Anul XLIX Cenzurat

Blaj, la 25 Martie 1939 Numărul Ì2 PROPRIETAR - DIRECTOR

D r . AUGUSTIN P O P A

a e d a c ţ l a o l a d m i n i s t r a ţ i a •ftAJ.JTOD» T Â R N A V A MICA

I N S E R A T E : f/a şir ga rmond : 6 Lei. La publicări r epe t a t e după

învoială

R E D A C T O R

Prof . DUMITRU N E D A

Foaie înscrisă în Registrul de» publicaţii al Trib. Târnava-MIcft

sub Nr. 2 - 1 9 3 8 .

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 Leg Pe 6 luni . . • 100 Lei Pentru străinătate 400 Le?

Foaie bisericeasca — Apare în fiecare Sâmbăta

f losif Hossu 1 8 5 0 — 1 9 3 9 .

( - f - ) , Asezămintde bisericeşti-şcolare ale Blajului sunt în doliu. Şi vestea morţii cilui care a fost losif cândva Hossu va trezi sinceră jale in toate colţurile pământului românesc Asta din motivul uşor de înţeles că elevt de-ai cetăţii ştoa-hlor dela îmbinarea lărnavelor se află pe întreg întinsul Ţârii, tar cel trecut Miercuri a aceasta lu cele veşnice a fost un luminar şi o mândrie a acestor scoale, vreme de mai multe decenii, învăţând cu vorba ii cu pilda cei aceea: con^tienţio-zitate la muncă şi demnitate antică.

Odraslă de familie preoţească din Milaş, a-iormitul în Domnul a intrat şi tl in tlujba altarului. Câtva timp a fost păstorul suflet'sc al lurdet V'chi. A fost chemat însă nu peste mult la liceul bl-jan, unde-şi va cheltui cea mai mare ţartt a vieţii ca profesbr de matematici, ca director şi apoi in calitate de canonic mitropolitan.

-Hirotonit în 1813, se impune atât de mult că, in 1888, capitlul îşi ţine de mândrie să-l poată avea între membrii tăi. Pentru areea însă noul capi tular a rănxin şi pe mai departe la catedră şi tn fruntea liceului mai b ne de doue decenii. De sine înţeles că îndeplinind totodată şi agend'h administrative împreunate cu slujba de canonic.

Bărbat excepţional in atâtea privin\e, cei 66 am de paeoţie şi 51 de canoni-ie il prezintă, în Umem de fapte, ea pe unul dintre cei mai va!o-roşt dncdli-edw.atori ce a avut biserica notstră tn ultima jumătate de veac şi generaţiile ce au teşit de sub mân* tui U vor păstra totdeauna pomtnirea cu sfinţenie. Notele Im caracteristice: eonţtienţiozitatta fard pereche întru împlinirea iatorinţei şi calmul cel mii desăvârşit intre orice împrejurări. Se pomeneşte şi astăzi ta ceva ce a-nevoie se va mai putea arata în istoria vreunei vieţi; se deslipeşte de lângă catafalcul soţiei şi se duce să-şi ţină ort le la liceu, ci dup'aceea să vadă de ale îngropării celei ce, după Dumnezeu,

fost cea mai droga fiinţă pe lume. Dar pentru el datorinţa era dmtorinţă şi primă faţă de orice Vr*otupare particulară. De o exactitate de ca-tornic la cancelarie, la citedră, la biserică, vara-wrna, până cănd trupul istovit n'a mai fost in 'tare »

Pag. 2 U N I R E A

„ D o r i m o B i s e r i c ă " . Trăim clipe istor ice . Neamul românesc întreg este un singur {gând şl o singură vrere. Lăsând la o parte rioate grijile şi toate necazurile, sufletul româ-mesc este concentrat în neînfrânta şi hetulbu-crata hotărîre de a asigura pacea şi mărirea Komânlei.

Cu sinceră părere de rău trebue să însemnăm însă şi acum o notă discordantă: Si~ t)lul nici acum nu este de acord cu unanimita tea simţirii româneşti. Nici acum nu se ştie smulge din micimea de suflet şi de preocupări «ari îl consumă. Când toată suflarea românească , contopită într'o singură voinţă, priveşte Intr'o singură direcţie, .Telegraful Român" nu a r e ceva mai bun de făcut decât să-şl cânte Snainte vechile arii de duşmănie confesională, cari acnma sună mai fals decât oricând. Sub titlul din fruntea acestor rânduri el publică un articol lung, care de bunăseamă nu s'a strecura t din greşală în coloanele lui şi nici nu a fost scris de vreunul din mărunţeii redacţiei. Poartă altă pecete. — Articolul, foarte înfoiat fn pene, are caracterul unui ultlmat adresat conducerii de stat, care trebue să realizeze imediat unirea celor două biserici româneşti. C u m ? Nu prin discuţiuni şi bună învoială, cum propusese Păr. Stanca. Noi „cu Papa nu putem intra în legături", zice „Telegraful". Alta e calea propusă de Sibiu: Statul să constate că „neamul nostru e întreg ortodox"; iar cei cari lotuşi ar mai îndrăzni să spună contrarul şi „să treneze după ei, prlntr'o condamnabilă mascare de realitate, valuri mari de popor", să fie daţi în judecată şi pedepsiţi cu rigorile codu-jul penal, ca nişte înşelători. •— Gata. Aşa se va face, în doi timpi şi trei mişcări, marea ispravă a unirii bisericilor româneşti.

Nimic nou în această reţetă. A cântat-o şi a răscântat-o Sibiul pe toate glasurile. Nouă -este însă pornirea de nestăpânită duşmănie care fierbe în toate rândurile şl frazele articolului. Nouă este împrejurarea, că el se scrie curând după „frăţeştile" îmbrăţişeri dela Alba-lulia. Şi deosebit de trist faptul, că această clocotitoare patimă nu s'a putut domoli nici acum, în aceste zile de mare încordare, când

toate inimile româneşti bat la fel şi toate ener-r giile sunt concentrate Intr'o singură mare vrere : viitorul României!

Articolul .Telegrafului" este an document din cele mai urîte şi mai umilitoare pentru neamul românesc. Chiar de aceea rezistăm şi ispitei fireşti de a-I reproduce în întregime; E prea trişti — Dumnezeu să ierte pe fraţii din strana cealaltă!

P l u s XII ş i R o m â n i a . La solemnitatea încoronării Sfântului Părinte a fost reprezentată, alături de alte 40 de ţări, şi România, printr'odelegaţie condusă de d.Petrescu-Comnen, ambasadorul nostru la Vatican. Această delegaţie a fost primită în audienţă de către Sf. Părinte. După această memorabilă Întrevedere, d. Petrescu-Comnen a făcut ziarului .România* declaraţiuni importante, din care reţinem ceeace urmează:

„Am avut marea onoare de a fi primit azi dimineaţă ia ora 12 împreună cu d. ministru Mocsoni şl personalul ambasadei în audienţă privată de către noul Suveran Pontif.

Prea Sfântul Părinte s'a exprimat în cuvinte deosebit de calde cu privire la M. S R gele Caroi al I M e a şi la poporul românesc. De altminteri, în cursul vieţii mele am avut norocul să fiu coleg Sfântului Părinte când era nunţiu apostolic la Berlin. Mi i târziu între anii 1930—932, am întâlnit pe Sfântul Părinte la R ma în calitate de subsecretar de stat al Vaticanului în vremea când eu reprezentam România ca ministru plenipotenţiar. Astfel, astăzi sunt cu atât mai fericit cu cât reprezint pe Suveranul meu şi poporul românesc pe lângă Sfântul Părinte, de care mă leagă atâtea amintiri şi pentru care am o admiraţie şi un respect deosebit.

Noul Papă e, într'adevăr, nu numai un om de inaltâ cucernicie, dar posedă o inteligenţă şi o cultură deosebită. Nu odată l-am auzit vorbind în dfscursori de o înaltă con-cepţtune filosofică şi literară în limbile latină franceză, germană, engleză şi italiană, într'o' formă impecabilă, şi aceasta fără a se servi

măcar de o notă scrisă. Acelaş lucru ÎQ I bile spaniolă şi portugheză. Xy\

Alegerea noului Papă poate să fie 8 o tită ca un act fără precedent, căci pJ* prima dată în istoria papalităţii s'au | n t r ^ într'un conclav toţi cardinalii în viaţă 1 lumea întreagă. Alegerea s'a făcut într'o slnJ zi şl după cum se afirmă, cu unanimitat voturilor. 1

Alegerea Suveranului Pontif a fost mită pretutindeni cu satlsfacţiune şi toţi a ; , cari îl cunosc sunt încredinţaţi că biserici catolică are în fruntea ei un mare Papă*.

Pentru năpăstuiţii Spaniei Desrobirea Spaniei de sub jugul comj

nismului raoscov este aproape terminată Spui, glorioasă de altădată în fapte şi amintiri m, reţe rrînviază.

Altarele şi căminurile dărâmate, rnind, satelor şi a oraşelor fac însă să întârzie aceaili reînviere glorioasă. De împiedecat insă ni( vor împiedeca. Poporul spaniol precum m, cruţat sânge pentru atingerea idealului cr«n şi naţional, va şti să lupte singur pentru »yV ridica altare şi căminari. Dar de ce să răols' singur? Pe şesurile şi văgăunile munţilor dii Spania oare nu s'a decis soarta civilizaţiei o» ştine din Europa întreagă?... De ce să DU fa solidari cu Spania creştină? De ce sâ nu ajutii noi ţările catolice şi creştine, când comuniunii, francmasoneria şi iudaismul s'au arătat atât dt solidare in a distruge in Spania tot ce amintti caracterul creştin catolic al acestui brav popi:

Trei Cardinali ai Franţei catolice: fer la Baudrillart şi Gerlier s'au pus în fruntea mi) carii de ajutorare a Spaniei catolice, istovite li lupta titanică în contra hoardelor comunistedii lumea întreaga.

Noi Românii încă nu trebue să rămtoti afară din această mişcare creştinească... Ari de dorit să se facă colecte de bani şi p»DI(

turi, lână.. . ca să ne arătăm solidaritatea noi stră creştinească, ca pe vremea S. Pavel I gestul acesta nobil să fie mulţumită noasffl

• • Foiţa „Unirii" O o « a i t S i i l i i i t i s i i f i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i l i t a i i i i i i i i i M i i i i i i s M S i i i i i a i i i M i i t s i i i i i i i i i i i i t i i u i i i i n i r i i i i i t

j u r i s d i c ţ i a P a p i i î n I l i r i c — Notiţe istorice —

de P r . D r . l o a n S t a n c i u Preotul Profesor Dr. loan Stanciu-ne-

zinltul, în „Legea noastră strămoşească" (Sibiu 1938), la pag. 14, scrie: „Noi ortodocşii afirmăm că niciodată nu am fost sub jurisdicţia Romei", iar la pag. 39 îi dă înainte: „Noi susţinem că mitropolitul din .Tesalonic a fost independent".

In contra acestei afirmări şi susţineri, îndrăzneţe până la inconştienţă, să cercetăm istoria.

Imperiul roman era împărţit în prefecturi, prefecturile în dieceze, diecezele în provincii. Prefectura Illricului, populată de colonii romane şi de aceea gravitând spre Roma, se ţinea de patriarhul Romei, aşa că arhiepiscopii din capitalele celor trei dieceze ale Ibricului (dieceza Illricului cu capitala in Sirmlu, dieceza Daciei cu capitala în Sardica şi dtecez» Macedoniei de care ţinea şi Grecia cu capitala In Tesalonic) erau vicarii Papii. In 379 împăratul Gr aţi an a cedat împăratului Vaientlman U dieceza Daciei şi dieceza Macedoniei, cari a n format Iliricul răsăritean. Papa însă şi-a «nenţlnut mai departe jurisdicţia asupra acestor două dieceze, numind vicar papal In Iliricul

răsăritean pe arhiepiscopul de Tesalonica. Ne mărgnim deci a dovedi dela această dată jurisdicţia Papii îa Iliric.

— In 380, Papa Damas, (366-384) , în epistolele 8 şl 9 cătră Ascholin, arhiepiscopul Tesalonicului, (380—383), îl constitue vicar papal în Iliric, depune pe Maxim Cinicul,episcopul intrus al Constantinopolei şi pe Ascolin îl sfă-tueşte ca în viitorul sinod din Constantinopol să aleagă urmaş demn de sf. Gregoriu T e o logul.

— In 381, la concllîul din Constantinopol, Ascholin, arh episcop în Tesalonic, a semnat primul intre episcopii occidentali.

— In 385, Papa Siriciu, (384—399), în epistola 9 cătră Antsiu, arhiepiscop în Tesalonic, (384—410), îl constitue vicar paoal în Iliric.

— In 399, Papa Anastasia, (399 -401) , în epistola către Anistu, arhiepiscop in Tesalonica, (384 410), îi reaminteşte cum predecesorii săi: Damas, Siriciu şi An*stasiu au constituit vicar papal în Iliric pe arhiepiscopul de T e -salonc, ceeace însuşi face la fel.

— In 1-12, Papa lnocenţtu I, '(401—417), în epistola 13 din 17 Iunie către Rufas, arhiepiscop în Tesalonic, (410—432), îl constitue vicar papal în Iliric. (Vezi şi epistola 17 din 13 Dec. 414 şi epistola 18).

In 421, patriarhul Atic al Constantinopolei, (407—426), a rugat pe împăratul Teodoaiu II, (408—450), ca prin un decret să I supună Iliricul răsăritean. împăratul 1-a ascultat. Dar Papa Bonifaciu I, (418—422), a rugat pe împă

ratul Honoriu, (395 - 4 2 3 ) , să scrie neport ca să-şi retragă decretul prin care se asurpi jurisdicţia Papii în Iliric. Honoriu a scris ni-potului său, împăratul Constantinopolei Tei doslu II, care şl-a retras decretul dat în fa»11' rul lui Atic, patriarh al Constantinopolei. |

— Iu 422, Papa Bonifaciu I, (418-421 în epistola 13 din 11 Martie către Rufas arW episcop în Tesalonic, (410 —432), îl constlt»1

vicar papal în iliric şi dispune să nu se hirotoniri în Iliric fără ştirea vicarului pap»1' (Vezi şi ep 14 şi 15)

— In 422, Papa Celestin I, (422-432),'» epistola 3 din Sept. către episcopii Ilfricol̂ 1

Ie porunceşte să se supună vicarului său fus, arhiepiscop în Tesalonic.

— In 432,-Papa Stxt III, (432-440),!' epistola 10 din 13 Sept. către Perigenes epN' copul Corlnthului, ÎI scrie să se supună episcopului de Tesalonic, Anastasia, vîcar PJ' pal în Iliric, aşa cum fac şi ceilalţi episcoP1

din Iliric. — Putem aminti aci că Perige"e' a primit în 422 confirmarea alegerii lai de eP1' scop dela Papa Bonifaciu I.

— In 444, Papa Leon I, (440-461). epistola 5 către episcopii din Iliric, iar epl»t0" 6 din 12 Ianuarie către arhiepiscopul Te»»" nicului, Anastasia.

— In 446 Papa Leon I, (440—462), »c' epistola 13 către episcopii Illricului, iar epi»10

14 către arhiepiscopul Tesalonicului, Anast»«ţ în care îi ceartă pentru atitudinea avută M de episcopal Epiralal Attlcus, care era boln»f'

N f . J l U N I R E A

j d c proni i divină, care a făcut să fie în-hiaă cale» comunismului In Apus... Dăm mai

• 0 s scrisoarea apel a Marchizei de Prat Y %*tso d c , a L e 6 a t i ! l Spaniei Naţionaliste din Bucureşti:

Am plăcerea a vă aduce la cunoştinţă c j s'a constituit in Bucureşti un Comitet compus din Doamne din cea mai înaltă societate şt pe care am onoarea a-1 prezida, cu scopul de a strânge fonduri şi obiecte spre a alina suferinţele:

Acelora cari părăsind liniştea vieţii de toate zilele, au luat armele în mână pentru a-pirarea Patriei şi a Credinţei lor. Acelora cari a U redeschis chivotul sfânt al tradiţiei şi au

«brăzdat cu baioneta ogorul, pentru a semăna doctrina sănătoasă. Acelor soldaţi, cari în tranşee îşi aşteaptă moartea cu cuvântul Dumnezeu pe buze. Acelora cari oficiază Sfânta Liturghie

jji a acelor cari o ascultă pe parapet în faţa morţii. Acelora cari îndură mucenicia In carcere ţ i închisoarea în fundul vaselor. Acelora cari au spălat cu sângele lor tânăr pământul sfânt al Patriei. Acelora cari rămân şi acelor cari s'au dus.» Pentru ei toţi, geniul lui Franco, conducătorul suprem al Spaniei naţionaliste, a creat opera Fronturilor şi spitalelor".

Cei cari doresc a contribui la această o-îperă, pentru a alina suferinţele, „sunt rugaţi a trimite obolul lor, în bani sau în natură: obiecte

-de lină (pulovere, jerseuri, ciorapi şi pijamale pentru spitale, precum şi fire de lână, e t c ) ; ţigări şi tutun, ştofe, haine, lingerie, ciorapi, 'batiste, pantofi de piele şi de casă, conserve •de orice fel, la adresa Marchiza de Prat Y Soutzo, Legaţia Spaniei Naţionaliste, str. Orlando Mt. 6 din Bucureşti".

Colecta în natură, pânzeturi, lână, care se poate face cu mare succes la ţară, este a se trimite direct Legaţiei Spaniei Naţionaliste Ia adresa -mai sus arătată, iar colecta în bani sigur se va putea chitanţa în coloanele acestei foi, unde se vor strânge daniile în b»ni pentru Spania Catolică.

F a l i c i a n M. S o r a n

N u m i r i i m p o r t a n t e l a V a t i c a n . îndată după alegerea noului Vicar al Iul Hristos. viaţa Vaticanului a intrat în normal. Toate

oficiile şl dlcasterille Curiei Romane şl-au reluat, cu nouă însufleţire, munca zilnică ce se desfăşoară acolo de veacuri, după forme şi tradiţii venerabile. Vechile curţi încă. nu şl-au pierdut încă haina de sărbătoare. încoronarea din 15 Martie, cu strălucirea ei extraordinară, mai stăpâneşte şi acum, cu ultimele acorduri, în Inimi şi în programul zilei. Audienţele extraordinare, la Sf. Părinte, se ţin lanţ. Rând pe rând Capul creştinătăţii stă de vorbă cu Cardinalii sosiţi la Roma din diferitele părţi ale lumii. Primeşte cu fast delegaţiile celor 40 ţări prezente la solemnitatea încoronării.

Intre timp cârma Bisericii se pune la punct. Se fac numiri importante la posturile de comandă. Card. Luigi Magiione a primit sarcina Secretariatului de Stat, ca urmaş al Card. Pacelli, azi Plus XH. încredinţare de excepţlo-ţională greutate şl importanţă mai ales în văl măşagul de azi. Dar fostul profesor la „Academia nobililor", mai apoi nunţiu la Berna şi Paris, apoi în 1935 cardinal, colaborator al Sf. Părinte şl din Iulie 1938 conducător al Congr. Conciliului, este cu adevărat omul potrivit la locul potrivit. Apreciat şl iubit în lumea diplomaţilor, E. Sa este cunoscut ca o inteligenţă rară, bunătate şi dinsttncţie excepţională. In declaraţiile făcute ziarului „România", d. ambasador Petrescu Comnen, spune despre el: „Am avut onoarea să cunosc deaproape a-ceastă înaltă personalitate a Bisericii catolice, pe când era Nunţiu Apostolic la Berna, tocmai în timpul mişunei mele J n Elveţia! Em. Sa e un om de vastă cultură şi cu mare experienţă diplomatică. Sunt convins, că cu excepţionalele-! calităţi, va contribui în largă măsură la acţiunea de pacificare a popoarelor, care constitue unul din principalele obiective pe care vrea să-l realizeze Plus XII".

Arhipăstor al basilicei San Pietro a fost numit Card Fredertco Tedescftni; iar S. Congregaţie a Conciliului o va conduce Card. Franctsc Marmaggi, întâiul nunţiu papal la Bucureşti. In fruntea Congregaţiei Semlnariilor şi Universităţilor a ajuns Card. G useppe Piz zardo, sufletul „Acţiunii Catolice". Preşedinte al „Comisiunii pentru interpretarea autentică a

Codului de drept canonic" a fost numit Card. Massimo Massimi. — Maestra de Cameră a S. Sale a fost desemnat Mons. Alberto Arborio Mella di Sant'Elia; iar camerari secreţi „partl-cipantes" Mons. Frederic Cailor! di Vignale, Carlo Confaonleri, Diego Venini, Carlo E. T o -raldo şi Mario Nosalli Rocca di Cornellano.

Stiri mărunte P e r s o n a l e . Preaveneratul Ordinariat a r -

hiepiscopesc a făcut mai nou următoarele numiri şi schimbări în sânul clerului eparhial; A numit pe păr. han Sârb» din Rachiş, păr. ha* Idlnariu din Baraolt la Aiton, păr. Vasiie Pitea dm Bolintineni la Gibud, pâr. Beniamin Maior din Menşori la Maioreşti, păr. Aron Milea nou-hirotonit la Arpaşu de sus.

O a s p e d i s t i n s . Murţi seara a sosit ia Capitală Mons. Beaussart, episcopul auxiliar al Parisului. La gară i-s'a făcut o primire frumoasă In fruntoa impunătorului grup de n o -biiitaţi cari au ţinut să-l întimpine la coborîrea din tren se afla I. P. S. Sa mitropolitul Al. Cisar înconjurat de clerul catolic bucureştean. Biserica noastră a fost prezentă prin Păr. canonic Dr. V. Aftenie. Tnaltul oaspe a fost condus apoi la palatul Nunţiaturii unde este găzduit tot timpul. In cursul zilelor trecute, Mons. Beaussart a avut întrevederi importante şi a făcut vizite numeroase. Remarcăm deosebit că a făcut o vizită de curtoasie şi ia Patriarhia ortodoxă română. — Urăm distinsului Prelat francez bun sosit pe pământul României!

R e c u l e g e r i s u f l e t e ş t i . Zilele de 18—19 Martie c , pentru credincioşii noştri din Aâuff au fost zile de mari mângâieri sufleteşti în mijlocul unor grele încercări. La cuvântările rostite de păr. Dumitru Neda dela Blaj au alergat, dealtfel, şi mulţi buni creştini din Păucioara şi Gâneşti. S'a spovedit şi cuminecat relativ foarte multă lume. La ascultarea mărturisirilor au dat ajutor şi fraţii întru Domnul: păr. Frâncu din Sub pădure, păr. Moidovan din Găneşti şi păr. Victor Bilţat, preotul local.

na nesupus. In această epistolă e admirabilă •expunerea Ierarhiei de jurisdicţie în biserică: episcopii sub arhiepiscopi; arhiepiscopii sub

'Urmaşul sf. Petru, întocmai ca apostolii faţă de sf. Petru.

— In 451, după conclliul din Caldedon, patriarhul Constantinopolei, Anatollu, a com-Pus can. 28 (aeaprobat de Papa, nici de cei 3 'Patriarhi apostolici răsăriteni) în care s'a decretat jurisdicţia patriarhului de Constantinopol asupra; Pontului, Asiei şi Traciei, cari depindeau astfel: Portul d e Cesarea Capadociei, Asia de Efez, Tracia de Eraclea. In Tracia «rau următoarele episcopii: Philopopulis, Dlo-cletianopolis, Nlcopolis, Diospolis şi Eraclea, sub care era B zanful. împăraţii Teoduslu II şi î-eon Filosoful au confirmat can. 28 şi astfel Patriarhia Constantinopolei a rupt Tracia din Iliric.

Arhiepiscopii Tesalonlculai: Andrea (492— ' 315) şi Doroteu, (573-517) căzuţi în schisma «caclană, n'au fost confirmaţi de Papii Felicell

1483 -492) şi Hormisda (514-523) de vicari Papali. De aceea cei mai mulţi episcop! din Wric nu l-au recunoscut ş! în 515 un număr **e 40 episcop! din Iliric au ţinut an sinod şl •« t r imis scrisoare sinodală, prin o legaţlune,

4

£ a g . 4 U N I R E A

Slujbă m i ş c ă t o a r e . Vreme de doi ani «i mai biné ordinul dominicanilor spanioli a s-teptat ea publicarea datelor definitive privitor • - morţii lor sub regimul comunist din Spania. A um Insă se ştie cu exactitate numărul căină r i l o r dominicani ucişi de bolşevicii spanioli: l ñ 5 (una sută cincizeci şi cinci). Pentru toţi a-

• .ti mucenici ai lui Hristos, generalul ordinu-su , P. Martin, I. Gület, a slujit, în 16 Febr. c , "»n oiserica S. Sabina din Roma (bíserica-leagín a ordinului dominican tocă din 1220) o slântă * < irghie solemnă la caré, pe lângă o mulţime o călugări Şi călugăriţe dominicane, au partí-«> .>.t o seamă de notabilităţi diplomatice spân i >ié Şi de alte neamuri. (Printre cei de faţă

• V *» remarcat şi mai mulţi membri ăi familiei r títíe spaniole). Slujba aceasta, ascultată în

« - i mai adâncă reculegere, a făcut o impresie r, Nicolae Popa, asistent universitar la Bu- I

• i . u - jti şi preşedintele general al »Astru*-lui. O a analizat cu ascuţită logică problema o» * este ori nu Agru-Acţiune catolică. Tema •«i ->•)'„; •< i timpul unirii Bizanţului, 1274—1282 şi Î43& -1453, iar cei din Ardeal, partea cea mare

i 70) au revenit sub ascultarea scaunului ver-•înrw'.