5.PDF

transcript

IV. Inventarul fonetic

IV. INVENTARUL FONETIC

Asem�n�rile care se constat� între dou� limbi pot fi întâmpl�toare (rezultat al

coinciden�ei) sau pot fi urmarea direct� a istoriei limbilor respective. Din prima

categorie fac parte, de pild�1, lat. deus, gr. �� i aztecul teotl, toate însemnând

„zeu”; sau între eng. whole �i gr. ��. Aceste asem�n�ri �in atât de forma cât �i de

sensul cuvintelor. Din a doua categorie fac parte împrumuturile, care pot afecta

orice nivel al limbii: vocabularul, în primul rând, dar �i turnuri sintactice, elemente

de morfologie, tr�s�turi de articulare sau chiar foneme. Cel�lalt tip de asem�n�ri

cu semnifica�ie istoric� este reprezentat de un tipar de coresponden�e, care nu

poate fi explicat nici prin simple coinciden�e �i nici prin împrumuturi. Pe

asem�n�rile de acest tip se întemeiaz� no�iunea de înrudire lingvistic�. Membrii

unei familii de limbi prezint� grade foarte diferite de asem�nare. O serie de

asem�n�ri poate sta la baza grup�rii unui anumit num�r de membrii ai unei familii

de limbi într-o ramur�: o ramur� se presupune c� deriv� dintr-o proto-limb�

intermediar�, care a evoluat independent de indo-european� pân� în momentul în

care s-a diversificat la rândul s�u în limbi individuale. Elementul care define�te

îns� ramura lingvistic� nu este atât asem�narea (care poate fi rezultatul conserv�rii

în comun a tr�s�turilor din stadiul lingvistic precendent), cât inova�iile comune:

numai acestea pot conduce la presupunerea existen�ei la un moment dat a unei

proto-limbi intermediare.

1 Sihler §1.

IV. Inventarul fonetic

Între latin� �i greac� nu exist� un grad de rudenie particular sau, altfel spus, ele nu

au format cândva o ramur�, o unitate lingvistic� intermediar� între proto-indo-

european� �i limbile individuale. Coresponden�ele stabilite între latin� �i greac�

sunt exprimarea concis� a coresponden�elor indo-europene. Seriile de exemple

alese pentru ilustrarea inventarului de foneme sunt, pe cât posibil, dintre cele mai

limpezi, lipsite de dificult��i de echivalen�� între limbile indo-europene; sursele

folosite sunt gramaticile �i tratatele indicate în bibliografie, cu prec�dere:

Leumann, Mayrhofer, Meiser, Schwyzer, Sihler, Szemerényi, Wald.

IV. Inventarul fonetic: Oclusivele

Consoanele

Consoanele inventarului fonetic indo-european se împart în trei clase

naturale, dup� tipul de articulare: oclusive, fricative, sonante.

Tabelul consoanelor PIE

Locul de articulare labiale dentale velare labiovelare

Modul de articulare

OCLUSIVE surde p t k kw

sonore b d g gw

aspirate1 bh dh gh gwh

FRICATIVE siflanta s

SONANTE semivocale w y

nazale m n

lichide l, r

LARINGALE: [H1, H2, H3]

1 Pentru notarea conven�ional� a aspiratelor, vide infra p. 5.

Se pot face câteva observa�ii generale în leg�tur� cu consoanele

indo-europene:

� Cele trei clase (oclusive, fricative, sonante) sunt inegal

reprezentate numeric, de vreme ce se poate reconstitui o singur�

fricativ� (siflanta s).

� Oclusivele alc�tuiesc sistemul cel mai complex, bine echilibrat,

f�r� ca acest echilibru s� se reflecte îns� în frecven�a ocuren�elor

(labiala sonor� b, de pild�, aproape c� nu poate fi sus�inut� prin

reconstituiri care s� acopere conving�tor domeniul indo-european).

� Din punctul de vedere al modului în care sunt articulate,

oclusivele se reconstituie cu certitudine în serie surd� �i în serie

sonor�. Seria aspirat� ridic� mai multe semne de întrebare, care pot

fi reduse la una major�: cât de plauzibil este un sistem de opozi�ii în

trei termeni? Atestarea aspiratelor în limbile indo-europene

individuale poate sus�ine interpret�ri diferite, de vreme ce exist�

patru situa�ii distincte: limbi care con�in în inventarul fonetic dou�

serii de aspirate (surde aspirate �i sonore aspirate), limbi care au o

singur� serie (fie cea surd� aspirat�, fie cea sonor� aspirat�) �i limbi

care nu p�streaz� aspiratele ca atare, ci le-au transformat în alte

oclusive sau fricative. Pornind de la aceast� baz� istoric�, se poate

reconstitui pentru faza proto-indo-european� un inventar fonetic în

care seria aspirat� (în m�sura în care îi accept�m existen�a originar�)

este simpl� sau dubl�. Existen�a seriei duble, chiar dac� se

încadreaz� în opozi�iile binare din sistemul oclusivelor, este slab

sus�inut� de atestarea într-un singur spa�iu lingvistic (cel indian).

Seria simpl� de aspirate, la rândul s�u, atestat� în variant� surd� sau

în variant� sonor�, este plauzibil reconstituit� cu sonoritate

indiferent�: [p/b]h, [t/d]h etc. Notarea din tabelul de mai sus

reprezint� o simplificare grafic�, care se supune interpret�rii

tradi�ionale a aspiratelor ca sonore.

Indiferent de tipul de sonoritate �i în pofida sugestiilor pe care le

poate face notarea grafic� (mai ales în transliter�rile latine ale

cuvintelor grece�ti), aspiratele proto-indo-europene sunt

monofonematice, suflul neavând o realitate distinct�.

� Seriile de oclusive labiale (articulate bilabial) �i dentale sunt

uniform atestate în limbile individuale. Velarele ofer� îns� un tablou

care a p�rut s� impun� la un moment dat împ�r�irea domeniului

indo-european în dou� zone fonetice: o zon� oriental�, în care exist�

velare propriu-zise �i velare palatale (care evolueaz� siflante), �i o

zon� occidental�, a velarelor propriu-zise �i a labiovelarelor.

Distribu�ia echilibrat� a seriilor de velare �i simplitatea geografic� au

f�cut ca isoglosa centum/sat�m (s- provenit din velar� palatal�) s�

func�ioneze mult timp ca un criteriu important de clasificare a

limbilor indo-europene. Descoperirile lingvistice de la începutul

secolului al XX-lea au condus îns� la o reinterpretare a datelor

oferite de seriile de velare: hitita �i, mai ales, toharica – cea mai

r�s�ritean� dintre limbile indo-europene – atest� un inventar de

velare care le a�az� al�turi de limbile apusene. Înregistrarea pe harta

lingvistic� a acestor date sugereaz� faptul c� tratamentul sat�m al

velarelor reprezint� o inova�ie, în vreme ce restul limbilor (indicate

de isoglos� ca fiind „centum”) ar atesta stadiul conservator al ariilor

laterale.

Velarele, în cele trei posibile realiz�ri (simple, labiovelare �i

palatale), sunt monofonematice. Labiovelarele au ca marc�

distinctiv� rostirea cu rotunjirea buzelor, în vreme ce palatalele sunt

marcate de o înmuiere a velarei. Nici una dintre limbile individuale

nu prezint� toate cele trei serii de velare. Pe de alt� parte, toate

limbile indo-europene individuale atest� dou� serii velare, ca

realitate fonetic� sau ca reflexe.

� O men�iune aparte merit� dou� familii de limbi (germanica �i

armeana), care au modificat radical mo�tenirea oclusivelor indo-

europene prin dislocarea seriilor surd�-sonor�-aspirat�, ca efect al

unui ansamblu de legi fonetice cunoscut sub numele de muta�ie

consonantic�1.

� Sonantele sunt foneme a c�ror articulare depinde de contextul

fonetic: în pozi�ie consonantic� (plasate intervocalic, ini�ial

antevocalic sau final postvocalic) cap�t� consisten�a unor consoane,

în pozi�ie vocalic� (plasate interconsonantic, ini�ial anteconsonantic

sau final postconsonantic) func�ioneaz� ca centru de silab�.

1 Vide infra p. 20.

Latina (ca �i greaca) nu p�streaz� cu fidelitate dubla realizare

– vocalic� �i consonantic� – a sonantelor. Lichidele �i nazalele sunt

bine conservate în varianta consonantic�, în schimb pozi�ia vocalic�

le este înt�rit� prin vocale autentice. Semivocalele au cunoscut o �i

mai clar� separare a articul�rii, de vreme ce varianta vocalic� este

perceput� ca vocal�.

� Laringalele sunt foneme în întregime reconstituite pe baza

compara�iei dintre limbile indo-europene, f�r� s� fie atestate (cu

excep�ia par�ial� a hititei). Articularea lor este nesigur�, ca �i

num�rul lor; este posibil s� fi avut �i ele dubla articulare a

sonantelor. Vor fi tratate în cadrul vocalelor.

Tabelul consoanelor latine�ti

Locul de articulare lab. labiodent. dent. pal. vel. labiovel.

Modul de articulare

OCLUSIVE surde p t k kw

sonore b d g gw

FRICATIVE

[surde] f s h

SONANTE semivoc. w y

[sonore] nazale m n

lichide r, l

Din confruntarea cu tabelul consoanelor PIE, reies o serie de particularit��i ale

sistemului consonantic latin. Al�turi de seriile de oclusive surde �i sonore

mo�tenite din proto-indo-european� (labial�, dental�, velar� �i labiovelar�), latina

a conservat siflanta (surd�), nazalele (sonore), lichidele (sonore) �i semivocalele

consonantice (de asemenea sonore, indicate grafic prin acelea�i litere ca �i

semivocalele vocalice: u/V �i i/I). Latina atest� în plus fa�� de inventarul

consonantic proto-indo-european dou� fricative surde (labiodentala f �i velara h),

provenite mai cu seam� din aspirate PIE (vide infra p. 17 sqq.).

Oclusivele

Oclusivele surde �i cele sonore sunt bine conservate în latin�1, atât la ini�ial� cât �i

în interiorul cuvântului; �i celelalte limbi indo-europene le atest� în general bine,

cu excep�ia germanicei �i a armenei, unde muta�ia consonantic� a dus la dislocarea

seriilor.

Aspiratele nu exist� în latin� decât ca reflexe, deci cu o articulare modificat�, care

are ca rezultat fie o fricativ�, fie o sonor� (în func�ie de pozi�ia în cuvânt).

labiala surd� *p

PIE *ped-/pod- „picior”: lat. ped- (nom. p�s), gr. ��

(nom. ��), scr. pad-, got. f�tus, arm. otn.

PIE *pH2ter „tat�” lat. pater, gr. �� ved. pitar-,

got. fadar, v.irl. athir, toh. A p�car.

PIE *septm „�apte”: lat. septem, gr. �� , scr. sapta.

PIE *spek- „a privi”: lat. specio, gr. �� (cu

metateza ��/��), av. spas-, v.g.s. speh�n.

PIE *uper(i) „deasupra”: lat. super, gr. ��, scr.

upari, got. ufar.

1 Vide infra „Oclusivele limbii latine”, p. 28.

Dintre limbile indo-europene, labiala surd� este mai slab conservat� în celtic�,

unde dispare în pozi�ie ini�ial�, �i în armean�, unde dispare înainte de o (dup� ce

devenise mai înainte h).

În italic�, un p ini�ial este asimilat de un kw din silaba urm�toare; aceast� tr�s�tur�

italic� este împ�rt��it� de tratamentul celtic corespunz�tor.

lat. quinque „cinci”: gr. �� , scr. pañca, v.irl. coíc

(în cimric� pimp).

lat. coqu� (< *quoqu� < *quequ� < PIE *pekw�) „a

g�ti”: gr. �� (<pekwy�), �� „brutar”, scr.

pacati.

lat. prope „aproape” < *prokwe: se constat� asimilarea

labiovelarei la labial�; la superlativ nu se mai produce

îns� asimilarea: proximus.

dentala surd� *t

PIE *treyes „trei”: lat. tr�s, gr. �� , scr. trayas.

PIE *teut� „neam”: osc. touto, v.irl. túath, v.lit.

tauta, got. Þiuda, hit. tuzzi- „armat�”.

PIE pet- „a se mi�ca înspre”, „a zbura”, „a c�dea”: lat.

pet� „a se îndrepta c�tre”, „a cere”, gr. �� „a

zbura”, �� „a c�dea”, scr. patati „a zbura”, „a

c�dea”, patra- „pan�”, „arip�” (cf. lat. penna < *pet-

na), v.g.s. fedara „penaj”, m.irl. ethait (< *pet-ont�)

„pas�re”.

velara surd� *k

PIE *krew- „sânge, carne crud�”: lat. cruor, gr.

��, ved. kravís, m.irl. crú, lit. kra�jas.

Limbile indo-europene par s� ateste bine velarele palatale �i

reflexele lor, precum �i labiovelarele �i reflexele lor. Este îns� greu

de presupus c� limba de origine ar fi cunoscut aceste dou� serii în

absen�a unei serii de velare propriu-zise, f�r� o marc� suplimentar� a

palataliz�rii sau a apendicelui labial. Cel mai simplu model de serii

velare ce se poate reconstitui pentru proto-indo-european� ar p�rea

s� fie cel maximal, cu trei componente (e.g. *k *k´ *kw), care ar

explica situa�ia atestat� de limbile istorice printr-o reducere: limbile

„sat�m” ar fi contopit seria labiovelar� cu cea simpl�, în vreme ce

limbile „centum” ar fi contopit seria palatal� cu cea simpl�. Dac�

îns�, pe baza tipologiei lingvistice (nu sunt atestate în aceea�i limb�

toate cele trei serii) �i a geografiei lingvistice (nu exist� o împ�r�ire

simpl� a domeniului indo-european în limbi „centum” �i „sat�m”, ci

limbile „sat�m” sunt flancate de limbi „centum”) inventarul velar al

limbilor „sat�m” este considerat o inova�ie, atunci toate celelalte

limbi indo-europene, indicate comod prin termenul „centum”, ar

reprezenta inventarul conservator al velarelor.

Exemplele incluse aici p�streaz� distinc�ia tradi�ional� dintre velare simple (k) �i

velare palatale (k´), subordonând-o îns� tiparului de opozi�ii: velare simple versus

labiovelare.

PIE k´mtom „o sut�”: lat. centum, gr. �� , av.

sat�m, ved. ¿atém, lit. šimtas, got. hunda, v.sl. s�to.

PIE *dek´m „zece”: lat. decem, gr. ��, got. taihun,

v.irl. deich, ved. dá¿a, lit. d�šimt.

În limbile „sat�m”, velarele interpretate ca palatale (�i c�rora le corespund în

restul limbilor indo-europene velare simple) au devenit sibilante.

labiovelara surd� *kw

PIE *kwi-, kwo- (pronumele interogativ): lat. quis,

quid, gr. �� , hit. kwis, got. hwa-, scr. kas, cid,

v.sl. k�-to, ��-to, lit. kas.

PIE *kwoin� „r�splat�”: gr. �� (împrumutat în

latin�: poena), av. ka�n�, lit. káina „pre�”, v.sl. c�na

„pre�, valoare”.

PIE *penkwe „cinci”: lat. quinque (< *pinque:

asimilare la distan��), gr. �� , v.irl. coíc (în cimric�

pimp), got. fimf (< *finhw) scr. pañca,.

PIE wlkwos „lup”: lat. lupus (termen dialectal), gr.

�� (<*wlukwos), got. wulfs (< *wulhwas), scr.

v¼kas, v.sl. vl�k�.

Labiovelarele sunt foneme cu articulare complex�, ceea ce duce la

conturarea unei tendin�e de simplificare. În limbile „sat�m”,

labiovelarele �i-au pierdut apendicele labial, fiind articulate ca velare

simple. În restul limbilor indo-europene, labiovelarele sunt

reprezentate de trei categorii de foneme: labiovelare conservate ca

atare (ca în latin�, unde – cel pu�in în varianta surd� – beneficiaz�

chiar de un semn grafic aparte: qu), labiovelare care �i-au pierdut

apendicele labial devenind velare �i, dimpotriv�, labiovelare care s-

au fixat ca labiale (ca în osco-umbrian�: p). Greaca are un

comportament aparte: evolu�ia labiovelarei este condi�ionat� de

vocala care urmeaz� (labial� înainte de a �i o, dental� înainte de e �i

i, velar� înainte de u).

labiala sonor� *b

PIE *belo- „for��”: lat. d�-bilis „lipsit de for��”, gr.

�� „mai tare”, „mai bun”, scr. balam, v.sl.

boljij�.

Labiala sonor� este bine atestat� în limbile individuale, dar

reconstituirea ei în limba surs� este îngreunat� de faptul c� termenii

nu acoper� întregul domeniu indo-european, limitându-se cel mai

adesea la un grup de limbi învecinate; se adaug� la aceasta

dificult��ile fonetice de detaliu care afecteaz� termenii respectivi. Un

exemplu simplu este cel al plantei numite în latin� cannabis (în

latina vulgar� canabum), termen împrumutat clar din greac�

(��) �i care ar putea fi la rândul s�u un împrumut dintr-o

limb� ne-indo-european�.

Îndoielile care îng�duie s� se presupun� absen�a unui fonem dintr-un

sistem atât de echilibrat cum este cel al oclusivelor nu puteau r�mâne

f�r� urm�ri. Rezolvarea unui asemenea impas (care este unul de

tipologie lingvistic�) se poate face în principiu pe dou� c�i. Prima

cale ar fi pur �i simplu ignorarea consecin�elor pe care le are asupra

inventarului fonetic proto-indo-european constatarea c� acest fonem

are o frecven�� redus�; aceast� ignorare este justificat� de oscila�iile

mari care exist� la nivelul frecven�ei, atât între foneme cât �i, în

cazul fiec�rui fonem în parte, între limbi diferite. Se constat�, de

pild�, faptul c� multe limbi au lipsuri1 în sistemul lor fonetic, cel mai

adesea p sau g. A doua cale ar fi asumarea consecin�elor �i

regândirea întregului sistem fonetic indo-european. Absen�a lui *b

din centrul sistemului de oclusive reconstituit pentru limba surs�

reprezint� unul dintre stimulentele ce au dus la viziunea fundamental

schimbat� asupra ansamblului fonetic, care este teoria glotalic�.

Dac� se accept� acest tipar de reconstituire, atunci sunetul care

lipse�te din sistem nu mai este *b ci *ph (sau *p), ceea ce este

tipologic mai u�or de acceptat. La aceste interpret�ri se adaug� o

propunere interesant� �i elegant�2: pre-PIE **b nu ar fi disp�rut (ca

*p în celtic�), ci s-ar fi contopit cu **w (articulat bilabial, ca �i b);

faptul este sus�inut de observa�ia c� *w este singura sonant� proto-

indo-european� care apare în r�d�cini în grupuri consonantice

împreun� cu o alt� sonant� (*wr-, *wl-, *wy-) �i este întotdeauna

primul element în grup – or grupurile de oclusiv� plus sonant� sunt

frecvente. În acest caz am avea de-a face nu cu un dezechilibru în

repertoriul oclusivelor, ci cu urm�rile unei evolu�ii fonetice timpurii.

Sigur c� aceast� variant� de interpretare nu înseamn� decât plasarea

semnelor de întrebare într-un alt palier cronologic �i, în fond, chiar �i

fonetic, de vreme ce nu ne poate fi limpede motivul care a

determinat instabilitatea acestei oclusive.

1 Sihler §142; Mayrhofer nota 32, p. 99: în Lifu (Loyalty Islands) exist� /p/, în schimb /b/ apare doar în cuvintele împrumutate din alte limbi. 2 Sihler §142.

dentala sonor� *d

PIE *dekm „zece”: lat. decem, gr. ��, ved. dá¿a,

v.irl. deich, got. taihun, lit. d�šimt.

PIE *domos „cas�”: lat. domus, gr. ��, scr.

damas.

PIE *ed- „a mânca”: lat. ed�, gr. �� (viitor), scr.

ad-mi, got. itan.

PIE *sed- „ a �edea”: lat. sede�, gr. �� (<*sed-y-),

scr. asadat, got. sitan.

O serie de termeni latine�ti prezint� lichida l acolo unde compara�ia indo-

european� ar fi impus dentala sonor�; aceste cazuri sunt interpretate ca forme

dialectale, datorate unor împrumuturi din sabin�. Acestui „l sabin” i se datoreaz�

fonetismul cuvintelor: lingua (fa�� de un vechi dingua), lacruma (fa�� de un

vechi dacrima, echivalentul gr. ��), ole� �i olfaci� fa�� de odor, od�facit,

odium (cf. gr. ��); în mod similar, Vlix�s este forma latinizat� a variantei

grece�ti dialectale �� pentru �� .

velara sonor� *g

PIE *yugom „jug”: lat. iugum, gr. �� , ved. yugá-,

v.sl. igo.

PIE *g´en- „neam”: lat. genus, gr. �� , ved. jánas,

av. zan.

labiovelara sonor� *gw

PIE *gwem- „a veni”: lat. ueni� (< *wemy�), gr.

�� (< *bany�, *bamy�), got. qimam, scr. gamat

(conj.), av. jamaiti.

PIE *gw�wos „viu”: lat. u�uos, osc. biuus (pl.), gr. ��

„via��”, got. qius, v.irl. beo, scr. j�vas, lit. gývas, v.sl.

�iv�.

PIE *gwou- „vit�”: lat. b�s (termen de origine

dialectal�), gr. ��, v.irl. bó, v.engl. c�, scr. gaus,

arm. kov.

labiala aspirat� *bh

PIE *bher- „a duce”: lat. fer�, gr. !��!��!��!��, scr. bharati,

got. bairan, v.irl. berith.

PIE *H2orbho- „a fi lipsit de”: lat. orbus, gr. ��!��!��!��!��,

arm. orb.

PIE *albho „alb”: lat. albus, gr. ��!��!��!��!��.

PIE *bhendh- „a lega”: lat. of-fendix „panglic�

sacerdotal�”, gr. �� „funie”, �� „socru”,

scr. bandh- „înrudit”.

Labiala aspirat� are în latin� reflexul f (fricativa labio-dental�) în pozi�ie ini�ial�.

În pozi�ie medial� î�i pierde marca de aspira�ie, fiind reprezentat� de sonora

corespunz�toare; prin ac�iunea analogiei este îns� frecvent restaurat ca f.

dentala aspirat� *dh

PIE *dheH1- „a pune”: lat. f�c� (perfect), gr. �� ,

ved. dádhati, v.sl. dti.

PIE *dhuHmos „abur, fum”: lat. f�mus, ved. dh�ma-,

v.sl. dym�, lit. dúmai (pl.), gr. ��"��"��"��"�� „a afuma”;

este posibil� �i al�turarea gr. ��"��"��"��"��, cu un sens distinct

(„curaj”).

PIE *medhyos „mijloc”: lat. medius, osc. mefiaí, gr.

hom. �� (< #��#��#��#��j��), scr. madhyas, got. midjis.

PIE *H2eydh- „a arde”: lat. aed�s „c�min”, gr. ��,

ved. idh-.

PIE *rewdh- „ro�u”: lat. ruber (r�fus e un împrumut

dialectal), gr. ��, ved. róhita.

PIE *wrdh- „cuvânt”: lat. uerbum, umbr. uerfale, got.

waúrd, lit. vardas.

Dentala aspirat�, ca �i labiala corespunz�toare, are în latin� reflexul f, dac� se afl�

în pozi�ie ini�ial�. În pozi�ie medial�, rezultatul este o sonor� articulat� diferit în

func�ie de contextul fonetic: b lâng� r, l sau u (scurt sau lung) �i d în rest. Prin

recompunere, apare frecvent f analogic în interiorul cuvântului (e.g. re-fer�).

velara aspirat� *gh

PIE *dheigh- „a modela”: lat. fing�, figulus, fig�ra, gr.

��$�� $�� $�� $�� (< *theikhos) „zid”, got. ga-digan „a construi

din argil�”, arm. dizanem, av. pairi-da�za

„îngr�ditur�”, scr. d�hmi.

PIE g´hiom / g´him „iarn�”, „z�pad�”: lat. hiems, gr.

$��$��$��$��, scr. ¿ata-hima „secular”, av. zya, lit. �iema, v.

sl. zima.

labiovelara aspirat� *gwh

PIE *gwher- „cald”, „c�ldur�”: lat. formus, gr. ��,

m. irl. gorim „înc�lzesc”, scr. gharma-, arm. jerm,

v.sl. gor�ti, lit. garas „abur”, v.prus. gorme.

PIE *snigwh- „z�pad�”: lat. niu- (nom. nix < *sniks <

*snigwh-s), gr. ��!��!��!��!�.

PIE *dhegwh- „a arde”, „a înc�lzi”: lat. foue�,

f�mentum (< foui-), febris, scr. dahati (< *dhah-, cu

disimilare), av. da�aiti, lit. degù.

Observa�ii generale asupra oclusivelor indo-europene

Oclusivele surde sunt cele mai rezistente. Ele se conserv� ca

atare peste tot cu excep�ia domeniului germanic, unde devin

fricative; �i în armean� se schimb� în sensul acumul�rii tr�s�turii de

aspira�ie – fapt care �i în germanic� este presupus ca stadiu prim în

evolu�ia spre fricative. Este evident c� aceste dou� abateri de la

evolu�ia general� se încadreaz� în efectele muta�iei consonantice. În

formele mai târzii ale limbilor indo-europene (romanice �i indiene,

de pild�) ele sufer� o puternic� sl�bire sau chiar dispar în pozi�ii

mediale �i finale; sunt îns� bine atestate în limbile vechi, cu excep�ia

situa�iilor în care se afl� în anumite grupuri consonantice sau în

pozi�ie final�.

Oclusivele sonore de asemenea s-au p�strat ca atare în

majoritatea limbilor indo-europene, inclusiv în latina �i greaca din

perioada clasic�. Au devenit îns�, în anumite condi�ii, fricative – a�a

cum sunt �� în greaca modern�. Aceast� schimbare a avut loc

într-o perioad� timpurie în unele dialecte, în schimb în atica standard

(�i în��) probabil c� nu s-a produs înainte de primul secol p.Chr.

sau chiar mai târziu.

�i în latin� b a devenit o fricativ� în primele secole cre�tine, situa�ie atestat�

de unele limbi romanice; evolu�ia este bine pus� în lumin� în spaniol�, unde nu

exist� nici o deosebire între reflexele proto-romanice ale sunetelor *b �i *v. În alte

limbi, cele dou� sunete au r�mas distincte la ini�ial�, dar s-au contopit postvocalic.

A�a este numele modern al a�ez�rii italiene Gubbio, anticul Iguuium; la fel

rabbia < p.romn.*rabya, în contrast cu p�strarea distinc�iei în it. bile < lat. bi %% %%lis

„fiere” fa�� de it. vile < lat. u�lis „ieftin”; o situa�ie similar� este atestat� de

formele române�ti vine < lat. uenit �i berbec(e) < lat. ueru�ce(m), atestat de altfel

�i la Plaut cufonetismul -b-: uerbex.

Fonetica seriilor de oclusive surde �i de oclusive sonore ofer�

destule certitudini; în schimb, seria aspiratelor impune o discu�ie mai

am�nun�it�, pentru c� a avut parte de interpret�ri diferite. De vreme

ce limbile individuale au un comportament divergent din acest punct

de vedere, modelul propus pentru proto-indo-european� a fost fie

unul extins (dou� serii de aspirate: surde �i sonore), fie unul redus,

cu alternativele: surde aspirate sau sonore aspirate. Acestor variante

merit� s� le fie ad�ugat� una simpl� �i plauzibil�: fonemele aspirate

aveau ca marc� definitorie aspira�ia, nu prezen�a sau absen�a

sonorit��ii; în acest caz, sonoritatea putea fi influen�at� de mediul

fonetic �i, mai departe, se putea fixa diferit (aspirat surd sau aspirat

sonor) în diversele limbi indo-europene.

Reflexele seriei aspirate sunt: oclusive sonore aspirate în

indiana timpurie, al�turi de care exist�, f�r� paralel� în spa�iul indo-

european, o a doua serie (oclusive surde); oclusive surde aspirate în

greac�; fricative în italic� (provenite poate din aspirate surde). În alt�

parte a domeniului indo-european au devenit oclusive sonore, chiar

dac� lucrul acesta s-a petrecut cu dou� consecin�e distincte: în

celtic�, baltic�, slav� �i iranic� acestea (ca urmare a unor inova�ii

care par independente) s-au contopit cu seria sonorelor proto-indo-

europene; în germanic� �i armean� ale au r�mas distincte de

oclusivele sonore proto-indo-europene, care au devenit oclusive

surde (ca efect al muta�iei consonantice); pe de alt� parte,

rezultantele oclusivelor sonore în toharic� �i anatolic� nu pot fi luate

în considera�ie cu certitudine din cauza neclarit��ilor din sistemele

lor grafice.

Dintr-o asemenea varietate de date este imposibil s� se

deduc� precis valoarea fonetic� în stadiul lingvistic anterior atest�rii.

Termenul „sonore aspirate” �i redarea grafic� obi�nuit�, pornind de

la grafemele corespunz�toare sonorelor, reprezint� în mare m�sur�

reminiscen�e dintr-o perioad� mai veche a studiilor de indo-

europenistic�.

Ulterior s-a produs o regândire a sistemului de oclusive din

limba de origine1. Principala problem� o reprezint�, din acest nou

punct de vedere, nu oclusivele aspirate (care devin inteligibile prin

refuzul de a reconstitui vreo tr�s�tur� de sonoritate proprie), ci

fonemele definite în mod tradi�ional ca sonore simple. Experien�a

limbilor vii sugereaz� c� distribu�ia oclusivelor sonore este doar într-

o mic� m�sur� restrictiv�, în sensul c� nu ar trebui s� fie prea multe

situa�ii în care s� nu poat� ap�rea oclusivele sonore. �i totu�i, exist�

o singur� prezen�� sonor� în întregul sistem al desinen�elor proto-

indo-europene: marca pronominal� de nom. ac. sg. neut. *-d (e.g. lat.

id). Un alt fapt remarcabil este c� nici un radical bine atestat nu

con�ine dou� oclusive sonore. Dimpotriv�, celelalte dou� serii apar

din abunden�� în desinen�e �i în sufixele primare �i secundare; în

plus, exist� numeroase m�rturii ale prezen�ei în acela�i radical a

dou� asemenea foneme, de pild� *pet- „a zbura” �i *dhegwh- „(a fi)

cald”.

O modalitate de a corecta asemenea discrepan�e este o

regândire de ansamblu a valorilor fonetice, cum ar fi considerarea

seriei sonorelor aspirate ca foneme care la origine erau sonore

simple, iar seria tradi�ional� a sonorelor simple ca provenind din 1 Sihler §133.

altceva – eventual sunete glotalizate sau (surde) aspirate. Oricum,

tablourile de oclusive proto-indo-europene a�a cum au fost ele

propuse în form� nou� aduc destule întreb�ri în locul rezolv�rilor pe

care le ofer�.

Oclusivele aspirate au devenit surde aspirate în greaca �i italica preistorice1.

Ele au r�mas a�a în perioada limbii grece�ti clasice, devenind doar mai târziu

fricative. În italic� îns� trecerea la fricative s-a produs – cel pu�in în pozi�ie ini�ial�

– în vremuri preistorice; tot preistoric� a fost schimbarea fricativei dentale (þ) la f

�i o sl�bire a fricativei velare ($$$$) la h (care uneori dup� aceea a disp�rut). Pentru

evolu�ia limbilor italice pot fi presupuse urm�toarele trepte preistorice ale

aspiratelor la ini�ial� de cuvânt:

bh > ph > f > f

dh > th > þ > f

gh > kh > $$$$ > h

În pozi�ie medial�, unde m�rturiile indic� tot f în sabelic�, dar b sau d în

latin�, treptele care au dus la reflexele latine sunt un subiect controversat. Probabil

c� �i acestea au trecut prin stadiul de fricative (f, � þ��$��$��$��$): gr. �� , numele unei

monede siciliene, pare s� confirme un italic preistoric *l�þr�, etimon al lat. l�bra

(unitate de m�surare a greut��ii): dac� sursa împrumutului ar fi fost înc� la stadiul

* l�thr�, forma greac� ar fi fost **��, cu o oclusiv� aspirat� surd�. Un alt tip de

1 Sihler §135-136.

m�rturie pentru un timpuriu *þ e schimbarea *sr > lat. br 1, ca în f�nebris <

*fownes-ri- (cf. f�nestus); aceast� schimbare poate fi cu u�urin�� explicat� dac�

*sr s-a schimbat întîi la *þr, care a cunoscut apoi obi�nuita dezvoltare a lui *þ la

b lîng� un r. Dezvoltarea umbrian� a lui -(n)f din *ns (ca în desinen�a de ac. pl.)

implic� faptul c� �i în sabelic� *s în anumite complexe s-a contopit cu *þ.

Fonemele notate în greac� prin !��$!��$!��$!��$ erau oclusive surde

marcate printr-o aspira�ie. În limbile care pot fi observate pe viu,

atunci cînd exist� contrastul între oclusive simple �i aspirate, cum ar

fi în limbile thai, xhosa sau hindi, aspira�ia este puternic�. În

inscrip�iile grece�ti arhaice de dinainte de introducerea semnului

pentru $$$$, de pild�, exprimarea sa echivalent� era &'&'&'&' ��( '��( '��( '��( ' sau

complexul grafic [koppa + H], ceea ce ar sugera rostirea fonemului

respectiv ca oclusiv� surd� urmat� de o aspira�ie distinct�. Romanii

au redat la început aspiratele grece�ti prin p, t, c apoi mai exact prin

ph, th, ch. În cazul gr. �� i $$$$� notarea nu ofer� nici o informa�ie

deosebit�: de vreme ce latina în perioada istoric� sigur nu avea nici

/��/ nici /$$$$/, romanilor le-ar fi fost extrem de greu s� reprezinte aceste

sunete dac� ar fi existat ca fricative în greac�. Dar redarea gr. !!!! prin

lat. p mai degrab� decît prin f este o m�rturie clar� c� sunetele

grece�ti erau înc� ni�te oclusive în vremea în care romanii au început

s� le noteze ca ph, th, ch.

1 Sihler §225.2

Pân� la urm� !��$!��$!��$!��$ au devenit cu adev�rat fricative, ca în

greaca modern�. Sunt semne c� aceast� schimbare s-a produs

timpuriu în unele dialecte, de pild� în cel laconian, unde ��apare

reprezentat prin ��. Dar în atica standard �i în �� pronun�area ca

fricative nu a fost predominant� pân� prin primele secole ale erei

cre�tine. Transcrierea lui !!!! prin lat. f în loc de ph nu se întâlne�te

pân� în sec. I p.Chr. �i nu este consecvent� pân� în sec. al IV-lea

p.Chr.

Oclusivele surde aspirate în silabe succesive au fost

reconstituite ca banale în proto-indo-european�; în greac� îns� (�i

acela�i lucru se întâmpl� �i în indian�) asemenea secven�e au

disp�rut practic, prin intermediul disimil�rii: aproape invariabil

prima aspirat� devine o oclusiv� simpl�; în greac� exist� câteva

situa�ii în care a doua oclusiv� î�i pierde aspira�ia. Aceast�

dezvoltare este u�or vizibil� în formele reduplicate ale r�d�cinilor

care încep cu o aspirat�, cum ar fi �� !�� !�� !�� !�� .

Prima aspirat� r�mâne îns� neschimbat� atunci cînd a doua î�i pierde

aspira�ia din cauza unui *s sau *y care urmeaz�: a�a ��)��)��)��)�� $�� $�� $�� $��,

din *thrikhs, *thrikhos; �$�� $�� $�� $��%� ��%� ��%� ��%� ��, ambele din *thakh-;

��!��*� ��!��*� ��!��*� ��!��*�, ambele din *threph-. Spiritus asper provenit din

PIE *-s arat� efectele legii lui Grassmann: din *seg'h- „a poseda”

prez. *seg'hoH2 > *hekho %% %% > disimilat la ��$��$��$��$�: dar viitor *seg'h-s- >

*seks- > *hekso %% %% care r�mîne ��)��)��)��)�. Aceste evolu�ii cunosc îns� multe

excep�ii, evident ca urmare a regulariz�rilor.

Cât� vreme gr. !��$!��$!��$!��$ în nume proprii �i în alte împrumuturi

în latin� erau reprezentate epigrafic prin P, T, C nu se poate �ti cu

certitudine cum erau pronun�ate. Dar dup� 150 a.Chr. ele au fost

reprezentate prin PH, TH, CH; aceasta reprezint� o m�rturie a

pronun��rii lor în manier� greceasc�. Pronun�area corect� a

aspiratelor era atât de pre�uit� în cercurile înalte încât au fost

introduse oclusive aspirate într-un mare num�r de cuvinte originar

latine — probabil pe baza presupunerii c� erau de origine greac�.

Cicero afirm� c� s-a supus uzan�ei populare împotriva propriei sale

judec��i în cazul lui pulcher, triumphus �i al altor cuvinte (pu�ine la

num�r), dar sus�ine cu t�rie pronun�ia etimologic� pentru

sepulcrum, cor�na �i lacrima, printre altele. O genera�ie mai tîrziu,

Quintilian respinge pronun�area improprie a aspiratelor în (de pild�)

chor�na, praecho �i chenturio. Inscrip�iile �i manuscrisele arat�

multe exemple de asemenea întrebuin��ri, cel mai adesea pulcher —

care încetase de fapt s� mai fie o pronun�ie gre�it� de vreme ce

fusese acceptat în grafia oficial�.

Ceva asem�n�tor se g�se�te în engleza modern�1. În vremea

în care th — ca grafie �i în pronun�ie — a fost reintrodus în cuvinte

de origine greac� ce fuseser� împrumutate prin intermediul latinei,

cum ar fi theater, throne �i Bartholomew, a fost extins la unele 1 Sihler §137.

cuvinte care erau într-adev�r de origine clasic�, dar care nu aveau th

în latin� sau �� în greac�, de pild� în anthem (gr. �� !�� !�� !�� !�� nom. pl.,

anterior împrumutat ca v.eng. antefin) �i author din v.fr. autor, lat.

auctor. În engleza american� în acela�i fel s-a ajuns la Anthony din

lat. Ant�nius, în vreme ce în engleza britanic� s-a p�strat pronun�ia

etimologic� /t/ (în pofida grafiei în�el�toare). Pentru Thomas,

paradoxal, a c�rui grafie este corect� (gr. + ��+ ��+ ��+ ��), pronun�ia n.eng.

universal� este /t/.

Oclusivele limbii latine

În latin� stabilirea inventarului oclusivelor este mai pu�in dificil� decît

reconstituirea sa pentru faza proto-indo-european�. Exist� îns� �i aici posibilitatea

opiniilor divergente; Maniet1, de pild� (dar �i al�ii), consider� printre oclusive �i

nazalele:

Modul de articulare Locul de articulare

labiale �i dentale �i “guturale”

labiodent. alveolare

orale (momentane)surde p t c (k,

sonore b d g

nazale (continue) (sonore) m n n ��

1 Maniet §8.

Pentru Serbat1, oclusivele se ordoneaz� simetric în dou� serii (surd� �i

sonor�), cu câte patru puncte de articulare:

surde sonore

labiale p b

dentale (apico-alveolare) t d

palatale <k> g

(notat c)

palatale cu apendice labiovelar kw gw

(notate: qu gu)

Labiovelarele latine

În latin� se produce frecvent modificarea labiovelarei, fie în sensul pierderii

apendicelui labial, fie în sensul generaliz�rii acestuia în defavoarea velarei.

Aceast� evolu�ie nu este singular�: greaca atest� în stadiul s�u

cel mai vechi, miceniana, prezen�a labiovelarelor; ulterior aceste

foneme complexe se realizeaz� fie ca velare, fie ca labiale. De pild�,

greaca micenian� atest� forma qa-si-re-u (�i derivatul s�u qa-si-re-

wi-ja) care reprezint�, dup� toate probabilit��ile, echivalentul at.

1 Serbat p. 33.

��; at. �� echivalentul s�u beo�ian ��%��%��%��% atest� tratamentul

diferit al labiovelarei ini�iale, datorat vocalei urm�toare.

1. Labiovelara sonor� este men�inut� ca atare numai când este plasat�

dup� o nazal� (unguem, ninguit, fa�� de ueni�, niuis).

2. Apendicele labial dispare în latin� înaintea consoanelor: qu�n(c)tus,

coctus în contrast cu gr. �� ; grauis, gr�tus fa�� de osc. gen. sg.

brateis; a disp�rut de asemenea înainte de u sau o, fiind îns� adesea ref�cut prin

analogie (sequor, linquunt).

3. La aceste situa�ii de tratare particular� a labiovelarelor, se adaug�

împrumuturile din dialectele învecinate, uneori cu paralelismul formei latine:

coqu�na �i Qu�nctius al�turi de împrumuturile pop�na �i Pontius (osc. púntiis);

unii termeni sunt cunoscu�i doar în form� dialectal� (b�s, lupus); lat. poena (care

reprezint� baza pentru numeroase derivate) este considerat un împrumut din gr.

��.

Evolu�ia romanic� a termenilor cu labiovelare ofer� un tablou relevant al

acestor reflexe posibile: e.g. lat. quattuor > italian� quattro; francez� quattre;

spaniol� cuatro; portughez� quatro; român� patru.

IV. Inventarul fonetic: Siflanta

Siflanta

Sistemul consonantic proto-indo-european are o reprezentare

fricativ� extrem de restrâns� în compara�ie cu complexitatea sa

general�. În unele limbi moderne, de pild� în englez�, fricativele

reprezint� o treime din totalul consoanelor (opt din dou�zeci �i

patru), la care se adaug� dou� africate. Latina îns��i are trei fricative

(siflanta s, lebidentala f, velara h). În contrast cu aceast� situa�ie,

proto-indo-europeana avea în jur de dou�zeci de consoane (s-a

propus un total care variaz� între dou�zeci �i cincizeci), între care o

singur� fricativ� �i nici o africat�.

Aceast� fricativ� a limbii de origine era siflanta dentala surd� s, a

c�rei variant� sonor� z pare s� fi fost strict pozi�ional�, ap�rând

numai înainte de oclusive sonore; z este, etimologic, identic cu s:

*nizdos „cuib” (lat. n�dus) = *ni-sd-os „loc de a�ezare”, cuvânt

compus din radicalul *sd / *sed- „a �edea” �i prepozi�ia *ni- „jos”

(scr. ni-).

PIE *septm „�apte”: lat. septem, gr. �� , ved.

saptá, v.sl. sedm, lit. septynì, got. sibun, v.irl. secht.

PIE *spek- „a privi”: lat. speci�, gr. �� (cu

metateza ��/��), av. spas-, v.g.s. speh�n.

PIE *esti „este”: lat. est, gr. �� , ved. ásti, got. ist,

hit. e-es �� -zi.

PIE *snusos „nor�”: lat. nurus, gr. ��, scr. snuð�,

v.sl. sn�cha.

PIE *aus�s „aurora”: lat. aur�ra, gr. eol. �� (at.

��).

Tratamentul fonemului *s este foarte variat în limbile

individuale, având de altfel rezultate diferite în func�ie de ambientul

fonetic în care se afl�. În indo-iranic� r�mâne s, cu excep�ia

situa�iilor când este plasat dup� vocalele i �i u, dup� lichide sau k,

când devine š, care în indian� evolueaz� ca siflant� cerebral�; în

iranic� *s se p�streaz� ca atare înainte de oclusivele surde, altfel de

cele mai multe ori devine h. În slav�, *s de obicei este conservat;

dup� r, k, i, u (�i, prin atrac�ie, �i în alte cazuri) devine ch, iar acesta

înainte de vocale palatale trece mai departe la š. În lituanian� se

p�streaz� uneori ca s, alteori ca sz. În germanic� r�mâne s (z dup�

legea lui Verner). Vechea irlandez� mo�tene�te siflanta, care dispare

îns� intervocalic. În unele cazuri înc� în limba comun� existau în

paralel cu formele care prezentau *s ini�ial urmat de consoan� �i

forme f�r� *s: gr. �� , lit. stógas „acoperi�”, lat. teg� <

*(s)teg; lat. speci�, dar scr. pa¿y�mi „v�d” < *(s)pek; pentru

aceste perechi de atest�ri se folose�te termenul „s mobil”, care

reprezint� o simpl� constatare, f�r� a fi o explica�ie.

În greac�, *s sl�be�te la *h înainte de o vocal�, cu excep�ia

situa�iilor în care este precedat de anumite consoane. În majoritatea

dialectelor acest *h a supravie�uit ca atare în pozi�ie ini�ial�, unde e

cunoscut ca �� (spiritus asper) — prin acest termen

poate fi identificat un fonem consonantic obi�nuit, [h], care nu are

nici o tr�s�tur� particular� cu excep�ia faptului c� în alfabetul atenian

(ionic) nu era reprezentat prin nici o liter�. Intervocalic, p.gr. *h

dispare în toate dialectele grece�ti cu excep�ia micenienei.

Schimbarea siflantei în *h era deja împlinit� în micenian� �i, în

consecin��, este anterioar� datei de 1200 a.Chr., putând fi o tr�s�tur�

proto-greac�. În greaca elenistic� h ini�ial s-a p�strat pîn� în sec. al

II-lea p.Chr., când inconsecven�a not�rii sale indic� faptul c�

disp�ruse din limb�. M�rcile spiritului s-au p�strat pân� de curând în

neo-greac�, mai bine de un mileniu dup� ce sunetul însu�i încetase

s� se mai pronun�e. O schimbare a unui *s- ini�ial la *h- se mai vede

în dou� limbi indo-europene învecinate cu greaca: iranica �i armeana

(chiar dac� în mod evident data este mai târzie). Tot ulterioar� �i, în

plus, separat� geografic (deci indiscutabil independent�) este

schimbarea lui *s- la *h- în vel��.

Schimbarea lui *s la *h în greac� se produce �i în grupurile ini�iale

*sw-, *sr-, *sl-, *sm- �i *sn, care evident au trecut printr-un stadiu

în care au fost pronun�ate ca sonante surde. Aceasta este probabil

semnifica�ia reprezent�rii lor în inscrip�iile timpurii, anume FH, PH,

,,,,H etc., de vreme ce sunete cu adev�rat de forma [hw], [hr], [hl] s-

ar fi notat HF, HP, H,,,, etc. Acestea s-au dezvoltat în mod diferit:

FH a devenit [h], PH a devenit ��- iar celelalte s-au contopit cu

simplele ��. Compusele �i formele augmentate sau

reduplicate au *sr-, *sl- etc. au în mod regulat -��- iar la Homer

adesea ��; pentru acestea din urm�, atest�rile ulterioare

prezint� doar ��.

În pozi�ie intervocalic�, *s a disp�rut în greac�, trecând printr-o faz�

intermediar� *h (în latin�, cunoscând de asemenea o faz�

intermediar�, devine r). Un exemplu îl constituie forma de genitiv

singular a temelor în s:

*genH1esos, -es: lat. generis; p.gr. *genehos > hom. �� , at.

�� ; scr. janasa.

În unele categorii morfologice, -��- intervocalic a fost restabilit în

greac� prin regularizare. Aceasta explic� aoriste ca ��%��%��%��%��!��!��!��!��

dup� tiparul dezv�luit de ��)��)��)��)�.

În latin�, *s s-a conservat la ini�ial� �i în unele grupuri consonantice. Între o vocal�

�i majoritatea consoanelor sonore, *s dispare, cu lungirea compensatorie a vocalei

precedente (cum se vede, de pild�, la desinen�a nominal� de acuzativ plural -ns,

redus� la -s cu lungirea vocalei precedente: ped�s, arbor�s, arc�s, terr�s, lup�s).

Cea mai important� evolu�ie latineasc� a siflantei este cunoscut� sub numele de

“rotacism” �i const� în confundarea sa cu r atunci când se afl� în pozi�ie

intervocalic�.

Rotacismul latinesc s-a produs f�r� îndoial� cu o faz� intermediar�: *z. În osc�

schimbarea nici nu a mers dincolo de acest stadiu, dup� cum se vede din gen. pl. -

azum = lat. -�rum (umbr. -aru). Nu exist� în latin� nici o m�rturie pentru

articularea ca *z, dar m�rturia osc� e în acord cu a�tept�rile: romanii ar fi

continuat s�-l noteze pe *z cu litera s pân� când s-a confundat cu r; modificarea

grafic� nu se putea produce decât la ceva timp dup� ce *z s-a contopit cu r.

Schimbarea la r era încheiat� în sec. al IV-lea a.Chr., dar gramaticii �i autorit��ile

citeaz� forme vechi cu -s-, ca lases (L�r�s) în Carmen Aruale �i arbosem

(arborem). Aceste fapte sunt confirmate epigrafic (VALESIOSIO Valerii în

Lapis Satricanus, IOVESAT iurat pe vasul lui “Duenos”), iar L. Papirius Crassus

î�i datoreaz� faima istoric� faptului c� a fost primul membru al gintei Papiria care

a notat numele Papisios cu –r-.

Rotacismul latin este un fapt fonetic cert. Aparentele excep�ii, anume atestarea

unui -s- intervocalic (rosa, nisi, causa) sau a unui -r provenit din -s în pozi�ie

final� (arbor, r�bur) au toate explica�ii clare — împrumuturi p�trunse în latin�

dup� ce legea fonetic� a rotacismului î�i încheiase ac�iunea (rosa), regularizare

morfologic� prin extinderea la nominativ a fonemului prezent (prin rotacism) în

restul paradigmei (r�bur), cronologie relativ� (ni si – compus dup� încheierea

rotacismului; caussa – cu geminat� siflant� care s-a simplificat ulterior), analogie

(po-situs, poate �i nisi de mai sus). Trecerea lui s la r a fost uneori împiedicat� de

ac�iunea disimilatorie a unui r urm�tor, cf. miser sau caesaries, care nu au evoluat

la *mirer, *caerari�s; -s- din aceste forme pare s� fi redevenit surd atunci când

sunetul z a pierit din limba latin�.

IV. Inventarul fonetic: Sonantele

Sonantele

Al�turi de vocale �i consoane, exista în limba de origine o clas� de sunete

cu realizare ambivalent�, vocalic� �i consonantic�, dependent� de contextul

fonetic. Dubla lor posibilitate de articulare este perfect vizibil� la nivelul silabei,

unde ele se pot al�tura unei vocale sau, în absen�a acesteia, pot constitui centru

silabic. Aceast� situa�ie, care a tins s� dispar� în limbile indo-europene

individuale, nu este cu totul str�in� unor limbi moderne: de pild� l �i n în silabele

neaccentuate ale unor cuvinte n.eng. ca bottle �i hidden, în care vocalele care apar

în scriere nu corespund nici unui sunet pronun�at, ori r în toponimul disilabic

Brno; limbile indiene moderne atest� cu consecven�a valoarea vocalic� a lichidei,

care beneficiaz� de un semn grafic distinct. Toate acestea reprezint� realiz�ri

moderne ale sonantelor vocalice care, f�r� a avea o frecven�� mare la nivel general

indo-european, amintesc statutul originar al sonantelor.

Limbile indo-europene atest� bine dubla realizare a lichidelor

(*r *l) �i nazalelor (*m *n). Împreun� cu a�a-numitele semivocale

(*i/y �i *u/w), acestea formeaz� o clas� natural�, în care fonemele

manifest� un comportament fonetic consecvent, caracterizat prin

dou� tr�s�turi:

� Formele consonantice apar lâng� o vocal�, cele vocalice în

rest. De pild�, desinen�a indo-european� de ac.sg. era *-m dup� o

vocal�, *-÷ dup� o consoan�, ca �i desinen�a de loc.sg., care era *-y

dup� o vocal� �i *-i dup� o consoan�.

� Sonantele alterneaz� cu gradele pline, *e/o r, *e/ol, *e/om, e/on,

*e/oy �i *e/ow .

O prezentare mai am�nun�it� a distribu�iei formelor silabice

ale sonantelor include urm�toarele situa�ii:

1. între dou� oclusive sau între o grani�� de cuvânt �i o oclusiv�:

*k÷tom „o sut�”; *pod÷�„picior” ac.; *¡-podos „f�r�

picioare”).

2. între o sonant� �i o oclusiv�, laringal� sau grani�� de cuvînt:

*w®kwos „lup”; *w®H2no- „lân�”; *bheroym- pers. I sing.opt.;

piHw¼ gras.

3. între o grani�� de cuvânt �i o oclusiv� sau laringal�: *ukwtós,

part. lui *wekw- „a obi�nui”; *¡ -- --Hwe(-óm) ac.du. „noi doi” (ved.

�v�m).

4. între o laringal� �i o oclusiv� sau o grani�� de cuvânt:

*p®H1u- „mul�i”, *k¼Hsron- „corn”.

În realizarea lor consonantic�, sonantele lichide �i nazale sunt în

general bine conservate în limbile indo-europene. (Cele dou� lichide

se contopesc în indo-iranic�, reflexul lor fiind întotdeauna r în

iranic�.)

lichida apical� consonantic� *r

PIE *rewdh- „ro�u”: lat. ruber, gr. ��, ved.

róhita- (�i lóhita-), v.eng. réad, lit. ra�das.

PIE *h3r�g- „a st�pâni”, „rege”: lat. reg�, r�x, gr.

�� , ved. r�j-, v,irl. r� – gen. r�g.

PIE *meH2ter „mam�”: lat. m�ter, gr. �� , ved.

m�tár-, v.irl. m�thir, v.isl. m�ir, lit. móte��, v.sl. mati

– gen. sing. matere, arm. mayr, toh. A m�car, B

m�cer.

PIE *treyes „trei”: lat. tr�s, osc. trís, gr. �� , scr.

trayas.

lichida lateral� consonantic� *l

PIE *pleH1 „plin”: lat. pl�nus, compl�u� „am

umplut”, umbr. plener, gr. �� , ved. pr�¡a-, v.irl.

l�naim, arm. lnowm.

PIE *lowko- „lumin�”: lat. lucus, epigr. LOVCOM,

ved. l�ka-, v.g.s. l�h (< *lawka-), lit. lakas, toh. A

lok, B lauke.

PIE *kleu- „a auzi”: lat. clue�, incl�tus, gr. ��./0��./0��./0��./0��,

ved.¿rávas-, v.irl. cloth, v.g.s. hliodar, lit. šlove-,

v.sl.slovo- „cuvânt”, arm. low, toh. A �i B klaw-.

Inventarul fonetic al latinei cuprinde dou� alofone ale lichidei l. Articularea

diferit� este condi�ionat� de contextul fonetic: l velar (pinquis) apare înaintea altor

consoane, a vocalelor a, o, u �i în final� absolut�; l palatal (exilis) apare în

geminata ll �i înaintea vocalelor e, i. Articularea velar� sau palatal� a lichidei

influen�eaz� timbrul vocalei (scurte) precedente, e.g. uol� < *wel� versus uelim <

*welim, facilis dar facultas1.

nazala labial� consonantic� *m

PIE *m�s- „�oarece”: lat. m�s, gr. ��, ved. m�ð-,

v.g.s m�s, arm. mowkn.

PIE *meH2ter „mam�”: lat. m�ter, gr. �� , ved.

m�tár-, v.irl. m�thir, v.isl. m�ir, lit. móte��, v.sl.

mati, arm. mayr, toh. A m�car, B m�cer.

v.sl. dym�, lit. dúmai (pl.), gr. ��"��"��"��"�� „a afuma”.

1 Vide infra p. Error! Bookmark not defined..

În final� absolut�, nazala -m era slab articulat�, probabil ca o simpl� nazalizare a

vocalei precedente: a�a se explic� absen�a sa din inscrip�iile latine�ti arhaice.

Ulterior a fost restabilit� prin norma gramatical�, probabil f�r� a fi complet

pronun�at� în latina colocvial�, dup� cum o atest� numeroase inscrip�ii �i

mo�tenirea romanic�. Slaba pronun�are a nazalei finale a avut importante

consecin�e morfologice în latina târzie, pentru c� a dus la suprapunerea formal� a

acuzativului �i ablativului, finalizat� în sincretismul lor.

nazala dental� consonantic� *n

PIE *newo- „nou”: lat. nouus, gr. ��./0��./0��./0��./0��, hit. ne-e-u-

it (instrumental sing.), ved. náva-, lit. navas.

PIE *do/eH3-no- „dar”: lat. d�num, gr. �� (<

*doh3-ro, cf. arm. towr), scr. d�na-, v.ir. d�n-, lit.

duonìs, v.sl. dan�.

Articularea sonantelor nazale urmate de o oclusiv� este determinat� de clasa c�reia

aceasta din urm� îi apar�ine: labial�, dental�, velar�. Primele dou� nazale au semne

grafice distincte în latin�: labiala m, dentala n; grafia impus� de gramatici nu

reflect� întotdeauna pronun�area real�, fiind preponderent analogic�. Nazala

velar�, notat� în greac� prin litera oclusivei velare ( ) nu are în grafia latineasc�

tradi�ional� nici un semn particular (singura excep�ie o constituie încercarea de

reform� ortografic� a lui Accius1).

semivocala posterioar� consonantic� *w

PIE *weid- „a vedea”: lat. uide�, gr. ./0��./0��./0��./0��, ved.

véda, got. wait, lit. véidzmi, v.sl. vd.

PIE *H3ewi- „oaie”: lat. ouis, gr.hom. �� (<��/��/��/��/��),

ved. avi-, hit. ha-wi, v.eng. eow.

PIE *newo- „nou”: lat. nouus, gr. ��./0��./0��./0��./0��, hit. ne-e-u-

it (inst. sing.), ved. náva-, lit. navas.

semivocala anterioar� consonantic� *y

PIE *y�/kw- „ficat”: lat. iecur, gr. �1��1��1��1��, scr. yak¼t,

av. y�kar�.

v.eng. geoc.

1 Vide supra p. Error! Bookmark not defined..

Observa�ii asupra semivocalelor consonantice în latin� �i greac�

Perechea de sonante semivocalice are în limbile indo-europene o evolu�ie mai

timpurie decât a celorlalte sonante �i, poate tocmai de aceea, mai bine diferen�iat�.

Nazalele �i lichidele î�i p�streaz� în general caracteristicile articulatorii, atât în

realizarea consonantic�, fixându-se la statutul de consoane nazale (m, n) �i lichide

(l, r), cât �i în cea vocalic�, în care rezultatul este, în majoritatea limbilor indo-

europene, o vocal� înso�it� de sonanta consonantic� respectiv�. În schimb,

semivocalele silabice au p�truns în inventarul de vocale al limbilor individuale,

sporind triunghiul vocalic la un total de cinci foneme. Semivocalele consonantice,

la rândul lor, cunosc în fazele lingvistice târzii articul�ri care le îndep�rteaz�

considerabil de sonantele originare. Aceast� specializare a articul�rii vocalice �i

consonantice, determinat� la origine de contextul fonetic, este mascat� în latin� de

grafia tradi�ional�, care folose�te câte un singur semn grafic pentru i vocal� �i i

consoan� [y], pentru u vocal� �i u consoan� [w] (cu majuscula corespunz�toare,

acoperind de asemenea valoarea vocalic� �i consonantic�: V). În greac�,

semivocalele consonantice au ca reflexe diferite foneme (inclusiv fonemul zero).

O lege formulat� de Eduard Sievers se refer� la alternan�a *y / *iy în

pozi�ie medial� în germanic�; aceast� lege, îmbog��it� cu observarea

m�rturiilor din vedic� �i alte limbi indo-europene �i extins� la

ansamblul sonantelor, este cunoscut� ca legea lui Edgerton. Prin

prisma acestui tip de evolu�ie fonetic�, se constat� prezen�a unui

tipar de realizare articulatorie a tuturor sonantelor silabice:

tr�s�turile articulatorii ale sonantei consonantice �i vibra�iile unei

vocale.

În latin�, semivocala *w s-a conservat ca fonem consonantic, tot a�a cum s-a

conservat �i în greac� (////), disp�rând îns� timpuriu în dialectul ionic-atic, împreun�

cu semnul grafic corespunz�tor. Pierderea sa în latin� înaintea unui o s-a produs

anterior primelor texte; e.g. deos < *d�os < *deywos (cf. ved. devá-); col� <

*kwel� (cf. inquil�nus). Aceast� evolu�ie este adesea anulat� prin refaceri

analogice, care uniformizeaz� paradigmele sau restabilesc leg�turile etimologice:

a�a se explic� dublarea paradigmei deus - d�uus.

Latina prezint� �i alte situa�ii de pierdere a unui *w indo-european:

� în pozi�ie ini�ial�, înainte de r sau l; transformarea pare s� se fi produs

înc� din perioada italic�: lat. r�d�x < PIE *wr�d-ik-, cf. gr. ��"�")��"�")��"�")��"�")��

(micenian� wi-ri-za); lat. l�na < PIE *w®Hn-eH2-, cf. gr. dor. ��.

� dup� labialele p sau f, indiferent de origine: lat. forum < PIE

*dhworom.

� uneori în pozi�ie intervocalic�, a�a cum o indic� forma bine atestat� s�s

< s� uis.

Sonanta *w este unul dintre fonemele care exercit� o influen�� puternic� asupra

ambientului fonetic în care se afl�. O astfel de influen��, complex�, este

demonstrat� de transformarea *dwe > bo, bine atestat� epigrafic: în secven�a *dwe

(DVENOS) semivocala modific� locul de articulare al vocalei (DVONORO),

impune apoi articularea labial� a oclusivei precedente �i, în cele din urm�, dispare:

bonus.

Pronun�area semivocalei consonantice *w a cunoscut transform�ri în istoria limbii

latine. M�rturii diferite, credibile, indic� pronun�area sa ca sonant�, deci într-un

mod foarte asem�n�tor articul�rii vocalei; numai a�a se poate explica, de pild�,

împrumutul germanic: lat. u�num (termen din vocabularul mediteranean, v. gr.

./0��./0��./0��./0��, hit. wiyana-, arm. gini) > got. wein, v.eng. win > n.eng. wine. În primele

secole ale erei cre�tine, pronun�ia a transformat fonemul mo�tenit în fricativ�.

În greac�, litera //// apare frecvent în m�rturiile epigrafice ale celor

mai multe dialecte; fac excep�ie dialectul ionic-atic �i cel din Lesbos;

numele ionic-atic al literei, descriptiv, („digamma”), este m�rturia

faptului c� fonemul era necunoscut, iar semnul grafic însu�i nu avea

o istorie continu�. Semivocala consonantic� *w a disp�rut mai întâi1

în grupurile consonantice, pentru care mai exist� atest�ri numai în

inscrip�ii foarte timpurii din câteva dialecte; a disp�rut apoi în

pozi�ie intervocalic� �i, în sfâr�it, în pozi�ie ini�ial� antevocalic�,

unde a supravie�uit în câteva dialecte pân� în sec. al II-lea p.Chr.

Aceast� cronologie se bazeaz� pe m�rturia epigrafic�; în cazul

dialectului ionic-atic, se stabiele�te cronologia relativ� urm�rindu-se

legile fonetice care au ac�ionat succesiv (e.g. gr.at. �� < ��/�"��/�"��/�"��/�"

arat� c� //// intervocalic a disp�rut înainte de închiderea vocalei � la �.

În pozi�ie ini�ial�, reflexul grecesc al unui *w este uneori spiritus

asper, f�r� ca aceast� evolu�ie s� fie uniform�: e.g. PIE *wid-tor >

�� „om în�elept”, dar, pe baza aceluia�i radical, ��2��2��2��2�. 1 Sihler §187.

Textul homeric, chiar dac� nu atest� în mod direct prezen�a sonantei

*w, constituie un sprijin solid în reconstituirea istoriei sale: prozodia

homeric� indic�, într-o manier� destul de fidel�, prezen�a unui ////

(care poate conduce la lungirea silabei precedente, care împiedic�

eliziunea sau scurtarea antevocalic�).

Cealalt� semivocal� consonantic�, *y, este de asemenea p�strat� în latin� (ca i

consonantic) mai bine decât în greac�.

În pozi�ie ini�ial� ea are în greac� un reflex dublu: ca spiritus asper

[h-] (uneori disp�rut ulterior) sau ca ��. Num�rul m�rturiilor pentru

aceast� evolu�ie fonetic� este relativ sc�zut1, iar exemplele sunt

echilibrat repartizate; de aceea este dificil s� se stabileasc� o rela�ie

credibil� între cele dou� evolu�ii.

În pozi�ie intervocalic�,*-y- a disp�rut atât în latin�, cât �i în greac� (fiind totu�i

atestat de câteva forme miceniene):

PIE *treyes „trei”: lat. tr�s (< trees), gr. �� (dialectal: �� ), ved.

tráyas, v.irl. trís (< *tr�s < *tr�s).

Postconsonantic, *y se vocalizeaz� în latin� (e.g. alius; cf. gr. ��), în greac�

îns� produce importante modific�ri, cunoscute sub numele de „palatalizare”;

palatalizarea greac� este un fenomen fonetic amplu, desf��urat în dou� etape

distincte („prima palatalizare” �i „a doua palatalizare”) �i care, datorit� frecven�ei

acestui fonem în sufixe, a avut ca urmare remodelarea întregii morfologii. 1 Sihler §191.

lichida apical� silabic� *r

PIE *k¼d- „inim�”: lat. cor (< *kord), gr. ��"��"��"��",

v.irl. cride, lit. širdís.

PIE *t¼s- „a fi uscat”: lat. tostus (< *torstos), ved.

t¼ðitá-, v.eng. þurst.

PIE *yekw-¼(t) „ficat”: lat. iecur (< iecor), gr. �1��1��1��1��,

scr. yak¼t, av. y�kar�.

Reflexul latinesc al lichidei silabice r este or, ca în exemplele de mai sus, dar �i

ar: pari�, car�, grauis; istoria m�rturiilor de acest fel este diferit interpretat�; în

greac�, reflexul este secven�a vocal�-consoan� sau consoan�-vocal�, cu vocalism

diferit în func�ie de dialect: ionic-atic ��, în restul dialectelor ��.

Observa�iile sunt valabile �i pentru cealalt� lichid� silabic�.

lichida lateral� silabic� *l

PIE *m®du- „moale”: lat. mollis (< *molwis <

*moldwi-), gr. ��, ��"��"��"��"�� „a înmuia”, ved.

m¼dú-.

PIE *telH2 „a purta” – tema de prezent cu infix nazal

*t®-ne-H2-: lat. toll� „a ridica”, gr. �� , ��

(<*t®H2-ont-).

PIE *gw®H2en- „ghind�”: lat. gl�ns (gland-), gr.

��, lit. gìle.

nazala labial� silabic� *m

PIE *dek÷ „zece”: lat. decem, gr. ��, ved. dá¿a,

v.irl. deich, got. taihun, lit. d�šimt.

PIE *gw÷- „a merge”: lat. ueni�, gr. �� (<

*gwany�).

PIE *÷ (desinen�a de ac.sing. a temelor consonantice):

lat. -em, gr. ��: pedem, ��.

nazala dental� silabic� *n

PIE *ten- „a întinde” – part. *t¡-to: lat. tentus, gr.

� �� , ved. tatá-.

PIE *t¡nú / *t¡new- „sub�ire” (rad. *ten-): lat. tenuis,

gr. ��./0�� ./0�� ./0�� ./0��(< * ��/�� /�� /�� /��), ved. tanú-, v.eng. þynne

(< *þunwi), v.sl. t�n�k�.

PIE *nom¡ „nume”: lat. n�men, gr. ��, scr. n�ma,

v.irl. ainm (< *anmen < *anman), hit. la-a-ma-an;

lat. -�- se datoreaz� unei etimologii populare, care

apropie n�men de (g)n�- „a �ti”, cf. cogn�men cu -g-

neetimologic.

Nazalele silabice dezvolt� a�adar în latin� vocala e-, care joac� rol de centru

silabic; greaca are din acest punct de vedere un comportament diferit, chiar

surprinz�tor, prin înlocuirea nazalei silabice cu vocala a.

Observa�ii generale asupra sonantelor silabice indo-europene

Sonantele silabice sunt parte component� a inventarului fonetic

indo-european. Limbile individuale prezint� un stadiu evoluat al

acestor foneme; atest�rile se înscriu în trei linii de evolu�ie:

I. p�strarea distinc�iei dintre articularea vocalic� �i cea consonantic�

a sonantelor, f�r� alte modific�ri; latina, de pild�, conserv� (chiar

f�r� s� foloseasc� semne grafice diferite) semivocalele *i �i *u;

sanscrita cuprinde în inventarul de foneme lichida *r atât în seria de

vocale cât �i în cea de consoane, cu semne grafice diferite.

II. sprijinirea sonantei silabice, în manier� samprasarana, cu o

vocal� care s� permit� conservarea realit��ii silabice chiar în

condi�iile în care sonanta nu mai era articulat� vocalic; aceast�

vocal� poate preceda sau poate urma sonanta, care ajunge s� fie

articulat� consonantic; timbrul vocalei este diferit de la o limb� la

alta (în greac� dialectele au comportamente diferite din acest punct

de vedere) sau chiar, în interiorul aceleia�i limbi, de la o pereche de

sonante la alta (e.g. lat. or, ol, em, en).

III. înlocuirea sonantei silabice cu o vocal� propriu-zis�: este un

tratament limitat la spa�iul grecesc �i cel indo-iranic �i care se aplic�

numai nazalelor: *÷, *¡ > a; vocala rezultat� este cu totul str�in� de

tr�s�turile articulatorii ale nazalelor �i este, de asemenea, vocala care

nu intr� în apofonia proto-indo-european�.

În latin� semivocalele silabice (i �i u) func�ioneaz� ca vocale autentice, �i a�a chiar

erau percepute de vorbitori �i de gramatici. Se poate observa îns� c� modific�rile

pe care le sufer� aceste dou� vocale, mai cu seam� i, sunt mai pu�in severe decât

modific�rile pe care le sufer� celelalte vocale ale latinei în silabe non-ini�iale.

Poate c� aceast� cvasi-imunitate la schimbare se datoreaz� faptului c� i are

apertura minim� �i nu are cum s� reflecte tendin�a general� de închidere pe care o

manifest� celelalte vocale. Minima apertur� este îns� în sine o tr�s�tur� care

plaseaz� aceste foneme la grani�a dintre vocale �i consoane.

Tratarea fonemelor i �i u printre vocale este riguros exact� într-o prezentare a

foneticii limbii latine, chiar dac� din punct de vedere indo-european ele reprezint�

o pereche de sonante silabice.

În privin�a laringalelor, dac� li se accept� existen�a (asupra c�reia nu

planeaz� atât îndoieli de principiu cât îndoieli legate de tr�s�turile

concrete ale articul�rii lor), pare plauzibil s� fie interpretate ca

sonante, având a�adar posibilitatea de a se realiza vocalic sau

consonantic, în func�ie de contextul fonetic. În pozi�ie vocalic� ele

sunt dezv�luite de arhetipul *pHter. În pozi�ie consonantic�

reconstituirea lor este mult mai dificil� �i este plauzibil ca reflexele

lor s� fi constat în modificarea tr�s�turilor articulatorii ale fonemelor

din preajm� ceea ce, în termenii uzuali ai gramaticii comparate, se

nume�te „colorarea” vocalei al�turate.

O important� secven�� a interpret�rilor sonantelor proto-indo-

europene este prezen�a lor în complexele de foneme care s-au

constituit în unit��i cu o existen�� proprie, diferit� de a fonemelor

componente. Aceste unit��i, diftongii, pot fi urm�rite în variantele

reale oferite de limbile atestate istoric, unde exist� cu certitudine

diftongii alc�tui�i din vocal� �i semivocal� (în ambele variante: i �i

u). Este mai pu�in sigur� reconstituirea diftongilor cu sonantele

nazale �i lichide, �i este înc� �i mai incert�, cel pu�in în perspectiv�

cronologic�, realitatea diftongilor cu laringal�.

Sonantele silabice, având un comportament vocalic, manifest�

tendin�a general vocalic� de a avea o pereche lung�. Aceasta pot fi

interpretate ca rezultat al lungirii compensatorii provocate de

dispari�ia unei laringale (exact în modul în care vocalele simple *a

*e *o au un dublet lung – *� *� *� - provenit dintr-o secven�� *eH

etc.).

PIE *g¼H-no-: lat. gr�num, got. kaurn, lit. zìrnis.

PIE *st¼H-to: lat. str�tus, gr. � �� , ved. st�r¡á-.

PIE *pleH-: lat. pl�nus, gr. hom. �� (aor. med.).

PIE *w®H-neH2-: lat. l�na, gr. dor. ��, at. ��,

hit. hulana-.

M�rturiile latine�ti ale nazalelor silabice lungi sunt incerte; poate intr� în aceast�

categorie m�teries, n�tus.

IV. Inventarul fonetic: Vocalele

Vocalele

Limbile indo-europene ofer� m�rturii pentru trei timbre vocalice

distincte (*e, *o, *a). Exist�, de asemenea, m�rturii clare privind

existen�a a dou� serii de foneme vocalice: scurte �i lungi. Greaca

pare s� reflecte cu cea mai mare fidelitate vocalismul originar, indo-

european.

Considerat individual, pentru fiecare familie lingvistic� în parte,

inventarul vocalic prezint� importante deosebiri, care se reflect� în

punctele de vedere diferite adoptate de comparati�ti în definirea

vocalismului indo-european. Limbile indo-iranice indic� un singur

timbru vocalic, a (� �i � func�ionând ca diftongi) – este îns� evident,

pe baza compara�iei indo-europene, c� acesta reprezint� un stadiu

lingvistic evoluat; greaca �i latina au trei vocale distincte (e, o, a); în

celelalte limbi indo-europene, o / � �i a / � s-au contopit, rezultatul

fiind o vocal� fie de timbru o, fie de timbru a, în func�ie de familia

de limbi �i de cantitatea vocalei (e.g. în limbile slave vocalele scurte

o �i a s-au contopit ca o (scurt), cele lungi ca �; în germanic� �i în

limbile baltice rezultatele sunt diferite: vocalele scurte o �i a s-au

contopit în a (scurt), cele lungi în �).

Pentru proto-indo-european�, modelul de reconstruc�ie la care se

face cel mai des referire con�ine o unic� vocal�, de timbru

indiferent, notat� conven�ional *e. Teoria monovocalismului indo-

european este strâns legat� de teoria laringal�, în absen�a c�reia nu ar

putea fi sus�inut�.

Foarte schematic, seriile vocalice din limbile indo-europene sunt

deduse din îmbinarea vocalei unice cu una din cele trei laringale,

care dispare l�sând în urma sa reflexe ce „coloreaz�” vocala �i, într-o

succesiune dat� (vocal� urmat� de laringal�), o lungesc.

H1e > e eH1 > �

H2e > a eH2 > �

H3e > o eH3 > �

Modelul inventarului de foneme cu o singur� vocal� nu este sus�inut

de tipologia lingvistic�1.

Triunghiul vocalic este definit în func�ie de locul de articulare (e:

anterioar� sau prepalatal�, a: medial�, o: posterioar� sau

postpalatal�) �i de gradul de apertur� (a: deschis�, e, o: închise).

Diferite m�rturii (epigrafice, evolu�ii fonetice, mo�tenirea romanic�) indic�

pronun�area mai închis� a vocalelor lungi decât a celor scurte. Aceast� realitate a 1 V. Rosetti p. 32 et passim.

vocalismului latinesc este bine sus�inut� de datele oferite de celelalte limbi indo-

europene. Latina târzie ofer� un tablou sim�itor simplificat, prin anularea

opozi�iilor de cantitate (a, � > a, � > i, � > u) în favoarea opozi�iilor de apertur�: i

scurt �i e lung se contopesc ca e închis, u scurt �i o lung se contopesc ca o închis,

în vreme ce e scurt �i o scurt î�i p�streaz� timbrul, având deschiderea mai mare

proprie vocalelor scurte.

În latin� (ca �i în greac�, de altfel) semivocalele silabice *i, *u sunt parte

component� a inventarului vocalic; de aceea, spre deosebire de celelalte sonante

silabice, sunt prezentate aici în capitolul destinat vocalelor. Ele întregesc

triunghiul vocalic, fiind cele mai închise (plasând vocalele e �i o în zona de

apertur� medie), i - vocal� anterioar�, u - vocal� posterioar�.

PIE *bher- „a duce”: lat. fer�, gr. !��!��!��!��, scr. bharati,

got. bairan, v.irl. berith.

PIE *esti „a fi” (pers. III sg.): lat. est, gr. �� , scr.

asti, got. ist.

PIE *gen-os „neam”: lat. genus, gr. �� , scr. janas-.

În latin�, *e mo�tenit este modificat uneori de contextul fonetic1:

- înainte de nazale velare: ting� (< *teng-; cf. gr. �� ); quinque (<

*penkwe; cf. gr. �� ), poate �i dignus (indicat exppressis uerbis de

gramaticii antici ca având -�-) < *dec-no-s.

- lâng� semivocala *w: nouus (< * newos; cf. gr. ��./0��./0��./0��./0��); socer, socrus

(< *swekuro-, *swekru-; cf. gr. ��< *�/��/��/��/�); bonus (<

duenos); coqu� (< *pekw� < *kwekw

- înainte de l pinguis: uol� (< *wel�; cf. uelit, uelle); ol�ua (< *olayw��<

*elayw� < gr. ��./0��./0��./0��./0�).

PIE *oktoH „opt”: lat. oct�, gr. �� , scr. að½�, got.

ahtau, v.irl. ocht.

PIE *owis „oaie”: lat. ouis, gr. ��2��2��2��2��/��/��/��/��, scr. avis,

got. awistr-, lit. avis, v.sl. ov�ca.

PIE pot- „st�pân”: lat. potis (potis est > potest), gr.

�� , scr. patis, got. –faþ-, lit. pats.

În latin�, *o mo�tenit, în anumite contexte fonetice, tinde s� se închid� la u:

1 Sunt înregistrate în aceast� sec�iune numai modific�rile care afecteaz� vocala din silaba ini�ial�, celelalte urmând s� fie discutate în cadrul modific�rilor fonetice, la „Vocale scurte în silabe mediale” �i „Vocale scurte în silabe finale”.

- înainte de nazale: multa < mol(c)ta; acest comportament nu este

uniform: longus, onus, domus.

- înainte de r urmat de o consoan�: purpura (< gr. ��!��!��!��!��); aceast�

închidere este regulat� în sabin�, în vreme ce în latin� ar putea fi socoit�

doar urmarea unei influen�e dialectale.

Alte modific�ri ale vocalei *o mo�tenite:

- uert�, uersus, uester < uort�, uorsus, uoster (forme atestate în textele

vechi).

- faue� al�turi de forma veche foue�.

PIE *ag- „a mâna”: lat. ag�, gr. �� , scr. aj�mi.

PIE *agr- „câmp”: lat. ager, gr. �� , scr. ajras,

got.akrs.

PIE *dacru- „lacrim�”: lat. lacrima (< v. lat.

dacruma), gr. ��, got. tagr.

Spre deosebire de celelalte dou� vocale (care nu sunt doar consecvent atestate, ci

sunt �i instrumente morfologice al c�ror randament indo-european este bine

sus�inut, reprezentând grade apofonice), vocala de maxim� deschidere este relativ

slab atestat� în ansamblul domeniului indo-european, atât de m�rturiile lexicale cât

�i de cele morfologice.

PIE *kwis, kwid (pron. interogativ): lat. quis, quid, gr.

�� (< � � � �), hit. kwis, kwid.

PIE *widhewaH „v�duv�”: lat. uidua, scr. vidhav�,

got. widuw�, v.sl.v�dova.

PIE *snusuH- „nor�”: lat. nurus, gr. ��, scr. snuða,

v.g.s. snur.

v.sl. igo.

PIE *rewdh- „ro�u”: lat. ruber, gr. ��, ved.

róhita, v.sl. r�dr�.

PIE *dheH- „a pune, a face”: lat. f�-c� (perf.), gr.

�� , scr. da-dh�-mi, got. missa-d�ds.

PIE *reHg-s „rege”: lat. r�x, scr. r�j�, v.irl. r� (gen.

r�g).

PIE *seHmi „jum�tate”: lat. s�mi-, gr. ��, v.g.s.

s�mi-.

PIE *doH- „a da”: lat. d�, d�num, gr.

��, ��, scr. da-d�-mi, d�nam, v.sl.

dati, dar�, lit. dúoti.

PIE *oHku- „rapid”: lat. �cior, gr. ��, scr. �¿u-.

PIE *gnoH- „a cunoa�te”: lat. n�u� (v.lat. gn�sc�), gr.

�� , scr. jñ�ta-, v.sl. znati.

PIE *maHter „mam�”: lat. m�ter, osc. maatreís (gen.

sing.), gr. at. �� (dor. ��"� ��"� ��"� ��"� ��), ved. m�tár-, v.irl.

m�thir, v.isl. m�ir, lit. móte��, v.sl. mati – gen. sing.

matere, arm. mayr, toh. A m�car, B m�cer.

PIE *swaHdu- „dulce”: lat. su�uis, gr. at. ��, dor.

��, scr. sv�du-, v.g.s. s(w)uozi.

Tratamentul ionic-atic al vocalei *� constituie o modificare fonetic�

ale c�rei efecte au dus la remodelarea temelor nominale în *�

(declinarea I, cu tradi�ionala compartimentare „� pur” versus „�

impur”). Dialectul ionic a cunoscut o închidere a vocalei *�, care a

dus la confundare acesteia cu �; dialectul atic a continuat

transformarea prin întoarcerea la *� atunci când vocala era precedat�

de ��. Fenomenul, cunoscut sub numele de reversie atic�, era

încheiat în sec. al V-lea a.Chr.

PIE *gwiHw- „viu”: lat. u�uos, scr. j�va-, v.sl. ziv�, lit.

gývas.

PIE *wiHs „for��”: lat. u�s, gr. ./0�2�./0�2�./0�2�./0�2�.

PIE *muHs „�oarece”: lat. m�s, gr. ��, scr. m�ð-,

v.sl. myš�, v.g.s. m�s.

v.sl. dym�, lit. dúmai (pl.), gr. ��"��"��"��"�� „a afuma”.

Observa�ii asupra opozi�iei de cantitate a vocalelor limbii latine

Determinarea cantit��ii vocalice se poate face prin compara�ie indo-european�,

prin constatarea reflexelor romanice sau prin exploatarea informa�iilor din

interiorul limbii latine. Acestea din urm� se încadreaz� în �ase categorii de

m�rturii.

1. M�rturiile epigrafice: indicarea vocalelor lungi prin apex, prin i

longa �i prin geminatio uocalium.

2. M�rturia cuvintelor împrumutate în limbile europene care au

p�strat distinc�ia de cantitate; e.g. (uia) str�ta > v.g.s. str�z(z)a,

v.eng. stræt (n.eng. street).

3. Observa�iile directe ale anticilor; Cicero, de pild�, spune c� in- �i

con- erau pronun�ate cu vocal� lung� în compusele care începeau

cu s sau f: c�nseru�, c�nfer�.

4. Evolu�ia fonetic� în silabele non-ini�iale: ex�ctus, int�ctus (fa��

de refectus < *ref�ctos).

5. Evolu�ia geminatei ss: se simplific� numai dup� vocal� lung� (e.g.

f�sus < *f�ssus).

6. M�rturiile oferite de scandare: silabele deschise pot da informa�ii

precise asupra cantit��ii vocalei.

Diferen�a de apertur� inerent� opozi�iei de cantitate vocalic� poate fi redat� printr-

un triunghi vocalic mai cuprinz�tor:

� ��

deschis o �� deschis

� închis � închis

� deschis � deschis

M�rturiile epigrafice, sus�inute de cele romanice, atest� articularea oscilant� a

acestor opozi�ii complexe, în care se îmbin� apertura �i cantitatea. Se constat�

frecvent în inscrip�ii notarea (sincer�) a unui � închis, de pild�, ca i, sau,

dimpptriv�, a unui � deschis ca e – ceea ce indic� favorizarea m�rcii de apertur�1.

În latina popular� se pare c� s-au produs confuzii de timbru care au condus la

apari�ia unor vocale scurte închise:

� ��

deschis o �� deschis

închis o �� închis

� deschis � deschis

În evolu�ia limbii, pierderea opozi�iei de cantitate s-a realizat treptat, cunoscând o

faz� intermediar� în care se îmbinau m�rcile de cantitate cu cele de apertur�

1 Vide V. Väänänen, p. 36-37, exemple epigrafice: VECES pentru uic�s, MVNEREBUS, MVLIEREBVS pentru -ibus; PRINDERE pentru pr�ndere ( < prehendere).

(implicit de timbru vocalic). În ansamblul domeniului romanic1, evolu�ia

vocalismului latinesc nu a fost unitar�, conducând pe de o parte la apari�ia, în

partea occidental� a Romaniei, la perechea vocalic� �� [anterioar� semideschis�] / �

[posterioar� semideschis�], iar în partea oriental� la un dezechilibru al triughiului

vocalic, în care vocala anteriooar� semideschis� (��) nu are o pereche posterioar�.

Romania Oriental� Romania Occidental�

��

e o e o

i u i u

1 Vide S. Reinheimer Rîpeanu, p. 322-323.

Diftongii

Din punctul de vedere al proto-indo-europenei, se consider� diftongi toate

secven�ele stabile alc�tuite dintr-o vocal� urmat� de o sonant� (fie ea lichid�,

nazal�, semivocal�, eventual chiar �i laringal�). În latin� �i greac� sunt îns�

considera�i diftongi numai cei forma�i cu o semivocal� (*y sau *w).

PIE *ey > v.lat. ei > lat. �; gr. ��.

PIE *deyk- „a ar�ta”: lat. d�c� (v.lat. deic�), osc.

deicum, gr. ��, ved. dide¿ati, got. ga-teihan.

PIE *ey-ti „merge” (pers. III sing.): lat. it (< �t), gr.

��2 ��2 ��2 ��2 �, scr. �ti, lit. eit(i).

PIE *deywos „zeu”: lat. d�uus, v.prus. deiws, lit.

dievas.

Latina arhaic� prezint� m�rturii solide ale conserv�rii acestui diftong indo-

european; monoftongarea21 (cu rezultatul �) se produce abia în prima jum�tate a

sec. al II-lea a.Chr. La Plaut �i Teren�iu grafia ei este folosit� pentru diftongul

p.ital. *ey, dar �i pentru reflexul unui *ay în silab� medial� sau al unui *oy în

silab� final�. M�rturiile epigrafice arhaice (DEICERENT, FOIDERATEI) indic�

faptul c� nu se produsese contopirea cu �, atestat� mai târziu (începând cu sec. al

II-lea) prin notarea frecvent� a unui � prin ei; e.g. AVDEIRE. Confuziile care se

constat� în perioada arhaic� sus�in cel mult tendin�a de monoftongare la timbrul e,

c�ci apare grafia ei pentru � sau chiar .

21 Vide supra p. Error! Bookmark not defined..

În greac�, monoftongarea la e lung închis se produsese în sec. al V-

lea a.Chr., f�r� ca aceast� evolu�ie s� fie reflectat� de grafia

conservatoare (care ajunge s� noteze prin �� chiar �i un e lung care

nu provenea din diftong); în epoca roman� reflexele diftongului �� se

contopesc cu �, chiar dac� grafia nu indic� în mod direct aceast�

evolu�ie: grafia �� pentru �"�� "�� "�� "�� este îns� relevant�.

Utilizarea în latin� a grafiei ei pentru un monoftong este frecvent� în inscrip�iile

din vremea lui Cicero �i nu înceteaz� nici în perioada augustan�. Nu poate fi îns�

cert interpretat� ca un indiciu asupra pronun��rii, deoarece familiaritatea romanilor

cu obiceiurile scrierii grece�ti putea duce la constituirea unui model.

PIE *ew > v.lat. ou > lat. �; gr. ��.

PIE *yewk- „a uni”: lat. i�mentum (v.lat.

IOVXMENTA), gr. �� .

PIE *deuk- „a duce”: lat. d�c� (v.lat. doucit), got.

tiuhan.

PIE *leuk- „lumin�”, „a fi luminos”: lat. l�x, l�na (<

*lowkksn� < lewk-sneH2), gr. ��, av. rao$$$$šn�,

ved. rocati, v.eng. leoht.

Latin� atest� evolu�ia timpurie a diftongului *ew la *ow, care se p�streaz� în osc�

�i în latina arhaic�, dar se confund� cu *� pe la 200 a.Chr. Grafia OV apare îns� în

textul (conservator) al inscrip�iei Senatus consultum de Bacchanalibus (186

a.Chr.).

În greac�, diftongii �� i �� se p�streaz� distinc�i.

PIE *oy > v.lat. oi > lat. oe, �; gr. ��.

PIE *oy-no- „unu”: lat. �nus (v.lat. oino, oenus), gr.

��2��2��2��2�� („asul” la zaruri), got. ains, v.irl. óen.

În anumite contexte fonetice, diftongul italic *oy devine în latin� �:

- când este precedat de *u: PIE *woyk-o- „sat”: v.lat. VECOS, VEICVS,

lat. u�cus, gr. ./0��2��./0��2��./0��2��./0��2��; aceea�i evolu�ie se vede în termenul egeean

*woyn-o „vin”: lat u�num, gr. ./0��2��./0��2��./0��2��./0��2��.

- între l �i o labial�: PIE *loyba „liba�ie”: lat. l�b�re, gr. �� .

În latin�, acest diftong a tins a�adar s� se monoftongheze; s-a men�inut îns� ca

diftong într-un num�r restrâns de termeni (împreun� cu unele derivate ale lor). Nu

pare îns� posibil� identificarea cauzelor care au împiedicat, în cazul acestui set

limitat de termeni, monoftongarea. Observarea fonetismului lor nu permite

stabilirea unei legi fonetice; situa�ia este cu atât mai neclar�, cu cât exist� �i

termeni evident înrudi�i care prezint� monoftongarea. Una dintre explica�iile date

se sprijin� pe ambientul fonetic: faptul c� diftongul s-ar afla între o labial� �i o

dental� în aproape toate cazurile – excep�ia o constituie proelium - probabil c� nu

este o simpl� coinciden��. Unii dintre termenii cu -oe- fac parte din vocabularul

tehnic sau poetic: foedus „tratat”, poena „pedeaps�” sunt termeni de drept;

acestuia din urm� îi stau al�turi verbul p�ni� �i adverbul imp�ne, poate mai pu�in

tehnici datorit� caracterului lor comun. Poenus este bine p�strat, mai ales ca

termen metonimic pentru Hannibal, în schimb adjectivul poenicus a devenit

p�nicus (ca în m�lum p�nicum „rodie”). Moenia „ziduri” (dar verbul este

m�n�re) a fost explicat, neconving�tor, în contrast fonetic cu m�nia „îndatoriri”;

un alt termen, arhaic, cu acela�i sens (moeros „zid”) are forma clasic� m�rus.

PIE *ow > v.lat. ou > lat. �; gr. ��.

PIE *klouni- „coaps�” > lat. cl�nis, scr. ¿r�¡i-,

lit.šlaunis, v.g.s. hlaun.

Exemplele latine�ti sunt considerabil multiplicate de evolu�ia intermediar� a

diftongului *ew la ou.

Aceea�i evolu�ie la � o are �i diftongul secundar ou: pr�d�ns < *pro-uident-,

n�ndinae (NOVNDINVM) < *nouen-. O direc�ie diferit� a monoftong�rii are ca

rezultat � în m�tus < *mouetos, u�tus < uouetos; explica�ia cea mai simpl� este

analogia.

În greac� diftongul este bine p�strat (distinct de ��); în secolul al V-lea, �� se

confund� cu o lung secundar, într-o evolu�ie paralel� cu cea a diftongului *ey.

PIE *ay > v.lat. ai > lat. ae; gr. ��.

PIE *aidh- „ a arde, a fi cald”: lat. aed�s „c�min”,

aestus, aest�s, gr. ��, ved. �dha- „lemne pentru

foc”, v.g.s. eit „rug”.

PIE *daiweHr- „fratele so�ului”: lat. l�uir < *d�uir

(cu lichida ini�ial� probabil sub influen�� sabin�;

explicat�, prin etimologie popular�, dup� laeuus

„quasi laeuus uir”): termen neliterar, cu � rustic; gr.

��, scr. d�var-, arm. taigr, v.sl. d�ver�, v.g.s.

zeihur.

Dincolo de dificult��ile cu caracter general legate de vocala indo-european� a,

acest diftong22 este relativ bine conservat în latina clasic� (a�a cum este �i cel�lalt

diftong în a-: *aw), cu unica observa�ie a pronun��rii mai deschise, care a dus la o

modificare de grafie, ai > ae, similar� evolu�iei oi > oe; aceast� nou� grafie se

fixeaz� pe la începutul sec. al II-lea a.Chr. În forma ae, diftongul se p�streaz� în

latina urban� educat� pân� în perioada imperial�, dup� cum reiese din afirma�iile

gramaticilor sau din unele împrumuturi timpurii (e.g. lat. Caesar: p.germ.

*kaysar- > v.g.s. keisur). Monoftongarea sa s-a produs cu mult mai devreme în

latina colocvial� �i a condus la confuzia dintre ae �i �, în varianta deschis�, situa�ie

neobi�nuit� pentru o vocal� lung� �i care a condus la o reconturare asimetric� a

triunghiului vocalic23. A�a se poate explica faptul c� reflexele romanice ale lui ae

> � se confund� cu cele ale vocalei scurte e, ca urmare a pierderii opozi�iei de

cantitate.

PIE *aw > lat. au, gr. ��.

PIE *H2ewg- „a cre�te, a spori”: lat. auge�, auxilium

„înt�rire”, gr. ��)��)��)��)�, ved. ójas-, got. aukan, lit. augti.

PIE *aus- „a atinge”: lat. hauri�, gr. ��)��)��)��)��.

PIE *aus- „ureche”: lat. auris, auscult�, got. aus�,

lit.ausis.

22 Vide supra p. Error! Bookmark not defined.. 23 Vide supra p. 62.

Exist� similitudini previzibile între cei doi diftongi în a: relativ slaba atestare la

nivel indo-european; conservarea diftongului în latina cult�, în vreme ce limba

colocvial� atest� monoftongarea timpurie, mo�tenit� de limbile romanice. Aceast�

pronun�are popular� st� la baza unei anecdote relatate de Suetoniu24 în leg�tur� cu

împ�ratul Vespasian �i gramaticul Florus. Dintre limbile romanice, italiana atest�

reflexe diferite pentru au, � �i o; în rest, m�rturiile (sus�inute �i de Appendix

Probi) indic� mai degrab� monoftongarea la �: sp. pobre < *p�perum < pauper,

rom. ureche < *�ric(u)la < auriculum; diftongul au este uneori p�strat în român�

(ca �i în sard� �i v. provensal�), disociat îns� heterosilabic: aur < lat. aurum.

Observa�ii generale asupra diftongilor lungi indo-europeni

Existen�a diftongilor lungi este bine atestat� de indo-iranic�, unde s-a

p�strat distinc�ia între secven�a alc�tuit� dintr-o vocal� scurt� �i o sonant� �i

secven�a alc�tuit� dintr-o vocal� lung� �i o sonant�.

Durata diftongilor echivaleaz� cu durata unei vocale lungi, calculat�

conven�ional ca fiind dublul unei vocale scurte; aceasta din urm� reprezint�

unitatea de m�sur�: mora. Chiar dac� estimarea duratei nu poate fi altfel

decât relativ�, se poate totu�i desprinde o certitudine: elementul vocalic

poate avea întinderea de o mor� (vocal� scurt�) sau de dou� more (vocal�

lung�, diftong scurt, diftong lung). Distinc�ia dintre un diftong scurt �i unul

lung este dat� de raportul elementelor din interiorul diftongului; distinc�ia

dintre, de pild�, diftongul scurt *ey �i diftongul lung *�y, ambele având

durata maxim� (dou� more) este f�cut� de durata intermediar� a vocalei din

diftongul lung, care este mai mare de o mor�, f�r� a putea ocupa întregul

24 Vespasian, XXII: Mestrium Florum consularem, admonitus ab eo „plaustra” potius quam „plostra” dicenda, postero die „Flaurum” salutauit. Aceea�i monoftongare popular� a diftongului au explic� �i modificarea gentiliciului lui P. Clodius Pulcher, fratele lui Appius Claudius Pulcher, în 58 a.Chr., atunci când a devenit tribun al plebei în pofida originii sale patriciene.

spa�iu de dou� more, destinat diftongului în întregime. Prezentând aceast�

grani�� atipic� dintre elementele componente ale diftongului, secven�ele

unitare alc�tuite dintr-o vocal� lung� �i o sonant� sunt instabile în aproape

toate limbile indo-europene. Ele evolueaz� fie înspre echilibrarea

diftongului (ca diftong scurt, deci cu o durat� echilibrat� a elementelor), fie

înspre monoftongare (prin eliminarea sonantei �i extinderea duratei vocalei

pe ambele more).

Cele dou� posibilit��i de rezolvare a instabilit��ii diftongului lung sunt bine

ilustrate de desinen�a de dativ singular a temelor în -� în greac� �i latin�:

PIE *-�y: lat.-ai (> -ae), gr. ��----.

Latina nu are din acest punct de vedere un comportament consecvent, dup� cum o

demonstreaz� forma cazual� corespunz�toare a declin�rii tematice, în care

tratamentul latinesc �i cel grecesc coincid: lat. -�, gr. ��----.

5.PDF

Documents