rti,l',\' .

r,'rrt, \ ,, ,4.\rl\l

o)":

VICTOR EFTIMIU

GERBUXsFFXEIVKffi6d[6K

Editura lon Creangd

impiratul Neguri.Mii qi mii de terani trudeau pe piminturile lui.Vltafi cu bice plumbuite pizeau pe ace$ti bieli muncitori ai F-

rinei, lovindu-i fdri mili cind nu mai puteau 9i cideau de oste-neali si de argilA. pe brazda gi pe holda incinsi de soarele amie-zii. Iar Neguri-lmpirat triia numai in belgug, in ospele 9i desfl-tdri, fdri si-i pese de cei care se istoveau, adunindu-i atitea boge-rii.' ii luaseri spaima nu numai oamenii de pe mogiile sale, dar qi

sllbdticiunile codrilor, pisirile cerului 9i pegtii din fundul apelor,pe care ii vina cu plasa qi cu undila, iar cerbii gi ciprioarele cusigeata gi cu furca. Avea qoimi cu care pleca dupi potirnichi 9i

fost odate un imperat carepdduri, vii gi elegtee. Stdpinea multe

avea nenumerate mo$ii,sate gi tirguri. $i il chema

I

I! n"\t..r, "i's

'-:. '"i,,i. .

iepuri yi cai sprinteni cu care alerga prin vi4ile munlilor ;r prindesigurile pidurilor, urmerind mistrelii, lupii, urqii, vulpile'9i'altelrgnloane.

Nu era riu si mai nimiceasci acele lighioane vitimitoare, darlui ii plicea mai mult sd fugi.reasci qi id ucidi nevinovarele ce-prioare 9i cerbii bitrini, cu^coarne mari gi frumoase, care nu fi_c.eau. reu nimenui. NegurdL-Impdrat avea un singur biiat. pc careil iubea ca lumina ochilor gi.ciruia voia sd-r lase bogaliile lui,precum pi puterea de srapinitor al acelor linuturi.

rF

i:i.!ii'

/ti

II

n

I

li

'1

,a

Beiatul mo$tenise de la taice-su patima vinitoarei. Alerga dedrmineali pini seara. cu o mullime de flicdi argafi $i hiita$i,adici oameni care goneau fiarele 9i i le aduceau in bdtaia arculuisau a sulitrei. Se afunda in codri neumblaii, pe unde picior de omu cdlcase vreodatS. NuJ insplimintau intunecimile pidurii. ste-

jarii trdsni!i gi schimonosili, pegterile, stincile inalte de pe margi-nea priplstiilor firi fund. Ciuta mereu locuri tot mai asci:nse,pri^mejdii tot mai mari, fiare tot mai silbatice.

Intr-o bund zi, biiatul nu s-a mai intors acase. Degeaba iscodi,degeaba pedepsi Neguri-Impirat pe insolitorii fliciului, ci nici

.J

)

,,,.

.':

4rai*1ii i:: l

ll

r'/

| .:.

,; ,,

,;'i

.i:r'"-'.

'?;

i.V,

unul nu Stia unde pierise indrdznetul vinetor. A trecut o zi, autrecut doue, au trecut noui 9i bliatul nu s-a mai intors. Mult l-ajelit bitrinul, multe lacrimi a vdrsat -de dorul copilului pierdut!Credea ci o si moari de inimd-rea. Ii venea si-si ouni caoit zi-lelor, la gindul ci feciorul siu drag, singurul mogienitor, se rosto-golise in cine gtie ce fund de prdpastie, sau fusese ucis de tilhari,sau sfiqiat de lighioanele vdgiunilor.

,,Cine $tie ce zimbru l-a spintecat - gindea el - cine qtie ceurs l-a strins in brate de i-au trosnit oasele!"

Ca si-gi mai uite de amar, Negurl-Vodi ceuta tot felul decazne gi desfitdri. Parci tot vindtoarea era cea mai crinceni, ci-ifura gindurile, ii mai stimpira dorul 9i jalea. Din zorii zilei pi-nd-n faptul noplii, bltea bi.trinul coclaurile, trigea flrd mil6 inorice vietate ii iegea in cale, fie cdprioari, fie viezure, fie gu$ter,fie^ porumb silbatic, fie nevinovati turturea.

Intr-o zi, se pomeni fagd-n fali cu un cerb tindr qi frumos, ca-re-l privi cu ochii plini de lacrimi, parcd rugindu-l siJ crufe. Darimpiratul neindurat intinse arcul qi trase o sigeatS. care nimeridrept in grumazul silbiticiunii. Cerbul o lui la goand, vinitorul,dupd el. Au alergat ei aga, amindoi, pind ajunseri la marginea

t"

\) 'llu\

tJ\lb

"4"

f.l:,,

ld;l1\t.,ir

,

I

#

fel$,d

ry'; I

l'b,4I,{l

h$l,t0i

fi.',,i .''.'.-..-},''.

pidurii. Acolo era coliba unui pindar. Cerbul slri gardul gi se as-cunse in dosul colibei.__Ia vederea jivinei cu ochii rugltori, pindarul se apropie cublindele de c91Q, din gitul ciruia picurau mari broboane de singe.Ii scoase cu. binigorul segeata din grumaz, ii spili rana 9i i-o legd.Iar silbdticiunea, ca un semn de mullumire, ingenunche in fapmoqneagului pi-i linse mina dreaptd, mina care-l ingrijise qiJ te-miduise.

Ig

J

i:

.:ir,

-@

ln aceeagi clipi intri in ograda pidurarului impiratul cel riu,urmat de ceata lui de haitaSi.

- Adu cerbu-ncoace ! strisi el.

- N-am nici un cerb de- dati rispunse mo5ul.

- E cerbul meu, eu l-am sigetat! strigi Neguri-Vodd.

- Se prea poate, dar eu l-am scepat de la moarte 9i nu triJdau !

- Neruqinatule, migelule, ticilosulel urll impiratul. Nu gtii cucine vorbegti! Eu sint stepinul tuturor acestor finuturi... Ale melesint peminturile, viile, pidurile 9i munfii aceltia, cu toate jivinele9i oamenii ce trliesc pe ele... Eu sint 9i stipinul teu, betrine fer'de minte! Supune-te, ci de unde nu...

--a.,,(.

';io

!. rl

:, . 1:, '{ &*.'I ,

'{!3-.::r;1v;ri

- Vei fi dumneata stepinul acestor linuturi, dar in ograda qi-ncoliba mea, eu sint stepinul ! rlspunse mogneagul cu semefie.

$i se puse in fala cerbului, ocrotindul.Minios din cale afari., imperatul porunci slujitorilor si puie

mina pe betrin, s5-l lege 9i si-i ia vinatul.Dar, in clipa cind slugile boieregti se apropiau de pindar, sd in-

deplineasci porunca stepinului, ce le fu dat ochilor sd vadi? Cer-bul se apropie de impirat qi incepu si vorbeascl:

- Opreqte-te, stepine, opre$te-te, tat6!$i abia rosti cuvintul ,,tatd" , ce-i c5;z:urar

pe el qi se ivi biiatul crezut atita vremeNeguri'.se trase doi pagi inapoi de mirare

mal vorDt:

- Lisati-l pe bitrin in pace, multumiJi-imoarte! Dace nu era el, titucule, nu-1i maidate !

coarnele 9i pielea demort.

gi de bucurie. Biiatul

ci m-a scipat de lavedeai biiatul nicio-

>:\,

$i fliciul povesti tatelui siu ce i se intimplase:

- hecum ;tii, mi afundasem in codru, la vinitoare, 9i amtras cu arcul intr-o ceprioara. Dar sdgeata mi-a luat-o vintul gi azburat sus de nu s-a mai vizut. O lumind orbitoare se f6cu in in-tunericul dintre copaci 9i din mijlocul acestei lumini vizui chipulfrumos al unei zine.

- Eu sint Zina Pidurii - vorbi acea ardtare - gi-am venit site pedepsesc pe tine si pe tatil teu, ca si stili gi voi ce e durerea!Si afle gi taic6-tu suferinla de a-gi pierde copilul! Si i se marmoaie inima qi lui Neguri-Vodi, care nu face alta decit seprigoneasci oamenii gi dobitoacele !

Apoi, ridicind toiagul, Zina Pidurii fdcu clteva semne in jurulcaDulul meu.

- Te prefac ln cerb - strigi ea - 9i cerbziua clnd vei cunoagte rAutatea celor puternicislabi.

4l9i

si rimii pini-nbunitatea celor

- Blestemul zinei s-a imolinit. Astizi am cunoscut durerea sl-gelii tale, o, puternice pdrinte, 9i-am cunoscut alinarea pe caremi-a adus-o bietul pindar bdtrin qi sdrac... Mullumeqte-i ci a fostom de omenie qi m-a mintuit, 9i figiduiegte-mi ci nu vei mai ri-dica niciodati arcul impotriva nevinovatelor lighioane ale piduriigi ale cerului !

Neguri-Impirat incepu si plinge $i figddui biiatului tot ce-iceruse. Mai ceru iertare birinului pindar, ii dete o pungd debani, iqi strinse copilul in brale 9i plecari amindoi, ficind jurd-mint s[ fie mai buni 9i mai milogi cu silbiticiunile pidurii, cuzburitoarele vizduhului qi cu pegtii din adincul apelor.

S-au linut de legimint, n-au mai vinat cerbi gi ciprioare, darcu oamenii tot atit de crud se purta Neguri-Vodi. Ii punea simunceascd fird nici o risolat[. ii scotea mereu datori. le cereaalte noi dobinzi qi d6ri, pind cind, intr-o zi, nemaiputind ribda,oamenii s-au resculat, l-au alungat pentru faptele lui neomeneqti.Clicagii de pin-atunci, dezrobili de apisarea unui singur om, se

uniri..qi. incepuri sd munceascl folosindu-se ei acum de rodulmunclt lor.

Iar feciorul impiratului Negurd, nemaiavind ce face, 9i trebu-ind sd aibi gi el un rost pe acest pimint, se duse la marginea pi-durii, unde triia cu baba lui pindarul ceJ scipase cind era cerb,9i-l rugl siJ primeascd in coliba lui, ca odinioari, 9i siJ folo-seasci gi pe el la gospodirie.