DESPRE VOCAŢIA BIBLIOTECII PUBLICE

Abordare ontologică

De dr.Alexe Rău

Temă-interogaţie

Pentru a căuta şi a găsi răspunsurile, se impune dezghiocarea kantiană a celor două concepte cheie din genericul anului bibliologic 2014:

1. Comunitatea;

2.Biblioteca.

Comunitate Henri Bergson.Introducere în metafizică:

- Viaţa socială nu este o deprindere dobândită şi transmisă;

- Omul este dat pentru cetate la fel cum furnica pentru muşuroi.

Omului îi este dat de la natură să vieţuiască în comunitate.La fel cum majoritatea vieţuitoarelor.

Comunitate

Deosebirea dintre om şi furnică:

-Furnica este dată cu instrumentele gata făcute

-Omul trebuie să-şi inventeze şi să-şi reinventeze mereu instrumentele

Omul este dat de Dumnezeu şi de natură ca fiinţă inovatoare.Modusul uman este unul inovaţional din primordialitate.

Comunitate

-Primul instrument de cooperare şi coordonare creat de om este limbajul

-Funcţia primitivă a limbajului – a stabili o comunicare în vederea unei cooperări

-Primele înscrisuri: ordine şi avertismente.

Apoi li se adaugă funcţiile de instruire şi securitate

-Algoritmizarea acţiunilor indivizilor pentru a constitui din ele acţiuni colective = uniformizare

Comunitate

-Pericolul uniformizării pentru fiinţa umană ca pendant al entropiei

-Principiul excluziunii al lui Pauli în interpretarea lui Ştefan Lupaşcu.Particulele antisimetrice, fermionii conduc la guvernarea in natură a diversităţii, a irepetabilităţii lucrurilor

- În consecinţă, comunitatea s-a întemeiat dintotdeauna pe două principii dialectice:

- 1.uniformitate şi 2.diversitate

Comunitate

Metodologia abordării comunităţii:

- Kant:”Adevărul despre un lucru se poate afla numai din jocul antinomiilor”.

- Bergson:”Conceptele se prezintă de obicei în formă de perechi ce reprezintă două contrarii.Nu există realitate concretă pe care să n-o putem privi din două unghiuri opuse”

Comunitate

Dialectica (pauză) comunitară se întemeiază, pe lângă antinomia unitate-diversitate pe astfel de perechi de concepte cum sunt:

- În plan diacronic: 1.tradiţie -2.inovaţie;- În plan social:1.stabilitate(stagnare)-

2.schimbare;- În condiţiile capitalismului industrial:

1.standardizare(întru cooperare)- liberalizare(întru conservarea diversităţii, individualităţii);

Comunitate

Toate fenomenele şi institutele sociale se întemeiază pe dialectica (pauză) comunitară

- În viaţa politică singura soluţie care corespunde naturii umane şi naturii comunitare este existenţă a două orientări politice: 1.conservatoare, 2.liberală

ComunitateÎn contextul evoluţiei tehnologice – dialectica a două

elemente determinante: 1.Funcţiile comunitare 2.Uneltele de realizare a funcţiilor-Funcţiile ontologice ale comunităţii rămân aceleaşi de-a

lungul mileniilor.Ele sunt însă realizate cu ajutorul unor unelte care ţin de evoluţia în timp ;

- Un institut social modern este acela care îşi îndeplineşte modelul, statutul funcţional ontologic, tradiţional cu instrumentele timpului, cu instrumente netradiţionale

Necesitatea abordării ontologice- Instrumentul principal al coordonării comunitare este limbajul- Manifestarea inovaţională a omului se face numai prin cunoaştere,

iar condiţia preliminară a accesului la cunoaştere a individului este dobândirea capacităţii de a utiliza semne lingvistice;

- Prin invăţarea limbii materne individul dobândeşte acees la întreaga experienţă şi la tezaurul de gândire al comunităţii în plan diacronic.

- Prin intermediul limbajului individul cunoscător are acces la întreaga experienţă a speciei umane

- În virtutea acestor stări de fapt, precum şi a modului de organizare a universului psihic principiul motrice al cunoaşterii este recurenţa, repetata precedenţă.

- Repetata precedenţă este şi pivotul ontologic al fiinţării umane.- Constantin Noica: Fiinţa nu poate fiinţa fără a se sprijini în

devenirea(schimbarea) neconteitnă a ei pe un “plan neschimbat”, arhetipal şi arheic.

BibliotecaPentru a înţelege esenţa ontologică a bibliotecii trebuie să

clarificăm ontologia scrisului şi a cărţii- Carl Jung, Freud, Nietzche,Kierkegaard ş.a. Au

constatat că una din condiţiile principale ale vieţii(normale) este capacitatea de a uita.Creierul, după Bergson , este un organ al atenţiei la viaţă, el refulează informaţia inactuală pentru existenţă;

- Primele forme de scrisuri(noduri, semne ş.a.),scrisul în general au apărut din necesitatea(în sens filosofic) de a uita;Iar constituirea ca formă a suporturilor materiale de exteriorizare a mesajelor(cărţii) mai este determinată şi de moarte, aceasta obligându-l pe om să lase in scris urmaşilor cunoştinţele şi esxperienţa sa.

BibliotecaÎn virtutea cooperării comunitare şi a diviziunii treptate a

muncii, însemnările, înscrisurile, ordinele, averstismentele, instrucţiunile ş.a.erau destinate întregii comunităţi şi au început să fie păstrate într-un singur loc

- Primele biblioteci( cea a hitiţilor din capitala lor Hattuşaş(sec.XX î.e.n.) , cea din Babilon ş.a.) păstrau scrisuri cu destinaţie pragmatică de care se ghidau comunităţile, statul.Funcţia principală a primelor biblioteci era aceea de a fi instrumente de coordonare şi cooperare, deci de uniformizare;

- Primele biblioteci publice au fost produsul vocaţiei comunitare a omului;

BibliotecaVocaţia primelor biblioteci publice era, în consens cu

ontologia scrisului şi a cărţii, aceea de a fi memorie colectivă

Funcţiile memoriei descrise în literatura de specialitate:- acumularea, conservarea, regăsirea, comunicarea

informaţiei;- integrarea fiinţării umane în timp,asigurarea continuităţii

fiinţiale;- prin subfuncţia de actualizare, de conexiune între

prezent şi viitor, memoria menţine orientarea omului către progres, către nou;

- Premiză şi întreţinătoare a conştiinţei. Se aseamănă cu statutul funcţional al bibliotecii?

Biblioteca- Când a fost intuit pericolul uniformizării

unilaterale, biblioteca s-a orientat şi spre conservarea diversităţii şi a individualităţilor

Două faţete ale arhetipului bibliotecii publice:

1.”Casa cu scrisuri”(inscripţie descoperită în mormântul lui Shepsecafankh, la Gisa(n.2894 î.e.n.);

2.”Farmacie pentru suflet”- inscripţie încrustată la intrarea în biblioteca din Theba(1300 î.e.n.);

BibliotecaCasă - loc de coordonare şi comunicare(azi: Casa Scriitorilor, Casa Armatei, Casa

Presei,Casa Sindicatelor ş.a.).Rolul primelor biblioteci publice(din capitala hitiţilor Hattuşa, din Babilon ş.a.)

Casă – simbolul, semnificantul conştiinţei(interioare, comunitare;naţionale(Heidegger).

Casă – asociere cu spiritul de ocrotire( funcţie socială actuală şi astăzi), de intimitate;

Farmacie – scrisurile ca leacuri pentru suflet. Lucreţiu, Marc Aureliu ş.a.cugertători se refereau în acest sens la lectura ca mijloc

de a depăşi teama de moarte şi de zei, teama individuaţiei.Un leac major este timptul lecturii care este reversibil şi te scoate din implacabilitatea timpului obiectiv; Prin lectură te rupi de gravitaţia materiei, eliberându-te cu spiritul; Lectura atenuează consecinţele uniformizării;După Aristotel, lectură este telos,înţeles ca formă superioară a libertăţii;După Hiuzinga, important este aspectul ludic şi hedonist ale lecturii, prin care ne sustragem rutinei vieţii,transbordându-ne într-o altă lume, sacră.

BibliotecaCa şi comunitatea, biblioteca, efect al

acesteia, evoluează în timp pe temeiul dialecticii a două principii:

1.uniformitate- diversitate;

2.Tradiţie – inovaţie;

3.Stabilitate – schimbare;

4.Funcţii – unelte.

BibliotecaStatutul funcţional al primelor biblioteci:-acumulare de suporturi materiale cu

înscrisuri(funcţia patrimonială, de dezvoltare a colecţiilor);

- Organizarea şi conservarea colecţiilor;- Informare asupra colecţiei;- Funcţia comunicativă( comunicarea colecţiei şi

rolul de centru comunicativ);- Funcţia scriptorială.

Biblioteca- În linii mari, principiale statutul funcţional al

institutului de bibliotecă a rămas acelaşi.S-au schimbat în timp doar instrumentele,uneltele utilizate pentru îndeplinirea funcţiilor.Un exemplu elocvent- funcţia scriptorială;

- Elementul adăugat:partea variabilă în timp a statutului invariabil.Element de actualitate generat de specificul perioadelor de timp traversate.În fucnţie de acest specific pot apărea subfuncţii,orientări tematice,misiuni generate de implementarea unor tehnologii, de apariţia unor noi valori social-politice, culturale şi economice.

Biblioteca- Biblioteca publică - sistem şi element al unui sistem

supraordonat.Îmbogăţirea acestui sistem cu elemente cibernetice;

- Orientarea IFLA în contextul dualităţii uniformitate-diversitate:bibliotecile publice în opoziţie faţă de uniformizarea excesivă ce poate fi generată de globalizare.

- Prevederile Manifestului UNESCO pentru bibliotecile publice: a contribui la educaţia individuală,dezvoltarea capacităţilor creative ale tuturor,stimularea imaginaţiei etc.Kant:imaginaţia este zeiţa libertăţii în domeniul spiritului.

Concluzii- Biblioteca publică este un produs al vocaţiei comunitare

a omului;- BP se întemeiază în evoluţia sa pe dialectica principiilor

comunitare;- O bibliotecă modernă este aceea care îşi îndeplineşte

statutul funcţional ontologic tradiţional cu unelte netradiţionale, cu instrumentele timpului actual;

- Activitatea bibliotecilor publice trebuie gândită şi aşezată pe dialectica comunitară(ce are de făcut pentru uniformizare şi ce pentru diversitate, individualizare);

- O bibliotecă publică modernă trebuie să fie în localitatea sa o veritabilă Casă cu scrisuri şi o mult căutată Farmacie pentru Suflet;(Puteţi posta aceste inscripţii la intrarea în bibliotecile voastre).