Cuvântul vieţii

Martie 2014

"Dacă păziți poruncile

mele, rămâneți în

iubirea mea, așa cum

eu am păzit poruncile

Tatălui meu și rămân

în iubirea lui"

(In 15,10).

Aceste cuvinte sunt luate din amplul discurs prezentat de cea de

a patra evanghelie (cf. In 13,31-17,26), pe care Isus l-a adresat apostolilor săi după Ultima cină.

Iese în evidenţă că păzirea poruncilor sale ne face să

rămânem în iubire.

Ele ne reamintesc un verset precedent, în care Isus le spune apostolilor săi: „Dacă mă iubiți, veți păzi

poruncile mele” (In 14,15),

unde iese în evidenţă că iubirea faţă de Isus trebuie să fie cauza, rădăcina din care trebuie să

pornească păzirea poruncilor sale.

Rezultă, astfel, o circularitate între iubirea

faţă de Isus şi păzirea poruncilor sale.

Iubirea faţă de Isus ne împinge să trăim tot mai fidel cuvântul

său; în acelaşi timp cuvântul lui Isus trăit ne face să rămânem,

deci ne face să creştem tot mai mult în iubirea faţă de El.

"Dacă păziți poruncile

mele, rămâneți în

iubirea mea, așa cum

eu am păzit poruncile

Tatălui meu și rămân

în iubirea lui"

Să rămânem, deci, în iubirea lui.

Dar ce vrea să spună Isus prin această expresie?

Fără îndoială vrea să spună că păzirea poruncilor sale este semnul,

dovada că suntem adevăraţii săi prieteni; este condiţia pentru ca

şi Isus să ne dea în schimb şi să ne asigure prietenia sa.

Însă pare că vrea să mai spună un lucru şi anume că

păzirea poruncilor sale construieşte în noi acea iubire

care este proprie lui Isus.

Ne împărtăşeşte acel

mod de a iubi, pe

care noi îl vedem în

toată viaţa sa

pământească: o iubire

care-l făcea pe Isus

una cu Tatăl

şi, în acelaşi timp, îl făcea să se amestece şi

să fie una cu toţi fraţii săi, în special cu cei

mai mici, cei mai slabi, cei mai marginalizaţi.

Iubirea lui Isus era o iubire care vindeca orice rană a sufletului

şi a trupului, oferea oricărei inimi pacea şi bucuria, depăşea

orice diviziune, reconstruind frăţietatea şi unitatea între toţi.

Dacă vom pune în practică Cuvântul său, Isus va trăi în noi şi ne

va face şi pe noi instrumente ale iubirii sale.

"Dacă păziți poruncile

mele, rămâneți în

iubirea mea, așa cum

eu am păzit poruncile

Tatălui meu și rămân

în iubirea lui"

Cum vom trăi, atunci, Cuvântul din această lună?

Ţinând prezent şi ţintind cu hotărâre

spre obiectivul pe care ni-l propune:

o viaţă creştină care să nu se mulţumească doar cu o păzire minimalistă, rece şi exterioară a

poruncilor, ci o viaţă plină de generozitate.

Şi sunt Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Sfinţii aşa au făcut!

În această lună să luăm un cuvânt de-al său, o poruncă de-a sa şi să căutăm să o punem în practică.

Deoarece, apoi, Porunca cea Nouă a lui Isus („Să vă iubiți unii pe

alții așa cum v-am iubit eu”) este, într-un fel, centrul, sinteza

tuturor cuvintelor lui Isus, să o trăim cu toată radicalitatea.

"Dacă păziți poruncile

mele, rămâneți în iubirea mea, așa

cum eu am păzit poruncile Tatălui

meu și rămân în iubirea lui“.

Text de: Chiara LubichPublicat în Città Nuova 1994/8, pp.34-35

***Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane

în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.Pentru mai multe informații: www.focolare.org

Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe www.santuariosancalogero.org

Muzica: “Toccata” – Paul Mauriat