde

producţie - % submedia pre-criză

Rata şomajuluipe termenscurt –

diferenţă faţăde perioadapre-criză

şomajciclic

- deviaţia producţiei de la nivelul

natural (gap PIB) negativ, concomitentunei rate a dobânzii semnal de politicămonetară situată doar marginal pestezero “capcana lichidităţii” ineficienţa politicii monetare încontextul utilizării instrumentaruluitradiţional (în principal, modificări ale

ratei dobânzii)- politica monetară apelează la “măsuri

neconvenţionale”

Rateledobânzilorpracticate de

principalele băncicentrale


14/34

Limita inferioară pentru rata dobânzii

- banca centrală stabileşte rata nominală a dobânzii de politică monetară implicit,calibrează şi rata reală a dobânzii influenţează nivelul PIB afectează rata inflaţiei(curba Phillips). DAR:

- banca centrală nu poate stabili orice nivel al ratei dobânzii, fiind limitată la valoripozitive [cash vs. obligaţiuni] implicit, setează un prag inferior ratei reale a dobânzii

- în cele mai multe situaţii, restricţia nu este activată, rata reală a dobânzii fiindmenţinută peste pragul minim (ELB/ZLB), cu excepţia cazurilor în care economia esteafectată de un şoc nefavorabil de cerere, recesionist.

Rata minimă reală adobânzii posibil a fiatinsă

Rata reală a dobânziipentru care Y=Y*

Nivel maxim posibil a fiatins de PIB, dată fiindconstrângerea ELB

şoc advers de cerere

- nivelul cel mai redus al ratei reale a dobânziiposibil a fi atins este –π , superior (mai puţinstimulativ) celui ţintit (r # )- în aceste condiţii, nivelul producţiei (Y’) se va

menţine sub cel potenţial (Y*) şi va activa uncerc vicios- economia se află în “capcana lichidităţii” politica monetară devine cvasi-ineficientă şiasupra economiei planează riscul deflaţiei


15/34


16/34

ELB: studiu de caz (Japonia)

- reducerea masivă a preţurilor activelor şi aimobiliarelor (1990) a declanşat o

contracţie a creditării, cu efectedezastruoase, permanente, asupra dinamiciiPIB

- în 2003, gap-ul negativ al PIB a ajuns la 14%

-

în linie cu implicaţiile teoretice ale curbeiPhillips, rata inflaţiei a scăzut, devenindnegativă în 1999 şi menţinându-se acolopână în 2005: deflaţie

-banca centrală a Japoniei a redus ratadobânzii de politică monetară începând din1992, până la aproape 0% (ELB)

- BoJ a decis intensificarea operaţiunilor pepiaţa deschisă (M1 a crescut cu 14% în 2001şi 24% în 2002).

PIB potenţial

PIB

Rata nominală a dobânzii

Rata inflaţiei


17/34

17

Trei “suspecţi de serviciu”:

1. Reducerea ratelor dobânzilor pe termen mediu/lung (politică monetară“neconvenţională”) - în capcana lichidităţii, o rată a dobânzii pe termen scurt la ELB nu este incompatibilă cu o

rată considerabil mai ridicată pe termen mediu/lung (cu efectul cel mai amplu asupracererii agregate din economie). Cum pot fi modificate ratele dobânzilor pe t.m./t.l.?[structura la termen a ratelor dobânzilor]

- anunţuri (“forward guidance”) pentru influenţarea ratelor aşteptate ale dobânzilor pe termen scurt- modificarea structurii bilanţiere a băncii centrale, prin schimbarea compoziţiei operaţiunilor de politică

monetară de pe piaţă afectează prima de lichiditate şi de risc

2. Influenţarea (în sus) a aşteptărilor privind inflaţia ale agenţilor economici- e.g., modificarea ţintei de inflaţie la valori mai ridicate şi adaptarea acţiunilor băncii

centrale la noua ţintă - dezavantaj: creşte incertitudinea cu privire la inflaţie (Bernanke), subminează abilitatea agenţilor

economici (firme, gospodării) de a elabora planuri pe termen mediu/lung

3. Stimuli fiscali- creşterea cheltuielilor bugetare discreţionare sau reducerea impozitării compensează

şocul advers de cerere agregată şi readuce PIB la nivelul potenţial, în condiţiile aceleiaşirate a dobânzii reale

- dezavantaj: creşterea datoriei publice (e.g. Japonia, SUA)

Cum se iese din capcana lichidităţii?


18/34

EXTRA: Implementarea politicii de “ghidaj prospectiv” (1)

1. Ghidaj necondiţionat (“open-ended”) - oferă informaţii “calitative” despre traiectoria viitoare a dobânzii

-permite o flexibilitate sporită a băncii de a reacţiona la evoluţii neanticipate

- potenţial creează confuzie la nivelul agenţilor economici

Banca Japoniei (1999): rata dobânzii redusă la 0,15% (II.1999); IV.1999: “until deflationary concerns were dispelled ” Banca Japoniei (2013): “would continue...as long as it is necessary for maintaining that target [2% inflation] in a stable manner ” Fed (2008): “weak economic conditions were likely to warrant exceptionally low levels of the federal funds rate for anextended period of time” BCE (2013): “…expects the key ECB interest rates to remain at present or lower levels for an extended period of time ”

2. Ghidaj restricţionat în timp (“time-contingent”) - oferă indicii despre momentul de timp la care politica se va inversa; relativ uşor de interpretat, DAR- modificarea contextului economic duce implicit şi la modificarea perioadei de fixare a dobânzii- strategie insuficient de credibilă deoarece nu oferă indicii cu privire la reacţia băncii la evoluţii neanticipate din

economie (care şocuri vor duce la abandonarea politicii şi cât de mult este posibilă o abatere de la calendaruliniţial, în funcţie de aceste şocuri?)

- face posibile suprareacţii ale agenţilor economici (desincronizare de traiectoria propusă de banca centrală) şi ar

putea chiar conduce la percepţia că banca neagă angajamentele anterioare

Banca Canadei (IV.2009): rata dobânzii redusă la 0,25%: angajament de a menţine rata dobânzii la niveluri reduse până înT2 2010, condiţionat de perspectivele de evoluţie ale inflaţiei Banca Suediei (IV.2009): rata dobânzii redusă la 0,25% şi “the repo rate is expected to remain at a low level until thebeginning of 2011” Fed (VIII.2011): “it expects these conditions to persist at least through mid-2013” Fed (I.2012): “it expects these conditions to persist at least through late 2014”

Fed (IX.2012): “it expects these conditions to persist at least through mid -2015” 18


19/34

EXTRA: Implementarea politicii de “ghidaj prospectiv” (II)

3. Ghidaj condiţionat (“state-contingent”) - implică stabilirea condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru a determina reversarea politicii dobânzilor reduse

(e.g. “până când rata şomajului coboară sub o anumită valoare” sau “creşterea PIB depăşeşte un anumit prag”) - ajută publicul să înţeleagă de ce şi în ce fel banca reacţionează la evenimente neanticipate- prin alegerea corespunzătoare a variabilelor care condiţionează, ancorează aşteptările agenţilor pe măsura

revenirii economiei (“funcţie de reacţie”) - dezavantaj: agenţii trebuie să aibă acces la setul de indicatori care condiţionează şi să îşi formeze o opinie în

legătură cu dinamica lor viitoare

Fed (XII.2012): “the exceptionally low level of the federal funds would be appropriate at least as long the unemployment rate

remains above 6-1/2 percent, inflation between one and two years ahead is projected to be no more than a half percentage pointabove the Committee’s 2 percent longer-run goal, and longer term inflation expectations continue to be well anchored ”

...“the low level of the federal funds rate will remain appropriate for a considerable time after the asset purchase program endsand the economic recovery strenghtens”

...“when the Committee decides to begin to remove policy accommodation; it will take a balanced approach consistent with itslonger-run goals of maximum employment and inflation of 2 percent”

19


20/34

20

Mecanisme de transmisie:

1. Mecanisme de semnalizare a conduitei vizate- pre-criză: politica ratei dobânzii (semnalizarea conduitei în termenii unei anumite valori aratei dobânzii semnal de politică monetară)

2. Utilizarea bilanţului băncii centrale pentru operaţionalizarea conduitei de la punctul 1( operaţiuni de management a lichidităţii )- implică operaţiuni pe piaţa interbancară care să asigure menţinerea unei rate pe termen

scurt a dobânzii din această piaţă în apropierea celei “semnal”

- managementul lichidităţii deţine un rol tehnic, de suport a mecanismului de semnalizare;de unele singure, aceste operaţiuni nu transmit informaţii cu privire la conduita efectivă apoliticii monetare

Implementarea operaţiunilor : piaţa rezervelor bancare.- banca centrală deţine o poziţie de monopol, fiind capabilă să determine costul de oportunitate

aldeţinerii

rezervelor, prin eventualeintervenţii

încantităţi

nelimitate la nivelul depreţ

ales credibilitatea semnalului

Politici monetare “neconvenţionale”: bilanţul băncii centrale (I)


21/34

Exemplu

21

Rata dobânzii la facilitatea de creditare

Rata dobânzii la facilitatea de depozitRata dobânzii EONIA

Rata dobânzii de politică monetară

Sursa: Banca Centrală Europeană, EONIA: euro overnight index average

- în general, EONIA se menţine în apropierea ratei de semnal a politicii monetare importanţaoperaţiunilor repo ca principal instrument de politică monetară (excepţie: >2008)

- istoric, traiectoria EONIA este marcată de unele spike-uri, acestea având legătură cu sistemul deconstituire a rezervelor minime obligatorii


22/34


23/34

23

Politici monetare “neconvenţionale”: bilanţul băncii centrale (III)

Politici bilanţiere:

-

în anumite situaţii, banca centrală doreşte să influenţeze o anumită configuraţie acondiţiilor financiare, prin utilizarea în manieră activă a politicilor bilanţiere(dimensiune, compoziţie , risc) segmente ale pieţei financiare altele decât cele alerezervelor bancare (controlul băncii este relativ limitat în acest caz)

Menţiuni:

a. politicile bilanţiere nu sunt neapărat “neconvenţionale” - e.g. intervenţiile valutare: modifică cursul de schimb, la aceeaşi rată a dobânzii - ce este atipic (“neconvenţional”) este piaţa vizată, nu faptul că se doreşte

influenţarea unor elemente ale mecanismului de transmisie altele decât ratadobânzii

b. “principiul decuplării” - politicile bilanţiere pot fi implementate independent de nivelulratei dobânzii- Schema 1: piaţa rezervelor bancare complet izolată de a celorlalte operaţiuni

bilanţiere (e.g. sterilizarea intervenţiilor valutare pt. a nu influenţa nivelul rezervelor)

- Schema II: modificările rezervelor bancare nu au un impact asupra ratei dobânzii(e.g. remunerarea rezervelor la nivelul ratei de politică monetară)


24/34

EXTRA: Mecanism (stilizat) de transmisie a politicii monetare

24

Selecţieadversă, risc

moral

Credite

Consum

Investiţii

Investiţii

Export net

Investiţii

Investiţii

Consum

bunuridurabile

Garanţii şiavuţie netă

Credite

Preţurileactivelor

Rate ale

dobânzilorpe t.l.

Curs deschimb

Ratadobânzii de

politicămonetară

Politicamonetară

Pieţefinanciare

Creditebancare Cheltuieli Multiplicatori

- politica monetară se transmite în economie printr -o multitudine de canale- politica monetară este capabilă să influenţeze anumite segmente ale economiei într-o mai mare

măsură decât altele


25/34

25

Politici monetare “neconvenţionale”: bilanţul băncii centrale (IV)

Thailanda China- intervenţii pe piaţa valutară

atingerea ţintelor privind rateledobânzilor DAR în condiţiileexpansiunii masive a bilanţurilorbăncilor centrale:- acumularea sistematică deactive externe (A) a fostacomodată prin operaţiuni deatragere de lichiditate (sterilizare,

reverse repo, P) în cazulThailandei, fie printr-o majorare aratei rezervelor minimeobligatorii (P) în cazul Chinei

Rezerve valutare , ţări din Asia (% din PIB)China, Hong Kong, India, Indonesia, Coreea, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda

2006: 2 trn $2010: 5 trn $


26/34

26

Justificarea politicilor bilanţiere (I)

- practicate pentru prima oară în Japonia (2001-2006) [vezi studiul de caz]

Milton Friedman (2000):“Now, the Bank of Japan’s argument is, “Oh well, we’ve got the interest

rate down to zero; what more can we do?”

It’s very simple. They can buy long -term government securities, and

they can keep buying them and providing high-powered money until

the high- powered money starts getting the economy in an expansion.”

Argumentul lui Friedman: creşterea bazei monetare va conduce în mod necesar la creştereacheltuielilor şi, astfel, va stopa spirala deflaţionistă

- doctrina monetaristă clasică: ceea ce contează este expansiunea pasivelor băncii centrale şinu natura activelor achiziţionate cu baza monetară nou creată; de aceea, prudenţaindică achiziţia de titluri de stat ca fiind varianta cu riscurile asociate cele mai reduse


27/34


28/34

28

Justificarea politicilor bilanţiere (III)

Falimentul LehmanBrothers

Randamentul obligaţiunilor corporative, 2007=100

Companiile private substituie creditul

bancar cu împrumuturile de pe piaţa decapital

Impactul achiziţiei de titluri de bancacentrală asupra randamentului titlurilorriscante = [impact randament titluri destat] + [impact spread randament titluriscant vs. randament titlu de stat]

O reducere a randamentului titlurilor destat nu este o condiţie sine qua non pentrua produce efecte asupra economiei realeprin modificările de portofoliu ocazionate

Randamentul obligaţiunilor corporative, MareaBritanie, 2007=100


29/34

29

Forme ale politicilor bilanţiere (I)

1. Politica valutară - banca centrală alterează deţinerile nete de valută ale sectorului privat prin operaţiuni

pe piaţa valutară - scop: influenţarea nivelului şi/sau volatilităţii cursului de schimb, la un nivel dat al ratei

dobânzii de politică monetară

2. Politica de (cvasi-) management a datoriei publice- banca centrală alterează compoziţia creanţelor guvernamentale deţinute de sectorul

privat (titluri de stat cu diversematurităţi

)- scop: modificarea randamentului titlurilor guvernamentale, având ca efect modificarea

costurilor de finanţare şi a preţurilor activelor

3. Politica de creditare- banca centrală alterează compoziţia bilanţieră a sectorului privat prin schimbarea

expunerii băncii la creanţe ale sectorului privat

-scop: influenţarea condiţiilor de finanţare ale sectorului privat

4. Politica rezervelor bancare- banca centrală stabileşte o ţintă pt. rezervele bancare- scop: depinde de evaluările băncii centrale (e.g. expansiunea monetară/creditului,

furnizarea de lichiditate)

EXTRA F l li i il bil i l i i ă


30/34

30

EXTRA: Forme ale politicilor bilanţiere: relaxarea cantitativă(Quantitative Easing)

Diverse accepţiuni:

1. (i) ţinte explicite pentru rezervele bancare; (ii) angajarea (condiţionată) de menţinerea unor rezerve ridicate în perioadele viitoare; (iii) creşteri ale achiziţiei de obligaţiuniguvernamentale [2, 4 + strategie de comunicare] (Ugai, 2006)

2. reducerea ratelor dobânzilor pe termen lung prin expansiunea rezervelor [2, 4](Spiegel, 2001)

3. finanţarea de către banca centrală a achiziţiei de active ale sectorului public şi privat[2, 3, 4] (Benford, 2009) (BoE)

4. creşterea rezervelor, indiferent dacă aceasta este în mod deliberat ţintită sau nu(Auerbach, 2009; Taylor, 2009)

Bernanke (Fed) - “credit easing”: acordarea de credite unui spectru larg de entităţi dinsectorul privat (bănci/non-bănci)

Trichet (ECB) – “enhanced credit support”: asigurarea fluxului de credite bancare prin

realizarea de licitaţii cu maturităţi lungi (+rată fixă a dobânzii) şi acceptarea unuispectru larg de colateral + inclusiv achiziţia nereversibilă de obligaţiuni “acoperite”

Important: diferenţe între politicile de relaxare cantitativă din Anglia, SUA şi zona euro.


31/34

31

Forme ale politicilor bilanţiere (II)

Eurosistem BoEFED

- politicile bilanţiere practicate de diverse bănci centrale au reflectat, parţial, diferenţele din

sistemele financiare ale acestora: de ex., în SUA, ponderea mai ridicată a intervenţiilor în pieţele decredit non-bancare a fost în concordanţă cu predominanţa finanţărilor obţinute în afara sistemuluibancar din această ţară etc.


32/34

Studiu de caz. România (1)

- intrări de capitaluri străine în RO s-au intensificat începând din 2004 deficit de cont curent (%din PIB): 8,4% (2004), 13,5% (2007) şi 12,3% (2008) datoria externă pe termen mediu şi lung a

sectorului privat (% din PIB): 12,9% (2004), 25,6% (2008)

- adâncimea financiară a economiei româneşti (M3/PIB): 25,6% (2004), 34,5% (2008) dată fiindadâncimea redusă, efectele intrărilor de capitaluri au fost imediat vizibile:

- aprecierea cursului de schimb al leului, real şi nominal (4,1 EURRON în ian.2004, 3,1 EURRON în iul.2007 =apreciere de 24%): a ajutat dezinflaţia, dar a afectat competitivitatea externă a economiei; în plus, a condusla episoade de volatilitate pe piaţa valutară (A)

-intrări de capitaluri de la băncile mamă: în 2004, 72% din pasive proveneau din zona euro şi 21%din Marea Britanie. Între 2004-2008, pasivele externe au crescut de 6 ori (de la 3,8 mld euro la24,5 mld euro) (B)

(A)+(B)

comportamente exuberante privind creditarea în valută: ponderea creditului în valută pentru sectorul gospodăriilor a crescut de la 2,2% din PIB în decembrie 2004 la 11,6% din PIB în 2008(de peste 5 ori).

- băncile au devenit dependente de finanţarea externă şi dezechilibrele dintre activele în valută alecompaniilor şi gospodăriilor şi pasivele lor în valută au crescut. În 2004, în sectorul companiilor,diferenţa dintre depozitele în valută şi împrumuturile în valută era de aproximativ 5 miliarde lei,iar în martie 2009 această diferenţă era de 7 ori mai mare (34 miliarde lei).

32


33/34

Studiu de caz. România (II)

- între 2005 şi 2007 au existat perioade în care anticipaţiile inflaţioniste şi aprecierile accentuateale monedei au coexistat dilemă pentru banca centrală (ţintirea inflaţiei) creşteri ale ratei

dobânzii (necesare pentru a aduce anticipaţiile în linie cu ţinta de inflaţie) capitaluri străine apreciere leu.

- pe lângă modificarea ratei dobânzii în condiţiile existenţei concomitente a presiunilor deapreciere a monedei naţionale şi a celor inflaţioniste, BNR a utilizat creşterea rezervelor minimeobligatorii pentru a atenua intrările de capitaluri:

- RMO: 20% (2002) 40% (2006).

33

-

măsura nu a descurajatintrările de capitaluri (75 lasută din creşterea pasivelorbăncilor străine din Româniadin perioada 2005-2008 s-aprodus după creşterea RMOla 40 de procente)

-

î n paralel, cumpărarea derezerve pentru a preveniaprecierile excesive

“managed float”


34/34

Date post:	07-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	mirceaandrei
View:	219 times
Download:	0 times

Seminar- Politica Monetară, Pre- Şi Post-criză

Documents