Post on 20-Dec-2015
description
transcript
Lector dr. Simona Ioana Ştefan
Universitatea Babeş-BolyaiUniversitatea Babeş-BolyaiFacultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale EducaţieiFacultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Departamentul de Psihologie Clinică şi PsihoterapieDepartamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie
Reacţii personale ale terapeutului faţă de pacient
Reacţii personale ale terapeutului faţă de transferul pacientului
Reacţiile inconştiente ale terapeutului faţă de transferul pacientului (psihanaliza)
În abordarea cognitiv-comportamentală (CBT):
- evitarea termenului de contratransfer
- scheme cognitive (despre sine, situaţii, alte persoane) derivate din istoria personală a terapeutului, credinţe iraţionale şi gânduri automate (Ellis, 2001)
- fenomen de suprageneralizare a învăţării
- scheme cognitive, care, odată activate, duc la contratransfer: standarde de neatins, abandon, superioritate, nevoia de aprobare (Leahy, 2003)
→văzut ca sursă de informaţie, chiar dacă mai puţin centrală decât în abordările dinamice
De ce apare?I.Factorii care ţin de pacient Comportamentul pacientului (ex. ostilitate,
comportament sexual provocator sau dependent) nu generează în sine reacţii contratransferenţiale (Yulis & Kiesler, 1968) dar
Apar patternuri de reacţii contratransferenţiale în cazul anumitor tulburări de personalitate (Betan et al., 2005) – apare mai des transfer şi, în consecinţă, contratransfer
Contratransferul este declanşat mai ales atunci când pacientul îi aminteşte terapeutului de cineva semnificativ (membru al familiei, fost client, el însuşi)
II. Conţinutul materialului terapeutic Conţinut relaţionat cu conflictele nerezolvate ale terapeutului – reacţii defensive (Heyes et al., 1998)
III. Procesul terapiei – comportament dependent, neprezentarea la şedinţe, progresul terapiei
Cum se manifestă? Emoţional: anxietate (Hayes & Gelso, 1991), dar şi alte
emoţii – furie, tristeţe, afecţiune Cognitiv – distorsiuni în ceea ce priveşte:- perceperea frecvenţei cu care apar anumite
conţinuturi - evaluarea personalităţii clientului (mai similar dacă
afectivitatea este pozitivă, mai disimilar dacă este negativă), McClure & Hodge, 1987
- procesul decizional - ce tehnici sunt folosite (ex. expunere?)
Comportamental- evitare, retragere, sub şi supraimplicare
Efectele asupra rezultatelor terapiei
- Pe termen scurt şi mediu – afectează relaţia terapeutică – atât stabilirea scopurilor comune cât şi legătura interumană (Ligiero & Gelso, 2002) dar direcţia cauzalităţii nu este clar stabilită
- Pe termen lung - reacţiile contratransferenţiale auto-raportate corelează
negativ cu progresul terapiei (Rossberg et al., 2008)- rezultate mai bune în terapie la terapeuţii cu abilităţi
de management al contratransferului (Gelso et al., 2002)
Contratransferul:
- apare la intersecţia dintre setul mintal al terapeutului şi factori care ţin de pacient, conţinutul informaţiilor şi procesul terapiei
- cuprinde manifestări emoţionale, cognitive şi comportamentale
- magnitudinea şi natura consecinţelor contratransferului nu sunt bine cunoscute
I. Identificarea reacţiilor de contratransfer din timpul terapiei, de către terapeut sau supervizor
- Identificarea unor reacţii atipice şi auto-analiza acestora: aşteptarea cu interes/dezinteres a şedinţelor, sentimente puternice (pozitive sau negative faţă de pacient), extinderea sau scurtarea şedinţelor, aşteptarea sau amânarea încheierii terapiei
I. Reducerea probabilităţii de apariţie a contratransferului - rezolvarea propriilor vulnerabilităţi şi probleme emoţionale
- Terapeuţii mai echilibraţi (self-integrated) manifestă mai puţine reacţii de contratransfer (Gelso et al., 1995) şi au rezultate mai bune în terapie (Gelso et al., 2002)
II. Minimizarea consecinţelor negative ale contratransferului:
1. Restructurarea propriilor credinţe disfuncţionale şi iraţionale ce apar în timpul terapiei
2. Auto-dezvăluirile prudente pot ajuta la consolidarea relaţiei terapeutice, dar datele sunt insuficiente în acest sens (Hayes & Gelso, 2001)
3. Utilizarea contratransferului ca sursă de informaţie – interpretarea propriilor reacţii faţă de comportamentul pacientului (Young, 2003)
4. Utilizarea creativă – contratransferul ca mostră “behavioral sample” pentru cum îi poate afecta comportamentul pacientului pe alţii (Beck, 1996)