curs 10 Ca,Mg,P

Post on 26-Dec-2015

37 views 1 download

transcript

Calciul

VN la un adult sănatos calciul plasmatic total 8,5-10,5 mg % la copii 9,5-11,5 mg %, cu mici variaţii care depind de vârstă şi

alimentaţiei

• În sânge se găseşte în întregime în plasmă, eritrocitele fiind practic lipsite de acest ion.

• Calciul circulă în plasmă în mai multe fracţiuni :

legat de proteine în proporţie de aproximativ 45% ionizat în proporţie de aproximativ 48% dializabil, neionizat în proporţie de aproximativ 3-4 % neidentificabil (circa 3%)

Fractiunile calciului plasmatic

• Aportul de calciu este în funcţie de regimul alimentar şi de capacitatea de absorbţie a intestinului.

• Necesarul de calciu al unui adult este de aproximativ 0,6-0,8 g/zi.

• În sarcină şi în perioada de alăptare, necesităţile cresc până la 1,2-1,3 g/zi.

• Absorbţia calciului este sub control hormonal şi vitaminic fiind, favorizat de către parathormon şi hormonii sexuali.

• Pierderile de calciu se realizează prin urină şi fecale.

• Calciul fecal reprezintă nu numai calciul alimentar neabsorbit, dar şi cel secretat activ de intestin.

• Pierderile urinare de calciu sunt mici, depinzând de conţinutul de calciu alimentar.

Reglarea metabolismului calciului

• homeostazia calciului mentinuta de:

– Parathormonul - calcemia

– Calcitonina - calcemia

– Vitamina D - calcemia

Anomalii în metabolismul calciului

• Tulburările calcemiei se repercutează asupra fosfatemiei.

Hipocalcemiile

Ca plasmatic < 9 mg/dL • Cauze• Scăderea calciului ionic se întâlneşte cel mai des în

insuficienţa paratiroidiană.• În lipsa hormonului paratiroidian se produce un deficit în

procesul de mobilizare al calciului din oase şi în procesul de eliminare urinară a fosfaţilor.

hipoparatiroidism primar (chirurgical, autoimun) calcemiei, calciuriei, fosfatemiei, fosfaturiei

hipovitaminoză D: aportului alimentar, malabsorbţiesindrom nefroticinsuficienţă hepatică sau renală

O cauză importantă a hipocalcemiei este malabsorbţia dată de diverse tulburări digestive: leziuni digestive, accelerarea tranzitului intestinal, diareea, hipoaciditatea gastrică

hipoalbuminemie – pacienţii cu albumină scăzută au Ca total seric decât

valorile de referinţă, deşi Ca liber este normal.– aceşti pacienţi NU trebuie consideraţi hipocalcemici

• În prezenţa unei hipocalcemii este important să se precizeze dacă scăderea calciului se realizează pe seama celui ionizat sau pe seama celui legat de proteine.

• .

Manifestările clinice• Tetania- semnul Chvostek, semnul Trousseau

– hiperexcitabilitate neuromusculară– clinic :

• parestezii• spasm carpal• spasm pedal• Manifestări senzitive• Manifestări vegetative• Tulburări trofice. Hipocalcemia prelungită duce la tulburări

trofice manifestate prin creşterea friabilităţii părului şi a unghiilor.

• Alcaloza - poate precipita o criză de tetanie ( Ca ionizat)• Spasmofilia

– tetanie normocalcemică– simptomatologie clinică asemănătoare tetaniei, dar cu

tablou umoral fosfocalcic şi funcţie paratiroidiană normale

Se pare ca hipocalcemia cronică poate favoriza apariţia unor stări depresive şi a altor manifestări de natură psihică.

Hipercalcemiile Ca plasmatic > 11,5 mg/dL

• Însoţesc afecţiunile maligne ale oaselor şi se produc atât prin acţiunea locală distructivă, cauzată de procesul malign, cât şi prin eliberarea, în unele cazuri, a unor peptide cu acţiune similară cu cea a hormonului paratiroidian.

• Cauze: hiperparatiroidism primar calcemiei calciuriei fosfatemiei fosfaturiei

boli osoase demineralizante (metastaze osoase)

tumori secretante de substanţe PTH-like (cancer bronşic)

turnover osos crescut în imobilizări prelungite

• Manifestările din hipercalcemie apar la valori ale calcemiei > 12 mg/dL

• > 13 mg/dL apar calcificări renale şi insuficienţă renală• > 15mg/dL se consideră

– hipercalcemie severă– urgenţă medicală!!!!– posibilitatea apariţiei comei şi stopului cardiac

• Manifestări renale: – colici renale– poliurie– nicturie– hematurie

• Manifestări neurologice: – depresia SNC– scăderea reflexelor

• Manifestări cardiace: – scurtarea intervalului QT– tahicardie sinusală– extrasistole ventriculare

• Manifestări digestive: – ulceraţii gastrice– pancreatite– constipaţie– scăderea apetitului

• Manifestări osteoarticulare: – artralgii– redoare articulară– fracturi spontane

Magneziul

• Are localizare predominantă intracelular.• Intervine în procesele biochimice sub forma unor factori

complementări în reacţiile enzimatice. • Peste 300 de sisteme enzimatice sunt influenţate de magneziu.

• El îndeplineşte un rol important în metabolismul intermediar al glucidelor, lipidelor şi proteinelor şi favorizează absorbţia calciului, potasiului, fosforului şi sodiului.

• Magneziul seric se găseşte într-o concentraţie de 2-2,2 mg/100ml. Aproximativ 35% din magneziul plasmatic e legat de proteine restul se află sub forma de ioni liberi.

• Magneziul este direct implicat în excitabilitatea neuromusculară şi are rol în reglarea temperaturii corpului.

• De asemenea, are rol în utilizarea vitaminelor din complexul B, a vitaminei C şi E şi în menţinerea presiunii arteriale normale la diabetici non-insulino-dependenţi.

• Este în acelaşi timp şi un antiagregant plachetar.• Necesarul zilnic de magneziu e cuprins între 300-350 mg.

• Modificările patologice ale metabolismului magneziului sunt

reprezentate de hipermagneziemii şi hipomagneziemii.

Fosfatul• El este prezent în organismul adult în cantitate de 600-900 g,

aproape în totalitate sub formă de săruri ale acidului ortofosforic.

• Provine prin disocierea fosfaţilor minerali, se găseşte în organism sub formă ionică.

• În proporţie de 80-90%, fosforul este depus în oase împreună cu calciul, restul este repartizat în muşchi şi diverse ţesuturi şi lichide extracelulare.

• Spre deosebire de calciu, fosforul se găseşte în organism sub formă de compuşi organici.

• El se găseşte combinat cu proteinele (fosfoproteine, nucleoproteine), cu lipidele sub formă de fosfolipide sau sub formă acidosolubilă cum sunt: esterii glucidici, acid fosfogliceric, nucleotide, creatin-fosfat, fosfat anorganic.

VN 3 - 4,5 mg/dL

• Fosfatul intervine în diferite procese metabolice: mineralizarea oaselor alături de calciu echilibrul acido-bazic sinteza principalilor compuşi macroergici celulari (ATP) sinteza acizilor nucleici şi a unor coenzime de

importanţă biologică fundamentală (NADP, PALPO, TPP). insulină - stimulează pătrunderea fosforului în celule • Hiperfosfatemia fosforului plasmatic > 5 mg/dL

Cauze:• hipoparatiroidism primar• tumori osoase, metastaze oasoase

• Hipofosfatemia fosforului plasmatic < 2,5 mg/dl• Cauze:

– deficit de vitamină D– acidoză metabolică (cetoacidoza diabetică), după instituirea

tratamentului cu insulină care facilitează trecerea fosforului în celulă

– alcaloza respiratorie (hiperventilaţie)– Hiperparatiroidism primar

• Manifestări clinice• cardiomiomiopatie• insuficienţă respiratorie• hipoxie tisulară prin disfuncţie eritrocitară • infecţii prin disfuncţie leucocitară• hemoragii prin disfuncţie trombocitară

Teste biochimice1. Dozări în ser

Calcemia totală

• VN = 8,5-10,5 mg/dL (2,2-2,6 mmoll)• creşte în hiperparatiroidismul primar • scade în hipoparatiroidism

Calciul seric ionizatVN = 1,18-1,30 mmol/dL

Fosfatemia

• VN = 3-4,5 mg/dL (0,8-1,45 mmoll)• crescută fiziologic la copil în perioada de creştere

2.Dozări în urină Calciuria

VN = 100-250 mg/24 h pentru femei

100-300 mg/24h pentru bărbaţi

FosfaturiaVN = 400-800 mg/24 ore

3.Markeri ai remodelării osoase Fosfataza alcalină VN = 30-120 UI/L

• creşte -hiperparatiroidism, tumori sau metastaze osoase (osteoliză)

• scade - malnutriţie Osteocalcina -proteină non colagenică sintetizată

de osteoblaste în aceleaşi condiţii ca şi fosfataza alcalină

• creşte -metastaze osoase, hiperparatiroidism primar• scade -hipoparatiroidism

4.Factori reglatori ai metabolismului fosfocalcic Parathormonul plasmatic VN = 10-65 ng/L (1,06–6,90 pmol/L) Dozarea metaboliţilor vitaminei D 25 hidroxicolecalciferolul seric (25 OHD): VN = 30-80

g/L 1,25 dihidroxicolecalciferolul seric (1,25 OHD2): VN =

20-75 g/L Calcitonina serică

VN = sub 10 ng/L

diagnosticul metastazelor osoase hipercalcemiante (când se înregistrează valori crescute ale calcitoninei)