Lector dr. Simona Ioana Ştefan

Universitatea Babeş-BolyaiUniversitatea Babeş-BolyaiFacultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale EducaţieiFacultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Departamentul de Psihologie Clinică şi PsihoterapieDepartamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie

Reacţii personale ale terapeutului faţă de pacient

Reacţii personale ale terapeutului faţă de transferul pacientului

Reacţiile inconştiente ale terapeutului faţă de transferul pacientului (psihanaliza)

În abordarea cognitiv-comportamentală (CBT):

- evitarea termenului de contratransfer

- scheme cognitive (despre sine, situaţii, alte persoane) derivate din istoria personală a terapeutului, credinţe iraţionale şi gânduri automate (Ellis, 2001)

- fenomen de suprageneralizare a învăţării

- scheme cognitive, care, odată activate, duc la contratransfer: standarde de neatins, abandon, superioritate, nevoia de aprobare (Leahy, 2003)

→văzut ca sursă de informaţie, chiar dacă mai puţin centrală decât în abordările dinamice

→ este necesară identificarea şi gestionarea eficientă a contratransferului

De ce apare?I.Factorii care ţin de pacient Comportamentul pacientului (ex. ostilitate,

comportament sexual provocator sau dependent) nu generează în sine reacţii contratransferenţiale (Yulis & Kiesler, 1968) dar

Apar patternuri de reacţii contratransferenţiale în cazul anumitor tulburări de personalitate (Betan et al., 2005) – apare mai des transfer şi, în consecinţă, contratransfer

Contratransferul este declanşat mai ales atunci când pacientul îi aminteşte terapeutului de cineva semnificativ (membru al familiei, fost client, el însuşi)

II. Conţinutul materialului terapeutic Conţinut relaţionat cu conflictele nerezolvate ale terapeutului – reacţii defensive (Heyes et al., 1998)

III. Procesul terapiei – comportament dependent, neprezentarea la şedinţe, progresul terapiei

Cum se manifestă? Emoţional: anxietate (Hayes & Gelso, 1991), dar şi alte

emoţii – furie, tristeţe, afecţiune Cognitiv – distorsiuni în ceea ce priveşte:- perceperea frecvenţei cu care apar anumite

conţinuturi - evaluarea personalităţii clientului (mai similar dacă

afectivitatea este pozitivă, mai disimilar dacă este negativă), McClure & Hodge, 1987

- procesul decizional - ce tehnici sunt folosite (ex. expunere?)

Comportamental- evitare, retragere, sub şi supraimplicare

Efectele asupra rezultatelor terapiei

- Pe termen scurt şi mediu – afectează relaţia terapeutică – atât stabilirea scopurilor comune cât şi legătura interumană (Ligiero & Gelso, 2002) dar direcţia cauzalităţii nu este clar stabilită

- Pe termen lung - reacţiile contratransferenţiale auto-raportate corelează

negativ cu progresul terapiei (Rossberg et al., 2008)- rezultate mai bune în terapie la terapeuţii cu abilităţi

de management al contratransferului (Gelso et al., 2002)

Contratransferul:

- apare la intersecţia dintre setul mintal al terapeutului şi factori care ţin de pacient, conţinutul informaţiilor şi procesul terapiei

- cuprinde manifestări emoţionale, cognitive şi comportamentale

- magnitudinea şi natura consecinţelor contratransferului nu sunt bine cunoscute

I. Identificarea reacţiilor de contratransfer din timpul terapiei, de către terapeut sau supervizor

- Identificarea unor reacţii atipice şi auto-analiza acestora: aşteptarea cu interes/dezinteres a şedinţelor, sentimente puternice (pozitive sau negative faţă de pacient), extinderea sau scurtarea şedinţelor, aşteptarea sau amânarea încheierii terapiei

I. Reducerea probabilităţii de apariţie a contratransferului - rezolvarea propriilor vulnerabilităţi şi probleme emoţionale

- Terapeuţii mai echilibraţi (self-integrated) manifestă mai puţine reacţii de contratransfer (Gelso et al., 1995) şi au rezultate mai bune în terapie (Gelso et al., 2002)

II. Minimizarea consecinţelor negative ale contratransferului:

1. Restructurarea propriilor credinţe disfuncţionale şi iraţionale ce apar în timpul terapiei

2. Auto-dezvăluirile prudente pot ajuta la consolidarea relaţiei terapeutice, dar datele sunt insuficiente în acest sens (Hayes & Gelso, 2001)

3. Utilizarea contratransferului ca sursă de informaţie – interpretarea propriilor reacţii faţă de comportamentul pacientului (Young, 2003)

4. Utilizarea creativă – contratransferul ca mostră “behavioral sample” pentru cum îi poate afecta comportamentul pacientului pe alţii (Beck, 1996)

- Este un proces continuu, realizat atât individual cât şi în supervizare

- Supervizarea are un rol esenţial în identificarea şi managementul contratransferului

- Reacţiile contratransferenţiale pot fi conştientizate şi utilizate creativ