Post on 11-Jan-2020
transcript
Page 1 of 8
Maximizarea impactului fenomenului migraţiei asupra dezvoltării
Considerente generale ale cercetării, concluzii, studiu de caz
Introducere Aceste considerente generale au fost elaborate de IASCI (International Agency for Source Country Information) în parteneriat cu Fundaţia Soros. Documentul are ca scop informarea factorilor interesați în legătură cu cercetările derulate până în prezent de IASCI în regiunea Europei de Sud-‐Est, punându-‐se accent pe proiectul comun IASCI-‐Soros Romania, prezentat sub forma unui studiu de caz.
Concluziile şi analizele incluse în acest document au un caracter preliminar şi se recomandă citirea şi interpretarea lor din această perspectivă.
Fluxurile financiare care se desfăşoară între emigranţi şi comunităţile lor de origine stau la baza relaţiei dintre migraţie şi dezvoltare. Cercetările, politicile elaborate şi industria financiară s-‐au concentrat până în prezent pe remitențe şi, fără doar şi poate, acestea joacă un rol semnificativ atât la nivel de gospodărie, cât şi la nivel naţional. Documentul de faţă dezvoltă această temă, analizând fluxurile financiare per ansamblu dintr-‐o perspectivă semnificativ mai amplă.
La baza cercetării şi a analizei prezentate în acest document stă recunoaşterea migranţilor şi a beneficiarilor acestora drept un segment de piaţă specific, care ar trebui să prezinte mai mult interes pentru guverne şi industria financiară intermediatoare.
Abordarea noastră este unică prin faptul că porneşte de la premisa că bunăstarea financiară, umană şi socială dobândită de migranţi în străinătate este substanțială şi se poate stabili o relaţie de interdependenţă între aceste tipuri de bunăstare. Trebuie precizat că scopul real al migrației este adesea înţeles greşit şi că încă se subestimează importanţa pe care o are acumularea de bunăstare şi potențialul pe care îl are în a influența pozitiv şi durabil dezvoltarea economică şi socială a ţărilor de origine.
Lucrarea de faţă îşi propune să susţină în mod direct obiectivele personale şi cele referitoare la emigrare ale emigranţilor şi gospodăriilor acestora, pe întreaga durată a acestei experienţe. Acest scop este atins parţial prin identificarea şi promovarea opţiunilor relevante referitoare la emigrare, remitențe, economii şi investiţii. Prin îmbunătăţirea experienţei emigrării, se va resimţi un impact pozitiv şi asupra veniturilor, remitențelor şi rentabilităţii investiţiilor. În acelaşi timp, această abordare încurajează definirea unor politici cadru responsabile, colaborarea internaţională şi dezvoltarea activităţii de intermediere financiară.
Astfel, obiectivele şi practicile referitoare la migrare, finanţele personale şi intermedierea financiară sunt corelate cu dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă în ţările de origine.
În acest document se prezintă rezultatele obţinute în cadrul unor proiecte derulate începând cu 2005, în Albania, Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Republica Moldova şi România. Pe viitor, se doreşte efectuarea de cercetări în Comunitatea Statelor Independente şi în zona sudică a Mediteranei. Planurile de cercetare pe termen mediu includ Americile, Africa şi Asia.
Diferitele secţiuni ale acestui raport au rolul de a prezenta pe scurt obiectivele specifice ale emigrării şi comportamentele de economisire ale emigranţilor şi gospodăriilor transnaţionale pe termen lung. Prezentarea este realizată la nivelul gospodăriilor, cu accent pe regiunea Europei de Sud-‐Est şi România.
Autorii acestui raport îşi asumă integral răspunderea pentru datele, analizele, concluziile şi recomandările furnizate. Acest raport nu reflectă opiniile oficiale ale Fundaţiei Soros sau ale partenerilor săi.
International Agency for Source Country Information
Page 2 of 8
Context Fără doar şi poate, remitențele vor continua să joace un rol important pentru ţările beneficiare şi gospodăriile în cauză. Cu toate acestea, din perspectiva gestionării dezvoltării şi a migraţiei, analiştii şi specialiştii continuă să se concetreze, în mod greşit, pe aceste fluxuri financiare. În fapt, acumularea şi eventualul transfer de bunăstare este factorul care motivează emigranţii pe termen lung şi tocmai această ambiţie are potenţialul de a deveni o oportunitate de dezvoltare substanțială și sustenabilă. Acest potenţial se amplifică atunci când emigranţii investesc capital uman şi social, pe lângă economiile lor, în vederea atingerii propriilor obiective. Atât transferul de economii, cât şi reîntoarcerea acasă a emigranţilor depind, în mare măsură, de existenţa sau definirea unor politici cadru şi a unor condiţii locale de întoarcere adecvate care să presupună stimulente relevante. În mod logic, principala condiţie pentru înlesnirea unei migraţii circulare eficiente este sprijinirea (şi nu împiedicarea, aşa cum este adesea cazul) emigrantului în încercarea sa de a-‐şi atinge nivelul dorit de economii. În acest sens, trebuie să se acorde sprijin în două domenii asociate, conform priorităţilor stabilite în aceste domenii: a) Crearea unor condiţii de dezvoltare durabilă în ţările de
origine (prin depăşirea modelelor economice bazate pe remitențe şi conduse de consum); şi
b) Sprijinirea migraţiei circulare eficiente şi gestionarea echitabilă a costurilor şi beneficiilor.
Acest model porneşte de la prezumţia că atunci când există o colaborare între sectorul public şi cel privat, atât în ţara de origine, cât şi în ţara de destinaţie, se pot identifica şi dezvolta condiţii locale adecvate şi stimulente specifice pentru emigrant/stimulente care să susțină economisirea, pentru a susţine în mod direct ambiţiile sale. În acest mod, beneficiile migraţiei se vor putea materializa mai uşor.
Intenţia de a reveni în ţara de origine şi de a investi aici este mai frecventă în rândul emigranţilor de tip ‚circular’ (cei care doresc în mod expres să se reîntoarcă acasă) decât în rândul celor care doresc să emigreze definitiv sau doar sezonier. În raport se analizează amănunţit acest grup de ‚gospodării transnaţionale’1 pentru a stabili, printre altele: (a) obiectivele şi strategiile de emigrare ale acestora; (b) veniturile, cheltuielile, comportamentele şi strategiile de investire; şi (c) intenţia acestora de a reveni în ţara de origine.
1Conform sondajelor efectuate în mod repetat în rândul emigranţilor şi gospodăriilor şi interviurilor realizate, majoritatea emigranţilor pe termen lung, de tip ‘circular’, consideră că gospodăria/familia acestora este împărţită între ţara de destinaţie şi ţara de origine – de aici denumirea de ‘gospodărie transnaţională’.
Metodologie Analizele de piaţă se bazează pe proceduri de cercetare cantitative şi calitative aplicate la nivel naţional. Cercetarea cantitativă a inclus sondaje efectuate în rândul unui număr semnificativ de emigranţi pe termen lung, aflaţi în vizită în ţara de origine, consolidând sondaje efectuate în paralel în rândul gospodăriilor care primesc fonduri din străinătate (în care cel puţin un membru al familiei este emigrant pe termen lung). Cercetarea calitativă a inclus interviuri semi-‐structurate cu emigranţi pe termen lung. Cercetarea de teren a fost însoțită și de o trecere în revistă a literaturii de specialitate.
Fiecare tip de cercetare furnizează o serie de informaţii şi asigură totodată posibilitatea de a verifica rezultatele celorlalte proceduri folosite.
În acelaşi timp, metodologiile cantitative folosite au fost construite special pentru a permite aplicarea lor la nivel trans-‐național și longitudinal. Aceste date pot fi utilizate cu încredere în raport cu coordonate temporale specifice şi pe pieţe diverse. De asemenea, acestea au rolul de a asigura, pentru prima dată, o înţelegere sistematică atât a caracteristicilor în plină evoluţie ale emigrării la nivel naţional, cât şi a contextului general prin comparație cu alte ţări unde se înregistrează o rată similară de emigrare.
Maturitatea ciclului migraţionist
Este important să se înţeleagă ‘maturitatea’2 relativă a ciclului migraţionist deoarece aceasta poate scoate la iveală comportamente economice sau tendinţe de emigrare actuale sau viitoare ale emigranţilor – inclusiv posibile intenţii de reîntoarcere în ţara de origine.
Nivelul de maturitate se măsoară folosind metodologii similare şi seturi de date din mai multe ţări.
De exemplu, prin analizarea anumitor indicatori referitori la emigrare, se poate spune că migrația din Albania se află într-‐o etapă relativ matură comparativ cu cea din Republica Moldova sau România. Faţă de emigranţii din România sau Republica Moldova, cei din Albania, Bosnia şi Herţegovina şi Kosovo şi-‐au îmbunătăţit treptat statutul lor socio-‐economic în ţările de destinaţie. La nivel naţional, se poate confirma această tendinţă spre maturitatea relativă a ciclului migraţionist per ansamblu,
2 Maturitatea ciclului migraţionist se referă la procesul general de emigrare în masă dintr-‐o anumită ţară de origine şi nu la experienţa unui anume emigrant. Aceasta se măsoară folosind o serie de indicatori, după cum se prezintă în acest raport.
Page 3 of 8
dacă se consideră datele obţinute din studii similare efectuate de autori în Albania, în 2005 şi ulterior în 2010.
Socializare şi comunicare
O mai bună cunoaştere a surselor relevante de comunicare ale emigranţilor este importantă pentru înţelegerea strategiilor de emigrare şi pentru dezvoltarea unor instrumente şi iniţiative relevante de marketing şi de conştientizare.
Întrajutorarea, atât în rândul emigranţilor, cât şi dintre emigranţi şi comunitatea de acasă, joacă un rol important în orice fază a ciclului migraţionist. Conform datelor existente, o colaborare informală are loc începând cu etapa de planificare premergătoare emigrării şi pe toată durata ciclului migraţionist, precum şi în momentul reîntoarcerii şi reintegrării în ţara de origine. Reţelele de socializare şi comunicare sunt importante în a-‐i ajuta pe emigranţi să gestioneze o serie de riscuri aferente emigrării, reducând în acelaşi timp costurile financiare asociate şi maximizându-‐le câştigurile.
În medie, patru cincimi dintre emigranţii chestionați au prieteni apropiaţi sau rude în ţara de destinaţie şi se bazează pe această reţea pentru a înlesni procesul de emigrare. De exemplu, două treimi dintre emigranţii albanezi sau bosnieni şi-‐au obţinut primul loc de muncă prin intermediul unui membru al acestei reţele.
Se consideră că acest grad ridicat de comunicare joacă un rol important, facilitând schimbul de informaţii şi oferind sprijin economic şi social, atât în ţara de destinaţie, cât şi în ţara de origine.
În acelaşi timp, majoritatea emigranţilor păstrează o relaţie strânsă cu familia, prietenii şi vecinii din ţara de origine. În momentul întoarcerii acasă, numeroşi emigranţi valorifică reţelele sociale bogate pe care le-‐au stabilit în ţările de destinaţie. Aceasta îi ajută să se dezvolte şi să menţină relaţii comerciale şi economice cu persoane din fostele ţări gazdă.
Se poate identifica o relaţie de interdependenţă între frecvenţa comunicării şi tendinţa de a transfera fonduri acasă, intenţia de a reveni în ţara de origine, de a economisi sau de a face investiţii. Pe lângă faptul că răspund unor nevoi emoţionale, canalele de comunicare facilitează schimbul de informaţii, idei şi practici, creând astfel condiţiile propice pentru dezvoltare socială şi economică în ţările de origine.
Discuţiile cu familia, prietenii şi alţi emigranţi rămân cea mai relevantă sursă de informare.
Se pare că diaspora şi asociaţiile de emigranţi au doar un rol limitat pentru comunitatea de emigranţi şi familiile acestora. Conform cercetărilor efectuate, mai puţin de 0.5% dintre emigranţi consideră aceste asociaţii drept o ‚sursă credibilă de informare’.
Ca un fenomen recent, emigranţii consultaţi în acest studiu au început să pună bazele unei reţele sociale care include emigranţi din alte ţări.
Figura 1: existenţa unor membri ai familiei, prieteni, vecini etc. în ţara de destinaţie înainte de plecare (Sondaj în rândul emigranţilor români, 2010)
După cum se indică în graficul de mai sus, emigranţii români au mai puţine şanse de a se baza pe o reţea socială care să îi sprijine pe parcursul emigrării, faţă de emigranţii din celelalte ţări care au făcut obiectul studiului. Probabil că aceasta se datorează dezvoltării relativ recente a fenomenului de emigrare în masă în România şi faptului că această ţară este stat membru al Uniunii Europene, ceea ce face ca emigrarea să fie mai puţin riscantă.
Tendinţe privind reîntoarcerea în ţara de origine Rata de reîntoarcere în ţara de origine variază de la ţară la ţară şi are la bază mai mulţi factori. Un flux durabil de reîntoarceri produce intrări de capital financiar, uman şi social semnificative. Intenţiile de revenire sunt de asemenea un factor critic pentru explicarea şi estimarea economiilor realizate, a remitențelor şi a tendinţelor de investire.
Datele obţinute confirmă faptul că, pentru majoritatea emigranţilor, atingerea nivelului dorit de economii constituie obiectivul principal, fără de care nu ar lua în calcul reîntoarcerea în mod voluntar în ţara de origine. Factorii externi, independenţi de voinţa emigranţilor, precum posibilităţile de angajare sau climatul de afaceri, sunt de asemenea foarte importanţi.
Page 4 of 8
De exemplu, 49% dintre emigranţi albanezi îşi doresc în mod clar să se reîntoarcă în Albania. Această intenţie este mai pregnantă în rândul emigranţilor albanezi aflaţi în prezent în Grecia, faţă de cei care locuiesc în Italia sau alte ţări3.
O serie de factori se află la originea acestei constatări, inclusiv nivelul de trai relativ scăzut şi veniturile mici din Grecia, numărul mare de emigranţi care lucrează în domeniul construcţiilor şi agricultură şi proximitatea faţă de Albania – ceea ce permite numeroase vizite în ţara de origine şi menţinerea altor contacte.
Modul în care evoluează obiectivele personale, sub influenţa experienţei emigrării, constituie de asemenea un factor care motivează strategia de revenire în ţara de origine şi momentul pentru aceasta. Comparativ cu studiul din 2005, date recente relevă că obiectivul şi ambiţiile emigranţilor albanezi în ceea ce priveşte nivelul dorit al economiilor creşte frecvent de-‐a lungul perioadei de emigrare.
Figura 2: Planuri de revenire definitivă în România (Sondaj efectuat în rândul emigranţilor români, 2010)
Un indicator clar al intenţiei pregnante de reîntoarcere în ţara de origine, indiferent de etapa ciclului migraţionist, este faptul că numeroşi emigranţi continuă să aibă proprietăţi şi relaţii bancare în ţările de origine. În acelaşi timp, doar un număr mic de emigranţi deţin sau intenţionează să achiziţioneze proprietăţi în ţara de destinaţie.
Dorinţa de a realiza tot mai multe economii depinde de circumstanţe personale (vârstă, experienţa emigrării, structura familiei), precum şi de condiţiile existente în ţările de origine. De exemplu, în ultimele decenii s-‐au constatat creşteri repetate ale preţurilor proprietăţilor şi o creştere a costurilor de investiţii în mai multe ţări din Europa de Sud-‐Est.
3 Conform datelor existente, se estimează că 1.2 milioane de emigranţi albanezi, sau 25% din populaţia totală, au emigrat în felul următor: Italia 33%, Grecia 51% şi altele 16%, unde Altele se referă la celelalte ţări de destinaţie, dintre care cele mai importante sunt: Statele Unite, Regatul Unit, Franţa, Germania, Canada.
Conform rezultatelor a două studii recente efectuate de autori (2010), criza economică prelungită care a debutat la sfârşitul anului 2008 va influenţa în mod direct întregul ciclu migraţionist. După cum s-‐a putut constata, strategiile de combatere a crizei includ, în ordinea preferinţei, reducerea cheltuielilor în ţara de destinaţie, obţinerea unui al doilea loc de muncă, transferarea unor sume mai mici de bani acasă sau folosirea economiilor strânse.
Pe plan personal, emigrantul ar putea fi dezamăgit că nu reuşeşte să realizeze nivelul dorit de economii, ceea ce ar conduce la extinderea perioadei de şedere în ţara de destinaţie. Opţiunea reîntoarcerii temporare este cea mai puţin apreciată în rândul emigranţilor, chiar şi în rândul emigranţilor români care, ca cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ar trebui, cel puţin teoretic, să se bucure de libertate deplină de mişcare în regiune.
Aspecte financiare cheie Dacă se compară ţările cu un nivel ridicat de emigrare dintr-‐o anumită regiune, se pot identifica o serie de caracteristici financiare, atât comune cât şi specifice. Tabelul de la pagina 7 prezintă date financiare specifice diferitelor ţări analizate.
Este important de precizat că majoritatea emigranţilor pe termen lung au venituri considerabile şi comportamente unice de economisire. De exemplu, emigranţii albanezi au în medie un venit anual de 27,720 euro, dintre care 6% reprezintă sumele transferate acasă, iar 32% reprezintă economiile strânse în ţara de destinaţie.
Figura 3: veniturile, cheltuielile şi economiile lunare medii ale emigranţilor români pe termen lung precum şi sumele transferate în ţara de origine (sondaj efectuate în rândul emigranţilor români, 2010)
Aceste rate mari ale veniturilor şi economiilor din ţările de destinaţie, analizate împreună cu valoarea tranferurilor bancare, se reflectă în mod clar într-‐un – indicator de ‚economii raportate la remitențe’ -‐ cuprins între 1.3:1 şi 5.5:1. Aspecte privind emigrarea sau factori
Page 5 of 8
specifici unei ţări explică, în mare parte, diferenţele dintre aceste rate.
Din cauza maturităţii relative a emigrării în Albania şi a condiţiilor de mediu sau venit, albanezii au tendinţa de a economisi mai puţin faţă de emigranţii moldoveni (în parte din cauza unei maturităţi scăzute a emigrării) şi mai mult comparativ cu emigranţii din Bosnia şi Herţegovina (maturitate mai mare a emigrării). Tot la nivel comparativ, tendinţa de economisire este mai pronunţată în rândul emigranţilor kosovari decât în rândul albanezilor, ceea ce indică din nou o istorie diferită a emigrării şi existenţa unor condiţii locale diferite în aceste ţări învecinate.
Concluziile prezentate mai sus corespund ipotezei noaste referitoare la motivul principal al emigrării: emigranţii pe termen lung nu emigrează în principal pentru a trimite sume de bani în ţara de origine – ci animaţi de ambiţia de a atinge un nivel de economii pe care nu l-‐ar fi putut atinge în ţara de origine.
Principalele scopuri pentru care emigranţii realizează economii sunt: achiziţionarea sau renovarea unei case, investirea într-‐o afacere, educarea copiilor sau asigurarea unei pensii. Aceste obiective sunt similare însă nu identice în ţările care au fost analizate.
Majoritatea emigranţilor sunt foarte deprinşi cu practicile bancare: de exemplu 92% dintre emigranţii albanezi păstrează contact cu băncile din ţara de destinaţie, unde îşi depun marea majoritate a economiilor strânse. De asemenea, mai mult de jumătate dintre aceştia au contact şi cu băncile din Albania – un alt aspect care indică dorinţa puternică a acestora de a se reîntoarce în ţara de origine.
Remitențele –o componentă relativ mică a venitului gospodăriilor
Valoarea remitențelor este mai mică decât ne-‐am putea aştepta, ţinând cont de studiile efectuate pe această temă. De exemplu, gospodăriile albaneze trimit în ţara de origine, în medie, 1,673 euro pe an (sau 6% din venitul net). Pentru comparaţii între diferite ţări a se vedea tabelul de la pagina 7.
Aceasta se poate explica prin maturitatea relativă a ciclului migraţionist, în special prin gradul ridicat al reunificării familiale. Albanezii trimit sume de bani în principal pentru a-‐şi întreţine părinţii, ceea ce implică mai puţine cheltuieli decât ar fi fost cazul pentru soţ/soţie sau copii.
Albanezii reuşesc să păstreze o mare parte a economiilor în ţara de destinaţie. Astfel, proporţia reprezentată de
economii sau investiţii din remitențe se situează sub media altor ţări studiate (18% faţă de mediile regionale cuprinse între 29-‐42%). Aceasta ar putea indica un nivel mare de neîncredere în sistemul financiar, după cum au confirmat rezultatele sondajului, precum şi percepţia general răspândită conform căreia climatul economiilor şi investiţiilor este negativ în Albania.
Un fapt interesant este că proporţia destinată consumului din remintențe rămâne relativ constantă în ţările studiate, dacă se ţine cont de structura familiei şi paritatea puterii de cumpărare.
Având în vedere numărul mare de imigranţi din fiecare ţară analizată, nivelul total estimat de economii păstrate în ţara de destinaţie se situează între:
§ 559 milioane de euro pentru Republica Moldova (valoarea remitențelor pentru aceeaşi perioadă fiind de 442 milioane) şi,
§ 11,981 milioane de euro pentru România (valoarea remintențelor pentru aceeaşi perioadă fiind de 2,867 milioane).
Ţinând cont de diferenţele naţionale, aspecte demografice şi diferenţe privind gradul de maturitate al emigrării, se poate spune că emigranţii au spirit antreprenorial. Într-‐adevăr, numeroşi emigranţi au declarat că principalul scop pentru care au ales să emigreze este acela de a acumula capital pentru a iniţia sau dezvolta o afacere.
Figura 4: Veniturile gospodăriilor de emigranţi – veniturile lunare estimate din toate sursele, pe o perioadă de 12 luni (sondaj efectuat în rândul gospodăriilor din România)
Page 6 of 8
Conform datelor obţinute din sondaje, între 8% şi 13% dintre gospodăriile de emigranţi din regiune au investit, într-‐o formă sau alta, într-‐o afacere şi mai mulţi intenţionează să facă acest lucru în viitor. Principalele sectoare de investiţii includ retail, comerţ, agricultură şi imobiliare. În toate ţările care au făcut obiectul studiului, investiţiile s-‐au realizat în general la nivel micro, de obicei pe cont propriu sau împreună cu membri apropiaţi ai familiei.
Studiu de caz: România
Comparând România cu alte ţări din regiune unde există un grad ridicat de emigrare (a se vedea tabelul cu date financiare de la pagina 8), se pot identifica o serie de caracteristici cheie ale emigranţilor români. Ciclul migraţionist recent şi astfel mai puţin matur din România conduce la un nivel relativ scăzut al veniturilor în ţara de destinaţie (în medie 1,896 euro), ceea ce îi situează pe emigranţii români la baza piramidei salariale.
Diferenţele dintre veniturile obţinute de emigranţi se pot explica prin:
§ ţările de destinaţie pentru care se optează, emigranţii români îndreptându-‐se cu precădere către partea sudică a Uniunii Europene, Spania şi Italia (aproximativ 73%), în timp ce emigranţii din Bosnia şi Herţegovina şi Kosovo se îndreaptă către ţările cu un venit mai mare din nordul Europei (Germania, Elveţia, Austria, ţările nordice etc.);
§ numărul de membri ai gospodăriei care generează venituri, care în cazul României este de 1.48 (partea de jos spre mijloc a scării);
§ Sectorul ocupaţional, care pentru femeile din România, precum şi pentru cele din Republica Moldova şi Albania, este cel al îngrijirii la domiciliu, în timp ce femeile din Bosnia şi Herţegovina şi Kosovo se implică mai mult în sectorul manufacturier, servicii şi alte profesii;
§ Durata ciclului migraţionist, care în cazul României este considerabil mai mică faţă de Albania, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo. Există o legătură între durata emigrării şi gradul de integrare sau statutul socio-‐economic.
În acelaşi timp, analiza financiară de mai jos indică faptul că românii au cheltuieli considerabil mai mici decât emigranţii din Bosnia şi Herţegovina şi Kosovo, din cauza:
§ locaţiei geografice, în ţări cu un nivel relativ mic al costurilor;
§ un număr mai mic al membrilor gospodăriei;
§ mari eforturi de a reduce cheltuielile în ţara de destinaţie comparativ cu alte grupuri de emigranţi, în aceleaşi condiţii socio-‐economice, ceea ce indică din nou probleme care ţin de un nivel mic al maturităţii emigrării.
Acest raport între veniturile şi cheltuielile emigranţilor români indică un grad ridicat de economisire în ţara de destinaţie, de 40% (faţă de 23 până la 35% în celelalte ţări care au făut obiectul studiului)4.
Se poate observa că la 2,157 euro pe an, gospodăriile româneşti se situează la mijlocul piramidei în ceea ce priveşte remitențele, comparativ cu ceilalţi emigranţi. Aceasta se poate explica prin:
§ Un nivel relativ mare al reunificării familiei: românii transferă bani în principal pentru a-‐şi întreţine părinţii, cheltuielile fiind mai mici decât în cazul partenerului sau copiilor.
§ Un nivel mediu al economiilor sau investiţiilor din sumele transferate (29%, faţă de 19-‐42%).
De asemenea, trebuie precizat că atunci când componentele referitoare la economii sau investiţii sunt separate de valoarea remitențelor aferentă fiecărei ţări, valoarea reală destinată consumului din sumele remise este destul de similară în ţările analizate până în prezent. Deşi se impun mai multe cercetări, este posibil ca diferenţele de consum în ţările de origine să aibă legătură cu structura familiei şi valorile culturale (numărul şi relaţia celor în aflaţi în întreţinere) precum şi cu diferenţele privind paritatea puterii de cumpărare.
În plus, este important de remarcat faptul că 40% dintre emigranţii români nu au remis deloc sume în ţara de origine. Este cel mai mare procent din regiune. Acest aspect surprinzător necesită mai multă analiză, însă poate fi explicat prin intenţiile slabe de reîntoarcere în ţară ale emigranţilor români şi prin faptul că România este stat membru al Uniunii Europene.
Nivelul scăzut al veniturilor şi cheltuielilor menţionat anterior, împreună cu o valoare medie a transferurilor, se reflectă într-‐un factor mediu al transferurilor raportate la economii de 4.2:1 petru România. Acest factor este inferior factorului obţinut de Bosnia şi Herţegovina (4.5:1), însă este de aproape patru ori mai mare decât cel al Republicii Moldova. (1.2:1)
4 Trebuie precizat că acest nivel al economiilor nete se adaugă la valoarea remitențelor.
Page 7 of 8
Concluzii § Emigrarea pe termen lung generează economii
considerabile și un potențial major de investiții. Principalii factori care contribuie la aceste rezultate sunt existenţa unor condiţii locale adecvate şi a unor stimulente relevante în procesul de economisire pentru emigranţi.
§ Având în vedere numărul mare al acestora, emigranţii pe termen lung şi gospodăriile lor reprezintă resurse umane şi financiare importante şi o piaţă semnficativă pentru actorii interesați și creativi din sectorul financiar.
§ Până în acest moment, aceste informații despre rezultatele procesul de migrație nu au fost valorificate de industria financiară sau de guverne.
La un număr estimat de 2,910,000 emigranţi români (sau aproximativ 1,329,000 gospodării), nivelul total estimat al economiilor realizate pe durata a 12 luni, calculate până în septembrie 2010, a fost de 11,981 milioane de euro sau de aproape 12 miliarde de euro.