8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 1/50
UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE”SUCEAVA
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Specializarea : Economia Comer ţ ului, Turismului şi Serviciilor Anul II, Sem I
ASIGUR ĂRI ŞI REASIGUR ĂRI
Lect. univ. drd. Rozalia KICSIAsist. univ. Angelica COZORICI
2007
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 2/50
2
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 3/50
3
CUPRINS:
1. OBIECTIVELE CURSULUI .....................................................................................................4
2. CONSIDERAŢ II GENERALE ..................................................................................................4
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE ALE CONCEPTULUI DE ASIGURARE. .........5
1.1. Necesitatea şi condiţiile apariţiei asigurărilor.......................................................................5
1.2. Apariţia ideii de asigurare ......................................................................................................6
1.3. Primele forme de asigurare.....................................................................................................6
1.4. Apariţia şi evoluţia asigurărilor în România .......................................................................8
CAPITOLUL II. FORME DE PROTECŢIE ŞI DE DISPERSIE A RISCULUI.....................11
2.1. Asigurarea ..............................................................................................................................11
2.2. Coasigurarea...........................................................................................................................13
2.3. Autoasigurarea ......................................................................................................................14
2.4. Reasigurarea ..........................................................................................................................15
CAPITOLUL III. CONCEPTUL DE ASIGURARE PRIVIT DIN PUNCT DE VEDERE
JURIDIC, ECONOMIC ŞI FINANCIAR .....................................................................................19
3.1. Asigurarea sub aspect juridic ...............................................................................................19
3.2. Asigurarea sub aspect economic ..........................................................................................21
3.3. Alte abordări economice şi financiare ale asigurării..........................................................22 CAPITOLUL IV. ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGUR ĂRII......................................24
CAPITOLUL V. FUNCŢIILE ASIGUR ĂRII ŞI ALE REASIGUR ĂRII .................................27
5.1. Funcţiile asigurării .................................................................................................................27
5.2. Funcţiile reasigurării ..............................................................................................................28
CAPITOLUL VI. RISC ŞI ŞANSĂ ...............................................................................................30
6.1. Aspecte introductive...............................................................................................................30
6.2. Clasificarea riscurilor.............................................................................................................31 6.3. Managementul riscului ..........................................................................................................33
CAPITOLUL VII. CLASIFICAREA ASIGUR ĂRILOR...........................................................37
TESTE GRILĂ..................................................................................................................................44
BIBLIOGRAFIE:.............................................................................................................................50
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 4/50
4
1. OBIECTIVELE CURSULUI
Cursul ofer ă bazele teoretice referitoare la cunoa şterea necesit ăţ ii apari ţ iei
activit ăţ ii de asigurare, la sensul unor no ţ iuni şi dobândirea cuno ştin ţ elor în ceea ce prive şte: asigurarea, asigur ă torul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul,contractantul asigur ă rii, riscul asigurat, valoarea de asigurare, suma asigurat ă , dauna
sau paguba, despă gubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigur ă rii, ş.a. Astfel, cunoscând no ţ iunile respective pot fi în ţ elese şi aplicate corect
prevederile actelor normative care reglementează asigur ă rile.
2. CONSIDERAŢ II GENERALE
Apari ţ ia asigur ă rilor este legat ă de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc
în cazul daunelor în permanent ă cre ştere, iar a reasigur ă rilor pentru sprijinirea între eia celor care administrează fondurile şi activit ăţ ile de asigurare. Altfel spus este vorba de
preluarea daunelor şi a procesului de dezd ă unare pe cât mai multe umere. Activitatea de asigurare este acea presta ţ ie, care desemnează , în principal
oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare,încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum
şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desf ăşurat ă . Asigurarea este opera ţ iunea prin care un asigur ă tor constituie, pe principiul
mutualit ăţ ii un fond de asigurare, prin contribu ţ ia unui numă r de asigura ţ i, expu şi la
producerea unor anumite riscuri, şi îi indemnizează pe cei care sufer ă un prejudiciu pe seama fondului alcă tuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri
rezultate ca urmare a activit ăţ ii desf ăşurate.
„Dacă ar fi după mine, a ş scrie cuvântul ”asigurare” pe u şa fiecărei case şi pe fruntea
fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici,
familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea
distruge pentru totdeauna... Abia atunci a ş putea fi mul ţ umit, căci
asigurarea protejeaz ă familia în cazul ivirii unei
nenorociri şi a unor pagube ireparabile...”
Winston Churchill
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 5/50
5
CAPITOLUL I.ABORDĂRI TEORETICE ALE CONCEPTULUI DE ASIGURARE.
Rezumat:
Capitolul ofer ă informa ţ ii cu privire la pericolele care au amenin ţ at de-a lungul timpuluivie ţ ile şi bunurile oamenilor şi care au condus la con ştientizarea şi manifestarea nevoii de protec ţ ie a
orică rui om. Astfel, decizia de a cumpă ra o asigurare, ca demers individual şi facultativ, e determinat ă ,
în mare mă sur ă , de factori obiectivi şi subiectivi.
Cuvinte cheie: asigurare, evenimente, pericol, mutualitate, monopolului statului ...
1.1. Necesitatea şi condiţiile apariţiei asigurărilor
Apariţia asigur ărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanentă creştere, iar a reasigur ărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurileşi activităţile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor şi a procesului de dezdăunare pecât mai multe umere.
Necesitatea apariţiei activităţii de asigurare este legată de existenţa unor posibile evenimente,care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viaţa oamenilor: calamităţi,accidente, incidente etc.
În faţa acestor pericole nevoia oamenilor de a se proteja a condus la solidarizarea acestuia în procesul de prevenire a efectelor evenimentelor (riscurile din asigur ări). De-a lungul timpului societateaa încercat să găsească mijloace eficiente de prevenire şi limitare a consecinţelor acestor evenimente, însă experienţa ne arată ca desf ăşurarea lor nu poate fi în totalitate prevăzută sau stopată. Prin urmare aapărut imperativul adoptării unor măsuri de protecţie pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentruasigurarea unor condiţii de trai decente persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă prin apariţiaunor invalidităţi. Au apărut astfel 2 modalităţi:
a) solidarizarea în faţa evenimentelor ce apar în viaţa unei comunităţi şi se bazează pecontribuţia fiecărui individ cu sume mici, sub forma unor cotizaţii în vederea creării unui fond bănesc
utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele care au motivatunirea comunităţii; principiile comunităţii de risc şi mutualităţii au reprezentat baza conceptului desolidaritate, cât şi a celui de asigurare.
b) asigurarea - care apare ca un sistem de relaţii economice care implică aportul unui marenumăr de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiindameninţate de pericole, persoanele concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturarea pe bazamutualităţii a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure. Oamenii s-au unit pentru a face faţă consecinţelor accidentelor.
Astfel, comercianţii din Antichitate practicau forme de protecţie în vederea acoperirii
pagubelor produse pe perioada transportului mărfurilor. De exemplu: în legislaţia maritimă aRodhosului se prevedea ca pierderile produse prin aruncarea peste bord a unei păr ţi din bunuri pentru ase putea salva restul încărcăturii, să fie suportate de toţi proprietarii de mărfuri încărcate la bord. Şi în
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 6/50
6
Roma Antică existau asociaţii bazate pe solidaritate care interveneau după producerea pagubelor.Apoi, apar elementele unui contract incipient de asigurare, sub forma unui contract de
împrumut în care suma garanta un transport de mărfuri la mare distanţă; în cazul în care acestea nuajungeau la destinaţie, creditorul pierdea suma împrumutată. Acest contract se extinde treptat, fiindvalabil şi existând chiar şi în evul mediu timpuriu.
1.2. Apariţia ideii de asigurare
Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată cu apariţia societăţii umane. Avemcunoştinţa de două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului:economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: pieţe de schimb, bani, instrumentefinanciare diverse) şi economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din timpuri multmai vechi decât primele.
Într-o astfel de economie naturală, putem privi conceptul de asigurare ca pe o formă deajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă sufer ă un incendiu devastator,membrii comunităţii respective vor ajuta împreună la reconstruirea casei; altfel, nu vor primi nici eiajutor în viitor. Acest tip de asigurare a supravieţuit până în zilele noastre în regiunile în careeconomiile de schimb moderne nu au pătruns decât superficial (de exemplu în unele ţări de peteritoriul fostei Uniuni Sovietice).
1.3. Primele forme de asigurare
Dezvoltarea societăţii este marcată de efortul şi str ădania oamenilor pentru propria lor propăşire şi pentru propria lor apărare în faţa unor evenimente care le pot periclita existenţa şi
devenirea.Viaţa oamenilor nu este întotdeauna senină. Indiferent câtă grijă se acordă evitării
problemelor sau protejării bunurilor niciodată, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele evenimentenegative (calamităţi ale naturii, accidente, pierderea sau micşorarea capacităţii de muncă în urmaunor boli sau a bătrâneţii) implică traume psihice sau pierderi financiare semnificative.
Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de propriile lor locuinţe, să-şi conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze f ăr ă să se teamă de potenţialele probleme care potapărea. Asigurarea a apărut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi pentru găsireasoluţiilor adecvate de înlăturare a lor.
Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încă în antichitate şi datează de circa 6500de ani. Meşteşugarii tăietori de piatr ă din Egiptul de jos au constituit un fond de întrajutorare,format anticipat, prin contribuţia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diversenenorociri ce loveau membrii colectivităţii.
Prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înţeleptul legislator Solon a obligatsocietăţile politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun alimentat prin cotizaţii lunare,destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatoriecare se cunoaşte.
In Babilon, Fenicia şi în alte ţări str ăvechi, membrii caravanelor se constituiau în asociaţii,
suportând în comun pagubele din jafuri şi de altă natur ă suportate de unii dintre ei în timpultransportului.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 7/50
7
In Roma antică s-a constituit o asociaţie de înmormântare pe baza unui Regulament alColegiului funerar din Lavinium care funcţiona pe baza unor cotizaţii de înscriere şi a unor plăţi
periodice. Membrii asociaţiei aveau astfel asigurate, la deces un rug şi un mormânt.Unele forme ale asigur ării de bunuri sunt cunoscute încă din orânduirea sclavagistă, sub
diferite forme. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încărcăturii pentru salvarea
expediţiei aflată în pericol ( cauzat de naufragiu, furtună, eşuare, etc.) erau repartizate în mod propor ţional, fiind suportate de toţi participanţii la expediţie, pe principiul avariei comune. Aceste principii au fost cuprinse în legislaţia maritimă a insulei Rhodos încă din anul 916 înainte deChristos şi se menţin până în zilele noastre. Au fost codificate în colecţia de reguli York-Anverselaborată în anul 1890 şi a fost modificată în anii 1924 şi 1950.
Alte surse documentare ne ofer ă şi alte aspecte din istoria asigur ărilor, astfel cele mai vechiasociaţii mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării careacopereau, pe principiul reciprocităţii, daunele din pierderile de animale. Primele operaţiuni deasigurare maritimă au apărut în porturile italiene în sec al XIV.
O formă de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumitetontine apărut în Franţa în sec al XVII-lea şi r ăspândit apoi în Olanda, Anglia şi Germania. Sistemulera bazat pe principiul asigur ărilor de viaţă dar participanţii primeau în locul sumelor asigurate renteviagere.
In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurareîmpotriva riscurilor de foc şi apă a cărei funcţionare se baza pe plata unor cotizaţii anuale.Asigurarea împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoţia la finelesecolului al XVIII-lea.
In anul 1832, Albert Masius a întemeiat la Leipzig, prima mare societate germană de
asigur ări pentru vite, bazată pe principiul mutualităţii.Dezvoltarea traficului de călători pe calea ferată a condus la apariţia în Anglia a primei
societăţi de asigurare specializată în acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea.Asigurarea maritimă şi asigurarea împotriva riscului de incendiu a fost marcată de
înfiinţarea la Trieste, în anul 1822, a societăţii Assienda Assiguratrice, societate care a funcţionat şi pe teritoriul României după anul 1830.
Asigurarea de r ăspundere civilă a fost instituită şi practicată pentru prima dată în Franţa şise referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai şi tr ăsuri. Asigurarea s-a extins şi lar ăspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajaţilor ori ter ţelor persoane.
In Statele Unite ale Americii sectorul asigur ărilor a fost dominat de societăţile de asigurareengleze. In anul 1852, din iniţiativa lui Benjamin Franklin a luat fiinţă Societatea pentru asigurareacaselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship. Elizur Wright acreat mai multe întreprinderi de asigur ări americane şi a susţinut legiferarea controlului statuluiasupra societăţilor de asigur ări; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezerveide prime la asigur ările de viaţă şi a unor tabele corespunzătoare, necesare în practica asigur ărilor deviaţă. La începutul secolului trecut existau în lume 30 de societăţi de asigur ări, respectiv 14 înAnglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franţa şi câte una în Olanda, Elveţiaşi Austro-Ungaria. In anul 1900 erau în jur de 1272 de societăţi de asigurare iar în anul 1969 activau
în jur de 9700 de case şi societăţi de asigurare în 71 de ţări. Aceste societăţi de asigurare activau2676 în domeniul asigur ărilor de viaţă, 6036 în domeniul asigur ărilor de bunuri iar 962 de societăţi
practicau tot felul de asigur ări.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 8/50
8
1.4. Apariţia şi evoluţia asigurărilor în România
Primele forme de asigurare se întâlnesc încă înainte de secolul al XIX-lea, respectiv un felde întrajutorare reciprocă a membrilor aceleiaşi comune la decesul vitelor denumită în limbajulvremii Hopşa. Astfel, în cazul accidentării unei vite, aceasta era tăiată iar carnea era împăr ţită întrelocuitorii din aceeaşi comună, fiecare plătind o sumă de bani pentru parte ce-i revenea. In felulacesta proprietarul sinistrat îşi acoperea în totalitate sau în parte paguba suferită
Breslele din Transilvania, înfiinţate în secolul al XIV-lea au fost primele organizaţii careau practicat o formă de asigurare pe principiul mutualităţii şi întrajutor ării. Aceasta se referea laasigur ări de viaţă şi potrivit clauzelor fiecare membru era obligat s plătească o taxă de înscriere iar apoi cotizaţii periodice. Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile deînmormântare pentru membrii săraci ai breslei, precum şi pentru plata de ajutoare pentru familiadecedatului atunci când aceştia r ămâneau f ăr ă mijloace de trai.
In timp au luat fiinţă şi s-au dezvoltat asociaţii pentru stingerea incendiilor care funcţionaucu aportul şi în favoarea mai multor comune învecinate. Se menţionează, astfel, o Casă de incendii organizată la Braşov în anul 1744. Principiul de funcţionare era cel al creării unui fond comun princontribuţia trimestrială a fiecărui membru al Casei, din care se despăgubea cel care suferea de peurma unui incendiu.
O instituţie de asigurare pentru incendiu s-a creat şi în Sibiu la iniţiativa magistraturiioraşului în anul 1823 dar în anul 1864 când statutul său fusese definitivat numai jumătate din
proprietarii de imobile şi-au dat adeziunea pentru constituirea ei.In secolele XIX şi XX o dată cu dezvoltarea societăţii şi cu creşterea gradului de
complexitate a activităţilor desf ăşurate a sporit şi interesul oamenilor pentru acţiunea de asigurare.Prima organizaţie de asigurare propriu zisă s-a constituit la Braşov în anul 1844 de către AsociaţiaMeseriaşilor sub denumirea Institutul Naţional de Pensii din Braşov, având caracter specific deasigur ări de viaţă. Condiţiile istorice din Transilvania au permis ca sub influenţa unor mari societăţide asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali şi Riunioni Adriatica di Sicurta), a căror rază deacţiune s-a extins şi în această parte a ţării noastre, populaţia din această parte a României să cunoască mai înainte decât cea din alte păr ţi ale ţării, instituţia de asigurare.
In a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea o dată cudezvoltarea economică a ţării, s-a dezvoltat şi sectorul asigur ărilor apărând în peisajul economic o
serie de societăţi de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871, România-1873, Naţionala-1882, Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare-1911. In anul1881 prin fuzionarea societăţilor Dacia şi România a luat fiinţă societatea Dacia-România care în1909 a preluat societatea Patria.
In anul 1887 în Br ăila, cercurile comerciale din Br ăila şi Galaţi în colaborare cu BancaMarmorosch Blank înfiinţează societatea de asigur ări Generala având ca ramur ă principală asigurarea transporturilor maritime în special a celor de cereale. A întreţinut relaţii bune cu societăţide asigurare str ăine printre care Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel a şi subscriscapital la înfiinţarea ei. După mutarea sediului în Bucureşti, societatea de asigur ări Generala şi-a
diversificat operaţiunile de asigurare în special în ramura asigur ărilor de viaţă, având în preajma primului r ăzboi mondial o situaţie financiar ă prosper ă.In Transilvania o activitate deosebită au desf ăşurat societăţile de asigurare Transsylvania şi
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 9/50
9
Banca Generală de Asigur ări devenită mai târziu Prima Ardeleană. In anul 1921 sediul societăţiiPrima Ardeleană s-a mutat la Cluj, aceasta constituind prima societate anonimă de asigur ări aromânilor din Ardeal. Capitalul acestei societăţi s-a mărit cu aportul altor două societăţi Dacia-România şi Naţionala.
In anul 1923 s-a constituit societatea de asigur ări Asigurarea-Românească care a avut o
ascensiune rapidă prin introducerea asigur ărilor populare de viaţă f ăr ă examinare medicală.De remarcat este faptul că până la primul r ăzboi mondial societăţile de asigurare str ăine
participau doar ca acţionari la societăţile de asigurare româneşti, după anul 1918 acestea şi-audeschis agenţii şi sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc. Începânddin anul 1940 s-a înregistrat o masivă pătrundere a capitalului german pe piaţa românească prinsocietăţi ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-România, Naţionala, Steaua-României,Transylvania.
In anul 1930 în România îşi desf ăşurau activitatea 44 societăţi de asigurare. In urmaconcurenţei din piaţă în anul 1936 mai funcţionau doar 23 de societăţi de asigurare.
In ceea ce priveşte intervenţia statului în sfera asigur ărilor se remarcă faptul că în anul1915 a luat fiinţă Casa de asigur ări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în anul 1936iar in anul 1942 s-a constituit Regia Autonomă a Asigur ărilor. Prin Legea nr. 216 din anul 1930 aluat fiinţă Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private care încheiau asigur ări şi reasigur ări,care funcţiona pe lângă Ministerul Industriei şi Comer ţului. Caracteristic în funcţionarea acesteiinstituţii a fost larga cuprindere în asigurare a riscurilor şi introducerea unor forme de asigurareobligatorii cum ar fi asigurarea de r ăspundere civilă a proprietarilor de autovehicule pentrutransportul, cu plată, de mărfuri şi persoane, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile dedeces, infirmitate şi boală, asigurarea clădirilor, a recoltelor, a inventarului agricol contra
incendiului, inundaţiei şi grindinei. De altfel, în deceniul al 4-lea al secolului XX s-a înregistrat deextindere a asigur ărilor în România prin practicarea tuturor formelor de asigur ări cunoscute dincadrul fiecărei clase de asigurare, sigur în mod inegal in diferite domenii de activitate.
Perioada comunistă întinsă pe o perioadă de 45 de ani a adus mutaţii importante îneconomia şi societatea românească. In primul rând reţinem etatizarea şi socializarea proprietăţii,instituirea conducerii centralizate a economiei şi societăţii, subordonarea economiei conducerii
politice a partidului unic, trecerea de la economia de piaţă la economia planificată, dirijată de lanivel central, etc.
Sectorul asigur ărilor a traversat o perioadă de prefaceri, de transformări, unele pozitive
altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a f ăcut în anul 1948când societăţile de asigur ări au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului. Întregul lor
portofoliu şi rezervele tehnice şi matematice au trecut în proprietatea Societăţii de AsigurareSovieto-Române Sovromasigurare. De altfel în anul 1949 a luat fiinţă şi Întreprinderea se Stat
pentru Reasigur ări, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigur ărilor.In anul 1952 s-a creat Administraţia Asigur ărilor de Stat – ADAS, care a preluat activitatea
Întreprinderii de Stat pentru Reasigur ări Si a introdus în practică asigurarea prin efectul legii.Societatea Sovromasigurare avea în practică asigur ările facultative. In anul 1953 societateaSovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS.
ADAS a pus în practică asigur ările de viaţă, asigur ările mixte de viaţă. In ceea ce priveşteramura asigur ărilor de bunuri s-a dezvoltat pe principiul că bunurile aflate în proprietatea statului nuau nevoie de protecţie prin asigurare. Asigur ările cu caracter facultativ vizează după caz bunuri,
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 10/50
10
persoane şi r ăspundere civilă. Au fost elaborate regulamentele de asigurare pentru toate formele deasigurare practicate, atât cele facultative cât şi cele prin efectul legii. Asigur ările prin efectul legiierau : asigurarea clădirilor proprietate personală a cetăţenilor, asigurarea de r ăspundere civilă auto a
proprietarilor de autoturisme, asigurarea animalelor din gospodăriile persoanelor fizice, asigurareade accidente a călătorilor .
ADAS a practicat şi operaţiuni de reasigurare privind asigur ările maritime şi de aviaţie.O dată cu trecerea la economia de piaţă şi sectorul asigur ărilor a intrat într-un proces de
profunde transformări. Începând cu 1 ianuarie 1991 ADAS şi-a încetat activitatea. Portofoliul deasigur ări şi patrimoniul acestei societăţi a fost preluat de primele 3 societăţi de asigur ări pe acţiuni,nou constituite cu capital integral de stat ( Asigurarea Românească, Astra şi Carom).
Asigurarea Românească s-a constituit pe reţeaua organizatorică a fostei ADAS cu sediulcentral în Bucureşti, cu sucursale, filiale şi reprezentanţe în toată ţara. A preluat cea mai mare partea portofoliului, a capitatului social şi aproape întreaga bază materială a fostei Administraţii aAsigur ărilor de Stat. Societatea a preluat activele aferente asigur ărilor facultative de viaţă, cele
aferente asigur ărilor prin efectul legii, asigur ărilor facultative de autovehicule şi a altor asigur ărifacultative.
Astra - cu sediul central în Bucureşti dispune de filiale în ţar ă şi str ăinătate. A preluatactivele şi pasivele corespunzătoare de la societăţile mixte cu participare ADAS din str ăinătate, celeaferente asigur ărilor şi operaţiunilor de reasigurare în relaţiile cu str ăinătatea dar dezvoltând mereuşi alte forme de asigurare cerute în piaţa românească a asigur ărilor. Societatea dispune la ora actuală de o reţea de sucursale şi filiale extinsă în întreaga ţar ă. In vara anului 2000 societatea şi-a introdusîn portofoliu şi practicarea asigur ărilor de viaţă cu acumulare de capital.
Carom - a fost înfiinţată cu un profil deosebit, respectiv efectuarea unor prestaţii specifice
solicitate de celelalte societăţi de asigurare cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor,stabilirea şi plata despăgubirilor urmând a recupera cheltuielile efectuate de la societăţile deasigurare care i-au dat mandat reţinându-şi comisionul aferent. In ultima perioadă de timpactivitatea societăţii a scăzut simţitor, societăţile de asigurare, efectuându-şi cu specialişti propriiconstatările de daune pentru asigur ările din portofoliu.
După anul 1990 au apărut în peisajul pieţei asigur ărilor din România o serie de societăţi deasigur ări cu capital privat o parte cu capital integral românesc, o parte cu capitat mixt românesc şistr ăin, o parte cu capital integral str ăin toate încercând să acapareze cât mai mult din piaţa deasigur ări românească.
Întrebări de control:
1. Care sunt cele două modalităţi de protecţie pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentruasigurarea unor condiţii de trai decente persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă prinapariţia unor invalidităţi?
2. Descrieţi cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaşte?3. Ce presupune sistemul de asigurare cunoscut sub denumirea de tontine? 4. Care este principiul de funcţionare al Casei de incendiu de la Braşov?
5. Când şi-a încetat ADAS activitatea şi care sunt societăţile care au preluat portofoliul deasigur ări şi patrimoniul ADAS?
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 11/50
11
CAPITOLUL II.FORME DE PROTECŢIE ŞI DE DISPERSIE A RISCULUI
Rezumat:
Acest capitol pune în eviden ţă formele de protec ţ ie folosite atât pe plan intern cât şi
interna ţ ional. Astfel sunt descrise: asigurarea, care are la bază principiul mutualit ăţ ii, coasigurarea,
autoasigurarea, care nu se bazează pe o rela ţ ie contractual ă şi reasigurarea, care are ca efect
„pulverizarea riscului”. De asemenea, sunt descrise particularit ăţ ile fiecă rei forme de protec ţ ie,
precum şi avantajele şi dezavantajele lor.
Cuvinte cheie: asigurare, coasigurare, autoasigurare, reasigurare, avantaje, dezavantaje ...
2.1. Asigurarea
Asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă, clasică, dar şi cel mai frecvent întâlnită în practică, constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi variată deriscuri.
Asigurarea are la bază un acord de voinţă (contract) încheiat între asigur ător şiasigurat, prin care asigur ătorul ofer ă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat,obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv suma asigurată în cazulasigur ărilor de viaţă) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plăţii de către asigurata unei sume de bani, numită "primă de asigurare".
Plătind asigur ătorului prima de asigurare, calculată prin aplicarea unui procent mic lavaloarea asigurabilă, asiguratul primeşte în schimb garanţia de despăgubire împotriva pierderii
posibile şi viitoare pentru oricare dintre riscurile incluse în condiţiile de asigurare.Protecţia riscului se constituie, astfel, într-o marf ă specifică (un serviciu), care se vinde şi
se cumpăr ă ca orice altă marf ă pe o piaţă specifică, numită "piaţa asigur ărilor", parte a pieţeiserviciilor financiare.
În literatura de specialitate se întâlnesc abordări şi modalităţi de exprimare diferite princare, de fapt, se desemnează acelaşi lucru. Unii consider ă că asigur ările pot fi privite din maimulte puncte de vedere, motiv pentru care există suficient de multe definiţii, din care vom prezenta
câteva.John Downes şi Jordan Elliot Goodman, în "Dictionary of Finance and Investment
Terms", definesc asigurarea ca fiind "sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, conştientede riscurile posibile, plătesc prime de asigurare unei companii de asigur ări care rambursează sumele corespunzătoare în caz de daună. Asigur ătorul profită prin investirea primelor pe care le
primeşte.... Într-un sens mai larg, asigurarea transfer ă riscul de la o persoană la un grup care poatemai uşor să plătească pagubele".
În unele lucr ări se consider ă chiar că asigurarea poate fi definită din două puncte devedere, şi anume:
1. Ca persoană (fizică sau juridică) în calitate de asigurat, asigurarea poate fi privită şi ca"finanţare" a unei pierderi, în condiţiile în care, evident, fondurile vor fi disponibile pentru a
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 12/50
12
acoperi consecinţele financiare ale producerii riscului. Scopul acesteia va fi de a asiguracontinuitatea activităţii sau supravieţuirea afacerii asiguratului în cazul pierderii produse.
2. Ca un mijloc prin care riscurile pentru două sau mai multe persoane sau firme secombină prin contribuţii prezente sau promise la un fond din care se plătesc despăgubirile
pentru daunele suferite de unii dintre ei. Dat fiind că asigurarea se bazează pe transferul riscului
de la un individ către o comunitate de indivizi, la acoperirea pagubei suferite de acesta contribuiecu sume mici ceilalţi indivizi.
Din punct de vedere al asigur ătorului, asigurarea apare ca un mijloc de reţinere, fiind unmijloc de retenţie şi combinare. Asigurarea apare ca un mijloc de transfer chiar al unor riscuri întremai mulţi asiguraţi, într-un mod centralizat, printr-o administrare în comun a mai multor riscuri(pooling risks). Prin aceasta, asigur ătorul îşi îmbunătăţeşte abilitatea de a prevedea pierderile
potenţiale.O altă definiţie este dată de Yvonne Lambert Faivre care consider ă că "sub aspect
tehnic, asigurarea este operaţia prin care un asigur ător, organizând pe principiul mutualităţii un
număr mare de asiguraţi, expuşi la producerea unor anumite riscuri, îi despăgubeşte pe aceia dintreei care sufer ă un sinistru pe seama fondului comun constituit din primele încasate."
D.S. Hansell defineşte asigurarea ca "un instrument care ofer ă compensarea financiar ă pentru evenimentele nefericite, plăţile fiind efectuate din contribuţiile mai multor păr ţi care participă la această schemă". Rezultă din această definiţie existenţa unui fond care se formează princontribuţia tuturor asiguraţilor (sub forma primei) din care se vor plăti despăgubirile pentru cei caresufer ă pierderi.
Asigurarea are ca scop combaterea efectelor adverse ale riscului. Riscul este prezent permanent şi oriunde şi, practic, orice activitate economică, politică, socială, culturală sau de altă
natur ă este ameninţată de producerea unor evenimente cauzatoare de pierderi. în mod similar,viaţa fiecăruia, proprietăţile, pot fi afectate de accidente, cutremure sau alte catastrofe. Evident unii
pot fi mai mult ameninţaţi decât alţii prin natura activităţii, localizării geografice şi a altor factori.Din punct de vedere al asigur ării, nu orice pericol la care sunt expuse bunurile sau oamenii poate fiasigurat.
Aşadar, asigurarea are la bază un acord de voinţă între o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat şi o persoană juridică în calitate de asigurător, prin careasiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru care obţine protecţiaasigurătorului. Pentru această protecţie, asiguratul plăteşte asigurătorului o sumă de bani,
numită primă de asigurare, urmând ca în cazul producerii riscului sau riscurilor asigurate,asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite. Astfel, asigurarea seconcretizează într-o tranzacţie al cărei obiect îl constituie cumpărarea unui serviciu, respectiv a
protecţiei pentru pierderea posibilă şi viitoare datorită producerii riscurilor agreate. Preţul acestei protecţii este prima de asigurare.
Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuiecu primele de asigurare la crearea fondului de asigurare din care se suportă contravaloarea daunelor suferite de asiguraţi. Aşadar, în schimbul unei sume de bani relativ mici, asiguratul va avea garanţia
protecţiei în faţa riscurilor, iar asigur ătorul are rolul de a gestiona acest fond. Scopul asigur ării îl
constituie protecţia financiar ă, respectiv repunerea asiguratului în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului, şi nu obţinerea unui profit sau îmbogăţirea asiguratului. Totuşi,acest fond se poate dovedi a nu fi suficient pentru a putea acoperi daunele produse. De aceea,
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 13/50
13
asigur ătorii trebuie să îşi sporească fondurile prin investirea acestor sume.Este foarte important faptul că banii colectaţi de societăţile de asigurare din primele de
asigurare nu apar ţin acestora decât după ce a expirat termenul contractual. Până atunci, destinaţiaacestor sume este legată numai de interesele asiguraţilor până la terminarea contractului. În moddeosebit, la asigur ările de viaţă, dar şi la celelalte tipuri de asigur ări, banii sunt încredinţaţi de
către asiguraţi asigur ătorilor care au obligaţia de a-i administra astfel încât să poată avea în oricemoment lichidităţile necesare pentru a putea face faţă obligaţiilor de plată ce le revin din contractelede asigurare. Asigur ătorul apare deci ca un custode al fondului de asigurare. în cele mai multeţări, în special în cele cu o piaţă matur ă şi bine reglementată, există prevederi legale şi norme
prudenţiale foarte stricte referitoare la modul de investire a sumelor disponibile (tipurile deinvestiţii permise, propor ţia dintre acestea şi altele) pentru a se evita insolvabilitatea sau falimentulasigur ătorilor. Aşadar, esenţa asigur ării constă în dispersia riscului. Asiguratul transfer ă asupraaltei persoane pericolul pierderii financiare determinate de producerea unui eveniment.
2.2. Coasigurarea
Coasigurarea este o modalitate de transfer al riscului de la un asigurat către mai mulţiasigur ători, pentru păr ţi din valoarea bunului asigurat. Nu se refer ă şi nu înseamnă în nici un felsupraasigurare, adică asigurarea la o valoare peste valoarea reală a obiectului asigurat.
Prin coasigurare, asiguratul cedează cote părţi din riscul asigurat mai multorasigurători până la 100% din valoarea riscului. Aceasta este o modalitate de dispersie ariscurilor care se practică pe anumit pieţe28 şi care este caracteristică, în mod deosebit, acopeririiriscurilor mari sau foarte mari. In cazul în care se produc daunele, asiguratul va colecta
contravaloarea despăgubirilor de la asigur ătorii săi, în mod propor ţional cu nivelul primelor plătite.Conform aceluiaşi dicţionar, "coasigurarea reprezintă dispersia unui risc asigurabil pentrusituaţia în care daunele pot ajunge atât de mari încât nu este prudent pentru o companie să subscrie întregul risc. In mod obişnuit, subscrii-torul este r ăspunzător până la o anumită limită, iar coasigur ătorul r ăspunde peste acea limită. Este mult folosită pentru asigur ările de incendiu şiinundaţii".
Coasigurarea reprezintă o formă de protecţie având aceeaşi esenţă economică pe care oare şi asigurarea. Ea se practică, îndeosebi, în situaţiile în care valoarea bunului (bunurilor)asigurat este foarte mare, implicând, evident, o r ăspundere mare a asigur ătorului. în acest mod,
riscul iniţial este preluat în condiţii similare de preţ (prima de asigurare) de către mai mulţiasigur ători până la concurenţa valorii bunului ce se asigur ă. Din punct de vedere al contractului deasigurare, avem de-a face, de fapt, cu mai multe contracte încheiate de către asigurat cu fiecaredintre asigur ători. Dacă valoarea asigurată depăşeşte valoarea reală a bunului, atunci serecalculează partea ce revine fiecărui asigur ător, menţinându-se propor ţia fiecăruia dintre ei. încazul în care se va produce riscul asigurat, fiecare dintre cei implica ţi vor participa în aceeaşi
propor ţie la acoperirea daunelor. Pentru asigurat este foarte dificil să încheie aceste contracte, înspecial datorită cantităţii mari de muncă implicată şi, uneori, datorită lipsei de cunoaştere a oferteide asigurare; de aceea, în marea majoritate a cazurilor, coasigurarea se realizează prin intermediul
brokerilor care găsesc cele mai bune combinaţii pentru clienţii lor. Este evident că oferta deasigurare (în privinţa condiţiilor de asigurare, a termenilor contractului etc.) trebuie să fie"uniformă" pentru a se putea încheia contracte de coasigurare; altfel, este greu de crezut c ă acest
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 14/50
14
lucru este posibil.
2.3. Autoasigurarea
Autoasigurarea este o altă formă de protecţie destul de mult utilizată. Ea constă în crearea de
către o persoană fizică sau juridică a unui fond, a unor rezerve proprii având ca destinaţie numaiacoperirea pagubelor create din orice motiv (calamităţi, incendii, furt şi altele). Această formă de
protecţie este numită impropriu autoasigurare, poate ar putea fi denumită mai corect autoprotecţie. Eanu este o asigurare deoarece nu se bazează pe o relaţie contractuală, nu există păr ţi contractante,asiguratul este în acelaşi timp şi asigur ător şi nu respectă ideea de mutualitate, obligatorie în asigurare.Aşadar, riscul este reţinut de compania respectivă şi nu se încheie tranzacţii de cumpărare deasigur ări.
În multe cazuri, pierderile mari pot depăşi, prin dimensiunea lor, sumele acumulate în fondulde rezervă creat până în momentul producerii ei. Prin crearea acestor rezerve, fondurile respective nu
se mai pot folosi în circuitul de afaceri al firmei, fiind „blocate” pentru constituirea protecţiei.Astfel de companii care decid să practice autoasigurarea sunt puternice sub aspect financiar
şi prefer ă, pentru a-şi reduce costurile, să nu transfere fonduri la alte companii de asigurare. Ea se practică mai ales acolo unde există expunere la pierderi relativ reduse, dar cu o frecvenţă mai mare.
Printre avantajele utilizării autoasigur ării, limitate de altfel, s-ar putea menţiona:• Nivelul scăzut al „primelor”, dat fiind că vor acoperi numai riscul efectiv, nu şi alte
costuri, precum comisionul brokerului sau al agentului, cheltuieli de administrare şi marja estimată de profit a asigur ătorului;
• Veniturile din investirea acestor fonduri create din prime apar ţin asiguratului şi pot fi
utilizate pentru creşterea propriului fond de protecţie sau reducerii contribuţiilor viitoare;• Costurile viitoare pentru primele de asigurare nu vor fi afectate de istoricul
daunelor la categoria de riscuri respective pe piaţă care, în condiţiile creşterii daunalităţii, potdetermina creşterea lor la nivelul pieţei pentru acea categorie de asigur ări;
• Prin natura protecţiei, prin autoasigurare se va stimula, în mod direct, reducerea şicontrolul riscurilor;
• Nu există posibilitatea apariţiei unor dispute între asigurat şi asigur ător în legătur ă cudaunele produse;
• Profiturile rezultate din autoasigurare vor creşte şi se vor acumula la fondurile
asiguratului.Autoasigurarea este practicată de firme foarte mari care au avut de-a lungul vremii un
istoric al daunelor foarte bun (pierderi mici şi foarte rare), au adoptat măsuri de management alriscului adecvate activităţii lor şi, evident, au o capacitate financiar ă capabilă să le ofere
posibilitatea autoasigur ării. De aceea, ele vor angaja şi un personal specializat în asigur ări,managementul riscului şi investiţii pentru a fi posibilă administrarea eficientă a fondului astfelcreat. în paralel, se poate apela la asigurare pentru anumite riscuri şi în anumite situaţii speciale.
Desigur că nici autoasigurarea nu este o formă perfectă. Dezavantajele principale ar fiurmătoarele:
• în cazul unei catastrofe, fondul poate fi folosit integral pentru acoperirea pierderilor sau poate fi insuficient, nemair ămânând resurse pentru acoperirea daunelor din alte cauze; este
posibil chiar ca întreaga organizaţie să intre în faliment sau să nu mai poată continua
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 15/50
15
activitatea datorită imposibilităţii refacerii patrimoniului;
• în timp ce organizaţia poate plăti orice pierdere individuală, efectul agregat al maimultor pierderi dintr-un an ar putea avea acelaşi efect ca şi o pierdere de catastrof ă, în mod
particular în primii ani de la formarea fondului;
• Investiţiile pot să nu ofere o fructificare suficientă ca în cazul unui portofoliu
diversificat al unei societăţi de asigur ări;• în multe situaţii este necesar ă angajarea unui personal relativ numeros pentru
administrarea autoasigur ării, crescând corespunzător costurile;
• Nu mai există consultanţa tehnică privind prevenirea riscurilor oferită de asigur ători,care au exper ţi cu experienţă şi care nu vor fi folosiţi pentru autoasigurare;
• Statisticile privind daunele organizaţiei vor rezulta dintr-un număr relativ redus desituaţii şi, de aceea, este foarte dificilă o previzionare corectă referitoare la daunele viitoare;
• Există posibilitatea unor nemulţumiri din partea acţionarilor care nu mai pot intra în posesia integrală a dividendelor datorită creşterii fondului de autoasigurare; în acelaşi timp,
câştigurile din investiţiile fondului sunt, deseori, substanţial mai mici în comparaţie cu posibilităţileobţinerii de venituri prin utilizarea acelor fonduri în activitatea curentă a companiei respective;
• în perioadele dificile din punct de vedere financiar, există tentaţia de a se faceîmprumuturi de fonduri de la cel destinat asigur ării la cel pentru derularea activităţii, reducândastfel capacitatea de autoprotecţie;
• De multe ori, managerii companiei sunt tentaţi să folosească fondul şi pentruacoperirea pierderilor din alte cauze decât cele pentru care a fost constituit (plăţi "ex gratia");
• Principiul de bază al asigur ării privind dispersia riscului este încălcat;
• Contribuţiile la fond nu sunt întotdeauna deductibile, în timp ce primele de asigurare
plătite sunt deductibile.
2.4. Reasigurarea
Reasigur ările deţin o poziţie deosebit de semnificativă în comer ţul internaţional şi cu câtvolumul şi valoarea bunurilor comercializate sunt mai mari, cu atât rolul reasigur ărilor este maiimportant. Ele au apărut dintr-o necesitate obiectivă, şi anume, din existenţa unor riscuri foartemari (maritime, aviatice, incendiu, de viaţă, de accidente etc.) care pot genera daune extrem demari pe care societăţile de asigur ări, neavând capacitate financiar ă suficientă, pot fi incapabile să
le suporte numai pe contul lor, ducând, practic, la falimentul acestora. Reasigurarea ofer ă capacitatea necesar ă asigur ătorului direct (original, iniţial) pentru acoperirea riscurilor pe care,altfel, nu le poate suporta singur. în asemenea împrejur ări, asigur ătorul care acceptă preluareaunui risc (a unor riscuri) mare, peste capacitatea sa, poate apela la una sau mai multe companii dereasigur ări pentru a ceda în reasigurare o parte din risc (uneori întregul risc). Reasigurarea are caefect "pulverizarea" riscului.
Se poate, lesne constata că societăţile de asigurare îşi asumă mari responsabilităţi în faţa primejdiilor la care sunt supuşi asiguraţii, bunurile sau afacerile acestora. Dar sunt ele întotdeaunacapabile să facă faţă acestor pierderi? Pot să plătească despăgubiri pentru oricare dintre riscuri?
Dar în cazul unor catastrofe naturale (cutremur, inundaţie, grindină, uragan etc.) sau a unor catas-trofe ecologice (emanaţii de gaze toxice de la o uzină chimică, distrugerea mediului datorită
poluării cu petrol sau alte substanţe)? Mai ales dacă avem în vedere faptul că în afara pierderii
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 16/50
16
materiale a asiguratului se produc pierderi şi chiar suferinţe ter ţilor nevinovaţi. Tocmai din acesteconsiderente, şi societăţile de asigurare au nevoie de protecţie. De fapt, protecţia acestora esteaproape tot atât de veche ca şi asigurarea.
Acest lucru se realizează prin reasigurare. Definiţia clasică a reasigur ării, conformdreptului englez, a fost elaborată de Lord Mansfield, în 1807: "reasigurarea reprezintă o nouă
asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă, pentru acelaşi risc iniţial asigurat, în scopuldespăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor anterior încheiate; ambele poliţe există înacelaşi timp". Cu alte cuvinte, mai simplu, se poate afirma că reasigurarea este "asigurareaasigurării".
Motivul principal pentru care au apărut reasigur ările îl constituie protecţia oferită asigur ătorului în situaţia apariţiei întâmplătoare a unei pierderi izolate foarte mari sau a mai multor
pierderi rezultate dintr-un eveniment, a căror valoare este foarte mare în raport cu veniturile obţinutedin primele de asigurare percepute sau din fondurile de rezervă. De aceea, în urma apariţiei unor asemenea daune, pentru prevenirea plăţii unor despăgubiri foarte mari care pot duce chiar la
faliment, companiile de asigur ări directe cedează altor companii de asigur ări o parte din risc, sau,uneori întregul risc, activitate cunoscută sub denumirea de REASIGURARE. Astfel, rolul "tehnic"al reasigurării este de a proteja pe asigurătorii direcţi în faţa pericolului insolvabilităţii sau areducerii capacităţii lor financiare, conferind astfel acestora o mai mare stabilitate.
În Dictionary of financial and investments terms, reasigurarea se suprapune ideii deîmpăr ţire a riscurilor între societăţile de asigurare. O parte din riscul asigur ătorului este asumat dealte companii în schimbul plăţii unei păr ţi din prima plătită de asigurat. Prin dispersia riscului,reasigurarea permite unei companii să accepte clienţi a căror acoperire ar fi o mare povar ă sau ar fiimposibilă de suportat singur.
Reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două părţi numite companie cedentă (reasigurat, asigurător direct) şi reasigurator, prin care prima consimte să cedeze, iar cea de-adoua acceptă să preia o anumită parte a riscului (uneori întregul risc), conform condiţiilorstabilite în acord, în schimbul plăţii de către compania cedentă reasiguratorului a unei anumitesume denumită primă de reasigurare , ce reprezintă o cotă din prima originală de asigurare,urmând ca în cazul producerii evenimentului asigurat reasiguratorul să contribuie laacoperirea pierderii
Se observă că se folosesc câţiva termeni specifici:Companie cedentă - este compania care acceptă riscul de la asiguratul său şi cedează o parte
din acest risc în reasigurare unei alte companii de asigurare sau de reasigurare. Ea este compania ce sereasigur ă şi o mai întâlnim în literatura de specialitate şi sub denumirea de reasigurat. Aceasta estede fapt, asigurătorul direct, care a avut rolul de asigur ător în contractul de asigurare iniţial (original).De aceea, se mai foloseşte şi termenul de asigurător iniţial sau original.
Reasigurătorul – este asigur ătorul care acceptă o reasigurare de la un asigur ător direct. El poate fi o companie de asigur ări sau o companie specializată (profesională) de reasigur ări. În practicainternaţională, în cele mai multe cazuri companiile de asigurare efectuează şi operaţiuni dereasigurare.
Se observă astfel că relaţia de reasigurare are loc între compania cedentă (asigur ătorul original)
şi reasigur ător, iar între asiguratul original şi reasigur ător nu există nici o legătur ă. În cazul produceriidaunelor, asiguratul solicită şi primeşte despăgubiri de la asigur ătorul său, iar acesta, la rândul său preia,conform acordului de reasigurare, sumele respective de la reasigur ătorul (reasigur ătorii) său.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 17/50
17
Principalul rol al reasigur ătorului este acela de a oferi protecţie asigur ătorului direct împotrivauneia sau mai multor întâmplări (daune) sau acumulări de întâmplări rezultate din acelaşi eveniment.
Reasigurarea face deci ca pierderea suferită de compania de asigur ări cedentă să fie dispersată,suportată de mai multe societăţi. Ea ofer ă capacitatea cerută de asigur ătorul direct de a acoperi riscurile
pe care acesta singur nu le poate suporta.
Având în vedere cele de mai sus, putem da pe scurt, o altă definiţie a reasigur ării, şi anume:reasigurarea reprezintă asigurarea r ăspunderii contractuale rezultate din contractul de asigurare sauasigurarea directă. Practic, reasigurarea este asigurarea asigur ării, fiind în acelaşi timp statuată prinîncheierea unui contract separat de asigurare între reasigur ător şi reasigurat.
La rândul său, reasigur ătorul îşi protejează portofoliul prin încheierea altor contracte de cedarea unei păr ţi din reasigur ările acceptate de el, operaţiunea purtând denumirea de retrocedare sauretrocesiune, compania cedentă fiind retrocedent şi reasiguratorul fiind retrocesionar.
Pentru a înţelege mai bine esenţa reasigur ării, se impune o delimitare a acestei activităţide cea de asigur ări directe. Aceste deosebiri rezultă şi din schema prezentată:
• în primul rând, un asigurător (companie de asigurări) poate încheia un contract deasigurare cu o persoană fizică sau persoană juridică (în calitate de asigurat), în timp ce la uncontract de reasigurare nu pot fi decât două companii specializate de asigurări sau ocompanie de reasigurări (ca reasigurator) şi o companie de asigurări (ca reasigurat), deci acestcontract se încheie numai între persoane juridice;
• în al doilea rând, contractul de reasigurare se încheie între două societăţi deasigurare/reasigurare şi niciodată nu implică asiguratul în relaţia lor.
• în al treilea rând, un contract de asigurare este legat, în mod direct, de risc şi deurmările, chiar şi cele mai mici, ale producerii acestuia, în timp ce reasiguratorul devine
implicat în acoperirea daunelor numai atunci când el are obligaţia de plată rezultată dincontract.
• în al patrulea rând, obiectul unei asigurări poate fi o proprietate, o persoană sau unprofit, expuse pierderilor sau avariilor pe care Ie poate suporta asiguratul în afara activităţiiîntreprinse de el însuşi sau de agenţii sau funcţionarii săi, în timp ce reasiguratorul este indirectinteresat în pierderile suportate de asiguratul original, el compensând par ţial sumele plătitede reasiguratul său. Astfel, obiectul asigurat este parte a r ăspunderii contractuale pe care reasiguratula acceptat-o conform poliţei de asigurare semnată de el în contractul iniţial.
• în al cincilea rând, nu toate contractele de asigurare sunt supuse principiului
indemnizaţii (compensării, despăgubirii), - cu excepţia poliţelor de viaţă, accidente şi boală -, întimp ce toate contractele de reasigurare, inclusiv cele pentru reasigurări de viaţă sunt contractede despăgubire (indemnity), fiind limitate la plăţile f ăcute de reasigurat conform asigur ărilor lacare a subscris. În practică, cele mai multe reasigur ări prevăd numai compensaţii par ţiale, reasiguratulsuportând el însuşi o parte a oricărei pierderi.
• în al şaselea rând, contractul de asigurare îmbracă forma unei poliţe de asigurare, întimp ce contractul de reasigurare îmbracă forme diferite în funcţie de tipul reasigur ării, rareoriapărând în forma unei poliţe de reasigurare (doar uneori, la reasigurarea facultativă, în special deincendiu).
• în fine, în timp ce aproape toate asigurările directe (cu excepţia celor maritime şi deaviaţie) sunt, în principal, interne, reasigurarea este prin natura sa o activitate internaţională.
Contractele tipice, clasice de asigur ări directe sunt încheiate între două păr ţi rezidente în
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 18/50
18
aceeaşi ţar ă. In ultima vreme, datorită liberalizării comer ţului, precum şi datorită integr ării economiceexistă multe situaţii în care şi reasigur ările se încheie pe plan intern, în special pe piaţa dezvoltată şimare a Americii de Nord, în Franţa, Germania şi în unele ţări în dezvoltare.
Totuşi, cea mai mare parte a activităţii de reasigurare se desf ăşoar ă în afara frontierelor, pe pieţele internaţionale.
De reuşita afacerilor de reasigur ări depinde orice activitate, iar reuşita asigur ărilor la rândullor, depinde de mediul economic, dezvoltarea afacerilor, de piaţă, dar şi de oameni, de personalitatealor, de pregătirea profesională şi de experienţa pe care o au. în practica reasigur ărilor internaţionale, s-aconstatat de-a lungul timpului că cei mai mari reasiguratori sunt născuţi pentru această profesie, şinumai unii sunt f ăcuţi pentru ea. Aceasta, deoarece este o activitate specializată, tehnică, clar ă, pre-supune o informare permanentă şi cunoştinţe în multe domenii (comer ţ internaţional, industrie,turism internaţional, transporturi şi expediţii internaţionale, asigur ări internaţionale, marketing,
probleme sociale, medicină, cultur ă şi altele), iar situaţiile ce apar sunt de o infinită varietate. în acelaşitimp, în egală măsur ă, asigur ătorul şi reasiguratorul sunt obligaţi să adapteze metodele de lucru la
fiecare caz concret în parte, fiind necesar ca permanent să fie la zi cu tot ce se întâmplă în domeniullor de specializare şi pe pieţele internaţionale de asigur ări şi reasigur ări.
În mod deosebit, mulţi consider ă reasigurarea ca un mister, dar f ăr ă reasigurare, multecategorii de asigur ări nu ar putea avea loc, asigur ătorii fiind astfel lipsiţi de protecţia pe care o ofer ă reasigurarea. Pe de altă parte, este necesar ă mobilizarea întregii capacităţi de asigurare la nivelinternaţional pentru a oferi protecţie împotriva riscurilor foarte mari în transporturi şi industrie,
precum şi pentru pierderile deosebit de mari determinate de catastrofele naturale. Făr ă asigur ări şireasigur ări chiar stabilitatea economică internaţională ar putea fi compromisă.
În concluzie, riscurile se dispersează foarte mult, această r ăspândire reprezentând tocmai
principiul de bază al asigur ărilor. în acest fel, o pagubă mare suferită de o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat este despăgubită prin participarea cu sume mici a mai multor asigur ători, reasiguratori etc. De aceea, unul dintre criteriile foarte importante care trebuie avute învedere la încheierea unei asigur ări este cel referitor la existenţa reasigur ării la societatea de asigurarecăreia ne adresăm. în acest fel, ştim dacă asigur ătorul nostru are capacitatea de a plăti daunemari.
Întrebări de control:
1. Cum este definită asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă şi ce are aceasta la bază? 2. Care sunt cele două puncte de vedere sub care poate fi definită asigurarea? 3. În ce constă principiul mutualităţii care stă la bază asigur ării?4. Ce este coasigurarea şi când se practică aceasta?5. Definiţi autoasigurarea.6. Care sunt avantajele utilizării autoasigur ării?7. Care sunt dezavantajele utilizării autoasigur ării?8. Care este definiţia clasică a reasigur ării, conform dreptului englez?
9. Prezentaţi deosebirile dintre reasigur ări şi asigur ările directe.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 19/50
19
CAPITOLUL III.CONCEPTUL DE ASIGURARE PRIVIT DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC,
ECONOMIC ŞI FINANCIAR
Rezumat:
Problemele asigur ă rii sunt abordate sub aspect juridic, economic sau financiar. Astfel, acest
capitol eviden ţ iază tr ă să turile caracteristice ale contractului de asigurare dar şi ale asigur ă rii,
no ţ iunea de fond de asigurare, precum şi asigurare ca ramur ă prestatoare de servicii.
Cuvinte cheie: contract de asigurare, fonduri bă ne şti, fond de asigurare, comunitate de
risc, prime de asigurare ...
3.1. Asigurarea sub aspect juridic
Abordarea juridică este frecventă şi justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă,trebuie să capete formă juridică. O asemenea formă i-o confer ă contractul , care constituie “legea
păr ţilor”, precum şi legea propriu – zisă, care emană de la puterea legislativă.În Codul civil român definiţia dată contractului de asigurare a suferit îmbunătăţiri
succesive. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea pentru constituirea şi
func ţ ionarea întreprinderilor private de asigurare şi reglementarea contractului de asigurare adoptată în 1930, “prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbulunei prime să ia asupra sa un risc”.
Potrivit dispoziţiilor art. 57 din Decretul Consiliului de Stat nr. 471/1971 “prin contractulde asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă Administraţiei Asigur ărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anume eveniment, obligându-se ca, la producereaevenimentului, să plătească asiguratului sau unei ter ţe persoane, denumită beneficiar, oindemnizaţie – despăgubire sau sumă asigurată – în limitele convenite”.
Potrivit art.2 din Legea 32/2000 privind societ ăţ ile de asigurare şi supravegherea
asigur ă rilor asigurarea este operaţiunea prin care un asigur ător constituie, pe principiulmutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producereaunor anumite riscuri, şi îi indemnizează pe cei care sufer ă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit
din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţiidesf ăşurate.
Formulări asemănătoare se găsesc şi în codurile civile ale altor ţări. Referindu-se ladefiniţia juridică a contractului de asigurare, unii specialişti o găsesc insuficient de semnificativă şi,în consecinţă, propun ca aceasta să fie completată printr-o definiţie tehnică a operaţiei de asigurare.Astfel, Yvonne Lambert – Faivre consider ă că ”sub aspectul său tehnic, asigurarea este operaţia princare un asigur ător, organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la
producerea anumitor riscuri, îi indemnizează pe aceea dintre ei care sufer ă un sinistru, pe seamafondului comun constituit din primele încasate”1.
1 Yvonne Lambert-Faivre, Droit des assurances, 5- eme, edition, Paris, Dalloz, 1995, p. 36, Citată de către IulianVăcărel în Asigur ă ri şi reasigur ă ri, Ediţia Expert, Bucureşti 1998, Editura Expert, pag. 54
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 20/50
20
Contractul de asigurare prezintă anumite tr ăsături caracteristice:
• Este un contract consensual , adică se încheie valabil prin simplul consimţământ al păr ţilor; acest contract este valabil în momentul în care asigur ătorul şi asiguratul şi-au exprimatacordul de voinţă cu privire la conţinut. Forma scrisă este cerută de legiuitor din dorinţa de a protejainteresele asiguraţilor şi pe cele ale ter ţilor.
• Este un contract sinalagmatic, adică păr ţile contractante îşi asumă obligaţiireciproce şi interdependente. Astfel, asiguratul se obligă să facă declaraţii de risc exacte, în atenţiaasigur ătorului, atât la încheierea contractului, cât şi la producerea sinistrului; totodată el se obligă să achite primele de asigurare datorate producerii acestuia , acordând indemnizaţia cuvenită.Asigur ătorul este obligat să-şi respecte obligaţiile contractuale numai în măsura în care asiguratulşi-a onorat obligaţiile sale contractuale.
• Este un contract aleatoriu, adică la încheierea acestuia păr ţile nu cunosc existenţasau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract; aceastadeoarece obligaţiile asumate de asigurat şi asigur ător depind de un eveniment viitor şi incert (fie în
ceea ce priveşte realizarea, fie numai în ceea ce priveşte momentul realizării sale). Acest eveniment,denumit alea, comportă pentru fiecare din păr ţi o şansă de câştig sau un risc de pierdere.
De ex: în cazul unui contract de asigurare a unui bun corporal pentru riscul de incendiu, plata despăgubirii de către asigur ător va avea loc numai în situaţia producerii incendiului. Dacă despăgubirea datorată va întrece ca mărime prima achitată de asigurat, avantajul va fi de parteaacestuia din urmă. În situaţia în care nu se va produce nici un incendiu, în perioada de valabilitate acontractului, avantajul va fi de partea asigur ătorului, care a încasat de la asigurat prima convenită,f ăr ă să-i datoreze vreo indemnizaţie.
Caracterul aleator este esenţial la contractul de asigurare: dacă evenimentul pentru care se
solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de păr ţi,asigurarea nu ar mai avea sens.
• Este un contract cu titlu oneros, adică fiecare parte urmăreşte să obţină un folos, ocontraprestaţie în schimbul obligaţiei pe care şi-o asumă. La fel ca şi alte contracte oneroase(devânzare – cumpărare, de schimb, de locaţie etc.), contractul de asigurare este opus contractuluigratuit ( de donaţie, comodat etc.), care presupune o obligaţie numai pentru una din păr ţi.
• Este un contract succesiv, adică se eşalonează în timp. Asigur ătorul se angajează să acopere un anumit risc (sau un complex de riscuri) o perioadă foarte lungă de timp( de ex: în cazulcontractului de asigurare de deces pe o perioadă nelimitată) cu plata anuală sau subanuală a primei
sau o perioadă foarte scurtă (pe timpul duratei unui zbor aerian între două puncte geografice etc.),cu plata integrală a primei la încheierea contractului.
• Este un contract de adeziune , adică deşi este redactat şi imprimat de asigur ător, la ela aderat asiguratul.
• Este un contract de bună credin ţă, adică presupune ca executarea acestuia să se facă cu bună credinţă de către păr ţi. Deoarece asigur ătorul acceptă preluarea unui risc, bazându-se peinformaţiile furnizate de solicitantul unei asigur ări sau determină cuantumul despăgubirii pe careurmează să o acorde asiguratului tot pe baza informaţiilor provenite de la acesta , f ăr ă putinţa de a leverifica de fiecare dată, atunci când se constată că informaţiile puse la dispoziţia asigur ătorului nu
au fost corecte, reaua credinţă a asiguratului se sancţionează de o manier ă foarte sever ă. Legea constituie, alături de contract, o altă formă juridică de realizare a asigur ării.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 21/50
21
Asigurarea ex contractu are la bază principiul voluntariatului, adică ea se încheie din proprie iniţiativă, de către persoanele fizice şi juridice interesate, împotriva acelor fenomene(evenimente) care le ameninţă bunurile, viaţa sau integritatea corporală, în scop de indemnizare saude fructificare(capitalizare).
Asigurarea ex lege are la bază principiul obligativităţii, adică persoanele fizice şi juridice,
deţinătoare de bunuri care fac obiectul asigur ării obligatorii (de ex. locuinţele şi alte construcţiigospodăreşti proprietate privată), sunt obligate să le asigure împotriva riscurilor prevăzute de lege,iar asigur ătorii care au primit autorizaţie legală de a practica o asemenea asigurare sunt obligaţi să orealizeze în condiţiile prevăzute de autoritatea publică competentă şi să elibereze un înscris probator al asigur ării.
3.2. Asigurarea sub aspect economic
Acoperirea pagubelor provocate de diverse fenomene sau evenimente se poate realiza
pe seama a trei categorii de fonduri băneşti: fonduri de rezervă constituite în mod individual,fonduri de rezervă şi/sau de asigurare constituite în mod centralizat şi fonduri de asigurare
propriu – zisă constituite la dispoziţia unor societăţi comerciale sau a unor organizaţii mutuale deasigurare prin plăţi(prime sau cotizaţii) descentralizate. Dintre acestea numai fondul ce seconstituie la dispoziţia unei organizaţii specializate, prin metode adecvate, portă denumirea de
fond de asigurare.Tr ă săturile caracteristice ale asigur ării: 1. Constituirea unui fond de asigurare.Fondul de asigurare:
- îmbracă în mod necesar formă bănească;- se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani (prime de asigurare sau
cotizaţii) pe care la achită persoanele fizice şi juridice interesate;- se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene(evenimente)
viitoare şi nesigure.2. Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:- acoperirea pagubelor provocate de fenomenele(evenimentele) asigurate la asigur ările
de bunuri şi la cele de r ăspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate la asigur ările de persoane;
- finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;- constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţie societăţii comerciale sau a
organizaţiei mutuale de asigurare.3. Existenţa unei comunit ăţ i de risc (pericole). Comunitatea se formează în mod spontan, prin simpla participare a persoanelor fizice şi
juridice ameninţate de aceleaşi pericole, la constituirea fondului de asigurare la dispoziţia uneiorganizaţii specializate (societate comercială de asigurare sau organizaţie de asigurare mutuală).Paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunităţii de risc după
principiul mutualităţii, adică la constituirea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar acesta
se repartizează numai acelor asiguraţi care au suferit prejudicii de pe urma riscului asigurat.4. În procesul formării şi utilizării fondului de asigurare se nasc anumite rela ţ ii economice
între participan ţ ii la asigurare. Astfel, în prima etapă, fluxuri băneşti sub forma primelor de
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 22/50
22
asigurare, pornesc de la persoanele fizice şi juridice asigurate(care alcătuiesc comunitatea de risc)către organizaţia de asigurare. În etapa următoare, fluxuri băneşti sub forma indemnizaţiilor deasigurare(despăgubiri sau sume asigurate), pornesc de la fondul de asigurare, constituit la dispoziţiaorganizaţiei de asigurare, către persoanele fizice şi juridice afectate de producereafenomenului(evenimentului) asigurat.
Noţiunea de asigurare se foloseşte nu numai în legătur ă cu activitatea societăţilor comerciale de asigur ări şi a organizaţiilor de asigur ări mutuale, dar şi cu asigur ările sociale.
3.3. Alte abordări economice şi financiare ale asigurării
Asigurarea sub aspect financiar
Majoritatea specialiştilor susţin modul tradiţional de abordare a asigur ării, potrivit căruiaasigurarea constituie un mijloc de a repartiza asupra unui mare număr de persoane fizice şi juridice,
paguba provocată de un fenomen sau complex de fenomene unui număr redus dintre acestea.
Însă, alţi specialişti susţin şi alte aspecte ale problematicii asigur ării, iar unul dintre acesteaspecte îl reprezintă „tratarea asigur ărilor ca o ramur ă prestatoare de servicii, un intermediar financiar şi un activ financiar într-o economie de plină incertitudini.”1
Asigurare ca ramur ă prestatoare de servicii
Asigurarea apare ca mijloc de a pune la adă post persoanele asigurate, de pericolele care leameninţă, de a le oferi „securitate” în cazurile convenite. Deoarece această „securitate” este un bunnecorporal, asigurarea poate fi considerată ca o ramur ă a economiei prestatoare de servicii uneicategorii distincte de beneficiari: asiguraţii.
Societatea care încheie asigur ări de viaţă nu este numai prestatoare de servicii în favoareaasiguraţilor, dar şi un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care plătesc nevoie
prime eşalonat, şi persoane juridice şi fizice care au de resurse financiare suplimentare.Rolul de intermediar financiar îl îndeplinesc, în special societăţile de asigur ări de viaţă,
chiar dacă şi societăţile de asigur ări de bunuri şi de r ăspundere civilă dispun de anumite resursefinanciare temporar libere, pe care le ofer ă spre plasare pe piaţă.
Societăţile de asigur ări apar pe piaţa financiar ă cu o ofertă de capital de împrumut orientată către diver şi solicitanţi de resurse financiare. Astfel, oferta societăţilor de asigurare se adresează:
băncilor comerciale, interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea
resurselor lor de creditare; societăţile de producţie, preocupate să-şi modernizeze capitalul activ;autorităţile publice centrale şi locale, aflate în căutare de resurse de împrumut pentru acoperireadeficitelor bugetare sau pentru finanţarea unor investiţii importante din fonduri extrabugetare;deţinătorilor de terenuri şi imobile destinate vânzării etc..
În concluzie, se poate afirma că într-o economie plină de incertitudini, asigurareafavorizează dezvoltarea economiilor populaţiei către piaţa financiar ă .
Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: oamenii nu potcontrola tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media
prezintă foarte des catastrofele naturale care lovesc diverse regiuni, şi, din păcate nici România nu
face excepţie (un exemplu real ar fi inundaţiile devastatoare care au afectat ţara în 2005).
1 Iulian Văcărel, Florian Bercea – Asigur ă ri şi reasigur ă ri, Ediţia a -II- a, Bucureşti 1998, Editura Expert, pag. 38
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 23/50
23
Dar natura nu este singura care ne afectează şi ne provoacă pagube. Accidente se întâmplă la tot pasul, iar jaful, furturile, tâlhăriile, toate ţin de natura umană.
Riscurile acestea vor exista întotdeauna. Dar mai sunt şi altele, în legătur ă cu sănătatea, cuactivitatea profesională, şi, în cazul firmelor, riscuri privind mărfurile sau activele companiei
Acestea sunt motivele pentru care au apărut serviciile sau, mai bine zis, produsele de
asigurare ; ele sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul uneisume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adă post de problemele cauzate deaccidente, fie ele auto sau de altă natur ă, îi poate salva firma de la probleme financiare care ar puteaduce la faliment s.a.
Un argument al utilităţii asigur ărilor este oferit de prezenţa acestora la o scar ă foarte mareîn Occident, unde există o adevărată cultur ă. Marea majoritate a oamenilor au, în ţările vestice, totfelul de asigur ări, nu doar cea de r ăspundere civila auto, ci şi de viaţă, de sănătate, de protejare a
bunurilor. Acest lucru este posibil deoarece în Occident simţul proprietăţii este foarte dezvoltat, şitoţi vor să îşi pună proprietăţile la adă post de diferite riscuri, dar şi pentru că occidentalii sunt foarte
interesaţi de viitorul lor şi al celor din jurul lor. De aceea asigur ările sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji şi sigur.
Întrebări de control:
1. Care este definiţia dată contractului de asigurare?2. Enumeraţi tr ăsăturile caracteristice ale contractului de asigurare.3. Ce principii stau la baza asigur ării ex contractu şi a asigur ării ex lege?4. Care sunt tr ăsăturile caracteristice ale asigur ării?
5. Descrieţi fondul de asigurare.6. Cum se formează comunitatea de risc?7. Care sunt etapele specifice relaţiilor economice între participanţii la asigurare?
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 24/50
24
CAPITOLUL IVELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGUR ĂRII
Rezumat:
În vederea cunoa şterii modului şi a condi ţ iilor în care se înf ă ptuie şte asigurarea am realizat,
mai întâi, o prezentare a elementelor (no ţ iunilor) care intervin în activitatea curent ă din acest domeniu.
Astfel, au fost definite unele no ţ iuni precum: asigur ă tor, asigurat, contractantul şi beneficiarul
asigur ă rii, risc asigurat, suma asigurat ă , durata asigur ă rii, ş.a.
Cuvinte cheie: asigur ă tor, asigurat, contractant, beneficiar, evaluare, risc, daună , ...
Asigur ătorul este persoana juridică(societatea de asigur ări), care în schimbul primei deasigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă r ăspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unuianumit eveniment în viaţa persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul decare asiguratul r ăspunde – în baza legii – faţă de ter ţe persoane.
Asiguratul este:- persoana juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asigur ătorului, îşi
asigur ă bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente;- persoana fizică ce se asigur ă împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa;- persoana fizică sau juridică care se asigur ă pentru prejudiciul pe care îl poate produce
unor ter ţe persoane.Contractantul asigur
ării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare,
f ăr ă însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat. De ex. un agent economic poate încheia oasigurare de accidente pentru salariaţii săi, care sunt transportaţi la şi de la locul de muncă cuautovehicule apar ţinând acestuia. În acest caz, calitatea de asiguraţi o au salariaţii pentru care a fostîncheiată asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigur ării.
Calitatea de contractant de asigurare trebuie precizată prin condiţiile de asigurare şi poatesurveni la toate categoriile de asigur ări.
Beneficiarul asigur ării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sausuma asigurată f ăr ă ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare. Ter ţa persoană care devine
beneficiarul asigur ării:- poate fi indicată în mod expres de către asigurat, în contractul (poliţa) de asigurare;- poate fi desemnată în cursul executării contractului de asigurare prin declaraţie scrisă,
comunicată de asigurat societăţii de asigurare, ori prin testament;- poate fi desemnat şi prin condiţiile de asigurare (ex. soţul, moştenitorii legali etc.).Între noţiunile de contractant şi beneficiar nu există în toate cazurile o delimitare rigidă.
Contractantul asigur ării poate fi în acelaşi timp şi beneficiarul acesteia. De ex. în asigurarea mixtă de viaţă, dacă asiguratul supravieţuieşte până la expirarea termenului pentru care s-a încheiatcontractul de asigurare, atunci el este şi beneficiar al asigur ării. În caz de deces al asiguratului
înainte de expirarea valabilităţii asigur ării, beneficiar al asigur ării devine o ter ţă persoană.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 25/50
25
Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea căruia societatea deasigur ări este obligată prin lege sau contract să achite asiguratului sau beneficiarului asigur ăriidespăgubirea de asigurare la bunuri sau suma asigurată în cazul persoanelor.
Noţiunea de risc asigurat are, de regulă, mai multe sensuri, şi anume:- probabilitate a producerii fenomenului(evenimentului) împotriva căruia se încheie
asigurarea;- posibilitate de distrugere(par ţială sau totală) a bunurilor de unele fenomene
imprevizibile;- mărime(dimensiune) a r ăspunderii asumate de asigur ător prin încheierea unei
anumite asigur ări.Pentru ca un eveniment generator de pagube să poată constitui un risc asigurat el trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condi ţ ii:- producerea fenomenului(evenimentului) pentru care se încheie asigurarea să fie
posibilă;
- fenomenul(evenimentul) trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător;- acţiunea fenomenului(evenimentului) este necesar să poată fi înregistrată în evidenţa
statistică. Evaluarea în vederea asigur ării reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte valoarea
bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile înasigurare este necesar să fie stabilită în deplină concordanţă cu valoarea reală a acestora.
Suma asigurat ă este partea din valoarea de asigurare pentru care asigur ătorul îşi asumă r ăspunderea în cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a încheiat asigurarea.Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a r ăspunderii asigur ătorului şi constituie
unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare. Suma asigurată nu poate fi înnici un caz mai mare decât valoarea bunului asigurat, deoarece asigurarea este astfel concepută încât să nu permită sub nici o formă acordarea unor despăgubiri mai mari decât pierderile efectivsuportate de asiguraţi.
Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiectasigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigur ărilor de bunuri obligatorii (de ex. la clădirileapar ţinând populaţiei, norma de asigurare era stabilită pe metru pătrat de suprafaţă construită, iar cuantumul ei era diferenţiat atât în funcţie de mediul rural sau urban în care era situată clădirea, câtşi în funcţie de felul şi destinaţia clădirilor, deoarece toate acestea sunt elemente care influenţează
nivelul valorii clădirii respective). Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte
asigur ătorului, pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achităriidespăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Din primele deasigurare încasate, asigur ătorul îşi constituie, pe lângă fondul necesar achitării despăgubirilor sau asumelor asigurate, şi alte fonduri prevăzute prin dispoziţiile legale şi îşi acoper ă cheltuielile privindconstituirea şi administrarea fondului de asigurare.
Durata asigur ării reprezintă perioada de timp în care r ămân valabile raporturile deasigurare între asigurat şi asigur ător, aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.
Durata de asigurare difer ă de la un tip de asigurare la altul. Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun
asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 26/50
26
Despă gubirea de asigurare este suma de bani pe care asigur ătorul o datorează asiguratuluiîn vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat. Despăgubirea de asigurare poate fi – înlimita sumei asigurate – egală sau mai mică decât paguba, în funcţie de principiul de r ăspundere alasigur ătorului aplicat la acoperirea pagubei.
Întrebări de control:
1. Definiţi asigur ătorul.2. Cum este definit asiguratul?3. Cine este contractantul asigur ării?4. Cine poate fi beneficiarul asigur ării?5. Care sunt sensurile noţiuni de risc asigurat?6. Descrieţi prima de asigurare şi durata asigur ării.7. Cum poate fi definită despăgubirea de asigurare?
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 27/50
27
CAPITOLUL V.
FUNCŢIILE ASIGURĂRII ŞI ALE REASIGURĂRII
Rezumat:
În acest capitol sunt prezentate, pe de o parte, func ţ iile asigur ă rii şi impactul acestora asupraîntregii economii, iar pe de alt ă parte, func ţ iile reasigur ă rii, func ţ ii care reies din scopul reasigur ă rii, şi
anume acela de a satisface nevoile asigur ă torului direct.
Cuvinte cheie: pierdere, economisire, cost, protec ţ ie social ă , comer ţ invizibil.
5.1. Funcţiile asigurării
Dat fiind că gradul de maturitate şi experienţă al ţărilor lumii în privinţa asigur ărilor este
foarte diferit, funcţiile asigur ării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluţie aparte. Acest lucrudetermină chiar ca ele să aibă o oarecare limitare temporală şi geografică. Desigur că acolo undesectorul asigur ărilor este mai dezvoltat şi mai sofisticat, asigur ările au un rol şi funcţii maireprezentative şi mai ample, în timp ce în ţările în care asigur ările se află în proces de formare,consolidare sau maturizare funcţiile lor sunt limitate. Totuşi, deosebirile în aprecierea funcţiilor asigur ărilor în cele două categorii de ţări se refer ă mai puţin la aspectele microeconomice şi maimult la impactul lor asupra întregii economii.
1. Compensarea financiară a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc
(riscuri) este prima şi cea mai importantă funcţie a asigur ărilor. Realizarea ei este posibilă datorită existenţei fondului de asigurare creat din contribuţiile, respectiv primele deasigurare plătite de asiguraţi. Astfel, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asiguraţii r ăspund conform legii şi laacordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viaţa şi integritatea
persoanelor;
2. Prevenirea pagubelor este o funcţie importantă a asigur ărilor care se poate realiza prin finanţarea unor activităţi de prevenire a producerii riscurilor şi chiar a unor programeeducaţionale pentru asiguraţi; totodată, este posibilă practicarea franşizei, respectiv scădereadin drepturile de asigurare a unei sume determinate care reprezintă participarea asiguratului laacoperirea unei păr ţi din pagubă. Scopul acesteia este dublu: în primul rând, îl obligă peasigurat să adopte o conduită preventivă, să aibă grijă şi să întreţină bunul asigurat; în aldoilea rând, pentru pagubele mici, cheltuielile antrenate de administrarea daunei pot depăşinivelul despăgubirii şi nu se justifică;
3. Funcţia financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate poliţelede asigurare au ca rezultat producerea riscului şi, pe de altă parte, de decalajul temporal întremomentul încasării primelor şi momentul plăţii despăgubirilor. Ea constă în aceea că
societăţile de asigurare investesc sumele încasate sub forma primelor de asigurare, sporinddisponibilităţile existente.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 28/50
28
4. Economisirea reprezintă o funcţie a asigur ărilor, în special a celor de viaţă. Pentru
asiguraţi, prin poliţele de asigurare de viaţă există posibilitatea ca, alături de protecţie, să beneficieze la expirarea contractului de asigurare de suma asigurată şi, în plus, de participarea la profitul obţinut din sumele investite.
5. Reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecţia socială. Astfel,societăţile de asigurare degrevează şi sprijină statul în domenii de asistenţă socială şimedicală, pensii, compensări pentru accidente de muncă şi altele.
6. Promovarea comerţului invizibil, acolo unde legislaţiile naţionale permitvânzarea de asigur ări unor clienţi din alte ţări sau cumpărarea de la asigur ători str ăini.
5.2. Funcţiile reasigurării
Reasigurarea are ca scop satisfacerea multor nevoi ale asigur ătorului direct, îndeplinind astfelo serie de funcţii, şi anume:
1. Protejează asigurătorii direcţi de pierderile determinate de producereariscurilor ce pot pune în pericol solvabilitatea lor; reasigurarea face posibilă creşterea capacităţiiasigur ătorului de a primi mai multe riscuri decât ar fi altfel capabil să accepte. Aşadar, el îşi poatereduce obligaţia faţă de asigurat trecând excesul de expunere la risc asupra reasiguratorului (princeea ce se numeşte "dispersia riscului" sau "pulverizarea riscului").
O daună de propor ţii mari care ar putea duce la insolvabilitatea companiei de asigur ări estedistribuită asupra unui număr mai mare de reasiguratori, în funcţie de propor ţia în care fiecare dintre ei
s-a angajat iniţial. De exemplu, unele ţări sunt, în mod particular, expuse riscurilor naturale (cutremure,inundaţii, uragane, secete etc) care pot produce mari pagube întregii economii naţionale şi
populaţiei. Prin reasigurare apare posibilitatea ca asigur ătorii interni să-şi transfere o parte din pierderi asupra reasiguratorilor internaţionali. Reasigurarea înzestrează astfel pe asigur ătorii direcţi cucapacitatea complementar ă de a accepta riscuri mai mari, aceştia putând reţine pe contul lor numai
partea de risc pe care o pot suporta f ăr ă a le afecta substanţial situaţia financiar ă.2. Ajută asigur ătorul să obţină un anumit grad de stabilitate a ratei daunelor prin
dispersarea pierderilor mai mari pe o perioadă mai îndelungată (de obicei, câţiva ani) princontractele de protecţie contra catastrofelor (catastrophe reinsurance coverages);
3. Se realizează o dispersare mare a riscurilor şi prin practica reciprocităţii, prin careasigur ătorii primari îşi plasează contractul de reasigurare pe o bază reciprocă, unul altuia, în aşafel încât compania cedentă va oferi o parte dintr-un contract al său unui reasigurator capabil să-iofere altul în schimb. în acest fel, fiecare reasigurator îşi măreşte numărul de riscuri pe care le asigur ă;
4. Creşte flexibilitatea asigurătorului privind dimensiunile şi tipurile de riscuri, precum şivolumul activităţii pe care acesta le poate subscrie;
5. Reasigurarea presupune stabilitate prin evitarea fluctuaţiilor referitoare la daune dela un an la altul;
6. Creşte capacitatea de subscriere a asigurătorului a noi riscuri sau a mai multor riscuri, independent de propriile sale posibilităţi; în mod deosebit, acest lucru este foarte important încazul riscurilor de catastrof ă;
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 29/50
29
7. Sprijină finanţarea operaţiunilor de asigurări pentru compania cedentă, f ăcând posibil în acelaşi timp ca aceasta să-şi poată creşte volumul activităţii mai rapid decât ar putea f ăr ă ocreştere corespunzătoare a capitalului de bază;
8. Permite societăţii cedente să se retragă dintr-o categorie de afaceri sau o zonă geografică pentru o anumită perioadă de timp prin cedarea integrală a riscului (riscurilor) în
reasigurare; .9. Permite companiei cedente să intre rapid într-o categorie de afaceri sau o nouă
zonă geografică prin înfiinţarea unei reprezentanţe şi dezvoltarea unui anumit volum alafacerilor sau prin negocierea şi preluarea unor contracte de reasigurare de la companiile ceacţionează deja în acea categorie sau zonă;
10. Reasiguratorul poate oferi asistenţă şi servicii tehnice pentru riscurile mari,complexe sau speciale prin oferirea de informaţii, cercetări etc.
11. Oferă posibilitatea companiilor cedente de a obţine o gamă largă de serviciide la marile companii de reasigurări şi de la unii brokeri de reasigurări care au o
experienţă mondială în domeniul asigur ărilor şi reasigur ărilor. Ele pot, de asemenea, beneficia şi de consultanţă în administrarea afacerilor, în stabilirea daunelor, în procedurile de plată şi, evident, în domeniul pregătirii personalului pentru acest gen de activităţi.
Multitudinea şi caracterul penetrant ale funcţiilor reasigur ării descrise mai sus atestă rolul extraordinar de important al acesteia în creşterea încrederii în afaceri a agenţilor economici, înreducerea numărului şi amplorii falimentelor, în sporirea stabilităţii proceselor economice, îngeneral în asigurarea unui plus de fluiditate şi dinamism în derularea relaţiilor economiceinternaţionale.
Întrebări de control:
1. Enumeraţi funcţiile asigur ării.2. Cum se poate realiza compensarea financiar ă a pierderilor cauzate de producerea unui
anumit risc?3. Ce presupune funcţia asigur ărilor de prevenire a pagubelor?4. Care sunt factorii care determină funcţia financiar ă a asigur ărilor şi în ce constă acesta?5. Definiţi economisirea, ca funcţie a asigur ărilor.
6. Care sunt funcţiile reasigur ării?7. În ce constă rolul reasigur ărilor?
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 30/50
30
CAPITOLUL VI.
RISC ŞI ŞANSĂ
Rezumat:Capitolul şase al cursului face referiri la elementul specific al asigur ă rii, şi nume riscul,
precum şi identificarea, cuantificarea şi reac ţ ia la expunerea la riscuri pure, la pierderi accidentale
poten ţ iale. Riscul asigurat este acel fenomen produs care prin efectele sale îl oblig ă pe asigur ă tor să
pl ă tească asiguratului despă gubirea sau suma asigurat ă .
Cuvinte cheie: risc, şansă , managementul riscului, schimbă ri tehnologice, pierderi
economice
6.1. Aspecte introductive
Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigur ări. Riscul este obiectul oricărui contract deasigurare şi reprezintă elementul specific al asigur ării.
Definirea riscului este încă o problemă larg dezbătută în literatura de specialitate.întâlnim, astfel, multe definiţii ca: "obiect al asigur ării, fie o persoană sau un lucru", "şansa unei
pierderi", "nesiguranţa privind rezultatul unei activităţi". Riscul este un pericol, o primejdie la caresunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi pentru care societăţile de asigur ări pot oferi protecţie.
Alte lucr ări consider ă că riscul reprezintă "variaţia rezultatului care ar putea să apar ă
într-o anumită perioadă de timp într-o situaţie dată". Dacă nu este posibil decât un rezultat,variaţia şi deci riscul este considerat zero. Dacă sunt posibile mai multe rezultate, atunci risculeste diferit de zero. Cu cât sunt posibile mai multe variante privind rezultatul, cu atât riscul estemai mare.
Riscul, pentru a fi asigurabil, trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Evenimenteleincerte pot aduce cu ele pierderi sau câştiguri. Ele pot fi risc sau şansă, ambele referindu-se laevenimente viitoare şi incerte.
Riscul în asigurări este folosit în sens pesimist, fiind considerat ca o întâmplarenedorită. Din punct de vedere al asigur ării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a căror
producere poate apare o pierdere.Şansa presupune o abordare optimistă, sperându-se preponderent obţinerea unui câştig.Pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie să îndeplinească o serie de criterii de
asigurabilitate, şi anume:> Să fie calculabile, să poată fi determinate probabilistic şi să se poată produce cu o
probabilitate cuprinsă între (0,1);> Să nu poată fi evitate; > Să nu poată fi conştientizate; > Să fie suportabile ca mărime şi ca frecvenţă, adică să poată fi suportate din punct de
vedere financiar de către asigur ător; > Să fie compensatorii, adică asigur ătorul să compenseze pierderea financiar ă rezultată din producerea lor;
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 31/50
31
> Să fie contractuale, adică să reprezinte protecţia prevăzută în contractul de asigurare;> Să fie compatibile cu reglementările legale în vigoare, cu morala şi cu
profitabilitatea asigur ătorului.
Efectele producerii riscurilor pot fi în număr mare şi, alături de pierderile economice, pot
să se manifeste efecte de altă natur ă: sociale, politice, psihologice, fizice şi juridice. Desigur, oanaliză completă a acestora este foarte dificil de f ăcut, începând chiar cu cuantificarea lor în toateaceste planuri. Din punct de vedere al asigur ării, interesul se opreşte asupra celor economice.
6.2. Clasificarea riscurilor
Nu toate evenimentele ce pot provoca pierderi pot fi protejate de societăţile de asigurare.Pentru a fi asigurabil, orice risc trebuie să îndeplinească unele condiţii, printre care: producerea sa să ducă la pierderi financiare; probabilitatea producerii lui să fie cuprinsă între 0 şi 1, aşadar să fie
posibil, dar nu inevitabil şi nici cert; să se producă în viitor, să fie întâmplător atât în ceea ce priveşte momentul viitor în care se va produce, cât şi în privinţa evenimentului (uragan, grindină,cutremur etc); în fine, apare logic ca producerea lui să nu depindă de voinţa asiguratului sauasigur ătorului, deci să nu fie favorizată de un act intenţionat al oricăruia dintre aceştia (furt,accident etc), să se producă drept urmare a "hazardului".
Diversitatea riscurilor la care sunt supuse vieţile omeneşti, proprietăţile de orice fel şiactivităţile desf ăşurate obligă la o sistematizare a lor. Mai important este acest lucru, din punctulde vedere al asigur ătorilor, pentru a determina asigurabilitatea şi preţul protecţiei în funcţie denatura şi posibilele daune ce pot fi provocate. Există, astfel, mai multe criterii de clasificare, cele
mai importante fiind prezentate în cele ce urmează.
a. după asigurabilitate: - riscuri pure - riscuri speculative
Riscurile pure sunt cele care prin producerea lor provoacă numai pierderi, şi niciodată câştig. Sunt riscurile asigurabile pentru care, în cele mai multe cazuri, asigur ătorii ofer ă
protecţie. Cele mai tipice riscuri pure sunt incendiu, explozie, accidente, naufragiu, deces, furtună,furt.
De exemplu, în cazul unei furtuni pe mare, nava naufragiază, deci apare o pierdere; dacă
nu se scufundă, atunci nu apare nici o pierdere, dar armatorul nici nu câştigă, ci îşi menţine proprietatea şi, implicit, situaţia financiar ă.Riscurile speculative sunt numite şi riscuri antreprenoriale deoarece, prin producerea lor
se poate înregistra o pierdere sau obţine un câştig. Ele au un element de atractivitate. în acestacategorie sunt incluse riscurile comerciale, pariurile, jocurile de noroc. Aceste riscuri nu suntasigurabile. în cazul acestor riscuri, de multe ori, chiar dacă individul pierde, societatea poate să câştige. Un întreprinzător decide să-şi extindă fabrica, dar această decizie comportă un risc, întrucâtnu se ştie dacă va câştiga sau va pierde. Asemănările dintre cele două categorii de riscuri constau înfaptul că sunt repetabile în condiţii esenţial similare.
b. după implicaţiile şi natura riscurilor: - riscuri fundamentale - riscuri particulare
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 32/50
32
Riscurile fundamentale sunt acele riscuri care, prin efectele producerii lor, afectează omare parte a societăţii sau a lumii şi nu numai anumite persoane. Astfel, un risc fundamental
presupune elementul de catastrof ă. De exemplu: r ăzboiul, foametea, cutremurul, poluarea etc.Atunci când riscurile fundamentale au un potenţial de dezastru foarte mare, ele apar ca fiindneasigurabile din punct de vedere al asigur ătorilor. Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor în
spaţiu şi, de cele mai multe ori, în timp, se consider ă că ele sunt probleme ale societăţii întregi caretrebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel internaţional. Este esenţial de menţionat că asigur ătorii sunt constituiţi pentru a obţine profituri pe termen lung şi de aceea nu pot fi obligaţi să accepte preluarea unor riscuri care, din punct de vedere strict al afacerilor, nu pot să generezecâştiguri.
Riscurile particulare sunt riscurile ale căror consecinţe sunt relativ limitate subaspectul întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultând o
pierdere pentru un număr relativ mai mic de persoane.Reacţia la risc depinde de modul în care fiecare persoană percepe, se comportă şi
r ăspunde într-o situaţie de nesiguranţă. Unul dintre factorii care afectează această reacţie estesiguranţa sau nesiguranţa persoanei respective. Reacţia la risc a fost studiată de mulţi cercetători,investigându-se caracteristicile demografice, personalitatea, condiţiile mediului. Rezultatele acestor cercetări au dus la înţelegerea comportamentului individual în cazul producerii unui anumiteveniment. Se consider ă că în situaţiile date, comportamentul este foarte complex şi estedeterminat de factori diver şi care se modifică în timp. Reacţiile sunt foarte diferite în funcţie denatura riscului: riscuri financiare, sociale sau naturale. Totodată s-a constatat că femeile sunt maiagresive decât bărbaţii; diferenţe de comportament au fost constatate şi după alte criterii: persoanelemai tinere, mai educate şi mai inteligente acceptă mai uşor consecinţele producerii unui risc.
c.Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt de două tipuri:1. riscuri statice, considerate drept riscuri asigurabile deoarece producerea lor generează
numai pierdere sau menţinerea status-ului; 2. riscuri dinamice, identificate cu riscurile comerciale tipice care pot genera profituri
sau pierderi, fiind deci neasigurabile.
d. Ca abordare specifică, având impact asupra asigurabilităţii, riscurile se pot clasifica îndouă mari categorii:
1. riscuri asigurabile, adică acelea pe care asigur ătorii le preiau şi pentru care ofer ă protecţie asiguraţilor.
Ele se subdivid în:a. riscuri generale, cum ar fi: incendiu, explozie, naufragiu, eşuare, r ăsturnare a
navei sau a ambarcaţiunii, coliziune, r ăsturnare sau deraiere a mijlocului de transport terestru, pr ă buşire a aeronavei, descărcare a mărfii într-un port de refugiu, cutremur de pământ, erupţievulcanică, sacrificiul în avaria comună etc. De regulă, aceste riscuri sunt incluse în aşa-numitele condiţii generale de asigurare;
b. riscuri speciale: ce se pot produce ca urmare a acţiunii oamenilor (r ăzboi, grevă,
închidere de fabrici, revoluţie, revoltă, r ăscoală, insurecţie, stare de r ăzboi declarat sau nedeclaratetc.) sau cele ce ţin de natura mărfii (ruginire, codire, zgâriere, spargere, alterare, mucegăireetc). Aceste riscuri se asigur ă separat, la solicitarea expresă a asiguraţilor, contra unei prime
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 33/50
33
de asigurare suplimentar ă, de regulă, individual, pentru fiecare risc. Ele nu sunt deci incluse încondiţiile generale prezentate mai sus.
2. riscuri neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asigur ătorii nu le acceptă;aici sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, saucele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta şi ascunse asigur ătorului, cum ar
fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzătoare a mărfii asigurate,consecinţele energiei atomice, faptele săvâr şite cu intenţie, starea de nenavigabilitate a navei saude funcţionare defectuoasă a mijlocului de transport, comportarea necorespunzătoare voită aasiguratului, evaporarea lichidelor, moartea naturală a animalelor vii, uzura normală a bunuluiasigurat, utilizarea oricărei arme de r ăzboi care foloseşte fisiunea sau fuziunea nuclear ă, pagubeleindirecte (pagube survenite ca urmare a întârzierii transportului, cheltuieli pentru plata salariilor şiîntreţinerea personalului navigant în timpul staţionării mijlocului de transport pentru reparaţii etc),vătămarea corporală sau decesul persoanelor care lucrează pentru asigurat etc.
Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în "pachet" sub forma
"condiţiilor de asigurare" care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor asigurate şi deriscurile incluse în asigurare.
Este foarte important de menţionat faptul că fiecare societate de asigur ări are libertatea dea-şi grupa riscurile după cum consider ă că este optim pentru asiguraţi şi pentru ea însăşi. Totodată,includerea unui anumit risc într-una din categoriile menţionate (general, special, exclus) nu areneapărat un caracter permanent. în funcţie de criteriile de asigurabilitate menţionate, dedimensiunea posibilă a daunei şi de politica de subscriere a asigur ătorului, este posibilă trecereaacestuia dintr-o categorie în alta.
De exemplu, pe piaţa asigur ărilor din Marea Britanie, riscul de terorism a fost considerat
un risc special, deci asigurabil, până în anul 1993, când a fost exclus din asigurare datorită frecvenţei acestor acte din acea perioadă. S-a considerat că nu mai este un risc pentru care se poateoferi protecţie prin asigurare deoarece nu mai îndeplinea condiţiile de asigurabilitate, devenind,în optica asigur ătorilor, un risc fundamental. Acest lucru însemna că evitarea terorismului şi
protecţia bunurilor şi persoanelor expuse revenea guvernului britanic, şi nu asigur ătorilor.Oferta de asigur ări apare variată, diversă, dar în acelaşi timp cu o serie de tr ăsături
comune determinate de uzanţele internaţionale în materie.Deşi unele societăţi de asigurare din România ţin oarecum "secret" condiţiile de
asigurare pe care le practică, în cele mai multe ţări cu experienţă în asigur ări acestea se publică,
sunt la îndemâna oricui şi pot fi folosite ca referinţă de alte societăţi. Astfel, pe piaţa londoneză,una dintre cele mai mari şi mai reprezentative pieţe de asigur ări din lume, sub egida InstitutuluiAsigur ătorilor din Londra şi a Lloyd's, se publică anual "Condiţiile de asigurare pentru marf ă şinavă". Ele servesc drept model şi sursă de inspiraţie pentru multe societăţi de asigurare din lume,dar şi pentru societăţile din România.
Acest lucru apare necesar deoarece piaţa londoneză absoarbe o mare parte a reasigur ărilor şi, de aceea, uniformitatea condiţiilor apare firească.
6.3. Managementul riscului
"Managementul riscului este o lume a contrastelor. Poate fi nebulos sau precis.Poate fi definit în sens restrâns, greu de definit sau poate fi ascuns în limbajul propriu al
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 34/50
34
asigurărilor" Astfel defineşte managementul riscului un cunoscut specialist în domeniu, JimBannister, definiţie prin care nu poate decât să ofere o imagine asupra unui domeniu cuprinzător şiextrem de interesant, cu vastă aplicabilitate în asigur ări şi reasigur ări.
Managementul riscului reprezintă un r ăspuns logic la vulnerabilitatea şi complexitatealumii moderne de astăzi. El ofer ă mijloacele necesare pentru înţelegerea şi punctul de pornire
pentru definirea conţinutului, direcţionării şi chiar administr ării riscurilor. Literatura despecialitate consacr ă spaţii ample teoriei managementului riscului, astfel încât există în prezent oliteratur ă relativ bogată în acest domeniu; ceea ce încă lipseşte este maniera practică detransformare a acesteia într-o funcţie dinamică a managementului care va creşte abilitateacompaniei de a exploata "avantajele" unor riscuri. Evoluţia conceptului şi a aplicării lui rezidă şi înfaptul că, spre deosebire de trecut, când funcţia de. management al riscului consta numai în
prevenirea producerii evenimentelor cu un impact negativ asupra activităţii firmei, în prezent, provocarea este menită să creeze un climat cultural în care nesiguranţa să fie astfel administrată încât oportunităţile să fie măsurate într-un mediu de piaţă incert. Astfel, riscul de a fi lăsat în urmă
de competiţie este poate cel mai serios şi grav risc la care este supusă orice afacere.Managementul riscului constă în identificarea, cuantificarea şi reacţia la expunerea
la riscuri pure, la pierderi accidentale potenţiale. El mai poate fi definit şi ca procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor necesare
pentru minimizarea efectelor adverse ale pierderilor accidentale într-o organizaţie. Exemple privind pierderi accidentale administrate cu mai mult sau mai puţin succes
sunt pierderile materiale, decesele, r ănirile şi r ăspunderea faţă de ter ţi apărute ca rezultat alincendiului de la MGM Grand Hotel, pr ă buşirea unui hotel zgârie-nori - Hyatt Regency -în Kansas City (SUA), pr ă buşirile unor avioane după decolare sau aterizare în diverse zone
din lume etc. Unul dintre cazurile foarte des citate în literatura de specialitate se refer ă la oasigurare de tip "liability and workers' compensation" când după un număr mare de ani s-aconstatat îmbolnăvirea muncitorilor care au lucrat în construcţii. Boala numită azbestoză -formă de cancer pulmonar - a fost cauzată de folosirea unor materiale izolante pe bază deazbest la care au fost expuşi muncitorii în perioada respectivă. Reclamaţia a fost înaintată de către firma de construcţii firmei producătoare a acestor materiale care a trebuit să plătească indemnizaţiile cuvenite. Ele au fost suportate de către asigur ătorul acesteia din urmă care arecuperat o parte din sume de la reasiguratorii săi. Reclamaţiile au apărut după mai mult dedouăzeci de ani de la momentul construcţiei, atunci când boala s-a declanşat. Şi în prezent se
mai plătesc sume rezultate din aceste contracte.Este un domeniu relativ nou în asigur ări, dar de mare interes şi mai ales utilitate practică.
Apărut în Statele Unite ale Americii, managementul riscului s-a extins rapid în toată lumea. Elconstă în adoptarea tuturor măsurilor de prevenire a pagubelor şi de limitare a acestora în vedereaasigur ării. Importanţa sa este foarte mare atât pentru asigurat, cât şi pentru asigur ător:asiguratul poate beneficia de prime de asigurare reduse, iar asigur ătorul îşi ia toate măsurilenecesare pentru limitarea pierderilor financiare care ar putea să apar ă.
Managementul riscului şi asigur ările din zilele noastre sunt esenţiale pentru înţelegereaschimbărilor fundamentale care se petrec în economia modernă şi pentru dezvoltarea oportunităţilor
economice strategice în întreaga lume.Cele cinci etape importante ale implementării managementului riscului sunt următoarele:a) Identificarea riscului - este o etapă foarte dificilă, dar de care depind toate etapele
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 35/50
35
ulterioare. Ea se face pe baza cunoaşterii situaţiei reale, a cercetărilor statistice, experienţei,cunoştinţelor, inspecţiei de risc, interviurilor cu diferite persoane reprezentative, a aprecierilor obiective şi subiective ale asigur ătorului sau exper ţilor desemnaţi de el.
b) Cuantificarea riscului - este necesar ă pentru determinarea impactului financiar al riscului, pentru a face recomandări "inteligente". Trebuie înţeles că impactul financiar este un
termen relativ, deoarece organizaţiile puternice sub aspect financiar pot absorbi mai uşor pierderiledecât firmele mai mici. Dimensionarea riscului se face prin determinarea probabilităţii de
producere a riscului, a impactului financiar asupra asiguratului, a abilităţii de a prevedea volumuldaunelor care vor apărea în timpul perioadei de asigurare.
c) Elaborarea de recomandări - odată ce riscul a fost identificat şi măsurat,"managerii de risc" fac recomandări conducerii conform analizelor anterioare. Ele au ca scopselectarea celor mai bune tehnici de administrare a riscului: evitarea riscului, reducerea
probabilităţii de a se produce sau reducerea magnitudinii dacă apare, transferul riscului unei alte păr ţi (prin asigurare) şi reţinerea sau păstrarea riscului. Decizia privind oricare dintre aceste măsuri
trebuie să se bazeze pe situaţia financiar ă în momentul respectiv, politica generală privindmanagementul riscului şi obiectivele specifice.
d) Implementarea deciziei - este o etapă foarte importantă bazată pe rezultateleanterioare. De exemplu, în cazul apelării la asigurare, componentele procesului de implementare serefer ă la găsirea celei mai bune acoperiri, obţinerea unor rate de primă avantajoase, alegereaasigur ătorului.
e) Monitorizarea şi interpretarea rezultatelor - sunt esenţiale, alături de evaluareaefectelor deciziilor luate, pentru a vedea dacă schimbarea condiţiilor determină şi alegereaunor soluţii diferite.
Implementarea acestor decizii necesită un manager de risc care să îndeplinească funcţiile obişnuite ale managementului. într-o formă sintetică, orice manager al riscului îşi poatecoordona activităţile conform matricii de mai jos:
Tabelul. 1.1. Matricea managementului riscului Decizia/Management Planificare Organizare Coordonare Control
Identificarea şianalizarea expunerii larisc
Examinarea riscurilor
alternative Selectarea tehnicilor demanagement al riscului
Implementareamăsurilor şi atehnicilor
Monitorizarea şiinterpretarearezultatelor
Managementul riscului face posibil ca orice business să se confrunte, conştient şi maiuşor, cu riscurile obişnuite, deoarece există eliberarea faţă de pierderile accidentale mari. Orice
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 36/50
36
companie trebuie să privească managementul riscului nu ca pe o opţiune, ci ca pe o obligaţie proprie, datorită permanentei expuneri la pierderi.
Managerul de risc (Risk manager), existent în unele firme comerciale sau industriale,îndeplineşte mai multe funcţii. Evident, el se ocupă numai de riscurile pure, şi nu şi de celespeculative. Astfel, el trebuie să atragă atenţia managementului companiei asupra riscurilor pure
care ameninţă organizaţia şi să recomande măsuri pentru reducerea lor, pentru prevenirea pierderilor, să recomande măsurile de limitare a pagubelor pentru orice posibil prejudiciu, să calculeze valoarea posibilelor pagube şi altele. O mare parte a responsabilităţilor sale constă înelaborarea programul de asigurare pentru firmă.
În mod normal, acest aspect trebuie să fie în atenţia managementului oricărei companii,deoarece implică adoptarea sau neadoptarea unor decizii care pot avea urmări importante.
Exemple de măsuri de management al riscului întâlnim la orice pas. Dotarea clădirilor cudetectoare de fum, cu stingătoare de incendiu, cu sisteme de alarmă împotriva spargerilor,conectarea sistemului de alarmă la poliţie, instalarea camerelor de luat vederi în magazinele cu
autoservire şi în bănci, inscripţionarea însemnelor hotelului pe toate obiectele ce pot fi sustrase(prosoape, scrumiere etc.) sunt doar câteva dintre ele.
Asigurarea este doar o metodă de management al riscului care, folosită corect, aduce beneficii importante tuturor celor implicaţi în acest proces. Evoluţia managementului riscului afost foarte rapidă şi a fost influenţată puternic de schimbările tehnologice şi sociale din ultimeledecenii.
Întrebări de control:
1. Ce reprezintă riscurile în asigur ări?2. Care sunt criteriile de asigurabilitate pe care trebuie să le îndeplinească riscurile pentru a fi
asigurabile?3. Care sunt cele mai importante criterii de clasificare a riscurilor?4. Definiţi riscurile pure şi cele speculative.5. Descrieţi reacţia la risc şi factorii care o influenţează.6. Cum se clasifică riscurile din punct de vedere al teoriei managementului riscului?7. Descrieţi conceptul de management al riscului.8. Care sunt etapele implementării managementului riscului?
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 37/50
37
CAPITOLUL VII.
CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR
Rezumat:
Asigur ă rile pot fi clasificate, pentru o mai bună în ţ elegere şi urmă rire a particularit ăţ ilor acestora, în func ţ ie de diferite criterii, dintre care men ţ ionă m: tipul şi natura riscurilor asigurate,
modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, domeniul asigur ă rii, riscul asigurat, teritoriul
pe care se acord ă acoperirea prin asigurare şi natura şi tipul raporturilor care se stabilesc între
asigurat şi asigur ă tor.
Cuvinte cheie: asigur ă ri generale, asigur ă ri de via ţă , asigurare obligatorie, asigurare
facultativă , asigur ă ri interne, asigur ă ri externe
Asigur ările reprezintă un domeniu vast care, după cum s-a mai ar ătat, acoper ă toatesferele activităţii umane. Dat fiind complexitatea domeniului este necesar ă atât o clarificare aconceptelor, cât şi o sistematizare a acestora pentru o abordare ştiinţifică şi coerentă. Astfel, înliteratura de specialitate se întâlnesc tipuri şi categorii variate de asigur ări, determinate prinfolosirea unor criterii diferite. Iată câteva dintre ele:
1. După tipul şi natura riscurilor asigurate, distingem două categorii principale şianume:
# asigurări de viaţă; # asigurări non-viaţă (generale).Această împăr ţire ţine seama de tr ăsăturile riscurilor asigurate pentru cele două grupe mari
de asigur ări. Deosebirile dintre ele provin din natura relaţiei contractuale, durata şi tipul de risc.Astfel, în cazul asigur ărilor de viaţă riscul care se asigură este decesul. Dat fiind că acesteveniment este cert (oricine moare!!!), s-ar putea invoca faptul că decesul nu se poate încadra înconceptul de risc. Totuşi, el este un risc asigurabil deoarece contractul de asigurare se încheie
pentru o anumită durată, iar momentul în care se produce decesul este incert. De aceea,elementul de incertitudine se refer ă la momentul producerii riscului şi nu la riscul însuşi. Laasigur ările non-viaţă, pe perioada contractuală evenimentul asigurat se poate produce sau nu. Estedeci vorba de riscurile pure care au gradul de incertitudine pentru a putea fi asigurate.
O altă deosebire se refer ă la durata contractului. în timp ce asigurarea de viaţă este uncontract pe o durată mare (de obicei, minim 5 ani), contractele de asigur ări non-viaţă suntîncheiate pe termen scurt (de regulă pentru 1 an sau pentru un anumit eveniment care poate durachiar câteva ore, cum ar fi lansarea unei navete spaţiale).
De asemenea, administrarea contractului, tipurile de rezerve care trebuie create, modul destabilire a primelor de asigurare şi a rezervelor şi, în general, întregul sistem de administrare suntfoarte diferite. Această clasificare este frecvent întâlnită în legislaţia diferitelor ţări, în legislaţiaUniunii Europene, în special datorită motivelor ar ătate mai sus care determină şi limite diferite de
capital pentru constituirea societăţilor de asigur ări pentru cele două categorii.Pe scurt, o prezentare comparativă care sintetizează deosebirile dintre cele două categoriieste reflectată în tabelul de mai jos:
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 38/50
38
Asigurări de viaţă Asigurări non-viaţă
• Se asigur ă riscul de deces ca acoperire principală
• Decesul este eveniment sigur;momentul producerii lui esteincert
• Scopul: protecţia financiar ă a familieisau dependenţilor (pot fi combinatecu posibilitatea economisirii sauinvestiţiei)
• Evaluarea riscului (underwriting)se face la vârsta de intrare în risc,în principiu, indiferent de modificarealui pe parcursul relaţieicontractuale
• În contractul de asigurare de viaţă există obligatoriu trei păr ţi implicate:asiguratul, asigur ătorul şi
beneficiarul; uneori contractantulasigur ării este altă persoană decâtasiguratul
• Nu sunt contracte de indemnizaţie(despăgubire)
• Stabilirea sumei asigurate se determină în funcţie de nevoia de
protecţie şi posibilităţile financiareale asiguratului
• Nu există conceptul de "supra-asigurare"
• Beneficiarul poliţei este o ter ţă persoană în cazul decesului asiguratului
• Se asigur ă alte riscuri, cu excepţia risculuide deces în acoperirea principală
• Producerea riscului asigurat, ca eveniment,este incertă, probabilă, posibilă
• Scopul: compensarea pierderilor materialesau financiare generate de producereaevenimentului asigurat, respectivmenţinerea situaţiei patrimoniale şifinanciare a asiguratului
• Evaluarea riscului se face în momentulîncheierii contractului în funcţie deîntreaga perioadă de expunere
• În contractul de asigurare există de regulă numai două păr ţi: asiguratul şiasigur ătorul; uneori, apare şi beneficiarulcare încasează contravaloarea despăgubirii
• Sunt contracte de indemnizaţie(despăgubire)
• Limita despăgubirii nu poate depăşivaloarea bunului în momentul produceriiriscului
• Există conceptul de "supraasigurare",dar nu se acceptă
• Beneficiarul despăgubirii este, deobicei, aceeaşi persoană cu asiguratul
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 39/50
39
2. După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, se disting două categorii de asigur ări:
# asigurarea prin efectul legii (obligatorie);
# asigurarea contractuală (facultativă).
Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, este stabilită prin reglementările legale şise realizează automat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind bunurile sau
persoanele care intr ă sub incidenţa acestora. Ea are la bază anumite interese care apar ţin societăţiiîn ansamblu său şi nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridice vizate. în cele maimulte ţări, ca şi în România, forma de asigurare obligatorie este asigurarea de r ăspundere civilă
pentru pagube produse din accidente de autovehicule. In alte ţări întâlnim şi alte tipuri deasigur ări obligatorii, cum ar fi asigur ări de r ăspundere profesională şi altele.
Asigurarea contractuală sau facultativă are la bază un contract de asigurare întreasigurat şi asigur ător, fiind o expresie a voinţei păr ţilor. Este o formă de asigurare mai flexibilă decât asigurarea prin efectul legii deoarece se încheie ca urmare a nevoii de protecţie a asiguratului,
• Sunt contracte pe termen mediu saulung (de obicei minimum 3-5 ani, până la 35-40 de ani sau chiar mai mult)
• Primele de asigurare se plătesc pe toată durata contractului, generând periodicîncasări pentru asigur ător
• Portofoliul asigur ătorului are un caracter relativ stabil pe o perioadă îndelungată
• Se stabilesc rezerve matematice pentrucrearea fondului asigur ărilor de viaţă din care se plătesc sumele asigurate
• Expunerea la risc este în scădere pentruasigur ător de-a lungul contractuluidatorită creării rezervelor matematice
• Reasigurarea se încheie pentrusuma expusă riscului care scade înfiecare an datorită creării rezervelor matematice; suma expusă riscului scade
periodic
• Sunt contracte pe termen scurt(până la 12 luni, reînnoibile)
• Primele de asigurare se plătesc pedurata redusă a contractului
• Asigur ătorul va trebui să se preocupe permanent de găsirea de noi afaceri,datorită duratei reduse a contractelor
• Se stabilesc rezerve tehnice pentrucrearea fondului de asigurare din carese vor plăti indemnizaţiile
• Riscul este relativ constant peîntreaga durată a contractului
• Reasigurarea se încheie pentru aceeaşivaloare pe toată durata contractului deasigurare/reasigurare; suma expusă riscului este relativ constantă
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 40/50
40
r ăspunzând astfel mai bine necesităţilor şi intereselor acestuia.Pe lângă asigurarea prin efectul legii şi asigurarea contractuală, există şi unele asigur ări
obligatorii, impuse prin lege, dar care nu intr ă în vigoare decât după încheierea unui contractîntre asigurat şi asigur ător. în această categorie intr ă asigurarea personalului navigant al companieide aviaţie etc.
Asigurarea obligatorie prezintă o serie de tr ăsături care o deosebesc de asigurareafacultativă. Aceste tr ăsături sunt legate de obiectul şi sfera asigur ării, modul de stabilire asumei asigurate, durata asigur ării etc.
Asigurarea obligatorie Asigurarea facultativă
♦ este o asigurare totală (în ea sunt cuprinse toate bunurile deacelaşi fel, precum şi toate persoanelecare întrunesc condiţiile prevăzute delege)
♦ nu este o asigurare totală (cuprinde, de regulă, numai o parte din bunurilede acelaşi fel existente în proprietatea
persoanelor fizice şi juridice la un moment dat)
♦ este o asigurare normată (suma asigurată este stabilită prin legesau sub forma unor norme de asigurare
pe unităţi de bunuri separate)
♦ nu este o asigurare normată (suma asigurată este stabilită în funcţie de
propunerea asiguratului şi având ca limită maximă valoarea reală a bunului în momentulîncheierii asigur ării, iar la asigur ările de
persoane anumite sume stabilite prinregulamentele de asigurare.)
♦ este o asigurare f ără termen(acţionează atât timp cât există bunul
asigurat; r ăspunderea asigur ătorului ianaştere în mod automat din momentulîn care asigur ătorul a intrat în posesia
bunului respectiv)
♦ este o asigurare cu termen (este valabilă numai o anumită perioadă de
timp, riguros stabilită în contractul de asigurare;r ăspunderea asigur ătorului acţionează numai încadrul acestui interval)
3. După domeniul asigurării, distingem patru categorii, şi anume:# asigurări de bunuri; # asigurări de persoane;# asigurări de răspundere civilă;# asigurări de interes financiar.
Asigurările de bunuri cuprind proprietăţile susceptibile de a fi distruse sau avariate decalamităţi naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Sunt incluse asigur ările de clădiri,utilaje, maşini şi instalaţii, aparatur ă electronică, bunurile din locuinţe, mărfuri, bani şi alte valori,animale şi altele.
Prin asigurările de persoane se asigur ă viaţa, integritatea sau sănătatea asiguratuluisupuse ameninţării unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia. în
funcţie de riscul asigurat, în asigurarea principală distingem două categorii de asigur ări, respectivasigur ări de viaţă şi asigur ări de persoane, altele decât cele de viaţă (accidente, călătorie, sănătate
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 41/50
41
etc).Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu
despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul (persoană fizică sau juridică) unor ter ţi prejudiciaţi. Există o gamă largă de astfel de asigur ări, cum ar fi: asigurarea de r ăspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de r ăspundere profesională,
asigurarea de r ăspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentrumărfurile transportate, asigurarea de r ăspundere a constructorului, asigurarea de r ăspundere achiriaşului etc.
Prin asigurările de interes financiar se obţine protecţia pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurare pentru riscul de neplată, asigurarea de fidelitate şi altele -vezi figura următoare.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 42/50
42
F i g .
C l a s i f i c a r e a a s i g u r ă r i l o r
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 43/50
43
4. După riscul asigurat, asigur ările sunt:# asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundaţii, tr ăsnete, explozii,
cutremure de pământ, ploi torenţiale, grindină, inundaţii, furtuni, uragane, alunecări sau pr ă buşiri de teren;
# asigurări pentru secetă, grindină la culturile agricole;
# asigurări pentru boli, epizotii şi accidente ale animalelor;# asigurări de accidente, precum derapări, r ăsturnări, coliziuni şi pr ă buşiri de
poduri şi tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport;# asigurări de deces prin care se asigur ă riscul de deces, urmând ca în cazul acestui
eveniment beneficiarul (beneficiarii) poliţei să încaseze suma asigurată;# asigurări de răspundere civilă - pentru acoperirea prejudiciilor provocate de
asiguraţi ter ţilor ca urmare a unor accidente, neglijenţă, eroare.
5. După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare, deosebim:
# asigurări interne; # asigurări externe.
Deosebirea fundamentală dintre acestea constă în elementul de extraneitate care este prezent numai în cazul asigur ărilor externe. El se refer ă la domiciliul într-o altă ţar ă al uneia din păr ţile contractante sau al beneficiarului asigur ării, la obiectul asigur ării şi la riscul preluat deasigur ător, care se pot afla sau produce în afara teritoriului ţării în care se încheie contractul.
Principalele categorii de asigur ări externe sunt legate, în principal, de asigur ările detransport, cum ar fi: asigurarea mărfurilor, asigurarea navelor maritime şi fluviale, asigurareaaeronavelor, asigurarea construcţiilor - montajului în str ăinătate şi a r ăspunderii constructorului etc.
Tot mai mult, datorită liberalizării serviciilor de asigurare, în această categorie se includ şiasigur ările de bunuri care, fiind localizate într-o ţar ă, se asigur ă la o societate din altă ţar ă.
6. După natura şi tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător: # asigurare directă;# asigurare indirectă.
Asigurarea directă se încheie în mod direct între asigurat şi asigur ător, în timp ceasigurarea indirectă se încheie prin intermediari (în principal, prin brokeri).
Întrebări de control:
1. Care sunt deosebirile dintre asigur ările de viaţă şi cele non-viaţă?2. Cum se clasifică asigur ările după modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare?3. Prezentaţi în paralel asigurarea obligatorie şi cea facultativă.4. Descrieţi asigur ările după riscul asigurat.5. Menţionaţi caracteristicile asigur ărilor interne şi a celor externe.6. Cum se clasifică asigur ările după natura şi tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi
asigur ător?
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 44/50
44
TESTE GRILĂ
1. Se fac următoarele afirmaţii legate de prima de asigurare:A) Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită, plătită de asigurat asigur ătorului,
pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii la producerea riscului asigurat.
B) Cota de primă tarifar ă este diferenţiată ca nivel, în funcţie de ramura de activitate, felul bunului,intensitatea producerii riscurilor etc.
C) Prima netă este destinată formării fondului necesar achitării despăgubirilor şi sumelor asigurate.D) Adaosul serveşte la formarea resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor privind
constituirea şi administrarea fondului de asigurare, a fondurilor de rezervă etc.E) Cota de primă tarifar ă este compusă din: prima netă şi adaos (supliment) de primă.
Identificaţi varianta adevărată:a) toate variantele sunt false;
b) toate variantele sunt adevărate;c) toate variantele sunt incomplete;d) A+B+C;e) C+D+E.
2. Despăgubirea (indemnizaţia) de asigurare reprezintă:a) pierderea în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii
fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea; b) indemnizaţia de asigurare ce nu poate depăşi 80% din pagubă;c) se calculează în mod unitar, cu principiul r ăspunderii propor ţionale;d) se plăteşte de asigur ător la casieria acestuia;e) asigur ă întotdeauna acoperirea pagubei survenite ca urmare a producerii riscului asigurat.
3. Prima de asigurare reprezintă:a) o sumă de bani dinainte stabilită, pe care asiguratul o plăteşte asigur ătorului, pentru ca acesta să-
şi poată constitui fondul de asigurare; b) din primele de asigurare încasate, asigur ătorul îşi poate constitui şi alte fonduri prevăzute de lege;c) prima de asigurare se calculează înmulţind suma asigurată cu cota de primă tarifar ă;d) cota de primă tarifar ă se mai numeşte şi primă brută;e) toate variantele de mai sus.
4. Contractul de asigurare este un contract consensual, deoarece:a) se încheie valabil prin simplul consimţământ al păr ţilor;
b) păr ţile îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente;c) la încheierea acestuia păr ţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale
ce vor rezulta pentru ele din contract;d) toate clauzele se eşalonează în timp;e) toate variantele de mai sus.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 45/50
45
5. Contractul de asigurare prezintă următoarele trăsături caracteristice:a) consensual;
b) sinalagmatic;c) aleatoriu;d) oneros;
e) securitate individuală. Indica ţ i tr ă să tura falsă .
6. Durata asigurării reprezintă în asigurări:A. perioada de timp în care r ămân valabile raporturile de asigurare stabilite prin contractul de
asigurare;B. un element specific asigur ărilor facultative;C. durata asigur ării difer ă după cum este vorba de asigur ări facultative de bunuri (generale) sau
asigur ări facultative de viaţă;D. la asigur ările de bunuri (generale), durata este cuprinsă de regulă între 3 şi 12 luni;E. la asigur ările de viaţă, durata asigur ării este mai îndelungată.
Se cere varianta corect ă şi complet ă .a) A+B+C+D+E; b) A+B+C+D;c) A+B+C;d) A+B;e) A.
7. La asigurarea sub aspect economic:a) fondul de asigurare îmbracă forma bănească;
b) fondul de asigurare se formează în mod descentralizat pe seama primelor de asigurare;c) asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc;
d) toate cele trei variante de mai sus;e) asigurarea îmbracă forma unei ramuri prestatoare de servicii.Se cere varianta corect ă de r ă spuns.
8. Definiţia reasigurării este următoarea:a) Un mijloc de egalizare, prin divizare, a r ăspunderilor între mai mulţi asigur ători dispersaţi pe arii
geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru între primele încasate şi despăgubiriledatorate la fiecare asigur ător în parte.
b) Reasigurarea avantajează nu numai pe asigur ător, dar şi pe asigurat.c) Reasigurarea se încheie numai între societăţi de asigur ări.d) Reasigurarea produce efecte numai între reasigurat şi reasigur ător.e) Contractul de asigurare are caracter confidenţial şi se bazează mai mult pe cutumă şi mai puţin pe
prevederi legislative.Se cere r ă spunsul corect şi complet.
9. Contractul de reasigurare poate avea:a) caracter facultativ, obligatoriu sau mixt;
b) caracter strict legiferat prin norme uniforme emise de CSA;c) avantaje numai pentru asigur ător;d) efecte numai pentru o parte, de regulă asigur ător;e) avize din partea CSA, conform Normelor acesteia.
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 46/50
46
10. În cazul coasigurării, combinaţia corectă a afirmaţiilor de mai jos este:1. fiecare asigur ător nu este obligat la plata propor ţional cu suma asigurată şi până la concurenţaacesteia;2. asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţa directă ariscului;3. obligaţia plăţii indemnizaţiei de asigurare nu se divide între doi sau mai mulţi asigur ători;
4. între asigurat şi fiecare asigur ător există raporturi de asigurare distincte;5. între asigur ători nu se practică solidaritatea convenţională.a) 1+2+4;
b) 1+3+5;c) 3+4+5;d) 2+4+3;e) 2+4+5.
11. Asigurarile, după forma juridică de realizare se clasifică în:A. Asigur ări de viaţă B. Asigur ări obligatorii
C. Asigur ări de persoaneD. Asigur ări facultativeE. Asigur ări de bunuriF. Asigur ări de r ăspundere civilă G. Asigur ări maritime
a) A, B, D, E, F b) A,B, C, Ec) C, E, Gd) B, D
12. Beneficiul asigurării este:a) Persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare f ăr ă însă ca aceasta să obţină calitatea
de asigurat b) Persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată f ăr ă însă ca aceasta să fie
parte la contractul de asigurarec) Persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare plătite asigur ătorului, îşi asigur ă
bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau accidente.d) Persoana fizică ce se asigur ă împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa
13. Atomizarea pieţei asigurărilor se caracterizează prin:A. Piaţa asigur ărilor este încă departe de a fi atomizată
B. Organizaţiile de asigur ări iau decizii în limitele capacităţii lor financiareC. Număr mare de ofertanţi şi solicitanţi astfel încât nici unul dintre participanţi să nu poată influenţa de o manier ă sensibilă funcţionarea pieţei
D. Societăţile de asigur ări pot intra sau ieşi oricând de pe piaţă a) A, B, D
b) A, B, Cc) C, Dd) A, C
14. Asigurările, ca şi restul componentelor sistemului financiar, au următoarele funcţii:A. Funcţia de control
B. Funcţia de distribuţieC. Funcţia de repartiţieiD. Funcţia de stabilizare
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 47/50
47
a) A, B b) B, Dc) A, Cd) C, D
15. Norma de asigurare reprezintă:
a) Valoarea reală a bunului cuprins în asigurare b) Partea din valoarea de asigurare pentru care asigur ătorul îşi asumă r ăspundereac) Pierderea în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii
fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asiguraread) Suma asigurată stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul
asigur ărilor de bunuri obligatorii
16. Pentru ca un risc să devină risc asigurat trebuie să îndeplinească cumulativ următoarelecondiţii:1. Producerea riscului să fie posibilă 2. Trebuie să aibă un caracter întâmplător
3. Acţiunea riscului este necesar să fie înregistrată într-o evidenţă statistică 4. Producerea riscului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiarului asigur ăriia) 1, 2, 3
b) 1, 2, 4c) 2, 3, 4d) 1, 2, 3, 4
17. Contractul de asigurare este un contract:a) Consensual, adică la încheierea acestuia păr ţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a
avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract b) Sinalagmatic, adică se încheie valabil prin acordul de voinţă al păr ţilor
c) De adeziune, adică deşi este redactat şi imprimat de asigur ător, la el ader ă asiguratuld) De bună credinţă, adică fiecare parte urmăreşte să obţină un folos, o contraprestaţie în schimbul
obligaţiei ce-şi asumă
18. Caracteristicile fondului de asigurare sunt:a) Se formează în mod centralizat
b) Se poate constitui numai în natur ă c) Se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare şi nesigured) Se utilizează numai pentru indemnizarea pagubelor
19. Contractantul asigurări este:a) Persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare f ăr ă însa ca aceasta să obţină calitatea
de asigurat b) Persoana fizică care încheie o asigurare în numele altei persoane fizice f ăr ă însă ca aceasta să
obţină calitatea de asiguratc) Persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare plătite asigur ătorului, îşi asigur ă
bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau accidente.d) Persoana fizică ce se asigura împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa
20. Indemnizaţia de asigurare este definita ca fiind:a) Despăgubirea sau suma asigurată plătită de asigur ător, asiguratului sau beneficiarului la
producerea riscului asigurat b) Suma de bani cu care este recompensat brokerul sau agentul de asigurare pentru fiecare contractde asigurare încheiat
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 48/50
48
c) Reducerea de care trebuie să beneficieze asiguratul atunci când nu se confruntă cu riscul asiguratd) Suma de bani pe care o plăteşte un asigurat, asigur ătorului pentru ca acesta să preia riscul
asigurat
21. Evaluarea în vederea asigurării reprezintă:a) Operaţiunea de determinare a sumei asigurate
b) Operaţiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurarec) Operaţiunea prin care se determină valoarea despăgubiriid) O operaţiune specifică asigur ărilor de persoane
22. Identificaţi afirmaţia adevărată:a) Asigurarea ex lege are la bază principiul voluntariatului
b) Asigurarea ex contractu are la bază principiul obligativităţiic) Asigurarea ex contractu are un grad de cuprindere în asigurare de 100%d) Asigurarea ex contractu se încheie din proprie iniţiativă
23. Paguba sau dauna reprezintă:
a) Pierderea în expresie bănească, intervenita la un bun asigurat, ca urmare a produceriifenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea b) Limita maximă a r ăspunderii asiguratuluic) Suma de bani pe care asigur ătorul o datorează asiguratuluid) Limita minimă a r ăspunderii asiguratului
24. Reasigurarea reprezintă:a) Cedarea de către asigur ător, către alte societăţi a păr ţii din riscul subscris care depăşeşte reţinerea
sa proprie b) Participarea mai multor societăţi la asigurarea unui bun de valoare marec) Participarea mai multor asiguraţi la procurarea unui produs de asigurare
d) Aceea ca un asigur ător care a subscris riscuri în mai multe ramuri de asigurare niciodată nu vaînregistra daune maxime în toate ramurile şi la toate riscurile
25. Coasigurarea reprezintă:a) Participarea mai multor societăţi la asigurarea unui bun de valoare mare
b) Cedarea de către asigur ător către alte societăţi a riscului subscris care depăşeşte reţinerea sa proprie
c) Participarea mai multor asiguraţi la procurarea aceleiaşi asigur ărid) Participarea mai multor beneficiari la subscrierea unui produs de asigurare
26. Suma asigurata reprezintă:
a) Valoarea reala a bunului cuprins în asigurare b) Partea din valoarea de asigurare pentru care asigur ătorul îşi asumă r ăspundereac) Suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigur ătoruluid) Suma de bani pe care asigur ătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei
produse de riscul asigurat
27. Cum se numeşte operaţiunea prin care reasigurătorul cedează o parte din riscul acceptat în reasigurare către alte societăţi de asigurări sau reasigurări:a) Autoasigurare
b) Asigurarec) Retrocesiuned) Coasigurare
28. Societatea de asigurare care cedează în reasigurare devine:
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 49/50
49
a) Asigurat b) Cedantc) Beneficiar d) Reasigurator
29. Asigurarea are la bază un acord de voinţă prin care:
a) asiguratul ofer ă protecţie asigur ătorului pentru riscurile pe care şi le-a asumat; b) asiguratul cedează asigur ătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru care obţine protecţiaasigur ătorului;
c) se creează un fond pentru acoperirea pagubelor create din orice motiv.
30. Prima de asigurare se calculează prin:a) aplicarea unui procent mic la valoarea asigurabilă;
b) negociere directă;c) raportul dintre suma asigurată şi durata asigur ării.
Soluţii:
1. b
2. a
3. e
4. a
5. e
6. a
7. d
8. a
9. a
10. e
11. d
12. b
13. d
14. c
15. d
16. d
17. c18. c19. a20. a21. b22. d23. a24. a25. a26. b27. c28. b29. b30. a
8/14/2019 Rozalia Kicsi, Angelica Cozorici - Asigurari si reasigurari
http://slidepdf.com/reader/full/rozalia-kicsi-angelica-cozorici-asigurari-si-reasigurari 50/50
BIBLIOGRAFIE:
1. Bistriceanu, Gh.D., Bercea Florian, Macovei E.I. – Dic ţ ionar de asigur ă ri, Editura
Ştiinţifică, 1991
2. Caraiman, Ghe., Tudor Mihaela – Asigur ă ri maritime, Editura Lumina Lex, 1999. Ciurel,
Violeta - Asigur ă ri şi reasigur ă ri; Abord ă ri teoretice şi practici interna ţ ionale, Editura All
Back, Bucureşti 2000
3. Constantinescu, D.A., M. Dobrin, S. Niţă – Managementul riscurilor în asigur ă ri,
Bucureşti 1999, editura Semne 1994
4. Moldovan, T. – Introducere actual ă în asigur ă rile generale, Bucureşti 1999
5. Purcaru, I. – Asigur ă ri de persoane şi de bunuri, Editura economică, Bucureşti 1998
6. Tudor, Mihaela – Asigurarea r ă spunderii civile a transportului maritim, în revista Finanţe-
Bănci-Asigur ări, august 2000
7. Văcărel, Iulian, Bercea Florian - Asigur ă ri şi reasigur ă ri, Ediţia a-II-a, Bucureşti 1998,
Editura Expert
8. www.asig. ro
9. www.1asig.ro10. www.zf.ro
11. www.revistapresei.ro
12. www.wall-street.ro
13. www.asigurari.bursaasigurarilor.ro
14. www.insse.ro