Auxiliar didactic realizat de :

Prof. drd. Valentina Stupineanu

Modalitate de explora universul….

Zborul…mod prin care unele vieţuitoare îşi caută hrana, se împerechează sau scapă de

prădători !

Probabil, primele animale care s-au înălţat în aer au fost insectele… există, însă şi peşti, broaşte şi reptile care pot plana.

Cert este faptul că adevăraţii aşi ai zborului sunt păsările şi liliecii !

Deşi are aripi prea mici pentru a-i menţine corpul în zbor, iscusitul

bondar reuşeşte să atingă

performanţa de As al zborului , astfel :

Aripile flexibile se îndoaie şi se răsucesc producând înălţarea prin bătăile aripilor spre faţă şi

spate.

Profilul neregulat al aripilor este un avantaj !

Cele patru aripi sunt comandate de muşchii toracali.

Bondarul dărăcitorBondarul dărăcitor

(Magabombus pascuorum ) zboară în

căutarea nectarului şi a polenului pentru a-şi hrăni

colonia de progenituri.

Folosindu-şi configuraţia cu patru aripi, libelula poate zbura în toate direcţiile fără a-şi răsuci corpul şi…poate sta nemişcată în aer.

Libelula se menţine în zbor, generând trombe şi vârtejuri!Vârtejurile sunt cele care menţin insecta în zbor.

Fiecare dintre aripi se mişcă trasând în aer forma cifrei

Micul pinguin nordic trăieşte în Arctica şi nordul Atlanticului.

În aer, zborul său zbârnâitor este

caracterizat prin bătăi rapide de aripi.

Se deplasează la fel de rapid şi sub apă,

urmărindu-şi prada ( creveţi mici) pentru a le-o aduce puişorilor, în punga de la baza

gâtului.

O mare parte din viaţă, lăstunul european şi-o petrece în aer.Mănâncă, bea, doarme, îşi curăţă penele şi se împerechează în zbor.Curios este faptul că puii abia ieşiţi din cuib se pot menţine în

zbor circa trei ani.

Tinerele păsări, însoţite de părinţi migrează spre sud, din Europa spre Africa, în stoluri dezordonate.Aici îşi petrec iarna, zburând

încontinuu.Poposesc doar pentru alegerea unui loc pentru cuibărit, după care se-avântă în alt zbor lung.

Aripile condorului din Anzi au o lungime de 3,2 m şi o lăţime de circa 75 cm.

Condorul zboară printre crestele muntoase, folosind curenţii de aer şi pe cei termali pentru a se înălţa zeci de kilometri fără a da din aripi.

Localizează din aer animalele moarte sau muribunde, hrânindu-se cu acestea.

Fluturii migratori, călătoresc pe tot globul,

rivalizând cu păsările.

Înainte de a ,,decola’’ fluturii trebuie să-şi ridice temperatura

corpului la 30 grade Celsius.

Pentru a se încălzi, stau la soare cu aripile

întinse, astfel încât solzii închişi ( situaţi pe partea

inferioară ) la culoare absorb căldura mai bine

decât cei deschişi.

Lebedele şi gâştele sălbatice folosesc în mod obişnuit curenţii din stratosferă pentru a zbura pe distanţe mari.

Lebedele zboară în stoluri ce ajung la 30 de indivizi.

Păsările colibri pot zbura înainte, înapoi, lateral, în sens ascendent

sau descendent …chiar şi răsturnate pot să vâneze insectele.

Spre deosebire de alte păsări, pasărea colibri atinge viteza

maximă în momentul când îşi părăseşte poziţia de odihnă.

Păsările colobri pot ataca insectele exact ca şoimii, în mare viteză, şi pot plana deasupra florilor ca să extragă nectarul.

Acrobaţiile acestei păsări sunt posibile pentru că articulaţia umărului păsării, unde sunt ataşate aripile, se poate mişca în

toate direcţiile.

Sitarul lapon (Limosa laponica) a fost recent încoronat drept campion al lumii animale în ceea ce priveşte

proba de rezistenţă. Recordul ?

Peste 10 000 kilometri străbătuţi în zbor continuu fără nici un fel de pauză.

Liliecii mici insectivori pot fi zburători de mare precizie.

Acest aspect îi avantajează ca să poată repera şi prinde în aer

insectele rapide şi foarte mobile.

Liliacul poate cădea în picaj când vânează:

Îşi ajustează unghiul aripilor şi se rostogoleşte pe o parte

pentru a pierde rapid altitudine, virând în jos.

Pentru un viraj mai strâns, alunecă într-o parte sau bate

dintr-o aripă mai repede decât din cealaltă.