Post on 25-Oct-2015
description
transcript
0
Centrul de cercetare: Managementul Durabil al Resurselor
Forestiere şi Cinegetice
Drd. Ing. Cătălin MĂCINIC
CERBUL LOPĂTAR (DAMA DAMA L.) ÎN CÂMPIA DE VEST
FALLOW DEER (DAMA DAMA L.)
IN WEST FIELD
Rezumatul tezei de doctorat
Dissertation Summary
Conducător ştiinţific Prof. Dr. Ing. Dieter Carol SIMON
Braşov, 2011
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere
Şcoala Doctorală Interdisciplinară
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
Braşov, B-dul Eroilor nr. 29, tel: 0040268413000, fax: 0040268410525
RECTORAT
D-nei/D-lui ...................................................................................
Vă aducem la cunoştinţă că în ziua de 17octombrie 2011, ora 13:00, în sala SI2 a Facultăţii de
Silvicultură şi Exploatări Forestiere, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată:
CERBUL LOPĂTAR (DAMA DAMA L.) ÎN CÂMPIA DE VEST, elaborată de
doctorandul ing. MĂCINIC I. Cătălin, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor, în
domeniul SILVICULTURĂ.
COMISIA DE DOCTORAT numită prin
Ordinul Rectorului Universităţii Transilvania din Braşov Nr. 4744 din 02.09.2011
PREŞEDINTE: - Prof. univ. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ PRODECAN – Fac. de Silvicultură şi Exploatări Forestiere
Universitatea “Transilvania” din Braşov CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: - Prof. univ. dr. ing. Dieter Carol SIMON
Universitatea “Transilvania” din Braşov REFERENŢI: - Prof. univ. dr. ing. Teodor MOŢ Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara
- Prof. univ. dr. ing. Florian BORLEA Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara
- Conf. univ. dr. ing. Ovidiu IONESCU Universitatea “Transilvania” din Braşov
Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat. Eventualele apecieri şi observaţii asupra conţinutului tezei pot fi trimise pe adresa Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Braşov, str. Şirul Beethoven, nr. 1, 500123, la numărul de fax: 0268415406 sau pe email: ciobanudv@unitbv.ro. Vă mulţumim.
2
CUPRINS
Rez
umat
Teză
1. INTRODUCERE ..……………………………………………................. 6 5
2. EVOLUŢIA ŞI RĂSPÂNDIREA CERBULUI LOPĂTAR …..…........... 7 7
2.1. Încadrarea sistematică a cerbului lopătar…………………………............ 7 7
2.2. Răspândirea cerbului lopătar în Europa, în perioada glaciară……............ 8 10
2.3. Răspândirea cerbului lopătar în perioada postglaciară şi actuală….......... 9 12
2.4. Evoluţia cerbului lopătar pe teritoriul României…………………............ 10 17
2.5. Înrudiri ale cerbului lopătar european………………………………......... 11 22
2.6. Rasele cerbului lopătar european………………………………...…......... 12 25
3. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND CERBUL
LOPĂTAR.................................................................................................
13
30
3.1. Caracterele anatomo – morfologice ale cerbului lopătar............................ 13 30
3.2. Ecologia şi etologia cerbului lopătar........................................................... 14 36
3.3. Reproducerea cerbului lopătar.................................................................... 15 41
3.4. Bolile cerbului lopătar................................................................................. 16 46
3.5. Dezvoltarea trofeului cerbului lopătar........................................................ 17 50
3.6. Tipuri comune ale formei trofeului şi lopeţii cerbului lopătar.................... 18 54
3.7. Compoziţia chimică a coarnelor cerbului lopătar....................................... 19 59
3.8. Evaluarea trofeului de cerb lopătar............................................................. 20 61
4. SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALUL, LOCUL ŞI
METODELE DE CERCETARE................................................................
21
65
4.1 Scopul, obiectivele, materialul şi metodele de cercetare…........................ 21 65
4.2 Locul cercetărilor…………………………………………........................ 27 73
5. REZULTATUL CERCETĂRILOR........................................................... 34 84
5.1. Lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul
toracic şi lăţimea toracelui..........................................................................
34
84
5.2. Greutatea cerbului lopătar şi determinarea unei formule
de apreciere a ei.........................................................................................
36
89
3
5.3. Randamentul de obţinere şi de prelucrare al carcasei de cerb
lopătar..........................................................................................................
38
98
5.4. Variaţia greutăţii carcasei în blană de cerb lopătar în funcţie de
sezonul de recoltare....................................................................................
39
102
5.5. Corelaţii între parametrii hematologici ai cerbului lopătar
din zona studiată.........................................................................................
42
106
5.6. Pierderile de umiditate suportate de craniul cerbului lopătar..................... 43 110
5.7. Compararea trofeelor recoltate în zonele Chişineu Criş
şi Şarlota – Pişchia.....................................................................................
45
116
5.8. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Chişineu Criş........... 47 165
5.9. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia...... 49 196
5.10. Caracteristicile trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş........ 49 206
5.11. Particularităţile şi gradul de importantă al fiecărui element măsurabil în
cazul trofeelor mediabile de cerb lopătar recoltate în zonele Chişineu
Criş şi Şarlota – Pişchia..............................................................................
50
224
5.12. Corelaţiile dintre masa trofeului de cerb lopătar şi punctajul C.I.C. ......... 52 231
6. CONCLUZII............................................................................................... 55 238
6.1. Concluzii generale....................................................................................... 55 238
6.2. Contribuţii personale................................................................................... 58 242
6.3. Recomandări pentru practică...................................................................... 60 244
7. REZUMAT……………………………………......................................... 63 247
8. BIBLIOGRAFIE......................................................................................... 65 248
4
CONTENT
Sum
mar
y
The
sis
1. INTRODUCTION..…………………………............................................... 6 5
2. FALLOW DEER EVOLUTION AND DISTRIBUTION ………………… 7 7
2.1. Systemic placement of fallow deer …….……………….............................. 7 7
2.2. Fallow deer distribution in Europe in glacier period …................................ 8 10
2.3. Fallow deer distribution in post-glacier and present period …...................... 9 12
2.4. Fallow deer evolution on Romanian territory …………............................... 10 17
2.5. European fallow deer relatives ……...…………………............................... 11 22
2.6. European fallow deer breeds ……...…………………….............................. 12 25
3. ACTUAL KNOWLEDGE OF FALLOW DEER ………............................. 13 30
3.1. Anatomical and morphological characters of fallow deer …........................ 13 30
3.2. Ecology and ethology of fallow deer ............................................................ 14 36
3.3. Reproduction of fallow deer …..................................................................... 15 41
3.4. Diseases of fallow deer.................................................................................. 16 46
3.5. Development of fallow deer’s trophy ........................................................... 17 50
3.6. Common types of trophy’s form and the shovels of fallow deer................... 18 54
3.7. Chemical composition of fallow deer antlers……........................................ 19 59
3.8. Evaluation of fallow deer trophy…............................................................... 20 61
4. PURPOSE, OBJECTIVES, MATERIAL, PLACE AND METHODES
OF RESEARCH ……..................................................................................
21
65
4.1 Purpose, objectives, material and methods of research……………………. 21 65
4.2 Place of research…………………………………………………………… 27 73
5. RESEARCH RESULTS…………................................................................ 34 84
5.1. Total body length, height at withers, chest area and chest width………..… 34 84
5.2. The weight deer and determination of a formula for assessing it…………. 36 89
5.3. Obtaining and processing yield of fallow deer carcass…………………..… 38 98
5.4. Variation of carcass’weight in fallow deer fur depending on
harvesting season...........................................................................................
39
102
5
5.5. Corelations between hematological parameters of fallow deer in
the studied area.............................................................................................
42
106
5.6. Humidity losses incurred by fallow deer skull………………...................... 43 110
5.7. Comparison between trophies harvested in Chişineu Criş and
Şarlota – Pişchia areas…………………………...........................................
45
116
5.8. The evolution of fallow deer trophies in the Chişineu Criş area................... 47 165
5.9. The evolution of fallow deer trophies in the Şarlota – Pişchia area …......... 49 196
5.10. The characteristics of awarded trophies harvested in Chişineu Criş area….. 49 206
5.11. The particularities and significance of each measurable element in
the case of awardable fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş
şi Şarlota – Pişchia areas...............................................................................
50
224
5.12. Corelations between fallow deer trophy’s weight and C.I.C. scoring........... 52 231
6. CONCLUSIONS............................................................................................ 55 238
6.1. Genereal conclusions .................................................................................... 55 238
6.2. Personal contributions .................................................................................. 58 242
6.3. Recommandations for practice ..................................................................... 60 244
7. ABSTRACT……………………………………………………………...… 64 247
8. BIBLIOGRAPHY......................................................................................... 65 248
6
1. INTRODUCERE
Vânătoarea reprezintă una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului. Omul la începutul
existenţei a vânat pentru a se apăra de animalele sălbatice, dar şi pentru a-şi asigura hrana, iar
odată cu domesticirea câinelui vânătoarea a făcut un salt evolutiv important. Pe măsură ce s-a
dezvoltat agricultura şi creşterea animalelor domestice importanţa vânătorii în viaţa omului scade
şi astfel a devenit, fie un mijloc de antrenare, fie unul de distracţie.
Fiecare vânat ocupă un anumit spaţiu fizico-geografic în care îşi duce existenţa, adică un
anumit biotop. Acesta reprezintă mediul geografic în care trăieşte un grup de plante şi animale în
conditii omogene. Astfel se pot distinge mai multe biotopuri: biotopul alpin, biotopul subalpin,
biotopul montan, biotopul submontan, biotopul de deal, biotopul câmpului, biotopul luncilor şi
deltei (Negruţiu et al. 2000).
Suprafaţa teritoriului pe care se întâlnesc condiţii specifice existentei unei anumite specii
poartă denumirea de areal (Negruţiu et al. 2000). Arealul unei specii poate fi situat într-un singur
biotop sau poate ocupa mai multe biotopuri.
Populaţia a fost definită de către STUGREN (1965, cit. de Negruţiu et al. 2000) ca fiind
„un element concret al biocenozei, alcătuit din indivizi aparţinând aceliaşi specii, purtători ai
unei funcţii specifice în ecosistem”, iar OPRESCU (1999) o defineşte ca fiind „ansamblul de
indivizi din aceeaşi specie ce trăiesc în acelaşi teritoriu şi pot să se reproducă între ei”.
Având în vedere că într-un biotop întâlnim mai multe populaţii de vânat, din care unele
autohtone, iar altele alohtone, dar şi faptul că vânătoarea cu toate că a scăzut ca importanţă în
decursul evoluţiei omului, a rămas totuşi o ocupaţie mult apreciată în zilele noastre este necesar
să se studieze, în special, speciile de vânat alohtone, deoarece acestea pot primi o importanţă
majoră în evoluţia vânătorii.
Cerbul lopătar (Dama dama dama) reprezintă o specie alohtonă pe teritoriul României,
specie care influenţează celelalte specii de cervide, căpriorul (Capreolus capreolus L.) şi cerbul
comun (Cervus elaphus L.), specii cu care intră în competiţie pentru hrană.
7
2. EVOLUŢIA ŞI RĂSPÂNDIREA CRBULUI LOPĂTAR
2.1. Încadrarea sistematică a cerbului lopătar
Cerbul lopătar european (Dama dama dama) alături de căprior (Capreolus capreolus L.),
de cerbul comun (Cervus elaphus L.), de elan (Alces alces L.), precum şi de cerbul Sika (Cervus
nippon nippon Temm.) face parte din familia Cervidae, încadrarea sistematică fiind prezentată
mai jos:
Regnul – Animalia
Subregnul – Metazoa
Încrengătura – Chordata
Subîncrengătura – Vertebrata
Supraclasa – Gnathostomata
Clasa – Mammalia
Subclasa – Theria
Infraclasa – Eutheria
Supraordin – Ungulata
Ordin – Artiodactyla
Subordin – Ruminantia
Familia – Cervidae
Subfamilia – Cervinae
(Tribul – Cervini)
Genul – Dama
Specie – Dama dama
Subspecie – Dama dama dama
(Simon 2002; Feider 1976, cit. de Şelaru 1995; Negruţiu 1983; Negruţiu et al. 2000; Huffman
2008; Nolan et al. 2005; Ueckermann & Hansen 2002)
Cerbul lopătar face parte din genul Dama, nu din genul Cervus, care include cerbul
comun (Cervus elaphus) şi cerbul Sika (Cervus nippon). Diferenţele principale dintre aceste
genuri constau în faptul că cerbii din genul Dama produc coarne „lăţite”, sunt lipsiţi de părul
lung de pe gât în perioada boncănitului şi nu prezintă canini în maxilarul superior (Nolan et al.
2005).
8
2.2. Răspândirea cerbului lopătar în Europa, în perioada glaciară Demonstrabil este doar faptul că au existat cerbi lopătari cu o dezvoltare asemănătoare
celor din ziua de azi în Pliocenul Mijlociu; pentru fosilele care datau înaintea acestei perioade nu
se poate afirma cu exactitate că provin de la cerbi lopătari (Ueckermann & Hansen 2002).
În Germania s-au găsit fosile de cerb lopătar în apropierea Berlinului, care datează din
timpul glaciaţiunii, mai exact un schelet cu trofeu care se află inclus în calcarul provenit din apa
dulce (Ueckermann & Hansen 2002).
Speciei Dama clactoniana, datând din Pleistocen, i-a fost atribuită denumirea ştiinţifică
după locul unde a fost descoperită, Clacton, Essex, Anglia (Ueckermann & Hansen 2002). Fosile
de Dama clactoniana datând din Pleistocenul Mijlociu s-au găsit şi în Franţa, în zona Arago
(Rivals et al. 2009).
În Danemarca s-au găsit multe fosile de cerb lopătar care datează din intervalul între
ultimele glaciaţiuni. Şi în alte ţări din Europa, cum ar fi Grecia şi Italia, s-au găsit fosile din
perioada glaciaţiunii, iar în afara Europei, s-au descoperit în Palestina, Liban şi Gibraltar, cele
din Palestina şi Liban fiind probabil de cerb lopătar mesopotamian (Ueckermann & Hansen
2002).
Astfel s-a demonstrat că cerbul lopătar a fost prezent pe teritoriul Europei în perioada
glaciară, iar faptul că nu s-au găsit fosile din perioada postglaciară demonstrează că acesta a
dispărut din acest teritoriu în perioada glaciară. S-a găsit un corn rupt de lopătar (Werth 1917,
cit. de Ueckermann & Hansen 2002) care s-a crezut că ar data din perioada de topire a gheţarilor,
dar până la urmă cercetătorii au susţinut că este din perioada glaciară (Ueckermann & Hansen
2002).
MASSETI şi RUSTIONI (1988, cit. de Ueckermann & Hansen 2002) văd dispariţia
cerbului lopătar după perioada glaciară ca rezultat al vânării intensive a acestuia ei susţinând că
densitatea mare de fosile găsite în unele zone ar fi rezultatul vânării intensive a lopătarului.
Totuşi această densitate de fosile poate fi şi rezultatul unor populaţii de cerbi care au prezentat
densităţi foarte mari ale efectivelor datorită concentrării cerbilor în unele locuri cu hrană
abundentă sau cu alte rechizite preferate de cerbi.
9
2.3. Răspândirea cerbului lopătar în perioada postglaciară şi actuală
Cerbul lopătar din Europa după perioada glaciară nu a apărut natural datorită migrării, ci
a fost introdus artificial de către om. Interesant este faptul că în toate cazurile de populări s-a
folosit subspecia europeană a cerbului lopătar nu cea mesopotamiană. Cu această subspecie nu s-
au făcut populări (Ueckermann & Hansen 2002).
MANOLACHE şi DISSESCU (1977) susţin că cerbul lopătar a fost introdus în Europa în
secolele II – V de către romani, într-o primă etapă în insulele Britanice şi peninsula Iberică.
Date informative despre răspândirea şi efectivele cerbului lopătar Informative data about the spread of fallow deer
Tab. 1
Ţara Efectiv Sursa Belgia 170 Ueckermann & Hansen 2002 Bulgaria 7.100 Genov 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Cehia şi Slovacia 16.500 (în anul 1991) Ueckermann & Hansen 2002 Danemarca 5.000 Strandgaard 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Finlanda 200 (în anul 1991) Ueckermann & Hansen 2002 Franţa 300-350 Ueckermann & Hansen 2002 Grecia 60-80 Papaevangelu 1991 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Irlanda 10.000 Mulloy 1980 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Italia 4.500 Tosso 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Lituania 350 Bluzma 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Marea Britanie 50.000 Cadman 1971 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Olanda 60 Van Haaften 1991 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Polonia 6.000 Prinkowski 1991 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Portugalia 400 Cabral 1981 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 România 5.700 Anonymus 2008 Suedia 7.500 Von Essen 1980 cit. de Ueckermann & Hansen 2002
Cu toate că cerbii lopătari au fost puţin numeroşi în Ungaria, acestă ţară a oferit recordul
mondial. În anul 1971 în zona Gyulaj s-a recoltat un cerb lopătar care în anul 1972 a fost evaluat
la 220,31 puncte C.I.C., care apoi a fost coborât de pe locul întâi din lume după ce s-a recoltat în
anul 1991 în zona Guth un cerb lopătar care în anul 1992 a fost evaluat la 233,11 puncte C.I.C.,
cerb care îşi avea originea tot în zona Gyulaj (Ueckermann & Hansen 2002). În anul 2002 tot în
zona Guth s-a recoltat un cerb lopătar care în anul 2003 a fost evaluat la 237,63 puncte C.I.C., el
reprezentând recordul mondial pentru trofeul de cerb lopătar (Buzgó 2006).
10
2.4. Evoluţia cerbului lopătar pe teritoriul României
Pe teritoriul României în Pleistocen (Diluviu) au trăit simultan cerbul uriaş (Cervus
megaceros), cerbul comun (Cervus elaphus) şi cerbul lopătar (Cervus dama), trei specii bine
definite şi cu deosebiri fundamentale, astfel că se exclude ideea că cerbul uriaş ar fi strămoşul
cerbului lopătar sau a celui comun, dar desigur toate cele trei specii au avut un ascendent comun
(Nedici 2003).
Se pare că cerbul lopătar ar fi fost introdus de către romani din Asia Mică în Panonia şi în
Dacia în primele secole, fiind crescut în ţarcuri, iar odată cu venirea năvălirilor barbarilor
(secolele IV-X), ar fi scăpat în libertate şi s-a sălbăticit (Nedici 2003).
În anul 1830 au fost colonizaţi cerbi lopătari într-o pădure cu o suprafaţă de 4.000 ha
situată de-a lungul Crişului Negru, pe teritoriul de astăzi al Ungariei, la graniţa cu România, dar
datorită existenţei lupilor s-au înmulţit anevoios şi astfel în anul 1900 pădurea şi o parte din
terenul agricol învecinat s-au îngrădit. Datorită condiţiilor prielnice pe care le-a găsit în ţarc,
vânatul s-a înmulţit atât de puternic încât a creat pagube pădurii şi astfel după cca 15 ani
(aproximativ în anul 1915) ţarcul s-a desfiinţat şi se presupune că de aici unii cerbi lopătari s-au
mutat în pădurea învecinată Socodor, situată la 9-12 km. Astfel cerbul lopătar ar fi ajuns pe
teritoriul României pe la sfârşitul Primului Război Mondial, iar după acesta pădurea actualului
Ocol Silvic Criş a fost cuprinsă în fonduri de vânătoare de protocol, astfel că cerbul lopătar a
putut creşte numeric (Cazacu 1983).
În România cele mai clare dovezi asupra existenţei cerbului lopătar sunt din anul 1904
când s-a înfiinţat parcul de vânat de la Şarlota (Judeţul Timiş), lopătarii de aici fiind aduşi din
Cehoslovacia, Austria şi Europa Centrală (Wrbitsky 1937, cit. de Cotta et al. 2001). Înfiinţarea
acestui ţarc cu o suprafaţă de 1.260 ha a început în anul 1902 şi s-a finalizat în anul 1904, în
interiorul lui suprafeţele în curs de regenerare erau protejate de gard de sârmă (Anonymus 2002).
În anul 1918 efectivul de cerb lopătar din România a numărat 500 de exemplare grupate
în nouă nuclee. Singurele populaţii care au trăit în libertate au fost cele de la Săvârşin şi Socodor,
Judeţul Arad (Geacu 2009).
În anul 2007 conform „Raportului privind starea pădurilor României în anul 2007”
efectivul de cerb lopătar din libertate a fost evaluat la 5.700 exemplare.
11
2.5. Înrudiri ale cerbului lopătar european (Dama dama dama)
Cea mai apropiată rudă a cerbului lopătar european (Dama dama dama) este cerbul
lopătar mesopotamian (Dama dama mesopotamica), care după unii autori reprezintă o specie
distinctă (Haltenroth 1959, cit. de Ueckermann & Hansen 2002), dar în listele noi ale speciilor
apare ca subspecie a lopătarului, fiind ocrotit în Persia (Ueckermann & Hansen 2002, Nolan et
al. 2005).
Afirmaţia că cerbul lopătar european este înrudit cu cel mesopotamian şi că ambii nu sunt
înrudiţi cu cerbul Sika este întărită de faptul că încrucişări între cerbul lopătar şi cel de Sika nu
sunt cunoscute după afirmaţiile lui GRAY (1954, cit. de Ueckermann & Hansen 2002).
Afirmaţia este întărită şi de faptul că şi în ţarcuri încercările de a încrucişa cerbul Sika cu cerbul
lopătar nu au avut succes deoarece cerbul lopătar nu a încercat să se împerecheze cu ciutele de
cerb de Sika, ci doar cu femelele sale (Steinbacher 1965, cit. de Ueckermann & Hansen 2002).
Aceste cercetări coincid şi cu faptul că în prezent în multe ţarcuri se ţin de mult timp captivi
cerbi lopătari şi cerbi de Sika fără ca aceştia să se încrucişeze (Ueckermann & Hansen 2002).
S-a obţinut însă o încrucişare între un cerb axis (Axis axis) şi o ciută de cerb lopătar,
hibridul a fost crescut la Grădina zoologică din Bloemfontein (Gray 1954, cit. de Ueckermann
& Hansen 2002).
Încrucişări între cerbul lopătar mesopotamian şi cel european au avut loc cu succes. În
Kronberg ca şi în München s-au obţinut hibrizi între Dama dama mesopotamica şi Dama dama
dama (Ueckermann & Hansen 2002). În grădinile zoologice din Londra s-au obţinut mai mulţi
hibrizi între masculi de cerb lopătar mesopotamian şi femele de cerb lopătar european (Gray
1954, cit. de Ueckermann & Hansen 2002). Hibrizii obţinuţi între cele două subspecii sunt fertili;
aceştia sunt mai mari decât cerbul lopătar european după corp, dar nu au coarnele atât de lăţite ca
cel european. Hibrizi între cele două subspecii au fost introduşi în fermele din Irlanda pentru a
creşte greutatea corporală a exemplarelor crescute (Nolan et al. 2005).
12
2.6. Rasele cerbului lopătar european Cum atât variabilitatea culorii, cât şi dezvoltarea trofeului se pare că au origini
genetice, se pot diferenţia la cerbul lopătar rase, în special în funcţie de culoarea blănii sau chiar
în funcţie de dezvoltarea lopeţilor (Ueckermann & Hansen 2002). Datorită faptului că în trecut
populaţiile s-au încrucişat des şi că toţi cerbii lopătari din Europa au fost introduşi de om şi astfel
fondul de gene a fost amestecat necontrolat, numeroase populaţii prezintă doar o variabilitate
mare, fără ca acestea de la caz la caz să prezinte caractere evident diferite (Ueckermann &
Hansen 2002).
Cu toate acestea în privinţa culorii şi dezvoltării lopeţii se pot diferenţia varietăţi de cerbi
lopătari. Deoarece la unii cerbi dezvoltarea lopeţii are loc diferit faţă de ceilalţi, cum ar fi în
Alsacia, în Franţa; aici cerbii lopătari dezvoltă în general lopeţi foarte înguste, care au o lăţime
aproximativ egală cu lăţimea palmei omului (Ueckermann & Hansen 2002).
În Germania se lucrează deja din 1980 la selecţia exemplarelor de cerb lopătar european
şi se poate vorbi deja despre o nouă rasă, cerbul lopătar de Neumuehle-Riswicker. În comparaţie
cu cerbul lopătar obişnuit această nouă rasă nu este atât de sperioasă şi este mai uşor de
gospodărit; în 25 de ani de creştere s-a obţinut o creştere remarcabilă în ceea ce priveşte
producţia de carne (Riemelmoser & Riemelmoser 2006).
Există patru varietăţi coloristice principale ale cerbilor lopătari, brun-castaniu, brun-
deschis, negru şi alb, iar pe lângă acestea mai există o varietate coloristică brună închisă care
deseori este considerată ca fiind de fapt varietatea neagră (Nolan et al. 2005). Faptul că există o
variaţie coloristică la această specie este o indicaţie asupra încrucişării lor în parcuri şi asupra
semidomesticirii de multe secole, mai exact asupra creşterii selective îndelungate, însă toate
varietăţile, cu excepţia celei albe, au culoarea mai deschisă pe partea interioară a membrelor şi pe
abdomen.
Pe lânga culoare, se mai deosebeşte o varietate de cerb lopătar în funcţie de lungimea
părului, adică a blănii, mai exact varietatea cu păr lung din pădurile Mortimer din Shropshire,
Anglia. Varietatea cu păr lung a fost descoperită în anul 1953 de Gerald Springthorpe care i-a dat
şi denumirea de Dama dama springthorpeii, această varietate neîntâlnindu-se în nici un alt loc
din lume (Anonymus 2008). Această varietate reprezintă coloristic forma obişnuită, dar cu o
blană lânoasă şi cu smocuri de păr ieşind afară din fiecare ureche (Nolan et al. 2005).
13
3. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR
PRIVIND CERBUL LOPĂTAR
3.1. Caracterele anatomo – morfologice ale cerbului lopătar
Cerbul lopătar este o specie de cervide ce prezintă înălţimea la greabăn de 85 – 110 cm şi
lungimea totală a capului şi a trunchiului de 130 – 160 cm (Cotta et al. 2001). UECKERMANN
şi HANSEN (2002) susţin că înălţimea la greabăn este de obicei 90 cm. Longevitatea după unii
autori este de 15-20 ani (Riemelmoser & Riemelmoser 2006), iar după alţii 20 – 25 ani (Cotta et
al. 2001).
Greutatea corporală eviscerată a cerbului lopătar variază în funcţie de capacitatea de
hrană a biotopului. Greutatea maximă a masculilor atinge 120 kg (Raesfeld 1957, cit. de Cotta et
al. 2001), media fiind de 70 kg în biotopurile favorabile şi 40 – 45 kg în cele slabe, cea a ciutelor
este de 29 – 37 kg, maxima atingând 67 kg, iar cea a viţeilor la vârsta de 8 – 9 luni este de 12 –
20 kg (Cotta et al. 2001). UECKERMANN şi HANSEN (2002) susţin că greutatea maximă a
cerbului lopătar cu viscere este de regulă cca 100 kg. Greutatea poate să scadă chiar până la 50
kg în cazul cerbilor dacă sunt crescuţi în ţarcuri, ciutele fiind mai puţin afectate de aceste variaţii
în greutate (Volosciuc 1957). Masculii pierd în medie 26 % din greutatea corporală datorită
împerecherii (McElligott et al. 2003); şi lipidele din ficatul cerbului lopătar scad puternic, dar
reversibil (Zomborszky & Husvéth 2000).
Schimbarea blănii primăvara începe la începutul lui mai durând cca 40 de zile în funcţie
de regiune, evoluţia vremii, starea de sănătate şi vârsta exemplarului; ea începe pe picioare, apoi
pe cap şi pe gât şi se termină pe corp (Riemelmoser & Riemelmoser 2006). Primăvara la ciute,
care de regulă sunt gestante, durează mai mult decât la cerbi, iar la noacine, ele nefiind gestante,
durează mai puţin decât la ciutele gestante. Cu cât un exemplar este mai bătrân cu atât el începe
să năpârlească mai târziu primăvara (Ueckermann & Hansen 2002).
Schimbarea părului toamna durează mai mult la masculi decât la femele datorită faptului
că aceştia îşi consumă rezervele de energie în perioada boncănitului, ea începe la începutul sau
mijlocul lunii septembrie la femele, dar la cerbi doar spre sfârşitul lunii septembrie
(Riemelmoser & Riemelmoser 2006). Ea durează 40 de zile la ciute şi 50 de zile la cerbi
desăvârşindu-se la sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie la cerbi şi în a doua
jumătate a lunii octombrie la ciute (Ueckermann & Hansen 2002).
14
3.2. Ecologia şi etologia cerbului lopătar
Biotopul optim îl constituie pădurile de foioase de întindere mică (500 – 100 ha) cu
poieni în interiorul lor, păduri care se intercalează cu terenurile agricole. Zone favorabile găseşte
la câmpie şi la coline cu climă dulce; terenurile cu altitudini mari şi cu climă aspră nu îi sunt
favorabile (Cotta et al. 2001).
După terminarea boncănitului se observă cârduri de ciute şi viţei şi separat de tauri, dar
acolo unde densitatea este redusă se pot întâlni şi cerbi lopătari bătrâni care trăiesc solitar (Cotta
et al. 2001). Unde densitatea masculilor este redusă ei se pot alătura cârdurilor de ciute, cârduri
care au o dezvoltare mare sub raport numeric iarna şi sunt reduse ca dimensiuni vara (Thirgood
1996). Grupurile mixte, alcătuite din ciute cu viţei şi cerbi prezintă o probablitate mai mare să se
scindeze, decât cele alcătuite dintr-un singur sex. Scindarea de regulă se face în grupe alcătuite
dintr-un singur sex (Villerette et al. 2006). Totuşi schimbarea compoziţiei cârdurilor este o
caracteristică specifică acestei specii. Ciutele gestante se îndepărtează de cârd pe la sfârşitul lunii
mai, începutul lunii iunie, şi caută locuri bine ascunse, liniştite, însorite pentru a făta (Fischer &
Schumann 2002). În primele 7-10 zile de viaţă ale viţeilor ciutele îşi petrec timpul doar cu
progenitura lor (Chapmman & Chapman 1975, cit. de Ekvall 1998).
Hrana cerbului lopătar este constituită din graminee, frunze şi lujeri de arbori şi arbuşti,
dar consumă şi ghindă, jir, castane porceşti, mere şi pere pădureţe şi nu este pretenţios în
alegerea hranei. În zone cu densităţi mari produce pagube datorită consumării lujerilor terminali
ani la rând. În ogoarele destinate hranei vânatului se recomandă cultivarea: lucernei, trifoiului
roşu, sparcetei, ovăzului, rapiţei, verzei furajere şi celei palmier şi napilor porceşti. Hrana
complementară administrată constă în: otavă, lucernă, trifoi roşu, sparcetă, toate bine uscate,
snopi de mazăre şi ovăz din care consumă doar frunzele şi tulpinile subţiri, dar şi frunzare,
inclusiv de napi porceşti (Cotta et al. 2001). El prezintă o preferinţă relativă pentru leguminoase
faţă de celelalte plante erbacee (Piasentier et al. 2007), iar în ceea ce priveşte scoarţa speciilor
forestiere prezintă preferinţă faţă de scoarţa acerineelor şi a frasinului (Riemelmoser &
Riemelmoser 2006). Hrana bogată în tanin este mai puţin consumată decât cea cu un conţinut
redus în tanin (Alm et al. 2002; Rautio et al. 2008). Aversiunea faţă de hrana bogată în tanin este
prezentă şi la viţei, aceste preferinţe sunt prezente la viţei înainte ca ei să devină rumegătoare
funcţionale şi astfel să poată beneficia de învăţătura postingestivă (Bergvall 2009).
15
3.3. Reproducerea cerbului lopătar
Vârsta maturităţii sexuale a femelelor este atinsă la un an şi cinci luni ele fătând pentru
prima dată la doi ani. Rar se întâmplă ca o ciută să rămână neîmperecheată până la vârsta de doi
ani şi cinci luni (Cotta et al. 2001). Ciclul estrogen durează în medie 22,4 zile (Asher 1985), iar
prezenţa cerbilor nu este o condiţie necesară pentru un răspuns în ceea ce priveşte ovulaţia
ciutelor, adică pentru apariţia unui estru fertil (Morrow et al. 1995). La masculi spermatocite
primare apar pentru prima dată la vârsta de şase luni şi începând cu vârsta de 16 luni se produc
spermatozoizi viabili, pubertatea fiind atinsă la vârsta de 16 luni (Chapman & Chapman 1970),
dar cu toate acestea la această vârstă ei nu participă la boncănit (Riemelmoser & Riemelmoser
2006).
Perioada de împerechere începe pe la mijlocul lunii octombrie şi ţine până la mijlocul
lunii noiembrie, ea este precedată de o perioadă de îngrăşare a cerbilor, luna august şi
septembrie. Cerbii lopătari boncănesc de regulă doar seara şi dimineaţa, iar când are loc apogeul
împerecherii, boncănitul lor poate fi auzit şi noaptea (Cotta et al. 2001).
În timpul boncănitului cerbul lopătar îşi schimbă glasul, datorită faptului că la începutul
boncănitului muşchii vocali nu sunt încălziţi, nefiind folosiţi de o perioadă mare de timp, iar la
sfârşitul lui schimbarea glasului apare datorită epuizării fizice a cerbilor cauzată de luptele din
timpul împerecherii şi consumul redus de hrană (Vannoni & McElligott 2009). Semnalele vocale
din timpul boncănitului se consideră că reprezintă o ameninţare pentru alţi cerbi. Cerbii
înconjuraţi de ciute în perioada boncănitului boncănesc mai puternic decât dacă sunt înconjuraţi
de alţi cerbi, astfel s-a concluzionat că semnalele vocale nu au ca scop principal de a atrage
ciutele, ci de a menţine ciutele care însoţesc cerbii. Imediat după copulaţie creşte intensitatea
boncănitului, ceea ce poate servi la reducerea posibilităţii de împerechere a ciutei cu alt cerb
(McElligott & Hayden 1999).
Ciutele îşi menţin capacitatea de reproducere până la o vârstă înaintată, gestaţia durând 7
½ luni. Majoritatea ciutelor fată în luna iunie şi de regulă un singur viţel, rar se înregistrează
gemeni, viţelul rămâne cu mama lui până toamna târziu, iar sporul natural reprezintă 50 – 60 %
din efectivul ciutelor (Cotta et al. 2001). Alţi autori susţin că sporul natural este de 75% din
ciutele mature la 1 aprilie (Fischer & Schumann 2002), iar în ţarcuri sporul natural este de 90 %
din ciutele adulte (Riemelmoser & Riemelmoser 2006).
16
3.4. Bolile cerbului lopătar
Perioada de împerechere coincide cu perioada de cădere a frunzelor şi retragerea
animalelor domestice de pe păşuni, fapt care face ca această specie să ridice cele mai puţine
probleme de prevenire şi combatere a bolilor (Nesterov 1984).
Tuberculoza, o altă boală de natură bacteriană specifică exemplarelor din captivitate,
este caracterizată prin leziuni pulmonare şi a ganglionilor, leziuni care se exteriorizează prin tuse
scurtă şi uscată, care apoi devine frecventă şi însoţită de expectoraţii şi scurgeri nazale de
mucozităţi, tuse care devine mai evidentă după eforturi de deplasare forţată (Nesterov 1984).
Acestă boală are o evoluţie progresivă mai accentuată la cerbii lopătari crescuţi în regimul
ţarcului decât la cei din libertate (Robinson et al. 1989 şi Clifton-Hadley & Wilesmith 1991, cit.
de Lloyd-Webb et al. 1995). Ea a fost prima dată diagnosticată la cerbul lopătar din captivitate în
Noua Zeelandă în anul 1978 (Wahlström et al. 1998).
Paratuberculoza este o boală bacteriană care afectează intestinul subţire, exemplarele
infestate slăbesc cu toate că prezintă acelaşi apetit şi în final mor datorită epuizării (Riemelmoser
& Riemelmoser 2006). Aceasta boală produce modificări macroscopice la nivelul intestinului şi
ganglionilor limfatici (Balseiro et al. 2008), iar în Europa, la cerbul lopătar din libertate, a fost
pentru prima dată semnalată în anul 1997 în Spania (Marco et al. 2002).
Fascioloza (gălbeaza mare) se caracterizează la început printr-o stare de moleşeală,
schimbul blănii se realizează mai târziu şi neuniform. Apoi exemplarul infestat slăbeşte treptat şi
apar edeme în special sub guşă şi în zona pleoapelor, dar şi în alte zone ale corpului, iar în ultima
perioadă abdomenul se balonează, flancurile devin escavate şi părul zburlit (Nesterov 1984).
Datorită acestei parazitoze, la cerbul lopătar concentraţia de cupru şi calciu din ficat este mai
mică la exemplarele infestate, iar în sânge conţinutul de calciu şi sodiu este mai mic iar cel de
glucoză şi cupru mai mare (Vengušt et al. 2003). Cu toate acestea cerbul lopătar este tolerant la
infestarea cu Fasciola hepatica, neprezentând semne clinice evidente deşi în unele ţarcuri toate
exemplarele pot fi infestate (Munro 1994, cit. de Vengušt et al. 2003).
Dicrocelioza (gălbeaza mică) este o parazitoză care nu are o acţiune prea puternică
asupra exemplarelor infestate, ea contribuie mai mult la agravarea evoluţiei altor boli (Nesterov
1984).
17
3.5. Dezvoltarea trofeului cerbului lopătar
Primul rând de coarne apare la cerbii de un an şi ele sunt reprezentate de regulă de suliţe.
Al doilea rând de coarne apare la cerbii care au doi ani, când coarnele prezintă, de regulă şi în
condiţii normale, lopeţi mici.
Cerbul lopătar matur dezvoltă prăjini vizibile care au deasupra rozetei raza ochiului, apoi
raza mijlocie şi în continuare o parte mai mult sau mai puţin lăţită denumită lopată, spinul şi doar
foarte rar apare raza de gheaţă. Partea din faţă a lopeţii este netedă, părţile posterioare şi
superioare sunt mai mult sau mai puţin scobite, astfel că pot apărea intrânduri în lopată şi
terminaţii, adică vârfuri pe marginea lopeţii. Dacă terminaţia cea mai de jos de pe partea din
spate a lopeţii este lungă şi subţire ea poartă denumirea de spin. Perlajul de întâlneşte doar pe
rozete dar prăjinile şi lopeţiile deseori prezintă muchii, striaţiuni şi excrescenţe (Ueckermann &
Hansen 2002).
Ca şi celelalte specii de cervide din România, cerbul lopătar prezintă un ciclu anual de
lepădare şi creştere a coarnelor. Cerbilor lopătari le cresc coarnele în timpul primăverii şi verii
când hrana este disponibilă şi capabilă să furnizeze elementele nutritive pentru creşterea
coarnelor.
Timpul necesar dezvoltării trofeului creşte odată cu vârsta. Pe când suliţarii leapădă
coarnele la mijlocul lunii mai, cerbii bătrâni pierd coarnele de la începutul lunii aprilie până la
mijlocul lunii mai; lepădarea coarnelor are loc cu atât mai devreme cu cât vârsta este mai mare.
Date orientative despre data lepădării coarnelor şi cea a curăţirii coarnelor în cazul cerbului lopătar Information guidance about the data of shedding and cleansing the antlers for fallow deer
Tab. 2
Vârsta (ani)
Perioada lepădării coarnelor Perioada curăţirii coarnelor
1 mijlocul lunii mai mijlocul lunii august 2 mijlocul lunii mai 3 începutul până la mijlocul lunii mai 4-5 sfârşitul lunii aprilie 6-7 mijlocul până la sfârşitul lunii aprilie 8-10 de la mijlocul lunii aprilie
sfârşitul lunii august până la începutul lunii septembrie (perioadele se suprapun)
>10 mijlocul lunii aprilie începutul lunii septembrie (date preluate din Damwild. Ansprechen und Bejagen – Fischer & Schumann 2002) (data taken from Damwild. Ansprechen und Bejagen – Fischer & Schumann 2002)
18
3.6. Tipuri comune ale formei trofeului şi lopeţii cerbului lopătar
Dacă mărimea trofeului se schimbă an de an în funcţie de înaintarea în vârsta a
exemplarului, forma trofeului rămâne aceeaşi (Fischer & Schumann 2002).
Pentru a păstra valoarea populaţiilor de cerbi lopătari este important să se recunoască
cerbii peste ani, astfel încât cerbii cunoscuţi ca fiind valoroşi să fie protejaţi şi să-şi poată
transmite genele la descendenţi. Deoarece, în general, până la vârsta de cinci – şase ani forma
lopeţii cerbului lopătar diferă semnificativ an de an, forma trofeului are un rol foarte important
pentru a putea recunoaşte cerbii lopătari ani la rând (Fischer & Schumann 2002).
Se întâlnesc mai multe forme ale trofeului de cerb lopătar care sunt prezentate succint
mai jos (Fischer & Schumann 2002).
A) Forma ideală a trofeului de cerb lopătar - are formă de „inimă” prăjinile plecând
lateral, curbat, de la cilindrii frontali, şi apoi, tot curbat, în sus; şi lopeţile sunt curbate în acest
caz, iar partea superioară, terminală, a lopeţilor este curbată spre interior.
B) Trofeul în formă de „U” - prezintă prăjinile în partea de jos, de lângă cilindrul
frontal, puternic crescute spre exterior, foarte puţin curbate, aproape orizontale şi apoi cu mers
aproape drept în sus, lopeţiile nefiind curbate. Partea superioară, terminală, a lopeţilor este mai
mult sau mai puţin îndreptată spre interior.
C) Trofeul în formă de „V” - are prăjini poziţionate evident oblic, prăjinile cresc oblic
de lângă cilindrul frontal şi sunt foarte puţin curbate sau chiar deloc curbate, iar lopata de regulă
nu este curbată.
D) Trofeul în forma de „coş” - prezintă prăjinile în partea de jos, de lângă cilindrii
frontali, puţin curbate, drepte sau oblice, iar apoi acestea se îndreaptă treptat în sus mai mult sau
mai puţin liniar, iar lopata de regulă nu este curbată.
În literatura de specialitate mai este precizată o formă a trofeului, mai rară, trofeul în
formă de „O”. La acest trofeu prăjina sub ramura ochiului şi deasupra ei este curbată, astfel
formează un cerc (Szabolcs 1968).
Odată cu vârsta de cinci - şase ani se ajunge aproape la dezvoltarea completă a lopeţii şi
forma lopeţii aproape că se menţine aceeaşi an de an (Fischer & Schumann 2002). Atfel se pot
observa următoarele forme: lopată plină (obişnuită), în formă de „scândură”, de „Karo”, de
„burtă de peşte’, „triunghiulară” sau în formă de „pană”, „spintecată” şi „franjurată”.
19
3.7. Compoziţia chimică a coarnelor cerbului lopătar
BUBENIK (1959, cit. de Ueckermann & Hansen 2002) a adus lămuriri în ceea ce
priveşte microstructura trofeului. Ca urmare a tăieturilor realizate în coarne de cerb lopătar,
autorul susţine că din exteriorul spre interiorul cornului diferă ţesuturile. Marginea exterioară
este deschisă la culoare şi este numită şi „osul fin”. Acest inel deschis la culoare este mărginit de
o zonă mai închisă la culoare, care, după BUBENIK, se numeşte os lamelar. Datorită faptului că
este o zonă în care sunt prezente vase de sânge are culoarea roşcată, lucru care dă indicii asupra
formării lui. Partea interioară a cornului este alcătuită din masă spongioasă.
Existenţa ţesutului în care are loc circulaţia sanguină în trofeu are consecinţă apariţia
sângerărilor în cazul în care au loc ruperi ale trofeului. Despre un astfel de caz vorbeşte
MÜLLER – KAEMPFER (1961, cit. de Ueckermann & Hansen 2002). Un cerb lopătar de şapte
ani împuşcat de autor a avut o rază mijlocie ruptă şi doar după două zile de la împuşcare a încetat
sângerarea din ruptură. De asemenea ROLF şi HARD (1999, cit. de Chen et al. 2009) au
descoperit sânge cu osteroblaste active şi osterocite vii în coarne de cerb lopătar, la o oră după
momentul lepădării.
Investigaţiile pentru determinarea compoziţiei chimice a cornului au arătat că la cerbul
lopătar coarnele sunt constituite din 10 % apă, 50 % cenuşă (substanţe anorganice) şi 40 %
substanţe organice. Astfel există o corelaţie perfectă cu compoziţia coarnelor la căprior şi cerb
comun pentru care RAESFELD (Raesfeld 1978; Raesfeld & Reuecke 1988) menţionează o
proporţie de substanţe anorganice de 56 % şi a celor organice de 44 %.
Pe lângă aceste elemente se mai poate determina concentraţia anumitor poluanţi în
coarne, cum ar fi de exemplu plumbul, astfel coarnele reprezintă şi indicatori ai poluării
habitatelor (Kierdorf & Kierdorf 2006).
HEIDEMANN şi KNIEF (1976, citaţi de Ueckermann & Hansen 2002) au găsit în zona
mijlocie a prăjinilor caracteristici deosebite, mai precis greutatea specifică şi compactitatea în
această zonă sunt minime. S-a concluzionat că odată cu formarea coarnelor în zona mediană se
formează o zonă preformată de rupere pentru a se proteja rănirea craniului dacă prăjina se supune
unor presiuni neobişnuite. Ruperea coarnelor cerbului lopătar în zona mediană obţine astfel o
explicaţie.
20
3.8. Evaluarea trofeului de cerb lopătar
Pentru a putea compara trofeele recoltate de-a lungul anilor s-au stabilit unele criterii
unitare de evaluare a acestora. În prezent trofeele de cerb lopătar în Romania se evaluează după
prevederile „Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr.
418/02.06.2005”; instrucţiunile de evaluare sunt aplicabile trofeelor tipice de cerb lopătar,
trofeele atipice neputând fi evaluate
Atunci când se constată doar lipsa unei singure raze, trofeul este considerat tipic, iar în
cazul când se constată lipsa a două raze, fie ambele ale ochiului, fie ambele mijlocii fie una a
ochiului şi una mijlocie trofeul este considerat atipic. Ramurile rupte nu sunt considerate lipsă,
acest caz nu este un motiv pentru a considera trofeul atipic (Şelaru 2006).
Cele mai valoroase trofee de cerb lopătar din România The most valuable fallow deer trophies in Romania
Tab.3 Nr. crt.
Vânătorul Terenul de vânătoare Anul dobândirii
Punctajul omologat
Locul şi anul omologării
1 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 204,06 Brno - 1985 2 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1969 199,48 Budapesta - 1971 3 V. Cotta Bratovoiesti – Dolj 1978 195,30 Nitra - 1980 4 M. N. Deme Ceala – Arad 2002 194,63 Bucuresti - 2003 5 N. Ceauşescu Resca – Olt 1984 194,60 Brno - 1985 6 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 193,86 Brno - 1985 7 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 192,87 Brno - 1985 8 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 192,08 Brno - 1985 9 N. Ceauşescu Bratovoiesti – Dolj 1979 191,62 Nitra - 1980 10 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1970 190,21 Budapesta - 1971
(date preluate din Trofee de vânat european – Şelaru 2006) (data taken from Trofee de vânat european – Şelaru 2006)
Recordul naţional al trofeului de cerb lopătar a fost recoltat în anul 1983 pe fondul de
vânătoare Socodor, fiind evaluat la 204,06 puncte C.I.C. şi a fost omologat în anul 1985 la Brno.
Şase trofee din primele 10 au fost recoltate pe fondul de vânătoare Scocodor (Tab. 3), din care
patru în anul 1983, unul în anul 1970 şi unul în anul 1961. În primele 10 trofee din România se
mai află un trofeu recoltat tot în Judeţul Arad pe fondul de vânătoare Ceala în anul 2002.
În ceea ce priveşte recordurile de trofee de cerb lopătar pe naţiuni România se află pe
locul cinci din lume în prima jumătate a celor mai bune 10 ţări. Cu toate acestea diferenţa între
primele două ţări, Ungaria, respectiv Cehia şi România este de peste 20 puncte C.I.C., 33,57 în
cazul Ungariei şi 23,21 în cazul Cehiei.
21
4. SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALUL, LOCUL ŞI METODELE DE
CERCETARE
4.1. Scopul, obiectivele, materialul şi metodele de cercetare
Scopul acestei teze de doctorat este de a determina unele particularităţi
morfologice ale cerbului lopătar prezent în Câmpia de Vest, de a urmări evoluţia calitativă a
acestei specii alohtone de vânat în Câmpia de Vest şi de a permite realizarea unor corelaţii
economice între particularităţile stabilite.
În vederea îndeplinirii scopului de mai sus s-au urmărit realizarea următoarelor
obiective:
a) Determinarea unor particularităţi morfologice ale cerbului lopătar, cum ar fi: lungimea
totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi lăţimea toracelui;
b) Determinarea greutăţii exemplarelor imediat după recoltare şi obţinerea unei formule
de apreciere a ei cu ajutorul perimetrului toracic;
c) Determinarea randamentului de obţinere al carcasei şi cel al prelucrării carcasei în
industria mezelurilor;
d) Determinarea greutăţii carcasei în blană în funcţie de perioada de recoltare;
e) Determinarea unor corelaţii între parametrii hematologici ai ciutelor de cerb lopătar
(numărul de eritrocite, cantitatea de hemoglobină, hematocritul, concentraţia medie a
hemoglobinei eritrocitare şi volumul eritrocitar mediu);
f) Studiul pierderilor de umiditate suportate de craniul cerbului lopătar şi influenţa lor
asupra modului de tarifare a trofeelor;
g) Compararea elementelor măsurabile ale trofeelor de cerb lopătar în cazul celor două
populaţii: cea din zona Şarlota – Pişchia şi din zona Chişineu Criş;
h) Evoluţia în timp a caracteristicilor măsurabile ale trofeelor, în cazul populaţiei din
zona Chişineu Criş;
i) Evoluţia în timp a caracteristicilor măsurabile ale trofeelor, în cazul populaţiei din zona
Şarlota – Pişchia;
j) Determinarea caracteristicilor trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş;
22
k) Determinarea particularităţilor şi a gradului de importanţă pentru fiecare element
măsurabil, în cazul trofeelor medaliabile provenite din cele două populaţii importante: cea din
zona Şarlota – Pişchia şi din zona Chişineu Criş;
l) Determinarea unei ecuaţii de corelaţie între masa trofeului şi punctajul C.I.C. pentru
fiecare populaţie studiată.
Pentru a fi indeplinite obiectivele prezentate mai sus s-a folosit următorul
material:
a) exemplare recoltate de cerb lopătar (55 exemplare)
b) exemplare recoltate de cerb lopătar (42 exemplare)
c) exemplare recoltate de cerb lopătar (42 exemplare şi 3.370 kg)
d) exemplare recoltate de cerb lopătar şi carcasele acestora (1.095 exemplare)
e) probe de sânge (7 probe)
f) cranii de cerb lopătar care au prezentat coarnele detaşate (13 cranii)
g) trofee de cerb lopătar (309 trofee)
h) trofee de cerb lopătar (236 trofee)
i) trofee de cerb lopătar (28 trofee)
j) trofee de cerb lopătar (228 trofee)
k) trofee de cerb lopătar (245 trofee)
l) trofee de cerb lopătar (550 trofee)
S-au folosit următoarele metode:
a) După recoltare exemplarelor de cerb lopătar li s-au determinat unele date biometrice,
cum ar fi: lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi lăţimea toracelui.
Lungimea totală a corpului reprezintă distanţa măsurată de la vârful botului până la vârful
cozii, determinată cu ajutorul unei panglici din material plastic gradată.
Înălţimea la greabăn reprezintă distanţa de la pământ până la cel mai înalt punct al
greabănului. Ea s-a măsurat paralel cu corpul, cu ajutorul unei panglici din material plastic
gradată, de la locul în care piciorul face contact cu solul până la o riglă aşezată perpendicular pe
înălţimea corpului şi tangentă la cel mai înalt punct al greabănului.
Perimetrul toracic reprezintă perimetrul cavităţii toracice, măsurat imediat în urma
membrelor anterioare cu ajutorul unei panglici din material plastic gradată (Fig. 1).
23
Fig.1 Măsurarea perimetrului toracic Fig.2 Cântărirea exemplarelor de cerb lopătar Measuring thoracic perimeter Weighing specimens of fallow deer
(original) (original)
Lăţimea toracelui reprezintă lăţimea maximă a cavităţii toracice, măsurată cu ajutorul
unei panglici din material plastic gradată, ca distanţa între nivelul solului, exemplarele fiind
aşezate lateral pe sol, şi o riglă paralelă cu solul, tangentă în punctul toracelui cel mai îndepărtat
faţă de suprafaţa solului.
b) Greutatea cerbului lopătar este reprezentată de greutatea exemplarelor determinată
imediat după recoltare, înainte de a se îndepărta organele sau extremităţile membrelor,
determinată prin cântărire cu ajutorul unui cântar verificat metrologic (Fig. 2).
Pentru exemplarele cântărite s-a calculat greutatea prin formula lui Crevat şi apoi s-a
determinat o nouă formulă de barimetrie pentru aprecierea greutăţii în cazul populaţiei de cerb
lopătar din zona Chişineu Criş, în funcţie de perimetrul toracic.
Formula lui Crevat.
G = 80 x C3
G – greutatea vie
C – perimetrul toracic
c) După recoltarea exemplarelor de cerb lopătar li s-a făcut o incizie la gât prin care s-a
secţionat traheea şi esofagul şi o secţiune circulară în jurul anusului care l-a eliberat din
aderenţele naturale. La masculi înainte de efectuarea acestei operaţii s-a îndepărtat organele
genitale. Apoi s-a făcut o incizie de la bazin până la stern prin care s-a pătruns în cavitatea
abdominală, s-a secţionat diafragma în jurul bordajului costal şi s-au extras esofagul, traheea,
pulmonii şi cordul împreună, iar apoi s-a extras ficatul, stomacul şi intestinele împreună cu
organele genitale la femele, în aderenţă naturală. După aceea s-a îndepărtat capul de la prima
24
vertebră şi extremităţile picioarelor, cele anterioare de la articulaţia genunchiului, iar cele
posterioare de la articulaţia tibio-tarsiană. Astfel s-a obţinut carcasa în blană. Acesteia i s-a
determinat apoi greutatea prin cântărire cu ajutorul unui cântar verificat metrologic. În cazul
exemplarelor cărora li s-a determinat atât greutatea totală cât şi greutatea carcasei s-a calculat
randamentul de obţinere al carcasei.
S-a mai urmărit randamentul obţinut la prelucrarea carcasei în blană în vederea obţinerii
mezelurilor, comparativ între cerbul comun şi cel lopătar, dar şi proporţia de participare a blănii
în cadrul carcasei. Astfel s-au considerat drept deşeuri blana, oasele, grăsimea şi carnea care
datorită recoltării prin împuşcare nu poate fi folosită în industria mezelurilor. Deoarece acest
ultim tip de deşeu poate fi îndepărtat prin împuşcarea exemplarelor în cap, lucru realizat în
ţarcurile de vânătoare destinate obţinerii cărnii de vânat, s-a tratat diferenţiat randamentul
prelucrării carcasei de cerb lopătar. La obţinerea randamentului efectiv se consideră că acest
deşeu este neutilizabil, iar la obţinerea randamentului ideal se consideră că acest deşeu este
utilizabil.
d) Pentru exemplarele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş, mai multe perioade
de vânătoare s-a determinat greutatea carcasei în blană cu ajutorul unui cântar verificat
metrologic şi s-a determinat greutatea medie pe sexe şi categorii de vârstă (cerbi, ciute şi viţei),
urmărindu-se evoluţia ei.
e) Probele de sânge au fost prelevate direct din inimă de la femele clinic sănătoase cu
vârsta cuprinsă între unu şi doi ani, în vacutainere cu anticoagulant (EDTA K3). Examenul
hematologic a constat în determinarea numărului de eritrocite (E), a hemoglobinei (Hb),
hematocritului (Ht) şi a indicilor eritrocitari (volumul eritrocitar mediu - VEM, concentraţia
medie a hemoglobinei eritrocitare - CHEM). Determinările hematologice s-au efectuat cu
ajutorul analizorului semiautomat Vett-Screen. S-a urmărit dacă între cantitatea de hemoglobină
şi numărul de eritrocite, hematocritul şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare şi dacă
între numărul de eritrocite şi indicii eritrocitari există corelaţii semnificative.
f) Cranii de cerbi lopătari cu vârsta cuprinsă între unu şi patru ani, după ce li s-au
îndepărtat coarnele şi o parte din cilindrii frontali (Fig. 38) prin secţionarea lor la baza cilindrilor
frontali s-au ţinut în apă o perioadă de 48 de ore pentru ca osul să îşi umple porii cu apă,
procedeu care are loc şi în cazul fierberii trofeului. După acest interval craniile au fost lăsate
pentru a se zvânta şi imediat după zvântare s-au cântărit, iar apoi s-au cântărit periodic la un
25
interval de trei ore în prima zi, zilnic timp de o săptămână şi apoi săptămânal, timp de şase
săptămâni. De asemenea craniile au fost cântărite şi înainte de a fi introduse în apă. S-a urmărit
variaţia greutăţii lor pe parcursul acestei perioade de şase săptămâni, datorată pierderii apei.
g) Trofeelor de cerb lopătar li s-au determinat elementele măsurabile cu ajutorul unei
rulete metrice, excepţie făcând masa care s-a determinat prin cântărire cu ajutorul unui cântar
verificat metrologic. Lungimea prăjinii s-a măsurat pe curbura exterioară a prăjinii şi lopeţii,
începând de la baza rozetei, până la cea mai îndepărtată concavitate din vârful lopeţii, urmărindu-
se măsurarea lungimii maxime a acesteia. Lungimea ramurii ochiului s-a măsurat începând de la
partea frontală a rozetei, pe curbura exterioară a ramurii, până la vârful acesteia. Lungimea
lopeţii s-a măsurat pe curbura exterioară, din punctul în care circumferinţa prăjinii este cu un cm
mai mare decât circumferinţa superioară a prăjinii, până la concavitatea cea mai adâncă din
vârful lopeţii. Lăţimii lopeţii s-a măsurat în locul cel mai lat al lopeţii de jur-împrejurul acesteia
(pe ambele feţe), după care valoarea obţinută s-a împărţit la doi. Circumferinţa rozetei s-a
măsurat fără a apăsa ruleta în eventualele scobituri sau întreruperi ale acesteia. Circumferinţa
prăjinii, cea inferioară (situată între ramura ochiului şi ramura mijlocie) şi superioară (situată
între ramura mijlocie şi lopată) s-a măsoară în punctele unde prezintă dimensiunile cele mai
mici. Masa s-a determinat prin cântărire după o perioadă de 24 de ore din momentul curăţirii
trofeului. După determinarea acestor elemente trofeele au fost evaluate, determinându-se
punctajul C.I.C. Trofee recoltate în perioada 2001-2010 în cele două zone studiate, zona Şarlota
– Pişchia şi zona Chişineu Criş, s-au grupat pe categorii de punctaj astfel încât să se obţină loturi
omogene şi reprezentative pentru cele două populaţii şi apoi s-au studiat diferenţele existente la
nivelul elementelor măsurabile.
h) În cazul trofeelor recoltate în zona Chişineu Criş la studiul evoluţiei s-a avut în vedere,
pe cât posibil, ca perioada de timp scursă între recoltări să fie îndeajuns de mare încât trofeele
comparate să aparţină unor generaţii diferite şi în acelaşi timp loturile realizate să fie omogene şi
reprezentative pentru populaţie, studiindu-se evoluţia elementelor măsurabile. Cu toate acestea s-
a realizat un lot reprezentat de trofee recoltate în perioada 2006-2008, cu toate că nu aparţine
unei generaţii diferite comparativ cu perioada 2008-2010, datorită faptului că în perioada 2004 -
2007 în acestă zonă iarna s-a administrat hrană complementară ce a conţinut premixuri.
i) În cazul trofeelor recoltate în zona Şarlota – Pişchia la studiul evoluţiei s-a avut în
vedere, pe cât posibil, ca perioada de timp scursă între recoltări să fie îndeajuns de mare încât
26
trofeele comparate să aparţină unor generaţii diferite şi în acelaşi timp loturile realizate să fie
omogene şi reprezentative pentru populaţii, studiindu-se evoluţia elementelor măsurabile.
j) În cazul trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş s-au studiat diferenţele
existente în cazul elementelor măsurabile aferente categoriilor medaliabile, dar şi diferenţele
existente între gradul lor de participare în cadrul punctajului total.
k) În cazul trofeelor medaliabile recoltate în cele două zone, după gruparea lor în loturi
omogene şi reprezentative pentru populaţie s-a determinat existenţa unor diferenţe între cornul
stâng şi cel drept. Comparativ, între cele două populaţii s-a determinat gradul de importanţă al
fiecărui element măsurabil în determinarea punctajului C.I.C.
l) Pentru fiecare zonă, trofee recoltate în perioada 2001-2010 şi evaluate au fost grupate
separat pe categorii de punctaj, la intervale de 10 sau 20 puncte C.I.C., astfel încât să se obţină
loturi statistice, iar pentru acestea s-a determinat atât punctajul mediu cât şi masa medie. Apoi s-
a determinat dacă există o corelaţie statistică semnificativă între aceste două elemente şi s-a ales
ecuaţia care cuantifică cel mai bine variaţia punctajului în funcţie de masa trofeului.
Pentru prelucrarea şi analiza statistică a datelor s-au folosit programele EZ Anova şi
Microsoft Office Excel 2003.
27
4.2. Locul cercetărilor
Câmpia de Vest la început a avut denumirea de Câmpia Tisei, apoi de Câmpia Tisei de
Est şi doar în jurul anului 1970 a apărut denumirea de Câmpia de Vest. În partea de sud, de vest
şi de nord limita ei este dată de graniţa României cu Uniunea Serbia şi Muntenegru, Ungaria şi
Ucraina, iar la est de Dealurile de Vest, însă ea pătrunde adânc în lungul principalelor râuri care
străbat dealurile. Trecerea de la Câmpia de Vest la Dealurile de Vest aproape totdeauna are loc
gradual, astfel că limita între cele două unităţi de relief a rămas până azi într-o ambiguitate.
Câmpia este alcătuită din două trepte, cea joasă de cca 100 m altitudine, câmpii de divagare
tabulare joase şi cele situate pe mlaştinile desecate, şi cea înaltă 100 – 170 m, o succesiune de
glacisuri ce se îmbină cu terasele situate de-o parte şi de alta a râurilor ce intră în câmpia de dune
(Pop 2005).
În vestul României cerbul lopătar prezintă două populaţii semnificative, una care
habitează în zona Chişineu Criş şi una în zona Şarlota – Pişchia (Fig. 3), prima fiind situată în
Câmpia Crişurilor, iar cea de-a doua la interferenţa dintre Câmpia Banatului şi dealurile
Banatului.
A. Zona Chişineu Criş
a) Geomorfologie
Zona se află în Câmpia Crişurilor care reprezintă treapta cea mai de jos a Câmpiei de
Vest.
Această zonă se caracterizează printr-o energie de relief foarte redusă. Altitudinea
terenului variază între 87 şi 100 m, iar cea a pădurii între 89 şi 97 m, cu variaţii foarte mici în
cadrul unei unităţi amenajistice, depăşind rar un m. Se diferenţiază oarecum microforme de
relief, lunca joasă, câmpia joasă, depresiunea şi japselele, iar insular există microdepresiuni.
Aceste forme de relief şi-au pus amprenta asupra genezei solurilor, staţiunilor şi vegetaţiei.
b) Hidrologie
Zona este străbătută de râul Crişul Negru, cu afluenţii Teuz şi Sarteş şi de Crişul Alb cu
meandrul Crişul Mort, dar reţeaua hidrografică este completată de o vastă reţea de canale de
28
hidroamelioraţii. Încă de la începutul secolului XIX s-au realizat lucrări de regularizare şi
îndiguire a principalelor râuri ce străbat zona care au continuat până în perioada comunistă, doar
Sarteşul şi Crişul Mort nu sunt îndiguite. Astfel, zona este scoasă de sub influenţa apelor de
inundaţii şi este relativ desecată, doar în anii ploioşi apele stagnante sunt adevărate calamităţi.
Scurgerea medie multianuală este sub 30 mm.
Regimul hidrologic se caracterizează prin viituri pluvio-nivale în timpul iernii şi prin ape
mari primăvara. Râurile au o adâncime care nu ajunge la nivelul apelor freatice şi astfel în anii
puţin ploioşi Sarteşul şi Teuzul seacă. Datorită căderii mici de pantă pe care o prezintă Teuzul
până la vărsarea în Crişul Negru, în cazul creşterii cotelor apei Crişului Negru peste nivelul critic
apare fenomenul de „remu” pe cursul Teuzului.
Fig.3 Localizarea celor două zone studiate (1- Zona Chişineu Criş; 2 - Zona Şarlota - Pişchia)
Location of the two study areas (1- Chişineu Criş area; 2 - Şarlota – Pişchia area) (după www.liis.ro)
29
c) Climatologie
Zona este caracterizată printr-o climă specifică silvostepei, caracterizată prin ierni
moderate şi veri călduroase; iarna predomină activitatea ciclonică şi invaziile de aer umed şi
relativ călduros. Indicele De Martonne are valoarea anuală de 28.
Regimul eolian în această zonă se caracterizează prin predominarea perioadelor de
calm. Vânturile cele mai frecvente sunt cele dinspre nord, ele prezintă o frecvenţă de 12,2 % şi o
viteză medie de 3,0 grade Beaufort. Acest regim este foarte favorabil atât vegetaţiei cât şi faunei.
Regimul termic
Primele zile cu îngheţ apar în jurul datei de 20 octombrie, iar ultimele zile cu îngheţ apar
în jurul datei de 17 aprilie, astfel rezultă o durată medie a zilelor fără îngheţ de 186 zile.
Temperatura medie minimă se înregistrează în luna ianuarie (-1,1 º C), iar cea maximă în luna
iulie (21,4 º C), amplitudinea fiind de 22,5º C.
Regimul pluviometric
Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 116 zile, al zilelor cu cer acoperit este de
cca 52, iar restul zilelor prezintă cer variabil. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de
31,4 zile. Media anuală a precipitaţiilor este de 577 mm/an, maximul înregistrându-se vara, în
luna iunie, lună când au loc ploi torenţiale, care de obicei sunt urmate de perioade de secetă.
d) Solurile
Productivitatea vegetaţiei forestiere din această zonă depinde şi de favorabilitatea
condiţiilor pedologice. Dacă există fenomenul de înmlăştinare asociat cu cel de salinizare,
depinde de măsura în care acesta permite substanţe fiziologic active. Solul aferent vegetaţiei
e) Vegetaţia
Vegetaţia forestieră este alcătuită din 37 % stejar (Quercus robur), 23 % frasin (Fraxinus
excelsior), 14 % cer (Quercus cerris), 13 % salcâm (Robinia pseudacacia), 7 % diverse specii
tari, 3 % diverse specii moi şi 3 % jugastru (Acer campestre). Principalele tipuri de pădure sunt
reprezentate de şleauri, de stejărete şi stejăreto-şleauri (98,3 %). În cadru vegetaţiei forestiere
predomină arboretele din clasa a doua şi a treia de vârstă (33,9 %, respectiv 33,5 %).
30
Speciile erbacee sunt reprezentate de Festuca sulcata, Festuca valesiaca, Festuca
pseudovina, Stipa joannis, Cynodon dactylon, Poa bulbosa, Poa pratenssi, Rubus sp.. Bălţile şi
mlaştinile sunt acoperite cu Agrostis sp., Typha sp. şi mai rar cu Juncus sp., iar zonele
sărăturoase cu Aster tripolium, Artemisia pontica şi Lolium gmelini.
În zona dintre digul de protecţie şi malul cursului de apă se găsesc specii de sălcii (Salix
sp.), plopi (Populus sp.) şi amorfă (Amorpha fruticosa).
Zona studiată cuprinde o suprafaţă de 54.299 ha, din care suprafaţa cu pădure utilizată de
vânat este de 2.693,0 ha, iar suprafaţa medie a unităţii amenajistice este de 3,3 ha. Faţă de
această suprafaţă a pădurii au mai fost preluate 206 ha de teren degradat, suprafaţă care s-a
îngrădit şi, fie s-a împădurit, fie este în curs de împădurire. Zona mai dispune de terenuri
destinate hranei vânatului cu o suprafaţă de 177,9 ha şi de linii parcelare, care constituie pajişti
naturale pentru vânat, cu o suprafaţă de 52,2 ha.
* Datele sunt preluate din Amenajamentul Ocolului Silvic Criş.
Deoarece vegetaţia arborescentă, arbustivă şi erbacee din pădure nu a putut satisface
necesarul de hrană al vânatului s-au înfiinţat culturi agricole destinate hranei vânatului (Tab. 12).
De asemenea în perioada de iarnă în sezoanele de vânătoare 2004 - 2005, 2005 - 2006 şi 2006 -
2007 pe lângă hrana complementară administrată vânatului conform normelor în vigoare s-au
administrat în uruieli premixuri „Trofeea-mix Vitafort” în cantitate totală de 475 kg (Fig. 41).
Acest premix conţine 18,52 % calciu, 8,05 % fosfor, 1,77 % sodiu, 1,21 magneziu, dar şi
vitaminele A, D3, E, zinc, fier, mangan, cupru, iod, seleniu şi cobalt.
Culturi agricole destinate hranei vânatului Crops intended for game
Tab.4 Cultura -ha- Sezonul
Luc
ernă
Tri
foi
Mei
Ovă
z
Grâ
u şi
trit
ical
e
Sor
g
Bor
ceag
Por
umb
Iarbă
de s
udan
Mei
cu
poru
mb
Ghi
zdei
Mazăr
e
Rap
iţă
fura
jeră
Pla
nte
fura
jere
Tot
al
2000-2001 4,0 3,0 5,0 6,0 1,0 4,0 9,0 8,0 4,5 1,5 1,0 0,0 0,0 0,2 47,2 2001-2002 5,2 8,5 10,0 5,5 0,0 1,7 23,6 11,0 10,3 0,0 1,3 0,0 10,2 3,6 90,9 2002-2003 16,1 6,5 5,6 26,5 13,1 6,5 16,7 5,7 7,9 0,0 4,3 2,0 1,0 15,0 126,9 2003-2004 10,8 7,5 9,6 0,0 16,7 5,2 14,0 0,0 16,9 0,0 2,5 0,0 0,0 4,3 87,5 2004-2005 18,6 1,5 4,7 0,0 21,0 4,0 16,6 0,0 0,0 0,0 4,1 2,4 0,0 6,6 79,5 2005-2006 17,1 0,0 5,1 8,3 24,3 0,0 18,4 2,0 0,0 0,0 4,1 3,0 0,0 4,0 86,3 2006-2007 15,8 3,0 1,6 7,3 0,0 0,0 18,4 0,0 0,0 5,5 0,0 0,0 0,0 0,0 51,6 2007-2008 17,0 4,0 2,4 8,2 0,0 0,0 49,1 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 80,7 2008-2009 18,8 4,0 3,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 9,4 0,0 0,0 0,0 0,0 35,2 2009-2010 5,5 0,0 0,0 3,7 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 9,2
31
B. Zona Şarlota - Pişchia
a) Geomorfologie
Zona se află la interferenţa dintre Câmpia Banatului şi a Dealurilor Banatului.
Această zonă este situată în regiunea dealurilor de tip banato – crişan şi a Câmpiei de
Vest cu câmpii aluviale de luncă, energia de relief variind între 10 – 25 m pentru 1.000 m în zona
de câmpie şi 100 – 150 m pentru 1.000 m în zona de dealuri. Dealurile sunt prelungi,
piemontane, monoclinale sau slab cutate, cu o altitudine de 200 – 300 m, fragmentate de văi largi
cu terase. Câmpiile sunt piemontane joase, aluvio-proluviale, uşor înclinate şi cu fragmentare în
general moderată, cu văi divergente şi terase evantai, care dispar treptat în aval, sau de tipul
luncilor, caracterizate prin importante acumulări de aluviuni, prin văi puţin adânci, albii părăsite
şi terase îngropate.
În zona dealurilor eroziunea este slabă sau moderată, dominând de-a lungul văilor, iar în
zona de câmpie este practic inexistentă, excepţie făcând zona din lungul apelor, unde malurile
sunt abrupte şi procesul erozional este activ.
b) Hidrologie
Zona se află în bazinul principal al Râului Bega, acest râu primeşte ca afluent Beresgăul.
Afluenţi Valea Lungă, Valea Nadăşului, Valea Potoc, Valea Honoş, Valea Şumanda şi Valea
Cavaş străbat zona forestieră şi se varsă în Beresgău. Scurgerea media multianuală este de 0 –
200 mm.
Toate aceste văi se caracterizează prin debit foarte variabil, producând inundaţii în zona
luncilor şi câmpiei, datorită ploilor torenţiale sau de lungă durată, iar în perioadele secetoase
seacă în cea mai mare parte, mai ales în amonte. În lunci, unde văile formează meandre
numeroase, albiile sunt adânci, apa se menţine sub formă de bălţi şi este impură.
c) Climatologie
Zona este caracterizată printr-o climă de la suficient la relativ umedă cu precipitaţii mai
bogate decât în zona silvostepă şi cu indicele De Martonne de peste 30.
Regimul eolian în această zonă prezintă o manifestare moderată. Vânturile cele
mai frecvente sunt cele dinspre sud şi sud-est care prezintă o frecvenţă de 18 % şi o viteză între 4
şi 7 m/sec., dar nu afectează într-un mod major vegetaţia forestieră.
32
Regimul termic
Primele zile cu îngheţ apar în jurul datei de 6 octombrie, iar ultimele zile cu îngheţ apar
în jurul datei de 23 aprilie, astfel rezultă o durată medie a zilelor fără îngheţ de 166 zile.
Temperatura medie minimă se înregistrează în luna ianuarie (-0,5º C), iar cea maximă în luna
iulie şi august (21,0 º C), amplitudinea fiind de 21,5º C.
Regimul pluviometric
Numărul mediu dintr-un an al zilelor cu cer senin este de 120 zile, al zilelor cu cer
acoperit este de cca 107, iar restul zilelor prezintă cer variabil. Numărul mediu al zilelor cu strat
de zăpadă este de 37,5 zile. Media anuală a precipitaţiilor este de 697,5 mm/an, maximul
înregistrându-se vara, în luna iunie.
d) Solurile
Productivitatea vegetaţiei forestiere din această zonă depinde şi de favorabilitatea
condiţiilor pedologice, de modul în care arborii îşi pot dezvolta lateral şi în profunzime
rădăcinile în sol şi de măsura în care acesta asigură substanţe fiziologic active. Solul aferent
vegetaţiei forestiere este reprezentat în principal de luvosol (82,6 %).
e) Vegetaţia
Vegetaţia forestieră este alcătuită din 41 % cer (Quercus cerris), 18 % gârniţă (Quercus
frainetto), 16 % salcâm (Robinia pseudacacia), 7 % stejar (Quercus robur), 4 % tei (Tilia sp.), 4
% divese specii tari, 3 % frasin (Fraxinus excelsior), 3 % carpen (Carpinus betulus), 2 % gorun
(Quercus petraea) şi 2 % jugastru (Acer campestre). Principalele tipuri de pădure sunt
reprezentate de cerete, cereto-şleauri şi gârniţeto-şleauri (86,4 %). În cadru vegetaţiei forestiere
cu toate că predomină arboretele din clasa a treia şi a patra de vârstă (21,4 %, respectiv 21,0 %)
există o distribuţie relativ uniformă a arboretului pe clase de vârstă.
Speciile erbacee sunt reprezentate de Festuca sulcata, Festuca pseudovina, Stipa joannis,
Agrostis tenuis, Botriochloa ischaemum. Pe văi se găsesc specii de sălcii (Salix sp.) şi plopi
(Populus sp.) (Pop 2005).
Zona studiată cuprinde o suprafaţă de 52.907 ha, din care suprafaţa cu pădure este de
8.248,8 ha, iar suprafaţa medie a unităţii amenajistice este de 7,4 ha. Zona mai dispune de
terenuri destinate hranei vânatului cu o suprafaţă de 331,5 ha, de linii parcelare, de înaltă
33
tensiune şi de apărare împotriva incendiilor de pădure care constituie pajişti naturale pentru
vânat, ele având o suprafaţă de 51,1 ha.
* Datele sunt preluate din Amenajamentul Ocolului Silvic Timişoara, cu excepţia paragrafelor unde există
referire la autor.
Deoarece vegetaţia arborescentă, arbustivă şi erbacee din pădure nu au putut satisface
necesarul de hrană al vânatului s-au înfiinţat culturi agricole destinate hranei vânatului (Tab. 18).
Culturi agricole destinate hranei vânatului
Crops intended for game Tab.5
Cultura -ha- Sezonul L
ucer
nă
Tri
foi
Ovă
z
Iarbă
Bor
ceag
Por
umb
Ghi
zdei
Mei
TO
TA
L
2000-2001 10,1 1,3 4,7 14,5 3,0 3,0 0,0 7,0 43,6 2001-2002 12,6 1,3 4,0 14,0 10,7 3,0 1,5 4,0 51,1 2002-2003 9,0 3,0 9,0 33,0 0,0 0,0 1,5 0,0 55,5 2003-2004 13,4 6,0 7,5 27,5 3,0 0,0 1,5 0,0 58,9 2004-2005 13,0 6,0 12,0 27,5 3,0 0,0 0,0 0,0 61,5 2005-2006 6,0 6,0 22,0 27,5 0,0 0,0 0,0 0,0 61,5 2006-2007 9,0 0,0 27,0 32,5 0,0 0,0 0,0 0,0 68,5 2007-2008 9,0 0,0 19,0 25,5 0,0 0,0 0,0 0,0 53,5 2008-2009 9,0 0,0 20,0 25,5 0,0 0,0 0,0 0,0 54,5 2009-2010 7,0 0,0 2,0 13,5 0,0 0,0 0,0 0,0 22,5
34
5. REZULTATUL CERCETĂRILOR
5.1. Lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn,
perimetrul toracic şi lăţimea toracelui
Exemplarelor recoltate li s-au determinat unele caracteristici biometrice, cum ar fi:
lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi lăţimea toracelui.
Lungimea totală a corpului în cazul cerbului lopătar Total body length in fallow deer
Tab. 6 Valoarea factorului p Categoria
Media
aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o probabilitate
de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie
% Cerbi Ciute Viţei
Cerbi 170,90 21 170,90 ± 5,23 11,49 6,72 ------ 0,0001 0,0001 Ciute 147,26 19 147,26 ± 3,39 7,03 5,30 0,0001 ------ 0,0001 Viţei 126,07 15 126,07 ± 3,68 6,65 5,83 0,0001 0,0001 ------
Înălţimea la greabăn în cazul cerbului lopătar
Height at withers for fallow deer Tab. 7
Valoarea factorului p Categoria
Media aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o probabilitate
de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie
% Cerbi Ciute Viţei
Cerbi 95,24 21 95,24 ± 1,50 3,30 3,46 ------ 0,0001 0,0001 Ciute 78,37 19 78,37 ± 1,80 3,73 4,92 0,0001 ------ 0,0001 Viţei 70,13 15 70,13 ± 1,67 3,02 3,83 0,0001 0,0001 ------
Perimetrul toracic în cazul cerbului lopătar Thoracic perimeter for fallow deer
Tab. 8 Valoarea factorului p Categoria
Media
aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o probabilitate
de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie
% Cerbi Ciute Viţei
Cerbi 106,52 21 106,52 ± 2,95 6,48 6,08 ------ 0,0001 0,0001 Ciute 86,68 19 86,68 ± 3,43 7,12 8,21 0,0001 ------ 0,0001 Viţei 72,13 15 72,13 ± 2,85 5,14 7,13 0,0001 0,0001 ------
35
Lăţimea toracelui în cazul cerbului lopătar Chest width for fallow deer
Tab. 9 Valoarea factorului p Categoria
Media
aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o probabilitate
de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie
% Cerbi Ciute Viţei
Cerbi 26,38 21 26,38 ± 1,35 2,96 11,22 ------ 0,0001 0,0001 Ciute 18,68 19 18,68 ± 0,92 1,92 10,28 0,0001 ------ 0,0001 Viţei 15,33 15 15,33 ± 0,65 1,18 7,70 0,0001 0,0001 ------
Diferenţele între valorile medii ale lungimii totale, înălţimii la greabăn, perimetrului
toracic şi lăţimii lăţimii toracelui determinate pentru cerbi lopătari, ciute de cerb lopătar şi viţei
de cerb lopătar sunt foarte semnificative.
Media lungimii totale a cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul ciutelor
este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media lungimii totale a ciutelor reprezintă
87 % din cea a cerbilor, iar cea a viţeilor doar 75 % din cea a cerbilor (Tab. 6). Doar lungimea
ciutelor se încadrează în intervalul de 130 – 160 cm (Negruţiu et al. 2000), cea a cerbilor fiind
mai mare decât limita superioară a intervalului, iar cea a viţeilor, mai mică decât limita inferioară
a acestuia, ceea ce permite identificarea sigură a viţeilor.
Media înălţimii la greabăn a cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul
ciutelor este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media înălţimii la greabăn a
ciutelor reprezintă 83 % din cea a cerbilor, iar cea a viţeilor doar 74 % din cea a cerbilor (Tab.
7). Doar înălţimea la greabăn a cerbilor se încadrează în intervalul de 85 – 110 cm (Cotta et al.
2001; Negruţiu et al. 2000), cea a ciutelor şi viţeilor fiind mai mică decât limita inferioară a
intervalului.
Media perimetrului toracic al cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul
ciutelor este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media perimetrului toracic al
ciutelor reprezintă 82 % din media în cazul cerbilor, iar cea a viţeilor doar 68 % din cea a
cerbilor (Tab. 8).
Media lăţimii toracelui cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul ciutelor
este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media lăţimii toracelui ciutelor reprezintă
71 % din cea a cerbilor, iar cea a viţeilor doar 58 % din cea a cerbilor (Tab. 9).
36
5.2. Greutatea cerbului lopătar şi determinarea unei formule de apreciere a ei
Greutatea exemplarelor recoltate de cerb lopătar s-a determinat prin cântărire înainte de a
se îndepărta organele sau extremităţile membrelor şi prin formula lui Crevat. S-a determinat o
nouă formulă de barimetrie în funcţie de perimetrul toracic pentru aprecierea greutăţii în cazul
populaţiei de cerb lopătar din zona Chişineu Criş.
Greutatea ciutelor de cerb lopătar determinată prin cântărire şi formule de aproximare The weight of fallow does determined through weighting and approximation formulas
Tab. 10 Greutatea cântarită sau obţinută prin
ecuaţia:
Media aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o
probabilitate de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie %
Valoarea factorului p faţă de greutatea cântărită
Cântărită 44,73 11 44,73 ± 3,32 4,94 11,04 ------ Crevat 54,51 11 54,51 ± 10,31 15,35 28,16 0,0579 Y = 1,5 · X - 80 50,77 11 50,77 ± 8,54 13,58 26,75 0,1806 Y = 1,5 · X - 81 49,77 11 49,77 ± 8,54 13,58 27,29 0,2605 Y = 1,5 · X - 82 48,77 11 48,77 ± 8,54 13,58 27,84 0,3642 Y = 1,5 · X - 83 47,77 11 47,77 ± 8,54 13,58 28,43 0,4926 Y = 1,5 · X - 84 46,77 11 46,77 ± 8,54 13,58 29,04 0,6438 Y = 1,5 · X - 85 45,77 11 45,77 ± 8,54 13,58 29,67 0,8128 Y = 1,5 · X - 86 44,77 11 44,77 ± 8,54 13,58 30,33 0,9918 Y = 1,5 · X - 87 43,77 11 43,77 ± 8,54 13,58 31,03 0,8288 Y = 1,5 · X - 88 42,77 11 42,77 ± 8,54 13,58 31,75 0,6586
Y = 10000
6 2XX ••
43,35 11 43,35 ± 6,55 10,41 24,01 0,6951
Y – greutatea (kg) X – perimetrul toracic (cm)
Greutatea viţeilor de cerb lopătar determinată prin cântărire şi formule de aproximare The weight of fallow deer fawns determined through weighting and approximation formulas
Tab. 11 Greutatea cântarită sau obţinută prin
ecuaţia:
Media aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o
probabilitate de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie %
Valoarea factorului p faţă de greutatea cântărită
Cântărită 27,10 10 27,10 ± 3,45 1,85 6,83 ------ Crevat 31,21 10 31,21 ± 5,89 8,24 26,40 0,1411 Y = 1,5 · X - 80 28,90 10 28,90 ± 6,07 9,14 31,63 0,5494 Y = 1,5 · X - 81 27,90 10 27,90 ± 6,07 9,14 32,76 0,7893 Y = 1,5 · X - 82 26,90 10 26,90 ± 6,07 9,14 33,98 0,9467 Y = 1,5 · X - 83 25,90 10 25,90 ± 6,07 9,14 35,29 0,6890 Y = 1,5 · X - 84 24,90 10 24,90 ± 6,07 9,14 36,71 0,4655
Y = 10000
6 2XX ••
27,28 10 27,28 ± 3,94 5,94 21,77 0,9281
37
Y – greutatea (kg) X – perimetrul toracic (cm)
Greutatea cerbilor lopătari determinată prin cântărire şi formule de aproximare The weight of fallow bucks determined through weighting and approximation formulas
Tab. 12 Greutatea cântarită sau obţinută prin
ecuaţia:
Media aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o
probabilitate de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie %
Valoarea factorului p faţă de greutatea cântărită
Cântărită 85,90 21 85,90 ± 3,45 7,58 8,82 ------ Crevat 97,71 21 97,71 ± 7,73 16,99 17,39 0,0059 Y = 1,5 · X - 72 87,79 21 87,79 ± 4,29 9,72 11,07 0,4882 Y = 1,5 · X - 73 86,79 21 86,79 ± 4,29 9,72 11,20 0,7449 Y = 1,5 · X - 74 85,79 21 85,79 ± 4,29 9,72 11,33 0,9649 Y = 1,5 · X - 75 84,79 21 84,79 ± 4,29 9,72 11,46 0,6795 Y = 1,5 · X - 76 83,79 21 83,79 ± 4,29 9,72 11,60 0,4353 Y = 1,5 · X - 77 82,79 21 82,79 ± 4,29 9,72 11,74 0,2529 Y = 1,5 · X - 78 81,79 21 81,79 ± 4,29 9,72 11,88 0,1334 Y = 1,5 · X - 79 80,79 21 80,79 ± 4,29 9,72 12,03 0,0641 Y = 1,5 · X - 80 79,79 21 79,79 ± 4,29 9,72 12,18 0,0238 Y = 1,5 · X - 81 78,79 21 78,79 ± 4,29 9,72 12,34 0,0115 Y = 1,5 · X - 82 77,79 21 77,79 ± 4,29 9,72 12,50 0,0044 Y = 1,5 · X - 83 76,79 21 76,79 ± 4,29 9,72 12,66 0,0016 Y = 1,5 · X - 84 75,79 21 77,79 ± 4,29 9,72 12,82 0,0005
Y = 10000
6 2XX ••
70,72 21 70,72 ± 4,56 10,33 14,61 0,0001
Y – greutatea (kg) X – perimetrul toracic (cm)
Greutatea medie a cerbilor lopătari determinată prin cântărire imediat după recoltare este
aproape dublă faţă de cea a ciutelor şi triplă faţă de cea a viţeilor. Greutatea medie a cerbilor
lopătari determinată cu formula lui Crevat este aproape dublă faţă de cea a ciutelor şi triplă faţă
de cea a viţeilor, şi acestea determinate tot cu formula lui Crevat.
Cu cât greutatea exemplarelor de cerb lopătar creşte cu atât apare o diferenţă mai mare
între greutatea determinată prin cântărire imediat după recoltare şi cea calculată cu formula lui
Crevat, astfel în cazul viţeilor şi ciutelor diferenţa între cele două greutăţi este nesemnificativă
(Tab. 10 şi Tab. 11), iar în cazul cerbilor ea este distinct semnificativă (Tab. 12).
În cazul cerbilor lopătari ecuaţia care cuantifică cel mai bine relaţia dintre perimetrul
toracic şi greutatea vie este „Y = 1,5 · X - 74”, iar diferenţa dintre media greutăţii determinate
prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul acestei formule este de 0,11 kg. Corelarea celor două
38
elemente prin funcţia putere, „Y = 10000
6 2XX ••
”, nu este indicată deoarece diferenţa dintre
media greutăţii determinate prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul este foarte semnificativă
(Tab. 12).
În cazul ciutelor de cerb lopătar ecuaţia care cuantifică cel mai bine relaţia dintre
perimetrul toracic şi greutatea vie este „Y = 10000
6 2XX ••
”, iar diferenta dintre media greutăţii
determinate prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul acestei formule este de 1,38 kg. În cazul
ecuaţiilor polinomiale care cuantifică această relaţie coeficientul de variaţie este de peste 25 %,
fapt care recomandă ca acest tip de ecuaţie să nu fie utilizat în practică (Tab. 10).
În cazul viţeilor de cerb lopătar ecuaţia care cuantifică cel mai bine relaţia dintre
perimetrul toracic şi greutatea vie este „Y = 10000
6 2XX ••
”, iar diferenţa dintre media greutăţii
determinate prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul acestei formule este de 0,18 kg. În cazul
ecuaţiilor polinomiale care cuantifică această relaţie coeficientul de variaţie este de peste 30 %,
fapt care recomandă ca acest tip de ecuaţie să nu fie utilizat în practică (Tab. 11).
5.3. Randamentul de obţinere şi de prelucrare al carcasei de cerb lopătar
Pentru evaluarea riguroasă a cerbului lopătar din punct de vedere economic se urmăreşte
determinarea randamentului de obţinere a carcasei în blană pentru cerbi, ciute şi viţei. De
asemenea se urmăreşte comparativ cu cerbul comun randamentul de prelucrare al carcasei în
industria mezelurilor.
Randamentul de obţinere al carcasei în blană de cerb lopătar Yield of obtaining the carcase in fur for fallow deer
Tab.13 Valoarea factorului p Categoria
Media
aritmetică
Numărul de probe
Intervalul de încredere pentru o probabilitate
de transgresiune de 5 %
Abaterea standard
Coeficientul de variaţie
% Cerbi Ciute Viţei
Cerbi 68,90 21 68,90 ± 1,98 4,34 6,30 ------ 0,0001 0,0001 Ciute 62,37 11 62,37 ± 1,94 2,90 4,65 0,0001 ------ 0,3117 Viţei 60,24 10 60,24 ± 4,37 6,11 10,14 0,0001 0,3117 ------
39
Diferenţa între randamentul de obţinere al carcasei în blană este foarte semnificativă între
randamentul determinat pentru cerbi şi cel determinat pentru ciute şi viţei, iar între cel determinat
pentru ciute şi cel determinat pentru viţei diferenţa este nesemnificativă.
Randamentul de obţinere al carcasei în blană este mai mare cu cât exemplarele de cerb
lopătar sunt mai masive, în cazul cerbilor el are valoarea cea mai mare, iar în cazul viţeilor
valoarea cea mai mică (Tab. 13).
Procentul de participare al blănii în cadrul carcasei obţinut în acest studiu este mai mic la
cerbul comun, care are o greutate mai mare, decât cerbul lopătar, fapt ce ne duce la concluzia că
acest procent scade odată cu creşterea greutăţii, adică la concluzia că un corp cu cât este mai
masiv prezintă o pierdere de energie termică pe unitatea de masă a corpului viu, mai mică.
S-a obţinut un randamentul de prelucrare al carcasei mai mare în cazul cerbului comun
decât în cel al cerbului lopătar, ceea ce ne duce la concluzia că acesta creşte odată cu creşterea
greutăţii corporale.
S-a obţinut o scădere a randamentului datorită recoltării vânatului prin împuşcare este de
7 % în cazul cerbului lopătar. Datorită acestui procent destul de mare se recomandă ca metoda de
vânare în cazul ciutelor şi viţeilor de cerb lopătar să fie cea la pândă în cadrul căreia vânatul să se
împuşte doar în cap.
Procentul blănii în cadrul carcasei de cerb lopătar este în medie de 10,75 %. Procentul
carcasei fără blană este cuprins între 54 % şi 61,5 %, mai mare decât cel obţinut în Germania în
ţarcurile destinate producerii cărnii de vânat (Riemelmoser & Riemelmoser 2006). Acest procent
este mai mare deoarece în libertate exemplarele se sacrifică la vârste mai înaintate decât în
ţarcuri, iar procentul de obţinere al carcasei creşte odată cu masivitatea exemplarelor, deci
implicit cu vârsta. Randamentul în cazul cerbilor este egal cu cel obţinut de VOLPELLI şi colab.
(2002) în cazul cerbilor hrăniţi suplimentar cu concentrate, randamentul fiind de 61,5 %.
5.4. Variaţia greutăţii carcasei în blană de cerb lopătar in funcţie de perioada de recoltare
Mai multe perioade de vânătoare s-a urmărit greutatea carcasei în blană a cerbilor
lopătari, ciutelor şi viţeilor pentru a se observa dacă hrana complementară administrată
(premixurile) influenţează semnificativ greutatea exemplarelor.
40
Greutatea medie a carcasei cerbilor lopătari în funcţie de perioada de recoltare Average weight of fallow bucks carcase depending on harvesting season
Tab.14 Valoarea factorului p
Perioada de vânătoare
Med
ia a
ritm
etică
Număr
ul d
e pr
obe Intervalul de
încredere pentru o probabilitate de transgresiune de
5 %
Aba
tere
a st
anda
rd
Coe
fici
entu
l de
vari
aţie
%
2004
-200
5
2005
-200
6
2006
-200
7
2007
-200
8
2008
-200
9
2004-2005 64,35 46 64,35 ± 3,21 10,76 16,72 ------ 0,0002 0,0001 0,0005 0,0001
2005-2006 57,61 54 57,61 ± 1,64 5,98 10,38 0,0002 ------ 0,2278 0,5368 0,3736
2006-2007 56,07 46 56,07 ± 2,01 6,75 12,04 0,0001 0,2278 ------ 0,6634 0,7722
2007-2008 56,74 35 56,74 ± 2,46 7,12 12,55 0,0005 0,5368 0,6634 ------ 0,8626
2008-2009 56,47 55 56,47 ± 1,96 7,25 12,84 0,0001 0,3736 0,7722 0,8626 ------
2004-2009 58,23 236 58,23 ± 1,06 8,23 14,13 ------ ------ ------ ------ ------
Diferenţe foarte semnificative apar între media greutăţii carcasei pentru perioada de
vânătoare 2004-2005 şi restul perioadelor de vânătoare, iar diferenţele între mediile celorlalte
perioade de vânătoare sunt nesemnificative.
Greutatea medie a carcasei ciutelor de cerb lopătar în funcţie de perioada de recoltare Average weight of fallow does carcase depending on harvesting season
Tab.15 Valoarea factorului p
Perioada de vânătoare
Med
ia a
ritm
etică
Număr
ul d
e pr
obe Intervalul de
încredere pentru o probabilitate de transgresiune de
5 %
Aba
tere
a st
anda
rd
Coe
fici
entu
l de
vari
aţie
%
2004
-200
5
2005
-200
6
2006
-200
7
2007
-200
8
2008
-200
9 2004-2005 28,12 136 28,12 ± 0,78 4,59 16,32 ------ 0,9319 0,6639 0,1783 0,9431
2005-2006 28,18 119 28,18 ± 0,91 5,02 17,81 0,9319 ------ 0,6328 0,1977 0,9060
2006-2007 27,86 91 27,86 ± 0,93 4,48 16,08 0,6639 0,6328 ------ 0,3110 0,8272
2007-2008 26,88 33 26,88 ± 1,91 5,38 20,01 0,1783 0,1977 0,3110 ------ 0,3519
2008-2009 28,06 33 28,06 ± 1,72 4,84 17,25 0,9431 0,9060 0,8272 0,3519 ------
2004-2009 27,98 412 27,98 ± 0,46 4,77 17,05 ------ ------ ------ ------ ------
Diferenţele între greutăţile medii ale carcasei ciutelor de cerb lopătar determinate în
funcţie de perioadele de vânătoare sunt nesemnificative pentru toate valoriile determinate. Cu
toate acestea în sezonul de vânătoare 2007-2008 se observă o uşoară scădere a greutăţii medii,
dar care este nesemnificativă.
41
Greutatea medie a carcasei viţeilor de cerb lopătar în funcţie de perioada de recoltare Average weight of fallow deer fawns carcase depending on harvesting season
Tab.16 Valoarea factorului p
Perioada de vânătoare
Med
ia a
ritm
etică
Număr
ul d
e pr
obe Intervalul de
încredere pentru o probabilitate de transgresiune de
5 %
Aba
tere
a st
anda
rd
Coe
fici
entu
l de
vari
aţie
%
2004
-200
5
2005
-200
6
2006
-200
7
2007
-200
8
2008
-200
9
2004-2005 15,47 133 15,47 ± 0,41 2,39 15,45 ------ 0,8533 0,2996 0,6425 0,2349
2005-2006 15,42 124 15,42 ± 0,41 2,31 14,98 0,8533 ------ 0,2254 0,5421 0,2912
2006-2007 15,81 85 15,81 ± 0,49 2,27 14,36 0,2996 0,2254 ------ 0,7120 0,0446
2007-2008 15,66 47 15,66 ± 0,67 2,26 14,43 0,6425 0,5421 0,7120 ------ 0,1587
2008-2009 15,03 58 15,03 ± 0,59 2,23 14,84 0,2349 0,2912 0,0446 0,1587 ------
2004-2009 15,49 447 15,49 ± 0,22 2,31 14,91 ------ ------ ------ ------ ------
Între media greutăţii carcasei viţeilor de cerb lopătar a perioadei de vânătoare 2006-2007
şi cea a perioadei 2008-2009 există o diferenţă semnificativă, în rest diferenţele între medii sunt
nesemnificative.
În cazul cerbilor lopătari diferenţele, în ceea ce priveşte greutatea carcasei (Tab. 14), apar
datorită faptului că în sezonul de vânătoare 2004-2005, 65 % din cerbi au fost recoltaţi în
perioada 15 septembrie – 15 octombrie, perioadă când cerbii au greutate mare şi doar 35 % în
restul perioadei legale de vânătoare, pe când în celelalte sezoane de vânătoare în perioada 15
septembrie – 15 octombrie s-au recoltat maxim un 40 % din cerbi, majoritatea recoltându-se
după data de 15 octombrie, când greutatea cerbilor este mai mică. S-a arătat, că greutatea
masculilor scade puternic în luna octombrie şi prima jumătate a lunii noiembrie, iar apoi
scăderea este mai puţin accentuată (Măcinic et al. 2010).
La scăderea greutăţii carcasei ciutelor de cerb lopătar în sezonul de vânătoare 2007-2008
un factor ar putea fi considerat hrana (Tab. 15). În sezoanele 2004-2005, 2005-2006 şi 2006-
2007 în perioada de iarnă s-a administrat hrană concentrată în care s-au amestecat şi premixuri
(în total 475 kg), în cantităţi suficiente, iar apoi s-a renunţat brusc la această hrană cu premixuri,
precum şi faptul că au lipsit borceagurile de toamnă şi culturile de toamnă.
Scăderea greutăţii viţeilor apare în sezonul de vânătoare 2008-2009 (Tab. 15), sezonul
următor după scăderea greutăţii ciutelor 2007-2008, adică viţeii care au apărut în urma
împerecherii ce a avut loc în toamna anului 2007. Această scădere a greutăţii apare la prima
generaţie de viţei apăruţi după trei sezoane consecutive în care hrănirea iarna s-a făcut şi cu
premixuri înglobate în uruieli, dar se suprapune şi peste un sezon de vânătoare în care culturile
42
pentru hrana vânatului au fost reduse atât ca suprafaţă, doar 35,2 ha, când în celelalte sezoane
suprafaţa lor era de aproximativ 80 ha, cât şi ca diversitate, fiind alcătuite din lucernă şi trifoi 65
%, iar restul culturilor fiind reprezentate de mei şi porumb; lipsesc borceagurile, cel de primăvară
şi cel de toamnă, dar şi celelalte culturi de toamnă.
5.5. Corelaţii între parametrii hematologici ai cerbului lopătar din zona studiată
S-a urmărit determinarea unor corelatii statistice între cantitatea de hemoglobină şi
numărul de eritrocite, hematocritul şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare şi existenţa
unor corelaţii între numărul de eritrocite şi indicii eritrocitari.
Ecuaţiile de corelaţie între cantitatea de hemoglobină şi numărul de eritrocite Equations of correlation between the amount of hemoglobin and number of erythrocytes
Tab.17
Ecuaţia determinată Numărul de determinări R2
Y = 0,8605 · X - 3,847 7 0,4560 Y = 13,061 · Ln(X) - 26,30 7 0,4659 Y = - 1,762 · X 2 + 53,816 · X - 401,20 7 0,7602 Y = 0,1591 · X 1,4918 7 0,4797 Y = 2,0674 · e 0,0983 · X 7 0,4696
Y – numărul de eritrocite (E - mil/mm3) X – cantitatea de hemoglobină (Hb - g/dl)
Având în vedere ecuaţiile şi valorile abaterii medii pătratice (Tab. 17) se poate afirma că
există o corelaţie statistică semnificativă (R2>0,754) între cantitatea de hemoglobină existentă în
sângele ciutelor de cerb lopătar şi numărul de eritrocite, cuantificată printr-o relaţie polinomială
de gradul doi.
Ecuaţiile de corelaţie între cantitatea de hemoglobină şi hematocrit Equations of correlation between the amount of hemoglobin and hematocrit
Tab.18
Ecuaţia determinată Numărul de determinări R2
Y = 4,2146 · X - 18,174 7 0,2796 Y = 64,464 · Ln(X) - 129,49 7 0,2901 Y = - 14,193 · X 2 + 452,39 · X - 3381,10 7 0,8367 Y = 0,7476 · X 1,512 7 0,3200 Y = 10,158 · e 0,099 · X 7 0,3091
Y – hematocritul (Ht - %)
43
X – cantitatea de hemoglobină (Hb - g/dl)
Având în vedere ecuaţiile şi valorile abaterii medii pătratice (Tab. 18) se poate afirma că
există o corelaţie statistică semnificativă (R2>0,754) între cantitatea de hemoglobină existentă în
sângele de ciutelor de cerb lopătar şi hematocritul, cuantificată printr-o relaţie polinomială de
gradul doi.
S-a obţinut o corelaţie statistică semnificativă între cantitatea de hemoglobină existentă
în sângele ciutelor de cerb lopătar şi numărul de eritrocite şi hematocritul (Tab. 17 şi Tab. 18),
însă între cantitatea de hemoglobină şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare nu s-a
obţinut o corelaţie semnificativă. Între numărul de eritrocite din sângele ciutelor de cerb lopătar
şi volumul eritrocitar mediu şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare nu s-a obţinut o
corelaţie statistică semnificativă.
S-a arătat (Moţ et al. 2008) că valorile proteinemiei şi valoarea ALT din sângele ciutelor
de cerb lopătar, provenite din zona studiată, sunt mai mari decât cele obţinute pentru cerbii
lopătari continentali şi cei insulari; albuminemia nu înregistrează diferenţe semnificative, iar
activitatea enzimei AST este mai scăzută.
De asemenea s-a arătat (Măcinic et al. 2008) că valorile privind numărul de eritrocite şi
concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare în sângele ciutelor de cerb lopătar, provenite din
zona studiată, sunt mai mici decât cele existente în literatura de specialitate, valorile
hemoglobinei, hematocritului şi leucograma (număr leucocite, formula leucocitară) nu prezintă
diferenţe semnificative, iar calcemia prezintă valori mai mari.
5.6. Pierderile de umiditate suportate de craniul cerbului lopătar
După preparare masa trofeelor scade treptat o perioadă de timp datorită evaporării apei
din oasele craniului, astfel este influenţat în principal elementul în funcţie de care se stabileşte
preţul de vânzare al trofeului, dar şi punctajul C.I.C.
44
300
325
350
375
400
0 ore 3 ore 6 ore 9 ore 12 ore 15 ore 18 ore 21 ore 24 ore
Gre
uta
te (
gra
me)
250
275
300
325
350
375
400
0 ore 24 ore 48 ore 72 ore 96 ore 120
ore
144
ore
168
ore
Gre
uta
te (
gra
me)
Fig. 4 Dinamica masei medii pentru craniul Fig. 5 Dinamica masei medii pentru craniul de cerb lopătar, în primele 24 de ore de la de cerb lopătar, în primele 168 de ore de la momentul uscării momentul Dynamics of average mass of fallow skulls Dynamics of average mass of fallow skulls in the first 24 hours from the moment of drying in the first 168 hours from the moment of drying (original) (original)
312.23307.85 309.92
380.69
310.38
300.85
250
270
290
310
330
350
370
390
Initial 0 sapt 1 sapt 2 sapt 4 sapt 6 sapt
Masa (
gra
me)
Fig. 6 Graficul stabilităţii masei medii a craniului de cerb lopătar în timp
Graphical representation of the stability in time of fallow buck skulls average mass (original)
Masa craniilor de cerb lopătar scade pe tot parcursul perioadei de 24 de ore, perioadă care
se scurge din momentul punerii craniilor la uscare în aerul liber (Fig. 4).
Luând în considerare o perioadă de 168 ore din momentul punerii craniilor de cerb
lopătar la uscare în aerul liber se observă că masa scade până la 120 de ore, la 144 de ore creşte
datorită umidităţii atmosferice ridicate, perioada dintre cele două determinări fiind caracterizată
de precipitaţii atmosferice, iar apoi scade din nou (Fig. 5).
45
Luând în considerare o perioadă de şase săptămâni din momentul punerii craniilor de
cerb lopătar la uscare în aerul atmosferic se observă că masa oscilează, diferenţele dintre masele
craniului „uscat” fiind nesemnificative (Fig. 6).
Se conchide că osul preia umiditate din atmosferă, doar astfel se pot explica fluctuaţiile
de masă ale craniului, masă care scade sub masa pe care au avut-o craniile în momentul începerii
experimentului.
Masa este un parametru variabil în timp care intră direct în calculul punctajului C.I.C. al
trofeelor, în cadrul elementelor măsurabile. Diferenţa apărută între masa determinată la 24 ore
din momentul punerii craniului la uscare şi minima determinată în această perioadă (şase
săptămâni) este în medie 43 g, masă căreia îi corespunde un punctaj calculat de 0,09 puncte
C.I.C., diferenţa maximă fiind de 54 g, respectiv 0,11 puncte C.I.C. Această diferenţă reprezintă
în medie 8,7 % din categoria de încadrare a trofeului pentru determinarea valorii de plată
aferentă lui, corespunzându-i o diferenţă de punctaj de 0,9 % din intervalul de 10 puncte C.I.C.
corespunzător unei categorii medaliabile (de bronz sau argint).
În perioada studiată fluctuaţiile înregistrate datorită umidităţii aerului atmosferic sunt în
medie de 13 g, maxima fiind de 19 g, greutăţi cărora, le corespund o variaţie de punctaj de 0,03
puncte C.I.C., respectiv 0,04 puncte C.I.C..
Conform „Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale numărul
418/02.06.2005 pentru aprobarea metodologiei de evaluare a trofeelor de vânat, în conformitate
cu metodologia Consiliului Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a Vânatului”, la adaosuri se ia
în considerare masa, care este împărţită în clase de 250 grame, iar datorită scăderii greutăţii în
timp este posibil ca la evaluarea definitivă aceste adaosuri să scadă.
5.7. Compararea trofeelor recoltate în zonele Chişineu Criş şi Şarlota - Pişchia
După recoltarea şi evaluarea trofeelor, s-au realizat loturi omogene şi reprezentative
pentru cele două populaţii de cerb lopătar prin gruparea lor pe categorii de punctaj, urmărindu-se
diferenţele existente la nivelul elementelor măsurabile.
În cazul populaţiei de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia, între trofeele apaţinând
categoriei de punctaj 150-160 puncte C.I.C. şi categoriei 160-180 puncte C.I.C. s-au obţinut
46
diferenţe distinct semnificative în cazul circumferinţei superioare medii a prăjinilor şi foarte
semnificative în cazul lungimii medii a lopeţilor şi a masei medii a trofeului. În cazul celorlalte
elemente măsurabile ale trofeului: lungimea medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii
ochiului, lăţimea medie a lopeţilor, circumferinţa medie a rozetelor şi circumferinţa inferioară
medie a prăjinilor, precum şi a raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor diferenţele
sunt nesemnificative. Toate acestea ne duc la concluzia că trofeele ce aparţin celor două categorii
de punctaj sunt asemănătoare, astfel că nu există o diferenţă tranşantă în ceea ce priveşte toate
elementele măsurabile între trofeele medaliabile şi cele imediat următoare lor, mai precis la
concluzia că această populaţie este o populaţie puţin valoroasă.
În cazul populaţiei de cerb lopătar din zona Chişineu Criş între trofeele apaţinând
categoriei de punctaj 150-160 puncte C.I.C. şi categoriei 160-180 puncte C.I.C. s-au obţinut
diferenţe distinct semnificative în cazul lungimii medii a ramurii ochiului, în cazul celorlalte
elemente măsurabile ale trofeului diferenţele sunt foarte semnificative, iar diferenţa în cazul
raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor diferenţa este nesemnificativă. Toate acestea
ne duc la concluzia că populaţia din zona Chişineu Criş este o populaţie valoroasă, foarte bine
structurată, obţinută în urma unei selecţii îndelungate.
La aceeaşi categorie de punctaj s-a observat că între cele două populaţii diferenţe cel
puţin semnificative apar în ceea ce priveşte lungimea medie a prăjinilor, lăţimea medie a
lopeţilor şi masei trofeului, precum şi a raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor, atât
în cazul trofeelor aparţinând categoriei de punctaj 150-160 puncte C.I.C. cât şi categoriei 160-
180 puncte C.I.C., iar în cazul lungimii medii a ramurii ochiului şi lungimii medii a lopeţilor
diferenţele sunt nesemnificative. Circumferinţele medii, atât cea a rozetelor cât şi cele ale
prăjinilor, nu prezintă aceleaşi diferenţe în cadrul categoriilor de punctaj studiate, aceste
diferenţe sunt de altă natură la categoria de punctaj 150-160 puncte C.I.C. faţă de categoria 160-
180 puncte C.I.C. De asemenea diferenţele între procentul de participare al lungimii prăjinilor,
lăţimii lopeţilor şi masei trofeului în cazul categoriei de punctaj 160-180 puncte C.I.C. sunt cel
puţin semnificative pentru cele două populaţii. Toate acestea ne duc la concluzia că în cazul
aceleaşi categorii de punctaj trofeele recoltate în zona Şarlota – Pişchia sunt caracterizate de
prăjini mai lungi faţă de cele recoltate în zona Chişineu Criş, de lopeţi mai înguste şi de mase
mai mici, celelalte elemente măsurabile neputând caracteriza populaţia în întregime.
47
5.8. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Chişineu Criş
Realizarea vânătorii comerciale poate duce la scăderea calitativă a populaţiei de vânat,
fapt pentru care s-a avut în vedere evoluţia elementelor măsurabile în cazul trofeelor valoroase.
Trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş în perioada 1992-2010 Fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş area in 1992-2010 period
Tab.19 Bucăţi (buc) Procente (%) Sezonul de
vânătoare Total Medaliabile Aur Argint Bronz Medaliabile Aur Argint Bronz 1992-1993 206 111 34 36 41 53,9 16,5 17,5 19,9 1993-1994 106 24 2 7 15 22,6 1,9 6,6 14,2 1994-1995 45 5 0 2 3 11,1 0,0 4,4 6,7 1995-1996 20 4 0 2 2 20,0 0,0 10,0 10,0 1996-1997 10 4 0 0 4 40,0 0,0 0,0 40,0 1997-1998 20 6 0 1 5 30,0 0,0 5,0 25,0 1998-1999 26 14 1 6 7 53,8 3,8 23,1 26,9 1999-2000 37 23 7 6 10 62,2 18,9 16,2 27,0 2000-2001 50 29 4 8 17 58,0 8,0 16,0 34,0 2001-2002 48 31 4 13 14 64,6 8,3 27,1 29,2 2002-2003 50 32 7 13 12 64,0 14,0 26,0 24,0 2003-2004 52 22 0 9 13 42,3 0,0 17,3 25,0 2004-2005 46 26 1 10 15 56,5 2,2 21,7 32,6 2005-2006 54 28 3 12 13 51,9 5,6 22,2 24,1 2006-2007 46 26 4 10 12 56,5 8,7 21,7 26,1 2007-2008 35 28 7 8 13 80,0 20,0 22,9 37,1 2008-2009 58 28 5 11 12 48,3 8,6 19,0 20,7 2009-2010 49 22 6 8 8 44,9 12,2 16,3 16,3
Trofeele medaliabile de cerb lopătar recoltate în perioada 1992-2010 aparţin în principal
categoriei de bronz, 216 de exemplare care reprezintă 47 % din trofeele medaliabile, apoi de
argint, 162 de exemplare, 35 % şi ultimele sunt cele de aur, 85 exemplare, 18 % (Tab. 19). În
ultimele cinci sezoane de vânătoare din acestă periodă s-au recoltat în medie cinci trofee de cerb
lopătar medaliabile cu aur pe sezonul de vânătoare, iar ponderea trofeelor medaliabile recoltate
în ultimele 10 sezoane de vânătoare studiate este mai mare de 40 % din totalul trofeelor recoltate,
ponderea medie fiind de 55,7 %.
Datorită practicării vânătorii comerciale, în special în zona Chişineu Criş, după sezonul
de vânătoare 1992-1993 procentul mediu al trofeelor de cerb lopătar medaliabile recoltate în
următoarele cinci sezoane de vânătoare este de 21,4 %, fapt ce ne demonstrează faptul că acest
tip de vânătoare poate duce la distrugerea calitativă a populaţiilor. În ultimele două sezoane se
observă o scădere a acestei ponderi sub 50 %, datorată în principal faptului că s-a renunţat brusc
48
la hrana cu premixuri, precum şi faptul că au lipsit borceagurile de toamnă şi culturile de toamnă.
În sezonul de vânătoare 2003-2004 scăderea ponderii sub 50 % a avut loc datorită temperaturilor
scăzute din timpul iernii şi stratului gros şi persistent de zăpadă, înregistrându-se spre sfârşitul
iernii o mortalitate de 48 de exemplare de cerb lopătar.
S-a observat că cele mai multe diferenţe apărute între trofeele recoltate în perioada 1972-
1973 şi restul perioadelor apar la categoria de punctaj 150-165 puncte C.I.C., ceea ce ne
demonstrează că datorită selecţiei şi totodată datorită realizării unei vânători comerciale, în cazul
căreia tariful se stabileşte în funcţie de masa trofeului şi nu în funcţie de punctaj, s-au schimbat
caracteristicile acestor trofee. Astfel în ultimul deceniu în acestă categorie de punctaj sunt
cuprinse trofee care prezintă lungimea prăjinilor şi ramura ochiului semnificativ mai mari faţă de
trofeele recoltate în perioada 1972-1973, dar lăţimea lopetilor, circumferinţa inferioară şi
superioară, masa şi raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor semnificativ mai mici. Astfel s-au
promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi lungi, dar înguste, trofee care
prezintă mase mai mari şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor.
Distribuirea de premixuri în perioada de iarnă dublată de existenţa culturilor de toamnă
determină creşterea semnificativă a ramurii ochiului în cazul trofeelor de vârf datorită faptului că
imediat după lepădarea coarnelor exemplarele au prezentat suficiente rezerve pentru creşterea
cornului. Ramura ochiului se conturează prima, înainte de conturarea ramurii mijlocii sau a
lopeţii, ceea ce ne duce la concluzia că exemplarele care prezintă această ramură de dimensiuni
mari nu sunt slăbite datorită iernii şi nu folosesc substanţele pentru refacerea corpului. După
două ierni în care s-a admninistrat premixuri în hrana complementară şi au existat culturi de
toamnă procentul trofeelor medaliabile obţinute a crescut considerabil, pentru perioada 2006-
2008 fiind de 66,67 %, acest procent scăzând în perioada 2008-2010 la 46,73 %, datorită lipsei
acestei hrăni.
Între perioada 2001-2003 şi perioada 2008-2010 apar diferenţe în cadrul categoriei de
punctaj 150-165 puncte C.I.C., datorită promovării trofeelor care prezintă prăjini şi lopeţi
semnificativ mai lungi, dar semnificativ mai înguste, datorită modului de tarifare al trofeului, în
funcţie de masa trofeului.
Modul de tarifare al trofeului în funcţie de masa sa a avut un efect negativ asupra
populaţiei, astfel că raportul mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor a scăzut.
49
5.9. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Şarlota - Pişchia
Realizarea selecţiei artificiale are drept scop creşterea calitativă a populaţiei de vânat, din
acest motiv s-a avut în vedere evoluţia elementelor măsurabile în cazul trofeelor valoroase.
Trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota - Pişchia în perioada 2002-2010 Fallow deer trophies harvested in Şarlota - Pişchia area in 2002-2010 period
Tab.20 Bucăţi (buc) Procente (%) Sezonul de
vânătoare Total Medaliabile Aur Argint Bronz Medaliabile Aur Argint Bronz 2002-2003 15 1 0 1 0 6,7 0,0 6,7 0,0 2003-2004 24 1 0 0 1 4,2 0,0 0,0 4,2 2004-2005 19 1 0 0 1 5,3 0,0 0,0 5,3 2005-2006 45 3 0 1 2 6,7 0,0 2,2 4,4 2006-2007 22 0 0 0 0 0,0 0,0 0,0 0,0 2007-2008 47 7 0 3 4 14,9 0,0 6,4 8,5 2008-2009 43 3 0 1 2 7,0 0,0 2,3 4,7 2009-2010 33 3 0 0 3 9,1 0,0 0,0 9,1
Singura caracteristică a trofeelor ce aparţin categoriei 140-160 puncte C.I.C. care a suferit
diferenţe semnificative este lungimea medie a lopeţilor, ea a crescut pe parcursul perioadei
studiate. Se observă că în perioada 2002-2010 nu s-a recoltat nici un exemplar care să prezinte
un trofeu de aur, ponderea medie a trofeelor medaliabile recoltate în această perioadă fiind de
doar 7,66 % din totalul trofeelor recoltate, iar în perioada 2008-2010 această pondere este de
7,89 % (Tab. 20). Din cadrul acestor trofee medaliabile recoltate pe parcursul a opt sezoane de
vânătoare doar 31,6 % sunt medaliabile cu argint, restul fiind medaliabile cu bronz. Toate
acestea ne duc la concluzia că se realizează o selecţie riguroasă, selecţie realizată într-o populaţie
puţin valoroasă, care nu poate deveni valoroasă doar cu ajutorul selecţiei realizate, ea necesitând
colonizări cu genitori valoroşi.
5.10. Caracteristicile trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş
Elementele măsurabile ale trofeului cresc foarte semnificativ odată cu creşterea
punctajului C.I.C., cu excepţia ramurii ochiului a cărei creştere este nesemnificativă. Raportul
mediu între lăţimea şi lungimea lopeţii scade, dar acestă scădere este nesemnificativă.
50
Prin compararea datelor obţinute pentru trofeele medaliabile recoltate în zona Chişineu
Criş cu tabelul determinat de MEHLITZ şi SIEFKE (cit. de Fischer & Schumann 2002) pentru
cerbii lopătari din Germania, s-a observat că în cazul cerbilor medaliabili din zona Chişineu Criş
lungimea prăjinilor corespunde cerbilor cu vârsta cuprinsă între patru şi opt ani. Circumferinţa
superioară a prăjinilor şi lungimea razei ochiului prezintă valori medii peste cele prevăzute de
MEHLITZ şi SIEFKE, lungimea şi lăţimea lopeţii prezintă valori corespunzătoare cerbilor din
Germania cu vârsta de 9-10 ani precum şi valori mai mari faţă de aceştia, iar circumferinţa
rozetelor şi circumferinţa inferioară a prăjinilor înregistrează valori corespunzătoare cerbilor cu
vârsta de 7-10 ani, dar şi valori mai mari. Toate acestea ne duc la concluzia că cerbii au fost
recoltaţi la o vârstă optimă şi că populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este foarte
valoroasă.
5.11. Particularităţile şi gradul de importantă al fiecărui element măsurabil în cazul
trofeelor mediabile de cerb lopătar recoltate în zonele
Chişineu Criş şi Şarlota – Pişchia
Pentru a se realiza corespunzător selecţia şi a se menţine calitativ populaţiile de cerb
lopătar este necesară determinarea gradului de importanţă a elementelor măsurabile în
determinarea punctajului C.I.C., dar şi prezenţa unor particularităţi importante ale trofeelor
medaliabile.
Clasificarea elementelor măsurabile ale trofeelor medaliabile de cerb lopătar în funcţie de procentul de participare în determinarea punctajului total
Classification of the falollow deer trophy meansurable elements according to the procentage of participation for determing total score
Tab.21
Provenienţa trofeelor şi categoria de punctaj Nr crt
Elementul
Şarlota - Pişchia 160-180
Chişineu Criş
160-170
Chişineu Criş
170-180
Chişineu Criş
> 180 1 Lungimea medie a lopeţilor 1 1 1 1
2 Lungimea medie a prăjinilor 2 2 2 2 3 Circumferinţa superioară medie a prăjinilor 3 3 3 3 4 Lăţimea medie a lopeţilor 5 4 4 4 5 Circumferinţa inferioară medie a prăjinilor 4 5 5 5 6 Circumferinţa medie a rozetelor 6 6 6 6 7 Masa medie 8 7 7 7
8 Lungimea medie a ramurii ochiului 7 8 8 8
51
În cazul ramurii ochiului la trofeele recoltate în zona Chişineu Criş, care au punctajul
între 160 şi 170 puncte C.I.C., s-a observat că diferenţele între lungimea medie ramurii ochiului
în cazul prăjinii stângi şi celei drepte este distinct semnificativă, dar în cazul trofeelor cu
punctajul peste 170 puncte C.I.C. este nesemnificativă. Acest fapt ne duce la concluzia că această
diferenţă nu caracterizează întreaga populaţia, deoarece în cazul trofeelor cele mai valoroase, de
peste 170 puncte CI.C. diferenţa este nesemnificativă. Ramura ochiului în cazul cornului drept
este mai mică decât cea a cornului stâng la 65 % din trofeele de bronz recoltate şi la 60 % din
cadrul tuturor trofeelor madaliabile recoltate în zona Chişineu Criş, astfel că această diferenţă
constituie o caracteristică a unor exemplare, bine reprezentate în cadrul populaţiei, dar nu
caracterizează întreaga populaţie. Avându-se în vedere că procentul de participare al razei
ochiului în cadrul punctajului total este cel mai mic dintre toate elementele măsurabile se poate
afirma că această diferenţă nu are o importanţă majoră în determinarea punctajului.
Trofeele medaliabile din cadrul populaţiilor studiate se caracterizează printr-o simetrie
generală foarte bună, diferenţele între valorile medii ale parametrilor aferente prăjinii stângi şi
cele ale prăjinii drepte fiind în general nesemnificative, excepţie făcând trofeele medaliabile cu
bronz recoltate în zona Chişineu Criş.
Elementul care are cea mai mare influenţă în determinarea punctajului trofeului de cerb
lopătar este lungimea lopeţilor fiind urmat de lungimea prăjinilor, de circumferinţa superioară a
prăjinilor şi doar apoi de lăţimea lopeţilor, în cazul trofeelor recoltate în zona Chişineu Criş. În
cazul celor recoltate în zona Şarlota - Pişchia lăţimea lopeţilor se află situată ca şi importanţă
imediat după circumferinţa inferioară a prăjinilor, care urmează după circumferinţa superioară a
prăjinilor (Tab. 21). Se observă că masa are o influenţă mică în determinarea punctajului total,
dar odată cu creşterea masei cresc, de regulă, şi valorile celorlalţi parametrii ai trofeului.
Din datele obţinute s-a putut concluziona că există o categorie a exemplarelor valoroase
(medaliabile) din aceste două populaţii care nu se caracterizează prin asimetrii la nivelul
coarnelor, astfel populaţiile sunt valoroase din acest punct de vedere. Prin compararea
elementelor măsurabile ale trofeelor s-a observat însă că populaţia din zona Şarlota – Pişchia nu
este valoroasă sub aspectul mărimii acestor elemente, deoarece acestea sunt de regulă inferioare
celor prezentate de populaţia din zona Chişineu Criş.
52
5.12. Corelaţiile dintre masa trofeului de cerb lopătar şi punctajul C.I.C.
Avand în vedere că tariful de recoltare a cerbilor lopătari este perceput fie în funcţie de
greutatea trofeului fie în funcţie de punctajul C.I.C. este necesară realizarea unei corelaţii între
aceste două elemente pentru a se menţine permanent tariful la nivelul pieţei.
100
125
150
175
200
1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5
Masa (kg)
Pu
nc
taj
(pc
te C
.I.C
.)
Fig.7 Reprezentarea grafică a corelaţiei dintre masa medie şi punctajul mediu
pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş Graphical representation of correlation between average mass and score
for fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş area (original)
Ecuaţiile de corelaţie între masă şi punctaj pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş
Equations of correlation between average mass and score for fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş area
Tab.22 Ecuaţia determinată R2
Y = 35,892 · X + 54,08 0,9836 Y = 104,52 · Ln(X) + 49,51 0,9983 Y = - 7,2609 · X 2 + 79,46 · X – 8,1528 0,9988 Y = 0,0603 · X 3 – 7,8012 · X 2 + 81,025 · X – 9,6163 0,9988 Y = 1,445 · X 4 – 17,186 · X 3 + 67,745 · X 2 – 62,762 · X + 90,628 0,9989 Y = 77,748 · X 0,6721 0,9912 Y = 80,486 · e 0.229 · X 0,9615
53
S-au calculat corelaţiile dintre media punctajului şi media greutăţii, pe clase de punctaj
alese, pentru trofeele recoltate în perioada 2001-2010, iar pentru ecuaţia care cuantifică cel mai
bine această corelaţie s-a trasat curba (Fig. 7).
100
125
150
175
1.5 2.0 2.5 3.0
Masa (kg)
Pu
nc
taj
(pc
te C
.I.C
.)
Fig.8 Reprezentarea grafică a corelaţiei dintre masa medie şi punctajul mediu
pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota - Pişchia Graphical representation of correlation between average mass and score
for fallow deer trophies harvested in Şarlota - Pişchia area (original)
Ecuaţiile de corelaţie între greutate şi punctaj pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota – Pişchia
Equations of correlation between average mass and score for fallow deer trophies harvested in Şarlota – Pişchia area
Tab.23 Ecuaţia determinată R2
Y = 47,24 · X + 34,862 0,9841 Y = 107,79 · Ln(X) + 55,203 0,9934 Y = - 15,459 · X 2 + 118,66 · X – 45,418 0,9938 Y = 43,08 · X 3 – 315,28 · X 2 + 804,07 · X – 559,98 0,9988 Y = - 82,497 · X 4 + 804,86 · X 3 – 2928,2 x3 X 2 + 4749,5 · X – 2772,8 0,9996 Y = 76,011 · X 0,7663 0,9843 Y = 65,958 · e 0,3346 · X 0,9680
54
S-au calculat corelaţiile dintre media punctajului şi media greutăţii, pe clase de punctaj
alese, pentru trofeele recoltate în perioada 2001-2010, iar pentru ecuaţia care cuantifică cel mai
bine această corelaţie s-a trasat curba (Fig. 8).
Se observă că există o corelaţie statistică strânsă între masa medie a trofeelor şi punctajul
mediu al acestora atât în cazul trofeelor recoltate în zona Chişineu Criş (R2 > 0,707 şi Tab. 22)
cât şi în cazul trofeelor recoltate în zona Şarlota – Pişchia (R2 > 0,811 şi Tab. 23), odată cu
creşterea masei medii a trofeelor are loc şi creşterea punctajului mediu al acestora.
În cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş curba care cuantifică cel
mai bine corelaţia între masă şi punctaj este reprezentată de un polinom de gradul patru, acest
polinom putând fi utilizat pentru intervalul cuprins între 1,4 kg şi 4,2 kg (Tab. 22 şi Fig. 7).
În cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota - Pişchia curba care cuantifică
cel mai bine corelaţia între masă şi punctaj este un polinom de gradul patru, dar acesta nu poate
fi utilizat pentru întervalul de masă care a făcut obiectul studiului. Dintre curbele prezentate
polinomul de gradul doi reprezintă curba care cuantifică cel mai bine corelaţia dintre masă şi
punctaj şi care poate fi utilizat pentru intervalul cuprins între 1,4 kg şi 3,4 kg (Tab. 23 şi Fig. 8).
În cazul ambelor populaţii aceste ecuaţii pot fi folosite pentru estimarea punctajului
aferent unei anumite greutăţi şi astfel permit compararea grilelor de tarifare exprimate în funcţie
de greutate cu cele exprimate în funcţie de punctaj, precum şi întocmirea unor grile noi de
tarifare.
55
6. CONCLUZII
6.1. Concluzii generale
a) Populaţia din zona Chişineu Criş prezintă alte dimensiuni corporale faţă de cele
menţionate în literatura de specialitate din România. Lungimea ciutelor se încadrează în
intervalul menţionat de NEGRUŢIU şi colab. (2000), lungimea cerbilor fiind mai mare decât
limita superioară a intervalului, iar cea a viţeilor, mai mică decât limita inferioară a acestuia.
Înălţimea la greabăn a cerbilor se încadrează în intervalul menţionat de COTTA şi colab. (2001)
şi de NEGRUŢIU şi colab. (2000), înălţimea ciutelor şi viţeilor fiind mai mică decât limita
inferioară a intervalului.
b) Diferenţa între greutatea masculilor şi cea a femelelor este clar vizibilă, greutatea
masculilor fiind aproape dublă faţă de cea a femelelor, iar în cazul carcasei în blană, greutatea
masculilor este chiar mai mare decât dublul greutăţii carcasei femelelor.
Formula de barimetrie determinată de Crevat, privind aprecierea greutăţii cu ajutorul
perimetrului toracic nu este aplicabilă în cazul cerbului lopătar, deoarece diferenţele între
greutăţile apreciate cu ajutorul acestei formule şi cele reale sunt de regulă mari, distinct
semnificative în cazul cerbilor şi semnificative în cazul ciutelor şi viţeilor.
c) Randamentul de obţinere al carcasei în blană este mai mare cu cât exemplarele de cerb
lopătar sunt mai masive, în cazul cerbilor el este maxim, iar în cazul viţeilor este minim.
Pierderile în industria mezelurilor datorate recoltării prin împuşcare sunt destul de
însemnate, ele reprezintă în medie 7 % din greutatea carcasei în blană şi în medie 4,7 % din
greutatea vie.
d) Greutatea medie a carcasei de cerb lopătar, în cazul cerbilor, depinde în principal de
perioada de recoltare, iar cea a ciutelor şi viţeilor este influenţată şi de hrana administrată în
timpul iernii. Greutatea medie a viţeilor de cerb lopătar este în corelaţie cu greutatea medie a
ciutelor de cerb lopătar din sezonul de vânătoare precedent.
e) Corelaţii semnificative între parametrii hematologici s-au înregistrat doar între
cantitatea de hemoglobină şi numărul de eritrocite şi între cantitatea de hemoglobină şi
hematocritul. Între numărul de eritrocite şi volumul eritrocitar mediu, precum şi concentraţia
medie a hemoglobinei eritrocitare nu există nici o corelaţie statistică.
56
f) Pierderile de umiditate înregistrate de craniul cerbului lopătar se reliefează mai
pregnant la determinarea preţului de valorificare al trofeului de cerb lopătar, în cazul în care
acesta este determinat în funcţie de masa trofeului determinată la 24 de ore de la preparare
folosindu-se categorii de 0,5 kg, decât în cazul în care el s-ar determina în funcţie de punctaj
folosindu-se categorii de 10 puncte C.I.C.
g) Diferenţele existente în cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota –
Pişchia demonstrează faptul că trofeele sunt destul de asemănătoare. Lipsa diferenţei tranşante în
ceea ce priveşte lungimea medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii ochiului, lăţimea medie a
lopeţilor, circumferinţa medie a rozetelor şi circumferinţa inferioară medie a prăjinilor între
trofeele medaliabile şi cele imediat următoare lor sugerează existenţe unei populaţii care prezintă
o valoare scăzută.
Diferenţele existente la nivelul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş
sugerează faptul că această populaţie este o populaţie valoroasă, foarte bine structurată, obţinută
în urma unei selecţii îndelungate.
Diferenţa între trofeele recoltate în zona Chişineu Criş şi Şarlota – Pişchia se pare a fi
rezultatul unei selecţii îndelungate şi riguroase realizată în zona Chişineu Criş. Această selecţie
este scoasă în evidenţă de faptul că populaţia de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia prezintă
puţine trofee valoroase, populaţie asupra căreia nu s-a intervenit în ultimii ani prin populări cu
cerbi lopătari preveniţi din alte populaţii.
h) Trofeele recoltate în zona Chişineu Criş în perioadele 2001-2003, 2006-2008 şi 2008-
2010 prezintă raportul între lăţimea medie şi lungimea medie a lopeţilor mai mic faţă de trofeele
recoltate în perioada 1972-1973 datorită practicării vânătorii comerciale în ultimul deceniu.
Astfel s-au promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi lungi, dar înguste,
trofee care prezintă mase mai mari şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea şi lungimea
lopeţilor.
Modul de tarifare al trofeului în funcţie de masa sa a avut un efect negativ asupra
populaţiei, determinând reducerea raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor.
Reducerea suprafeţelor cultivate agricol şi destinate hranei vânatului, în special a
culturilor de toamnă a determinat reducerea procentului trofeelor medaliabile recoltate, procentul
a scăzut în perioada 2008-2010 faţă de perioada 2001-2003 cu 17,6 %.
57
Distribuirea premixurilor în perioada de iarnă dublată de existenţa culturilor de toamnă
măreşte procentul trofeelor medaliabile, acesta a crescut datorită administrării acestei hrane în
timpul iernii, la 66,7 %. Acesta este cu 2,4 % mai mare faţă de perioada 2001-2003, cu toate că
presiunea vânării a fost puternică în perioada cuprinsă între 2003 şi 2006, iar faţă de perioada
2008-2010 este mai mare cu 19,9 %.
Datorită practicării vânătorii comerciale, în perioada 1993-1998 procentul mediu al
trofeelor de cerb lopătar medaliabile este de doar 21,4 %, ceea ce ne demonstrează faptul că acest
tip de vânătoare poate duce la distrugerea calitativă a populaţiilor.
i) În zona Şarlota – Pişchia trofeele recoltate în perioada 2008-2010 prezintă lungimea
medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii ochiului, lungimea medie şi lăţimea medie a
lopeţilor mai mari decât cele recoltate în perioada 2002-2005. De altfel şi procentul trofeelor
medaliabile recoltate în perioada 2008-2010 este cu 2,7 % mai mare faţă de perioada 2002-2005.
Acestea apar ca rezultat al unei selecţii riguroase realizată într-o populaţie puţin valoroasă.
Populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este calitativ superioară celei din zona
Şarlota – Pişchia, ea prezentând un procent mediu de recoltare al trofeelor medalabile de 48,3 %
faţă de doar 7,7 %, în zona Şarlota – Pişchia, situaţie care probabil îşi găseşte un răspuns în
zestrea genetică prezentată de cele două populaţii.
j) În cazul trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş toate mediile elementelor
măsurabile cresc ca valoare de la categoria de bronz la cea de aur, doar raportul între lăţimea
medie şi lungimea medie a prăjinilor scade, scăderea ce probabil îşi găseşte un răspuns în zestrea
genetică a cerbilor cei mai valoroşi din această zonă.
Prin compararea datelor obţinute pentru trofeele medaliabile recoltate în zona Chişineu
Criş cu tabelul determinat de MEHLITZ şi SIEFKE (cit. de Fischer & Schumann 2002) pentru
cerbii lopătari din Germania, se observă că populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este
foarte valoroasă.
k) Elementul cel mai important în determinarea punctajului C.I.C. este, în cazul ambelor
zone studiate, reprezentat de lungimea medie a lopeţilor, lăţimea lopeţilor fiind al patrulea
element ca importanţă pentru trofeele recoltate în zona Chişineu Criş şi al cincilea pentru cele
recoltate în zona Şarlota – Pişchia, iar masa este ca importanţă ultimul sau penultimul element
măsurabil, în determinarea punctajului.
58
Între elementele măsurabile ale cornului stâng şi cele ale cornului drept, în cazul trofeelor
medaliabile de regulă diferenţele sunt nesemnificative, demonstrându-se astfel că ambele
populaţii studiate sunt valoroase din acest punct de vedere.
Prin compararea elementelor măsurabile ale trofeelor medaliabile se observă că populaţia
din zona Şarlota – Pişchia este mai puţin valoroasă ca populaţia din zona Chişineu Criş, deoarece
acestea sunt de regulă inferioare celor prezentate de populaţia din zona Chişineu Criş.
l) Între masa medie a trofeelor şi punctajul mediu există o corelaţie statistică, care diferă
de la o zonă de recoltarea la alta, în funcţie de caracteristicile populaţiei, dar ambele corelaţii
sunt cuantificate cel mai bine prin intermediul unor ecuaţii polinomiale. În cazul populaţiei din
zona Chişineu Criş ecuaţia care cuantifică cel mai bine această corelaţie este „Y = 1,445 · X 4 –
17,186 · X 3 + 67,745 · X 2 – 62,762 · X + 90,628”, iar în cazul populaţiei din zona Şarlota –
Pişchia este „Y = - 15,459 · X 2 + 118,66 · X – 45,418”, unde „Y” reprezintă punctajul (puncte
C.I.C.), iar „X” masa trofeului (kg).
6.2. Contribuţii personale
a) Prin această teză de doctorat s-au determinat unele particularităţi biometrice ale
cerbului lopătar din Câmpia de Vest, zona Chişineu Criş, locul unde habitează cea mai valoroasă
populaţie de cerb lopătar din România. Astfel în cadrul acestei populaţii s-a determinat pentru
cerbii lopătari, ciute şi vitei lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi
lăţimea toracelui.
b) Pentru populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş s-a determinat o nouă formulă
de barimetrie în vederea aprecierii greutăţii în funcţie de perimetrul toracic, separat pentru cerbi
şi ciute cu viţei, ambele fiind formule a căror aplicare este uşoară.
c) În funcţie de categoriile de vârstă şi de sex s-a determinat randamentul de obţinere al
carcasei, precum şi cel de prelucrare al carcasei în industria mezelurilor. De asemenea s-a
determinat şi pierderile medii înregistrate în această industrie datorită recoltării cerbului lopătar
prin vânare.
d) Ca şi în cazul altor cervide greutatea cerbului lopătar depinde în principal de perioada
de recoltare, aceasta suprapunându-se peste perioada de împerechere. Greutatea ciutelor şi
59
viţeilor este influenţată şi de hrana oferită în timpul iernii, reprezentată de culturile de toamnă şi
de hrana concentrată administrată.
e) În cazul ciutelor de cerb lopătar s-a determinat o corelaţie semnificativă între cantitatea
de hemoglobină şi numărul de eritrocite, precum şi între cantitatea de hemoglobină şi
hematocritul. În cazul stabilirii aceloraşi corelaţii cu ocazia unor noi determinări, în viitor este
posibil să se renunţe la realizarea analizelor pentru elementele care oricum sunt corelate.
f) Această teză a demonstrat că fluctuaţiile de umiditate ale craniului cerbilor lopătari se
reliefează mai puternic în intervalul de masă folosit la determinarea preţului de valorificare al
trofeului, decât în intervalul de 10 puncte C.I.C., corespunzător unei categorii medaliabile.
g) În urma cercetărilor realizate s-a demonstrat că populaţia din zona Şarlota – Pişchia
reprezintă o populaţie de cerb lopătar cu o valoare scăzută, iar populaţia din zona Chşineu Criş
reprezintă o populaţie valoroasă de cerb lopătar.
În cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota – Pişchia lipsa diferenţei
tranşante în ceea ce priveşte lungimea medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii ochiului,
lăţimea medie a lopeţilor, circumferinţa medie a rozetelor şi circumferinţa inferioară medie a
prăjinilor între trofeele medaliabile şi cele imediat următoare lor sugerează existenţe unei
populaţii care prezintă o valoare scăzută. În cazul populaţiei din zona Chişineu Criş diferenţele
existente la nivelul tuturor elementelor măsurabile ale trofeelor sugerează faptul că această
populaţie este o populaţie valoroasă, foarte bine structurată.
h) Această teză a reliefat faptul că datorită practicării vânătorii comerciale în ultimul
deceniu în cadrul căreia tariful de valorificare al trofeului s-a făcut în funcţie de masa sa în zona
Chişineu Criş s-au promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi lungi, dar
înguste şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor, trofee care prezintă
mase mai mari. De asemenea s-a evidenţiat că distribuirea premixurilor în perioada de iarnă
dublată de existenţa culturilor de toamnă determină creşterea ponderii trofeelor medaliabile.
i) S-a arătat că deşi s-a îmbunătăţit calitativ populaţia din zona Şarlota – Pişchia datorită
realizării selecţiei, astfel ponderea trofeelor medaliabile crescând spre sfârşitul perioadei studiate,
această populaţie este puţin valoroasă, valoare sugerată de faptul că nu s-a recoltat nici un trofeu
medaliabil cu aur.
j) S-a demonstrat faptul că populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este o
populaţie foarte valoroasă, elementele măsurabile ale trofeelor medaliabile provenite din această
60
populaţie fiind chiar mai mari decât cele menţionate de MEHLITZ şi SIEFKE (cit. de Fischer &
Schumann 2002) pentru cerbii lopătari din Germania.
k) S-a arătat faptul că cel mai important element în determinarea punctajului C.I.C. este
lungimea medie a lopeţilor şi nu masa trofeului, element în funcţie de care se stabileşte preţul de
valorificare al trofeului. De asemenea s-a arătat că, cu toate că ambele populaţii sunt valoroase
din punctul de vedere al simetriei coarnelor, populaţia din zona Chişineu Criş este mai valoroasă
faţă de populaţia din zona Şarlota – Pişchia.
l) S-au determinat ecuaţii de exprimare a punctajului mediu în funcţie de masa medie a
trofeului, astfel s-au realizat ecuaţii de corelaţie între cele două elemente în funcţie de care se
stabileşte de regulă tariful de valorificare al trofeului.
6.3. Recomandări pentru practică
a) Pentru realizarea în viitor a lăzilor folosite la transportul exemplarelor vii de cerb
lopătar se recomandă ca să se ţină cont de dimensiunile corporale stabilite cu ocazia acestei teze
de doctorat. De asemenea în cazul realizării hrănitorilor care permit accesul restricţionat în
funcţie de lăţimea toracelui pentru categoriile de vârstă şi sex se recomandă folosirea
dimensiunilor stabilite de aceste cercetări. În cazul realizării altor studii despre cerbul lopătar din
România se recomandă ca datele noi obţinute să fie comparate cu datele obţinute cu ocazia
acestui studiu.
b) În cazul valorificării exemplarelor vii provenite din zona Chişineu Criş, dacă nu este
posibilă cântărirea lor, nu se recomandă folosirea formulei de apreciere a greutăţii determinată de
Crevat, ci a noii formule de barimetrie determinată în acest studiu. În cazul cerbilor lopătari se
recomandă folosirea formulei „Y = 10000
6 2XX ••
”, iar în cazul ciutelor şi viţeilor a formulei „Y
= 10000
6 2XX ••
”, unde „Y” reprezintă greutatea (kg) şi „X” reprezintă perimetrul toracic (cm).
c) Pentru creşterea randamentului de utilizare al cărnii în industria mezelurilor se
recomandă ca recoltarea ciutelor şi viţeilor să se realizeze prin împuşcare în cap, astfel carnea
61
deteriorată datorită recoltării prin împuşcare se va rezuma doar la masculi, care nu pot fi
împuşcaţi în cap, deoarece acesta împreună cu coarnele reprezintă trofeul.
d) Pentru realizarea unui venit mai mare din valorificarea cărnii de vânat, dar şi pentru
realizarea unei populaţii de cerb lopătar cu caracteristici calitative superioare se recomandă ca
recoltarea cerbilor de selecţie să se realizeze imediat după începerea perioadei legale de
vânătoare, înainte de începerea boncănitului, iar a celor de recoltă să se realizeze la sfârşitul
perioadei de împerechere, pentru a le permite să participe la împerechere şi să-şi transmită
caracterele descendenţilor. Majoritatea ciutelor şi viţeilor se recomandă să se recolteze imediat
după perioada boncănitului, deoarece prezintă greutăţi mari, în această perioadă.
e) În cazul realizării altor studii despre parametrii hematologici ai cerbului lopătar în
România se recomandă ca între datele obţinute să se probeze existenţa corelaţiilor stabilite în
această teză de doctorat, pentru a se observa dacă aceste corelaţii sunt valabile şi în alte populaţii
de cerb lopătar.
f) Avându-se în vedere faptul că pierderile de umiditate ale craniului cerbilor lopătari se
reliefează mai puternic în intervalul de masă folosit la determinarea preţului de valorificare al
trofeului, decât în intervalul de 10 puncte C.I.C., corespunzător unei categorii medaliabile se
recomandă ca tariful de valorificare al trofeelor să se realizeze în funcţie de punctajul C.I.C.
stabilit cu ocazia evaluării trofeului, înainte de a fi înmânat proprietarului.
g) Pentru a avea o populaţie valoroasă şi în zona Şarlota – Pişchia se recomandă
capturarea unor exemplare valoroase din zona Chişineu Criş şi eliberarea lor în populaţia existent
în zona Şarlota – Pişchia. După realizarea acestor colonizări se recomandă urmărirea şi
promovarea cerbilor lopătari colonizaţi în populaţia din zona Şarlota – Pişchia, dar şi realizarea
unei selecţii riguroase în această populaţie care să aibă drept finalitate îmbunătăţirea calităţii
trofeelor.
h) Pentru a se menţine populaţia de cerb lopătar în continuare valoroasă se recomandă ca
la realizarea vânătorilor să se ţină cont de raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor astfel încât
trofeele valoroase care prezintă un astfel de raport mai mare ca şi media stabilită să fie
promovate.
În cazul recoltării din greşeală a unor trofee de viitor sau a trofeelor medaliabile
provenite de la cerbi care nu au atins apogeul, cerbi care de regulă au o vârstă mai mică de opt
ani, se recomandă aplicarea unor amenzi vânătorilor a căror valoare să fie destinată exclusiv
62
îmbunătăţirii caracteristicilor populaţiei de cerb lopătar din care s-a recoltat exemplarul
respectiv, îndeosebi prin populări cu exemplare valoroase.
Având în vedere faptul că vânătoarea comercială se practică tot mai intens se recomandă
folosirea premixurilor în hrana administrată pe timpul iernii şi a culturilor destinate hranei
vânatului reprezentate de: borceaguri, grâu, triticale, trifoliene şi iarbă de sudan pentru a nu se
ajunge la degradarea calitativă a populaţiilor, dar şi pentru ca vânătorii să poată avea parte de
vânători atractive.
i) Cu toate că s-au realizat eforturi care au dat şi rezultate în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea calitativă a populaţiei de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia, reliefate prin
majorarea ponderii trofeelor medaliabile recoltate este necesară popularea cu exemplare de cerb
lopătar valoroase care să îmbunătăţească calitatea trofeelor populaţiei, mai ales datorită faptului
că ponderea trofeelor medaliabile este sub 10 %.
j) Trofeele valoroase simetrice care prezintă elementele măsurabile superioare trebuie
promovate astfel încât aceşti cerbi trebuie extraşi după ce şi-au transmis caracterele
descendenţilor şi doar atunci când ajung la apogeu. O atenţie deosebită trebuie acordată lungimii
prăjinilor deoarece aceasta este mai mică decât în alte zone, dar şi raportului dintre lăţimea şi
lungimea lopeţilor, deoarece acesta scade odată cu creşterea punctajului C.I.C.
k) Deoarece stabilirea punctajului C.I.C. reprezintă o acţiune mai complexă, stabilirea
tarifului de vânzare al trofeelor de cerb lopătar pentru trofeele tipice, care pot fi evaluate conform
criteriilor C.I.C., se recomandă să se realizeze în funcţie de lungimea medie a lopeţilor, tarif
ajustat apoi în funcţie de raportul între lăţimea medie şi lungimea medie a lopeţilor. Astfel
stabilirea preţului de vânzare al trofeului se realizează printr-o metodă rapidă şi simplă.
În cazul trofeelor atipice, stabilirea tarifului de vânzare al trofeelor se recomandă să se
realizeze în funcţie de greutatea determinată la o perioadă de timp de 24 de ore, scursă din
momentul curăţirii.
l) Pentru a se realiza o comparaţie între grilele de tarifare exprimate în funcţie de
punctajul C.I.C. şi cele exprimate în funcţie de masa trofeului determinată la 24 de ore de la
curăţire, se recomandă folosirea ecuaţiilor polinomiale, care exprimă pentru fiecare populaţie
corelaţia dintre punctajul mediu şi masa medie. Acestea se recomandă a fi folosite în stabilirea
grilelor pentru determinarea tarifului de valorificare al trofeului în cazul acestor două populaţii,
dacă se optează pentru exprimare tarifului în funcţie de masa trofeului.
63
7. REZUMAT
Au fost studiate populaţiile de cerb lopătar din zona Chişineu Criş şi Şarlota – Pişchia,
cele mai reprezentative populaţii din Câmpia de Vest. Pentru cerbii lopătari s-a obţinut o lungime
medie totală a corpului de 170,90 cm şi o înălţime la greabăn de 95,24 cm, pentru ciute 147,28
cm şi 78,37 cm, iar pentru viţei 126,07 cm şi 70,13 cm. Formula de barimetrie determinată de
Crevat nu este aplicabilă în cazul cerbului lopătar. Pierderile în industria mezelurilor datorate
recoltării prin împuşcare sunt destul de însemnate, ele reprezintă în medie 7,3 % din greutatea
carcasei în blană. Greutatea medie a carcasei cerbilor lopătari depinde în principal de perioada de
recoltare, iar cea a ciutelor şi viţeilor este influenţată şi de hrana administrată în timpul iernii.
Corelaţii semnificative între parametrii hematologici s-au înregistrat doar între cantitatea de
hemoglobină şi numărul de eritrocite şi între cantitatea de hemoglobină şi hematocritul.
Pierderile de umiditate înregistrate de craniul cerbului lopătar se reliefează mai pregnant la
determinarea preţului de valorificare al trofeului de cerb lopătar, în cazul în care acesta este
determinat în funcţie de masa trofeului determinată la 24 de ore de la preparare folosindu-se
categorii de 0,5 kg, decât în cazul în care el s-ar determina în funcţie de punctaj folosindu-se
categorii de 10 puncte C.I.C.
Populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este calitativ superioară celei din zona
Şarlota – Pişchia, ea prezentând un procent mediu de recoltare al trofeelor medalabile de 48,3 %
faţă de doar 7,7 %, în zona Şarlota – Pişchia, precum şi majoritatea elementelor măsurabile ale
trofeului superioare. Datorită practicării vânătorii comerciale şi tarifării trofeului în funcţie de
masa sa în ultimul deceniu s-au promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi
lungi, dar înguste, trofee care prezintă mase mai mari şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea
şi lungimea lopeţilor. Elementul cel mai important în determinarea punctajului C.I.C. este, în
cazul ambelor zone studiate, reprezentat de lungimea medie a lopeţilor, lăţimea lopeţilor fiind al
patrulea element ca importanţă pentru trofeele recoltate în zona Chişineu Criş şi al cincilea
pentru cele recoltate în zona Şarlota – Pişchia. Între masa medie a trofeelor şi punctajul mediu
există o corelaţie statistică, care diferă de la o zonă de recoltarea la alta, în funcţie de
caracteristicile populaţiei.
64
7. ABSTRACT
There were taken into study fallow deer populations in Chişineu Criş and Şarlota –
Pişchia areas, the most representative population in West Field. For fallow deer there was
obtained a body total average length of 170,90 cm and a withers height of 95,24 cm, for fallow
doe 147,28 cm and 78,37 cm, and for fawn 126,07 cm and 70,13. Barmeter formula determined
by Crevat is not applicable in fallow deer. The losses in meat industry are quite significant, they
represent on average 7,3 % in weight fur carcass. The average carcass weight depends mainly by
harvest period, and for doe and fawn is influenced also by the feed administrated during the
winter. Significant correlations between hematological parameters were registered only between
the amount of hemoglobin and red blood cell count and between hemoglobin and hematocrit.
Humidity losses registered by fallow deer skull reveals stronger recovery in determining the
price of trophy deer, if it is determined by the trophy weight determined 24 hours after
preparation using 0.5 kg categories, than if it were determined by using the category score of 10
points C.I.C.
Fallow deer population from Chişineu Criş area is qualitative superior to Şarlota –
Pişchia area, presenting an average percentage of medalist trophies harvested of 48,3% to the
7,7% in Şarlota - Pişchia region, as well as most of the superior measurable elements of the
trophy. Due to commercial hunting and trophy pricing dependent of its weight, in the last decade
there were promoted trophies with long beams, which usually present long, but slim shovels,
trophies that have bog weights, but there was not taken into account the ratio between width and
length of shovels.
The most important element in determination the C.I.C. score is, in both studied areas,
represented by the average length of shovels, the width of them being the fourth element as
importance for the trophies harvested in Chişineu Criş and the fifth for those harvested in Şarlota
– Pişchia area. Between the average weight and average score there is a statistical correlation
which differs form a collecting area to another, depending on the population’s characteristics.
65
8. BIBLIOGRAFIE
1. Alm, U., Birgersson, B., Leimar, O., 2002, The effect of food quality and relative
abundance on food choice in fallow deer, Animal Behaviour, 64, 3, 439-445;
2. Asher, G.W., 1985. Oestrus cycle and breeding season of farmed fallow deer, Dama
dama. Jurnal of Reproduction & Fertility, 75, 521-529, www.reproduction-online.org,
19.06.2009;
3. Balseiro, A., García Marín, J. F., Solano, P., Garrido, J. M., Prieto, J. M., 2008,
Histopathological Classification of Lesions Observed in Natural Cases of Paratuberculosis in
Free-ranging Fallow Deer (Dama dama), Journal of Comparative Pathology, 138, 4, 180-188;
4. Bergvall, U.A., 2009, Development of feeding selectivity and consistency in food
choice over 5 years in fallow deer, Behavioural Processes, 80, 2, 140-146;
5. Buzgó, J., 2006, A szarvasfélék túlszaporodásából eredő problémák áttekintő
viszgálata és a megoldás lehetőségei, Teză de doctorat, Sopron, http://ilex.efe.hu, 26.07.2010;
6. Cazacu, I., 1983, Contribuţii la cunoaşterea populaţiilor de cerb lopătar din teren
neîngrădit, Vânătorul şi Pescarul Sportiv, XXXV, 8 (414), 8-9;
7. Chapman, D.I., Chapman, N.G., 1970. Preliminary observations on the reproductive
cycle of male fallow deer (Dama dama), Journal of Reproduction and Fertility, 21, 1-8,
www.reproduction-online.org, 19.06.2009;
8. Chen, P.-Y. , Stokes, A.G., McKittrick, J., 2009, Comparison of the structure and
mechanical properties of bovine femur bone and antler of the North American elk (Cervus
elaphus canadensis), Acta Biomaterialia, 5, 2, 693-706;
9. Cotta V., Bodea M., Micu I., 2001 Vânatul şi vânătoarea în România, Ceres,
Bucureşti;
10. Ekvall, K., 1998, Effects of social organization, age and aggressive behaviour on
allosuckling in wild fallow deer, Animal Behaviour, 56, 3, 695-703;
11. Fischer M., Schumann, H.-G., 2002, Damwild, Ansprechen und Bejagen,
Neumann-Neudamm, Melsungen;
12. Geacu, S., 2009, Dinamica spaţio-temporară a populaţiilor de mamifere din familiile
Cervidae şi Bovidae din fauna României, Teză de Doctorat, Bucureşti, www.unibuc.ro,
02.08.2010;
66
13. Huffman., B, Subfamily Cervinae, www.ultimateungulate.com, 01.02.2008;
14. Kierdorf, U., Kierdorf, H., 2006, Roe and red deer antlers as bioindicators of
pollution of deer habitats by lead and fluoride, Veterinarski Arhiv, 76, 117-129, www.vef.hr,
19.06.2009;
15. Lloyd-Webb, E.C., Campbell, P.H., Witt, D.J., 1995, The specificity of the single
cervical intradermal tuberculosis test in a population of Tasmanian fallow deer putatively free of
bovine tuberculosis, Preventive Veterinary Medicine, 21, 4, 347-353;
16. Manolache, L., Dissescu, G., 1977, Mic atlas cinegetic Românesc, Ceres, Bucureşti;
17. Marco, I., Ruiz, M., Juste, R., Garrido, J.M., Lavin, S., 2002, Paratuberculosis in
Free-Ranging Fallow Deer in Spain, Journal of Wildlife Diseases, 38, 3, 629-632;
18. Măcinic, C., Ionescu, O., Simon, D.C., 2010, Variation in carcass weight in fallow
deer (Dama dama L.) in correlation with the harvesting season, Sympos. „FOREST AND
SUSTAINABLE DEVELOPMENT”, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forstiere, Braşov;
19. Măcinic, I., Moţ, T., Măcinic, C., 2008, Haematological and biochemical
investigations in fallow deer (Dama dama L.) from western Romania, Sympos. „8th
CONFERENCE of the EUROPEAN WILDLIFE DISEASE ASSOCIATION”, Rovinj;
20. McElligott, A.G., Hayden, T.J., 1999, Context-related vocalization rates of fallow
bucks, Dama dama, Animal Behaviour, 58, 5, 1095-1104;
21. McElligott, A. G., Naulty, F., Clarke, W., Hayden, T. J., 2003. The somatic cost
of reproduction: what determines reproductive effort in prime-aged fallow bucks?, Evolutionary
Ecology Research, 5, 8, 1239-1250;
22. Morrow, C.J., Asher, G.W., Macmillan, K.L., 1995, Oestrous synchronisation in
farmed fallow deer (Dama dama): effects of season, treatment duration and the male on the
efficacy of the intravaginal CIDR device, Animal Reproduction Science, 37, 2, 159-174;
23. Moţ, T., Măcinic, I., Măcinic, C., Morar, D., Petruse, C., 2008, Biochemical blood
tests on wild fallow deer (Dama dama L.) from the west side of Romania, Sympos. „Animal
husbandry, veterinary medicine and economy in the healthy and food safetly production”, Univ.
Novi Sad, Novi Sad;
24. Nedici, G., 2003, Istoria Vânătoarei, Editura Paideia, Bucureşti;
25. Negruţiu, A., 1983, Vânătoare şi salmonicultură, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
67
26. Negruţiu, A., Şelaru, N., Codreanu, C., Iordache, D., 2000, Faună cinegetică şi
salmonicolă, Asociaţia Română pentru Educaţie Democratică, Bucureşti;
27. Nesterov, V., 1984, Bolile vînatului, Ceres, Bucureşti;
28. Nolan, L. M., Walsh, J. T., & Deer Alliance HCAP Assessment Committee, 2005,
Fallow Deer, www.deeralliance.ie, 06.08.2008;
29. Oprescu, I., 1999, Ecologie, Mirton, Timişoara ;
30. Piasentier, E., Saccá, E., Bovolenta, S., 2007, Dietary selection and ingestive
behaviour of fallow deer and sheep grazing on adjacent monocultures of white clover and tall
fescue, Small Ruminant Research, 71, 1-3, 222-233;
31. Pop, G.P., 2005, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, Editura Universităţii din
Oradea, Oradea;
32. Raesfeld, F.v., 1978, Das Rehwild, Paul Parey, Hamburg und Berlin;
33. Raesfeld, F.v., Reuecke, K., 1988, Das Rotwild, Paul Parey, Hamburg und Berlin;
34. Rautio, P., Kesti, K., Bergvall, U.A., Tuomi, J., Leimar, O., 2008, Spatial scales
of foraging in fallow deer: Implications for associational effects in plant defences, Acta
Ecologica, 34, 1, 12-20;
35. Riemelmoser, R., Riemelmoser, A., 2006, DAM-UND ROTWILD im Gehege,
Leupold Stocker, Graz – Stuttgart;
36. Rivals, F., Schulz, E., Kaiser, T.M., 2009, A new application of dental wear
analyses: estimation of duration of hominid occupations in archaeological localities, Journal of
Human Evolution, 56, 4, 329-339;
37. Simon, D., 2002, Zoologie generală şi sistematică, Editura Universităţii
„Transilvania”, Braşov;
38. Szabolcs, J., 1968, A dámvad, Mezőgazdasági Kiadó, Budapest;
39. Şelaru, N., 1995, Mistreţul, Editura Salut 2000, Bucureşti;
40. Şelaru, N., 2006, Trofee de vânat European, Cynegis, Bucureşti;
41. Thirgood, S. J., 1996, Ecological factors influencing sexual segregation and group
size in fallow deer (Dama dama), Journal of Zoology, 239, 4, 783-797;
42. Ueckermann, E., Hansen, P., 2002, Das Damwild. Biologie, Hege und Jagd,
Kosmos, Stuttgart;
68
43. Vannoni, E., McElligott, A.G., 2009, Fallow bucks get hoarse: vocal fatigue as a
possible signal to conspecifics, Animal Behaviour, 78, 1, 3-10;
44. Vengušt, G., Klinkon, M., Bidovec, A., Vengušt, A., 2003, Fasciola hepatica:
effects on blood constituents and liver minerals in fallow deer (Dama dama), Veterinary
Parasitology, 112, 1-2, 51-61;
45. Villerette, N., Helder, R., Angibault, J.-M., Cargnelutti, B., Gerard, J-F., 2006,
Sexual segregation in fallow deer: are mixed-sex groups especially unstable because of
asynchrony between the sexes?, Comptes Rendus Biologies, 329, 7, 551-558;
46. Volosciuc, A., 1957, Cerbul lopătar şi colonizara lui, Vînătorul şi Pescarul Sportiv,
X, 8 (105), 5-6;
47. Wahlström, H., Englund, L., Carpenter, T., Emanuelson, U., Engvall, A.,
Vågsholm, I., 1998, A Reed-Frost model of the spread of tuberculosis within seven Swedish
extensive farmed fallow deer herds, Preventive Veterinary Medicine, 35, 3, 181-193;
48. Zomborszky, Z., Husvéth, F., 2000, Liver total lipids and fatty acid composition of
shot red and fallow deer males in various reproduction periods, Comparative Biochemistry and
Physiology, Part A, 126, 1, 107-114;
49. *** Amenajamentul Ocolului Silvic Timişoara;
50. *** Amenajamentul Ocolului Silvic Criş;
51. *** Fallow Deer. The ecology of the European Fallow Deer (Dama dama dama),
www.countrysportsandcountrylife.com, 08.08.2008;
52. *** Ordinul 418/02.06.2005 pentru aprobarea metodologiei de evaluare a trofeelor de
vânat, în conformitate cu metodologia Consiliului Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a
Vânatului;
53. *** Parcul de cerbi de la CHARLOTENBURG, 2002, Diana, 12 ,1,12-14;
54. *** Raport privind starea pădurilor României în anul 2007 -
http://www.madr.ro/pages/paduri/raport-starea-padurilor-2007.html, 08.08.2008;
55. *** www.liis.ro, 05.07.2010.
69
Curriculum Vitae
Informaţii personale Nume/Prenume MĂCINIC, Cătălin Adresa Str. Primăverii, nr.8, Chişineu-Criş, Arad, cod poştal 315100 Telefon 0731 844 230 E-mail macinicatalin@yahoo.com Data naşterii 23.11.1982
Educaţie şi formare Diploma Inginer diplomat Specializarea Silvicultură Perioada 2001-2006 Unitatea de Învăţământ
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAŞOV Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere
Experienţa profesională 24.07.2006 – 01.10.2006 - Inginer silvic în cadrul subunităţilor Direcţiei Silvice Timişoara 01.10.2006 – 08.10.2007 - Inginer silvic în cadrul Ocolului Regal Săvârşin 08.10.2007 – prezent - Inginer silvic în cadrul subunităţilor Direcţiei Silvice Arad
Perioada
01.10.2010 – 31.07.2011 - Lector universitar - Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad – Facultatea de Inginerie – Specializarea Silvicultură – Disciplina: Faună Cinegetică şi Salmonicolă
Lucrări Prim autor:- 1 Coautor: - 3
Limbi străine Engleza şi Germana
70
Curriculum Vitae
Personal data First name/ Surname
MĂCINIC, Cătălin
Adress Str. Primăverii, nr.8, Chişineu-Criş, Arad, cod poştal 315100 Phone 0731 844 230 E-mail macinicatalin@yahoo.com Date of birth 23.11.1982
Education and formation Diploma Diplomat engineer Specialization Forestry Period 2001-2006 University TRANSILVANIA UNIVERSITY OF BRAŞOV
Faculty of Silviculture and Forest Engineering
Professional experience 24.07.2006 – 01.10.2006 - Forest engineer on Forestry District from Forestry Department Timişoara 01.10.2006 – 08.10.2007 - Forest engineer on Săvârşin Royal Forestry District 08.10.2007 – present - Forest engineer on Forestry Districts from Forestry Department Arad
Period
01.10.2010 – 31.07.2011 - Assistent proffesor – West University „Vasile Goldiş” Arad – Faculty of Engineering – Specialization Forestry – Discipline: Wildlife games and salmonides
Publication First author:- 1 Co-author: - 3
Foreign languages
English and German