Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Relatiile dintre handicapul social si performantele in invatare la
scolarul mic
ASPECTE ALE RELAŢIILOR DINTRE HANDICAPUL SOCIAL ŞI
PERFORMANŢELE ÎN ÎNVĂŢARE LA ŞCOLARUL MIC
Motto:
“Educaţia este acel ceva care te face ca să asculţi în linişte orice prostie fără să te
enervezi.”
(S. Freud)
“Întrebările simple
sunt cele mai profunde
Unde te-ai născut?
Unde este casa ta?
Unde vei merge?
Ce faci?
Gândeşte-te la toate acestea
Din când in când
Si observă cum se modifica
În timp răspunsul tău.”
(R. Bach)
MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI LUCRĂRII
Pagina 1 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Acum, la începutul mileniului al III-lea, multe zeci de milioane de copii trăiesc şi
cresc, în diferite ţări ale lumii, în condiţii economice, sociale, psihologice care le pun în
pericol şi le întârzie dezvoltarea. Părinţii sunt adesea depăşiţi de stresul social cărora trebuie
să le facă faţă sau le lipsesc abilităţile de a se confrunta cu greutăţile, ceea ce contribuie la
creşterea riscurilor pe care trebuie să le înfrunte copiii. Unii părinţi abdică de la rolul lor
adecvat de părinte sau recurg ei înşuşi la comportamente care pot pune în pericol sănătatea
fizică şi psihică a copiilor.
O societate trebuie să-şi exprime spiritul de responsabilitate şi valoarea pe care o
conferă copilăriei prin sistemul de legi şi de servicii sociale destinate bunăstării copilului.
In ultimele decenii s-au făcut paşi importanţi în favoarea dezvoltării armonioase a
copilului. Au fost elaborate reglementări internaţionale referitoare la drepturile copilului. S-
au tras multe semnale de alarmă în privinţa extinderii violenţei şi a suferinţelor copiilor de
pretutindeni. Sunt copii în lume cu numeroase nevoi nesatisfăcătoare. Datele despre numărul
copiilor supuşi unor abuzuri grave de către membrii familiilor sau a comunităţilor în care
trăiesc, condiţiile de locuit sub sau la limita subzistenţei sunt întotdeauna îngrijoratoare.
Preocuparea faţă de bunăstarea copilului este multidisciplinară, acoperind diverse
aspecte ale personalităţii copiilor. Apare astfel nevoia de dezvoltare a profesiei de asistenţă
socială, dar şi de pregătire suplimentară a cadrelor didactice pentru a putea ajuta copiii care se
află în situaţii deosebite, astfel să-i poată proteja pe ei dar şi pe membrii familiei.
Iată câteva categorii de copii care au nevoie de protecţie, dar şi de o bună îndrumare
din partea cadrelor didactice pentru a putea face faţă greutăţilor întâmpinate, pentru a putea să
se integreze în colectivele de elevi şi apoi în societate fără a rămâne cu urme vizibile psihice:
-copiii supuşi unor rele tratamente (abuzaţi sau neglijaţi);-
-copiii abandonaţi temporar sau permanent în instituţii de ocrotire sau aflaţi in
plasament familial sau adopţie;
-copiii cu boli cronice,cu tulburări de dezvoltare, deficienţe fizice, senzoriale sau cu
dificultaţi de invăţare care necesită ocrotire specială;
-copiii aflaţi in familii care trăiesc în sărăcie;
-copiii din comunităţi minoritare marginalizate;
-copiii orfani de unul sau de ambii parinţi;
-copiii victime ale calamitţtilor naturale,războaielor sau altor catastrofe.
Copiii cu dificultăţi de învăţare sunt printre noi, printre copiii noştri, în şcoala, pe
stradă, la joacă şi, în unele familii, printre ceilalţi fraţi fără astfel de probleme.
Pagina 2 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Aceasta este realitatea pe care nu o putem ignora, ea fiind probată şi de cifrele
statisticilor. Ele au demonstrat că peste jumătate din cazurile studiate sunt reprezentate de
dificultăţi de învăţare.
Cele mai multe cazuri întâlnim însă în familiile sărace, unde părinţii nu reuşesc să
obţină cele necesare unui trai decent familiei, incluzând aici elementele esenţiale ale
alimentaţiei, ale condiţiilor de locuit, ale vestimentaţiei care să acopere nevoile biologice de
bază ale copiilor lor. Familiile sărace îşi şi neglijează copiii deoarece intervine alcoolismul
sau lipsa de autocontrol ce pot conduce la pierderea locului de muncă, la accentuare sărăciei,
tinzând spre folosirea violenţei în familie sau neglijarea copiilor sau a întregii familii de către
unul din părinţi.
O categorie specifică de neglijare a copiilor care afectează din ce în ce mai mult
condiţiile integrării este neglijarea educaţională.Sunt părinţi care nu le pot cumpăra cele
necesare activitaţilor şcolare. Unii părinţi sunt dezinteresaţi faţă de şcoală şi de absenţele
copiilor lor.
Fenomenul de neglijare educaţională este deosebit de frecvent în România în rândul
minorităţii rromilor.
Datorită problemelor din familie unii copii neglijaţi fug de acasă, trăind în afara unui
cămin, devenind copii ai străzii.
Toate aceste probleme le-am întâlnit în activitatea mea de dascăl timp de 24 ani. Am
încercat să ajut fiecare caz în parte întâlnit, dar numai cu cunostinţele din timpul liceului
pedagogic şi experienţa mea de viaţă nu întotdeauna am reuşit să rezolv favorabil cazurile
întâlnite, ci doar să ameliorez situaţia pe o anumită perioadă.
Predând într-un cartier cu o populaţie de până la 50% săracă şi cu multe probleme în
familie, am încercat să studiez pe un eşantion aceste probleme (elevii de la clasele aIV-a de la
Şcoala Nr. 141 “I.I.C.Brătianu”, sect.V, Bucureşti.
Din anul 2000 în şcoala noastră s-a derulat programul cu tema:”Dezvoltarea unor
medii şcolare incluzive în comunitate”, la care am luat parte împreună cu mai multe colege
învăţătoare, desfăşurând lecţii demonstrative,,primind vizite de la alte şcoli sau studenţi de la
“UNIVERSITATEA PROHUMANITAS”. Proiectul a fost în colaborare cu şcoli din
Ploieşti,din Piteşti şi Bucureşti, având ca şi coordonator general pe profesorul universitar Mel
Ainscow-UNIVERSITATEA din MANSCHESTER, UNICEF-prin persoana d-lui T.Vraşmaş
şi coordonator direct d-na conf.univ. doctor Ecaterina Vraşmaş, de la UNIVERSITATEA
BUCUREŞTI, dar şi cu sprijnul A.C.S.C.-prin persoana d-nei profesoare Paraschiva
Mărculescu.
Pagina 3 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
După 1989, învăţământul românesc a intrat într-o reformă amplă şi radicală ce
persistă încă, uneori ezitant, în faza de tranziţie. Printre marile cuceriri ale educaţiei în
această etapă, se include transparenţa, democratizarea, realismul critic şi mai ales multe,
multe căutări, încercări, modificări, iniţiative instituţionale şi chiar..personale, pentru că sunt
într-adevăr multe de făcut în acest domeniu.
Însăşi pedagogia tradiţională şi rutinieră s-a “resimţit”, au apărut noi ştiinţe ale
educaţiei, noi aspecte şi domenii, noi direcţii în teoria şi practica educaţiei şi învăţămantului
în ţara noastră.
Cadrele didactice au fost nevoite să se acordeze din mers la noile condiţii, la
specificul şi exigenţele sistemului şi procesului de învăţământ, aflate într-o perpetuă şi alertă
schimbare, revizuire şi regândire sub presiunea marilor schimbări sociale şi economice din
România în ultimii 12 ani.
Copiii “handicapaţi” au devenit copii cu nevoi speciale şi, în consecinţă, elevi cu
“Cerinţe Educative Speciale”(C.E.S.), repuşi fiind astfel în drepturile lor umane fireşti.
Educaţia specială s-a regorizat ştiinţific din punct de vedere abordativ şi procedural şi,
în paralel a apărut, începând să fie acceptată,tendinţa de integrare educativă presupusă de
Educaţia integrată, prin includerea elevilor cu nevoi speciale în şcolile obişnuite,evitându-se,
cel puţin pentru unii dintre ei, efectele modeste sau chiar nefaste de segregare, practicate de
educaţia specială.
O singură categorie de elevi au rămas, în continuare, puţin cunoscuţi, neluaţi în
seamă, sau-mai grav, greşit percepuţi, de o manieră etichetantă-prejudicativă şi dăunătoare.
Este vorba de acei elevi care, deşi în aparenţa normali sau cvasi-normali, prezintă diverse
probleme în a răspunde adecvat solicitărilor curente, diminuându-şi treptat, dar grav,
randamentul şcolar în raport cu bănuitele lor posibilităţi şi cu expectanţele cadrelor didactice
şi ale părinţilor.
In special invatatorii in ciclul primar, dar si profesorii in primele clase gimnaziale, in
ciuda eforturilor educativ-formative pe care le depun din bune intentii, au probleme tot mai
mari cu astfel de copii.
Treptat, acesti elevi ajung sa fie, indeobste consideraţi “grei de cap”, ”nu le este data
cartea”, distraţi, indiferenţi, sau chiar leneşi, obraznici, indaratnici, ”brânza buna in burduf de
câine” etc.
Abia acele, mai rare, cazuri de elevi slabi la invatatura care, deşi se străduiesc din
răsputeri, sunt receptivi, sarguinciosi, conformişti, sprijiniţi fiind din plin si de familie, nu
Pagina 4 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
reuşesc totuşi sa se redreseze, debusolează si pun pe gânduri pe unele cadre didactice care
recunosc ca nu inteleg nimic din ceea ce se întâmpla cu copiii respectivi.
Grav este faptul ca, dincolo de contrarierea, exasperarea, ignoranta sau convingerea
neavenita a invatatorilor si profesorilor, asemenea elevi intra treptat, dar ireversibil intr-o
degringolada cronica, sub aspectul performantei şcolare, in special in primele clase ale
ciclului gimnazial, situaţie ce se încheie, de regula, cu împingerea lor spre şcoala speciala
ajutătoare sau in extremis, spre abandon şcolar.
Toate aceste probleme m-au detrminat sa încerc sa le observ la elevii clasei mele, dar
si la celelalte clase din scoală in care –mi desfasor actvitatea.
Capitolul I
PROFILUL PSIHOLOGIC AL SCOLARULUI MIC
1.1Psihologia copilului si scurt istoric
Aşa cum spunea Goethe, copilul reprezintă “dimineaţa minunata a omenirii” adică
acel tezaur inepuizabil care poarta cu sine toate fagaduintele posibile.
Copilul reprezintă acea fiinţa umana care populează ontogeneza de la vârsta prenatala
si pâna in pubertate, adică pana la 10-11 ani.
Incontestabil, vârsta copilăriei este incomparabil mai lunga la om decât la orice alta
specie. Chiar daca iniţial copilul este o fiinţa extrem de vulnerabila si inapta de a supravieţui
pe cont propriu si fara aportul adultului, el poseda o remarcabila plasticitate si forţa
adaptativa. M.Debresse avea dreptate când spunea ca ”a educa înseamnă a inalta,a înalta
copilul pana la starea de om”. (Debresse, M.1981)
Cunoaşterea autentica a copilului nu se poate face decât prin căldura, afecţiune si
speranţa. Cuvintele dăltuite pe lespedea care acoperă locul de veci al Mariei Montessori
constituie un nemuritor testament, dar si un inepuizabil imperativ:
“Eu îi rog pe copiii dragi care pot totul ,sa se unească cu mine spre a construi pacea in
oameni si lume.”
Premisele psihologiei copilului se pierd in umbra secolelor.
Pagina 5 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Comenius, Rousseau, Pestalozzi si Frobel au fertilizat terenul pe care a generat
psihologia copilului, ca ramura distincta a psihologiei. A.Binet fondează ”Societatea libera
pentru studiul copilului”, H.Wallon este fondatorul unui laborator de psihologie a copilului,
J.Piaget este creatorul unui curent cu ample reverberaţii in epoca si anume, epistemologia
genetica.
Printre reprezentanţii de frunte ai psihologiei copilului se număra si Ed.Claparede,
W.Stern, S.Freud, A.Gesell, Vigotski, etc.
In România, problemele copilăriei si adolescentei au beneficiat de slujitori fideli si
prestigioşi :U.Schiopu, Al.Rosca, E. Verza, P.Popescu-Neveanu, M. Zlate, N.Mitrofan , M.
Golu, P. Golu s.a.
1.2Factorii dezvoltării personalitaţii copilului
Potentialitarea nedefinita, dar atat de promitatoare pe care o reprezinta orice copil la
nastere, devine realitate numai daca traverseaza un proces complex si indelungat de
modelare, ce presupune interactiunea dintre ereditate, mediu si educatie.
Gradul de implicare a factorilor respectivi in epopeea devenirii fintei umane a fost
amplu comentat in literatura de resort, ceea ce a condus la structurarea urmatoarelor directii
majore:
-modelul organicist (activ), care pledeaza prioritar pe factorii ereditari;
-modelul mecanicist (reactiv) deplaseaza accentele in dezvoltarea copilului asupra
factorilor de mediu;
-modelul interactionist acrediteaza o viziune mai realista, ce vrea sa concilieze
extremele anterioare, considerand ca forjarea personalitatii umane este rezultatul interventiei
concentrice dintre ereditate si mediu.
1.2.1Rolul ereditatii
Ereditatea este proprietatea fundamentala a materiei vii de a conserva si transmite de
la antecesori la succesori ceea ce este definitoriu pentru specia respectiva.
Aceasta particularitate a fost sesizata din cele mai vechi timpuri, dar abia in secolul
XX datorita prestaţiilor remarcabile realizate de genetica si biologia moleculara, comunitatea
umana a făcut paşi in descrotarea misterului ei.
Pagina 6 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
A fost identificata baza materiala a eredităţii, precum si legile care o guvernează.
Totalitatea genelor formează programul genetic, genotipul sau patrimoniul ereditar.
Exista noi născuţi care prezintă tare cromozomiale ,aproximativ 1/100.Pentru a decela
prezenţa acestor anomalii genetice si a lua masurile adecvate la timp, se practica diagnoza
prenatala a produsului de conceptie.Ca mijloace de investigaţie menţionam: amniocenteză
sonografia etc.
Dintre cel mai răspândite maladii cromozomiale amintim: sindromul Down,
sindromul Turner, sindromul triplu X, sindromul Klinefelter, sindromul X-fragil.
“Ereditatea este o premisa cu o logica probabilistă, care poate oferi individului o şansa
(când este normal configurata) sau o neşansa (daca este tarata).”M.L.Iacob-1994.
Privind din perspectiva filogenetica” ereditatea umana se poate constata ca ea poseda
un set restrâns de instincte, comparativ cu cea animala, motiv pentru care copilul este total
dependent fata de părinţii săi”Anca Munteanu-1998.
Orice fenomen psihologic se formează si retuşează întreaga noastră viata. Ereditatea
îşi pune amprenta in mod diferit asupra proceselor psihice. Astfel s-a demonstrat că, atât
schizofrenia, cât şi comportamentul agresiv au importante premise ereditare.
Alţi autori au argumentat rolul major al eredităţii şi în alte direcţii: pentru inteligenţă
generala; pentru abilitatea verbala si spaţiala, pentru memorie, temperament, pentru abilitatea
de a povesti etc.
Cert este ca patrimoniul nostru ereditar este constelat multiplu si difuz, ceea ce
înseamnă ca in funcţie de solicitările mediului sau al educaţiei, o direcţie sau alta va prinde
contur.
Conform unor studii de creatologie, la naştere orice fiinţa umana, ce poseda un Q.I.
normal(cel puţin 90),tezaurizează o potenţialitate creatoare, măcar minimă, pentru un
oarecare domeniu, potenţialitate ce va deveni manifesta numai daca individul respectiv va
beneficia in familie si in scoală de un climat educativ creatogen.
1.2.2Rolul mediului
Geneza si devenirea personalităţii copilului se afla sub incidenţa factorilor de mediu.
Dintr-o perspectiva extrem de generala, mediul poate fi definit ca ansamblul
influentelor postnatale care se exercita asupra individului.Ca si ereditatea, mediul poate oferi
Pagina 7 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
o însa sau, deopotrivă, o neşansă pentru dezvoltarea fiinţei umane, ţinând cont de modul
favorabil sau nefavorabil in care este constelat.
Procedând la abordarea frontala a problemei, putem identifica o multitudine de
elemente care se pot grupa in următoarele componente si subcomponente:
-factori interni;
-factori externi:-factori fizici
-factori sociali:-neorganizaţi
-organizaţi
a)Factori interni
Conform lui I. Nicola(1992,p.57) acest tip de factori se refera la patrimoniu nativ, la
efectele maturizării biologice, precum si la ansamblul tuturor achiziţiilor psihologice pa care
individul la dobândeşte pe parcursul existentei sale.
Un loc particular printre factorii de mediu îl deţine ambianta intrauterina.
Influenta universului prenatal asupra personalităţii in plina construcţie a copilului aflat
in spaţiul uterin,a fost acceptata din cele mai vechi timpuri la multe popoare orientale sau
ameridiene.
Civilizaţia occidentala s-a dovedit mult mai rezervata in aceasta problema.
Copilul in uter este o fiinţa activa, aflata in plin proces de întemeiere a propriei
personalităţi, nu numai sub aspect fizic, ci si psihologic. Din al treilea trimestru de viata
prenatal, copilul poseda deja un aparat psihic în ascensiune(poate reacţiona senzorial, a
dobândit un sistem rudimentar de învăţare, memorare, de înţelegere si afectivitate).
Aşa cum alimentele, alcoolul, tutunul sau medicamentele ingerate de mama
influenţează fetusul, tot aşa si tonusul ei psihologic, pe care îl percepe copilul cu acurateţea si
precizia unui mini-radar, vor marca in mod definitoriu personalitatea in devenire a acestuia.
Iubirea mamei si acceptarea cu bucurie a sarcinii au o importanta capitala pentru
copil, deoarece afecţiunea materna înalta in jurul copilului un scut protector, ce poate stopa si
neutraliza unele agresiuni extreme. Gravidele care se ocupa de orice altceva in afara copilului
pe care îl poarta, deci mamele ce practica un autentic “abandon uterin”,vor exercita asupra
psihicului acestuia o trauma profunda, cu efecte puţin controlabile.
“Imaginaţi-vă ce aţi simţi daca aţi fi închis singur într-o încăpere timp de şase, şapte,
opt, nouă luni, fără nici o stimulare intelectuala si afectiva. Aceasta este, in mare,situatia
fetusului ignorat.”(Th.Verny si J.Kelly,1982,p.25)
Pagina 8 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Dar reevaluarea rolului jucat de mama in ecuaţia parentala presupune si
reconsiderarea aportului patern si aceasta deoarece tatal,indeplinind un rol major in
asigurarea si conservarea armoniei psihice a partenerei, devine indirect responsabil si de
starea viitorului sau copil
b)Factori externi
*Factori fizici
Personalitatea umana se afla sub influenta factorilor fizici. Fenomenul este pe deplin
explicabil, deoarece omul nu este numai un emitator,ci si un receptor ultrasensibil de
vibratii,atat la cele care provin din spatiile siderale indepartate,cat si din imediata sa
apropiere. In consecinta,totul ne influenteaza:evolutia Soarelui,a Lunii si a celorlate
planete,conditiile geografice,clima,factorii meteorologici (temperatura,vant,presiune),flora,
fauna etc.
Orice persoana este intr-un fel, mai mult sau mai putin,meteorosensibila,ceea ce
înseamnă ca tonusul ei psihic este condiţionat si de aspectul însorit sau cenuşiu al
vremii.Desigur,formula temperamentala a individului are si ea un cuvânt greu de spus.
S-a constatat ca randamentul intelectual cel mai bun se înregistrează la temperatura de
15-17 grade Celsius,iar elevii sunt mai disciplinaţi toamna si iarna.
Flora si fauna au si ele o importanta cardinala, deoarece influeteaza calitatile hranei si
ale aerului. Datorita strasei interdependente dintre dimensiunea somatica si cea psihica, este
normal ca tot ce contribuie la fortificarea uneia, sa reverbereze favorabil si asupra celeilalte.
Virtuţile incontestabile ale unei alimentaţii lacto-vegetariene, au demonstrat cat de
importanta este pentru bunăstarea fiinţei umane educaţia in alimentaţie.
Istoria umanităţii furnizează suficiente exemple despre efectele profund devitalizate
asupra unor popoare, pe care le-au provocat diverse erori sau excese alimentare.
Malnutriţia este profund daunatoare,mai ales, în ultimele luni de gestaţie si in primii
ani de viata datorita efectelor nefaste exercitate asupra maturizării sistemului
nervos),supraalimentaţia nu este nici ea mai puţin nociva.
Deci, o alimentaţie raţională(cu deplasarea priorităţilor către produsele lacto-
vegetariene),ar putea contribui nu numai la sporirea imunităţii naturale a organismului si, prin
aceasta ar spori şansele in lupta cu o serie de maladii cotate incurabile,dar,in acelaşi timp, ar
Pagina 9 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
provoca si o armonizare a întregii personalitati.Afirmatia “spune-mi ce mananci,ca sa-ti spun
cine eşti” devine astfel, dintr-o simpla gluma, un adevăr necontestat.
*Factori sociali
Odată cu progresele înregistrate de omenire, influenta factorilor fizici asupra fiinţei
umane este tot mai filtrata, corectata sau denaturata uneori de prezenta factorilor sociali.
Aceştia se subdepartizează ,la rândul lor, in următoarele componente:
-condiţii socio-economice,adica resursele materiale pe care le poseda familia copilului
respectiv, conditii ce trebuie sa fie de valoare medie pentru a sigura o dezvoltare armonioasa
a personalitatii acestuia;
-condiţii socio-profesionale, care se refera la profesiunile persoanelor ce populează
ambianta imediata a copilului(mai ales ale parintilor);
-condiţii socio-igienice, ce desemnează toate strategiile uzuale prin care se asigura
copilului o stare de sănătate optima,atat fizica, cat si psihologica;
-condiţii socio-culturale, care evoca nivelul de instruire al celor aflaţi in anturajul cel
mai apropiat al copilului, precum si ansamblul consumurilor culturale in care este implicat
acesta. Un nivel cultural ,cel puţin mediu al familiei, constituie un factor stimulativ;
-condiţii socio-comunicative si socio-afective, ce cuprind atat climatul afectiv in care
trăieşte copilul ,cat si diversivitatea relaţiilor pe care le angajează cu cei din jur.
Întrucât in momentul naşterii, omul nu este decât o potenţialitate umana,
transformarea lui in realitate reclama imperios, ca încă din momentul naşterii, să fie angrenat
intr-un proces de socializare.
Fenomenul implica mai multe faţete:
-socializarea primara-ansamblul caracteristicilor psihologice pe care le dobândesc
membrii colectivitatii umane, datorita partajarii,de timpuriu,a aceluiaşi spaţiu existenţial.
-socializarea secundara-totalitatea trăsăturilor pe care un individ le dobandeste in
urma impactului exercitat asupra lui de instituţii precum:scoala,institutiile
culturale,organizatiile politice etc.
-socializarea anticipativa-acele statuturi si roluri spre care persoana respectiva aspira
in viitor.
Pentru a nuanţa si aprofunda rolul factorilor de mediu s-a impus un nou termen: nisa
de dezvoltare. Conţinutul acestei nişe de dezvoltare urmăreşte următoarele aspecte:
-obiectele si locurile la care are acces copilul intr-o anumita etapa ontogenetica;
Pagina 10 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-reacţiile celor din jur fata de copil;
-registrul de competente pe care adultul le stimulează la fiecare vârsta;
-activitatile pe care le impune adultul copilului, fara a-i cere consimţămantul şi cele pe
care i le propune, iar copilul le accepta de bunăvoie..
Fara indoiala, nisa de dezvoltare are o structura flexibila, care oscilează de la o cultura
la alta, in funcţie de imperativele educative ale fiecărei naţiuni.
Mediul social se prezintă ca o configuratie labirintica si dinamica de elemente, greu
de inventariat si controlat, ce influenteaza personalitatea umana de-a lungul întregii sale
existente.
Cazurile ca au fost studiate au demonstrat ca ereditatea singura(chiar când ea ar fi
generos constelata) nu poate compensa efectele dezastruoase ale unui mediu neadecvat si
deficitar.
Specializarea funcţionala a emisferelor cerebrale este provocata cu prioritate de
mediul socio- cultural.
Se apreciază ca in zorii civilizaţiei umane, numărul stangacilor era predominant.
Astăzi insa, sub influenta factorilor socio-culturali,situatia s-a modificat, dreptacii fiind cei
mai numeroşi.
Nivelul intelectual este influenţat si de condiţiile socio-economice si culturale ale
comunităţii in care trăieşte persoana respectiva.
Categoria socio-profesionala isi pune ,si ea, amprenta asupra nivelului intelectual al
unui individ. Multi specialişti apreciază ca prezintă un evident avantaj persoanele cu studii
medii si superioare.
Nivelul intelectual depinde si de configuraţia mediului educativ de care beneficiază
individul,deopotriva in familie si in scoala.Aceasta problema comporta mai multe nuanţe:
-relativa inferioritate intelectuala a gemenilor nu este congenitala, ci dobândita
datorita unor caracteristici ale mediului;
-coeficientul intelectual al celor mai diverse categorii de copii,educati in medii
diferite, creste direct proporţional cu valoarea mediului in care trăiesc;
-un spaţiu intregenezic relativ mare, intre copiii aceleaşi familii, are efecte favorabile
asupra dezvoltării lor intelectuale, prin aportul suplimentar de experienţa;
-fenomenul Pygmalion probează efectele miraculoase pe care le generează asupra
proceselor intelectuale ale elevului ,atitudinea stimulativa a dascălului. Studiile mai recente
au demonstrat ca fenomenul Pygmalion nu este activ doar in mediul uman, ci el functionează
si in lumea animala.
Pagina 11 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Din dorinţa de a controla atât capriciile eredităţii, cât si ale unui mediu organizat,
societatea a pus bazele unui mecanism special, fara de care nu poate fi conceput progresul
omenirii. Este vorba de educatie, respectiv de acea “activitate sistematica pe care adulţii o
desfasoara asupra copiilor si adolescentilor,din dorinţa de a-i pregati pentru viata, intr-un
mediu determinat”.(E.Planchard,1976,p.9).
Fiind un factor de mediu organizat, educaţia se individualizează prin câteva note
specifice: caracterul ei conştient, sistematic, instituţionalizat si ştiinţific. Ea deţine rolul
conducător, atât in raport cu ereditatea, cat si cu mediul. Deoarece influentele ei încetează la
vârsta adulta, chiar daca se mai estompează, rezulta cat de legitim este conceptul de educaţie
permanenta, concept atat de plastic sintetizat in dictonul latin “Tota vita schola est”.
Comparativ cu ereditatea si mediul, în general, care pot oferi o şansă sau o neşansa,
educaţia, ca activitate umana specializata, ofera in principiu o alternativa
favorabila.Desigur,nici un sistem educativ, in pofida celor mai bune intentii,nu poate fi
considerat perfect.
Ca o concluzie, putem spune ca ereditatea constituie premisa mediul este conditia, iar
educaţia reprezintă factorul determinant al dezvoltării personalitatii umane. Desigur,rolul
major pe care îl indeplineste educaţia reclama instituirea unei forma de calitate superioara,
care sa poată controla loteria genetica si sa o fructifice constructiv. De aceea ,aşa cum spune
M.Debesse(1970,p.23)”fericit este copilul care gaseste astfel, in fiecare etapa a drumului, pe
educatorul capabil sa-i insufle treptat forţa si elanul necesare împlinirii destinului sau de om.”
1.3Probleme specifice ale adaptării copilului la viata si activitatea şcolara
In jurul vârstei de 7 ani, în viata copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit,
acela al intrării in scoală.
Mica şcolaritate sau cea de-a treia copilărie este perioada când se modifica substanţial
regimul de viata si de munca.Scoala introduce in fluxul activitatii copilului un anumit orar,
anumite planuri si programe cu valoare structurata pentru activitate. Ea coincide cu durata
primului ciclu de instrucţie scolara, perioada in care se acumulează cunostinte si se formează
capacitati psihice de baza care sunt deosebit de semnificative pentru etapele următoare pentru
viitorul profesional, chiar pentru toata viata. De aceea sprijinirea de către familie si scoală a
dezvoltării tuturor posibilitatilor acestui stadiu trebuie sa fie o preocupare centrala.
Adaptarea la scoala, la ocupaţiile si relaţiile şcolare presupune o oarecare maturitate
din partea copilului,care sa-i insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea îngusta din
Pagina 12 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
mediul familial si de interesele imediate ale jocului, pentru a pătrunde intr-un nou univers de
legături sociale si a-si asuma indatoriri.Studiile de specialitate inregistreaza dificultati
multiple de adaptare generate fie de o baza psihofiziologica precara (instabilitate
neuropsihica), fie de fixaţiile si conflictele afective de sorginte sociofamiliala
(incapatanare,negativism), fie de insusi mediul şcolar,(sarcini coplesitoare,educatori dificili
fara experienta,clase suprapopulate, care impietează asupra obţinerii stării de atenţie si a
disciplinei necesare bunei desfasurari a lecţiei).De aici comportamentele de retragere in
sine,imprastiere,compensare prin mijloace nedorite.
Mutaţiile bruşte care acompaniază noua vârsta in desfasurarea copilariei,mutatii ce se
petrec sub acţiunea sistematica a mediului scolar,care aduce cu sine noi cunostinte,noi tehnici
intelectuale, noi exigente si îndatoriri, i-au determinat pe specialişti sa vorbească de socul
şcolarizarii, pe care l-au asemănat cu cel al naşterii sau al debutului pubertatii.
Mediul şcolar aduce cu el un climat mai rece si mai puţin protector decât cel familial
si cel din gradinita. În scoală fiecare învăţa sa-si înfrâneze pornirile emoţionale, să se situeze
alături de ceilalţi si să deguste plăcerea competiţiei. Copiii se compara intre ei, ca intr-un fel
de joc, continuu reinnoit,al criteriilor de referinta,care pun in evidenta si fac sa fie constatate
empiric ranguri, dominante si subordonari, superioritati si inferioritati, variabile în funcţie de
criteriul de referinţa: gradul de instruire, performanta, inteligenta, abilitatea
fizica,vestimentatia, aptitudinea artistica, sociabilitatea, moralitatea.
Perioada de tranziţie si de adaptare,desi cronologic înscrisa intre limite
asemanatoare,faptic poate sa nu se consume la fel pentru toţi copiii. Sunt preşcolari care,
aflati in pragul scolaritatii, manifesta o simptomatologie negativa in raport cu modelul
conduitelor din gradinita. parintii relateaza despre dificultatea de a găsi un limbaj comun cu
aceşti copii, care, parca pe neasteptate, s-au schimbat foarte mult: au devenit capriciosi,
neascultatori, chiar impertinenti. La rândul lor educatoarele ii descriu ca fiind foarte
activi,interesati sa afle cat mai multe despre şcoala si preferând sarcinile de invatare a
jocului.O alta categorie de prescolari,aflati si ei in pragul scolaritatii,manifesta o conduita
diferita de cea descrisa mai sus: se comporta neconflictual, sunt linistiti, ascultatori, nu
protestează in fata cerinţelor adultilor, se ocupa mult cu jocul,preferandu-l învataturii. Primii
reuşesc sa depăşească dificultăţile din etapa precedenta, isi ameliorează simţitor conduita si
reintra in normal. Cei din a doua categorie înclina si ei spre o conduita negativa o data cu
intrarea in scoala, devenind asemănători cu cei din prima categorie si comportându-se aşa
cum se manifestau aceştia înaintea debutului scolaritatii. Acasa, fac mofturi, sunt capriciosi,
impertinenti,chiar grosolani, iar la scoală sunt nedisciplinati, putin activi la lectie, se
Pagina 13 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
comporta ca nişte rasfatati, aduc la scoală jucarii, se joaca pe sub banci, au nivel scăzut in
activitate.
Necoincidenta nivelurilor de pregătire pentru adaptarea la sarcinile şcolare se poate
exprima fie in faptul ca instalarea premiselor trecerii la invatatura se produce înaintea
racordării formale la noua activitate si atunci, copilul, nesatisfacut de realitatea vechii sale
poziţii sociale, acorda mai putina atenţie jocului, inlocuindu-l cu alte activitati pana ce intra in
contact cu şcoala fie ca formarea premiselor rămâne in urma trecerii formale la activitatile de
tip şcolar si atunci, copilul, mergand la scoală in condiţii de insuficienta maturizare
psihologica, resimte insatisfacţie de pe urma noii sale poziţii sociale, pe care o percepe ca
factor frustrator, de întrerupere a continuitatii activitatii dătătoare de satisfacţii,jocul.
In perioada şcolara mica se dezvolta caracteristici importante si se realizează progrese
in activitatea psihica datorata consientizarii ca atare a procesului invatarii. Invatarea devine
tipul fundamental de activitate. Aceasta înseamnă ca activitatea şcolara va solicita intens
intelectul si are loc un proces gradat de achiziţii de cunoştinţe prevazut in programele scolii si
in consecinta, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de invatare, i se va conştientiza
rolul atenţiei si repetitiei, isi va forma deprinderi de scris-citit si calcul. Invatarea tinde tot
mai mult sa ocupe un loc major in viata de fiecare zi a copilului scolar. Prin alfabetizare
copilul castiga potenţial instrumente operaţionale care facilitează apropierea competenta de
domeniile culturii si stiintei.. Scoala creează capacitati si strategii de invatare care contribuie
la structurarea identitatii si capacitatilor proprii, specific fiecărui individ. In acelaşi
timp,volumul mare de cunostinte pe care le vehiculează şcoala permit sa se formeze o
continuitate sociala prin integrarea culturala a copilului in orbita cerinţelor si intereselor
sociale si profesionale. Din aceeaşi perspectiva şcoala răspunde si dorinţei copilului de a fi ca
cei mari ca si nevoii de realizare, de satisfacere si dezvoltare a curiozităţii cognitive. Astfel,
scoala egalilizeaza social accesul la cultura si oferă cunoştinte pe care el nu ar putea să le
dobândească singur deoarece interesele, trebuintele si curiozitătile lui nu sunt atât de intense
încât să-i mobilizeze toate resursele intr-un efort concentrat.
Se dezvolta noi tipuri de relaţii ce au la baza faptul ca şcoala ca instituţie sociala
include in clasele sale, colective egale ca varsta, care parcurg programa de instruire cu un
pronunţat spirit competitiv, iar acestor condiţii de socializare a conduitei se conturează rolul
de elev din clasele mici si statutul social legat de randamentul şcolar.
Primii 4 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei,
modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina in viata copilului. Asimilarea
continua de cunostinte mereu noi, dar mai ales responsabilitatea fata de calitatea asimilării
Pagina 14 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
lor, situatie de colaborare si competitie, responsabilitatea si disciplina in munca, caracterul
evident al regulilor implicate in viata şcolara creează sentimente sociale si largeste viata
interioara a copilului .Invatatorul sau invatatoarea începe sa joace un rol de prim ordin in
viata copilului. Pentru copil el este reprezentantul marii societati, dar si cel care antrenează
energia psihica, modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizează viata scolara,
impune modele de a gândi si acţiona.
După începerea activitatii şcolare programul zilnic al copilului se modifica. Chiar
daca el a mai crescut, copilul ramane inca o fiinţa care are nevoie de hrana ,odihna,
activitate.El nu poate consuma orice, iar regimul lui alimentar trebuie sa-i asigure toate
substanţele necesare unui proces de creştere înca intens. Are nevoie de trei mese substanţiale
si de doua gustări care trebuie sa se afle la aceleaşi intervale bine stabilite in programul zilnic
de viata .Apetitul alimentar este uşor tulburat la începutul scolii si in momentele de
tensionare, insa in rest este satisfacator. Se consolidează deprinderile implicate
comportamentului alimentar si la fel cele de asigurare a igienei personale, de ordine si
curatenie in clasa si in spaţiul de locuit. Toate aceste tipuri de comportamente îsi vor găsi
locul numai prin relaţionarea cu perioadele de invatare in clasa si acasa.De asemenea, copilul
mic are nevoie de 10 ore de somn neîntrerupt in timpul nopţii pentru a fi capabil de
randament şcolar.
Cercetările au arătat ca la copiii la care exista un regim necorespunzător de odihna
apar stări de somnolenta, dificultati de concentrare a atentiei, slabirea interesului pentru
activitatile din clasa, randament general scazut. Familia are de făcut fata unei sarcini dificile
si anume aceea a stabilirii si respectării riguroase a programului zilnic de către copilul însusi
cu atât mai mult cu cât mai ales emisiunile variate si prelungite ale televizorului reprezintă o
permanenta tentaţie.
Un moment foarte important în programul zilnic este cel al realizării temelor date
pentru acasa, care trebuie sa se desfasoare la aceleaşi ore ca sa se poată forma obisnuintele
corespunzătoare si deci sa se poată mai uşor instala atenţia si tonusul general necesar, sa se
mobilizeze cunostintele anterioare si procedeele de lucru etc.
Copilul trebuie sa se bucure de asistenta unui părinte când el invata si rezolva teme
pentru acasa, insa acestea nu trebuie sa i se substituie, ci sa urmărească dezvoltarea
progresiva a autonomiei in lucru, el adultul menţinându-si doar interesul pentru ce si cum
face copilul si rolul de a-i valoriza munca. Oricat de încărcat ar fi programul zilnic al
parintilor fi nu trebuie sa omită niciodată sa manifeste interes pentru prestaţia şcolara si sa
sustina si sa valorizeze eforturile copilului.
Pagina 15 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Fiind un organism in crestere, scolarul mic are o nevoie crescuta de miscare. Dupa
efortul de a-si stapani, regla si subordona miscarile sarcinilor scolare, recreatia este
obligatorie. Acest scurt interval de 10-20 minute satisface trebuinţele de mişcare si relaxare si
asigura un bun tonus mintal pentru următoarea ora. Aceeasi nevoie de mişcare se simte si
după pregătirea temelor de acasa. Iesirea in afara locuintei, intalnirea cu alţi copii de
aproximativ aceeaşi varsta, organizarea de jocuri, antrenamente, sunt absolut necesare pentru
desfasurarea normala a activitatilor scolare, pentru crestrea si asigurarea sanatatii copiilor.
Astfel de întâlniri si jocuri risca sa fie inlocuie cu vizionarea in exces a programelor TV sau,
in familiile instarite, cu jocurile pe calculator.
Odată cu consolidarea deprinderilor de citit, in programul zilnic al copiilor de clasa a
III-a si a IV-a pot apărea si lecturile preferate. Dar si acestea sunt in concurenta cu televizorul
si calculatorul, ele au totuşi un loc rezervat la elevii buni si foarte buni. Tot către clasa a III-a
si a IV-a mai ales la copiii din mediul rural pot apărea si unele activitati casnice prin care
aceştia isi ajuta parintii si astfel sa fie in situaţia de “a invata facand”, cum spune J.Dewey,
prin care se intregeste experienţa de viata de la aceasta vârsta si totodata, alimenteaza
atitudinile si abilitatile ocupaţionale de mai tarziu. Din acest punct de vedere experienţa
copiilor de la oraşe este mai săraca.
Dar partea cea mai importanta a programului zilnic al copilului care a devenit şcolar
este cea petrecuta in clasa. Ea este esenţiala pentru dezvoltarea generala a copilului. De aceea
si familiei si personalului didactic, i se cere o atenţie speciala pentru a preveni si înlătura
disfunctionalitatile care pot apare la aceasta vârsta si care ar putea genera atitudini negative
fata de scoală si ar compromite intr-o anumita măsura efectele formative ale acesteia.
Chiar prima întâlnire cu şcoala poate lăsa urme plăcute sau neplăcute care sa
influenţeze latent stările copilului când se afla in acest spatiu.Sunt diferente sensibile între
gradinita urmata anterior si acest nou spaţiu in care copilul se afla. O cercetare făcuta cu
copiii preşcolari mari a aratat ca aceştia au deja o reprezentare generala a unei clase in care
băncile sunt aşezate unele după altele, catedra la distanta semnificativa fata de acestea, tabla
tronează pe peretele din fata etc. Nimic nu mai este din căldura si încântarea generata de
încăperile gradinitilor. Dupa unii autori (R.Vincent) contactul cu instituţia şcolara echivalează
cu un fel de”intarcare afectiva”, iar după alţii cu”un al doilea soc după cel al
naşterii”(M.Debesse). Prin urmare adaptarea la acest nou mediu înseamnă:
-a)integrarea in programul şcolar si in activitatile sale specifice;
-b)realizarea unei relaţii noi cu învatatoarea care este o altfel de persoana decât
educatoarea;
Pagina 16 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-c)stabilirea unor relaţii cu cei care îi devin colegi si cu care se va confrunta mereu, si
se va compara mai ales, dupa criteriul calitatii prestaţiei şcolare;
Programele care apar in legătura cu toate aceste planuri ale adaptării la scoală le
întâlnim mai ales la cei de clasa I. Pot apărea o serie de deosebiri intre copii. pentru cei care
au frecventat gradinita adaptarea se face mai usor, pentru ca mai ales la grupa mare si la anul
pregătitor ei au fost pregatiti special pentru acest moment,dar mai sunt inca mulţi copii care,
de cele mai multe ori, din motive financiare, nu merg la gradinita. Cand vin pentru prima data
la scoală pot manifesta teama mai mult sau mai puţin crescuta fata de faptul ca trebuie sa
ramana aici, singuri, fara nimeni din cei de acasa. Ei refuza uneori sa se desprindă de mana
celor care i-au adus, au o crispare caracteristica care exprima starea de nelinişte si tensiunea
pe care o traiesc.Sunt in pragul unei crize de plans.Fata de acestia, atat conduita părintelui cat
si a invatatoarei, trebuie sa fie cea de securizare afectiva a copilului si chiar de tolerare a unei
cerinţe care ar putea părea absurda
Pot exista de asemenea dificultati si în legătura cu respectarea ca atare a programului
zilnic despre care copiii trebuie sa ştie ca este obligatoriu. Mai ales cei care nu au fost la
gradinita si nu s-au obişnuit cu mersul zilnic la activitati, pot avea comportamente ciudate.
Rabdarea parintilor in a-i explica acestuia normele regulamentului scolar, si ajutorul pe care-l
poate da invatatoarea in a-l face pe cel in cauza sa-si schimbe atitudinea, sunt condiţii
obligatorii pentru integrarea fara tensionări si dificultati in regimul scolii.
O alta mare dificultate este respectarea de către micii lor elevi a normelor de
desfasurare a lecţiilor scolare, referitoare la păstrarea ordinii si disciplinei, a îndeplinirii
sarcinilor propuse, a păstrării atenţiei pe toata durata lectiei, a mobilizării efortului
corespunzător pentru susţinerea si desfasurarea actelor de invatare.Este nevoie de mult tact
pedagogic fata de încălcarea din nestiinta sau din neputinţa a acestor cerinţe
1.3.1Relatii cu invatatoarea
Înainte de a începe şcoala preşcolarii mari isi formează o imagine anticipata despre
persoana care le-ar putea fi invatator, pornind de la figura si personalitatea educatoarei.(Tinca
Cretu).
Invatatoarea, fara a fi distanta afectiv, imbina intr-o maniera noua dragostea cu
exigenta si le manifesta pe cat posibil, in mod egal fata de copii. Ea formulează mai întâi clar
cerintele, pretinde îndeplinirea lor si apoi in funcţie de rezultat isi va arata mulţumirea sau
nemultumirea, va confirma, accepta, valoriza sau va atentiona, dojeni, pedepsi. Ea urmareste
Pagina 17 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
in mod constant sa asigure insusirea cunostintelor, sa formeze deprinderi si capacitati si-si
amplifica rolurile de indrumare, verificare, control, evaluare.
Spre sfarsitul ciclului primar ,grupul clasa isi va intari autonomia, relatiile cu
învatatoarea nu vor fi diminuate. Acestea vor dobândi o alta consistenta si semnificaţie
învatatoarea va apare in rolul celui mai mare si mai bun evaluator a ceea ce reuşesc ei si astfel
mulţumirea ei va iradia la nivelul întregului grup. Prezenta ei mereu in clasa este un factor
general de securizare afectiva fata de ceea ce grupul isi propune sa faca, fata de iniţiativele
care sunt întotdeauna insotite de bucurii si surprize, dar si de teama latenta de necunoscut.
Alaturi de ea, elevii pot trai mari satisfacţii si pot sa-si satisfacă nevoile afective, de orientare,
de confirmare a alegerilor facute, a soluţiilor gasite. Cercetarile au arătat ca daca şcoala nu da
atenţie fiecărui elev, atunci acesta isi pierde interesul pentru studiu (Ausubel,Robinson).
Calitatea cu totul deosebita a relaţiilor cu învatatoarea se demonstrează prin faptul ca
rămane in amintirea tuturor elevilor sai, iar cu o parte dintre ei legăturile se menţineau si
dincolo de încheierea claselor primare. De aceea se poate spune ca pregătirea psihologica a
invatatoarei care sa o ajute sa stabilească astfel de relaţii cu elevii, trece înaintea celei
didactice pentru ca ea trebuie sa îndeplinească la acest nivel roluri formative cu totul
deosebite si foarte importante pentru toata viata şcolara a elevilor.
1.3.2Relatii cu colegii săi
Cercetările din ultimele decenii au dezvăluit rolul formativ deosebit al relaţiilor cu
colegii (covârsnicii) pentru dezvoltarea psihica a individului.Oricat de constante, bogate si
optime ar fi relaţiile copilului cu adultul, ele nu vor putea satisface toate nevoile de dezvoltare
ale acestuia. Interactiunile cu cei de aceeaşi vârsta au importanta in toate stadiile dar
semnificaţia lor este si mai crescuta începând cu şcolaritatea mica. Integrarea copiilor intr-o
anume clasa se face după criterii de vârsta si particularitati psihice asemănătoare si acestea
permit funcţionarea grupului si exercitarea rolurilor sale cu efecte formative crescute.
A.Muccielli spune ca şcoala primara este ”universul primei scolarizari”.
Odată cu intrarea in scoală copilul descoperă cu adevărat grupul. Ei sunt atrasi, sub
conducerea invatatoarei, sa colaboreze intr-o activitate importanta care ii angajeaza, sa obtina
ceva semnificativ si de durata, sa-si măsoare forţele cu ceilalţi si sa dobândească un loc intre
ei. De la an la an grupul se maturizează si-si stabileşte norme ce trebuie respectate de toţi si
chiar exercita presiuni fata de membrii săi pentru a le îndeplini si a-si atinge scopurile si
realiza programele. Copilul cu o buna evoluţie psihica se integrează la timp si uşor grupului.
Pagina 18 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cel cu trăsături patologie are dificultati de integrare întârzie sa adere la grup, ramane izolat,
însingurat, tensionat, nemultumit. Copilul care ramane indiferent la opiniile covârsnicilor si
nu răspunde la chemările lor ,trebuie sa intre în atenţia atât a învatatorilor cat si a
specialitatilor in consiliere şcolara.
Grupul este un izvor de experienţa sociala pentru copil. Printre cei de aceeaşi vârsta el
invata sa-si cucerească un loc prin forte proprii, sa se facă inteles, sa prevadă asteptarile
altora, sa-si acorde acţiunile cu cele desfasurate in comun, sa coparticipe la stabilirea de
norme si la controlul îndeplinirii lor, sa se afirme, sa se compare, sa-si măsoare puterile si sa
se cunoască mai bine, sa devină mai puţin egocentric etc.
Şcoala ca instituţie de asamblu modulează atitudinile si manifestările elevilor.
Toate felurile de influente care vin din partea scolii au şanse de a dezvolta cat mai
mult capacitatile psihicile ale copilului daca se complementarizează si cu prestaţia
educaţionala a familiei. Mai ales in primii ani de scoala; dupa concentrarea si efortul din clasa
copilul are nevoie de familia sa, de îngrijire, încurajare, acceptare si susţinere afectiva pentru
tot ce face pentru a invata. Intors acasa, el trebuie sa simtă interesul parintilor fata de ceea ce
a făcut la scoală pentru ca sa crească si in ochii lui, importanta acestei activitati, sa vadă ca
este preţuit pentru efortul si reuşitele lui.
Dialogul pe tema ”ce ai făcut la scoala” trebiue sa fie firesc, zilnic si sa apară ca prilej
de asimilare, incurajare pentru ce este pozitiv, atentionare si prevenire pentru ce nu poate fi
acceptat dar insotite din partea parintilor de intelegerea si dorinţa de a-l ajuta. Este si mai bine
daca şcolarul simte el insusi nevoia acestui dialog si-l poarta cu sinceritate si cu încrederea in
parinti, daca simte dragostea lor necondiţionata manifestata în toate împrejurările si in cele
bune si in cele rele si insotita mereu de disponibilitatea acestora de a-i veni mereu in sprijin.
1.4 Evoluţia psihologica
1.4.1.Pe plan senzorial
Achiziţionarea scris-cititului solicita complex întreaga paleta de senzatii, perceptii,
reprezentari.
Se dezvolta sensibilitatea tactila a mainii, dar si cea vizuala si auditiva,. cresterea,
vederea la distanta si capacitatea de apreciere vizuala a marimii. Mobilitatea oculara face
progrese evidente prin activitatea de citit. La 8 ani, micul şcolar poate sa realizeze deja
imaginea vizuala a miscarilor
Pagina 19 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Auzul fonematic evoluează considerabil. Intrucat se ameliorează si auzul muzucal,
copilul receptează mai bine structurile melodice si dobandeste o mai buna capacitate de a
cânta.
Pe plan gustativ si olfactiv creste abilitatea individului de a identifica si clasifica
gusturile si mirosurile.
Sub raport tactil, asistam la o evoluţie deosebita a chinesteziei mâinii prin scris, desen,
lucru manual. Treptat, el isi dobandeste o mai buna coordonare motrica generala, dar si mai
multa fineţe in miscarile degetelor.
Spiritul de observatie, ca etapa superioara a perceptiei, face progrese, devenind acum
deliberat, sistematic, analitic. La 10 ani evoluează in direcţia artistica. Scolarul mic
achizitioneaza elemente noi si in ceea ce priveşte perceptia mărimii si greutatii.
Ameliorări multiple survin si in planul percepţiei spaţiului sau timpului. Frecventarea
scolii determina ”desprinderea de vatra” si lărgirea orizontului spatial. In afara spaţiului
personal (al ambiantei imediate) se schiteaza si elemente ale spaţiului geografic si al celui
cosmic. Micul şcolar face progrese si in aprecierea direcţiei spaţiale (dreapta-stanga,sus-jos).
Cat priveşte percepţia timpului, datorita implicării copilului in diverse activitati
şcolare ,care presupun respectarea unui orar, se dezvolta capacitatea acestuia de a percepe si
aprecia corect durata de desfasurare a fenomenelor. Citirea corecta a ceasului, cunoasterea
anotimpurilor, a lunilor si a zilelor saptamanii, încadrarea clara a evenimentelor pe cele trei
dimensiuni temporale (prezent,trecut,viitor)sporesc abilitatea de adaptare la problemele
existentei.
Frecventarea scolii contribuie, de asemenea si la apariţia spaţiului mic (al literelor,
cuvintelor etc.) precum si a timpului pedagogic (ora de scoala,recreatia,etc.)
Reprezentările sporesc in volum. Apar reprezentări noi: istorice, geografice,
topografice etc. care denota capacitatea copilului de a ancora in contemporaneitate. In a treia
copilarie, reprezentarile ocupa un loc important, deoarece individul face inca apel la intuiţie.
Şcoala formează priceperi si deprinderi, dar si obisnuinte. Intre acestea putem
exemplifica pe cea privind comportarea in societate. Este vorba de conduita civilizata, corecta
ale carei baze se pun inca in perioada preşcolara si pe care şcoala le cultiva sistematic.
Deprinderile de autoservire, deprinderile de a citi, de a scrie se transforma, de asemenea in
obisnuinte. Acest lucru nu se petrece insa de la sine. Este posibil ca un elev sa-si fi format
deprinderea de a scrie, de a citi, de a calcula, dar nu si obisnuinta de efectuare sistematica a
sarcinilor in care sunt implicate aceste acte. Sau, dimpotriva, este obişnuit sa scrie, sa
citeasca, sa-si facă temele, dar stapaneste, in mica masura, priceperea de a realiza cu succes
Pagina 20 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
aceste activitati. Efectuarea acestor transformări nu se poate face decât prin intermediul
procesului instructiv –educativ, care contribuie, deopotriva, la formarea si cultivarea
deprinderilor , priceperilor si obisnuintelor.
Aptitudinile şcolarului mic se dezvolta in legătura cu activitatea pe care o desfasoara
el, invatatura. Copilul dispune la intrarea in scoală de o anumita sensibilizare fata de aceasta
noua forma de activitate.
Aptitudinile şcolarului mic se dezvolta in legătura cu activitatea pe care o desfasoara
el, invatatura.
Treptat, invatarea începe sa fie preferata altor activitati si sa devină sursa datatoare de
bucurii si satisfactii. Intarita, la început prin stimulente colaterale (încurajarea, aprecierea,
lauda din partea invatatorului si a parintilor), atitudinea volitiv-emotiva favorabila fata de
invatatura se poate baza, in anumite condiţii instructiv-educative, pe satisfacţia pe care o
procura activitatea insasi.
Una din aptitudinile genrale care se dezvolta la aceasta vârsta este tocmai aptitudinea
de a invata.
Din inclinatia si aptitudinea generala pentru invatatura se desprind si se dezvolta, la
micul scolar, elementele unor aptitudini specializate, cum sunt cele matematice, literare,
plastice, muzicale.
Persoana învatatorului si activitatea pe care o desfasoara el constituie, pentru şcolarul
micun model, un exemplu care poate sa-i trezească dragostea si ataşamentul pentru
invatatura.
In procesul devenirii aptitudinilor, conteaza nu numai reuşitele copilului, ci si modul
cum reactioneaza cei din jur la aceste reusite. Unele din defectele de educaţie care pot surveni
constau in aceea ca adulţii (invatatorii,profesori fac cu usurinta aprecieri pozitive sau
negative, uneori exagerate, asupra rezultatelor activitatii copilului, inabusind satisfacţia pe
care i-ar putea-o procura activitatea insasi. De aici, necesitatea ca in educarea aptitudinilor sa
se îmbine aprecierea externa pozitiva cu stimularea atitudinii exigente a copilului fata de
propria activitate.
1.4.2 .Pe plan intelectual
Memoria
Pagina 21 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
La vârsta şcolara mica predomina memoria mecanica (ce cunoaşte momentele ei de
apoteoza la 8 ani), cea involuntara si cea de scurta durata.
Odată cu intrarea in scoala, copilul retine preponderent, ceea ce l-a impresionat mai
mult, de unde incarcatura evident afectogena a memoriei. Intrucat procesul de fixare al
cunostintelor este condiţionat de perceperea obiectelor si fenomenelor, apelul la diverse
materiale didactice, in timpul lecţiilor ,se dovedeşte acut necesar. Copilul retine uşor chiar si
ceea ce este neesenţial sau detaliat (adeseori ii sunt suficiente doua-trei lecturi ale textului
respectiv).
Uitarea vizeaza, mai ales, comportamentul copilului, asa se explica de ce in clasa
întâia el uita frecvent teme de pregătit pentru ziua urmatoare, dupa cum isi lasă acasă deseori
si diverse rechizite şcolare indispensabile (penarul,caietul,stiloul).
Din clasa a treia micul şcolar face eforturi de a-si cultiva voluntar memoria, de a apela
la repere ajutătoare pentru a o efcientiza. Treptat, el intelege si rolul repetiţiilor.
Raportul dintre capacitatea de recunoaştere si reproducere se modifica, de-a lungul
perioadei şcolare mici: daca la 6-7 ani, procesul de recunoaştere este mult mai uşor realizat,
pe măsura înaintării sale in vârsta creste posibilitatea de reproducere. Deficitul iniţial din
acest plan se datorează dificultatii de a trnspune limbajul interior (care a stat la baza
intelegerii) in limbaj exterior.
Se constata un progres semnificativ si in ceea ce priveşte capacitatea de reproducere;
daca iniţial reproducerea era cat mai fidela (textuala), pe măsura acumulării de cunostinte,
scolarul mic este tentat sa facă mici reorganizări ale textului asimilat. In paralel, creste si
volumul memoriei
Limbajul
Intrarea copilului in scoală acelereaza procesul asanării limbajului de anumite clişee
parazitare, elemente dialectale ,jargoane, pronunţii deficitare etc.sau, altfel spus, micul şcolar
are acces in mod organizat la limbajul cult.
Potenţialul lingvistic al individului la începutul clasei întâi difera mult in funcţie de
educaţia primita in familie, de formula sa temperamentala etc.
Vocabularul se dubleaza,ajungand in finalul etapei la o zestre de 4000-4500 de
cuvinte, din care un fond de 1500-1600 de unitati,cu aproximaţie ,formează vocabularul sau
activ.
Pagina 22 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
După opinia lui A.Graur,fondatorul principal de cuvinte al limbii romane este de
1000-1500 unitati, deci putem conchide ca, pana la sfarsitul vârstei şcolare mici, copilul
uzitează deja de fondul principal de cuvinte al limbii materne.
Progrese evidente se înregistrează si in ceea ce priveşte debitul verbal oral si cel scris,
pe măsura ce se apropie de sfarsitul clasei a patra.
Impactul cu limba literara provoacă si modificări calitative dintre care menţionam:
exprimarea se rafinează si nuanteaza odată cu pătrunderea in vocabularul sau activ si
a unor cuvinte specifice diverselor discipline şcolare;
se ameliorează si pronuntia, odata cu dezvoltarea auzului fonematic;
pe măsura insusirii bazelor gramaticii se imbunatateste, in mod notabil, corectitudinea
gramaticala a limbajului;
copilul invata sinonimele, omonimele si antonimele;
pâna la nivelul clasei a patra, limbajul interior acompaniaza, in forme sonore, actul
scrierii.
In perioada micii scolaritati pot apărea si defecţiuni de vorbire. Unele sunt cauzate de
schimbarea dentiţiei provizorii (ce perturba, pe moment, rezonatorul bucal al limbajului) ,
fiind insa pasagere.
La şcolarul mic sunt destul de frecvente sunetele parazitare de tipul:”i”,”a” la
începutul si sfarsitul propozitiei,apoi “si”,”si pe urma” etc.
Asimilarea scrierii corecte se realizează aproximativ după 3 ani. Copilul iniţial
identifica cu greu fonemele (sunetele) ce compun un cuvant. Eliziunea e frecventa
(“itreaba”,in loc de “întreba” etc) dar si confuziile intre diftongi, triftongi (ce,ci,che,chi etc.)
Intrucat, asa cum sesiza Nazarova pana la sfarsitul etapei, scrierea este dublata de un
limbaj, mai mult sau mai puţin sonor, pentru a preîntâmpina aparita greşelilor de scriere,
trebuie evitata orice activitate masticatorie, ce poate perturba acest fenomen (consumarea de
alimente, utilizarea gumei de mestecat etc.)
Gândirea
Evoluţia gândirii in a treia copilărie face posibila abandonarea concepţiei animiste si
naiv realiste despre lume, pentru a face loc unei concepţii realist-naturaliste.
Din perspectiva teoriei piagetiene, acum se instalează gândirea operatorie concreta.
Dupa opinia Ursulei Schiopu (1967) ,are loc o adevărata revoluţie in planul cunoasterii,
Pagina 23 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
deoarece se realizează trecerea de la cunoaşterea intuitiva, nemijlacita a realitatii (cu ajutorul
reprezentărilor) la cea logica, mijlocită (cu noţiuni si relaţii dintre ele).
Prin urmare, la şcolarul mic apare caracterul operatoriu al gândirii (adică posibilitatea
de a manipula obiectele si fenomenele pe plan mental, fara a le deforma, deci păstrându-le
permanenta).
Ideile abstracte insa îi cauzează unele dificultati. Cat priveşte metoda la care apeleaza,
aceasta nu este riguroasa deoarece metoda la care apeleaza, aceasta nu este foarte riguroasa
deoarece uzitează preponderent de aproximaţii sau eliminări succesive.
Operaţiile au insa un caracter concret, deoarece copilul nu poate raţiona apelând doar
la propoziţii verbale si recurge masiv la acţiuni de manipulare a obiectelor. Initial, mai precis
la 7-8 ani, individul este capabil numai de conservarea cantitatii (adica,intelege ca îngustând
o bucata de plastilina, cantitatea ei nu se modifica ). Abia la 9-10 ani insa apare si capacitatea
de conservare a greutatii; ceea ce înseamnă ca pana la aceasta varsta, daca bucata de
plastelina este mai subtiata, copilul crede ca si-a diminuat greutatea. In ceea ce priveşte
conservarea volumului, ea apare doar pe la 11-12 ani.
Potenţialul intelectual face progrese notabile, fiind de doua-trei ori mai mare la
sfarsitul perioadei.
Apariţia caracterului operatoriu al gândirii imbraca,atat forme nespecifice,cat si
specifice. Pe măsura ce înaintează in vârsta apelează tot mai frecvent la algoritmi (ansamblu
de reguli,indicatii cu ajutorul cărora se rezolva o serie de probleme, din diverse domenii).
Exista trei tipuri de algoritmi:
de lucru (insusirea operaţiilor aritmetice fundamentale, al secvenţelor unei compuneri
literare);
de recunoaştere (identificare):stabilirea funcţiei morfologice si sintactice pe care o
indeplineste un cuvânt intr-o fraza etc.;
de control (formulele pentru proba diferitelor operaţii aritmetice).
Gândirea şcolarului mic uzitează de noţiuni, judecaţi, raţionamente. Astfel,intregul
registru noţional se diversifica (de numar,cele gramaticale, spaţiu,
timp,cauzalitate,necesitate,cantitate etc.). Abilitatile dobândite in domeniul raţionamentului
determina progresele reversibilitatii. Se schiteaza un stil de gandire, adica acel mod personal
al unui individ de a-si centra gândirea către un aspect sau altul din realitate (complex-
simplu,abstract-concret,primar-secundar).
Acest bogat arsenal intelectiv alimentează si o vie curiozitate intelectuala, pe care
S.Teodorescu (1974) a pus-o in evidenta printr-un interesant experiment. Daca la 7 ani,
Pagina 24 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
spiritul critic al gândirii este evident (de unde denumirea de “vârsta a gumei” pe care o
atribuie etapei A.Gessel, (1853), la 8 ani, gandirea se detaseaza prin independenta sa, pentru
ca la 9-10 ani sa se distingă prin flexibilitate.
O multitudine de studii autorizate (Piaget, Bruner, Galperin, Elkonin,
Al.Rosca,B.Zörgö) pledează pentru solicitarea precoce a gândirii in scopul stimulării ei.
Deşi copilul ştie sa-si “recite” cu promptitudine varsta, inca de timpuriu, pe baza
informaţiei ce i-o furnizează parintii, notiunea aceasta, asa cum o demonstrează R.Zazzo
(1983), se constientizeaza cu adevărat abia in intervalul 6-10 ani. Concret, daca la 6 ani, toti
copiii investigaţi de autorul respectiv au răspuns corect la intrebarea: ”ce vârsta ai tu?”, dar au
întâmpinat dificultati evidente la intrebarea: ”de cati ani eşti nascut?”,in schimb, la 10 ani,
toti subiecţii chestionaţi au dat răspunsul adecvat si la a doua întrebare.
Eficientizarea procesului de invatare la şcolarul mic, reclama cunoaşterea
particularitatilor pe care le înregistrează aceasta activitate la vârsta respectiva
(J.Majorossy,1994):
incapacitatea lui de a face deosebire intre lucrurile esenţiale si cele neesenţiale;
pentru ca doreşte sa fie cat mai expeditiv si sa asimileze lectii imediat, nu zaboveste si
asupra intelegerii materialului respectiv;
foloseşte mult invatarea pe de rost si fiindcă vocabularul sau este inca insuficient
utilat si este mai uşor sa apelezi la un text gata elaborat;
nu reproduce independent cele invatate.
Având in vedere toate aceste trasaturi, adultul poate utiliza strategiile cele mai
adecvate pentru ca invatarea sa se desfasoare in condiţii optime.
Imaginaţia
Vârsta şcolara mica oferă teren fertil si pentru dezvoltarea imaginatiei, ceea ce ii da
posibilitate copilului sa domine orice timp si spaţiu.
Imaginaţia reproductiva ii permite micului şcolar sa inteleaga, mai profind, timpul
istoric, raportul dintre evenimente si fenomene. Purtat pe aripile imaginaţiei reproductive,
copilul poate calatori in trecut, pentru a reconstitui fapte si evenimente petrecute demult.
Incursiunile de acest gen sunt, adeseori, populate si cu elemente fantastice, fabulatorii, care
evoca nu numai fragilitatea existentei sale de viata, ci si capacitatea de a evada din
contingent.
Pagina 25 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Către vârsta de 10 ani, datorita zestrei de cunostinte dobandite, el este capabil sa
ordoneze cronologic datele achizitionate, sa cunoască elementele istorice in fluxul lor de
desfasurare.
Pe fondul activării deosebite a curiozitatii sale, micul şcolar este un mare amator de
basme si povestiri, pe care le traieste cu mare intensitate emoţionala.
In strânsa filiaţie cu imaginaţia reproductiva se dezvolta si imaginaţia creatoare,
indeosebi după ce energia psihica, deturnata o vreme de imperativele integrării in scoala,este
eliberata. Imaginaţia de acest tip se exersează in activitati creatoare: joc, momente de
fabulatie. Cochetariile sale artistice se centreaza, mai ales, pe desene, compuneri literare si
muzicale.
Desenul şcolarului mic se particularizează prin câteva trăsături distincte. In primii doi
ani de scoală primara, desenul infantil mai conserva trăsăturile specifice vârstei anterioare.
Concret, el se prezintă intr-un singur plan, fiind deficitar in respectarea mărimii si proporţiilor
dintre obiecte si fenomene si având un colorit estompat. De regula, gradul de originalitate
este redus, copilul apelând la anumite clisee. In ultimile doua clase ale ciclului primar,
continutul tematic, perspectiva si adâncimea desenului se îmbogatesc considerabil.
Cat priveşte creaţia literara, daca in clasele întâi si a doua compunerile sunt simple,
descriptive, rectilinii, in clasele a treia si a patra, compozitia se imbogateste, apar si primele
ornamente stilistice. Ca si in desen si in creaţia literara este prezenta grija pentru detaliu, ceea
ce evoca întotdeauna o incarcatura afectiva. Adeseori, compozitiile lui literare vehiculează un
mesaj de ordin moral, prin care copilul se solidarizează cu o serie de trăsături pozitive ca:
bunătatea, cinstea, etc.
Deschiderea creatoare a copilului la vârsta scolaritatii primare se manifesta si in
construirea de mici dispozitive tehnice, maşini, aeromodele, avioane, planoare etc.
1.4.3.Pe plan reglatoriu
Atenţia
Deşi creste capacitatea de mobilizare voluntara a atentiei, ea este inca in plina
evolutie, motiv pentru care fluctuaţiile ei sunt frecvente.
Pe lângă fenomenele normale de neatenţie fortuita, prilejuita de apariţia neaşteptata a
unui stimul oarecare, spre care şcolarul mic se orinteaza, exista si neatenţie activa (ce se
concretizează prin agitaţie motrica, care deranjează pe cei din jur), dar si neatenţie pasiva (ce
Pagina 26 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
sub o masca de implicare aparenta ascunde, de fapt, deturnarea traiectului intelectiv in cu
totul alta direcţie). Aceste cazuri de neatenţie trebuie rezolvate prin cunoaşterea exacta a
cauzelor care le-au alimentat (biologice, psihologice, educationale) pentru ca, in funcţie de
acestea, sa se ia masurile adecvate de eradicare a lor chiar daca pentru aceasta trebuie apelat
la un medic sau psiholog.
Voinţa
Pana la intrarea in scoala, activitatea copilului poate avea ca mobil major, dorinta de a
face numai ceea ce îi procura placerea. Scoala îl alunga pe “micul Adam” din acest paradis.
Copilul trebuie sa sacrifice diverse tentaţii, interese in favoarea invataturii, care îi ocupa
majoritatea timpului diurn. In acest fel, se exersează caracterul constient, voluntar al
conduitei si se pun bazele unor deprinderi, priceperi automatizate, ce vor fi active prin voinţa.
Toate procesele psihice (percepţie, memorie, atenţie, gândire, afectivitate) se
impregnează volitiv. Desigur ca, implicarea voinţei va spori randamentul activitatii in
general.
Demararea unei activitati este declanşata de forţa adultului (adică are la baza o
motivaţie extrinseca). Cat priveşte caile de soluţionare a unui obiectiv, micul şcolar nu este
capabil sa aleagă mijlocul cel mai eficient. In timpul desfasurarii actiunii, el se lasă uşor
perturbat si sustras, ceea ce demonstrează caracterul inca fragil al voinţei.
Afectivitatea
Intrarea in scoală modifica si universul afectiv al copilului.
Viata sa emoţionala devine mai echilibrata. Alaturi de joc, activitatea de invatare
declanseaza numeroase stări afective pozitive sau negative. Noile exigente, cele scolare,
diversifica registrul afectiv, astfel apare sentimentul datoriei. Formarea acestuia presupune
îndrumarea directa, elastica din partea adultului si, in final, cristalizarea unui regim de munca
echilibrat. Scolaritatea mica oferă teren fertil si pentru dezvoltarea sentimentelor
morale,intelectuale,estetice.Pot apărea si stări negative: invidia ,pârâtul dezinteresul fata de
studiu etc.
Pagina 27 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Întrucât el este deosebit de permiabil la influentele ambiantei, familia si şcoala trebuie
sa acţioneze deliberat si consecvent pentru consolidarea trăsăturilor pozitive, cu asanarea
celor negative.
Imitaţia adultului, dorinta lui de a demonstra ca nu este mic, constituie o alta cale de
socializare afectiva. Copilul recurge uzual la acte de curaj, bravura pentru aproba aceste trăiri
(de exemplu, cand se loveste, pozeaza ca nu îl doare, intra intr-o încăpere fara lumina, chiar
daca ii este teama etc.)
Se modifica si exprimarea reacţiilor emotinale. El devine, ingeneral, mai cenzurat,
mai discret. Tabloul cunoaşte insa si unele nuantari in funcţie de varsta:la 7 ani este retinut,
meditativ; la 8 ani devine expresiv, mai bine dispus; la 9 ani recade intr-o stare meditativa; la
10 ani dobandeste o mare expresivitate a fetei.
1.4.4.Personalitatea
Bazele personalitatii copilului se pun inca de la vârsta preşcolara, când se schiteaza
unele trăsături mai stabile de temperament si caracter.
Intrarea in scoala, trecerea la o noua forma de activitate si la un nou mod de viata vor
influenta intr-un mod determinant asupra formarii in continuare a personalitatii. Incepand
chiar cu aspectul exterior-ţinuta vestimentaţiei-copilul capata o noua alura, alt profil, deosebit
de cel al copilului din gradinita.
Statutul de scolar, cu noile lui solicitari, cerinte, sporeste importanta sociala a ceea ce
întreprinde si realizează copilul la aceasta varsta. Noile împrejurări lasă o amprenta puternica
asupra personalitatii lui, atat in ceea ce priveşte organizarea ei interioara, cat si in ceea ce
priveşte conduita sa externa.
Pe plan interior, datorita dezvoltării gândirii logice, capacitatii de judecata si
rationament, e pun bazele concepţiei despre lume si viata, care modifica esenţial optica
personalitatii şcolarului asupra realitatii inconjuratoare. Ca urmare a dezvoltării capacitatii de
a-si dirija voluntar conduita, de a anticipa solicitările externe si de a-si planifica activitatea,
personalitatea şcolarului mic devine din ce in ce mai aptă de independenta si autodeterminare.
Ca rezultat al instalării unor noi trăsături de caracter, pe care le reclama viata si relaţiile
scolare, personalitatea şcolarului înclina tot mai evident spre atitudini mai mature si spre
manifestări mai controlate. Formarea atitudinii pozitive fata de invatatura si, pe aceasta baza,
a aptitudinilor pentru activitatea de invatare, face ca personalitatea şcolarului mic sa fie mai
“competenta” decât aceea a preşcolarului.
Pagina 28 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Caracteristica este cresterea gradului de coeziune a elementelor de personalitate,
organizarea si integrarea lor superioara, intr-un tot unitar, sub impactul cerinţelor specifice
ale statutului de şcolar.
Ca personalitate, copiii se disting printr-o mare diversitate temperamentala. Exista
copii vioi, expansivi, comunicativi si copii retrasi, lenti. Sunt si unii total nestapaniti, care,
parca, nu-si găsesc locul, vorbesc fara sa fie intrebati, intervin in toate imprejurarile. La
lectie, unii sunt mereu cu mana ridicata, fie ca ştiu fie ca nu stiu, altii dimpotriva, chiar daca
stiu, sunt tacuti, nu încearcă sa se “afiseze”. Aceasta este o realitate psihologica-grefata pe o
realitate biologica, naturala-care, adesea, creeaza multe dificultati activitatii de instruire si
educare.
Un rol important in reglarea activitatii si relaţiilor şcolarului mic cu ceilalţi îl joaca
atitudinile caracteriale. Activitatile şcolare oferă cadrul plămădirii unor calitati cum
sunt:sarguinta, conştiinciozitatea, punctualitatea, perseverenta, spiritul de organizare, facand
ca elevii, chiar si cei mai puţin dotaţi intelectual, sa se realizeze bine profesional. Nu sunt
excluse, insa, nici cazurile de indiferenta, neglijenta, superficialitatea, dezorganizare, ca
atitudini care pot impieta asupra concretizării unui potenţial intelectual bun, mai ales atunci
când ele se asociază cu trăsături de-a dreptul reprobabile: minciuna, prefăcătoria, inselatoria.
Contactul şcolarilor mici cu literatura, cu eroii diferitelor povestiri le da acces la multe
exemple si modele de viata. Ei incearca, si de multe ori reuşesc sa transpună in conduita lor,
cate ceva din spiritul de întrajutorare si răspundere al exemplelor intalnite, din tactul si
delicateţea comportamentului celorlalţi.
Educatorul trebuie sa cunoască diversitatea caracterelor copiilor, observand atent,
meticulos-la clasa si in afara clasei-faptele copilului nu atât latura exterioara a faptei (ce
anume a făcut copilul:a rupt cartea unui coleg, a spart un geam, a răspuns necuviincios la o
intrebare,a venit cu lecţia nefăcuta) ci, mai ales, care a fost motivul faptei. In funcţie de
aceasta, masura educativa poate sa meargă de la sancţionarea faptei exterioare (prin
observatie, mustrare) pana la restructurarea sistemului de relaţii care l-au determinat pe copil
sa se comporte astfel.
Sub raport temperamental, mai ales, in ultimele doua clase ale ciclului primar se
produce o mascare a formulei temparamentale, adica trăsăturile primare, generate de tipul de
activitate nervoasa superioara sunt redistilate, ajustate in tipare noi (impulsivitatea se
domesticeşte, inerţia se diminuează etc.).
Datorita cerinţelor morale ale scolii si ale familiei asistam la o forjare a trăsăturilor de
caracter, indeosebi in efortul copilului de a depasi dificultatile inerente muncii scolare. In
Pagina 29 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
formarea trasaturior caracteriale, o contribuţie importanta o au cartile (prin eroii lor pozitivi si
mijloacele mass media (TV,filme etc).
La aceasta vârsta se pun bazele convingerilor morale fundamentale.
Indiferent de tipul temperamental căruia ii apartine, cand şcolarul mic nu gaseste
suficienta combustie pentru adepasi greutatile obiective si subiective generate de scoala, se
pot profila o serie de trăsături negative de caracter: lenea, superficialitatea, trisaj,minciuna,
dezordine, trăsături care reclama eforturi educative suplimentare, deorece retuşurile si
corecţiile sunt inca posibile.
Fondul suplimentar de cunostinte dobândit la vârsta şcolara mica declanseaza un
proces de diferenţiere a aptitudinilor. Alaturi de cele generale (spirit de observatie,inteligenta)
se dezvolta si aptitudinile speciale (îndeosebi in domeniul literaturii, muzicii etc.)
1.5.Activitatea
Infuzia de realism, ce defineşte aceasta etapa ontogenetica, l-a detrminat pe J.J
Rousseau (1973) sa o denumească “vârsta raţiunii”.
Activitatea fundamentala in marea copilărie este ]nvatarea,ce restructurează profund
toate dimensiunile de personalitate ale micului şcolar.
In esenţa , prin invatare se realizează doua obiective cruciale:
-dobândirea unor instrumente care vor juca un rol decisiv in destinul sau cultural
(scris, citit si socotit);
-asimilarea unor noţiuni fundamentale (număr, timp, lege, cauzalitate etc.)
Activitatea de scris-citit cuprinde trei subetape:
-perioada preabecedara, se centreaza pe analiza fonetica, mai precis, copilul învata să
descompună propoziţia in cuvinte si cuvintele in silabe. Procesul se poate desfasura cu voce
tare sau mental. In prima varianta, deoarece controlul si autocontrolul auditiv-verbal se
realizează in condiţii optime, analiza fonematica este calitativ mai buna, la fel de eficienta se
dovedeşte si alternativa în care şcolarul efecteaza el însusi analiza fonematica si nu doar
asista (mai mult sau mai puţin pasiv)la cea efectuata de învatator;
-perioada abecedara, consta in asocierea pe plan mental a grafemelor (semne sau
litere) cu fenomenele (sunete). Când elevul cunoaşte sensul cuvintelor, identificarea si
corelarea literelor cu sunetele se produce mai usor. S-a constatat ca daca invatarea cititului,
principalul obstacol este reconstituirea ansamblului (legătura dintre litere), in asimilarea
Pagina 30 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
scrieii, principalul obstacol se refera la abilitatea de a descompune corect cuvântul in
elementele componente.
Întrucât exersarea cititului se realizează pe texte tiparite, initial copilul descifreaza
anevoios materialele scrise de mâna;
-perioada postabecedara, se refera la procesul de perfecţionare si respectiv de
automatizare a citirii si crierii. In mod normal, aceste abilitaţi se perfectioneaza neincetat, pe
măsura ce înaintează in ciclul primar.
După opinia lui E.Fieschbein(1955) exista patru categorii de copii, dupa modul cum
citesc:
-cei care citesc cu dificultate si înteleg puţin din ceea ce citesc;
-cei care citesc cu greutate, dar înteleg materialul respectiv;
-cei care citesc uşor si înteleg bine ceea ce citesc;
-cei care citesc bine si înteleg puţin textul respectiv.
Rezulta, prin urmare, ca debutul alfabetizării se acompaniază frecvent cu erori de
citire si scriere. Aceste carenţe se amplifica in cazurile unor disfuncţii al analizatorilor
(auditiv-verbal,motor-verbal,vizual) sau in cazul unor deficiente mintale.
La vârsta şcolara mica pot apărea si greutăţi în perceperea cifrelor. Adeseori sunt
prezente unele confuzii intre 6 si 9;2,5,7 etc.
S-a observat ca pana la nivelul clasei a patra, actul de scriere se insoteste de un limbaj
in soapta, ceea ce reclama ca micul şcolar sa nu mestece nimic când isi scrie temele caci ,in
caz contrar, el comite numeroase greşeli.
In registrul activitatilor preferate la aceasta varsta, jocul ocupa un loc important, chiar
daca a fost detronat de invatare. Specifica activitatii ludice este socializarea ei datorita
spiritului gregar accentuat al copilului. Sunt mult răspândite jocurile competitionale, de
factura intelectuala (table,sah etc.)
La 8 ani, micul şcolar este cuprins de un veritabil “delir al colecţionarii” (timbre,
ilustrate,scoici, servetele, plante, pachete de tigari,masinute etc.) care după A.Gessel, nevoia
sa imperioasa de ordonare, de sistematizare in plan cognitiv. Este prezenta si plăcerea de a
construi acunzatori, colibe, refugii ceea ce a generat si denumirea de vârsta a lui Robinson,
atribuita etapei. Catre 9 ani, copilul manifesta o vie atracţie fata de bicicleta, patine, schi etc.
Funcţia primordiala a jocului, în aceasta perioada, este cea de amuzament si relaxare,
ce va complement într-o maniera fericita pe cea de invatare.
In a treia copilarie, se diversifica si specificul intereselor (mai ales, in grupuri de copii
monocolori ca sex). Lectura, filmul, emisiunile de televiiune ocupa un loc important in
Pagina 31 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
bugetul sau de timp liber. Familia trebuie, in continuare, sa cenzureze tipul de emisiuni TV.
pe care le vizionează copilul, cat si durata ce o petrece in fata micului ecran, caci nu trebuie
sa uitam ca televizorul nu este un “baby sitter”, care sa-i umple timpul când parintii sunt
ocupaţi.
Marea copilărie sa caracterizează (mai ales, pentru baieti) cu activitatea deschiderii
fata de tehnica, concretizata prin interesul deosebit fata de masini, jucarii mecanice etc.
Discuţia libera din grupul de copii, acele “şuete” interminabile fac parte si ele dintre
deliciile vârstei.
Daca la intrarea in scoala, potentialul creativ al copilulul intraîintr-un pasager con de
umbra, dupa acest palier, creativitatea cunoaşte un reviriment substantial. Formele sale de
manifeste sunt dintre cele mai diverse, in funcţie de interesele copilului, dar si de aptitudinile
sale speciale.
1.6.Exigentele educative
Odată cu plasarea sa în scoala,copilulul traverseaza”o noua etapa a înăţrcării
psihologice”(M.Debesse,1981,p.64)
Dintre factorii educativi implicati, alaturi de familie, intra in scena, scoala,iar după
opinia aceluiaşi autor si strada, ce constituie o buna ucenicie a spiritului de observatie,
initiativa etc.Desigur mass media exercita influente educative dintre cele mai importante. Cat
priveşte contactul cu natura,avand in vedere imensele sale virtuţi formative, el trebuie
reconstituit.
Educaţia micului şcolar se consteleaza multiplu, vizând toate dimensiunile de
personalitate, cu subetajele ei. Concomitent cu insusirea deprinderilor fundamentale de scris,
citit, socotit, se pune problema achizitionarii unor noi conduite civilizate, precum si a unor
practici de igiena.
Dezideratul educativ crucial, care se instituie ca o prioritate,atât pentru scoala, cat si
pentru parinti, este inocularea dragostei fata de carte.
Problema este cu atât mai stringenta cu cat s-a demonstrat ca aproximativ 10% dintre
elevii ciclului primar au dificultati de invatare. Cauzele sunt diferite, dar ele se pot grupa in
cel puţin trei directii:dotarea intelectuala a copilului, stilul sau de studiu si dragostea de carte.
Este bine cunoscut rolul cardinal al dascalului, care mânuind cu subtilitate dialectica
încurajării si a exigentei, dar si a creditării afective poate câstiga definitiv copilul pentru
Pagina 32 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
cauza invatarii. Un cadru didactic cu o personalitate anosta, fada, decolorata, fara respiraţie
spirituala, obsedat de programa şcolara si care nu intelege rolul major al exemplului personal,
nu are şanse sa inoculeze, in sufletul proaspăt si virginal al copilului, fermentul iubirii de
carte. Caci, asa cum spunea J.Jaures ”nu învăţăm pe ceilalţi ceea ce vrem, nici ceea ce ştim ci,
mai ales, ceea ce suntem”
Un bun învatator, ca si un bun dascal, in general, trebuie sa trudească cat mai mult
pentru a-si asana activitatea didactica de toate acele anchiloze si prejudecati, care domina
confortabil peisajul şcolar:
-prejudecata clara, ce abordează copilul doar din perspectiva statutului de elev,
desconsiderand cu indiferenta celelalte ipostaze ale sale;
-prejudecata didacticista, se refera la cultul exagerat al notelor, considerate ca
mijloace infailibile de apreciere a şcolarului;
-prejudecata normalitatii, ce semnifica promovarea ca subiect educativ al elevului
mediu (cel mai comod, de altfel) cu ignorarea celorlalte tipuri posibile;
-prejudecata uniformitatii, transforma sistemul de invatamant intr-un “ pat procustian”
nivelator, ce oferă condiţii identice tuturor elevilor, indiferent de registrul potenţelor si
intereselor avute in dotare.
Apariţia motivaţiei pentru învatatura este regizata de legea succeselor si a
insucceselor. Concret, daca debutul scolaritatii se face sub o zodie buna ,in sensul ca micul
şcolar repurtează o serie de succese, acest lucru va iradia favorabil in opinia invatatoarei si a
clasei, primind emblema de elev bun (adică un “status şcolar” pozitiv, în virtutea căreia îi vor
fi trecute uşor cu vederea eventualele erori sau lacune. Mai apoi, în asemenea debut fericit îl
va atenţiona si asupra cailor pe care le-a urmat pentru a dobândi aceste mici victorii scolare.
Dimpotriva, daca elevul va începe cu un sir de note proaste, el va fi pecetluit cu statutul de
elev mediocru, iar posibilele sale momente de inspiraţie ulterioara la lectii, vor fi privite cu
maxima circumspecţie si suspiciune de către dascali, ele nereusind sa disloce părerea initiala.
In timp, datorita efectelor didactice cumulative, cauzate de opinia erodata a dascalului, elevul
va abandona cursa, complăcându-se în apele caldute si cenuşii ale mediocritatii.
Analizând acest mecanism, W.Doise si G,Mugny (1975)vehiculează conceptul de
“marcaj social”. Datele postulate de teoria respectiva evidentiaza si alte elemente pretioase,
ce pot furniza sugestii fertile pentru amenajările pedagogice viitoare.
J.M.Monteil (1997) a demonstrat ca, rezultatele obţinute de elevi, oscileaza in funcţie
de caracterul anonim sau vizibil al situaţiei unde este plasat.concret, elevii buni reuşesc mai
bine in public, decat in stare de anonimat, iar elevii cotaţi ca slabi se comporta invers, adica
Pagina 33 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
devin mai inspiraţi in situaţii de anonimat, dar clachează in cele de vizibilitate, caci date fiind
antecedentele lor scolare, le este greu sa iasa ”in fata cortinei”. Mai apoi, tinand cont de
efectul coroziv al sancţiunilor negative, indeosebi daca sunt făcute in public, ”se recomanda
educatorului ca ele sa fie atribuite rezultatelor elevului si nu elevului insusi”. Asa cum
mentioneaza I.Dafinoiu, intr-un studiu publicat in volumul “Psihologie şcolara”(1998)
espectanţele cadrelor didactice constituie o sursa de diferenţiere in scoala. Astfel, daca
adresează espectanţe înalte fata de elev, atunci comportamentul sau fata de acesta este mai
cald, mai impregnat de laude, in plus ii furnizează informaţie suplimentara si ii oferă mai
multe ocazii sa raspunda. De asemenea, trebuie reţinuta ideea ca atitudinea elevilor fata de o
anumita disciplina nu este condiţionata doar de inapetenţele acestora, ci si de diferitele mode
culturale, ce domina la un moment dat.
Pentru eficientiza activitatea scolara, dascalul trebuie sa apeleze la câteva strategii
infailibile:
-sa comunice elevilor rezultatele şcolare obţinute de aceştia (chiar si cele parţiale),
întrucât aceasta practica are certe virtuţi recompensative);
-sa se utilizeze o uşoara supraestimare a capacitatilor şcolarului deoarece, pe baza
mecanismului (numit de R.K.Merton,in 1948, ”predicţia ce se autoimplineste”, iar de
R.A.Rosenthal si L.Jacobson, in 1968,”un fenomen Pygmalion”) el se va strădui sa se ridice
la nivelul espectanţelor pozitive postulate de dascăl;
-sa mânuiască cu abilitate pârghia recompensa-pedeapsa, însusindu-si câteva
adevăruri: ca recompensa este mai eficienta decât pedeapsa; ca recompensa extrema induce o
motivaţie extrinseca, iar cea interna o motivaţie intrinseca in conduita elevului; ca se învata
mai bine acel comportament care este cel mai apropiat in timp de recompensa.
După opinia specialistilor, este preferabila o învatatoare tanara, datorita aportului
special de prospetime, caldura si entuziasm. Dincolo de vârsta cronologica, mai importanta
este cea spirituala, respectiv, capacitatea de a-si conserva o anumita tinereţe si neinfeudare la
rutina, pe care trecerea vremii sa nu le poată dilua si patina in mod devastator. Dar mai presus
de toate, dascălul trebuie sa fie, aşa cum arata A.Neculau (1983,p.218), ”un educator total”,
care sa nu se rezume in a furniza doar cunostinte, ci sa devină pentru copii,atat un “consilier
tehnico-afectiv”, cat si un”antrenor pentru viata “ de mâine.
In ceea ce priveşte rolul familiei, copilul trebuie sa găsească un adăpost cald, primitor,
securizat sau, altfel spus un “cămin”, care este reglementat de reguli simple, dar clare. Inca de
la începutul clasei întâi, se recomanda parintilor sa exercite un control moderat al copilului in
Pagina 34 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
timpul lecţiilor, iar spre sfarsitul primului an şcolar sa-i acorde, treptat, acestuia tot mai multa
independenta si iniţiativa.
Ca si şcoala, familia trebuie sa stimuleze nu numai autonomia in acţiune, ci si cea de
gândire, fenomen esenţial pentru destinul sau cultural.
Intr-o interesanta lucrare a lui J.Majorossey (1994), se oferă filmul de desfasurare a
unei zile la şcolarul mic.
Concret, startul de dimineaţa este foarte important pentru ca proaspătul elev sa fie în
forma pe toata durata zilei respective. Mai intai, ora de sculare trebuie sa înceapă suficient de
matinal, asa încât preparativele de dimineaţa (inclusiv micul dejun, care este obligatoriu) sa
nu devină o cursa epuizanta, contra cronometru.
La nivelul clasei întâi, este deosebit de securizata practica unuia din parinti (sau a
altui membru din familie), ca la terminarea orelor, sa aştepte copilul pentru a-l insoti pana
acasă. Se recomanda ca adultul sa asculte relatările acestuia, cu atenţie si interes maxim si sa
nu intervină cu întrebări decât in momentul când si-a epuizat bagajul de noutati .
După masa de pranz, copilul trebuie sa se odihnească măcar o ora. Mai apoi, va lua o
gustare uşoara (un fruct, o prajitura, etc.), după care îsi va face temele pentru acasă (pe o
durata ce nu va depasi, in primul an de scoală, mai mult de o ora).Referitor la ordinea
efectuării lecţiilor menţionam ca, mai întâi, este necesar să fie abordate cele orale (învatarea
unei poezii etc.) ,apoi cele scrise. Raţia optima de scris pentru un elev, la începutul
şcolarităţii, este de aproximativ patru rânduri la scoală si patru rânduri acasă. Depăşirea
acestei norme înseamnă pentru copil o autentica suprasolicitare (inclusiv motrica), de aceea
părintele nu trebuie sa-i rupă foaia pe care si-a scris tema, chiar daca ea arata urât si are
greşeli, iar dascălul sa nu îl penalizeze la nota, ci sa îl încurajeze ca data viitoare sa scrie mai
frumos si mai corect.
In jurul orei 16, copilul poate sa-si înceapă programul de agrement (joc, sport,
plimbare tec.). Mişcarea in aer liber este deosebit de preţioasa. Daca practica sport,
antrenamentul trebuie sa dureze puţin si sa nu fie programat mai frecvent de doua ori pe
saptamana. Se recomanda, de asemenea, ca parintii sa se implice uneori in jocul copilului si
sa îi exerseze acestuia inclusiv capacitatea de a suporta, cu stoicism si demnitate, o posibila
înfrângere. Aceasta înseamnă ca este de dorit ca adultul sa joace efectiv si nu doar sa mimeze
jocul, ca sa se lase batat, numai pentru a face plăcere copilului si a-i “peria” orgoliul.
Cat priveşte alegerea prietenilor, conform opiniei furnizate de autorul maghiar
respectiv, micul şcolar trebuie sa aibă libertatea totala a deciziei. Daca alegerea nu e potrivita,
Pagina 35 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
el isi va da seama pana la urma. Oricum, pentru parinti este o excelenta ocazie de a-si
cunoaşte mai bine copilul, în baza dictonului ”cine se aseaman se aduna”.
După derularea cinei (de altfel, un bun prilej pentru a perfecta programul zilei
următoare), copilul poate viziona o scurta emisiune de desene animate la TV. Înaintea
culcării, lectura povestii de seara, va constitui pentru părinte, nu numai prilejul realizării unui
final savuros si instructiv pentru ziua respectiva, dar si un mod de a cimenta relaţia afectiva
cu propriul sau copil.
O alta exigenta educativa importanta se refera la necesitatea stimulării gustului
estetic., ce se poate realiza in compania artei si literaturii autentice. Lecţiile de recitare,
solfegiul, iniţierea la un instrument, participarea la activitati corale, frecventarea de
spectacole, muzee etc. sunt tot atâtea mijloace preţioase.
Educaţia morala se instituie ca un deziderat educaţional major, mai ales ,in contextul
unui invatamant ce pedalează prioritar pe dimensiunea informativa. Copilul trebuie ajutat sa
distingă binele de rău si, dat fiind impactul deosebit pe care îl exercita asupra lui modelele
umane in general, este de dorit ca adultul sa acorde acestei probleme o atenţie particulara.
Dintre dimensiunile caracteriale, formarea încrederii de sine ocupa un loc particular.
In exarsarea acestei atitudini se recomanda ca adultul sa inoculeze copilului o ierarhie
autentica de valori, mai ales astazi, cand fetisarea banului si a aspectului fizic a provocat o
criza axiologica atât de pronunţata. Fara îndoiala, încrederea in forţele proprii este
condiţionata si de opiniile celor din jur, dar depinde si de mijloacele utilizate pentru
disciplinare.
Deoarece, după vârsta de 6 ani, copilul nu se mai teme de suferinţa fizica, bătaia se
foloseşte din ce in ce mai rar, iar peste 10 ani ea trebuie proscrisa definitiv. In compensaţie,
se va apela mai frecvent la celelalte mijloace punitive, pe care le-am amintit anterior. Aşa
cum a demonstrat R.Vincent (1972), este total eronata si nociva practica de a pedepsi copilul,
pentru aceeaşi greseala, mai întâi in scoală si apoi acasă sau invers.
Deosebit de stimulative sunt si sistemele de recompensare, care trebuie sa fie elastice
inspirate si acordate cu promptitudine.
Referitor la educaţia religioasa, asistam acum la o aprofundare a ei, datorita
institutionalizarii acestui tip de invatamant.
Educaţia sexuala, dobandeste valenţe noi, mai ales, in jurul vârstei de 8 ani, cand
copilul este preocupat si de rolul tatălui în procreaţie. Apelând la o terminologie stiintifica,
jena parintilor poate fi estompata, fara a priva copilul de explicaţiile pe care le asteapta.
Pagina 36 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Farmecul si savoarea inegalabila a copilăriei pot fi umbrite prin acte de victimizare a
copilului. Acestea pot fi savarsite, inclusiv de către parinti, prin bătaie, incest etc.
După J.J.Bigner (1989), educata prestata in familie poate uzita de mijloace bazate pe
dragoste si mijloace bazate pe putere (coercitive). Mamele apelează prioritar la primul tip, iar
tatii la cel de al doilea, fara ca dominanta respectiva sa devină exclusiva.
Maltratarea copilului poate îmbracă mai multe forme (K.Killen,1998):
-prin abuz fizic(când i se produc deliberat vatamari corporale, uneori bestiale,
oripilante, din diverse motive, inclusiv in scopuri de disciplinare);
-prin neglijare (când familia este incapabila sa ii satisfaca, partial sau total, nevoile
fizice si emoţionale de baza);
-prin abuz emoţional, când utilizând diverse cai cum sunt: amenintari (cu pedeapsa,
părăsirea sau alungarea), violenta dintre parinti, divort etc., la copil se erodează imaginea
pozitiva despre sine insusi;
-prin abuz sexual (când adultul apelează la copil pentru a-si satisface impulsul
sexual).
Tipurile de maltratare nu functioneaza disjunct, dimpotrivă ele convieţuiesc, una
dintre ele devenind insa dominanta. Cert este ca abuzul emoţional acompaniază toate celelalte
forme.
Cauzele maltratării desfasoara un eşichier bine sortat, ce se grupeza, după opinia
promovata de K.Killer (1998), in trei mari categorii:
-factori de stres in copilăria părintelui respectiv (el insusi având parte, la vârsta
respectiva, de atitudini indiferente,rejective sau agresive);
-anumite caracteristici de personalitate ale părintelui abuziv (imaturitate, probleme
emotionale, retard mintal);
-prezenta ocazionala sau cronica a unor comportamente aditive (de dependenta) fata
de alcool, droguri tec.
Pentru a întregi tabloul, Dalgaerd (1987) considera ca cea mai importanta cauza a
maltatarii copilului in familie,o constituie crizele si conflictele conjugale. Interesant de
sesizat este ca 70% dintre parintii agresivi au parteneri pasivi, dependenti.
Abuzul sexual al copilului poate fi realizat de rude (parinti, bunici etc.), alţi adulţi “de
încredere” (prieteni ai familiei, dascăli, vecini, persoane care îngrijesc copilul) sau de indivizi
necunoscuţi.
Proporţia maltratării sexuale in copilărie variază intre nişte limite, ce oscilează de la
autor la autor, fiind intre 9-54% pentru fete si 3-9% pentru baieti. Oricum, numărul fetiţelor
Pagina 37 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
abuzate sexual este comparabil cu cel al femeilor adulte violate. Varsta cea mai expusa a
acestui tip de maltratare este cea dintre 4-8 ani.
Incestul si molestarea intrafamiliala sunt, după opinia lui V.Botiu si M. Vintilă(1998),
cele mai răspândite modalitati de abuz sexual asupra copilului.
Practica incestuasa este rar violenta, copilul fiind cooptat in relaţia abuziva prin
recompense si/sau amenintari. Agresorul impune insa victimei, prin corupere si ameninţare, o
discreţie totala. De aceea, abuzul se poate repeta pe traseul unui număr de ani. Timorat,
copilul va şti sa pastreze secretul dramei sale, chiar daca sentimentul ruşinii si al complicitatii
îl devorează. Aşa se explica de ce puţine cazuri de incest ajung publice. Daca insa un ochi
avizat urmareste comportamentul cotidian al victimei, dovezi evidente pot ieşi la suprafata.
Mai întâi, se poate repera o sexualitate precoce, ceea ce l-a determinat pe pediatru sa
eticheteze conduita unei fetite de 4 ani ca fiind asemănătoare cu a unei târfe. Se pot repera si
perturbări ale somnului; coşmaruri si fobii cu un conţinut sexual; dar si pseudoepilepsii.
Isteria (concretizata prin accese de plânsete, tremurături, leşin), precum si psihoza fac parte si
ele dintre consecinţele grave ale incestului sau ale altei forme de abuz sexual din copilărie.
Când victima are sub 5 ani pot surveni regresii in dezvoltare. Tabloul psihologic este
impregnat de umilinţa, jena, culpabilitate, depresie si o frica terifianta. Ulterior, gânduri
morbide de sinucidere pot vizita victima, ca o soluţie pentru a pune capăt acestei tragedii.
Atractia pentru prostituţie (căci in fond a ucenicit-o in familie), constituie si ea o modalitate
privilegiata de evadare din acest “status qua”.
Fara a insista asupra profilului psihologic al agresorilor, in general si a celor cauzatori
de incest, in particular, vom preciza ca ei sunt de regula incurabili.
Referitori la victimele abuzului sexual, acestea trebuie sa beneficieze de o intervenţie
psihoterapeutica indelungata, inclusiv cu modificarea climatului existenţial.
Inserţia sociala a micului şcolar progreseaza si ea prin antrenarea lui in diverse
grupuri (organizaţii) specifice vârstei. Se diversifica si informaţiile pe care le deţine cu privire
la universul profesiunilor. Ca o nota distinctiva, in ierarhia preferinţelor sale, profesiunile
temerare se plasează primele in top.
Aşa cum este bine stiut, tulburarile de comportament pot umbri uneori vârstele
copilăriei.
In opinia lui S.Wolff (1991), acestea se ramifica in tulburări emoţionale pure
(anxietate, nefericire, exces de timiditate, teama, fobie) si tulburări de conduita (minciuna,
furt, vagabondaj, agresivitate). In apariţia lor se pot incrimina doua categorii de cauze:
Pagina 38 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
carentele socializării si presiunea excesiva generata de boli, diverse grade de oligofrenie sau
alte tipuri de handicap, circumstanţe existenţiale nefaste etc.
Conform studiului realizat de Hewit si Jenkins, deficitul de socializare provoacă un
comportament agresiv nesocializat (ce apare îndeosebi la copiii rejectati de parinti).
Cat priveşte excesul de presiune, acesta determina, pe de o parte, apariţia delicventei,
concretizata prin furt, activitati antisociale, vagabondaj (ce se intalneste la copii cu parinti
delicvenţi sau la cei neglijaţi de familie), pe de alta parte, declanseaza formarea unui
comportament nevrotic (ce se manifesta la copii, care au avut parte de un climat familial
excesiv de autoritar, sau la aceia care suferă de vreun handicap sa vreo maladie cronica).
1.7Dinamica proceselor de înătare pe parcursul micii scolaritati
După clasa I, când scrisul, cititul, socotitul s-au automatizat, se trece la alta achiziţii.
Clasele a II-a--a IV-a deschid in fata copilului un nou câmp de situaţii de invatare. Se
produce un proces de imbogatire si diversificare a invatarii, sub impactul unor discipline de
invatamant mai numeroase decât cele din clasa I si cu un indice de distinctivitate sporit.
Pe măsura ce instruirea si invatarea se mişca de la praguri superioare, creste
dificultatea pentru elev de a rezolva noile sarcini, iar aceasta face sa crească si de nivelul
vârsta mentala căruia ii corespunde fiecare noua sarcina. Complexităţii crescânde a
solicitărilor îi corespunde o modificare a nivelului structurii si naturii indicilor de apreciere a
maturizării intelectuale a copilului, ceea ce atrage după sine necesitatea restructurării a înseşi
relaţiilor de interacţiuni dintre învatator si elev, în sensul creării condiţiilor favorabile
instalării noului nivel de vârsta mentala.
1.8Particularitati ale invatarii la elevii din clasa a IV-a-
Etapa terminala a cilului primar, clasa IV-a ocupa o poziţie sui-generis in evoluţia
proceselor educaţionale si, implicit, in devenirea personalitatii şcolarului. Transmiterea
conţinuturilor în învăţare continua sa formeze obiectul activităţii de predare-învăţare de către
cadrul didactic unic, învăţătorul, care contează ca lider al proceselor instrucţional-
educaţionale de-a lungul întregului ciclu primar. De aici, posibile decalaje intre conţinuturi,
care se amplifica, se diversifica, isi multipla structurile, tinzând sa capete un aspect
enciclopedic si structura procesului de comunicare ce continua sa funcţioneze in limitele unei
Pagina 39 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
interacţiuni primare, orientate îndeosebi spre asigurarea cerinţelor de extensivitate a învăţării
şi mai puţin spre asigurarea unei învăţări extensive, specializate, de profunzime.
Ceea ce complica si mai mult lucrurile, in planul proceselor de instruire si învăţare,
este nu numai creşterea numărului disciplinelor si al volumului informaţional la fiecare
disciplina in parte, ci si a faptului ca, sub raportul organizării, cunoştinţele din clasa a patra
tind să apară, în mai mare măsură, ca modele întrepătrunse prefigurând o interdisciplinaritate
ce reclama o restructurare si amplificare, pe măsura, a competenţei didactice.
Citirea dintr-a patra, secundata de gramatica, lectura, compunere, oferă, în continuare,
un teren propice exersării si stimulării potenţialului cognitiv si creativ al elevului.
Conţinuturile acestora vizează trei mari categorii de procese mentale-amnezice, verbale-
logice si imaginative-configurând o prelucrare de sub mai multe unghiuri de vedere a
materialului lecturat: ca informaţie ce trebuie întipărita si reţinuta in conformitate cu modelul,
ca informaţiile cărei limite şi forme iniţiale pot fi depăşite, fie printr-o operaţionalitate proprie
gândirii, fie printr-un demers de elaborare specific formaţiunilor nou create ale fanteziei.
Caracterizat printr-un plus de maturizare si experienţe, care îl plasează aproape de
stadiul inteligentei reflexive, şcolarul din clasa a IV-a (care scrie, citeşte, gândeşte, compune
mai mult decât cel din clasa III-a) este foarte sensibil la faptul literar si lingvistic, la
eventualele oscilaţii si inconsecvente ale modului cum este învăţat să se raporteze la ele.
La matematica, temele care îi introduc pe elevi în învăţarea noţiunilor de fractie, ca
moduri de redare a relaţiei parte –intreg, ca si problemele ce se rezolva prin metoda
figurativa, ofera foarte bune ocazii de educare a gândirii matematice.
Ilustraţiile, explicaţiile şi generalizările care duc în procesul predării pot sa se
constituie ca metode susceptibile sa-i conducă pe elevi la surprinderea esenţei matematice.
Una din notele specifice ale învăţării o poate constitui însăşi călăuzirea elevului către
reflexivitatea matematica, bazata pe implementarea noului in unitate cu reconsiderarea
”ştiutului”, nu doar pe adăugarea cantitativa de secvenţe de exersare repetata a unor operaţii
deja cunoscute, in contextul unor sarcini problematice care rămân, de fiecare data, ca grad de
complexitate, sub nivelul posibilităţilor elevilor din clasa IV-a
Prin intermediul noţiunilor de geografie, elevul pătrunde in sfera unei învăţări în care
acţiunea pe baza de imagine perceptiva si de observare al realului sau a substituenţilor lui-
harta, globul-are mare importanta. Învăţătorul trebuie să-i introducă pe elevi in specificul
Pagina 40 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
cognitiv al domeniului geografic, unde perceptivul se îmbina cu imaginarul, cu evocarea si cu
acţiunea prezumtiva, dedusa la scara mişcării într-un spaţiu convetional, cel al hârtii.
Procesele senzoriale declasate(vizuale, chinestezice, tactile, olfactive)legate de
aspecte fizice ale reliefului-înfăţişare, aspirităţi, distanţe, flora-stârnesc interesul pentru
drumeţie, excursie; contactul elevilor cu noţiunile privind formele de relief poate fi
acompaniat de un indice sporit de atractivitate, mai ales daca avem in vedere ca explicaţia
geografica se poate împleti cu ilustraţia, descrierea si lectura geografic
Istoria, ca disciplina noua de învăţământ la clasa a patra, dar având unele premise în
lecturile cu conţinut istoric de la citire din clasa a treia, îi introduce pe elevi intr-un univers
inedit, cel al manifestărilor de viata ale colectivităţilor umane. De aici, câteva caracteristici
ale învăţării istoriei:
-faptul ca este vorba de evenimente ale trecutului, la care elevii n-au avut cum sa
asiste sau sa participe;
-faptul ca, la istorie, cunoaşterea nu poate să decurgă decât indirect, făcând apel la
mediatori (evenimentul istoric fiind inaccesibil percepţiei directe): procesul de învăţare
decurge eminamente ca un demers de redescoperire si reconstituire a conţinutului si
semnificaţiei evenimentului istoric, aceasta redescoperire este, intr-un fel, o recreaţie si o
interpretare a faptului trecut cu mijloacele ştiinţifice ale prezentului.
Din aceste caracteristici rezulta un ansamblu de abilitaţi ce trebuie formate la elevi in
procesul familiarizării cu istoria:
-perceperea si evaluarea corecta a timpului si spaţiului istoric in calitate de cadru al
evenimentului; capacitatea elevilor de a se manifesta ca nişte istorici in miniatura, învăţând să
citească evenimentul istoric prin grila mărturiilor mediatoare despre el;
-capacitatea de a extrage semnificaţii din materialul pe care-l învaţă şi de a opera cu
el, in ordine cauzal-explicativa.
Pentru a realiza o învăţare cât mai autentica a istoriei, elevii nu trebuie doar sa
memoreze realitatea finita despre eveniment, ci sa se angajeze intr-o activitate de
redescoperire. Ceea ce ar trebui sa conteze ca obiect nemijlocit al învăţării procesului
studierii istoriei este însăşi structura demersului de investigare a adevărului istoric, modul
cum se face istoria, forma ei vie, acţională, care îl invită pe elev la variate operări cu
materialul: participarea la săpături arheologice, strângerea vestigiilor, cercetarea
documentelor, perceperea exponentelor din muzee, citirea, decodificarea si interpretarea
textelor si inscripţiilor. Mişcarea reconstitutivă, în profunzimea cunoştinţelor de istorie, prin
Pagina 41 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
acţiuni de explorare, dă curs proceselor mentale discursive, care îl ajuta pe elev sa treacă de la
perceperea obiectului ori a simbolului mediator la actul de reprezentare, evocare, imaginare şi
trăire a scenariului de viata probabil ascuns in spatele mărturiei despre el. Declanşarea
activismului său psihic actual-cognitiv si emoţional-devine elementul de susţinere si
mecanismul cel mai apropiat al demersului de însuşire si transmitere a faptului istoric.
Aceasta va feri pe micii şcolari de achiziţionare complexului de temere de istorie, care se
poate instala, cand aceasta s-ar baza numai pe fapte memorate, fara trezirea unor puternice
emotii, care sa duca la formarea de sentimente, mai târziu.
O însemnata contribuţie potenţiala la formarea gândirii ştiinţifice a elevilor din clasa a
patra rezida in resursele stiintei.
Daca elevii din clasa a treia capătă, la această disciplină, mai mult decât anumite
informaţii si abilitaţi practice, bazate pe imagini, acţiuni si impresii nemijlocite, ce nu
depăşesc, ca generalitate, nivelul unor noţiuni, elevii din clasa a patra sunt orientaţi, prin
intermediul învăţării cunoştinţelor despre natură, către integratori conceptuali cu o ampla
sfera de cuprindere-corpurile si fenomenele naturii-care sugerează împletirea dintre ideea de
corp, ca entitate existenta la un moment dat, si ideea de fenomen, ca transformare si trecere a
corpului de la o stare la alta. Noţiunile despre apa si despre circuitul apei in natura pot oferi
autentice ocazii de învăţare sistematica, pornind de la o baza larga senzoriomotorie,
continuând cu experienţe de observare a procesualităţii multifazice a apei-fierbere, evaporare,
condensare, îngheţare-şi condesând în definiţii succinte notele de conţinut ale fiecărei noţiuni.
Ajutându-i pe elevi să realizeze, în acest punct o joncţiune intre înţelegerea a ceea ce se
petrece in natura si înţelegerea acţiunii omului asupra naturii, îi ajutăm să prelungească
cunoştinţele despre natura către contactul cu cele de istorie si geografie. Situând încă de pe
acum, din clasa a patra, în prim-planul învăţării, dinamismul, conexiunile şi
interdependentele dintre fenomenele dintre fenomene, in condiţii de asigurare a
componentelor acţiunii de învăţare, obţinem mai multe efecte formative, intre care:
stimularea dezvoltării gândirii cauzal-explicative, prefigurarea premiselor si mecanismelor
învăţării, în clasele următoare, a noţiunilor de fizică şi chimie; interpretarea ştiinţifică
aprofundată a fenomenelor naturale; corelarea cunoştinţelor despre natură, ca mediu, cui cele
despre om, ca agent care, făcând parte din natura, este capabil sa observe, sa cunoască, să
stăpâneasca si sa folosească natura.
Pagina 42 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Structurate si integrate in sistem, cunoştinţele despre natura, din clasa a patra, devin
astfel un preambul şi un facilitator al însuşirii ulterioare de către elevi a cunoştinţelor, mult
mai complexe, despre om, societate şi istorie.
1.9.Integrarea sociala
In legătura cu integrarea sociala a micului scolar, exista trei probleme la care am dori
sa ne referim.
Prima priveşte integrarea copilului în viţta şcolara si obiectivele care oferă copilului
un teren vast de învăţare de conduite sociale, dar si un mod de a gândi si înţelege lumea şi
viata din jur. Mai mult decât in scoală el învaţă cate ceva privind ierarhizarea sociala
cunoscând atribuţiile de: director, profesor, contabil, medic- dar şi aspectele legate de
comportarea scalara a elevilor mai mari.
Copilul şcolar realizează in acest context, pe de o parte o identificare cu clasa din care
face parte, iar pe de alta, o identificare social; -culturala cu şcoala sa si o apropiere de
judecaţi valorice elementare comparative cu ale acesteia. Participarea activa a şcolarului la
acţiuni, ceremoniale, activităţi comemorative, rezolvarea unor sarcini organizatorice,
culturale sau de alta natura, are influente formative asupra dezvoltării laturii sociale
responsabile a personalităţii. Întrecerile sportive organizate, concursurile si excursiile etc.
dezvolta simţul responsabilităţii şi al onoarei, al autoexigenţei, simţul cooperării, democraţiei,
al înţelegerii valorii sociale a muncii şi a progresului. Pentru tineret funcţionează organizaţii
de tip “cercetaşii” etc. Dacă sunt bine organizate, aceste activităţi dezvolta interesul si
facilitează identificarea sociala a copiilor.
O a doua problema legata de integrarea copilului în viata sociala, pe care o
consideram importanta, este aceea adaptării la dimensiunile economice ale vieţii. Dependenta
economica a copilului de familie si relativ restrânsele ocazii ale acestuia de a mânui sume de
bani in perioada preşcolara creează o redusa imagine privind caracteristicile vieţii economice
si a cunoaşterii preturilor si mecanismelor care acţionează şi reglementează conduitele si
relaţiile sociale implicate in mânuirea banilor. Comportamentele de cumpărător se diversifica
in perioada şcolara mica. Disponibilitatea băneasca a copiilor este in funcţie, de asemenea, de
faptul daca familia le aloca sau nu sume mici de bani. Comportamentul de cumpărător se
dezvolta in doua direcţii mai importante, in aceea de cumpărător pentru familie si de
Pagina 43 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
cumpărător pentru sine: de dulciuri, baloane, covrigi, ceva mai târziu, după 9 ani, de timbre
pentru colecţie. Treptat, copilul începe sa cunoască pe de o parte, diferite tipuri de magazine
si mărfurile mai importante care le caracterizeaza, pe de alta parte, devine mai clara
cunoaşterea unor preturi si mânuirea monedei divizionare. La nivelul clasei întâi persista
achiziţii minore pe aceste planuri. Aşa, de pilda, intr-o cercetare efectuata in 1969, copiii de 6
ani cunoşteau preţul pâinii de diferite calitati (22,40%),al ţigărilor (5%), preţul dulciurilor
(28,6%) etc. La nivelul clasei a II-a, cunoaşterea preturilor s-a exprimat ceva mai clar si
precis la copiii din mediul urban. La nivelul clasei a IV-a, diferentele dintre fete si băieţi in
mediul urban şi rural se diversifica mai simţitor (băieţii cunosc mai multe feluri de mărfuri si
articole comerciale decât fetele in ambele medii). Domina cunoaşterea preturilor mărfurilor
alimentare, dar încep sa se cunoască preturi la articole de papetărie, jucării, pixuri, mingi,
cărţi pentru copii etc. Oricum, situaţia de cumpărător creează condiţia de plasare a copilului
pe o poziţie “economică” practica ce se referă, implicit, la “valoarea economiei de schimb” şi
la antrenarea unor structuri de personalitate, la legarea unor dorinţe si aspiraţii in realizarea
lor, de bani, la sesizarea situatei materiale a familiei etc. Aspiraţiile băneşti se leagă de
aspiraţiile cele mai numeroase si devin active la 9-10 ani, iar la 11 ani copilul începe sa
strângă bani pentru cumpărarea unor obiecte ceva mai consistente (o minge de fotbal, o
bicicleta etc.).Tot la acest nivel de vârsta încep sa se dilate evident aspiraţiile băneşti, ceea ce
exprimă o expansiune a sinelui material. De altfel, aceasta este vârsta la care se manifesta
unele “mici” fraude de bani sau obiecte din casa, din care motiv nu mai poate fi neglijata
educarea legata de conduitele pe acest plan. In ceea ce priveşte conceptele economice simple,
ele au o evoluţie relativ sinuoasa. La nivelul clasei a doua, interesează doar preturile
mărfurilor cunoscute. Conceptul “preţ de cost” este considerat egal cu “banii”, valoarea
economica este o suma de bani, rentabilitatea este “ceva bun si folositor”. La nivelul clasei a
patra, rentabilitatea este “ceea ce se face in fabrici” sau “cat fac oamenii din intreprinderi”,iar
“nivelul de trai” este suprapus peste “nivelul de viata”predominand aserţiunile etice.
Interesante demersuri, privind problemele psihologiei economice (inclusiv ale
consumatorilor) a efectuat Tiberiu Pruna.
A treia problema legata de integrarea sociala mai larga este aceea a orientării şcolare
si a cunoaşterii lumii profesiunilor. Orientarea şcolara este o latura importantă a O.S.P., latura
ce exprima preparaţia multilaterala de cunostinte(inclusiv economice), deprinderi, aptitudini
intelectuale si practice, atitudini, spirit de iniţiativa si harnicie, trasaturi si caracteristici prin
care se garantează o buna antrenare viitoare a tânărului in viata profesionala. Alaturi de
Pagina 44 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
aceasta cuprindere larga de obiective (de invatare in primul rând) exista un aspect mai
direcţionat al eispre cunoaşterea profesiunilor din viata sociala in vederea focalizării treptate
a intereselor spre acele direcţii de cunoaştere si activitati ce sunt mai solicitate social,
antrenându-se maximal si aptitudinile corespunzătoare. Exista un contact latent permanent al
copiilor cu persoane ce-si exercita profesiunea, oarecum, in văzul tuturor. Asa sunt profesiile
de vânzători in magazine, casier, soferi, tractorişti, aviatori, persoane ale ordinii de stat,
militari, medici, educatori, funcţionari etc. Conduitele acestor profesiuni au fost incorporate
inca in jocurile cu rol ale copiilor preşcolari. Şcolarii acumulează mai multe cunoştinţe cu
privire la profesii, interesul lor fiind atras de profesiile temerare.T.V., viata sociala, vizitele la
intreprinderi, informatii din contactul cu copii ce descriu accidental detalii despre profesiunile
parintilor lor,largesc orizontul cunoaşterii profesiunilor foarte mult spre clasele a III-a si a IV-
a.
La 10 ani, se încheie ciclurile copilăriei-constituirea bazelor personalitatii, constanta
de sine, dobandirea statutului de şcolar alături de acela de membru al familiei creează
copilului o deschidere larga spre viata sociala.Inarmarea lui pentru lungul drum al vieţii a
trecut printr-o prima valdare. Astfel, se trece spre perioadele de maturizare tutelara-din
următoarele doua subetape ale perioadei de dezvoltare si formare a omului.
La 10 ani,flacara copilăriei se stinge treptat, dar zestrea generoasa pe care a dobândit-
o pana acum îi va fi suficienta, pentru ca drumul sa poată continua, catre zările fascinante din
depărtări.
Capitolul II
HANDICAPUL SOCIAL SI IMPACTUL ACESTUIA ASUPRA
PERFORMANTELOR DE INVATARE A SCOLARULUI MIC
2.1.Handicapul; Handicapul social
2.1.1.Definitii
Psihopedagogia speciala este printre puţinele ştiinte care vehiculează o terminologie
extrem de variata si, adeseori, disputata de specialisti. Aceasta provine din marea diversitate a
Pagina 45 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
persoanelor ce sunt luate in studiu si din obiectivele domeniului de a depasi câmpul îngust al
interpretării unor fenomene limitate la particularitati de conjuctura.
Terminologia folosita este raportata ,frecvent, la conceptul de normalitate. ”Sunt
considerate ca fiind normale acele persoane care au o dezvoltare medie si manifesta capacitati
de adaptare echilibrata la condiţiile mediului înconjurător.” (F.Verza-2002-pag.11) Pentru a
putea fi apreciate, persoanele respective sunt raportate la grupuri de aceeaşi vârsta si cu
acelaşi standard cultural, la tipul de activitate exercitat, la rezultatele obţinute in diferite
activitati, la modul de relaţionare cu cei din jur, la modul cum se apreciază pe sine si pe alţii
etc.
Astfel întâlnim termeni ca: talent, geniu, precocitate, supradotare.
Abaterile de la caracteristicile definite anterior sunt considerate anormale. Astfel,
caracteristicile diferitelor categorii de handicapaţi, ca si cele ce duc la stagnări sau regrese, se
subsumează conceptului de anormalitate. Dar in accepţiunea cotidiana, anormalitatea are un
conţinut larg si se refera la toţi indivizii cu insuficiente sau retard in dezvoltare, ca si la cei cu
abateri comportamentale, la bolnavii psihici, la cei care se afla in stare critica. Pe baza acestei
interpretări, conceptul de anormalitate este frecvent înlocuit de cel de subnormalitate.
In mod obisnuit,subnormalitatea este sinonima cu deficienta si se apreciază ca
defineşte cu mai mare exactitate pierderea sau deficitul unor funcţii ori chiar a unui organ ce
defavorizează desfasurarea activitatii .Dar si acest termen are o rezonanta traumatizanta, de
aceea se foloseşte conceptul de handicap. ”Trebuie subliniat, in acelaşi timp ,ca ,strict
stiintific ,deficienta se refera la afecţiunea fizica sau organica ce determina o stare critica in
plan psihologic, iar handicapul, fara a exclude asemenea destructurari ,accentueaza
consecintele, dificultatile de adaptare la mediu si ia in considerare si stările critice ce apar
prin educaţie deficitara ,conditiile de mediu ce favorizează evoluţia normala, perturbările
funcţionale sau destructurarea lor, inadaptarile, obisnuintele si comportamentele
neadaptative, întârzierile, retardurile si privaţiunea temporara de o funcţie etc.(E.Verza,1998)
In literatura de specialitate a ultimului deceniu, unii autori au încercat sa elimine
complet folosirea termenului de handicapat, propunând ca substitut sintagma ”persoana cu
nevoi speciale” sau “persoana cu cerinţe speciale”. Aceasta tendinţa a fost mai pronunţata in
Anglia si in Tarile Nordice ale Europei, insa soluţia propusa nu s-a putut impune.
2.2.Clasificare
Pagina 46 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
a. persoane suferinde de handicapuri fizice fie de la nastere, fie ca urmare a unei
maladii sau accident;
b. persoane fara handicapuri fizice, necesitând un tratament, in principal , medical;
*-Handicap locomotor;
-Handicap vizual;
-Handicapul mijloacelor de comunicare;
-Handicap organic;
-Handicap intelectual;
-Handicap psihic;
-Handicap inaparent;
-Handicap cu caracter repulsiv;
-Handicap legat de senescenţa;
Aceasta clasificare a fost elaborata de Agerholm in anul 1975.
Jean-Pierre Deschampes si Michel Manciauz cam in aceeaşi perioada cu apariţia
primei clasificări adoptate de OMS propune următoarea clasificare:
*-Handicapaţii motor;
-Handicapaţii psihici;
-Handicapaţii senzoriali;
-Persoane cu maladii cronice;
-Polihandicapati;
-Persoane cu dificultati de integrare sociala si profesionala (la limita handicapului):
a.Tulburarile instrumentale (de limbaj, psihomotricitate)
b.dificultati de adaptare
*Clasificarea internaţionala a deficientilor, incapacitatilor si handicapurilor
a.a deficientelor
-deficiente intelectuale;
-alte deficiente psihice;
-deficiente de exprimare si de vorbire;
-deficiente auditive;
-deficiente ale aparatului ocular;
-deficiente ale altor organe;
-deficiente ale scheletului si aparatului de susţinere;
-deficiente estetice;
Pagina 47 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-deficiente ale funcţiilor generale, senzoriale si alte deficiente;
b.a incapacitatilor
-incapacitati privind comportamentul;
-incapacitati privind comunicarea;
-incapacitatile privind îngrijirile corporale;
-incapacitatile privind locomoţia;
-incapacitati privind utilizarea corpului in anumite sarcini;
-stângăcie;
-incapacitati care se manifesta in diferite situaţii;
a.incapacitati privind dependenta si rezistenta fizica;
b.incapacitati legate de mediul fizic;
c.incapacitati privind aptitudini speciale.
c.a handicapurilor
-handicapuri de orientare;
-handicapuri de independenta fizica;
-handicapuri de mobilitate;
-handicapuri privind ocupaţiile;
-handicapuri de integrare sociala;
a. participare inhibata (timiditate);
b. participare redusa in unele cazuri;
c.participare, in general, diminuata (relaţii sociale limitate);
d. penuria de relaţii;
e.relatii foarte limitat e(relaţii doar cu rudele);
f. relatii perturbat e(tulburări comportamentale);
g. alienar e(incapacitatea de a avea relaţii);
h. izolat social.
-handicapuri de independenta economica;
a. opulenta (resurse considerabile fata de ceilalţi);
b.indestulare;
c. venituri suficiente;
d. independenta redusa;
e. independenta precara;
f. insuficienta resurselor;
g. saracia;
Pagina 48 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
h.indigenta (persoane care nu sunt independente si care nu beneficiază de ajutorul
altora);
i. inactiv (competenta limitata-din retardare).
-alte handicapuri;
a. handicap minor;
b. handicap nespecific (deficiente sau incapacitati din care-un dezavantaj general,o
boala sau o constituţie fragila);
c. handicap specifi c(handicap-alterarea calitaţii vieţii)
2.3.Cauze ale apariţiei handicapului social; Consecinte
2.3.1.Saracia
Inca de la începutul deceniului, România era printre cele mai sărace tari ale regiunii,
iar sărăcia a continuat sa se accentueze pe tot parcursul tranzitiei. In 1990-1991 ea a fost în
mare măsura mascata de sporurile de venituri ale populaţiei provenite din redistribuirea
avuţiei socialiste si de subvenţiile guvernamentale acordate, in multe cazuri, pe baza
creditelor externe si ajutoarelor internationale. Aceste surse au început sa se diminueze destul
de repede, iar odată cu reluarea finantarii deficitelor naţionale prin credite contractate cu
FMI, guvernele României au dus o politica tot mai ferma de reducere a subvenţiilor atât prin
economie, cat si pentru populatie. Incepand cu 1996, saracia populaţiei se accenteaza, cu atât
mai mult cu cat se adaugă rapid sărăcirea comunitarilor si, după 1997, si sărăcia guvernului.
Veniturile populaţiei provenite din salarii si pensii se diminuează in zece ani cu o
mărime evaluata oficial la o treime. Veniturile comunitarilor si cele guvernamentale scad si
ele semnificativ ca urmare a restrângerii activitatii economice si a incapacitatii firmelor-fie
ele private, fie ele de stat de a-si plăti taxele si impozitele. Serviciul datoriei publice grevează
si el semnificativ veniturile administratiei, si reducând capacitatea statului de a oferi servicii
publice adecvate, măreste costurile traiului pentru populaţie.
Săracia se traduce prin concentrarea populaţiei spre simpla supravieţuirea, prin
scăderea semnificativa a nivelului de trai a mai tuturor categoriilor de populatie, cei mai
afectaţi fiind şomerii si ţăranii.
Recunoscuta ca fenomen prezent in societatea contemporana in absolut toate tarile,
indiferent de nivelul de dezvoltare economica, sărăcia este considerata problema sociala care
a stârnit cele mai multe controverse printre cercetători, politicieni, opinie publica.
Pagina 49 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Gravitatea sociala a sărăciei decurge din interacţiunea acesteia cu aproape toate
problemele sociale, pe care le potenţeaza si care pot fi simultan efecte si factori ai sărăciei.
Seriozitatea cu care trebuie privita aceasta problema sociala se datorează nu atât
inconvenientelor de moment, ci mai ales consecinţelor pe termen lung pe care le poate
determina in societate: ea poate ceea o scindare a colectivităţii, marginalizarea si excluderea
sociala a persoanelor si grupurilor atinse de sărăcie.
Problema este si mai grava daca se are in vedere situaţia copiilor si a tinerilor care
trăiesc in prezent in saracie, o adopta ca un stil de viata, devenind, cu timpul, adulti saraci,
contribuind la perpetuarea ciclica a sărăciei, la cronicizarea sa si implicit, la agravarea tuturor
problemelor sociale deja existente.
De aceea, cunoasterea problemelor cu care copiii proveniţi din familii afectate de
sărăcie se confrunta, descoperirea cauzelor care generează aceste probleme, găsirea unor
soluţii si crearea unor programe pentru ameliorarea acestor situaţii ar putea fi un obiectiv
permanent si o provocare deosebit de importanta in cadrul activitatii de asistenta de asistenta
sociala.
In studiile asupra sărăciei exista o lunga varietate de încercări de definire a
conceptului de saracie. Elena Zamfir a punctat acele elemente general accetate, definind
sărăcia ca o “stare de lipsa permanenta a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viata
considerat decent, acceptabil la nivelul unei colectivitati date” (1995). Este vorba deci, de o
lipsa a resurselor economice. Saracia nu reprezintă pur si simplu un mod de viata considerat
sub cel acceptabil de majoritatea colectivitatii, ci caracterul forţat de lipsa resurselor a unui
asemenea mod de viata.
In definirea sărăciei se are in vedere si durata acesteia, considerându-se ca starea de
sărăcie se instalează doar când lipsa de resurse este suficient de îndelungata, ea nemaiputând
fi compensata de acumulările anterioare si nici de amânarea unor tipuri de consum.
O societate normala este considerata a fi acea societate care oferă fiecărei persoane
posibilitatea de a funcţiona ca membru al ei. Astfel, scoala, de examplu, devine o condiţie
sine qua non pentru libertatea individului. Un nivel scăzut de educaţie îngustează enorm
spaţiul de miscare,sansele de reusita,devine un handicap. Saracia are prin urmare, excluderea
sociala a copiilor din familii sărace de la participarea la activitatile colectivitatii. Lipsa
banilor de cheltuiala pentru recreere, creeaza, lasa cum afirma Alan Walker vorbind despre
sărăcie si subclase ”o intemnitare culturala a copiilor in casele lor”.
Definire sărăciei este dificila, de aceea nici nu s-a ajuns la o definiţie completa, care
sa tina seama de toţi factorii si care sa fie acceptata unanim. L.C.Johnson si Ch.L.Schwartz in
Pagina 50 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
“Social welfere-a respinse to human need”, gasesc ca poate fi definita in general, prin clase si
subclase culturale, sau mai strict prin reglememtarile guvernamentale, sau prin grupurile si
indivizii care trăiesc aceasta experienta. Pe langa aceasta ,ei propun descrierea sărăciei prin
folosirea definiţiilor economice, sociologice sau politice.
Definirea sărăciei din perspectiva economica utilizează variabila venit personal sau
familial. Este adesea clasificata ca o problema a celor cu venituri reduse. Cea mai buna
intelegere este ca o lipsa a veniturilor necesare oamenilor pentru a-si satisface nevoile de
hrana, adăpost, imbracaminte, energie, transport, medicamente.
Adam Smith defineşte sărăcia ca lipsa celor necesare, lipsa pe care obiceiul tarii o
face indecenta.
Sărăcia poate fi privita si din perspectiva sociologica. Unul din aceste puncte de
vedere este ca sărăcia exista, mai mult sau mai puţin ,ca o anexa a structurii sociale. De
aceea, saracii sunt consideraţi ca indivizi care deţin statuturi speciale in cadrul sistemului de
stratificare sociala. Aceasta perspectiva susţine ca avantajele sociale, precum bogata, puterea,
nu sunt egal distribuite intre straturile sociale si aceasta creează o distinctie clara intre cei ce
dispun de aceste avantaje si cei care nu le au.
Un alt punct de vedere îl formează conceptele de derivare (sărăcie) relativa si
absoluta. Măsurarea sărăciei absolute are la baza standarde fixe de viata: acei indivizi sau
acele familii ale căror resurse nu reuşesc sa satisfacă standardele minime sunt considerate
sărace. Măsurarea relativa a lipsurilor priveşte sărăcia ca o problema a inefabilei distribuţii a
resurselor. Masurarea sărăciei relative si absolute sunt insa doar pari din intelegerea
complexitatii sărăciei.
Sărăcia poate fi studiata si ca o problema politica. Săracii sunt puşi intr-o situaţie
dificila, deoarece statutul vine odată cu dezvoltarea economica, si cu statutul social vine
puterea de a folosi resursele societatii pentru propriile obiective. Insa săracii pot avea
posibilitatea accesului la resurse doar dobândind putere politica si aceasta doar fiind
constituiţi in organizaţii colective.
Putem privi si din perspectiva individuala; este vorba despre autodefinirea persoanelor
sau grupurilor ca fiind sarace. Apare efectul subiectivitatii, pentru ca unele persoane se
considera sărace chiar daca ele se afla cu mult peste praful sărăciei. Dimpotrivă, alţi indivizi
consideraţi săraci după poziţia fata de pragul saraciei, nu se considera saraci. Aceasta
sugerează ca sărăcia si privaţiunile sunt relative, in funcţie de percepţia individuala. Dar
aceasta definiţie a sărăciei nu este foarte folosita. Daca am accepta aceasta definiţie ca unica,
Pagina 51 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
aproape toata lumea ar putea sa se considere săracă si aceasta nu ar ajuta la intelegerea
fenomenului.
Exista si o perspectiva culturala in abordarea saraciei. Diferentele culturale intre
clasele sociale din societatile moderne sunt clare, iar unii sociologi vad aceste diferente ca o
cauza majora a saraciei.printre cei care susţin aceasta poziţie este Oscar Lewis care
argumentează aceasta prin impartirea populaţiei sărace din cartiere după “cultura
saraciei”.Levwis nu ignora bazele economice ale saraciei. Teza sa susţine ca separarea in
subculturi printre saraci, este o reactie la deprivarile economice si excluderea din zonele
superioare ale societatii. Odata cultura sărăciei formata, ea se transmite din generaţie in
generatie. Copiii cresc in sărăcie si adopta valorile acesteia si atitudinile specifice si este
foarte dificil pentru ei sa mai scape de condiţia lor.
In cultura saraciei, nucleul central al familiei îl constituie femeia-mama care
indeplineste toate sarcinile familiei. Tatal, daca este prezent, indeplineste numai funcţii
minore. Copiii isi încep viata intima devreme, iar unitatea familiei este instabila si slaba..Din
punct de vedere psihologic, cei care trăiesc in cultura sărăciei un ego slab structurat, si o mica
putere de autocontrol.
Pentru a măsura gradul de sărăcie absoluta sunt utilizaţi indicatori cum ar fi:
consumul de calorii si proteine pe locuitor, calitatea si gradul de aglomerare al locuirii,
mortalitatea infantila, accesul la asistenta medicala, proporţia copiilor care frecventează
şcoala, proporţia timpului liber in raport cu timpul de munca.
Sărăcia relativa reprezintă un concept mai functional. Daca pragul absolut de sărăcie
se fundamentează pe ideea unor nevoi universale, pragul relativ de sărăcie este fundat pe
ideea unor relative nevoi, variabile in raport cu condiţiile naturale, sociale.
Cele doua abordări ale sărăciei-relativa si absoluta-au doua elemente in comun:
primul reprezintă individul cu problemele sale, al doilea-mediul in care acesta traiste.
Astfel, sărăcia fost definita drept o ”condiţie care implica privaţiune aspra,
intensificata de elemente potrivnice, si asociata cu resurse economice neadecvate” (Efraim
Gutkind, Patterns of Economic Behavior Among the American Pour,New York,St.Martin’s
Press,1986). Deci sărăcia nu ar însemna numai veniturile mici si lipsa averii; înseamnă de
asemenea, lipsa accesului la venituri mai mari si la şanse de a acumula avere, la o educaţie
mai buna sau la şanse sporite de a găsi un loc de munca.
Schiller afirma chiar ca “săracii sunt săraci pentru ca ei nu au acces adecvat la scoli
bune, meserii si salarii bune, pentru ca ei sunt discriminaţi de la început după sex, categoria
de venit.”
Pagina 52 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Desconsiderarea propriei persoane, neîncrederea in capacitatea de a avea un rol
important in societate, sentimentele de dependenta si neparticipare la activitatile politice sau
ale comunităţii din care fac parte, sentimentele de frustare ce se pot transforma in crime,
violenta sau amaraciune-sunt, de asemenea reflectări ale privaţiunilor pe care le încearcă
săracii.
Interacţiunea dintre săraci si mediul in care trăiesc are un rol esenţial in generarea
tensiunilor pe care aceştia le resimt. Aceste tensiuni pot creste datorita felului in care
persoanele sărace se percep comparativ cu grupul de referinta, precum si datorita discrepantei
dintre ceva ce au si ceea ce considera ca ar trebui sa aibă.
Identificarea săracilor se face prin evidenţierea acelor membri ai societăţii ale căror
posibilitati de consum sunt reduse.
Printre mijloacele cele mai simple de identificare a sărăciei este acela care foloseşte
un singur nivel al venitului ca linie de democraţie intre săraci si non-saraci. Daca o astfel de
măsurătoare are avantajele obiectivitătii, reproductibilitatii si relativei neambiguitati, aceasta
este totuşi deficitara in asigurarea unei estimări corespunzătoare a gradului in care persoanele
sau grupurile de populaţie aflate sub aceste limite suferă aceste limite de aceleaşi limitări ale
posibilitatilor de consum variind considerabil in funcţie de factori ca mărimea familiei,
localizarea geografica.
O carenta importanta este aceea ca relaţia dintre un nivel dat al venitului si
posibilitatile de consum nu ramâne constanta de-a lungul timpului.O alternativa ar fi aceea a
stabilirii de praguri diferenţiate pentru diverse categorii de populaţie.
O alta modalitate de a stabili venitul minim echivalent cu linia de sărăcie, pentru
familiile cu compoziţie si localizare geografica diferita este bazata pe relaţia variabila dintre
partea de venit cheltuita pentru hrana si mărimea totala a venitului, plecându-se de la
constatarea ca partea de venit cheltuita pentru consumul diferitelor bunuri si servicii tinde
sistematic sa se modifice pe măsura ce sistemul de trai al familiei se schimba.
Daca cunoaşterea diferitelor perspective de definire si de abordare ale sărăciei creează
posibilitatea intelegerii mai in profunzime a fenomenului, descoperirea cauzelor care duc la
apariţia si persistente sărăciei constituie o condiţie fara de care orice încercare de a eradica
sau atenua fenomenul nu poate avea succes.
In decursul anilor, pe baza cercetărilor si studiilor făcute s-a conturat o multitudine de
cauze care provoacă apariţia saraciei, dar ele pot fi grupate in câteva categorii, aceasta
grupare fiind in ajutorul programelor de eliminare a sărăciei.
Pagina 53 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
a)Exista astfel, cauze economice care duc la apariţia stării de saracie, care nu ţin de
calitatile individului in mod direct. Astfel, disponibilizarea forţei de munca datorita
automatizării sau rata crescuta a şomajului creează multe victime sărăciei.
Starea de sănătate precara care duce la scăderea capacitatii de munca sau chiar la
imposibilitatea de a munci, asociata cu cheltuieli ridicate pentru medicamente afectează
negativ situaţia materiala atât a individului, cat si a familiei, cu atât mai mult cu cat este
vorba de capul familiei. In aceasta categorie sunt incluse si incapacitati, handicapuri,
problema psihoemotionale.
Caracteristicile familiei si evenimente care au loc in cadrul familiei, precum talia
mare a familiei, sexul capului de familie,divortul sau decesul unui sot, nasterea, pot duce la
inrautatirea situaţiei materiale a familiei.
In familiile sărace s-a constatat ca foarte putini au posibilitatea sa urmeze studii
superioare.
b)Caracteristicile personale legate de obiceiuri sau trăsături morale pot constitui cauze
ale sărăciei. Printre acestea se număra obiceiul de a consuma droguri, alcoolismul, practicarea
jocurilor de noroc, orientările morale opuse muncii, dar si etichetrea de către comunitate ca
urmare a delicventei.
c)Pe lângă aceste cauze, mai pot fi amintite: geografica locuirea intr-o zona unde
locurile de munca nu sunt disponibile, discriminarea pe sexe, ocuparea de locuri de munca
prost plătite, vârsta, fie prea mica, fie prea mare, fie peste limita de pensionare, locuirea in
mediul urban sau suburban.
Desigur ca aceste cauze care duc la sărăcie pot acţiona si asociate, in realitate întâlnim
de cele mai multe ori cel puţin doua-trei cauze care au favorizat sărăcia. De asemenea, trebuie
avut in vedere ca sărăcia interactioneaza cu aproape toate probemele sociale, fiind simultan
efecte sau factori favorizanţi.
d)Întâlnim astfel frecvent şomajul fie la capul familiei, fie al ambilor soţi, asociat cu
probleme da sănătate sau alcoolism, cu un nivel de pregătire şcolara si calificare profesionala
scăzute, si un număr de cel puţin 3-4 copii de vârsta şcolara si preşcolara.
O data instalata sărăcia, fara acţiunea unui program de combatere a fenomenului, fara
sprijinul comunitatii, este foarte greu sa se iasă din aceasta stare, pentru ca ea are capacitatea
de a se autoperpetua din generaţie in generaţie, întărindu-si totodată poziţiile.
e)Sărăcia se extinde in spaţiu si timp ciclic, prin transferul de la o generaţie la alta,
reproducandu-se.
Pagina 54 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Drumul pe care îl parcurge sărăcia de la o generaţie la alta începe de la o familie
afectata de sărăcie, cu copii mici, care trăiesc in condiţii de viata sub standard, datorate fie
unor cauze economice, fie care ţin de individ, dezvoltând o anumita filozofie de viata,
specifica stării in care se afla. In aceasta familie care suferă zilnic lipsuri in alimente,
vestimentaţie, exista un dezinteres explicit sau uneori mascat pentru educaţia copiilor, dar si
dezinteres al copiilor pentru a frecventa şcoala. Nesustinuti moral si material, acestia cedează
ispitei de a renunţa la scoală pentru o viata care lise pare lor mai frumoasa. Apare abandonul
scolar, insotit de vagabondaj, fie de încadrarea in munca la vârste mici, chiar sub limita legala
uneori. Castigandu-si independenta fata de parinti, copiii hotărăsc sa-si creeze propria
familie, in mod legal sau prin convieţuire consensuala. Amenintare sărăciei creste, cresc
cheltuielile pentru ca apar copiii. Aceşti copii nascuti in sărăcie o vor adopta ca stil de viata,
vor asimila valorile si atitudinile specifice ei si vor urma acelaşi drum urmat si de parintii lor,
adaugand inca o za in lanţul sărăciei.
f)Unii specialişti considera ca una din cauzele pentru care sărăcia este atât de
rezistenta si greu de combătut este tocmai asimilarea ei de populaţia aflata in aceasta stare,
considerarea ei ca un mod de viata, lipsa încercărilor de a lupta împotriva ei, resemnarea in
fata “soartei’’ si chiar crearea unei filozofii a sărăciei.
Pentru săraci, lipsa veniturilor are efect de degradare asupra fiecărui aspect al vieţii,
atât asupra sanatatii , cat si asupra locuintei,a vieţii de familie, a educaţiei, a locurilor de
munca si mai ales asupra psihicului celui aflat in sărăcie. Sărăcia a fost considerata o boala
incurabila a societatii, in general, dar care cu timpul ruinează fiecare aspect al vieţii
individului, in special. Starea de sănătate si sărăcia sunt intr-o relaţie de feed-back, fiecare
influentandu-se, potentand efectele. Prezenta sărăciei in existenta sărăciei se remarca in
primul rând in scăderea calitatii si cantitatii alimentatiei,nerespectandu-se nevoile
organismului. De aceea, apar foarte des anemii, anitominoze, care duc la morbiditate si
implicit, la mortalitate, crescute.
g)Cei mai afectaţi sunt copiii. Alimentatia inadecvata in primii ani de viata creează o
mai mare posibilitate de deficiente fizice si psihice.
h)Femeile sărace au un procent crescut de naşteri premature datorita condiţiilor de
viata precare din timpul sarcinii. In U.S.A., mortalitatea infantila e dubla la saraci, in
comparaţie cu restul populaţiei.
i)Datorita locuinţelor proaste calitativ, a igienei precare, a poluării crescute din zonele
in care locuiesc, datorita atenţiei medicale inadecvate de care au parte saracii, se considera ca
media de viata a acestora este cu 6 ani mai redusa.
Pagina 55 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
j)Locuinţele săracilor sunt localizate aproape întotdeauna la extremitatile
comunitatilor. Daca se afla in mediul rural, vor fi la marginea satului. Daca trăiesc la oraş,
vor locui fie in zonele suburbane, fie in cartierele marginase. Daca locuiesc la bloc vor locui
de cele mai multe ori fie la parter sau la demisol, fie la etajele superioare. Acest fapt se
datorează nu atât marginalizării la care ii supune societatea, cat preturilor de achiziţie ale
acestor locuinţe, mai scăzute, dar si mai slabe calitativ. Locuinţele săracilor sunt sub
standard, darapanate, cu instalaţii proaste. Daca in mediul rural, multe locuinţe raman ascunse
vederii publice, in zonele urbane locuinţele săracilor sunt vizibile, chiriile sunt mai ridicate,
populaţia e obligata sa-si facă aprovizionarea la magazinele din imediata apropiere, la preturi
mai ridicate. S-a constatat o deplasare a săracilor n zonele suburbane, unde condiţiile de viata
se degradeaza, formand aici ”pungi ale sărăciei”, fenomenul generalizându-se aici la toţi
locatarii zonei.
k)In interiorul familiei sărace au loc drame, fie datorate divorţurilor si despartirilor
mai frecvente, fie violentelor in cadrul cuplului sau asupra copiilor. Astfel stabilitatea familiei
are de suferit.
Viata de familie reprezintă un factor important in dezvoltarea personalitatii
indivizilor, iar când exista o mare probabilitate a stresului emoţional, când exista mai multe
neintelegeri decât sprijin si suport psihic, apare si o mai mare probabilitate de apariţie a
comportamentului antisocial.
2.3.2.Lipsa educaţiei poate fi considerata cauza si efect a sărăciei. Sistemul de
educaţie presupune competiţia, dar aceasta este prezenta in toate domeniile vieţii. Diferentele
economice dintre bogaţi, clasele de mijloc si săraci au profunde efecte in atitudinea fata de
sine si fata de altii. Saracul nu are libertatea si independenta, atat de scumpe in societatea lor.
Ei, săracii, sunt prinşi in cursa de împrejurări, trăind in defăimare, in graniţele
cartierului pe care nu-si permit sa-l părăsească. Ei sunt in mod constant confruntaţi cu
lucrurile pe care le doresc, dar şansele de a le poseda, sunt minime. In contrast, averea aduce
putere, libertate, deoarece săracul este lipsit de educaţie si bani pentru calatorii, orizonturile
lor rareori se extind dincolo de vecinătate. Lumea celor avuţi oferă cea mai buna educaţie si
posibilitatea de a vizita locuri de care cei mai mulţi oameni săraci nici nu au auzit.
Săracii sunt lipsiţi mai mult decat de averile materiale.In comparatie cu stilul
sofisticat si eleganta bogatilor,cei educati in saracie apar ca vorbind nerafinat ,au accent greoi
si vocabular limitat.Lor le lipseste educatia,le lipsesc informatiile despre lume.Un numar din
populatia saraca inca nu citesc sau scriu.
Pagina 56 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Fara incurajare, asistenta in familie, cu puţine asteptari din partea cadrelor didactice, e
foarte probabil ca elevii săraci sa aibă eşec şcolar. Eşecul şcolar este insa o sursa de sărăcie.
Apare astfel procesul de reproducere sociala. Dimensiunea multigenerationala a sărăciei
corelează strâns cu educaţia.
Copiii care provin din familii sărace au parte de o calitate redusa a educaţiei, chiar
daca teoretic se considera ca li s-a creat şansa de a invata. In şcolile unde merg ei, elevii sunt
cotaţi ca slab pregatiti, numărul elevilor in clasa este mare si cadrele didactice nu au timpul
necesar, materialele didactice ajutătoare pentru a veni in ajutorul copiilor. Ei au nevoie de
programe speciale, de ore suplimentare, de alte ajutoare pentru a putea sa facă fata cerinţelor
scolii de masa. Insa marea majoritate a acestor elevi nu vor putea sa se califice decât in
meserii slab plătite, in care efortul fizic este mare. Locurile de munca sunt prost platite, fiind
chiar sursa sărăciei individului. Cei care lucrează in agricultura sunt angajaţi in activitati
sezoniere, iar cei care lucrează in industrie sunt primii afectaţi de şomaj.
O buna parte din muncile pe care le-ar putea executa aceştia cu nivelul lor de
pregatire, devin din ce in ce mai disponibile, datorita progresului tehnic.
Este necesara introducerea unor programe de combatere a sărăciei pornindu-se de la
cunoaşterea cauzelor care provoacă apariţia acestui fenomen.
In tara noastră, Institutul de Cercetare a Calitatii Vieţii a derulat un program cu tema:
”Sărăcia in România: diagnoza si cai de prevenire si combatere”, având ca obiective stabilirea
unor praguri ale sărăciei si estimarea condiţiilor de viata ale populatiei. S-a lucrat cu trei
nivele minime de trai:
-nivelul minim de trai decent;
-nivelul minim de trai in perioada de tranziţie;
-nivelul de subzistenta;
Acest program s-a derulat înainte de anul 1997 si a avut următoarele rezultate:
-9,9 milioane de persoane, reprezentand 42% din totalul populatiei, in varianta
“nivelul minim de trai decent”
-7,1 milioane de persoane in varianta “nivelul minim pentru perioada de tranzitie”
reprezentand 30% din populaţie;
-3,1milioane de persoane in varianta “nivelul de subzistenta ”reprezentand 13% din
populaţie;
Pagina 57 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.3.3.Cercetarile făcute de I.C.C.V., privind gradul si amploarea sărăciei in Romania,
referitor la situaţia capitalei, au avansat ideea ca BUCURESTIUL reprezintă pentru România
comunitatea cu riscul social cel mai ridicat.
In condiţiile in care societatea romaneasca cunoaşte o polarizare in crestere, pe fondul
unui nivel de saracie, cercetatorii implicaţi in programul amintit presupun ca Bucurestiul va
avea o evoluţie speciala pornind de la ipotezele ca:
-nivelul general al veniturilor tinde sa fie mai ridicat in Bucureşti decât in restul tarii;
-oportunitatile de castig sunt mai mari in Bucureşti decât in celelalte comunitati, atat
pentru saraci, cat si pentru bogaţi;
-Bucurestiul va atrage ca un magnet nu numai pe oricare vor sa castige mult, dar si pe
cei mai săraci din diferite zone ale tarii, care găsesc aici oportunitati, chiar daca modeste,
incomparabil mai mari decât in localitatile lor;
-oportunitatile de obţinere de venituri fiind mai mari aici, va atrage saracii, tinzand
deci sa devină un colector al sărăciei din tara;
-nu numai oportunitatile legale ci si cele ilegale sunt semnificativ mai mari in
Bucureşti.
Din acest motiv, sărăcia in Bucureşti va tinde sa fie expusa riscului criminalitatii mai
mult decât in alte comunitati, împletirea sărăciei cu crimanalitatea va fi ridicata.Oportunitatile
crimanale sunt generate de mai multe conditii,care par a se amplifica in dinamica viitoare a
Bucurestiului.Ca urmare, Bucurestiul va tinde sa atragă si sa mentina nu numai segmente de
populaţie sărace, dar si segmente de populaţie criminala. O alta ipoteza formulata de
specialişti este aceea referitoare la faptul ca Bucurestiul tinde sa prezinte un grad tot mai
ridicat de polarizare economica si de diferenţiere in zone cu profile social-economice
polarizate. Riscul înalt este de a apărea pungi extrem de durabile in care saracia se impleteste
cu criminalitatea.
Pericolul semnalat de specialisti, pentru întreaga tara, este dezvoltarea unei societati
puternic polarizate, cu pungi de sărăcie cronica, foarte stabile.
]
2.3.4.Nutritia copilului
Legătura dintre copilul sanatos, bine ingrijit, bine hrănit si adultul productiv este
biologica si intelectuala; o buna nutriţie in copilărie este pasul spre adultul creativ, robust,
mai apt sa răspundă oportunitatilor mediului.
Pagina 58 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Speranţa intr-un proces accelerat al dezvoltării umane se bazează pe un ciclu in care,
pornind de le limitarea sărăciei, vom putea aspira la o buna nutriţie a copilului, dezvoltarea
capacitatii de munca eficienta si, deci, dezvoltarea economica a societarii, ca moment de
perpetuare a ciclului de progres. Investiţia continua in hrana, educaţie, sănătate si îngrijiri-
inclusiv planificare familiala-este mijlocul de catalizare pe termen lung a tendinţei de
imbunatatire a situaţiei in general si a sanatatii in special.
Deşi in convenţiile internaţionale, declaraţiile întâlnirilor de vârf asupra situaţiei
copilului, asupra nutriţiei si dezvoltării umane, se invoca dreptul la hrana, nu exista
reglementari punctuale care sa facă viabila o strategie in condiţii de sărăcie. Statisticile arata
ca foamea este pe departe “cel mai flagrant, larg si răspândit abuz asupra drepturilor omului”
si, deşi dreptul la hrana a fost stipulat si a întrunit unanimitatea asupra necesitaţii de
respectare urgenta, el a fost si este inca violat evident si sistematic, poate mai mult decât
oricare din drepturile omului, in foarte multe parti ale lumii, cum au subliniat Aston si
Tomasevski.
Este un lucru ştiut ca, in special in situaţiile de criza sau sărăcie cronica, in care
resursele sunt limitate, unele grupe trebuie protejate in mod obligatoriu, anume cele la care
malnutriţia poate conduce la consecinţe grave, pana la deces- tinand seama de limitarea
abilitaţilor biologice si intelectuale imediate, iar pentru unele categorii si pe termen lung-pe
care le antrenează. Este vorba de femei tinere, gravide, copii, cei cu handicap, vârstnicii,
refugiat, etc.
Avocatul apărării copilului-in afara de parinti, familie lărgita, sau de cei cărora, din
diferite motive, le-a fost incredintat pentru îngrijire-este comunitatea, care in unele locuri,
inclusiv la noi, ramane doar un deziderat si nu o comuniune sociala bazata pe solidaritate. Nu
trebuie uitat ca, desi foamea este o presiune tăcuta si continua(Townsand),ea poate sa nu mai
fie “paşnica” si sa genereze tensiuni, in special când sunt afectaţi copiii.
Putinţa de a paşi către o rezolvare convenabila a stării de nutriţie a copilului rezida in
aceea de a şti ca responsabilitatile sunt partajate. Este foarte greu ca o tara, in care statul si-a
arogat vreme îndelungata poziţia de instanţa omniprezenta si apta de a rezolva “toate”
problemele, sa facă brusc viabila o alta paradigma, in care familia sa-si preia datoriile fata de
propriul copil, asigurându-i, pe măsura puţintei ei, mediul fizic, afectiv si material. In acest
demers, administraţia locala, comunitatea reprezintă instanţe imediat următoare, care sunt
desemnate sa elaboreze si sa asigure susţinerea masurilor care protejează familia. Guvernul,
prin politica sa globala si sectoriala, prin deciziile pe care le ia, prin rolul sau de garant al
dezvoltării, deschide (sau uneori închide) posibilitatea de promovare a unor acţiuni menite sa
Pagina 59 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
creeze mediul social si economic favorabil respectării drepturilor fundamentale ale cetatenilor
si/sau, in special, drepturile copilului, inclusiv cel la o nutriţie convenabila.
Organismele neguvernamentale naţionale sprijină fie statul, fie comunitatea locala,
sau administraţia publica, pentru a-si rezolva problemele punctuale si reprezintă o pârghie pe
care societatile de tranziţie au descoperit-o nu de mulţi ani si pe care încep s-o valorifice,
inclusiv in rezolvarea unor probleme legate de copil.
Organismele internaţionale sunt factori care intervin pentru a crea oportunitati de
dezvoltare sau de ieşire din criza dar ele nu se pot substitui instanţelor naţionale.
Precum s-a demonstrat si se cunoaşte, prin adâncirea sărăciei, familiile cu mai mulţi
copii sunt cele mai afectate. Neîndoielnic pentru noi toţi este faptul ca declinul economic
afectează securitatea alimentara, seviciile de sănătate si, mai ales,ingrijirile oferite copiilor,
incepand cu perioada fetala si terminând cu adolescenta.
Din datele statistice reiese ca peste 60% din totalul copiilor se afla in mediul
gospodăriilor cu un nivel scăzut si foarte scăzut al veniturilor, deci cu acces limitat la hrana
corespunzătoare. Mai trebuie avut in vedere ca sărăcia nu este omogen distribuita, încât, pe
lângă venitul mediu pe cap de locuitor sau criteriul statistic al persoanelor cu venituri sub
nivelul oficial acceptat , trebuie avute in vedere acele comunitati sărace si “pungi” de sărăcie,
ale căror mijloace de subzistenta sunt adesea la un nivel dramatic de scăzut. La acestea se
adaugă deteriorarea serviciilor de sănătate, aflate intr-un demers de reforma zigzaguita, care a
derutat si demotivat corpul medico-sanitar, confruntat si cu o scădere continua a cheltuielilor
provenite din bugetul de stat de la 11,7% in 1990 la numai 8,4% in 1997 (raport
PNUD,1998).
Răsunetul scăderii nivelului de trai si al aspectelor anterior enunţate au afectat
profund unii indicatori, care reflecta starea de sănătate. Speranţa de vârsta scade in 1998 la 69
de ani, iar mortalitatea generala creste cu o rata îngrijorătoare la12‰ in 1998 de la 10,6‰ in
1990(CNS,CCSSDM). Se asociază scăderea continua a natalitatii de la 16‰ in 1990 la
10,5‰ in 1998 si se ajunge astfel la un spor natural negativ de –1,5‰ .Mortalitatea infantila
de 20,5‰ din 1998,desi la valori mai mici decât in 1990 (26,9‰), situează in continuare
România printre tarile cu indicatorii cei mai mari din Europa (CNS).
Privind structura de morbiditate si de mortalitate, ne atrage atenţia ponderea mare a
îmbolnăvirilor in care nutriţia neadecvata concura la evoluţia nefavorabila. Malnutriţia protei-
calorica este cauza asociata deceselor 0-1 an intr-o proporţie de 21,7%, iar prematuritatea de
38,4%. Tuberculoza creste îngrijorător de la un an la altul. Bolile cardio-vasculare ale
adultului, aflate in fruntea listei ca prevalenta in morbiditate ca si in mortalitate, sunt intr-o
Pagina 60 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
mare măsura răspunsul la un stil de viata si de alimentaţie neadecvat, practicat inca din prima
copilărie. Aceiaşi factori concura si la determinarea obezitatii, diabetului si a altor boli induse
nutriţional.
Existenta altor carente nutriţionale, cum este cea de iod, care pot conduce la
hipotiroidie si cretinism, este cunoscuta pentru unele zone ale tarii noastre si a fost atestata
prin studiul de nutriţie din 1991.In 1995,cu ajutorul UNICEF, au fost puse bazele unui
program de suplimentare cu iod a sării. Cum functioneaza insa aceasta intr-o economie
entropica este greu de spus, dar ramane ca una din practicile eficiente, care pot fi susţinute
fara un efort financiar notabil.
Continuarea screeningului de depistare a hipotiroidismului congenital la nou-nascut,
practicat in maternitate, desi relativ costisitor, este de recomandat pentru incontestabilul
beneficiu pe termen lung.
Deficitul de vitamina A, considerat de profesionişti ca nefiind ubicuitar in populaţia
noastră, alimentaţia fiind acoperitoare, este sugerat de unele studii de caz, fara sa existe insa o
confirmare prin date fiabile. Oricum, pana la găsirea unor răspunsuri sigure, in special pentru
categoriile cu risc-copii si gravide-suplimentarea alimentaţiei cu vitamina A, ca si cu fier, se
impune a fi o practica obişnuita, ca de altfel si pentru vitamina D, a cărei concentraţie in
alimente nu acoperă nevoile gravidei in ultimul trimestru de sarcina si pe cele ale copilului in
perioada de creştere. Suplimentarea cu vitamina D continua sa se facă la noi, dar persista, in
ciuda informaţiilor insistent difuzate, administrarea nociva si agresiva a dozelor stooss, mai
ales a foemelor injectabile-in locul administrariii fracţionate orale.
Formele sub care suplimentarea cu vitamine si oligoelemente poate evita carentele
sunt astăzi mai variate si, la alternativa administrării medicamentoase practicate predilect-am
putea spune exclusiv pana acum-la noi in tara, se adaugă cea a alimentelor “fortificate” cu
unul din micronutrienti sau cu mai multe, in amestecuri biodisponibile.
Exista tehnologii de imbogatire a unor alimente fundamentale-cereale, pâine, lapte,
derivate de lapte-dar este inca greu de controlat consumul regulat al acestora, mai ales in
mediul gospodăriilor sărace, pentru a avea siguranţa acoperirii convenabile. In plus,
exceptand sarea iodata, pretul de cost creste si limitează accesul-exact al acelora care au cel
mai mult nevoie unei suplimentari.
Oricum, fortificarea alimentelor cu fier sau vitamina A a devenit o practica dovedita
ca eficienta in majoritatea tarilor dezvoltate si se foloseşte si in cele in curs de dezvoltare, in
care, insa, programe de nutriţie subvenţionate permit dirijarea lor către cei cu risc de
malnutriţie.
Pagina 61 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Proiectul OMNI (Opportunities for Micronutrient Intervention) iniţiat de OMS,
UNICEF si Banca Mondiala a vizat o acoperire pe scara larga a nevoilor alimentare de
vitamina A, fier si iod in ţări in curs de dezvoltare, prin oferirea de alimente fortificate in
paralel cu programe educaţionale susţinute si campanii de sensibilizare si informare.
Rezultatele au fost cu mult mai bune decât prin suplimentarea medicamentoasa.
Programele de educaţie nutriţionala au şanse mari de a reuşi daca nivelul de pregătire
a parintilor si, in special, al mamei, este ridicat si daca sunt susţinute de profesionişti, de
serviciile publice, de comunitate. După părerea noastră, educaţia nutriţionala are impact
numai daca ea devine parte integranta a curriculumului şcolar prin care tinerii sunt informaţi
asupra principiilor si, mai ales, asupra practicilor unei alimentaţii corecte. Ei trebuie sa afle
de timpuriu beneficiile alimentaţiei la sân si sa o considere ca unul din drepturile
fundamentale ale copilului.
Profesioniştii se confrunta din ce in ce mai des cu carente nutriţionale la şcolar si
adolescent, determinate, odată cu începerea scolii, de schimbările practicilor alimentare ale
copilului. Cele mai frecvente abateri sunt reprezentate de lipsa de diversitate a alimentelor
folosite, schimbarea ritmului si structurii meniurilor, sărirea peste micul dejun sau/si peste
masa de prânz, înlocuirea acestora cu gustări bogate energetic, dar sărace ca valoare
biologica, reducerea drastica a consumului de cruditati, cina devenind masa cea mai
abundenta, luata si ea, deseori in graba si in fata televizorului, după o zi de oboseala si
încordare.
Nu este de mirare ca anemia, spasmofilia, obezitatea si alte carente in vitamine si
săruri minerale sunt prezente la şcolari si adolescenti,tocmai in perioada trecerii lor printr-un
puseu de creştere rapida. Aceasta perioada care solicita un echilibru alimentar, înseamnă
acces la alimente variate si de calitate, meniu corect gestionat de familie sau/si de instituţiile
rezidentiale, dar si complianţa copiilor si a tinerilor la ceea ce le este recomandat.
Adesea opţiunile copiilor pentru o anume alimentaţie sunt dictate de influentele
sociale ale grupului. Chiar daca ştiu ca nu este recomandat, ei vor sa se bucure astăzi si nu se
gândesc la viitor. Oricât nu ne place, ”snack-urile” se impun; şcolarii vin, iau, mananca
repede si te resping daca le aduci argumente sunt refractari la intruziuni in viata lor. Chiar si
cei mici încep sa-si serbeze zilele la McDonald’s. Producatorii vor răspunde cererii si vor
dezvolta o astfel de linie alimentara.
Credem ca o percepţie corecta a copiilor/tinerilor despre nutriţie, ce si cum este bine
sa mâncam, va putea fi creata numai daca se actioneaza pe mai multe canale-nutritionisti,
Pagina 62 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
industrie alimentara si comerţ alimentar, administraţii locale si naţionale, scoli, parinti,
servicii de sănătate si, mai ales, media.
Campaniile sunt utile, dar, pentru a fi penetrante, este nevoie de a dezvolta programe
educaţionale cu bătaie lunga, de formare sau de schimbare a obiceiurilor alimentare,
modalitate eficace pentru modelarea sanatatii pe termen îndelungat. Şcoala este locul unde
interfera mai multe mijloace de educare. Informarea poate fi dublata de iniţierea unor acţiuni
de plasare in şcoala a unor cantine-pensiuni cu meniuri corect alcătuite, diversificate si
frumos prezentate, la preturi accesibile si diferenţiate, ceea ce ar putea forma un
comportament alimentar si, in acelaşi timp, preveni carentele determinate de sărirea meselor,
obicei ubicuitar in mediile şcolare.
Formarea educatorilor, a celor care lucrează in industrie, agricultura, comert, este o
veriga prin care se pot armoniza acţiunile pentru accesul la o alimentaţie cat mai bine
echilibrata.
Relaţia alimentate/mediu este amplu dezbatuta, dar suntem constienti ca, in toate
instanţele de profil, nu se da alarma pe care o impune starea actuala a nutriţiei copilului,
afectata de un mediu poluat, cu impact direct asupra alimentelor pe care le primeşte.
Situaţia grea si din tara noastră, in privinţa ofertei de alimente, ca de altfel din mai
multe tari din centrul si din estul Europei, este legata nu numai de accesul limitat la resursele
alimentare, ci si de deteriorarea bioproductivitatii sistemului naţional al resurselor de hrana.
La aceasta se adaugă efectele nocive ale unei tehnologii agresive, in care ingrasamintele,
anabolizantele si poluanţii multipli limitează accesul la o hrana sănătoasa, in care includem si
accesul la surse de apa potabila corect si constant controlata. Este suficient sa amintim ca
efectele sociale si ecologice ale fazei actuale a dezvoltării tehnologice sunt alarmante, iar in
locul lor de intersecţie este in primul rând cel legat de nutriţie. Fara aportul de hrana, apa si
aer corespunzator, organismele sunt condamnate disparitiei, specii întregi fiind trecute de
acum pe lista celor nemaiexistand.
Programele de supraveghere a statusului nutriţional, recomandate ca necesare in
demersul dezvoltării strategiilor, pentru a răspunde cat mai bine si mai repede la nevoile
specifice fiecărei comunitari, au meritul de a furniza date pertinente-cu condiţia ca ele sa fie
standardizate-comparabile, pe care decidentii sa le poate folosi si, totodată, sa dea seama
despre evoluţia relevanta a eficacitatii masurilor luate. Programul de supraveghere
nutriţionala, desfasurat in aceşti ani, reprezintă un model care poate fi inclus in pachetul
minimal de servicii de sănătate ale asistentei medicale primare.
Pagina 63 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Integrarea in cadrul serviciului de sănătate a planningului familial, a programului de
urmărire prenatala, a supravegherii active a sugarului si copilului mic si in a celui de
invatamant a educaţiei pentru sănătate, deci si a educaţiei nutritionale,este o premisa pentru
ca impactul acţiunilor convergente, inclusiv ale celor de cercetare, de susţinere a nutriţiei
copilului sa se traducă intr-un bun status nutriţional.
Dintre elementele care contribuie la eficacitatea intervenţiilor de educaţie nutriţionala,
subliniem faptul ca cele mai reuşite programe sunt acelea care ţin seama de valorile proprii
ale categoriilor de persoane vizate, folosind modele de organizare comunitara si motivarea
liderilor si membrilor acesteia.
Prin toate implicaţiile sale, nutriţia copilului are dreptul sa fie înscrisa ca o prioritate a
acestui timp pentru sănătatea mileniului trei.
2.3.5.Violenta domestica
Violenta domestica, un concept nou, un subiect controversat, o problema importata.
Dincolo de abstractizarea fenomenului prin dezbateri sterile in căutarea unor vinovaţi, avem
de-a face cu realitati vechi, prea îndelung ignorate, sau tratate la un nivel superficial, care ţin
probabil de nevoia omului de putere si control si de exercitarea dreptului de proprietate
asupra “alor tai”-sotie, copil, partener, parinti, oameni din casa ta!
Conform unor statistici ale Serviciul de Prevenire a Criminalitatii, violenta domestica
nu este chiar o bagatela. Formele fizice ale violentei domestice culminează cu lovituri
cauzatoare de vatamari corporale grave si chiar moarte. Intre anii 1997-1998 s-au înregistrat
următoarele cifre:
Victime Vătămare
corporala
Tentative de
omor
Lovituri
cauzatoare de
moarte
Omor
1997 1998 1997 1998 1997 1998 1997 1998
Ale şotului 144 72 8 15 7 7 26 17
Ale
concubinului
123 179 8 22 2 11 22 23
Ale altei rude 74 52 3 5 4 3 5 18
Total 341 203 19 42 13 21 66 56
Pagina 64 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe de alta parte, ignorarea fenomenului nu duce in nici un caz la dispariţia sa, ci, cel,
mai adesea, la escaladarea comportamentelor violente. Violenta naşte violenta, vizibila fie in
comportamentul copiilor care cresc intr-un astfel de mediu, fie in răspunsul dat unor ani de
abuz suportat cu stoicism, printr-o scurt-circuitare a sistemului si inversare a rolului, victima
devenind agresor si solutionand astfel un fenomen ignorat de factorii de lege.
Criterii de definire
Violenţa domestica s-a impus pe agenda politicilor sociale, devenind un punct
fierbinte in dezvoltarea strategiilor de protecţie sociala, in urma cu doua decenii. Aceasta nu
pentru ca anii ’70 ar fi inventat conceptul, adăugându-l pur si simplu celorlalte concepte
sociologice deja existente, nici pentru ca acea perioada ar fi reprezentat un apogeu in
escaladarea fenomenului. Mişcarea feminista a propus un nou model de abordare teoretica,
implicand clasificarea de gen ca un criteriu esenţial in analiza.(Thorne.1982) Familia a fost
astfel redefinita, ca fiind acel loc in care convieţuiesc “oamenii care au activitati diferite si
interese diferite, si care in acest proces intre adesea in conflict”.(Hartmann.1981)
Abordata in contextul noilor teorii ca si construct ideologic, (Barrett.1980) familia
este considerata a fi locul cel mai periculos si mai expus violentei. In acest context, violenta
intrafamilala este denunţata ca fiind un efect al propagării si menţinerii ideologiei patriarhale,
conform căreia cel care deţine puterea are drept absolut asupra celorlalti, drept impus si
menţinut prin violenta.
Încercarea de a defini fenomenul se loveşte de dificultatea cuprinderii tuturor
aspectelor pe care acesta le implica, pe de-o parte, si de riscul reducerii sale la o reprezentare
statistica elocventa, cu ignorarea subsecventa a complexitatii fenomenului cu care avem de-a
face. Intr-o prima instanţa, violenta domestica poate fi definita astfel: orice act violent comis
de o persoana de pe poziţia unui rol marital, sexual, parental sau de ocrotire, asupra altor
persoane, cu roluri reciproce. (Stith S.,Williams M.B.,Rosen K.,1990)
Ca si arie de cuprindere, violenta domestica se refera la:
Abuzul copilului in familie;
Violenta la nivelul relaţiei de cuplu denumita generic violenta maritala;
Violenta intre fraţi;
Abuzul si violenta asupra parintilor sau membrilor vârstnici ai familiei.
Pagina 65 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Am localizat astfel fenomenul, creându-i o arie de referinţa, si delimitând tipurile de
relaţii intre care poate exista violenta domestica. Pentru elaborarea unor strategii de
intervenţie, insa, avem nevoie de o definiţie operaţionala, care sa cuprindă tipurile domestice
este: violenta domestica este o ameninţare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut,a
unei răniri fizice in cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal.
Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor
care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin;
amenintari făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor;
furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor,
telefonului si a altor surse de îngrijire si protecţie. (Stark&Flitcraft,1999)
Altfel spus, violenta intrafamiliala poate fi exercitata de orice persoana aflata pe o
poziţie de putere fata de ceilalţi membri ai familiei. In termeni generali, violenta include orice
act de violare a conceptului de sine al individului, de la violenta fizica si sexuala, pana la
violenta verbala si emoţionala. Aspectul emoţional al comportamentelor violente este
probabil cel mai grav, având in vedere loialitatile existente in interiorul nucleului familial,
reacţiile de ambivalenta afectiva generate de declanşarea unui comportament violent si
inabusirea disfuncţiei, in vederea păstrării unei imagini care sa asigure menţinerea statusului
social (familia traditionala, ca unica forma acceptata de convieţuire).
După cum am menţionat deja, familia este unul dintre mediile sociale cele mai
afectate de violenta. Conform afirmaţiei făcute de Gelles si Straus (1979) este mult mai
probabil ca o persoana sa fie lovita sau ucisa in propria familie, de un alt membru al familiei,
decat oriunde altundeva, de oricine altcineva.
Violenţa domestica-abordarea socio-culturala
Nevoia unei explicaţii paradigmatice asupra fenomenului de violenta domestica a
apărut de îndată ce s-a constatat ca, din punct de vedere spaţial si temporal, nu exista limite
ale manifestării si ca violenta domestica este un rău prezent in orice societate. Diferentele
care se consemnează de la o societate la alta sunt date doar de frecventa cu care se manifesta
si de formele concrete pe care le îmbracă. Pe de alta parte, fiecare manifestare apare
individualizata.
Ca urmare a nevoii de explicaţii generalizatoare la nivelul comunitarilor in
reprezentările sociale asupra fenomenului, au început sa funcţioneze miturile explicative.
(Schechter,Hart&Richie.1987). Astfel,” alcoolul si drogurile conduc la incidentele de
Pagina 66 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
violenta”, ”tatăl lui era un om violent ,isi bătea soţia si el a invăţat deci acasă acest mod de
comportare cu şotia”, ”din cauza necazurilor pe care le au, a greutatilor vieţii, o bate”, ”ea s-a
invăţat sa fie fara apărare in fata lui”, ”din cauza sărăciei ”sau” ea îl cicaleste întruna pana îl
scoate din minţi si îl face sa o bata”. Toate aceste afirmaţii conţin o parte de adevăr chiar daca
relaţia cauza-efect nu este cea proclamata de aserţiune si realitatea arata mai degeaba o
acompaniere reciproca in cadrul evenimentelor de violenta domestica. Exista parteneri
violenţi care nu sunt consumatori de alcool, in a căror copilărie nu au existat modele de
relaţionare violenta intre soţ si soţie, care nu trăiesc o viata nesigura, marcata de stresul
supravieţuirii, după cum exista femei care sunt victimele unor astfel de incidente fata sa se
poată obişnui cu situaţia si trăind de fiecare data evenimentul ca pe un coşmar ireal.
Violenta domestica este un construct socio-cultural, determinând reacţii diferite de la
un mediu social la altul. Acceptabilitatea culturala este un factor esenţial in abordarea
violentei domestice, operand prin mecanisme de control social extrem de subtile, ca, de
exemplu, influentele culturale asupra imaginii de sine. Lipsa unei condamnări clare a
violentei domestice si păstrarea familiei in afara zonei publice, politice, prin promovarea
principiului noninterventiei, devin elemente ale controlului social, favorizând dezvoltarea
unor conduite violente in interiorul familiei.
Efectele violentei domestice asupra femeii si copilului in familie
Violenta domestica afectează funcţionarea familiei, in toate structurile sale. Familia
devine astfel mai puţin transparenta si deschisa mediului social imediat: familia lărgita,
vecinii, prietenii, colegii. De aici provine tendinţa de izolare sociala, element caracteristic in
dinamica violentei domestice. Stigmatului social i se adaugă sentimentul de autoculpabilizare
al victimei, care accentuează si mai mult neputinţa iniţierii vreunei schimbări. Comunicarea
devine o arma împotriva celuilalt, iar mediul profesional un mijloc rutinat de relaţionare
superficiala cu ceilalţi, un rol jucat in limitele orelor de serviciu. Funcţia principala a familiei,
cresterea copiilor, este distorsionata, consecintele fiind dramatice si de lunga durata.
Intr-un climat violent, nevoile de baza ale copiilor-nevoia de siguranţa, de viata
ordonata, de dragoste-sunt profund neglijate. Funcţiile parentale nu mai pot fi îndeplinite. O
mama victima a violentei şotului este mai puţin capabila sa asigure îngrijirile de baza
necesare copilului (hrana, casa, igiena, haine, sănătate fizica) sau sa-i protejeze pe acesta de
răniri, accidenta, pericole fizice sau sociale. Copleşita de ruşine pentru ceea ce i se întâmpla,
de sentimentul eşecului in cea mai importanta relaţie interpersonala,de teroare, de
autoacuzaţii (Polman,1994), femeia nu mai este capabila de a juca nici unul din rolurile
Pagina 67 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
impuse de viata familiei. Astfel se explica numărul mare de accidente domestice ale căror
victime sunt copiii. Intr-un cămin marcat de violenta, nici mama si nici tatăl nu se mai pot
preocupa in mod eficient de stimularea copilului pe planul cunoaşterii si al experienţelor
sociale. Ei isi pierd in ochii copilului autoritatea de care ar trebui sa se bucure ca parinti. In
locul autoritarii parintesti se instalează teroarea, care nu educa, nu formează, ci care poate
doar frâna dezvoltarea mentala si afectiva a copilului. Copilul va învăţa o singura regula: sa
se ferească cu orice preţ de agresiuni. De asemenea, va invăţa ca cel mai tare din punct de
vedere fizic învinge, iar cel mai slab trebuie sa se supuna.El va intelege ca relaţiile sociale se
bazează pe raporturi de forta,de supunere a celui mai slab de către cel mai tare, si va dezvolta
de timpuriu mecanisme de protecţie si, implicit, de manipulare a situaţiilor de viata spre
folosul personal. Copilul nu va avea ocazia sa cunoască si sa deprindă abilitatule si atitudinile
necesare intr-o viata sociala normala:toleranta,afectiune,negociere si compromis. Propriile
relaţii cu ceilalţi (cu familia sau cu colegii) se vor baza pe strategii care au ca scop dominarea
agresiva sau fuga de situaţie.
Mama, odată ce este direct afectata de violenta partenerului de viata, nu-si va mai
dezvolta la întreaga capacitate abilităţile materne (empatia, acceptarea copilului cu
imaturitatea specifica vârstei, dragostea si capacitatea de a-i răsplăti pentru ceea ce face, de a-
i face sa se simtă important, valoros).
Studiul violentei domestice la nivelul unei comunitati a arata ca femeile victime se
hotărăsc sa întreprindă ceva pentru a ieşi din situaţia de violenta in care se afla, abia in
momentul in care realizează pericolul care planează asupra copiilor.
Consecinţele neîmplinirii funcţiilor parentale afectează modul in care se structurează
personalitatea copilului. Imaginea de sine, încrederea in ceilalţi si in propriile forte, devine
nesigura, fragila, tulburata de cele mai mici disfuncţii care apar, copilul fiind incapabil sa
facă fata unor situaţii dificile, care ar cere rezolvarea unor probleme prin forţele proprii si
prin implicarea celorlati. Cu o imagine de sine slaba, neîncrezător in forţele sale, copilul este
sortit eşecului, un eşec care nu înseamnă doar neimplinirea, nerealizarea, nefericirea unui
individ, dar in acelaşi timp înseamnă o pierdere la nivelul întregii societăţi. Reacţia si
structurarea personalitatii copilului, care creşte într-o atmosferă violentă, nu este uniformă
pentru toţi indivizii. Intervine aici fenomenul de rezilienţa a copilului, care-i va face pe unii
dintre ei, câţiva mai puternici, mai norocoşi, să facă fata forţei distructive a violentei
domestice si sa scape mai puţin marcaţi. Este insa o şansa pe care o au doar unii copii si in
virtutea căreia nu poate fi neglijat efectul nociv al violentei domestice asupra dezvoltării
noilor generaţii.
Pagina 68 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Nivelul de conştientizare a violentei domestice
a.de către specialişti
Una din problemele care apar in general in rândul specialiştilor si care se datorează
lipsei de intelegere profesionala a violentei domestice este faptul ca interesul si viziunea lor
asupra intervenţiei se opreşte la pedepsirea agresorului si eventual, sprijinirea victimei.
Violenta domestica, înabusita in virtutea respectării intimitatii spaţiului familial,
devine publica pe mai multe cai:
-Atunci când integritatea corporala sau chiar viata victimei sunt amenintate, aceasta
contactează politia,cerând ajutor.
Dificultatile provin atât din cauza interne, cat si datorita unor factori externi.
Un prim factor se refera tocmai la percepţia pe care politia o are asupra fenomenului,
percepţie suprapusa unui comportament codificat in normele existente si întărit prin prevederi
constituţionale. Astfel, politia considera spaţiul familial ca un spaţiu privat, protejat de
intervenţia oricăror forme de control social prin instrumente ale autoritarii statului.
Dincolo insa de percepţia politiei asupra violentei, exista o serie de aspecte legislative
care îngreunează si mai mult intervenţia si aşa destul de slaba.
Un alt factor care limitează intervenţia politiei in cazurile de violenta domestica îl
reprezintă slaba cunoaşterea a dinamicii fenomenului si tendinţa de a-l asimila aspectului
casnic al mediului in care se produce. Aceasta determina minimalizarea severitatii unor fapte
de violenta, atunci când partile sunt soţi sau membri ai aceleiaşi familii.
O alta instituţie implicata este spitalul, victimele care suferă vătămari corporale mai
serioase necesitând uneori servicii medicale. Lipsa unor reglementari coerente se resimte in
atitudinea medicilor fata de pacienţii cu o astfel de anamneza. La acestea se adaugă insa o
noua dificultate, generata de teama de repercusiuni a cadrelor medicale implicate.
Instanţele civile-pentru cazurile de divorţ si acordare a custodiei copilului, si penale-
pentru cazurile de violenta provocatoare de vătămare corporala grava sau moarte, intervin in
soluţionarea unor cazuri de violenta intrafamiliala. Datorita lipsei de specificitate a codului
penal, victimele violentei intrafamiliale sunt tratate la fel cu victimele oricărei alte forme de
violenta. In acest sens, nivelul de conştientizare a fenomenului este diminuat, prin ignorarea
Pagina 69 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
unor factori de risc si a unor factori agravanti, care intervin specific in cazul violentei
intrafamiliile. Astfel, gradul de risc este maxim, victima impartind acelaşi spaţiu de viata cu
agresorul, care cunoaşte totodată toate celelalte medii in care victima s-ar putea refugia.
Totodată, probabilitatea recidivei este foarte mare, data fiind dinamica fenomenului-violenta
intrafamiliala fiind un fenomen ciclic.
O alta instituţie importanta in ce priveşte denunţarea violentei intrafamiliale ca
problema sociala este, cel puţin in teorie, şcoala. Din studiile efectuate, s-a constatat o
oarecare deschidere spre educaţie împotriva violentei la nivelul scolii. Cu toate acestea
insa ,deşi sunt depistate cazuri de violenta intrafamilială de către cadrele didactice, în timpul
activităţii la clasa, posibilităţile de abordare a acestor cazuri sunt minime. Pe de o parte,
atunci când avem de-a face cu dezvăluirea unui abuz de către un copil, suntem datori sa
asiguram protecţia acestuia, dar să intervenim in limitele păstrării confidenţialităţii. Metoda
de abordare a unor probleme ce ţin de familie, în mediu şcolar, este cel mai frecvent
reprezentata de discuţiile cu parintii. Aceasta metoda expune insa copilul, creând breşe în
siguranţa pe care i-ar da-o confidenţialitatea infomaţiilor oferite de el. Legătura dintre scoală
si Serviciile Publice Specializate de Protecţie a Copilului, surprinde mult prea puţin aceste
aspecte, mecanismele de protecţie a copilului in familia sa fiind minime, daca nu chiar
inexistente. Apoi, lipsa de corelare între factorii instituţionali implicaţi face ca orice demers
in vederea rezolvării unor cazuri sa fie nou si diferit, copilul fiind supus unor victimizări
secundare la nivelul fiecărei instituţii care intervin in soluţionarea cazului. Problemele se
complica atunci când violenta este manifestata la nivelul cuplului parental, copilul fiind in
mod indirect victima a comportamentului violent. Scăderea randamentului şcolar,
absenteismul, abandonul şcolar, izolarea sau iterarea unor comportamente agresive in relaţiile
cu colegii sunt doar câteva din efectele violentei intrafamiliale asupra copilului-ca recipient
pasiv. Ori, modul de abordare a acestor probleme şi intervenţia efectivă a scolii este mai
degrabă punitiva,ignorand cauzele unor astfel de comportamente. Copilul este sancţionat de
şcoală, dar nu este ajutat in nici un fel in depăşirea problemelor cu care se confrunta.
O alta instituţie semnificativa este biserica. Acceptabilitatea culturală a violenţei este
vizibilă la nivelul învăţăturilor tradiţionale ale bisericii. In cadrul unui studiu calitativ legat de
percepţia violentei domestice, realizat printr-un ciclu de emisiuni radio, am constatat
folosirea unor precepte biblice ca mecanism justificativ al violentei. Vorbe ca “bătaia e ruptă
din rai”, au “nu cruţa nuiaua”, la fel cu “femeia trebuie să fie supusă băratului ei”, unt
Pagina 70 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
promovate de instituţiile religioase. Astfel, in prea multe cazuri violenta intrafamiliala este
considerata de către biserica ca un mijloc de autoreglare al echilibrului familial si un mod de
disciplinare si formare a celor mai slabi-copilul si femeia.
Formarea specialiştilor apare, in concluzie, ca o nevoie reala, in vederea dezvoltării
unor mecanisme de intervenţie si prevenire cu eficienta pe termen lung. In vederea unei astfel
de formari este insa necesar ca fenomenul violentei domestice sa devină vizibil la nivelul
comunitatii,ca un rău care trebuie tratat si nu ascuns sau ignorat, pentru ca, sa cum observa
Huxley, ”faptele care nu se vad si sunt ignorate, continua sa existe”. Intram deci in acelasi
cerc vicios, lipsa serviciilor, a legislatiei si a unor specilaisti cat si de comunitate drept un
subiect destinat senztionalului,compasiunii sau amuzamentului, si tratat ca atare.
b)Nivelul de constientizare a violentei domestice de catre mase
La un studiu efectuat in 1996,subiectii investigati au raspuns ca in copilaria lor au
asistat la violente in familie.
Referitor la cauze,opinia publica considera,in ordinea descrescatoare a frecventei cu
care apar,urmatoarele situatii ca fiind generatoare de violenta domestica:
-nivelul de trai scazut;
-toleranta femeii fata de violenta;
-lipsa de cultura;
-traditia care favorizeaza pozitia barbatului;
-prezenta copiilor in famile;
-dependenta materiala a sotiei de sot;
-consumul de alcool.
c)Mecanisme de sensibilizare si constientizare a specialistilor si maselor
Un prim mecanism este educatia,care trebuie facuta la toate nivelele.Obiectivele
educatiei si informarii sunt:
-Prezentarea violentei intrafamiliale-dinamica fenomenului;
-Denuntarea violentei intrafamiliale ca element perturbant in viata societatii;
-Scaderea gradului de acceptabilitate culturala a violentei;
-Formarea unor profesionisti la nivelul tuturor institutiilor mentionate,capabili sa
recunoasca si sa intervina eficient in cazurile de violenta intrafamiliala.
Educatia poate fi facuta prin scoala(in cadrul orelor de educatie civica,in cadrul unor
discutii informale cu invitati sau in cadrul unor intalniri elevi-profesori-parinti),prin
Pagina 71 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
mijloacele mass-media (dezbateri televizate,emisiuni informative,stiri nedistorsionate de
elementul senzational),prin intermediul unor forumuri si seminarii organizate de asociatii si
organizatii implicate in protectia familiei si a copilului,sau de unele institutii de invatamant si
agentii internationale cu programe de drepturile omului,protectia copilului,violenta
intrafamiliala,sanse egale.
Un alt mecanism il constituie campaniile publicitare,care secondeaza si completeaza
educatia maselor.Aceste campanii publicitare,pentru a fi eficiente,trebuie desfasurate in mod
sustinut si adresate unui public cat mai larg.
Tot in acest sens pot fi demarate unele campanii in presa,cu prezenta unor
cazuri(confidentialitatea fiind insa protejata) care sa coboare violenta intrafamiliala de la
nivelul faptului senzational la nivelul faptului cotidian,De asemenea pot fi prezentate unele
initiative locale,actiuni comunitare sau programe ale unor organizatii nonguvernamentale
vizand violenta intrafamiliala.
Vizibilitatea fenomenului
Mass-media intervine activ in impunerea unor aspecte sau probleme in sfera social-
politicului.Experienta Occidentului demonstreaza modul in care actiunile eficiente in presa si
televiziune creeaza opinia publica,impun anumite valori si determina raspunsuri politice si
demersuri legislative.
In presa romaneasca,violenta intrafamiliala,chiar daca are o oarecare vizibilitate,este
mai degraba tratata ca fapt senzational,ceea ce face ca reprezentabilitatea fenomenului sa fie
alertata.
In legislatia actuala,fenomenul violentei intrafamiliale este mai mult absent,aparatul
legislativ operand cu termeni generali.Violenta intrafamiliala nu este denuntata ca fapta
penala specifica.In teren este tratata mai mult ca o contraventie,cazurile de violenta in cuplu
semnalate politiei fiind cel mai adesea solutionate printr-o amenda,care indirect,reprezinta o
victimizare in plus a femeii si copilului,banii pentru amenda fiind luati din bugetul de
cheltuieli al familei.
S-au infiintat servicii de interventie si asistenta a victimelor violentei domestice.
Iata cateva dintre acestea si activitatile lor:
-Timisoara-Serviciul pentru femei in situatii de criza;
In toamna anului 1995, preotul catolic Hans kalmund din Essen a contactat prin
intermediul coordonatorului organizaţiei Hilfe fur Rumnien, Hubertus Golnick, o organizaţie
Pagina 72 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
nonguvernamentala din Timişoara, oferindu-si sprijinul pentru crearea unui refugiu pentru
femei victime ale violentei domestice.
-“Cutia Pandorei”-Centrul de zi pentru victimile violenţei domestice, Piteşti;
“Cutia Pandorei” a apărut sub forma unui proiect propus de GRADO, venind ca
răspuns la semnalarea unei probleme sociale acute in societatea romaneasca-violenta
domestica. GRADO a organizat in parteneriat cu Primăria Piteşti, colocviul “violenta in
familie-o problema a întregii societăţi”,colocviu ce a reunit autorităţile locale-Inspectoratul
Judeţean de Politie, Primăria, Inspectoratul Şcolar, Departamentul pentru Protecţia Copilului
si alte organizaţii nonguvernamentale. Colocviul a reunit 30 de participanţi si s-a desfăşurat
in perioada 22-23 februarie 1999 in sala de consiliu a Primarei Piteşti, scopul sau fiind acela
de a consolida relaţiile dintre instituţiile implicate, sub o forma sau alta, in găsirea unor
soluţii in violenta familiala. Concluzia finala a colocviului a fost ca legislaţia romaneasca
privitoare la violenta in general trebuie imbunatatita,iar cea privitoare la violenta familiala
trebuie in mod specific sa-si facă loc in Codul Penal si in Codul de procedura penala.
-Artemis-Centrul de consiliere împotriva abuzului sexual pentru fete si femei, Cluj-
Napoca;
Programul “Artemis” a fost iniţiat in septembrie 1996 in parteneriat cu asociaţiile
berlineze Wildwasser (Centru de consiliere pentru fete si femei) si EuroCom (agenţie
specializata in monitorizarea proiectelor de parteneriat dintre ONG-uri din Europa de Est si
cea de Vest).Proiectul a fost finanţat printr-o cofinanţare pe o perioada de doi ani de către
Comunitatea Europeana, programul LIEN-TACIS. In perioada august 1997-septembrie 1998,
programul Artemis a funcţionat in regim de voluntariat, sustinut de 6 specialiste in psihologie
si psihopedagogice, care ofereau informaţii si consiliere, la telefon si direct, doua zile
săptămânal.
-CentrulPilot-de acţiune si sprijin împotriva violenţei domestice-policlinica Titan,
Bucureşti;
Înfiinţat sub directa coordonare a MMPS in anul 1996,Centrul este singurul centru
guvernamental existent in România, care se adresează victimelor violentei domestice. Centrul
oferă servicii directe de consiliere si sfat juridic si psihologic victimelor violentei domestice,
având totodată un spaţiu de refugiu, in care femeile sunt adăpostite pentru o perioada limitata
de timp. In anul 1997 s-au adresat centrului un număr de 202 persoane ,in anul 1998-199 de
persoane, iar in anul 1999,in primele 5 luni ale anului, un număr de 37 de persoane au
solicitat refugiu in Centru este mai mult decât elastica, datorita unicităţii acestui serviciu si a
dificultăţilor de soluţionare a problemelor.
Pagina 73 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Totodată, centru dispune de o linie telefonica, apelurile telefonice fiind mult mai
numeroase decât solicitările directe.Astfel,doar in anul 1998 s-au înregistrat 490 de apeluri
telefonice. Apelurile telefonice solicita uneori urgentarea intervenţiei politiei(56 apeluri in
1998,3 apeluri in primul trimestru,1999),solicitarea unor intervenţii medicale de urgenta(2
cazuri, in primul trimestru din anul 1999),sau solicitarea de informaţii. Un aspect relevant
este ca multe dintre apelurile telefonice sunt iniţiate de copii.
Violenta domestica in România rămâne deocamdată o problemă importantă şi,
eventual, un capital politic.
In tara noastra, grupurile ţinta pentru care organizaţiile neguvernamentale oferă
servicii sociale si medicale sunt:
-adolescenţi;
-asistenţi sociali;
-copii cu afecţiuni maligne;
-copii cu potenţial predelincential din centrele de plasament
-copii abandonaţi;
-copii abuzati, maltratati, neglijati;
-copii afectaţi de leucemie si cancer
-copii bolnavi
-copii ce părăsesc centrele de plasament;
-copii consumatori de droguri;
-copii cu HIV/SIDA;
-copii cu deficiente;
-copii bolnavi de epilepsie;
-copii delincvenţi;
-copii din centrele de plasament
-copii din familii cu condiţii deficitare;
-copii minoritarilor religioase;
-copii refugiaţi;
-copii rromi;
-copiii străzii;
-familii in dificultate;
-mame singure si copiii lor;
-public larg (familii, tineri, ONG-uri);
-tineri, femei, cupluri;
Pagina 74 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.4.Relatiile dintre handicapul social si dificultăţile de învăţare
2.4.1. Punerea problemei dificultăţilor de învăţare;
Deşi sunt semnalate la orice vârsta, inclusiv cea adulta, dificultăţile de invadare sunt
cel mai frecvente întâlnite in copilăria mica si mijlocie, pentru ca in aceste etape din
ontogeneza invadarea sociala este mai intensa si dublata de o susţinuta si înalt solicitanta
invadare şcolara care, aşa cum se ştie, este sistematica, intensiva si din ce in ce mai complexa
in zilele noastre.
Din aceste raţiuni, cele mai multe studii se axează pe dificultăţi de învăţare ale
copiilor în calitate de elevi, in clase mici si mijlocii, iar prin invadarea aflata in dificultate se
înţelege invadarea aflata in dificultate se înţelege invadarea de tip şcolar, in situaţii de
invadare sociala aceşti copii făcând in general fata de solicitărilor cotidiene in mod
mulţumitor.
Astăzi se accepta tot mai mult ca şcoala, procesul de învăţământ, educaţia, si
instrucţia, in general, au “alimentat” si ocazionat dificultăţile de invadare aşa cum sunt ele
conceptualizate in prezent, obligând totodată la studierea si abordarea lor in consecinţa.
Pana spre mijlocul secolului nostru nu s-a vorbit explicit despre un asemenea fenomen
ca cel al dificultăţilor de invadare ca fiind simptomatic, generalizat si reprezentativ in sine,
aceasta poate fi si pentru ca invadarea şcolara nu intrase încă, in etapa de complicare si
accelerare pe care avea s-o cunoască ulterior.
Au existat, desigur, dintotdeauna, in orice clasa şcolara, copii ramaşi in urma la
invatatura, dar aceştia erau acceptaţi si-n cele din urma promovaţi pe criterii
minimale,gasindu-li-se totuşi un loc firesc printre ceilalţi colegi din raţiuni pur statistice. Mult
timp, apoi, dificultăţile de invatare au fost mascate, la mulţi dintre copiii care le prezentau, de
tulburări de comportament, tulburari afective, uneori chiar tulburări psihice propriu-zise.
Toate acestea erau considerate direct si grăbit drept cauze ale, fara a se emite încă
ipoteza ca ar putea fi si consecinţe ale unor dificultăţi de invadare, structurale si primordiale.
In schimb, se treceau frecvent intre cauzele formale ale dificultăţilor de învăţare ,in
ipostaza lor convenţionala de eşec şcolar, situaţia culturala sau economica a familiei,
dezinteresul acesteia pentru conduita si performanta şcolara a copilului, exemple si obiceiuri
neavenite pentru copil etc.
Pagina 75 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Deşi sunt înţelese mai ales ca dificultăţi de învăţare in scoală, in procesul de
învăţământ, dificultăţile de învăţare sunt nu atât in fond, cat mai degrabă in forma
dificultăţilor de învăţare şcolare. Este adevărat ca şcoala este cea care le ocazionează, le pune
in evidenţă, le pregnantizează, dar originea lor exista esenţialmente în prealabil contactului cu
şcoala, fara a se manifesta insa vreun fel. Deşi preexista potenţialul, virtual începerii
şcolarizării, dificultăţile de învăţare nu se manifestă ca atare in viata sociala, cotidiana, unde
solicitările, prin natura lor (exceptând sfera profesionala), nu pun aceleaşi probleme ca in
scoală.
Un copil cu dificultăţi de învăţare, de cele mai multe ori, trece absolut sau…cvasi
NORMAL intre ceilalţi copii, prin tot ceea ce face el acasa,pe strada, in solicitările curente si
prozaice ale vieţii. Numai la scoală, in cursul lecţiilor, sau acasă, in pregătirea acestora, el se
va vădi a nu mai avea, cu timpul, resurse suficiente pentru performanta scontata si pretinsa
conform vârstei si…aparentei sale.
2.4.2.Simptomatologia general-orientativa a dificultăţilor de învăţare
In însuşirea, învăţarea limbajului si recurgerea la oralitate a copilului mic pot apărea,
configurând o sfera larga de dificultăţi de învăţare specifice, aspecte precum-o anumita
precaritate a limbajului, o sărăcie a lexicului, crispare si ezitări in simţul sintactic al copilului,
dificultăţi gramaticale in general, deficiente de evocare, sugerare, redare, relatări si chiar
unele tulburări sub aspectul fonetic, articular, de ritm si fluenţă, de fonaţie, toate acestea nu
datorită nonstimulării verbale in prescolaritate, lipsei de modele de vorbire, in preajma
sau,uneori,deficiente organice ori funcţionale evident incriminabile.
Activitatea grafica si lexica, in principiu-considerate împreuna, conform metodologiei
romaneşti de învăţare si însuşire a scris-cititului sincron, prin recurgerea la de mult încetinita
metoda fonetica, analitico-sintetica, rămân poate domeniile sau subdomeniile cele mai
vulnerabile si mai “germinative” pentru dificultăţile de învăţare.
In perioada însuşirii scris-cititului, unii copii învaţă si reţin cu greu si cu multe
recidive disfuncţionale o parte din fonemele si grafemele ce trebuie corect asociate-biunivoc,
pe altele le confundă, nereuşind să ajungă la sfârşitul clasei I, la mult dorita scriere si citire,
conştienta, cursiva si expresiva(citirea).
Calculul aritmetic si raţionamentul de tip matematic prezintă, pentru unii elevi din
clasa I, o serie de aspecte ce atesta o parţiala inaccesibilitate: astfel, se confunda grafic
cifrele, conceptul de număr se elaborează greu si deficitar, compunerea formal-logica, prin
Pagina 76 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
juxtapunere convenţionala, a numerelor mari (digitalizarea) lasă de dorit, algoritmul de calcul
simplu este încălcat etc. Se observa ca daca sunt insa detaşaţi de lumea seaca, ireala intr-un
fel, a cifrelor, fiind puşi sa opereze cu mulţimi concrete de obiecte, aceşti copii pot sa nu
prezinte probleme semnificative, pana la un punct. Când lucrurile se complica insa, in mod
inevitabil, reclamând desprinderea de concret si trecerea la simbolizarea matematica,
abstracta si generalizata apar cu “promptitudine” dificultăţile de învăţare specifice.
Evident, fenomenalitatea dificultăţilor de învăţare nu se limitează la clasa I care este
doar redutabilul început, o “capsa detonatoare” ce aprinde un fitil care arde mai viu sau mai
…mocnit,provocand “fum” prin clasele a II-a si a II-a si “explozie” prin clasa a IV-a,a V-a.
Si toate acestea sub ochii miraţi, întrebători sau indiferenţi ai cadrelor didactice in rândul
cărora ignoranta in materie de realitate si specific al dificultăţilor de învăţare este larg
răspândita, nu atât din vina lor cat mai ales din lipsa de informare si formare adecvata.
Si învăţătorii si profesorii si părinţii aflaţi in fata unor asemenea cazuri mai mult sau
mai puţin …”bizare” de neinvatare vorbesc, la nivelul simţului comun, in termeni deja
“diagnosticaţi” ai conduitei de învăţare a copiilor respectivi:” ..elevul V este distrat..”, ”elevul
U nu-i atent..” etc.
Se scapă astfel din vedere ca abia dincoace, in fata tuturor acestor manifestări care
sunt consecinţele, comportamente consecutive sau derivative, colaterale, trebuie căutate si
găsite adevăratele cauze, motive, factori, condiţii ale dificultăţilor de învăţare.
2.4.3.Delimitari conceptuale
Indubitabil, se întâmpla ceva cu aceşti copii care nu reuşesc sa inveţe suficient, chiar
daca nu la fel de clare sunt cauzele pentru aceasta situaţie.
In asemenea cazuri se spune generic ca exista dificultăţi de învăţare, dar “dificultăţi de
învăţare” este o sintagma mult prea generala, uşor ambigua.
Iniţial, la începutul începuturilor preocupărilor pentru deficientele de învăţare
termenul utilizat a fost cel de “disabilitati de învăţare”(learning disabilities), prin anii 1962-
1963. Ulterior sintagma a fost “transformata” in “dificultăţi de învăţare” cum a si rămas in
continuare. in aceasta sinonimie si asimilare uşor forţata s-a produs o anumita “deturnare”
semantica, ”dificultăţi” însemnând, totuşi, altceva decât “disabilitate”.
O disabilitate este, in esenţa ei, structural funcţionala si, de regula, prealabila unei
dificultăţi. O dificultate este, de cele mai multe ori, o consecinţa în plan performanţial a unei
disabilităţi, dar ea poate apărea şi din multe alte cauze si motive conjuncturale, incidentale,
Pagina 77 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
aleatorii. Disabilitatea, deşi este mai focalizata, este mai greu de depistat, in timp ce
dificultatea, deşi mai evidenta, emergenta este polifactoriala si prin aceasta mai greu de
studiat, evaluat. Dificultatea poate fi, uneori, reproşabilă şi subiectului, mai ales când este
vorba de activităţi de învăţare, in timp ce disabilitatile nu-l pot incrimina pe cel “condamnat”
să le poarte.
Aceasta impune câteva consideraţii terminologice de rigoare:
-termenul “dificultate” este, in mare, sinonim, la nivelul simţului comun cu
“deficienta”, ”incapacitate, ”inabilitate”, ”disabilitate”, ”disfuncţie”, ”tulburare”,
”dezordine”, ”nedezvoltare”, ”imaturizare” si chiar cu mai pregnantul “handicap”.
-dincolo de aproximaţia sau, mai degrabă, proximitatea semantica, intre aceste noţiuni
exista totuşi diferente semnificative:
-“deficienta” sau incapacitatea sugerează, in primul rând, ceva organic, anatomic,
morfologic, somatic;
-“inabilitatea”, disfuncţia comporta asupra funcţionării, activităţii fiziologice bazale a
diferitelor organe, sisteme etc.;
-“tulburarea”, ”dezordinea” -trimit tot spre funcţional, dar cu extensie şi spre funcţii
dobândite ulterior, elaborate psio-social;
-“nedezvoltarea”, ”imaturizarea”-exprima stagnarea mai rar regresia- in evoluţia
structurala si/sau functionala,conform vârstei si aparentei persoanei;
-“handicapul” -se referă la reflexul social de valorizare a tuturor situaţiilor precedente
in contextul socio-profesional.
In multitudinea acestor termeni si accepţiuni trebuie sa rămână orientative, de reper
totuşi, anumite traiectorii logico-ierarhice, cu “afluenţii” lor noţionali, pe care am încercat să
le figurăm în schema de mai jos
a
Pagina 78 din 145
NevoiSpeciale C.E.S.
HANDICAP(valorizare sociala)
Deficienta(natura
organica,constitutiv
INCAPACITATENatura functionala
nedezvoltare,nonintegritate
C.E.S.
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
b
c
a -genereaza/vizibil compensabil
b-generează ascuns/neobservabil, nediagnosticabil
c -genereaza/vizibil controlabil
2.4.4.Definiţii ale dificultăţilor de învăţare
Majoritatea definiţiilor elaborate sunt in principal de tip descriptiv, axându-se pe
evaluarea performanţei de învăţare a persoanei cu dificultăţi de învăţare, in comparaţie cu
aşteptările fireşti, îndreptăţite in raport cu acea persoana. De remarcat, de asemenea, ca in
toate aceste definiţii regăsim trimiterea expresa la copii si dificultăţile acestora in învăţarea
şcolara, tinerii si adulţii pasibili de acelaşi fenomen fiind, de regulă, lăsaţi deoparte. Totodată,
majoritatea acestor definiţii au fost însoţite de nelipsite coordonate sau …criterii de
excludere, exprimând mai degrabă cu ce nu trebuie confundate dificultăţile de învăţare, decât
ceea ce sunt ele efectiv, si aceasta tocmai datorita naturii sui-generis a fenomenului in
discuţie.
Prima definiţie aparţine lui S.Kirk, veritabil deschizător in domeniul dificultăţile de
învăţare care preciza in premiera, in S.U.A.:
“O dificultate de învăţare se refera la o întârziere ,o tulburare, o dezvoltare încetinita
în plan emoţional sau comportamental. Ea nu este insa rezultatul întârzierii mentale,
deficientelor senzoriale sau factorilor culturali si instructionali”(S.Kirk 1962 p.262).
Ulterior acestei definiţii de referinţa care, deşi simplistă, are meritul de-a fi semnalat
prima fenomenul dificultăţilor de învăţare, trăgând “semnalul de alarma” ,au urmat si alte
Pagina 79 din 145
imaturizare tulburare, dezordine
Dificultati de invatare propriu- zise(D.I.P.)
Abordari educationale
speciale(A.E.S.)
Disactivitate/anactivitatediseficienta
Dificultatide
invatare
Dificultati de invatare(D.L.I.)
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
definiţii, mai mult sau mai puţin clarificatoare, restrictive, edificatoare in raport cu
dificultăţile de învăţare.
In anul 1965,Bateman axează problematica dificultăţilor de învăţare numai pe copii si
pe învăţarea şcolara, introducând totodată un element comparativ-orientativ si intenţii
diagnostice remarcabile in însăşi definiţia conceputa:
”Copiii ce prezintă dificultăţi de învăţare sunt aceia care manifestă o discrepanţă
educativă semnificativă intre potenţialul lor intelectual estimat si nivelul actual de
performanta, discrepanta asociabilă cu tulburări bazice în procesele de învăţare care pot fi sau
nu comentate cu disfuncţii demonstrabile ale sistemului nervos central, dar care nu sunt
consecinţa întârzierii mintale generalizate, carentelor culturale sau educative, tulburărilor
emoţionale severe sau unor deficiente senzoriale”(Bateman 1965,p.220).
In 1987,in S.U.A., Comitetul Interagenţilor pentru Dificultăţi de Învăţare consemna
într-un amplu pasaj:
“Dificultăţile de învăţare sunt un termen generic ce se referă la un grup eterogen de
tulburări ce se exprimă prin dificultăţi semnificative in achiziţionarea si utilizarea receptării si
înţelegerii limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii, a raţionamentului şi abilităţilor matematice,
ca şi a unor abilităţi sociale. Aceste tulburări sunt intrinseci individului si se presupune ca
sunt datorate unor disfuncţii minimale ale Sistemului nervos central”(I.C.L.D. Journal
1982,p.222).
“Chiar daca o problema in învăţare se poate produce concomitent cu alte condiţii
incapacitate evidente(deficiente senzoriale, motorii, mentale ,tulburări emoţionale,
comportamentale ) sau cu influente socio-ambientale corozive (carente si diferente culturale,
însuşire insuficienta sau inadecvata, factori psihogeni) si mai ales cu tulburări exprimate prin
atenţia deficitara, toate acestea putând cauza, la rândul lor dificultăţi de învăţare, o deficienţă
de învăţare specifică nu este totuşi rezultatul direct al unor asemenea influente sau
condiţii”(I.C.L.D. Journal,1987,p.222).
2.4.5.Scurt istoric
O contribuţie deloc de neglijat in făurirea “istoriei” moderne a deficientelor de
invaţătura au avut-o si marile grupuri de interese, implicate intr-un fel sau altul in aceasta
problematica:
Părinţii copiilor cu deficiente de învăţare, dar si cei ai copiilor normali au exercitat
presiuni pentru promulgarea de legi favorabile, solicitând, totodată fonduri locale sau
Pagina 80 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
centrale, solicitând servicii speciale pentru copiii lor şi controlând calitatea acestor servicii in
scoli, sau ajutând chiar direct, uneori, la solicitarea cadrelor didactice;
Cadrele didactice, in special învăţătorii, dar si profesorii, au intrat ceva mai târziu in
“curentul” deficienţilor de învăţare dar cu multa denegaţie si responsabilitate, documentându-
se si specializându-se, reciclându-se, devenind adepţi ai orientării educativ-formative prin
instruire directa, cum se va vedea mai târziu in aceasta lucrare. Consiliaţi de specialişti,
învăţătorii si profesorii au trecut la cunoaşterea si abordarea educativa adecvata a copiilor cu
deficiente de învăţare, contribuind substanţial la conceperea de programe educative
individualizate, adecvate după necesităţi, ca si a unor strategii de derulare a lor;
Logopezii, audiologii au avut, intre specialişti, poate cel mai mult de lucru, deficienţii
de învăţare cantonându-se deosebit de frecvent in aria limbajului. A fost insa nevoie de
ieşirea din rutina cvasi-meşteşugărească în plan fonetico-fonologic, din tradiţia logopediei
clasice derivate din foniatrie; aceşti specialişti au devenit acum terapeuţi ai
discursului(speech therapists) ce se ocupa nu doar de corectare, ci si de repliere, stimulare si
dezvoltare a întregii comunicări, sub reflexul noilor psiholingvistici ale ultimelor decenii;
Psihologii, psihiatrii si neurologii au “dublat”, din planul secund, o asistenta de tip
nou, bazată pe diagnoze si prognoze nemaiîntâlnite până atunci, legitimaţie de o etiologie
psiho-somatică si fiziologică cu totul aparte. Termeni ca “sindrom de nedezvoltare” sau
“imaturizare discreta”, ”leziuni cerebrale minime”, ”disfuncţii cerebrale minime” sunt
constructive, nu doar spectaculoase, ci si explicativ-acoperitoare pentru o astfel de înţelegere
si abordare a copilului cu deficienta de învăţare, in care terapia psihologica si medicala
trebuie sa acorde primatul activitatii si influenţei educative directe, asigurând, din subsidiar,
oportunităţile prompte, ori de cate ori este nevoie.
Pana in 1990,cunoasterea si abordarea fenomenului deficientelor de învăţare se poate
lauda cu o întreaga si o consistenta experienţa in toate tarile ei dezvoltate, ocolind insa din
motive politice si ideologice, tarile socialiste central si est-europene, inclusiv România.
In prezent, in urma noilor deschideri social-politice si economice de după 1989, aceste
tari pot beneficia direct si din plin de experienţa acumulata in vest.
Din pacate, practica educaţionala dovedeşte ca:
-Inerţia si prejudecăţile sunt destul de mari în rândul opiniei publice şi chiar al
cadrelor didactice, cu referire la copiii cu deficiente de invăţare;
-“Transplantul” direct al abordării deficienţelor de învăţare din străinătate, fără
precauţii, adaptări si adecvări de rigoare la realităţile autohtone nu dă rezultatele scontate de
Pagina 81 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
un entuziasm prea exagerat uneori, ”alimentând” neavenit, tocmai rezervele pesimiştilor în
materie de deficientele de învăţare;
Taxonomiile diagnostico-prognostic ale deficienţelor de învăţare
Aceiaşi doi autori, Rourke si Del Dotto, în aceeaşi lucrare (1992) recurgând la
aceleaşi criterii intersectate pe filiera abordării in spiritul neuropsihologiei infantile si a
psihologiei cognitive, realizează o autentica taxonomie descriptivă “în extenso” a
deficienţelor de învăţare. Aceasta include, pe lângă paralela abilitato/deficiente specifice
pentru fiecare mare tip de deficiente de invăţare si prognosticuri in planul academic si
psihosocial ale categoriei respective de deficiente de invăţare.
Autorii menţionaţi clasifica, din start, deficientele de învăţare specifice in ansamblul
lor in trei mari categorii, prima dintre ele cu alte trei subcategorii:
-deficiente de invăţare caracterizate prin deficite funcţional-lingvistice:
-deficit in procesul fonologic bazal;
-deficit in corelarea fonem-grafem;
-deficit in găsirea cuvintelor.
-deficientele de învăţare caracterizate, predominant, prin deficite de tip neverbal sau -
sindromul NLD (Nonverbal Learning Disabilities);
deficientele de învăţare caracterizate, predominant, prin deficit de output (exprimare,
în sensul de expresie, valorificar) în toate modalităţile.
Redăm mai jos, cvasi-integral, aceasta clasificare, în speranţa ca ea poate deveni un
cadru de referinţa pentru practicienii de la catedra, ce se confrunta în clasa lor cu copii cu
dificultăţi de învăţare (B. Rourke si J. Del Dotto,1992,p520)
1.Dificultati de invăţare caracterizate predominant prin deficite funcţional-lingvistice
1.1Deficite in procesul fonologic-bazal
1.1.1.Abilitati nuro-psihice(nivelul normal sau superior):
Percepţia tacita, organizare vizual-spaţiala si psihomotorie, rezolvarea de probleme
nonverbale, formarea de concepte, conduita explorativă, tratarea noutăţii, atenţia de
imput tactil si vizual.
1.1.2.Deficite neuropsihice: (aproape normal, uşor-inferior pana la moderat-inferior):
Auzul fonematic, segmentarea cuvintelor, combinarea fonemelor, atenţia auditiv-verbala,
calitatea si cantitatea asociaţiilor verbale,outputul verbal.
1.1.3.Prognostic academic(şcolar)
Pagina 82 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Vor fi afectate lectura si literarizarea, ca si situaţii in care aritmetica presupune cititul si
scrierea; vor fi afectate aspectele simbolice ale scrierii in general, dar nu si aspectele
simbolice privind avansarea in lectura si literarizare, ca si in aspectele simbolico-verbale
ale scrierii (chiar si a celor implicate in domeniul matematicii).
1.1.4.Prognostic psihosocial(in viata):
Sunt posibile tulburări psiho-sociale, dacă părinţii, educatorii stabilesc obiective
irealizabile (imposibile) pentru copilul respectiv sau îi prilejuiesc moduri si stiluri de
viata antisociale ce au veleităţi compensatorii pentru copil, fara ca şcoala sa se poată
opune; in aceste cazuri pot apărea anxietatea, depresia moderata, negativismul.
1.2.Deficit in corelarea fonem-grafem:
1.2.1.Abilitati neuro-psihice
Identice cu subtipul (1.1), cu excepţia ascultării fonetice, segmentării cuvintelor şi a
combinării de foneme care sunt normale.
1.2.2.Deficite neuro-psihice:
Corelarea fonem-grafem, grafemele se reţin mai bine dar echivalentul lor sonor mai greu.
1.2.3.Prognostic academic(şcolar)
Literalizarea cuvintelor cunoscute “din vedere” va deveni normală sau superioară;
literalizarea cuvintelor necunoscute va rămâne precară, ca in subtipul (1.1). In schimb
recunoaşterea cuvintelor va deveni mult mai buna decât in subtipul(1.1.1.),chiar daca un
timp se va menţine uşor alterata. Decăderea cuvintelor va rămâne similară cu cea din
subtipul(1.1).
In domeniul matematicii se vor atinge niveluri normale si chiar superioare, daca cuvintele
implicate in rezolvarea problemelor sunt învăţate” pe dinafară” sau bine cunoscute” din
vedere” -Avansarea în lectura şi scriere va fi mai buna decât in subtipul(1.1), iar
avansarea în aritmetica se va produce cu mare grad de probabilitatea, cu excepţia
condiţiilor menţionate anterior. In schimb, scrierea cuvintelor nefamiliare va continua să
fie problematica.
1.2.4.-Prognosticul psiho-social:
Acelaşi ca pentru subtipul(1.1),dar cu ceva mai puţine riscuri.
1.3.Deficit in găsirea cuvintelor vizibile, scrise intr-un text sau a celor orale adecvate,
intr-un context dat.
1.3.1.Abilitati nuro-psihice:
Identice cu cele ale subtipului(1.2.),exceptând corelarea fonem-grafem care este normala.
Pagina 83 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
1.3.2.Deficite nuro-psihice:
Unicul deficit semnificativ este dificultatea in a accede la o depozitare normală de
asocieri verbale, oportune ulterior.
1.3.3.Prognostic academic(şcolar):
In primii ani de scoala, lectura si literalizarea vor fi uşor deficitare, dar se vor normaliza
spre clasa a-VI-a,a-VII-a.In domeniul matematicii vor persista probleme pana spre clasa
a-VIII-a.
1.3.4.Prognostic psiho-social:
Evoluţie normala in general, dar cu un uşor factor de risc ce se poate accentua in cazul
unui eşec şcolar precoce.
2.Dificultati de invăţare caracterizate predominant prin deficit de tip nonverbal (sidromul
N.L.D.)
2.1.Abilitati neuro-psihice:
Percepţie auditiv-verbala, atenţie si memorie, sarcinile motrice simple învăţate de o
maniera mecanica ,abilităţile fonologice, recepţie verbală, repetare, stocare de cuvinte,
asociaţii verbale, un mare volum al outputului verbal.
2.2Deficite neuro-psihice:
Percepţia tactilă si vizuală, atenţie si memorie tacil-vizuală, îndeplinirea sarcinilor psiho-
motrice complexe, cu excepţia celor îndeplinite după repetări intensive, aversiune pentru
experienţele noi cu impact in conduita explorativă; probleme în formarea concepţiilor si
rezolvarea de probleme, unele deficiente in conţinutul limbajului, uzitarea inadecvată de
cuvinte noi.
2.3.Prognosticul academic(şcolar):
Decodificarea cuvintelor si literalizarea se vor dezvolta la niveluri normale şi chiar
superioare, ca si memoria “cuvant-cu-cuvant” si memorie pentru material auditiv-verbal.
Vor rămâne relativ-precare înţelegerea lecturii şi abilităţile in domeniul matematicii si
ştiinţelor exacte, persistând dificultăţi în raţionament si deducţie.
2.4.Prognosticul psiho-social:
Unele probleme bazice in percepţie, judecata, rezolvarea de probleme şi raţionament vor
produce dificultăţi in competenta sociala a individului; astfel apare riscul psihopatologiei
care merge de la uşor spre moderat; nivelul activităţii si implicării curente poate scădea,
făcând loc preocupărilor antisociale. In general, un prognostic socio-emoţional foarte
prudent.
Pagina 84 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
3. Dificultăţi de învăţare caracterizate predominant prin deficit de output in toate
modalităţile aferente.
3.1.Abilitati neuropsihice: identice subtipului (1.3.)
3.2.Deficite neuropsihice: identice subtipului (1.3.),cu deficitul adiţional in organizare,
dirijare si orchestrare a tuturor aspectelor expresiv-comportamentale.
3.3Prognostic academic (şcolar): in primii ani de scoală pot apărea mari probleme în
outputul oral şi scris; in schimb o buna evoluţie in recunoaşterea de cuvinte si
decodificarea lor, ca si in înţelegerea lecturii. Vor persista uşoare disfuncţii in lucrările
scrise, in capacitatea de descriere verbala si-n răspunsul la întrebări.
3.4.Prognostic psiho-social: in primii ani de scoală pot apărea tulburări ca negativismul,
iar ulterior depresie si izolare care pot chiar degenera in timp, in forme psiho-patologice,
daca abordarea adulţilor din jur este inadecvata si tardiva.
2.4.6. Etiologia dificultăţilor de învăţare
a. cauze biologice si fiziologice:
- naşteri premature(cca. 7-8 cazuri din 10 născuţi prematur prezintă deficienţe de
învăţare);
-naşteri grele, prelungite, cu incidente;
-imaturizare morfologica, structurala(rahitism, debilitate fizica generala);
-probleme metabolice, deficit de calciu, magneziu, vitamine, deficit sau excedent de
arderi energetice;
-probleme hormonale prelungite;
-praguri senzoriale(vizuale si acustice) minimale, minim normale, plasate la limita
normalităţii;
b. cauze psihologice
-nivelul intelectual minimal-normal, undeva spre zona intelectului limita, cu care
uneori se poate învecina starea de deficiente de invăţare;
-probleme de percepţie discrete, ascunse, greu de sesizat, între care:
-contrarierea receptiva;
-uşoara dezorientare spatio-temporo-ritmica;
-lejera neelaborare a schemei corporale;
Pagina 85 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-parţiala insuficienţa discriminativă între obiectul şi fondul percepţiei;
-anumite precarităţi în constanţa formei, a conservării cantităţii;
-uşoare dezechilibrări emoţionale, probleme afective;
-relative demotivări, carenţe motivaţionale sensibile (“anorexie” motivaţionala);
-o parţiala imaturitate psihica generala(tendinţe de infantilism prelungit);
-ritmul dezvoltării psihice lent si inegal, inconstant in sensul unei parcurgeri stadiale
sincopate, fie cu unele extensii, ”dilatări”, fie, dimpotrivă, comprimări ”grăbite” pe unele
stadii relative la constructivismul piagetian;
-evaziunea infantila prelungita, sub forma de reverie, pierderea simţului contextului
real de către copil;
-timiditate excesiva;
-complexe de inferioritate, cronicizate;
-fobie şcolara: copilul nu vrea să plece din familie, plânge după mama, săptămâni în
şir;
-lexofobia si grafofobia;
c. Cauzele ambientale se subîmpart, la rându-le, în patru subcategorii: cauze şcolare,
cauze familiale, cauze sociale si cauze relaţionale.
-cauze şcolare
-suprasolicitarea teoretica si practica, continut de invăţamant supradimensionat, ritm
prea alert;
-inadecvarea programelor şcolare la condiţiile concrete de pregătire pentru viata;
-compartimentarea prea strictă, tranşantă pe discipline de învăţământ si slaba lor
intercalare;
-insuficienta pregătire psiho-pedagogică a profesorilor;
-lipsa specialiştilor si asistentei adecvate in: orientare şcolară, consiliere socială,
adaptări curriculare, atenţie şi stimulare timpurie a copiilor;
-stres şcolar prelungit;
-lexofobia si grafofobia;
-eşecul şcolar;
-diminuarea aptitudinii pentru şcolaritate, ultimele trei cauze fiind preamintite şi în
categoria cauzelor psihologice,desi plasarea lor aici este mai legitima;
-frauda şcolara.
-cauzele familiale
Pagina 86 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-carente afective in familie;
-dezinteresul familiei pentru educaţia copilului;
-lipsa unui program si regim organizat de munca si viata al copilului;
-exigenta extremă, nedublată de sprijin şi asistenţă instructiv educativa;
-hiper-protectie, dirijism excesiv al copilului;
-nivel social, cultural şi financiar scăzut;
-hiperpedanterie în familie (snobism socio-cultural);
-familii dezorganizate sau hipercomplexe;
-climat familial tensionat, agresiv, alcoolism;
-divergente religioase;
-bilingvismul, trilingvismul în familie;
-exemple negative, sub forma unor modele oferite de fraţii mai mari, rude etc.;
-stres familial prelungit(exploatare prin munca);
-pedepsirea excesiva, şocuri psihice, crize acute;
-dispute intrafamiliale cronice si violenţe, în legătura cu loc, ierarhizare , mâncare,
copil;
-disimularea si retorsiunea comunicaţională tip minciuna.
-cauze sociale
-mutarea, schimbarea domiciliului in alta localitate(de la sat la oraş),in alt cartier, la o
alta scoală etc.;
migraţie internaţionala(spre alte tari si culturi);
-depărtarea de scoală;
-cartiere cu risc ridicat pentru tentaţii la comportament antisocial, delincventa
juvenila,expediente,droguri etc.
-cauze relaţionale (desprinse recent din cele sociale) exprimate prin doua genuri de
dificultăţi aferente persoanei in cauza:
-Dificultăţi de comunicare
-limbaj nedezvoltat, sarac, dezorganizat prin nonstimulare;
-tulburări de articulaţie, ritm, fluenţă, voce;
-tulburări de relatare, evocare;
-tip nesociabil, introvertit (“autism” relaţional);
-Dificultăţi de integrare în grup:
-rejectare de către grup;
-periferizare în grup;
Pagina 87 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-răzbunare nediferenţiata fata de membrii grupului.
2.4.7.Depistarea, examinarea, evaluare şi prevenirea dificultăţilor de învăţare
a)Una dintre cele mai mari probleme, acuzata frecvent de cei care lucrează cu copiii
şcolari sau sunt mereu in preajma lor, putând să-i observe continuu si ajungând să-i cunoască
foarte bine, rămâne identificarea oportuna si corecta a copiilor cu reale dificultăţi de învăţare.
Aceasta pentru ca se tinde prea des spre categorizarea facilă a şcolarilor cu dificultăţi de
invăţare drept copii cu deficiente mintale, exercitându-se, ulterior presiuni pentru
“impingerea”lor spre scoli speciale-ajutătoare.
Daca dificultăţile de învăţare sunt însoţite si cu tulburări emoţionale şi de factură
comportamentala, atitudinea educatorilor devine si mai energica, intransigenta chiar.
Unul dintre criteriile acceptate ca pragmatice pentru identificarea grosiera a
dificultăţilor de învăţare ramane, desigur, diminuarea sistematica si îndelungata a performaţei
şcolare a elevilor suspectaţi de dificultăţi de învăţare.
Deficientele dificultatilor de invatare din finalul anilor ’80 au introdus intre
conotaţiile comune si esenţiale ale dificultatilor de invatare aşa-numita “discrepanta severa”
in unul sau mai multe domenii performantional-scolare, intre reuşita efectiva si reuşita
aşteptata a copilului in raport cu vârsta cronologica, experienţa de viata, calitatea educaţiei
“consumate” si, nu in ultimul rând, aparenta sa generala.
Prin “discrepanta severa” trebuie sa se inteleaga insa faptul ca reuşita efectiva scade
sub 50% din cea scontata. Persista totuşi pericolul unui mare relativism in a judeca in sine si
ulterior compara, dupa criterii impregnate de subiectivism, cele doua tipuri de reuşite.
Din cei doi termeni ai comparaţiei generatoare de “discrepanta” performantiala in
scoală, probleme pune mai ales evaluarea performantei efective, reale, concrete si curente, de
regula, prin probe, teste docimologice in principal, dar acestea nu acoperă integral ceea ce
înseamnă performanta şcolara, ignorându-se mare parte din aspectele formative ale invatarii
la un anumit copil.
In materie de probe docimologcie chiar, sunt încă mari probleme in şcoala
romaneasca,atata timp cat nu exista o reţea specializata (ca o veritabila “industrie) pentru
producerea competenta si abundenta a lor in raport cu diferitele cicluri, pofile, obiecte de
invatamant. De cele mai multe ori totul ramane la libera initiativa, dar si la liberul arbitru al
cadrului didactic, pasibil de greşeli in conceperea unor probe de evaluare improvizate
empiric, chiar daca cu cele mai bune intenţii.
Pagina 88 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Nu fara dificultati se circumscrie si celalalt termen al “balanţei” discrepantei, adică
performanta scontata,asteptata in mod…legitim de la copilul in cauza. Este adevărat ca in
privinţa psihismului infantil,a pofilelor psihologice pe vârste exista suficiente date pentru
conduita si performanta generala, normal-standardizata, pentru viata cotidiana si invatarea
sociala.
In ceea ce priveşte insa conduita si performanta pur scolara,unde se manifesta cu
precădere la dificultatile de invatare,lucrurile nu stau la fel de clar. Singurele repere pentru o
“normalizate şcolara” a unei “vârste scolare”, ambele referitoare la un “elev teoretic”, raman
finalitatile educative aferente si intre acestea obiectivele educationale, in ipostaza lor detaliat-
concreta de obiective operationale. Lor li se mai pot adăuga raportările la normele prescrise si
minim acceptate din programele analitice şcolare si raportările la regulile din regulamentele
şcolare.
Pentru un evaluator al dificultatilor de invatare in scoala, dificila este si aprecierea
ampla cumulativa a experienţei de viata a unui elev, ca si calitatea instruirii precedente si in
curs, mai ales si practica frecventa a evaluării şcolare intermitente, prin sondaj, lacunara si
relativa a elevilor, in locul doritei evaluări continue, formative.
In consecinta, tendintele de evaluare a discrepantei severe in scoala,in intenţia
depistării dificultatilor de învatare, trebuie acceptate cu multa rezerva, cu precauţii de rigoare
si considerate ca un prim pas, dublat, anterior, de o atenta observare si ulterior, de o evaluare
sistematica a personalitatii copilului in cauza de către specialişti.
După opinii autorizate, o investigare psihologica exhaustiva si amanuntita,prin teste
specifice, corect administrate si competent interpretate, nu trebuie sa scape din vedere, in
multitudinea de zone si compartimente ale personalitatii copilului următoarele aspecte
(Harnadek M.,Rourke B.,1994):
*percepţia tactila;
*percepţia vizuala;
*percepţia auditiva;
*teste de limbaj oral:-articulatie,ritm,fluenta;
-vocabular;
-simt sintactic;
-auz fonematic;
-intelegere,codificare/decodificare;
-evocare
*teste de evaluare a grafiei si lexiei:-conexiunea fonem-grafem;
Pagina 89 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-analiza fonetica;
-sinteza fonetica.
*teste de motricitate si praxie;
*teste de orientare spatio-temporo-ritmica si de percepere a schemei corporale proprii;
*teste de evaluare a abilitaţilor simbolico-matematice:-calcul;
-raţionament;
-asociere/disociere;
-rezolvare de probleme.
*teste de memorie:tactila,viziuala,audutiva,motrica,verbala etc.
*teste de atenţie………etc.
b)Impactul inteligentei in dificultatile de invatare
Evaluarea psiho-pedagogica a dificultatilor de invatare trebuie sa se realizeze, in cazul
copilu;lui suspectat de o asemenea stare, incursiuni necesare in toate marile arii specifice ale
personalitatii:caracterul, temperamentul, dispoziţia, constiinta si desigur, intelectul pentru a
întregi garnitura a ceea ce CATTEL denumeşte “model of the big FIVE FACTORS”.Mai
nou, se recomanda cu referire la dificultatile de invatare si investigarea axei “amiciţie-
ostilitate” si chiar a simţului umorului persoanei respective (KNOFF,H.,PAEZ,D.,1992).
Revenind la intelectul copilului suspectat de dificultatile de invatare,departe de a se
pleda “ocolirea”,neluarea in seama a inteligentei care pare, de cele mai multe ori neafectata,
se accepta azi necesitatea evaluării exprese si scrupuloase a acesteia din cel puţin doua
motive:
-Inteligenta sociala a copilului cu dificultati de invatare este de cele mai multe ori
functionala,putand induce compensator performantele de suficienta la testare, in raport cu
inteligenta formal-normativa ceruta in scoală;
-Inteligenta “şcolara” nu va reieşi niciodată la testare de-a dreptul insuficienta sau
anormala, un astfel de nivel scotand de fapt copilul respectiv din zona dificultatilor de
invatare si transferându-l in aria deficitului mintal(SUGARMAN).
c)Prevenirea dificultatilor de invatare
Problema devenirii dificultatilor de invatare ramane actuala dar si controversata, data
fiind natura lor, cu totul specifica.
Posibilitatea, eventualitatea sau,dimpotriva,iluzia prevenirii dificultatilor de invatare
depind de concepţia asupra acestora ca realitati,intamplari sau fatalitati inevitabile.
Pagina 90 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In confruntarea cu deficienţii de invatare exista si optimism, dar si pesimism si
resemnare si mai ales realism, atitudine energica si constructiva.
Nu se prea poate vorbi in adevăratul sens al termenului de prevenirea dificultatilor de
invatare pentru ca insinuate si ascunse, acestea apar, de regula, precipitat, in anumite
conjuncturi de invatare a copilului, fara un motiv aparent, putând chiar”disparea” când
conjunctura “generatoare” a incetat,inlocuita fiind cu alte sarcini accesibile.
Si totusi, de la caz la caz, de la conjunctura la conjunctura, se acreditează tot mai mult
ideea iminuarii,dezamorsarii,controlarii intr-un fel a situaţiei propice ocazionării dificultatilor
de invatare sau, in orice caz, evitarea cronicizării si agravării dificultatilor de invatare, ceea
ce in fond înseamnă tot prevenirea unor dificultati de invatare.
Examinarea posibilitatii prevenirii dificulatatilor de invatare este un demers greu si
hazardant, dar si indiferenta fata de aceasta posibilitate este aspru condamnabila. O scurta
privire inapoi,asupra cauzelor dificultatilor de invatare, releva ca acestea provin nu doar din
individul insusi,ci si din mediu sau din interacţiunea individului cu mediul. Daca grupul
cauzelor biofiziologice alimentează parţial justificat fatalismul si resemnarea in fata
dificultatilor de invatare,in schimb cauzele psihologice si in special cele ambientale
încurajează semnificativ aperanta in prevenirea parţiala a dificultatilor de invatare,fiind cauze
controlabile, intr-o anumita masura,de adultul,parintele,educatorul sau specialistul din
preajma copilului cu dificultati de invatare.
Dar chiar si in rândul cauzelor biologice si fiziologice ale dificultatilor de invatare
exista anumite seturi determinative in raport cu care, desi nu le putem modifica, le putem
merge in intampinare, adecvand după ele domeniul de asistenta si influenta psihopedagogica
si socio-culturala, nu întotdeauna extrem de concesiv.
Intre cauzele psihologice, posibilitatea de intervenţie si influenţare a eventualelor
dificultati de invatare sporeşte considerabil, intregul psihism uman fiind o problema de
construcţie interactiva, progresiva a eu-lui cu mediul. In acest mediu se include si adulţii
competenţi si bine intentionati din jurul copilului cu dificultati de invatare,dar care nu sunt
întotdeauna suficient de vigilenţi si instrumentaţi ca atare.
Eşecul şcolar inadecvat abordat, carentele aptitudinii pentru şcolaritate nesesizate
oportun sunt greşeli ce pot deveni cauze ale unor dificultati de invatare, dar, ca orice greşeli
pot fi evitate.
Cat priveşte cauzele ambientale, practic toate acestea sunt influenţabile, variabile, la
dorinţa adultului si spre beneficiul copilului. Din păcate aceste cauze iau forma unor factori
Pagina 91 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
extrem de numeroşi si prin aceasta greu de controlat.Variatia lor intenţionata este puternic
subminata de o variabilitate intamplatoare, spontana.
Raman desigur in discuţie acele cauze necunoscute care vor menţine inca dificultatile
de invatare partialintr-o zona de penumbra, in ceea ce priveşte cunoasterea,explicarea si
prevenirea.
Nu exista si nu vor exista retete, prescriptii,norme si cu atât mai puţin tehnici sau
algoritmi de prevenire a dificultatilor de invatare. S-a dovedit, in schimb, cu prisosinţa ca
atenţia timpurile si stimularea precoce a copilului in toate domeniile vietii,raresc considerabil
frecventa cazurilor de copii cu dificultati de invatare,diminuand gradul dificultatilor de
invatare remanente.
Capitolul III
Modele de educaţie
3.1.Modelul familial
In special mama are un rol deosebit in acest sens. Ea dispune de acel ataşament
solid,iradiant,instinctiv resimtit,nu se ştie exact cum de către copil. Pe acest fond mamele
acorda treptat semnificaţii unor conduite simple,elementare,intamplatoare ale copiilor lor, si
tocmai aceste conduite ajung s a se constituie in acţiuni semnificative pentru copii.
Primele comunicări ale copilului sunt iniţiate de “conduita de atasament”a mamei,
copilul primind astfel primele indicii de comunicare sociala. E uşor de inteles cat de multe
depind de prezenta sau absenta acestui atasament,de manifestarea sau completarea lui. Intre
mama si copil se transmite o incarcatura afectiva, masiva ca un flux misterios ce determina in
copil nevoia de-a imita, încerca, semnifica, comunica. Se creeaza,astfel,o sintonie intre mama
si copil, mama ajustându-si răspunsurile după cele ale copilului, iar acestea din urma se
intetesc,diversifica si nuanteaza(Pardal,R.C.,1991)
Sistematic, se identifica insa trei tipuri de mame cu tot atâtea “conduite de
ataşament”:
-mame carente;
-mame optime;
-mame excesive;
Pagina 92 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Evident ca extremele sunt de evitat.O mama “optima” se conectează practic la nivelul
actual al copilului,ajutandu-i lin dezvoltarea, fara “smucituri”si salturi. Ea transfera treptat si
cate puţin competente comunicationale copilului,ramanand încrezătoare in posibilitatile de
invatare ale acestuia, chiar daca progresul este deosebit de lent.
Bruner,J.S.afirma metaforic despre aceasta “construire”a limbajului copilului in
familie:
“Nimeni nu ridica schele,inainte de a se fi turnat o fundaţie si de a se fi ridicat o parte
din zid pe care sa le sprijini, iar schelele nu vor fi mai sus nici mai jos decât zidul, ci vor
înainta odată cu el” (Bruner,J.S.,1991)
Se identifica uşor in aceasta parabola a zidului “fundaţia” cu relaţia afectiva mama
copil, ”zidul”cu limbajul care creaza multe probleme ulterioare, in invatarea scolara,daca nu
este suficient asimilat, un alt regretabil si redutabil fenomen care se erijează in cauza
externa,ambientala,deosebit de complexa si, in principiu, evitabila (desi, practic, mai greu)
este deprivarea culturala de mai târziu a copiilor.
Deprivarea culturala se refera la familii sarace,slab şcolarizate cu probleme
economice, materiale, dar nu neapărat…familiale (conflictuale).
In astfel de familii comunicarea se refera ,cu precadere,la contexte
immediate,restranse,concrete,simple,putin structurate, dat fiind ca principalele lor preocupări
vizează depasirea dificultatilor zilnice de trai, viata fiind precara,neseparata de spaţiul fizic-
material, prea puţin socializata. In consecinţa copilul dintr-o asemenea familie dezvolta un
cod lingvistic restrans,un limbaj limitat la comunicarea concreta si imediata care va fi insa
insuficiant in mediul şcolar.
Dimpotriva, in familie favorizate cultural comunicarea este orientata spre semnificaţii
relativ independente de contextul familial, care oricum este mult mai larg, expresiv,
socializat,in raport cu familiile modeste. Copilul favorizat cultural dezvolta un limbaj mai
elaborat ce pune accent pe trăsăturile generale ale obiectelor,relatiilor si situaţiilor percepute.
El isi creaza, astfel, un cod lingvistic cultivat, elaborat, nuantat cu grade înalte de simbolizare
si cu limbaj ca atare configurat, se prezintă din start avantajat in pragul scolii, unde nu va
avea probleme, cel putin, nu in aceasta direcţie.
In familiile deprivate cultural nu numai ca mamele nu dezvolta astfel de conduite
precautive, dar in schimb se poarta imperativ si caută sa regleze conduita copiilor prin
numeroase “ordine” emise curent, si amenintari de rigoare. Or reglarea in permanenta a
conduitei copilului de către adult corodează conduita integrativ-adaptativa a acestor copii
Pagina 93 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
care vor ramane veşnic crispati,inerti,tamatori si refractari si la scoală.
(Cole,K.Garwood,S.1983)
Desigur este greu sa transformi peste noapte o familie deprivata cultural intr-una
favorizata cultural, dar unele “retuşuri” pot fi operate chiar de insusi părinţii din primul tip de
familie, in relaţiile cu copiii lor, in măsura in care exista specialişti care sa le explice
cum,ce,cat si când sa faca.In puls,intelegerea di partea invatatorului a acestei “proveniente”
lingvistice si abordarea cu menajamente a unor astfel de copii, in primele etape ale scolii pot
ameliora semnificativ starea de fapt.
3.2.Sistemul educaţional
Valoarea resurselor umane si materiale reprezintă in mod fundamental baza pentru
sanatatea,bogatia sau sărăcia unei natiuni.A recunoaşte acest lucru înseamnă a accepta ca
dezvoltarea acelei tari este corelata esenţial cu investiţia publica in educatie,alaturi de cele
destinate securitatii alimentare si sanatatii.
Strategiile de ameliorare a serviciilor de educaţie sunt dependente de calitatea
resurselor si surselor angajate-personal didactic, infrastructura de baza(clădiri), logistica
(echipamente), curriculum, management, servicii administrative,retele de comunicatie, etc.
Nicăieri insa nu exista abundenta, dar calitatea unor astfel de componente se reflecta
implicit sau explicit in performantele educaţionale.
Dezvoltarea si implementarea strategiilor de ameliorare a calitatii educaţiei din
România reprezintă o necesitate si nu comporta ambiguitati. Dimpotrivă, accepta strategii
alternative de dezvoltare. Programele propuse de instituţiile centrale, intermediare sau locale
ale puterii de stat ar trebui sa-si apropie si o concepţie pedagogica, psihologica, culturala si de
gestiune manageriala.
Problema problemelor o identificam in zona costurilor si a deciziilor de alocare a
resurselor in raport cu necesarul minim pentru funcţionarea normala a scolii.A funcţiona la
“cota de avarie”reprezinta un risc major.
Populaţiile cu drept de acces la instituţiile şcolare reprezintă categoria cea mai
importanta a actorilor sociali care sunt purtători de mesaj in matricea definitorie a accesului la
educaţie.
Accesibilitatea, expresie a posibilitatii de utilizare a dreptului la invatatura,reprezinta
unul din indicatorii a cărui evoluţie poate fi relevanta pentru “examinarea mijloacelor
angajate si utilizate de societatea romaneasca” (N.G.Niculescu,1999).
Pagina 94 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Câteva elemente de ordin statistic sunt utile. De exemplu, la nivelul tarii, la o
populaţie de circa 22,5 milioane, in mediul urban trăiesc 12,34milioane, iar in mediul rural
10,15 milioane.Valoric, pe medii de rezidenta si pe cicluri de vârsta cu interes pentru accesul
la un tip de educatie, configuratia statistica este următoarea:
Vârsta Urban Rural Diferenţa U-R
0-4 ani 0,542 0,621 -0,79
5-9 ani 0,756 0,676 + 0,080
10-14 ani 0,995 O,707 + 0,288
15-19 ani 1,052 0,725 +0,327
20-24 ani 1,097 0,873 +0,224
25-29 ani 1,047 0,793 +0,054
Raportata la populaţia tarii ,distribuţia elevilor pe niveluri de şcolarizare se prezenta,
in 1998,astfel:
-copii prescolari-2,75%;
-elevi in clasele I-IV-5,64%;
-elevi in clasele V-VII-5,56%;
-elevi in liceu-3,10%;
-elevi in invatamantul profesional-0,89%;
-elevi in invatamantul de arta-0,10%;
-elevi in invatamantul sportiv si cluburi sportive-0,40%;
-elevi in invatamantul special-0,23%.
Din punct de vedere al accesului la educaţie se invoca si gradul de cuprindere al
populaţiei de vârsta şcolara in sistemul formal de invatamant.Date statistice semnificative pot
fi socotite: copii de gradinita-media pe tara-64,2%,in rural-62,2%, in urban-65,9%;elevi in
invatamantul de baza-media pe tara-95,6%,in rural-42,9%,iar in urban-57,1%;media pentru
invatamantul primar este mai mare in rural-98,5% si doar 92,8% pentru gimnaziu.
Datele statistice cumulate pe intervale mai mari de timp confirma faptul ca un număr
semnificativ (foarte mare) de elevi se înscriu si participa la actul educaţional institutinalizat.
Firesc, exista decalaje intre zonele rurale si cele urbane.
Pagina 95 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Accesul in invatamant poate fi examinat si din perspectiva unor indicatori sintetici
precum: rata de admisie in sistemul de invatamant, rata de tranziţie in ciclurile superioare
celui de baza, rata de şcolarizare comparativ cu starea din acele tari, rata de abandon,s.a.
Pentru valoarea de impact major pe care o are abandonul scolar,putem socoti ca el se
prezintă destul de ridicat, valorile fiind crescute spre nivelurile terminale ale fiecărui ciclu de
invatamant.Firesc el produce intr-o măsura semnificativa si in lumea ruralului. Exemplific
ratele de abandon şcolar(%) pentru media a 4 ani scolari, in intervalul 1994-1998:
Clasa/anul
Nivelul
scolarizarii
Clasa/anul
I/V/IX
Clasa/anul
II/VI/X
Clasa/anul
III/VII/XI
Clasa/anul
IV/VIII/XII
primar 5,6 2,2 1,5 3,7
gimnazial 6,0 2,5 5,1 5,6
liceal 3,0 3,3 5,1 2,4
profesional 8,3 6,1 - -
Tabel:Rata abandonului şcolar
Rata abandonului capata semnificaţie daca vom spune ca rata de tranziţie de la
invatamantul primar la cel gimnazial este in medie de 96-98%,de circa 57-63% de la
gimnaziu la liceu si de 30-33% de la invatamantul gimnazial la cel profesional.
Combinaţia factorilor cauzali,aditionali uneori pentru situaţiile zonelor rurale-
saracia,apartenenta de sex, minoritatea lingvistica ,nomadismul, copiii care lucreaza,copii cu
nevoi speciale,s.a-este întâlnita des.
Accesul la educaţie este in funcţie si de condiţiile de care pot beneficia cei care au
statut de elevi. puterea economica a societatii si disponibilitatea ei de a investi reprezintă
repere nodale in construcţia viitoare a invatamantului.
Se ştie ca volumul cheltuielilor materiale destinate educaţiei este socotit in toate tarile
putenic dezvoltate drept investiţii de tip social. De aceea si in România se fac eforturi pentru
ca investiţiile in educaţie sa crească.
De asemenea, trebuie avuta in vedere pregătirea cadrelor didactice, cele care
indruma,educa elevii. Trebuie remarcat faptul ca nu exista discriminare de sex in rândul
cadrelor didactice femei sau barbati,de statut social, de acces la programele de pregătire si
Pagina 96 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
dezvoltare profesionala, de acces la programele de munca flexibile, de respectare a salarizării
la munca de valoare egala etc.
In Romania,legislatia rspecta in mare măsura directivele referitoare la egalitatea
sanselor,la programe de asistenta a angajaţilor sau de protecţie.
Cel mai vulnerabil element al categoriei personal didactic este cel al distribuţiei inca
inegale pe urban si rural, dar ,mai ales, al calificării acestora.Iata o imagine sintetica a
situaţiei personalul de baza, cu precizare a valorilor pentru “calificare”.
Gimnaziu primar total
calificaţi necalificati calificaţi necalificati calificaţi necalificati
Rural 72% 28% 69% 31% 76% 24%
Urban 89% 11% 86% 14% 93% 7%
Educaţia copiilor trebuie sa fie o prioritate pentru toate cadrele didactice indiferent de
zona geografica,pregatirea profesională.
CAPITOLUL IV
CERCETAREA PSIHOLOGICA
4.1.Demersuri in cercetarea psihologica
Cunoaşterea metodelor de investigare nu trebuie sa reprezinte pentru cercetător un
scop in sine,dimpotriva,este bine ca ea sa fie subordonata obiectivelor si finalitatilor
cercetării.
De altefl,stabilirea metodelor de cercetare constituie doar unul dintre “pasii”unei
cercetari.Pentru a avea o imagine concreta si completa asupra unei cercetări psihologice, sa
ne referim la principalele demersurile metodolegice ce urmează a fi întreprinse.
Prima etapa a unei cercetări psihologice o constituie stabilirea sau delimitarea cat mai
riguroasa a problemei care va fi cercetata. Daca cercetătorul nu ştie exact ce vrea, ce
Pagina 97 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
urmareste este puţin probabil ca demersurile sa fie eficiente. Un gânditor spunea ca “o
probleme bine pusa este pe jumătate rezolvata”.
A doua etapa a cercetării psihologice o reprezintă munca de informare si documentare
,de cunoaştere a ceea ce au întreprins altii,a rezultatelor si concluziilor la care au ajuns. Fara o
asemenea cunoaştere este posibil sa repetam cercetări deja facute,astfel spus sa
“redescoperim America”.
Etapa a treia, extrem de importanta, este cea a stabilirii ipotezei de lucru, aceasta
nefiind altceva decât o anticipare a cercetătorului in legătura cu răspunsul pe care se asteapta
sa-l capete in urma investigării concrete. In psihologie ipoteza este de regula o relaţie intre
variabilele dependente si cele independente. Se recomanda ca ipoteza sa fie:
-noua,originala,sa nu se repete lucruri deja ştiute;
-verosimila,adica in acord cu datele stiintei,pentru ca daca acestea sunt contrazise este
cel puţin probabil de a se confirma;
-testabila, sa poată fi verificata, susceptibila de a fi uşor cuantificata etc.
Ipoteza joaca rol de ghid, de far călăuzitor in cercetare.
In etapa a patra sunt selectate metodele de cercetare, stabilita strategia si metodica
cercetarii.Abia acum cercetătorul cauta,selecteaza,adapteaza sau inventează pur si simplu
metode de cercetare, le articulează intre ele astfel încât sa-si atingă scopurile fixate.
In cea de-a cincea etapa se trece la aplicarea metodelor si recoltarea datelor, care
ridica probleme de esantionare,de găsire a subiectilor,de convingere a acestora pentru a
participa la cercetare etc.Nu este exclus ca in aceasta etapa, datorata apariţiei unor situaţii
neaşteptate sa se recurgă la reformularea ipotezei.
In etapa urmatoare,a şasea, are loc prelucrarea si interpretarea rezultatelor
obtinute,stabilirea concluziilor, prin raportarea a ceea ce s-a obţinut la ipotezele formulate
anterior. Acum se pun in evidenta capacitatile analitica-sintetice ale
cercetatorului,instrumentarea lui statistico-matematica,disponibilitatile pentru analiza
psihologica fina.
4.2.Obiectivele cercetării
-stabilirea profilului psihologic al şcolarului mic(trăsături definitorii)
-compararea unor trăsături psihologice ale copiilor cu handicap social si copii crescuţi
in familii in care sunt condiţii socio-economice medii;
Pagina 98 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-studierea relaţiei dintre handicapul social si performantele de invatare.
4.3.Ipoteza cercetării
Se prezuma ca atunci când condiţiile sociale sunt defavorabile ele generează la
şcolarul mic un handicap social care nerezolvat in timp util determina apariţia unor tulburări
de invatare.
Sau
Daca handicapul social nu este rezolvat in momentul apariţiei sale, atunci va genera
tulburări de invatare.
4.4.Descrierea eşantionului de elevi
-25 elevi cu “handicap social” din clasele a IV-a ai Şc.Nr. 141 “I.I.C.Bratianu”, care
au situaţie slabă la învăţătură, calificative predominante de “satisfacator”,dar au şi o situaţie
materială precară în familie;
-25 elevi din familii cu condiţii socio-economice medii, din aceleaşi clase, care au o
situaţie bună la învăţătură, calificative de „ bine” şi „foarte bine”, numiţi „elevi fără handicap
social”.
Au fost chestionate 25 cadre didactice-diriginţi de la Şc.Nr. 141 “I.I.C.Bratianu” si 25
părinţi de la clasele a IV-a din aceeaşi şcoala aleşi din diferite medii sociale.
4.5 Descrierea probelor
a)Testul neverbal Raven-pentru verificarea Q.I. al elevilor.
Acesta solicita in mod special observaţia si raţionamentul spatial,pe plan mintal, in
stabilirea relaţiilor rezolvării probei;
Analiza rezultatelor obţinute prin experimentarea “Testelor progresive colorate”l-a
condus pe RAVEN la determinarea a cinci etape calitative ale activitatii intelectuale la copii:
-capacitatea de a distinge, mai intai,figurile identice de cele diferite si apoi pe cele
similare de cele nesimilare;
-capacitatea de a orienta figurile in raport cu propria persoana si cu alte obiecte din
câmpul perceptual;
Pagina 99 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-capacitatea de a sesiza doua sau mai multe figuri dintre altele alcătuind un întreg sau
o entitate organizata;
-capacitatea de a analiza elementele componente si caracteristicile întregului perceput
si de a distinge ceea ce este dat prin item de ceea ce constituie contribuţie proprie;
b)Testul verbal “Similitudini”-
Acesta completează testul neverbal ”Raven”,pe de o parte prin faptul ca insusirea
limbajului si capacitatea de a comunica verbal constituie aspecte ale dezvoltării intelectuale,
iar pe de alta parte prin faptul ca apelează la activitati psihice mai complexe, incluse in
conceptul de inteligenta,dupa cum va reieşi din descrierea testului. Modelul de probe
“Similitudini” se gaseste in cele mai multe teste de inteligenta cunoscute.
(A.Binet;D.Wecheler;Fl.Stefanescu-Coanga;R.Zazzo etc.)
Proba urmareste evidenţierea capacitatii subiectului de a descoperi insusirile esenţiale
si comune pentru doua sau trei obiecte, analizate pe plan mintal”Compararea a doua obiecte
din memorie si sesizarea unor diferenţieri sau asemănări reprezintă operaţii intelectuale
importante.”(A.Binet)
Rezolvarea testului “Similitudini” este influenţata intr-o anumita măsura de factorii
socio-culturali. Pentru atenuarea acestei inconveniente posibile, testul cuprinde si itemi care
nu apelează la cunostinte invatate,ci presupune un grad mai mare de
discernamant,descoperirea unor criterii noi.
Proba “Similitudini” permite o diferenţiere genetica Aceasta se exprima prin faptul ca
la vârstele mici copiii se orientează preponderent după asemanari,vizand existenta unor
elemente comune, iar la vârstele mai mari prin integrarea insusirilor depistate intr-un gen
proxim.
Rezolvarea probei solicita, intr-o succesiune logica,operatiile de
analiza,comparare,sinteza si clasificare.
Folosirea unui criteriu de clasificare in rezolvarea unui item,descoperirea si folosirea
unui alt criteriu in rezolvarea itemului urmator-asa cum cere construcţia testului-implica o
flexibilitate a gandirii,fapt care nu este deloc de neglijat in activitatea intelectuala.
Răspunsurile se pot baza pe sesizarea unor criterii esenţiale sau neesentiale,in funcţie
de acestea putând fi denumite pentru cotare,”superioare” si “inferioare”.
Pagina 100 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
c)testul Cine sunt eu?
In analiza si interpretarea rezultatelor la testul C.S.E. s-au urmărit:
-analiza primara;
-analiza secundara;
Analiza primara presupune efectuarea a doua categorii de demersuri investigativ-
interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoaşterii de sine; evaluarea lor pe baza unor
criterii.
a)Identificarea(nume;varsta;sex;ocupatie).Exprima nevoia de afisare,implicit de
consolidare a identitatii ca premisa ca va asigura unicitatea persoanei, nevoia de apartenenţa
si identificare cu un grup de varsta,sex sau ocupaţional.
b)Infatisarea fizica.Ofera informaţii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contract,
acceptat sau respins, anumite defecte sau imaturitati fizice reprezentând deseori punctele
“febrile”,”nevralgice “ale existentei individului.
c)Trăsăturile psihice (temperamentale; aptitudinale; caracteriale; tendinţe
psihonevrotice).Furnizează informaţii cu privire la Eul psihic(spiritual),trăsăturile pozitive
sau negative fiind un fel de “pulsaţii” ale personalitatii ce-i dau forţa si stabilitate sau o
slăbesc si dezagrega. Exprima tendinţele acute spre autocunoastere,autostapanire si
autodirijare,ca si mobilizarea resurselor psihice in vederea sporirii forţelor si potentelor
psihice.
d)Rezultatele la invatatura sau in munca. Releva disponibilitatile pentru activitatea de
invatare si munca, atitudinile fata de performantele obtinute.Sunt transparente si pentru
anumite trăsături caracteriale(sinceritate,autoacceptare,nevoia de autodepasire etc.)
e)Preferinte,dorinte (vocatinale;de timp liber; minore ,de moment;profunde,de mare
perspectiva).Evidentiaza nivelul dezvoltării intelectuale,extensia,bogatia si profunzimea
intereselor, multitudinea sau unilateralitatea preociparilor,adecvarea sau neadecvarea
propriilor posibilitati,realismul sau romantismul lor, gradul de implicare in realizarea lor
practica.
f)Sistemul raţional(cu parintii;cu colegii; cu prietenii).Scoate la iveala disponibilitatile
sociorelationale,navoia de afiliere si integraresociala,potentialul interrelational(crescut sau
scăzut), sensibilitatea si selectivitatea interrelationala,profunzimea sau superficialitatea,
precaritatea relaţiilor.
g)Opinii si experienţe (legate de prima iubire; legate de casatorie).Exprima nevoia
intimitate, de împlinire si realizare prin altul, de evaluare a stărilor afective complexe, de
Pagina 101 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
protejare sau de asimilare a intimitatii.Din judecatile absolutizatoare transpar: precaritatea
experienţelor afective,tendintele spre reverie, exagerarea exigentelor,exclusivism.
h)Căutarea de sine.Reliefeaza:nevoia acuta de autodescifrare;existenta unor
disponibilitati in acest sens; exigente sporite fata de sine;constientizarea complexitatii si
dificultatii procesului autocunoaşterii.
i)Unitatea persoanei (conştientizarea ei; necunostientizarea unicitatii).Traduce
aspiraţia de diferenţiere si singularizare, stilul si modul personal de viata, ca si orientările
valorice.
j)Izolarea si închiderea in sine. Este transparenta pentru tendinţa de interiorizare si
autoanaliza, dar si pentru dificultati de adaptare si integrare sociala. In subtext ascunde
tensiuni crescute in planul adaptativ,potential scăzut de relaţionare sociala.
k)Adaptarea si integrarea sociala(implicare si participare sociala eficienta;dificultati
de adaptare si integrare sociala).Arata disponibilitatile pentru invtarea si jucarea rolurilor
sociale,dorinta de afiliere la grupurile sociale, de participare la viata sociala. Este
semnificativa pentru atitudinile de evaluare,sustinere si intelegere a comportamentelor altora,
dar si pentru relativa fragilizare a potenţialului adaptativ,scotand la iveala comportamente de
deruta,pasivitate.
l) Atitudini fata de viata si problemele ei(realiste; romantice)Scoate la
suprafata:existenta/nonexistenta unor atitudini ferm conturate,a unui sistem evaluativ si
autoevluativ,persistenta unor conduite specifice etapelor depasite sau avansul accelerat spre
statute si roluri noi, maturitatea in gândire sau uşorul infantilism cognitiv si comportamental.
m)Valoarea autocunoasterii,reactiile provocate de ea(certitudinea
autocunoasterii;certitudinea lipsei autocunoasterii;indoiala si
nesiguranta;nihilism,neincredere totala in posibilitatile cunoaşterii de sine).Evidentiaza
disponibilitai pentru introspectie,pendulare intre diverse stări contradictorii
(certitudine/incertitudine; ignoranta/infatuare; narcisism/ autoflagelare;sub/supreaapreciera
posibilitatilor de autocunoastere), ceea ce ar putea echivala fie cu nerealista personalitatii,fie
cu apariţia unor surse de tensiune psihica sau de frustare;neincredere in forţele proprii; deruta
si deriva in fata complexitatii cunoaşterii de sine.
n)Nevoia de autoperfecţionare si autodepasire (vaga, imprecisa;
direcţionata).Evidentiaza trebuinţa de schimbare calitativa de conţinut si de nuanţa a
personalitatii,dorinta de a se schimba in bine, nu oricum.
o)Atitudinea fata de sine autonemultumire; insatisfacţie; revolta si
rspingere;incredere;proiectare a trăsăturilor pozitive).Exprima o certa “reorientare” către
Pagina 102 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
sine,obisnuinta cu introspecţia, cu analiza subiectiva bazata pe sisteme de criterii, nevoia de
autocunoaştere autentica, dar si existenta unor tendinţe de exibitionism,autoetalare,autoflatare
sau autoeclipsare.
p)Filtrarea personala a ideilor,actinilor,evenimentelor.Exprima nevoia de
personalizare, de implicare personala, nu prin intermediari sau prin împrumut ideatic si
compotamental.
r)Nevoia de autenticitate.Reliefeaza trebuinţa individului de a fi el insusi,de a-si
elabora un sistem cognitiv si axiologic propriu. Transpar din ea aspecte subtile ale valorii
personale, ca si tendinţele de respingere a mascarii,trucarii personalitatii.
s)Sistemul orientativ de valori(convingeri si credinţe).Arata existenta unor motivatori
superiori ai comportamentului;supletea intelectuala, posibilitati crescute privind realizarea
unor generealizari proprii,reiesite din experienţele trăite.
t)Marile întrebări si framantari specifice vârstei sau persoanei in cauza.Evidentiaza
complexitatea cognitiva, uneori sunt transparente pentru aspiraţiile persoanele si sociale,
alteori traduc vagi tendinţe de sofisticare, de poza si mimetism, pentru a lăsa o impresie buna.
u)Conflicte si contradictii.De la caz la caz, semnifica fragilizarea, inconstanta si
incongruenta psihocomportamentala sau mare supleţe cognitiva, angajarea personalitatii in
procesul devenirii sale dialectice. Lipsa lor arata stagnarea, plafonarea personalitatii.
v)Idealul de sine(sensul vietii;scopul vietii;modelul sau prototipul ideal).Evidentiaza
capacitatea persoanei de a se proiecta, de a se orienta si focaliza intr-o anumita directie,ca si
procesul formarii idealului de sine.
w)Sistemul de imagini despre alţii(Eul reflectat).Exprima nevoia autodefinirii prin
raportare la altii,capacittatea de a se aprecia pe sine de pe poziţiile altora, de a emite judecaţi
de valoare, dar si de a fi dependent de alţii.
x)Statutul persoanei in lume(certitudinea statului;incertitudunea lui).Scoate la iveala
trebuinţa stabilizării statutelor,dobandirii unora noi sau depasirii celor vechi .
y)Eul (definirea Eului;loculEului in structura pesonalitatii;functiile Eului;fatetele
Eului;relatiile dintre faţetele Eului;devenira Eului;cunoaserea Eului;semnificatia cunoaşterii
Eului).Pune in lumina capacitatea de autocunoaştere(fina,profunda,diferentiata),de
abstractizare si generalizare psihologice abstracte,indemanarea de a pătrunde in intimitatea
vieţii psihice se de realiza corelaţii subtile.
z)Tipurile de personalitate(unitar si armonios dezvoltat; instabil; dedublat;
accentuat).Aceasta tema reiese fie din întreaga compunere a subiectului, fie din unele
fragmente concentrate ale ei, fiind relevanta pentru
Pagina 103 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
abilitatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalitatii,pentru judecarea ei după
esenţa si nu după aparenta.
Evaluarea celor 27 de teme si 52 de subteme ale cunoaşterii de sine se realizează după
următorul sistem de criterii:
completitudinea/in completitudinea lucrărilor(numărul temelor si subtemelor
conţinute) care evidentiaza fie capacitatea subiectul de a se adapta fara dificultate sarcinii de
autoforare,spiritul activ de cooperare,dorinta expresa de autocunoastere,un grad mare sau
mijlociu de transparenta psihica, ceea ce coincide cu o mai buna funcţionare mecanismelor de
protectie,fie reticenta, netransparenta psihica, redusa cunoaştere de sine, spiritul
opozant,superficialitate,platitudine,oboseala,fapt care releva funcţionarea defectuoasa a
mecanismelor de protecţie sau blocarea lor.
dominaţia temelor(frecventa unora dintre ele in raport cu totalul general) indica
punctele de maxim interes ale procesului autocunoasterii,trasaturile caracteristice, chiar
definitarii ale subiectului;o dominanta exagerata ar putea fi coincidenta cu anumite tendinţe
exclusiviste sau chiar psionevrotice,traducand diverse tensiuni latente ale procesului
adaptativ;
conţinutul lucrărilor deplasează analiza de pe aspectele cantitative,furnizand
informaţii cu privire la natura, geneza, valoarea, devenirea personalitatii si a insusirilor ei, la
incarcatura cognitiva sau afctiv-motivationala a compunerilor, la gradul de angajare in
sarcina, la ecoul celor redactate in constiinta subiectului;
coerenta/incoerenta compunerilor releva fie nivelul înalt de dezvoltare al
gandirii,consecventa ei, capacitatea de triere a informaţiilor, spiritul intelectual clar si ferm,
cursivitatea exprimării, usurinta inlantuirii logice si expresive a ideilor, putinţa corelării si
diferenţierii acestora, fie lipsa de supleţe intelectuala, nedirectionalitatea inteligentei,
neclaritatea intelegerii sarcinii, insuficienta concentrării si selectivitatii gândirii;
contradicţiile si contrazicerile sunt semnificative pentru logica si profunzimea
gândirii, pentru consecventa si adevărul ei, prezenta lor indica superficialitatea si
inconsecventa gândirii, ce traduc diverse dezechilibrări psihice, dezvoltări dizarmonice ale
personalitatii, existenta unor tendinţe accentuate sau agresiv-latente; predominanta lor
echivalează cu dezvoltarea nearmonioasa a personalitatii sau cu imaturitatea ei;
relevanta insusirilor si trăsăturilor descrise pentru persoana in cauza, fapt care ajuta la
identificarea rapida a subiectului, la utilizarea datelor in procesul educării capacitatii de
intercunoastere; cum gradul de relevanta a insusirilor si trăsăturilor psihice este diferit,
Pagina 104 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
întinzându-se de la “foarte relevante” pana la “irelevante”, înseamnă ca implicit aflam si
diversele intenţii ale subiectului.
Analiza secundara urmareste stabilirea manierei generale de redactare a lucrărilor
semnificativa fie pentru alte insusiri si trăsături decât cele furnizate expres prin temele si
subtemele autocunoaşterii, fie pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un
potenţial latent (pozitiv sau negativ) care oricând ar putea deveni insa manifest, actual. Noi
am desprins sase maniere generale de redactare a lucrarilor,pe care le redăm si exemplificam
in continuare:
maniera autoanalizei si autoprezentarii reci, obiective, incolore, cu insusirea oarecum
seaca a informaţiilor;
maniera filosofarii, uneori profunda, alteori sterila si puerila, uneori personala,
originala, implicativa, alteori impersonala, mimetica, detaşata;
maniera exaltării poetice, presărata cu metafore, alegorii, comparaţii, chiar cu redarea
in versuri;
maniera laconica, cu răspunsuri vagi, stereotip;
maniera tip “eschiva”,de eludare a raspunsului,de abatere de la subiect;
maniera tip “amalgam”, combinata, cu prezenta a 2, 3, sau chiar a tuturor celorlalte.
d)Chestionar asupra impactului pe care îl are sărăcia asupra activitatii şcolarului,
aplicat cadrelor didactice din Sc. Nr. 141
Au fost chestionaţi 25 de cadre didactice din Sc. Nr. 141, sect.V, cu vârste cuprinse
intre 30 si 57 ani, care sunt diriginţi, având sub observaţie si îndrumare un colectiv de elevi
intre 20 si 35 de elevi la o clasa , pentru a verifica daca ipoteza emisa in lucrare este
verificabila.
e)Chestionar general asupra mediului social-economic si cultural familial
Au fost chestionaţi 25 de parinti de la clasele a IV-a din cele 5 clase tinandu-se cont
ca in lotul experimental sa fie familii din toate categoriile sociale.
Scopul a fost de a culege informaţii pentru verificarea unor caracteristici ale mediului
familial.
Pagina 105 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
f)Testul arborelui (Koch, Stora)-aplicat tuturor copiilor, dar analiza detaliata s-a făcut
doar copiilor din studiile de caz
Testul a fost aplicat in grup tinandu-se cont ca elevii sa nu aibă surse de inspiratie.Au
fost explicate sarcinile de lucru, s-a creat un cadru propice pentru a lucra in liniste.Copiii au
primit o foaie alba ,un creion si o guma de şters.
După aplicare se trece la interpretarea testului tinandu-se cont de principalele
componente ale desenului unui copac:
situarea copacului, încadrarea lui ,dimensiunea, ordonarea si punerea in pagina;
rădăcini;
trunchiul;
ramuri;
flori;
fructe;
schimbări tematice;
linia solului;
coroana;
frunziş;
frunze;
expresia liniei-umbra si culoare de fond.
g)Testul familiei (Louis Corman)-aplicat doar copiilor din studiile de caz.
Testul se aplică individual.
Se lucrează cu creionul negru, dar se pot folosi şi creioanele colorate. Se interzice
falosirea gumei de şters.
Se dau explicaţiile necesare, apoi este lăsat copilul să deseneze familia aşa cum şi-o
imaginează.
Pentru interpretarea testului se ţine cont de:
elemente formale:-trăsături izolate;
-structuri de ansamblu;
Avem trei niveluri de interpretatre:-nivelul grafic;
- nivelul structurilor formale;
-nivelul conţinutului;
Desenul familiei este orientat spre lumea socială şi convenienţele ei, depărtându-se de
realitatea obiectivă pentru a da prioritate propriilor tendinţe ale subiectului, concepţiei sale
personale cu privire la viaţa de familie.
Pagina 106 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Testul familiei este uşor de aplicat şi oferă o înţelegere rapidă a situaţiei subiectului.
Exprimă activitatea imaginativă creatoare a copilului, permiţând explorări de profunzime,
complexe.
El mai evidenţiază conflictele fraternale şi compexul Oedip, modul în care se situează
un copil în familie, alegerile sale şi dificultăţile care stau în faţa sa.
Psihologia releţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fără referinţe permanente la
psihanaliză.
Conflictele pe planurile sondate de test au efecte grave în conduita şcolară.
Capitolul V- Analiza rezultatelor si interpretarea lor
A) Testul Raven
După aplicarea acestui test mai multor elevi din clasele a IV-a-peste 70 elevi-s-au ales
cei a căror Q.I. se încadra peste gradul de inteligenta sub medie.
Gr.I Intelig. superioara Depaseste 95
centile
Elevi cu
handicap social
11
Elevi normali
14
Gr. II Intelig. peste nivel
mediu
Depaseste sau
atinge 90 centile
5 10
Depaseste sau
atinge 75 centile
9 1
Gr.III Intelig. de nivel mediu Depaseste 50
centile
- -
Sub 50 centile - -
Pagina 107 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Gr. IV Intelig. sub nivel
mediu
Nu depaseste 25
de centile
- -
Total 25 25
Testul Raven
B) Testul Similitudini
Pagina 108 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
S-a aplicat testul la 50 de elevi din clasele a IV-a urmărindu-se in ce măsura factorii
socio-culturali influenteza sau nu rezolvarea testelor. Aceasta proba solicita, intr-o succesiune
logica, operaţiile de analiza, comparare, sinteza si clasificare.
Folosirea unui criteriu de clasificare in rezolvarea unui item, descoperirea si folosirea
unui alt criteriu in rezolvarea itemului următor implica o flexibilitate a gândirii.
Percentile Elevi cu
handicap social
Elevi fara
handicap social
Media
aritmetica
Media
ponderata
90 2 10 6
Elevi cu handicap social-2.82
Elevi fara handicap social-3.75
80 1 4 2.5
70 3 1 2
60 4 7 5.5
50 4 0 2
40 2 0 1
30 7 3 5
20 1 0 0.5
10 1 0 0.5
Total 25 25
Daca la rezultatele de la Testul Raven nu se observa diferente foarte mari intre cele
doua grupe, la acest test descoperim ca mulţi elevi au obţinut punctaj inferior ceea ce
înseamnă ca aceştia au un vocabular sărac, nu citesc , iar familia comunica foarte puţin cu ei,
fiind preocupaţi mai mult de asigurarea hranei, a imbracamintei sau au alte activitati mai
putin aceea de a ajuta copilul sa se dezvolte normal, sa fie educat, instruit, lăsând aceasta
sarcina numai in seama scolii.
SIMILITUDINI
Pagina 109 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 110 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
C) Testul arborelui
Acest test a fost aplicat tuturor elevilor din lot.
Observaţiile vor fi generale arătând doar semnificaţia din perspectiva psihosociala si
culturala a subiecţilor.
Pagina 111 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
S-au observat următoarele:
subiecţii din grupa “ elevilor cu handicap social” au o capacitate adaptativa mai mica
decât subiecţii din grupa a doua (8 din 25 si 12 din 25);
numărul subiecţilor care au dificultati de adaptare sau de relaţionare sau de integrare
in grup este egal la cele doua grupe testate.(12 si 12);
la ambele grupe am întâlnit subiecţi care au un spirit fantezist, amuzant, predominarea
principiului plăcerii.(2 si 3);
doar in grupa “elevilor cu handicap social”am întâlnit copii care se simt mai bine intr-
un mediu protejat.(3 subiecţi);
nevoia de a fi apreciaţi apare la ambele grupe la un număr de subiecţi sensibil egali (7
si 6);
numai la grupa
“elevilor fara handicap
social” am întâlnit
subiecţi cu tendinţa de
izolare (4), greu
educabili (2), cu
dorinţa agresiva de
afirmare sociala (5) si
având o falsa estimare
a realitatii(11)din
numărul total al grupei
de 25.
Elevi cu
handicap
social
Elevi “fără
handicap
social”
Media
aritmetica
Media
ponderata
Capacitate adaptativă 8 12 10
Elevi fara handicap social-6.14
Elevi cu handicap social-4.4
Dificultăţi de adaptare,
de relţionare, de
integrare în grup
12 12 12
Spirit amuzant,
fantezist
2 3 2.5
Se simt bine într-un
mediu protejat
3 0 1.5
Nevoia de a fi apreciat 7 6 6.5
Pagina 112 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tendinţa de izolare 1 4 2.5
Greu educabili 0 2 1
Dorinţă agresivă de
afirmare socială
0 5 2.5
Falsă estimare a
realităţii
0 11 5.5
Total 25 25
TESTUL ARBORELUI
Pagina 113 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Testul arborelui
Pagina 114 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 115 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
D) Testul Cine sunt eu?
Pagina 116 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Elevi fara
handicap
social
Elevi cu
handicap
social
Media
aritmetica
Media
ponderata
Analiza preliminară FS HS
Complexitate 19 4 11.5
11.2
14.2
Simplitate 6 21 13.5
Simplitate,mobilitate 19 4 11.5
Inertie,rigiditate 6 21 13.5
Dominanta temelor
Identitate 25 20 22.5
30.2
11.6
Trăsături fizice 25 16 20.5
Trăsături psihice 23 3 13
Rezultate la
invatatura
20 7 13.5
Preferinte,dorinte 23 5 14
Sistemul relaţional 19 10 14.5
Analiza secundara
Maniera rece cu
insiruirea seaca a
informaţiei
3 21 12
11.16
3.77
Laconic, cu
răspunsuri
vagi,steriotipe
2 2 2
Amalgam 20 3 11.5
Total 25 25
Pagina 117 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Urmărind rezultatele din tabel se observa următoarele:
la “elevii fara handicap social” predomina complexitatea compunerii, iar la “elevii cu
handicap social” predomina simplitatea compunerii;
aceleaşi rezultate întâlnim si la simplitate, mobilitate si inerţie , rigiditate.
toţi elevii din prima grupa se identifica personal si numai 20 din 25 reuşesc acest
lucru in grupa a doua;
Pagina 118 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
isi recunosc trăsăturile fizice toţi din prima grupa, dar numai 16 din a doua;
diferente foarte mari întâlnim la recunoaşterea trăsăturilor psihice (23-3), la
menţionarea rezultatelor la invatatura (20-7), la identificarea dorinţelor, preferinţelor (23-5);
se observa ca elevii cu “handicap social” au probleme in relaţiile cu cei din jurul lor
(19-10) mult mai mult decât elevii “fara handicap social”;
diferente semnificativ de mari întâlnim in modul de redactare al compunerii intr-o
maniera rece, doar cu insiruirea seaca a informaţiilor si acelea destul de putine;Astfel in
prima grupa identificam 3 compuneri de acest gen si 21 de compuneri asemănătoare la elevii
cu”handicap social”;
in prima grupa s-a observat ca maniera de redactare a compunerii de tip “amalgam”
este întâlnita la 20 elevi ,deoarece aceste compuneri deţin si foarte multe inforamtii despre
persoanele respective in comparaţie cu cei din grupa a doua la care întâlnim doar 3
compuneri de acest gen, deoarece aceste compuneri sunt foarte sărace in informaţii;
E) Chestionarul asupra impactului pe care îl are sărăcia asupra activitatii
şcolarului ,aplicat cadrelor didactice din Sc. Nr. 141 a urmărit sa observe care este situaţia
materiala si situaţia la invatatura a elevilor din scoală noastră si, daca aceasta situaţie este
cunoscuta de către cadrele didactice din scoală.
S-au constatat următoarele:
1-starea materiala s-a inrautatit in ultimii 10 ani la 21 c.d. din 25;-84%
2-cauzele sunt:-somaj-7-28%;noi nasteri-2-8%;-sanatate-4-16%;-pensionare-1-4%;-
alte motive-11-44%;
3-hrana si intretinerea apartamentului sunt problemele care necesita cheltuieli mai
mari la 18 c.d. din 25;-72%
4-starea de sănătate a membrilor familiei şcolarilor poate fi influenţata de saracie-23
c.d. din 25;-92%
5-jumatate din c. d. cunosc unde locuiesc elevii si condiţiile lor materiale.-50%
6-22 c.d.din 25 cred ca performantele la invatatura sunt influenţate de aceste condiţii;-
88%
7-13 c.d. cred ca nu vor sa citească in plus-52%;2 c.d. ştiu ca au biblioteca acasa-
8%,iar 10 c.d. ştiu ca alţi elevi frecventează biblioteca scolii-40%;
8-14 c.d. cunosc ca sunt familii care primesc ajutoare de la fundatii,de la primărie de
la secte religioase sau de la O.P.C.-84%
Pagina 119 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
9-17 c.d cunosc ca elevii nu au un regim alimentar regulat si bogat in vitamine;-68%
10-21 c.d. au răspuns ca au elevi care vin fara haine corespunzătoare anotimpului sau
nu au toate rechizitele;-84%
11-23 c.d au răspuns ca starea materiala a familiei creează dificultati in şcolarizarea
copiilor;-92%
12-aceste dificultati se regăsesc in: asigurarea hranei, a vestimentaţiei si a rechizitelor;
13-18 c.d. din 25 susţin ca aceşti elevi care au probleme sociale frecventeaza cursurile
scolii;-72%
14-motivele pentru care unii elevi nu frecventează sunt: preocupare şcolara
nesusţinuta de parinti;dezinteres pentru scoală al copilului saulipsa veniturilor;
15-Toate c.d. susţin ca pregătirea şcolara este importanta pentru reuşita in viata a
copilului;-100%
16-doar 2 c.d. din 25 susţin ca parintii acestor elevi vin sa se intereseze de situaţia
şcolara a copiilor lor;-8%
17-21 c.d din 25 cred ca sărăcia influenteaza apariţia tulburărilor de invatare la copii;-
84%
18-printre cauze enumeram:lipsa hranei,a rechizitelor,a imbracamintei, a ajutorului
parintilor care isi petrec mult timp la serviciu, dezinteres, dar si lipsa energiei, puterii de a
invata sau tristeţea, izolarea.
19-cele mai multe c.d. considera ca aceste probleme pot fi rezolvate in primul rând
prin implicarea mai mult a statului,a familiei si a comunitatii;
20-cele mai multe c.d. au considerat ca un rol important in pregătire elevilor pentru
viata îl au:scoala, familia, biserica si comunitatea.
Sărăcia influenţează apariţia tulburărilor de învăţare la şcolarii mici
Pagina 120 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Starea materială precară a familiilor creează dificultăţi in scolarizarea copiilor
F) Chestionarul general asupra mediului social-economic si cultural familial a fost
aplicat parintilor elevilor de la clasele a IV-a din Sc.141, sect.V.
Lotul a fost compus din 21 barbati si 4 femei, toţi capi de familie, cu vârste cuprinse
intre 35 ani si 45 ani; 21 casatoriti, 1 necasatorit,2 divortati,1 văduva ;8 familii au un singur
copil, 8 familii au cate 2 copii, 6 familii au cate 3 copii 2 familii au 4 copii si 1 familie are 6
copii.
Ocupatii:-muncitori-19;vanzator-1;alte ocupatii-5;
Studii:-facultate-2;liceu-12;scoala profesionala-9;gimnaziu-2;
Venituri:20 din 25 de parinti au ca venituri salariile si alocaţiile copiilor.
Pagina 121 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
21 imobile sunt proprietate privata, iar 4 sunt proprietate de stat;8 familii au 1
camera;10 familii au 2 camere;3 familii au 3 camere si 4 familii au 4 camere;
17 dintre familii au copii in ciclul primar,4-la gimnaziu, 2-la liceu si 2 la facultate;-
68%
19 cred ca veniturile nu sunt in acord cu munca depusa;-76%
13 dintre ei cred starea materiala s-a inrautatit in ultimii 10 ani;-52%
6 din 25 susţin ca aceasta inrautatire se datorează salariilor prea mici si a costurilor
mult prea mari fata de veniturile lor;-24%
cele mai mari probleme sunt pentru procurarea hranei si pentru intretinerea
apartamentului;
19 din 25 au o stare de sănătate satisfăcătoare; -76%
15 din 25 au cheltuieli mai mari pentru medicamente;-60%
21 din 25 nu locuiesc cu alte persoane;-84%
21 din 25 nu sprijină alte persoane, nu le intretin;-84%
14 din 25 au un loc special in locuinţa unde copiilor isi pregătesc lecţiile;-56%
18 din 25 nu au fost la teatru, cinematograf sau alte manifestări culturale;72%
21 dintre familii nu au o biblioteca proprie-84%, dar in 10 dintre aceste familii copiii
frecventează biblioteca scolii sau alte biblioteci-47%;
nici o familie chestionata nu primeşte ajutor din alta parte;
produsele cumpărate in ultimele 2 saptamani sunt repartizate astfel in funcţie de
frecventa cu care au fost cumpărate : carne, mezeluri, fructe, lapte si produse din lapte, oua,
mai puţin peste, legume si paste făinoase, iar alcool si tigari ,in cantitati foarte mici si doar in
câteva familii;
toate familiile chestionate pot sa asigure cel puţin 3 mese pe zi, chiar mai multe;
suma cheltuita in septembrie 2002 pentru rechizite s-a situat intre 300 000 lei si 1 000
000 lei pentru 1 copil;
1 singur părinte recunoaşte ca nici un copil nu are haine si incaltaminte potrivite
anotimpului, iar 3 ca o parte din copii au haine si incaltaminte potrivite sezonului;
13 din 25 susţin ca starea materiala precara poate crea dificultati in şcolarizarea
copiilor, întampinand greutati in procurarea rechizitelor , a imbracamintei si incaltamintei
adecvate si a hranei;-52%
toţi copiii au fost declaraţi promovaţi la sfarsitul anului şcolar 2001-2002, având o
situaţie şcolara buna sau parţial buna,avand anumite materii note sau calificative mai mici,
dar nu sub cele de trecere;-100%
Pagina 122 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
toţi parintii considera ca pregătirea şcolara este importanta pentru reuşita in viata a
copiilor;-100%
24 din 25 au fost de 3 ori sau chiar mai multe ori la scoală intr-un an şcolar;-96%
toţi considera ca un grad superior de şcolarizare poate asigura un loc de munca mai
bun;-100%
toţi discuta cu copiii lor despre situaţia scolara,unii făcând acest lucru zilnic;-100%
21 din 25 considera ca alegerea viitoarei profesiuni trebuie sa fie hotărâta
impreuna:parinti-copii ;-84%
1 singur părinte considera ca fiul sau fiica lui ar trebui sa se angajeze la terminarea
gimnaziului din 25;-4%
6 din 25 cred ca locurile de munca oferite nu corespund dorinţelor parintilor sau
copiilor-24%, dar 19 dintre ei nu ar avea posibilitatea sa-i obtina un loc de munca singur sau
sa aibă o alta posibilitate de a finanţa copilul sau-76%;
24 din 25 cred ca scoală are un rol important in pregătire tinerilor pentru viata.
Copiii lor au loc special amenajat pentru pregătirea lecţiilor
Starea materială precară poate crea dificultăţi în şcolarizarea copiilor, în procurarea
rechizitelor, a îmbrăcămintei si încălţămintei necesare
Pagina 123 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
G) Studii de caz:
A.R. : 16 mai 1992;4 membri;o garsonieră conf.III,mama pensionară invaliditate, tatăl
muncitor;
calificative de “satisfăcător” şi de “bine”;
testul Raven, 96 centile, inteligenţă medie;
testul Similitudini, 90 procentile din 100;
testul C.S.E.; “Eu sunt un băiat bun, milos, prietenos, înalt, slab, credincios, cu ochi
căprui, năzdrăvan, sunt Andrei Robert cel mai bun prieten al lui Adi.”(aspect fizic, trăsături
psihice, relaţii interumane);
testul arborelui: vitalitate, dorinţa de a atrage atenţia, lupta unor tendinţe contrare,
nervozitate, anxietate, simţ social civic, atitudine pozitivă faţă de semeni, dificultăţi
adaptative resimţite puternic de subiect, releţionare încordată nevoia de sprijin;
testul familiei: distanţare afectivă, probleme de adaptare, relaţie distanţată de mamă,
având un sentiment de culpabilitate, mama nu are autoritate, este posesivă, îl dojeneşte
mereu, dorinţă de contact social, tatăl autoritar;
Elevul are rezultate slabe la învăţătură, este timid, nu este sigur pe ceea ce a învăţat
acasă, dar uimeşte cu răspunsurile deosebite la lecţiile de predare, obţinând însă la lucrările
scrise calificative mici.
L.N. :11 noiembrie. 1992; 4 membri; ap. cu 4 camere, tatăl decedat, mama
îngrijitoare, doi fraţi studenţi, sora cu probleme de sănătate, internată de mai multe ori într-un
an, venituri reduse;
Pagina 124 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Calificative de “f.bine”;
Testul Raven, 107 centile, inteligenţă superioară;
Testul Similitudini, 90 procentile din 100;
Testul C.E.S.: “Salut! Eu am zece ani, sunt din fire mai glumeaţă, simpatică şi bună.
Nu îmi place să mă laud, dar sunt bună la învăţătură. Nu îmi place să iau note mai
mici de şapte. M-am înfuriat foarte tare atunci când la un concurs ( pentru pregătire
suplimentară-preselecţie) nota trei!. A fost cea mai oribilă zi din viaţa mea. Dar promit, cu
mâna pe inimă, că de acum înainte voi învăţa mult,mult,mult peste limite.
Aşa…Aţi aflat despre mine la şcoală, dar acasă?
Acasă, sunt…Eu…Ce vreţi să vă spun acum… Sunt cât de cât harnică: eu îngrijesc
pisica, atunci când lipseşte sora mea, mai îngrijesc televizorul, uitându-mă la el, mai ud
florile din când în când..Este de ajuns. Nu vă mai spun nimic.
Pasiunile mele sunt: cercetarea(Titanicului, poate), cititul, dansul şi jocurile.
Din când în când mai rezolv exerciţii(un coşmar!).
Să dau câteva date despre mine: nu sunt înaltă, sunt slăbuţă, ochii verzi, părul este
blond-castaniu-roşcat şi cea mai importantă dată: mi-am sărbătorit ziua de nume pe 6
decembrie. Este de ajuns ca să vă puteţi da seama cine sunt.
Vă salut şi..succes!”(trăsături fizice psihice, rezultate la învăţătură,
dorinţe ,realizări,pasiuni,compunere completă, bine structurată, separă activităţile de la şcoală
de cele de acasă);
Testul arborelui: aptitudini practice, apreciere, dar falsă estimare a realităţii, închidere
în sine;
Testul familiei: afecţiune foarte intensă (este înconjurată cu braţele de mamă), dorinţa
de contact social, familie fragilă (înalţi şi foarte slabi),pisica este un membru al familiei
suplinind astfel lipsa tatălui).
Are calificative foarte bune deoarece este atentă la ore, este dornică de a afla mai
multe, îi place să caute lucruri noi, să fie mereu în frunte, să fie apreciată, suferă atunci când
rezultatele nu sunt după aşteptări, este bine educată ştiind să vorbească mereu cu respectul
cuvenit.
3)D.B. :3 ian.1991, 3 membri, garsonieră conf. III,mama casnică, tatăl şomer,
lucrează doar când găseşte accidental de lucru;
Pagina 125 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Calificative de “insuficient” şi de “satisfăcător”,lipseşte des sau întârzie la prima oră,
părinţii nu-l supraveghează, nu se interesează de situaţia lui şcolară, chiar dacă au promis
acest lucru de foarte multe ori;
Testul Raven, 81 centile, inteligenţă sub medie;
Testul Similitudini, 30 procentile din 100;
Testul C.E.S.:”Eu sunt un copil în clasa a IV-a C.Eu stau acasă şi mă joc cu jucăriile
şi cu maşinile. Eu mă joc cu copiii, cu mingea. Seara eu mă uit la televizor. Tata seara mă
pune să dorm.,iar mama mă scoală dimineaţa să manânc,iar după aia mă duc la şcoală, iar
când vin îmi fac temele şi apoi mă uit la televizor la desene.”(dorinţe, simplitate);
Testul arborelui: spirit îngust domestic, capacitate redusă de integrare în grup, falsă
estimare a realităţii, superficial, spirit influenţabil, iritabil în relaţiile cu semenii, nu poate
rezolva situaţiile complicate;
Testul familiei:simplist,schematic, în josul paginii, tatăl este redat ca un copil având
aceleaşi dimensiuni cu ale lui-negarea realităţii în care nu se poate adapta-mama are o mână
mai mare, este desenată ca un om matur, sugerează că este mai autoritară .
Lipseşte des sau întârzie la prima oră, părinţii nu-l supraveghează, nu se interesează
de situaţia lui şcolară, chiar dacă au promis acest lucru de foarte multe ori, nu doreşte să
primească ajutor de la colegii săi, este retras nu se joacă cu ceilalţi colegi în pauze;
4)R.I.D.:13 oct.1992; 5 copii şi 3 adulţi într-un apartament de două camere, confort
III,bunica stă intr-o cameră cu un singur copil restul familiei stând în cealaltă cameră; tatăl
este şomer, mama pleacă de acasă foarte des, lipsind zile şi nopţi, copiii fiind îngrijiţi de
bunică;
Calificative de “satisfăcător” şi câteva de”bine”;
Testul Raven,97 centile, inteligenţă medie;
Testul Similitudini, 50 procentile din 100;
Testul C.E.S.”Eu sunt mai rău, mă bat cu colegii, câteodată nu îmi fac un exerciţiu de
la temă, vorbesc în oră, nu prea îi ascult pe părinţi, îmi fac temele târziu.”(rezultate la
învăţătură, simplitate, trăsături psihice negative).
Testul arborelui: la exterior vesel, dar în interior nesigur, abătut, ataşare de trecut,
orizont strâmt de cunoaştere, sensibilitate, inhibiţie, inconsecvenţa motivaţiei relaţionale,
fragilitate psihică, agresivitate în relaţionare, falsă estimare a realităţii);
Testul familiei: nu apar în desen el ca persoană şi nici bunica lui, tatăl este supărat,
mama are gura mare, deschisă, o soră este aşezată în josul paginii; nemulţumirea faţă de
Pagina 126 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
propria persoană şi dorinţa de a fi cu totul altfel, reacţie depresivă, conversiunea agresivităţii
în autoagresivitate şi culpabilitate.
Mama este foarte nervoasă, îi bate cu picioarele sau cu alte obiecte din casă, nu-i
îngrijeşte deoarece nu vine decât foarte rar acasă şi atunci pentru a-i certa ,a le lua din
alimente sau din bani, are un cerc de “prieteni” dubioşi fiind nevoită să umble cu un cuţit
asupra sa pentru a se putea apăra. Are 32 ani, iar soţul 46 ani. Nu se înţeleg, el a rămas fără
serviciu, încercând să se ocupe de educarea celor 4 copii, dar neavând nici o autoritate asupra
lor. Bunica este cea care îi îngrijeşte, îi aduce şi îi duce la şi de la şcoală, se interesează de
situaţia lor şcolară (doi de vârstă şcolară şi doi de vârstă preşcălară, dar care stau acasă).In
timpul testelor am observat că avea momente in care nu se pute concentra, necesitând o pauză
de câteva minute pentru a pute continua.
5)N.M.V.:11 dec.1992;2 membri, este încredinţată din 20.07.1999, prin Hotărârea
nr.602,Centrului de Plasament “Sf. Ana”;mama-portar la un cămin studenţesc;
Calificative de “bine “ şi de “satisfăcător”;
Testul Raven, 96 de centile, inteligenţă medie;
Testul Similitudini, 30 procentile din 100;
Testul C.E.S.:”Eu sunt bună, câteodată sunt rea, dar nu ca să bat pe cineva ci că sunt
supărată pe cineva ,că am pierdut un un lucru, că am certat pe cineva.”(simplitate, câteva
relaţii umane, câteva trăsături psihice negative);
Testul arborelui: contacte sociale speciale; inconsecvenţa motivaţiei relaţionale,
caracter ezitant, voinţă de adaptare socială, capacitate redusă de integrare în grup, spirit de
observaţie, nevoia de a-şi etala capacităţile;
Testul familiei: apare ea şi mama ei, capul este mare în raport cu restul corpului,
trunchiul este subţire,o mână este mai lungă decât cealaltă, predomină în ambele desene părul
strâns în codiţe lungi cu bucle;dornţă de contact social, sentimente de culpabilitate legate de
tendinţe agresive, lipsa urechilor poate arăta că are probleme de auz, ţine foarte mult la mamă
deoarece părul este desenat ca al ei, doreşte să fie iubită şi să se integreze cu grupul clasei.
Caracterizarea generală:
Profil psihologic:
A)Procese şi însuşiri psihice:
-percepţia-bună reprezentare a obiectelor, a mărimilor, formelor, bună corelare a
structurilor grafice cu cele sonore;
Pagina 127 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
-memoria-bună, reţine uşor, reproduce fidel, stabilă;
-gândirea-inteligenţă medie, gândire flexibilă, capacitate de adaptare, comparaţie,
analiză;
-limbajul-corect, coerent, fluent;
-atenţia-vocabular bogat în limitele vârstei, capacităţi de concentrare a atenţiei;
B)Trăsături de personalitate:
-temperamentul-deschisă, socială, comunicativă, calmă, echilibrată-flegmatic;
-caracteriale-trăsături voluntare-prezintă autocontrol;
-trăsături afective-echilibru emotiv stabil;
-atitudinea faţă de sine-distrată, o bună imagine a eu-lui;
-atitudinea faţă de alţii-prietenoasă, uşor egoistă;
Mama ţine la ea, o ia foarte des la căminul studenţesc unde este portar şi unde
locuieşte într-o cameră. Când are liber o ia chiar mai multe zile, se interesează de ea la şcoală.
Doreşte ca să stea cât mai mult cu ea de aceea vrea ca de la anul şcolar viitor să o ia să stea
împreună şi să meargă la o şcoală mai aproape de serviciu ei.
6) D.E –11 ian. 1992, 3 copii ,2 adulţi,locuiesc într-un apartament de 2 camere confort
III, părinţii sunt muncitori.
Calificative „Foarte bine”,
Testul Raven,100 centile,inteligenţă superioară;
Testul Similitudini,90 centile din 100;
Testul C.S.E.:”Mă numesc Edwina. Am 10 ani şi învăţ la Scoala I.I.C.Brătianu din
Bucureşti. Sunt de statură potrivită, am părul brunet şi sunt puţin slăbuţă.Materiile mele
preferate sunt matematic a,româna şi civica. Cu colegii şi amicii mei mă înţeleg destu lde
bine şi cred că eu gândesc mai matur decât ei . Mă înţeleg bine şi cu familia mea. Sunt cea
mai mică dintre fraţi şi cea mai răsfăţată, dar asta nu înseamnă că nu ajut la treburile
gospodăreşti. De micăm mama m-a învăţat să fiu ordonată şi cuminte. Când voi creşte mare
îmi doresc să fiu doctor,pentru că îmi place să ajut oamenii.” (identitate, trăsături fiyice,
rezultate la învăţătură, relaţii interumane, dorinţe );
Testul Arborelui: iritabil în relaţiile cu semenii ,dorinţa de afectivitate ,de apeciere.
Compunere :” Casa mea”:” Locuiesc pe strada P.,într-un bloc ,la etajul trei.
Apartamentul nu este mare. Are două camere, un hol, o baie şi o bucătărie.
Pagina 128 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Locul meu preferat este sufrageria deoarece rafturile mobilii sunt pline de jucării de
pluş, jucării pe care eu le ador. În această cameră eu îmi fac lecţiile. Tot aici se mai află şi un
televizor şi canapeaua.
Bucătăria nu este mare. Aici mama îşi petrece cele mai multe ore, gătind tot felul de
mâncăruri şi dulciuri.
În dormitor îşi fac temele lecţiile sora şi fratele meu. Seara, dacă ne-am terminat
temele, ne uităm la televizorul din dormitorul nostru, după care adormim.
Baia nu este spaţioasă. Ea conţine toate lucrurile necesare într-o astfel de încăpere.
Chiar dacă apartamentul meu nu este mare şi luxos,eu sunt de părere că cel mai mult
contează atmosfera din interiorul lui, adică bună înţelegere dintre mine,fraţii şi părinţii mei.”
CAPITOLUL VI
Consideraţii generale
In discuţiile referitoare la factorii care determina apariţia si perpetuarea handicapului
social, părerile cercetătorilor sunt impartite, complexitatea fenomenului nepermitand
delimitarea exacta a ponderii acestora si nici găsirea unor soluţii universal valabile.
In şcolile de cartier vom întâlni destul de des acest handicap, deoarece in astfel de
cartiere trăiesc familii cu posibilitati materiale reduse, unele mult sub pragul de sărăcie,
familii in care apar discuţii datorita lipsei resurselor banesti, apar violentele domestice,
divorţurile sau abandonurile fie a unui părinte, fie a copilului tentat de “libertatea” străzii.
Ideea ca starea de sărăcie se perpetuează de regula de la o generaţie la alta, atrage
atenţia asupra situaţiei copiilor care cresc intr-un mediu de dependenta sociala. Este cunoscut
faptul ca parintii încearcă de cele mai multe ori sa înlesnească copiilor participarea la viata
sociala. Probleme apar insa când nivelul de educaţie al parintilor este redus, când sărăcia se
afla de mai multe generaţii in familie, înăsprind situaţia, astfel ca legăturile copiilor cu cei de
aceeaşi vârsta devin foarte dificili, deoarece prietenii nu pot veni in vizita, condiţiile de locuit
fiind oarecare, iar împrejurimile periculoase pentru joaca.
Probleme grave exista cu privire la cunoaşterea posibilitatilor de şcolarizare sau a
instanţelor care ar putea furniza informaţiile legate de acest aspect. Problema şanselor egale
in invatamant capata un nou aspect in cazul abordării acesteia sub forma reletiei dintre
Pagina 129 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
invatamant si viitorul forţei de munca, in special pentru copiii din medii sărace, aflate sub
semnul dependentei fata de ajutorul social.
Aceasta lucrare e inspirata de descoperirea unei realitatii deosebit de dure privind
condiţiile de trai si de educaţie ale unei colectivitati de oameni săraci ce locuiesc in sectorul 5
al Bucurestiului, iar copiii frecventează in mare parte Sc.Nr. 141”I.I.C.Bratianu”.
In urma testelor aplicate am observat că dificultăţile de învăţare întâlnite la o parte din
aceşti copii, au cauze multiple şi că într-adevăr acolo unde întâlnim mai mulţi factori
perturbatori copiii întâmpină greutăţi în activitatea şcolară. In familiile în care există interes
de a ieşi din această situaţie, unde există multă afecţiune, linişte, echilibru sufletesc, copiii
respectivi reuşesc să obţină rezultate bune, chiar unii foarte bune, dorind şi ei să iasă din
această stare, dorind să se afirme.
Acolo unde cel puţin un părinte nu se interesează de familie, greutatea căzând pe
umerii doar unuia dintre ei şi familia este compusă din copii minori, se observă că apar
dificultăţi de învăţare, dar şi de relaţionare, de adaptare. Aceşti copii nu fac faţă unei activităţi
îndelungate sau dacă sunt supuşi unui stres cât ar fi de mic.
In urma celor observate consider că obiectivele cercetării au fost atinse, iar ipoteza
cercetării s-a dovedit a fi reală.
Cred că rezolvarea acestor probleme se poate realiza prin implicarea factorilor de
decizie, a comunităţii locale, a şcolii prin cunoaşterea bine a fiecărei situaţii în parte şi găsirea
soluţiilor optime fiecăreia, prin crearea unor “Reţele de intervenţie comunitară
multidisciplinară” de către O.N.G.-uri, O.P.C.-uri care să ajute concret fiecare familie aflată
în dificultate.
ANEXA I
I)Chestionarul asupra impactului pe care îl are sărăcia asupra activitatii şcolarului,
aplicat cadrelor didactice din Sc. Nr. 141
Vârsta
Sex
Pagina 130 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
1.Apreciati ca starea materiala a familiei s-a inrautatit in ultimii 10 ani?
a. da b. Nu c.putin d. Foarte mult
2.Daca da, care credeţi ca este cauza?
a.somaj b.divort c.decesul unuia dintre soţi d.abandonari e. Noi naşteri f.sanatate g.
Pensionare h. Alte motiv (care)
3.Care din următoarele cauze ar crea probleme in asigurarea condiţiilor de viata dorite
de o familie?
a. hrana b. Imbracamintea c. Intretinerea apartamentului d. Chiria e. Medicamente f.
Alte cheltuieli
4.Credeti ca starea de sănătate a membrilor familiei şcolarilor poate fi influenţata de
sărăcie?
a. da b. Nu
5.Stiti in ce condiţii invata si locuiesc elevii clasei pe care o conduceţi ca diriginte?
a. da b. Nu
6.Cum influenteaza aceste condiţii performantele elevilor la invatatura?
a.putin b.deloc c.cateodata d.intotdeauna
7.Cunoasteti daca:
a.o biblioteca dotata acasă b.frecventeaza alte biblioteci
c. nu doresc sa citească in plus
8.Stiti daca familiile sărace primesc ajutoare din alta parte. De unde?
a. da b. Nu
9.Elevii din clasa dumneavoastră au un regim alimentar regulat, bogat in vitamine?
a. da b. Nu c. Nu ştiu
10.Aveti elevi in clasa care vin la scoală fara rechizite, haine corespunzătoare
anotimpului?
a.toti b.o parte c. Nici unul
11.Starea materiala a familiei creează dificultati in şcolarizarea copiilor?
a. da b. Nu
12.Daca da, in ce mod?
a. in asigurarea hranei b. In asigurarea vestimentaţiei c. In asigurarea rechizitelor d. In
alte forme
13.Acesti elevi frecventează şcoala in mod regulat?
a. da b. Nu c. Uneori
14.Care sunt motivele, daca unii din copii nu frecventează şcoala?
Pagina 131 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
lipsa veniturilor b. Vagabondaj c. Dezinteres pentru scoală al copilului d. Preocupare
şcolara nesusţinuta de parinti
e. schimbarea stării civile f. Starea de sănătate
15.Pregatirea şcolara e importanta pentru reuşita in viata copilului?
a. da b. Nu c. Nu ştiu
16.Parintii acestor copii se interesează de situaţia şcolara a lor in timpul unui an
şcolar?
a. da b. Nu c. Uneori
17.Considerati ca sărăcia influenteaza apariţia tulburărilor de invatare la şcolari?
a. da b. Nu c. Uneori
18.Daca da, in ce mod?
19.Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme?
prin implicarea familiei b. Prin implicarea scolii
c. prin implicarea cadrelor didactic d. Prin implicarea comunitatii
e. prin implicarea statului
20.Cine va avea un rol important in pregătirea tinerilor pentru viata?
a.scoala b. Familia c. Comunitatea d. Prietenii e. Biserica f.autoritatile
ANEXA II
II)Chestionar general asupra mediului social-economic si cultural familial
1.Numarul membrilor in gospodarie.
2.Sexul
3.Varsta
4.Starea civila:-casatorit(a)
-necasatorit(a)
-divortat(a)
-vaduv(a)
5.Nivelul de pregatire scolara: primar, gimnazial, liceal, scoala profesionala, colegiu,
facultate.
Pagina 132 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
6.Ocupatia: muncitor, tehnician, functionar ,vanzator, casnica, somer, alte ocupatii.
7.Venituri:-salariu
-pensie
-ajutor de somaj
-alocatie de sprijin
-alocatie pentru copii
-burse scolare
-din activitati ocazionale
-alte venituri
8.Considerati ca veniturile dumneavoastra sunt in acord cu munca depusa?
a.DA b.NU
9.Apreciati ca starea materiala a familiei s-a inrautatit in ultimii 10 ani?
a.DA b.NU
10.Daca DA,care credeti ca este cauza?
a.somaj b.divort c.decesul sotului d.abandonari
e.noi nasteri
f.sanatate g. Pensionare h. Alte motive(care?)
11.Care din următoarele condiţii va creaza probleme in asigurarea condiţiilor de viata
dorite?
a. hrana b.imbracamintea c.intretinerea apartamentului
d. chiria e. Medicamente
12.Care este starea de sănătate a dumneavoastră?
a. foarte buna b. Buna c.satisfacatoare d. Rea
13.Cheltuielile făcute pe medicamente va afectează capacitatea de rezolvare a altor
probleme?
a. DA b. NU
14.Daca locuiţi cu alte persoane, acestea contribuie la veniturile gospodăriei?
a. DA b. NU c. Nu locuiesc cu alte persoane
15.Exista alte persoane care nu locuiesc cu dumneavoastră ,dar pe care le sprijiniţi
constant?
a. DA b. NU
16.Apartamentul dumneavoastră este:
a. proprietate privata b. Proprietate de stat c.subinchiriat
17.Cate camere are apartamentul?
Pagina 133 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
a. una b. Doua c. Trei d. Patru
18.Copii au un loc special unde isi fac temele?
a. DA b. NU
19De cate ori aţi fost de la începutul anului la:
a. cinematograf b. Teatru c. Muzeu d. Alte manifestări culturale(care?)
20.Copiii dumneavoastră :
a. au o biblioteca dotata acasă? B.frecventeaza alte biblioteci?
21.Sunteti sprijiniţi material de prieteni,rude,vreo organizaţie nonguvernamentala?
DA b. NU
22.Daca promiţi sprijin, in ce mod?
a. bani b.imbracaminte c.incaltaminte d. Hrana e. In supravegherea copiilor.
f. alte modalitati(care?)
23.In ce măsura ajutorul primit contribuie la imbunatatirea situaţiei familiei?
a. deloc b. In mica măsura c. In mare măsura.
24.Ce cantitate din următoarele produse aţi cumpărat in ultimule doua saptamani?
a. lapte si produse lactate b. Carne de porc,vita,pui c mezeluri d. Oua e. Peste f. Fructe
g. Legume h. Paste făinoase i. Alcool j.tigari.
25.Cate mese servesc copii pe zi?
a. una b. Doua c. Trei d. Patru e. Mai multe.
26.Ce suma aţi cheltuit in septembrie 2002 pentru rechizite?
27.Cati dintre copiii dumneavoastră au haine potrivite pentru sezonului?
a.toti b.o parte c .nici unul.
28.Cati dintre copiii dumneavoastră au incaltaminte proprie potivita sezonului?
a.toti b. O parte c. Nici unul.
29.Starea materiala va creaza dificultati in şcolarizarea copiilor?
a. DA b. NU
30.Daca DA, in ce mod?
a. asigurarea hranei b. Asigurarea vestimentaţiei c. In asigurarea rechizitelor d. In alte
forme.
31.Cati din copiii dumneavoastră de vârsta scolara frecventează scoală?
a. in ciclul primar b.in ciclul gimnazial c.in liceu d.alte forme.
32.Care sunt motivele, daca unii din copii nu frecventeaza scoala?
Pagina 134 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
a.lipsa veniturilor b.vagabondaj c.dezinteres pentru scoala al copilului d.preocupare
scolara nesustinuta de parinti
f.starea de sanatate
33.Cati dintre copiii dumneavoastra au fost declarati promavati in anul scolar
2001/2002?
a.in ciclul primar b.in ciclul gimnazial c.la liceu d.alte forme
34.In anul scolar 2001/2002 copiii dumneavoastra au o situatie scolara:
a.buna b.partial buna c.slaba d.foarte slaba
35.Cosiderati ca pregatirea scolara este importanta pentru reusita in viata a copiilor?
a.DA b.NU c.Nu stiu.
36De cate ori in ultimul an scolar ati fost la scoala pentru a va interesa de situatia
copiilor?
a.o data b.de trei ori c.de mai multe ori d.nu stiu
37.Considerati ca un grad de scolarizare superior asigura sanse pentru ocuparea de
locuri de munca mai bune?
a.DA b.NU c.Nu stiu
38.Obisnuiti sa discutati cu copiii dumneavoastra despre situatia lor scolara?
a.DA b.NU
39.Daca DA,cat de des?
a.zilnic b.din cand in cand c.foarte rar d.deloc
40.Alegerea profesiunii viitoare apartine:
a.copiilor b.parintilor c.ambelor parti.
41.Considerati ca fiii/fiicele dumneavoastra ar trebui mai curand sa se angajeze,decat
sa-si continue studiile?
a.DA b.NU c.Nu stiu.
42.Locurile de munca oferite de scoala corespund dorintelor dumneavoastra?
a.DA b.NU
43Daca NU,aveti posibilitatea sa le rezolvati altfel problema?
a.DA b.NU
44.Credeti ca in viitor scoala va avea un rol important in pregatirea tinerilor pentru
viata?
a.DA b.NU c.Nu stiu.
Pagina 135 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ANEXA III
III)SIMILITUDINI
Numele si prenumele:
Vârsta:
Născut
Profesia tatălui:
A.SARPE-VACA-TIGRU
………………………………………………………………………………………
B1.CUI-MONEDA-SARMA
………………………………………………………………………………………
2.TRANDAFIR-CARTOF-ARBORE
……………………………………………………………………………………..
3.CARTE –RADIO-REVISTA
………………………………………………………………………………………
C.1.PRUNA-PIERSICA
……………………………………………………………………………………..
2.PISICA-SOARECE
………………………………………………………………………………………
3.PIAN-VIOARA
………………………………………………………………………………………
4.ORA-SAPTAMANA
……………………………………………………………………………………..
5.USA-FEREASTRA
……………………………………………………………………………………
6.MUNTE-LAC
……………………………………………………………………………………..
7.PATRAT-CERC
………………………………………………………………………………………
8.TOPIRE-ARDERE
………………………………………………………………………………………
9.METRU-GRAM
Pagina 136 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
………………………………………………………………………………………
10.PRIMUL-ULTIMUL
………………………………………………………………………………………
11.PAMANT-LUNA
………………………………………………………………………………………
12TRACTOR-STRUNG
……………………………………………………………………………………..
13.BICICLETA-NAVA COSMICA(RACHETA)
…………………………………………………………………………………….
ANEXA IV
IV)Testul arborelui –aplicat tuturor, dar analiza detaliata s-a făcut doar copiilor din
studiile de caz
Indici de apreciere
a desenului
cod Taxonomia parametrilor
de interpretare
cod
I. indici de apreciere a desenului
Observaţia de
ansamblu
OA Ideea de sinteza
Ideea de analiza
Impresia globala IG Plastic-artistica
Plastic-detaşata
Plastic-dizarmonica
Plastic-apatica
Expresia grafica
R-Radacini
T-trunchi
C-coroana
AC-Alte componente
EG Clara
Puternica, precisa
Armonioasa, pictata
Alunecoasa, superficiala
Fragila, destinsa
Ornata
Dezordonata
Pagina 137 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Monotona
Friabila
Rigida
Frisanta
II. Schema procesului de proiecţie
Plasarea desenului in
pagina
Mărimea desenului
P
M
Poziţie centrala
Deplasare in sus
Deplasare in jos
Deplasare la dreapta
Deplasare la stânga
Depasirea sptiului grafic
Normala, echilibrata
Supradimensionata
subdimensionata
Parametrii măsurabili PM Inaltimea rădăcinii HR
Inaltimea trunchiului HT
Inaltimea coroanei HC
Latimea coroanei LC
HR>(HT+HC)
HT<HC
HT<HC/2
HT>HC
HT=HC
HR de o parte si alta a liniei solului
Linia solului LS Prezenta liniei solului
Linia solului deasupra bazei
trunchiului
Fuziunea cu baza si rădăcina
Linia solului oblica
Linia solului sub baza trunchiului
Absenta liniei solului
Linia solului sugerând pamantul,
iarba
Pagina 138 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Linia solului dubla, ondulata
Linia solului din liniuţe verticale
paralele
III.Semnificatia componentelor arborelui
Rădăcina R Prezenta radacinei
Absenta radacinei
Rădăcina din linie simpla
Rădăcina din linie dubla închisa
Rădăcina din linie dubla deschisa
Rădăcina cu sudura
Rădăcina in forma de X
Rădăcina filiforma sub linia solului
legata de trunchi
Trunchiul T Prezenta trunchiului
Absenta trunchiului
Conturul trunchiului CT Din linie continua
Din linie întrerupta
Din linie ondulata
Din linie neregulata la
dreapta/stanga
Din linii difuze,intrerupte
Expresia trunchiului ET Din linie simpla
Din linie dubla(paralele,
echidistante)
Baza trunchiului BT Tubulara
Tubulara lărgita la dreapta
Tubulara lărgita la stânga
Tubulara lărgita in ambele parti
Dreapta aşezata pe marginea foii
Situata pe o colina sau insula
Baza pe sudura
Absenta bazei trunchiului
Baza de sudura lărgita in ambele
Pagina 139 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
parti pe marginea foii
Forma trunchiului FT Trunchi conic
Trunchi cu adâncituri
Trunchi in forma de “S”
Trunchi cu umflături(excrescenţe)
Trunchi cu ingrosari si strangulări
Trunchi de brad intr-un pom
fructifer
Trunchi si ramuri cu sudura
Trunchi si ramuri din linii întrerupte
Trunchi cu forme drepte si
unghiulare
Trunchi cu forme rotunjite
Trunchi cu sprijin(tarus)
Trunchi dreptunghiular
Trunchi cilindric
Trunchi sub forma unei linii
Trunchi impartit in doua jumatati
Trunchi conic cu baza mare in sus
Trunchi sub forma de baza
Trunchi oval(înnegrit)
Extremitatile
trunchiului
EX Deschise la ambele parti
Trunchi deschis la baza
Trunchi deschis in jos
Trunchi închis jos, deschis sus,
ramuri dintr-o linie
Trunchi deschis in coloana balon
Trunchi închis la ambele parti fara
sudura
Direcţia trunchiului D Înclinare spre stânga
Înclinare spre dreapta
Direcţia verticala dreapta
Scoarţa SC Din linii ascutite,dantelate,
Pagina 140 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
geometrice
Din linii curbe,rotunde,arcuite
Scoarţa cu pete
Scoarţa umbrita la stânga
Scoarţa umbrita la dreapta
Scoarţa cu “pete”si scorbura
aproape de coroana
Scoarţa complet alba
Scoarţa complet colorata
Scoarţa haşurata cu scorbura
Scoarţa cu conturul dublu
Scoarţa nehasurata cu scorbura
Scoarţa pictata cu mere
Scoarţa cu ramuri dezorganizate
Coroana-ramuri
organizarea coroanei
CR
O
Ramuri structurate necircumscrise
Ramuri structurate circumscrise
Ramuri-tub,izolate,dezorganizate
Ramuri nestructurate circumscrise
Ramuri nestructurate
necircumscrise
Forma coroanei F Coroana cu contur ondulat
Coroana cu conturul tremurat
Coroana in forma de balon
Coroana “mâzgălita”
Coroana in forma de bucle
Coroana cu penaj de fum
Coroana in forma de spalier
Coroana in forma de arcada
Coroana cu “baloane” de nori
Coroana in “umbra”
Coroana cu spatii vide
Coroana aplatizata
Coroana cu ramificaţii abundente
Pagina 141 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Coroana in forma de matura
Coroana in forma de reţea
Coroana cu forme inverse
Coroana cu “paranteze”
Coroana antropomorfica cu
ramuri,flori,frunze exterioare
Coroana balon cu ramuri radiale
exterioare
Coroana cu ramuri si mere
exterioare
Coroana balon complet colorata
Coroana si trunchi de brad cu mere
Coroana balon cu halou
Coroana fitomorfica
Centrarea ramurilor
(coroanei)
CE Centripeta
Centrifuga
Radiala
concentrica
Direcţia ramurilor
(coroanei)
D In poziţie normala
In poziţie inversata
Inclinatie spre dreapta
Inclinatie spre dreapta
Direcţia orizontala
Ridicarea spre dreapta recăzând
spre stânga
Ramuri ascendente
Ramuri care cad
Coroana (arbore) bara “bătut de
vânt”
Ramuri in jos si la stânga
Ramuri care atârna(“cai obosiţi”)
Expresia ramurilor ER Dintr-o linie continua
Dintr-o linie discontinua
Pagina 142 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Din doua linii continue paralele
Din doua linii discontinue
Dintr-o linie ondulata
Forma ramurilor FR Tubulare
Tubulare in dezordine
Tubulare deschise la extremitati
Deschise
In forma de flăcări
In forma de spini si pumnale
Aplatizate
Închise
Deformate
Ramuri prea lungi si libere
Izolate cazând
Cu parti exterioare ascuţite
Legate de rădăcina sau sol
Curbate
Etajate
Tăiate frontal
In forma de unghi(in echer)
In forma de unghi(izolate)
Retezate
In forma de palmier
Ramuri frontale izolate
Ramuri măciuca
Tubulare imprastiate in interior
Izolate in contra-sens
Incrucisate
Ramuri de brad
Ramuri din linii
duble,intrerupte,mazgalite
Trunchi cu doua ramuri laterale
Ramuri căzute sau cazând la
Pagina 143 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
pamant
Ramuri din linie unica pe trunchi
dreptunghiular
Ramuri foarte groase din linie dubla
fara coordonare si semnificaţie
Coordonarea
ramurilor
CO Armonioasa
Dizarmonica
Fara semnificaţie
Frunze FZ Prezenta frunzelor in desen
Absenta frunzelor din desen
Frunziş căzut “ca un sac”
Frunze si fructe supradimensionate
Frunze in forma de inima
Frunze in forma de buze
Frunze in forma de ovale neregulate
Frunze nediferenţiate de flori sau
fructe
Flori FL Prezenta florilor din desen
Absenta florilor din desen
Fructe FR Prezenta fructelor in desen
Absenta fructelor din desen
Fructe si frunze supradimensionate
Fructe libere in spaţiul coroanei
Fructe(si frunze)cazând sau căzute
Măr/mere supradimensionate
normale libere
Mere,pere,ghinda,mandarine,plasate
in sus, in jos, in lateral
Particularitati ale
desenului
PC Regularitati
Deformări
Stereotipii
Accesorii
Antropomorfism
Pagina 144 din 145
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Culoarea desenului
ANEXA V
Nr.743(3154)din 12/09/2001
Europa nu a eradicat sărăcia
In Europa de Est sunt nu mai puţin de 165 milioane de persoane care trăiesc sub
nivelul minim de saracie,adica au venit sub 4,4 euro pe zi-scrie, in ediţia sa de ieri, ziarul
madrilen’El Mundo”.
“Bolile de care suferă aceasta enorm da multa populaţie cu venituri extrem de mici
sunt numeroase, uneori sunt boli aproape uitate, cum este tuberculoza”,continua publicaţia
citata.
Pe de alta parte, autorul mentioneaza ca numărul săracilor este din ce in ce mai mic in
tarile occidentale,desi el reprezintă inca 10% din populaţie si aceasta se concentrează mai ales
in suburbiile marilor oraşe.
“Aici-notează “El Mundo”-vin mai ales săracii din tarile din Est, in fiecare tot mai
multi,emigranti cu statut legal sau ilegal. Rezultatul este o îngrijorătoare deteriorare a
sanatatii publice in Europa”asa cum de altfel mentioneaza si Organizaţia Mondiala a
Sanatatii,intr-un raport dat publicitatii recent publicitatii la Madrid.
“Este aceasta realitate cruda, departe de clişeele despre bunăstarea europeana, pe care
guvernele noastre,societatile noastre nu o poate ignora”-conchide “El Mundo”.
(din ziarul “Dimineata”-cotidian social-democrat)
Pagina 145 din 145