Page  1  of  8

   

Maximizarea  impactului  fenomenului  migraţiei  asupra  dezvoltării  

Considerente  generale  ale  cercetării,  concluzii,  studiu  de  caz      

Introducere  Aceste   considerente   generale   au   fost   elaborate  de   IASCI  (International  Agency  for  Source  Country   Information)   în  parteneriat   cu   Fundaţia   Soros.   Documentul   are   ca   scop  informarea   factorilor   interesați   în   legătură   cu   cercetările  derulate  până  în  prezent  de  IASCI  în  regiunea  Europei  de  Sud-­‐Est,   punându-­‐se   accent   pe   proiectul   comun   IASCI-­‐Soros  Romania,  prezentat  sub  forma  unui  studiu  de  caz.        

Concluziile   şi   analizele   incluse   în   acest   document   au   un  caracter   preliminar   şi   se   recomandă   citirea   şi  interpretarea  lor  din  această  perspectivă.    

Fluxurile   financiare   care   se   desfăşoară   între   emigranţi   şi  comunităţile   lor   de   origine   stau   la   baza   relaţiei   dintre  migraţie   şi   dezvoltare.   Cercetările,   politicile   elaborate   şi    industria   financiară   s-­‐au   concentrat   până   în   prezent   pe  remitențe   şi,   fără   doar   şi   poate,   acestea   joacă   un   rol  semnificativ   atât   la   nivel   de   gospodărie,   cât   şi   la   nivel  naţional.   Documentul   de   faţă   dezvoltă   această   temă,  analizând   fluxurile   financiare   per   ansamblu   dintr-­‐o  perspectivă  semnificativ  mai  amplă.    

La   baza   cercetării   şi   a   analizei   prezentate   în   acest  document  stă  recunoaşterea  migranţilor  şi  a  beneficiarilor  acestora  drept  un  segment  de  piaţă  specific,  care  ar  trebui  să   prezinte   mai   mult   interes   pentru   guverne   şi   industria  financiară  intermediatoare.    

Abordarea  noastră  este  unică  prin  faptul  că  porneşte  de  la  premisa   că   bunăstarea   financiară,   umană   şi   socială  dobândită   de  migranţi   în   străinătate   este   substanțială   şi  se  poate  stabili  o  relaţie  de  interdependenţă  între  aceste  tipuri   de   bunăstare.   Trebuie   precizat   că   scopul   real   al  migrației   este   adesea   înţeles   greşit   şi   că   încă   se  subestimează   importanţa   pe   care   o   are   acumularea   de  bunăstare  şi  potențialul  pe  care  îl  are  în  a  influența  pozitiv  şi   durabil   dezvoltarea   economică   şi   socială   a   ţărilor   de  origine.    

Lucrarea   de   faţă   îşi   propune   să   susţină   în   mod   direct  obiectivele   personale   şi   cele   referitoare   la   emigrare   ale  emigranţilor  şi  gospodăriilor  acestora,  pe   întreaga  durată  a   acestei   experienţe.   Acest   scop   este   atins   parţial   prin  identificarea   şi   promovarea   opţiunilor   relevante  referitoare   la   emigrare,   remitențe,   economii   şi   investiţii.    Prin   îmbunătăţirea   experienţei   emigrării,   se   va   resimţi   un  impact   pozitiv   şi   asupra   veniturilor,   remitențelor   şi  rentabilităţii   investiţiilor.   În  acelaşi  timp,  această  abordare  încurajează   definirea   unor   politici   cadru   responsabile,  colaborarea   internaţională   şi   dezvoltarea   activităţii   de  intermediere  financiară.    

Astfel,   obiectivele   şi   practicile   referitoare   la   migrare,  finanţele   personale   şi   intermedierea   financiară   sunt  corelate  cu  dezvoltarea  spiritului  antreprenorial    şi  crearea  de  locuri  de  muncă  în  ţările  de  origine.        

În   acest   document   se   prezintă   rezultatele   obţinute   în  cadrul   unor   proiecte   derulate   începând   cu   2005,   în  Albania,  Armenia,  Bosnia  şi  Herţegovina,  Kosovo,  Republica  Moldova   şi   România.   Pe   viitor,   se   doreşte   efectuarea   de  cercetări   în  Comunitatea  Statelor   Independente  şi   în  zona  sudică   a   Mediteranei.   Planurile   de   cercetare   pe   termen  mediu  includ  Americile,  Africa  şi  Asia.  

Diferitele  secţiuni  ale  acestui  raport  au  rolul  de  a  prezenta  pe   scurt   obiectivele   specifice   ale   emigrării   şi  comportamentele   de   economisire   ale   emigranţilor   şi  gospodăriilor  transnaţionale  pe  termen   lung.    Prezentarea  este   realizată   la   nivelul   gospodăriilor,   cu   accent   pe  regiunea  Europei  de  Sud-­‐Est  şi  România.      

Autorii   acestui   raport   îşi   asumă   integral   răspunderea  pentru   datele,   analizele,   concluziile   şi   recomandările  furnizate.   Acest   raport   nu   reflectă   opiniile   oficiale   ale  Fundaţiei  Soros  sau  ale  partenerilor  săi.    

International Agency for Source Country Information

Page  2  of  8

Context  Fără  doar  şi  poate,  remitențele  vor  continua  să  joace  un  rol  important  pentru  ţările  beneficiare  şi  gospodăriile  în  cauză.    Cu  toate  acestea,  din  perspectiva  gestionării  dezvoltării  şi  a  migraţiei,  analiştii   şi   specialiştii   continuă  să  se  concetreze,  în   mod   greşit,   pe   aceste   fluxuri   financiare.   În   fapt,  acumularea   şi   eventualul   transfer   de   bunăstare   este  factorul   care   motivează   emigranţii   pe   termen   lung   şi  tocmai   această   ambiţie   are   potenţialul   de   a   deveni   o  oportunitate  de  dezvoltare  substanțială  și  sustenabilă.    Acest   potenţial   se   amplifică   atunci   când   emigranţii  investesc  capital  uman  şi  social,  pe  lângă  economiile  lor,  în  vederea   atingerii   propriilor   obiective.   Atât   transferul   de  economii,  cât  şi  reîntoarcerea  acasă  a  emigranţilor  depind,  în   mare   măsură,   de   existenţa   sau   definirea   unor   politici  cadru  şi  a  unor  condiţii   locale  de  întoarcere  adecvate  care  să  presupună  stimulente  relevante.    În   mod   logic,   principala   condiţie   pentru   înlesnirea   unei  migraţii   circulare   eficiente   este   sprijinirea   (şi   nu  împiedicarea,   aşa   cum   este   adesea   cazul)   emigrantului   în  încercarea   sa   de   a-­‐şi   atinge   nivelul   dorit   de   economii.   În  acest   sens,   trebuie   să   se   acorde   sprijin   în   două   domenii  asociate,  conform  priorităţilor  stabilite  în  aceste  domenii:        a) Crearea  unor  condiţii  de  dezvoltare  durabilă  în  ţările  de  

origine  (prin  depăşirea  modelelor  economice  bazate  pe    remitențe  şi  conduse  de  consum);  şi      

b) Sprijinirea   migraţiei   circulare   eficiente   şi   gestionarea  echitabilă  a  costurilor  şi  beneficiilor.  

Acest  model  porneşte  de  la  prezumţia  că  atunci  când  există  o  colaborare   între  sectorul  public  şi  cel  privat,  atât   în  ţara  de  origine,   cât   şi   în   ţara  de  destinaţie,   se  pot   identifica   şi  dezvolta   condiţii   locale   adecvate   şi   stimulente   specifice  pentru  emigrant/stimulente   care   să   susțină  economisirea,  pentru  a  susţine  în  mod  direct  ambiţiile  sale.  În  acest  mod,  beneficiile  migraţiei  se  vor  putea  materializa  mai  uşor.      

Intenţia   de   a   reveni   în   ţara   de   origine   şi   de   a   investi   aici  este  mai   frecventă   în   rândul   emigranţilor   de   tip   ‚circular’    (cei   care   doresc   în   mod   expres   să   se   reîntoarcă   acasă)  decât  în  rândul  celor  care  doresc  să  emigreze  definitiv  sau  doar  sezonier.  În  raport  se  analizează  amănunţit  acest  grup  de   ‚gospodării   transnaţionale’1   pentru   a   stabili,   printre  altele:   (a)   obiectivele   şi   strategiile   de   emigrare   ale  acestora;   (b)   veniturile,   cheltuielile,   comportamentele   şi  strategiile  de   investire;   şi   (c)   intenţia  acestora  de  a   reveni  în  ţara  de  origine.  

1Conform  sondajelor  efectuate  în  mod  repetat  în  rândul  emigranţilor  şi  gospodăriilor  şi  interviurilor  realizate,  majoritatea  emigranţilor  pe  termen  lung,  de  tip  ‘circular’,  consideră  că  gospodăria/familia  acestora  este  împărţită  între  ţara  de  destinaţie  şi  ţara  de  origine  –  de  aici  denumirea  de  ‘gospodărie  transnaţională’.      

Metodologie  Analizele  de  piaţă   se  bazează  pe  proceduri  de  cercetare  cantitative   şi   calitative   aplicate   la   nivel   naţional.  Cercetarea   cantitativă   a   inclus   sondaje   efectuate   în  rândul  unui  număr  semnificativ  de  emigranţi    pe  termen  lung,   aflaţi   în   vizită   în   ţara   de   origine,   consolidând  sondaje  efectuate   în  paralel   în   rândul  gospodăriilor  care  primesc   fonduri   din   străinătate   (în   care   cel   puţin   un  membru   al   familiei   este   emigrant   pe   termen   lung).  Cercetarea   calitativă   a   inclus   interviuri   semi-­‐structurate  cu  emigranţi  pe  termen  lung.  Cercetarea  de  teren  a  fost  însoțită   și   de   o   trecere   în   revistă   a   literaturii   de  specialitate.  

Fiecare  tip  de  cercetare  furnizează  o  serie  de  informaţii  şi  asigură   totodată   posibilitatea   de   a   verifica   rezultatele  celorlalte  proceduri  folosite.    

În  acelaşi   timp,  metodologiile  cantitative  folosite  au  fost  construite  special  pentru  a  permite  aplicarea   lor   la  nivel  trans-­‐național  și   longitudinal.  Aceste  date  pot   fi  utilizate  cu  încredere  în  raport  cu  coordonate  temporale  specifice  şi   pe  pieţe  diverse.  De   asemenea,   acestea   au   rolul   de   a  asigura,  pentru  prima  dată,  o   înţelegere  sistematică  atât  a   caracteristicilor   în   plină   evoluţie   ale   emigrării   la   nivel  naţional,   cât   şi  a  contextului  general  prin  comparație  cu  alte   ţări   unde   se   înregistrează   o   rată   similară   de  emigrare.        

Maturitatea  ciclului  migraţionist    

Este   important   să   se   înţeleagă   ‘maturitatea’2   relativă   a  ciclului   migraţionist   deoarece   aceasta   poate   scoate   la  iveală   comportamente   economice   sau   tendinţe   de  emigrare   actuale   sau   viitoare   ale   emigranţilor   –   inclusiv  posibile  intenţii  de  reîntoarcere  în  ţara  de  origine.    

Nivelul   de   maturitate   se   măsoară   folosind   metodologii  similare  şi  seturi  de  date  din  mai  multe  ţări.          

De  exemplu,  prin  analizarea  anumitor  indicatori  referitori  la   emigrare,   se   poate   spune   că   migrația   din   Albania   se  află   într-­‐o   etapă   relativ   matură   comparativ   cu   cea   din  Republica  Moldova   sau  România.   Faţă  de  emigranţii   din  România  sau  Republica  Moldova,  cei  din  Albania,  Bosnia  şi   Herţegovina   şi   Kosovo   şi-­‐au   îmbunătăţit   treptat  statutul   lor   socio-­‐economic   în   ţările   de   destinaţie.   La  nivel   naţional,   se   poate   confirma   această   tendinţă   spre  maturitatea  relativă  a  ciclului  migraţionist  per  ansamblu,  

2  Maturitatea  ciclului  migraţionist  se  referă  la  procesul  general  de  emigrare  în  masă  dintr-­‐o  anumită  ţară  de  origine  şi  nu  la  experienţa  unui  anume  emigrant.  Aceasta  se  măsoară  folosind  o  serie  de  indicatori,  după  cum  se  prezintă  în  acest  raport.        

Page  3  of  8

dacă   se   consideră   datele   obţinute   din   studii   similare  efectuate  de  autori  în  Albania,  în  2005  şi  ulterior  în  2010.      

Socializare  şi  comunicare    

O   mai   bună   cunoaştere   a   surselor   relevante   de  comunicare   ale   emigranţilor   este   importantă   pentru  înţelegerea  strategiilor  de  emigrare  şi  pentru  dezvoltarea  unor  instrumente  şi  iniţiative  relevante  de  marketing  şi  de  conştientizare.      

Întrajutorarea,   atât   în   rândul   emigranţilor,   cât   şi   dintre  emigranţi   şi   comunitatea   de   acasă,   joacă   un   rol  important   în   orice   fază   a   ciclului   migraţionist.   Conform  datelor   existente,   o   colaborare   informală   are   loc  începând   cu   etapa   de   planificare   premergătoare  emigrării  şi  pe  toată  durata  ciclului  migraţionist,  precum  şi   în   momentul   reîntoarcerii   şi   reintegrării   în   ţara   de  origine.   Reţelele   de   socializare   şi   comunicare   sunt  importante  în  a-­‐i  ajuta  pe  emigranţi  să  gestioneze  o  serie  de   riscuri   aferente   emigrării,   reducând   în   acelaşi   timp  costurile   financiare   asociate   şi   maximizându-­‐le  câştigurile.        

În  medie,   patru   cincimi   dintre   emigranţii   chestionați   au  prieteni   apropiaţi   sau   rude   în   ţara   de   destinaţie   şi   se  bazează   pe   această   reţea   pentru   a   înlesni   procesul   de  emigrare.   De   exemplu,   două   treimi   dintre   emigranţii  albanezi   sau  bosnieni   şi-­‐au  obţinut  primul   loc  de  muncă  prin  intermediul  unui  membru  al  acestei  reţele.    

Se  consideră  că  acest  grad  ridicat  de  comunicare  joacă  un  rol  important,  facilitând  schimbul  de  informaţii  şi  oferind  sprijin  economic  şi  social,  atât  în  ţara    de  destinaţie,  cât  şi  în  ţara  de  origine.            

În   acelaşi   timp,   majoritatea   emigranţilor   păstrează   o  relaţie   strânsă   cu   familia,   prietenii   şi   vecinii   din   ţara   de  origine.   În   momentul   întoarcerii   acasă,   numeroşi  emigranţi  valorifică  reţelele  sociale  bogate  pe  care   le-­‐au  stabilit   în   ţările   de   destinaţie.   Aceasta   îi   ajută   să   se  dezvolte  şi  să  menţină  relaţii  comerciale  şi  economice  cu  persoane  din  fostele  ţări  gazdă.      

Se   poate   identifica   o   relaţie   de   interdependenţă   între  frecvenţa   comunicării   şi   tendinţa   de   a   transfera   fonduri  acasă,   intenţia   de   a   reveni   în   ţara   de   origine,   de   a  economisi   sau   de   a   face   investiţii.   Pe   lângă   faptul   că  răspund  unor  nevoi  emoţionale,  canalele  de  comunicare    facilitează  schimbul  de   informaţii,   idei  şi  practici,  creând  astfel   condiţiile   propice   pentru   dezvoltare   socială   şi  economică  în  ţările  de  origine.      

 Discuţiile  cu  familia,  prietenii  şi  alţi  emigranţi  rămân  cea  mai  relevantă  sursă  de  informare.      

Se  pare  că  diaspora  şi  asociaţiile  de  emigranţi  au  doar  un  rol   limitat   pentru   comunitatea   de   emigranţi   şi   familiile  acestora.   Conform   cercetărilor   efectuate,   mai   puţin   de  0.5%  dintre  emigranţi   consideră  aceste  asociaţii   drept  o  ‚sursă  credibilă  de  informare’.        

Ca   un   fenomen   recent,   emigranţii   consultaţi   în   acest  studiu  au  început  să  pună  bazele  unei  reţele  sociale  care  include  emigranţi  din  alte  ţări.  

Figura  1:  existenţa  unor  membri  ai  familiei,  prieteni,  vecini  etc.  în  ţara  de  destinaţie  înainte  de  plecare  (Sondaj  în  rândul  emigranţilor  români,  2010)  

După   cum   se   indică   în   graficul   de   mai   sus,   emigranţii  români   au   mai   puţine   şanse   de   a   se   baza   pe   o   reţea  socială   care   să   îi   sprijine   pe   parcursul   emigrării,   faţă   de  emigranţii   din   celelalte   ţări   care   au   făcut   obiectul  studiului.   Probabil   că   aceasta   se   datorează   dezvoltării  relativ   recente   a   fenomenului   de   emigrare   în   masă   în  România  şi   faptului   că  această   ţară  este  stat  membru  al  Uniunii   Europene,   ceea   ce   face   ca   emigrarea   să   fie  mai  puţin  riscantă.  

Tendinţe  privind  reîntoarcerea  în  ţara  de  origine    Rata  de  reîntoarcere  în  ţara  de  origine  variază  de  la  ţară  la  ţară  şi  are  la  bază  mai  mulţi  factori.  Un  flux  durabil  de  reîntoarceri  produce  intrări  de  capital  financiar,    uman  şi  social   semnificative.   Intenţiile   de   revenire   sunt   de  asemenea  un   factor  critic  pentru  explicarea  şi  estimarea  economiilor   realizate,   a   remitențelor   şi   a   tendinţelor   de  investire.    

Datele   obţinute   confirmă   faptul   că,   pentru   majoritatea  emigranţilor,   atingerea   nivelului   dorit   de   economii  constituie   obiectivul   principal,   fără   de   care   nu   ar   lua   în  calcul   reîntoarcerea   în   mod   voluntar   în   ţara   de   origine.  Factorii   externi,   independenţi   de   voinţa   emigranţilor,  precum  posibilităţile  de  angajare  sau  climatul  de  afaceri,  sunt  de  asemenea  foarte  importanţi.    

Page  4  of  8

De  exemplu,   49%  dintre  emigranţi   albanezi   îşi   doresc   în  mod   clar   să   se   reîntoarcă   în   Albania.   Această   intenţie  este  mai  pregnantă   în  rândul  emigranţilor  albanezi  aflaţi  în  prezent  în  Grecia,  faţă  de  cei  care  locuiesc  în  Italia  sau  alte  ţări3.    

O   serie   de   factori   se   află   la   originea   acestei   constatări,  inclusiv  nivelul  de  trai  relativ  scăzut  şi  veniturile  mici  din  Grecia,   numărul   mare   de   emigranţi   care   lucrează   în  domeniul  construcţiilor  şi  agricultură  şi  proximitatea  faţă  de  Albania  –  ceea  ce  permite  numeroase  vizite  în  ţara  de  origine  şi  menţinerea  altor  contacte.        

Modul   în   care   evoluează   obiectivele   personale,   sub  influenţa   experienţei   emigrării,   constituie   de   asemenea  un  factor  care  motivează  strategia  de  revenire  în  ţara  de  origine   şi   momentul   pentru   aceasta.   Comparativ   cu  studiul   din   2005,   date   recente   relevă   că   obiectivul   şi  ambiţiile  emigranţilor  albanezi  în  ceea  ce  priveşte  nivelul  dorit  al  economiilor  creşte  frecvent  de-­‐a  lungul  perioadei    de  emigrare.  

 

Figura  2:  Planuri  de  revenire  definitivă  în  România  (Sondaj  efectuat  în  rândul  emigranţilor  români,  2010)  

Un  indicator  clar  al  intenţiei  pregnante  de  reîntoarcere  în    ţara  de  origine,   indiferent  de  etapa  ciclului  migraţionist,  este   faptul   că   numeroşi   emigranţi   continuă   să   aibă  proprietăţi  şi  relaţii  bancare  în  ţările  de  origine.  În  acelaşi  timp,   doar   un   număr   mic   de   emigranţi   deţin   sau  intenţionează   să   achiziţioneze   proprietăţi   în   ţara   de  destinaţie.      

Dorinţa  de  a   realiza   tot  mai  multe  economii  depinde  de  circumstanţe   personale   (vârstă,   experienţa   emigrării,  structura   familiei),   precum   şi   de   condiţiile   existente   în  ţările   de   origine.   De   exemplu,   în   ultimele   decenii   s-­‐au  constatat  creşteri  repetate  ale  preţurilor  proprietăţilor  şi  o   creştere  a   costurilor  de   investiţii   în  mai  multe   ţări  din  Europa  de  Sud-­‐Est.    

3  Conform  datelor  existente,  se  estimează  că  1.2  milioane  de  emigranţi  albanezi,  sau  25%  din  populaţia  totală,  au  emigrat  în  felul  următor:  Italia  33%,  Grecia  51%  şi  altele  16%,  unde  Altele  se  referă  la  celelalte  ţări  de  destinaţie,  dintre  care  cele  mai  importante  sunt:  Statele  Unite,  Regatul  Unit,  Franţa,  Germania,  Canada.    

Conform  rezultatelor  a  două  studii   recente  efectuate  de  autori  (2010),  criza  economică  prelungită  care  a  debutat  la  sfârşitul  anului  2008  va  influenţa  în  mod  direct  întregul  ciclu   migraţionist.   După   cum   s-­‐a   putut   constata,  strategiile   de   combatere   a   crizei   includ,   în   ordinea  preferinţei,   reducerea   cheltuielilor   în   ţara   de   destinaţie,  obţinerea  unui  al  doilea  loc  de  muncă,  transferarea  unor  sume  mai   mici   de   bani   acasă   sau   folosirea   economiilor  strânse.    

Pe  plan  personal,  emigrantul  ar  putea  fi  dezamăgit  că  nu  reuşeşte  să  realizeze  nivelul  dorit  de  economii,  ceea  ce  ar  conduce   la   extinderea   perioadei   de   şedere   în   ţara   de  destinaţie.   Opţiunea   reîntoarcerii   temporare   este   cea  mai   puţin   apreciată   în   rândul   emigranţilor,   chiar   şi   în  rândul  emigranţilor   români  care,  ca  cetăţeni  ai  unui  stat  membru  al  Uniunii  Europene,  ar  trebui,  cel  puţin  teoretic,  să  se  bucure  de  libertate  deplină  de  mişcare  în  regiune.        

Aspecte  financiare  cheie  Dacă   se   compară   ţările   cu   un   nivel   ridicat   de   emigrare  dintr-­‐o   anumită   regiune,   se   pot   identifica   o   serie   de  caracteristici   financiare,   atât   comune   cât   şi   specifice.  Tabelul  de   la  pagina  7  prezintă  date   financiare   specifice  diferitelor  ţări  analizate.        

Este  important  de  precizat  că  majoritatea  emigranţilor  pe  termen   lung  au   venituri   considerabile   şi   comportamente  unice  de  economisire.  De  exemplu,  emigranţii  albanezi  au  în  medie  un  venit   anual  de  27,720  euro,  dintre   care  6%  reprezintă   sumele   transferate   acasă,   iar   32%   reprezintă  economiile  strânse  în  ţara  de  destinaţie.      

 Figura  3:  veniturile,  cheltuielile  şi  economiile  lunare  medii  ale  emigranţilor  români  pe  termen  lung  precum  şi  sumele  transferate  în  ţara  de  origine  (sondaj  efectuate  în  rândul  emigranţilor  români,  2010)    

Aceste   rate  mari   ale   veniturilor   şi   economiilor   din   ţările  de   destinaţie,   analizate   împreună   cu   valoarea  tranferurilor   bancare,   se   reflectă   în   mod   clar   într-­‐un   –  indicator   de   ‚economii   raportate   la   remitențe’   -­‐   cuprins  între  1.3:1  şi  5.5:1.  Aspecte  privind  emigrarea  sau  factori  

Page  5  of  8

specifici   unei   ţări   explică,   în   mare   parte,   diferenţele  dintre  aceste  rate.    

Din   cauza  maturităţii   relative   a   emigrării   în   Albania   şi   a  condiţiilor  de  mediu  sau  venit,  albanezii  au  tendinţa  de  a  economisi   mai   puţin   faţă   de   emigranţii     moldoveni   (în  parte  din  cauza  unei  maturităţi  scăzute  a  emigrării)  şi  mai  mult  comparativ  cu  emigranţii  din  Bosnia  şi  Herţegovina  (maturitate   mai   mare   a   emigrării).   Tot   la   nivel  comparativ,   tendinţa   de   economisire   este   mai  pronunţată   în   rândul   emigranţilor   kosovari   decât   în  rândul   albanezilor,   ceea   ce   indică   din   nou   o   istorie  diferită   a   emigrării   şi   existenţa   unor   condiţii   locale  diferite  în  aceste  ţări  învecinate.          

Concluziile   prezentate   mai   sus   corespund   ipotezei  noaste   referitoare   la   motivul   principal   al   emigrării:  emigranţii   pe   termen   lung   nu   emigrează   în   principal  pentru   a   trimite   sume   de   bani   în   ţara   de   origine   –   ci  animaţi  de  ambiţia  de  a  atinge  un  nivel  de  economii  pe  care  nu  l-­‐ar  fi  putut  atinge  în  ţara  de  origine.            

Principalele   scopuri   pentru   care   emigranţii   realizează  economii   sunt:   achiziţionarea   sau   renovarea   unei   case,  investirea  într-­‐o  afacere,  educarea  copiilor  sau  asigurarea  unei   pensii.   Aceste   obiective   sunt   similare   însă   nu  identice  în  ţările  care  au  fost  analizate.        

Majoritatea   emigranţilor   sunt   foarte   deprinşi   cu  practicile   bancare:   de   exemplu   92%   dintre   emigranţii  albanezi   păstrează   contact   cu   băncile   din   ţara   de  destinaţie,   unde   îşi   depun   marea   majoritate   a  economiilor  strânse.  De  asemenea,  mai  mult  de  jumătate  dintre  aceştia  au  contact  şi  cu  băncile  din  Albania  –  un  alt  aspect   care   indică   dorinţa   puternică   a   acestora   de   a   se  reîntoarce  în  ţara  de  origine.        

Remitențele  –o  componentă  relativ  mică  a  venitului  gospodăriilor    

Valoarea  remitențelor  este  mai  mică  decât  ne-­‐am  putea  aştepta,   ţinând   cont   de   studiile   efectuate   pe   această  temă.  De  exemplu,  gospodăriile  albaneze  trimit  în  ţara  de  origine,   în  medie,   1,673   euro   pe   an   (sau   6%   din   venitul  net).   Pentru   comparaţii   între   diferite   ţări   a   se   vedea  tabelul  de  la  pagina  7.      

Aceasta   se   poate   explica   prin   maturitatea   relativă   a  ciclului   migraţionist,   în   special   prin   gradul   ridicat   al  reunificării   familiale.   Albanezii   trimit   sume   de   bani   în  principal   pentru   a-­‐şi   întreţine   părinţii,   ceea   ce   implică  mai   puţine   cheltuieli   decât   ar   fi   fost   cazul   pentru  soţ/soţie  sau  copii.      

Albanezii  reuşesc  să  păstreze  o  mare  parte  a  economiilor    în   ţara   de   destinaţie.   Astfel,   proporţia   reprezentată   de  

economii   sau   investiţii   din   remitențe   se   situează   sub  media   altor   ţări   studiate   (18%   faţă  de  mediile   regionale  cuprinse   între  29-­‐42%).  Aceasta  ar  putea   indica  un  nivel  mare  de  neîncredere   în  sistemul   financiar,  după  cum  au  confirmat   rezultatele   sondajului,   precum   şi   percepţia  general  răspândită  conform  căreia  climatul  economiilor  şi  investiţiilor  este  negativ  în  Albania.        

Un   fapt   interesant   este   că   proporţia   destinată  consumului   din   remintențe   rămâne   relativ   constantă   în  ţările   studiate,   dacă   se   ţine   cont   de   structura   familiei   şi  paritatea  puterii  de  cumpărare.      

Având   în   vedere   numărul   mare   de   imigranţi   din   fiecare  ţară  analizată,  nivelul  total  estimat  de  economii  păstrate  în  ţara  de  destinaţie  se  situează  între:    

§ 559   milioane   de   euro   pentru   Republica   Moldova  (valoarea  remitențelor  pentru  aceeaşi  perioadă    fiind  de  442  milioane)  şi,    

§ 11,981  milioane  de  euro  pentru  România     (valoarea  remintențelor  pentru  aceeaşi  perioadă  fiind  de  2,867  milioane).  

Ţinând   cont   de   diferenţele   naţionale,   aspecte  demografice   şi   diferenţe  privind  gradul  de  maturitate   al  emigrării,   se   poate   spune   că   emigranţii   au   spirit  antreprenorial.   Într-­‐adevăr,   numeroşi   emigranţi   au  declarat   că   principalul   scop   pentru   care   au   ales   să  emigreze  este  acela  de  a  acumula  capital  pentru  a   iniţia  sau  dezvolta  o  afacere.  

 Figura  4:    Veniturile  gospodăriilor  de  emigranţi    –  veniturile  lunare  estimate  din  toate  sursele,  pe  o  perioadă  de  12  luni    (sondaj  efectuat  în  rândul  gospodăriilor  din  România)  

Page  6  of  8

Conform   datelor   obţinute   din   sondaje,   între   8%   şi   13%  dintre   gospodăriile  de  emigranţi   din   regiune  au   investit,  într-­‐o   formă   sau   alta,   într-­‐o   afacere   şi   mai   mulţi  intenţionează   să   facă   acest   lucru   în   viitor.   Principalele  sectoare  de   investiţii   includ   retail,   comerţ,   agricultură   şi  imobiliare.  În  toate  ţările  care  au  făcut  obiectul  studiului,  investiţiile  s-­‐au  realizat  în  general  la  nivel  micro,  de  obicei  pe   cont   propriu   sau   împreună   cu   membri   apropiaţi   ai  familiei.      

Studiu  de  caz:  România    

Comparând  România  cu  alte  ţări  din  regiune  unde  există  un   grad   ridicat   de   emigrare   (a   se   vedea   tabelul   cu   date  financiare   de   la   pagina   8),   se   pot   identifica   o   serie   de    caracteristici   cheie   ale   emigranţilor   români.   Ciclul  migraţionist   recent   şi   astfel   mai   puţin   matur   din  România    conduce  la  un  nivel  relativ  scăzut  al  veniturilor  în   ţara   de   destinaţie   (în   medie   1,896   euro),   ceea   ce   îi  situează   pe   emigranţii   români     la   baza   piramidei  salariale.    

Diferenţele  dintre  veniturile  obţinute  de  emigranţi  se  pot  explica  prin:      

§ ţările  de  destinaţie  pentru  care  se  optează,  emigranţii  români   îndreptându-­‐se   cu   precădere   către   partea  sudică   a   Uniunii   Europene,   Spania   şi   Italia  (aproximativ  73%),  în  timp  ce  emigranţii  din  Bosnia  şi  Herţegovina  şi  Kosovo  se  îndreaptă  către  ţările  cu  un  venit  mai  mare  din  nordul  Europei  (Germania,  Elveţia,  Austria,  ţările  nordice  etc.);    

§ numărul   de   membri   ai   gospodăriei   care   generează  venituri,   care   în   cazul  României   este  de  1.48   (partea  de  jos  spre  mijloc  a  scării);  

§ Sectorul   ocupaţional,   care   pentru   femeile   din  România,   precum   şi   pentru   cele   din   Republica  Moldova  şi  Albania,  este  cel  al  îngrijirii  la  domiciliu,  în  timp  ce  femeile  din  Bosnia  şi  Herţegovina  şi  Kosovo  se  implică  mai  mult   în  sectorul  manufacturier,  servicii  şi  alte  profesii;            

§ Durata   ciclului   migraţionist,   care   în   cazul   României  este  considerabil  mai  mică   faţă  de  Albania,  Bosnia   şi  Herţegovina,   Kosovo.   Există   o   legătură   între   durata  emigrării   şi   gradul   de   integrare   sau   statutul   socio-­‐economic.      

În  acelaşi  timp,  analiza  financiară  de  mai  jos  indică  faptul  că   românii   au   cheltuieli   considerabil   mai   mici   decât  emigranţii  din  Bosnia  şi  Herţegovina  şi  Kosovo,  din  cauza:      

§ locaţiei   geografice,   în   ţări   cu   un   nivel   relativ   mic   al  costurilor;      

§ un  număr  mai  mic  al  membrilor  gospodăriei;  

§ mari   eforturi   de   a   reduce   cheltuielile   în   ţara   de  destinaţie  comparativ  cu  alte  grupuri  de  emigranţi,  în  aceleaşi   condiţii   socio-­‐economice,   ceea   ce   indică   din  nou  probleme   care   ţin  de  un  nivel  mic   al  maturităţii  emigrării.      

Acest   raport   între   veniturile   şi   cheltuielile   emigranţilor  români   indică  un  grad  ridicat  de  economisire   în  ţara  de  destinaţie,   de   40%   (faţă   de   23   până   la   35%   în   celelalte  ţări  care  au  făut  obiectul  studiului)4.    

Se   poate   observa   că   la   2,157   euro   pe   an,   gospodăriile  româneşti   se   situează   la   mijlocul   piramidei   în   ceea   ce  priveşte   remitențele,   comparativ   cu   ceilalţi   emigranţi.  Aceasta  se  poate  explica  prin:        

§ Un  nivel  relativ  mare  al  reunificării  familiei:  românii  transferă   bani   în   principal   pentru   a-­‐şi   întreţine  părinţii,   cheltuielile   fiind   mai   mici   decât   în   cazul  partenerului  sau  copiilor.  

§ Un   nivel   mediu   al   economiilor   sau   investiţiilor   din  sumele  transferate  (29%,  faţă  de  19-­‐42%).    

De   asemenea,   trebuie   precizat   că   atunci   când  componentele   referitoare   la  economii   sau   investiţii   sunt  separate  de  valoarea   remitențelor   aferentă   fiecărei   ţări,  valoarea   reală   destinată   consumului   din   sumele   remise  este  destul  de  similară  în  ţările  analizate  până  în  prezent.  Deşi   se   impun   mai   multe   cercetări,   este   posibil   ca  diferenţele   de   consum   în   ţările   de   origine   să   aibă  legătură   cu   structura   familiei   şi   valorile   culturale  (numărul  şi  relaţia  celor  în  aflaţi  în  întreţinere)  precum  şi  cu  diferenţele  privind  paritatea  puterii  de  cumpărare.    

În  plus,  este  important  de  remarcat  faptul  că  40%  dintre  emigranţii   români   nu   au   remis   deloc   sume   în   ţara   de  origine.   Este   cel   mai   mare   procent   din   regiune.   Acest  aspect   surprinzător   necesită   mai   multă   analiză,   însă  poate   fi   explicat   prin   intenţiile   slabe   de   reîntoarcere   în  ţară   ale   emigranţilor   români   şi   prin   faptul   că   România  este  stat  membru  al  Uniunii  Europene.      

Nivelul   scăzut   al   veniturilor   şi   cheltuielilor   menţionat  anterior,  împreună  cu  o  valoare  medie  a  transferurilor,  se  reflectă   într-­‐un   factor  mediu   al   transferurilor   raportate  la   economii   de   4.2:1   petru   România.   Acest   factor   este  inferior   factorului   obţinut   de   Bosnia   şi   Herţegovina  (4.5:1),  însă  este  de  aproape  patru  ori  mai  mare  decât  cel  al  Republicii  Moldova.  (1.2:1)  

4  Trebuie  precizat  că  acest  nivel  al  economiilor  nete  se  adaugă  la  valoarea  remitențelor.    

Page  7  of  8

Concluzii  § Emigrarea  pe  termen  lung  generează  economii  

considerabile  și  un  potențial  major  de  investiții.  Principalii  factori  care  contribuie  la  aceste  rezultate  sunt  existenţa  unor  condiţii  locale  adecvate  şi  a  unor  stimulente  relevante  în  procesul  de  economisire  pentru  emigranţi.    

§ Având  în  vedere  numărul  mare  al  acestora,  emigranţii  pe  termen  lung  şi  gospodăriile  lor  reprezintă  resurse  umane  şi  financiare  importante  şi  o  piaţă  semnficativă  pentru  actorii  interesați  și  creativi  din  sectorul  financiar.      

§ Până  în  acest  moment,  aceste  informații    despre  rezultatele  procesul  de  migrație  nu  au  fost  valorificate  de  industria  financiară  sau  de  guverne.    

La  un  număr  estimat  de  2,910,000  emigranţi  români  (sau  aproximativ  1,329,000  gospodării),  nivelul  total  estimat  al  economiilor  realizate  pe  durata  a  12  luni,  calculate  până  în  septembrie  2010,  a  fost  de  11,981  milioane  de  euro  sau  de  aproape  12  miliarde  de  euro.