ACTIVITĂŢILE DE ÎNVĂŢARE
ŞI
DEMERSUL DIDACTIC
CENTRAT PE ELEV
ACTIVITATE METODICĂ
8. 10. 2008
Obiectiv cadru:
Adaptarea strategiilor didactice la
particularităţile clasei de elevi
Intocmit,
Tureac
Anişoara -
Colegiul
Tehnic
Pontica
Consultanţă de specialitate,
Inspectori şcolari de specialitate
Gabriela Neagu
Andra Şandru
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII Nr
Crt Activitate Secvenţa
Du
rata Resurse
1.
Introducere
Prezentarea
obiectivelor şi a
conţinutului
activitaţii
10
min
Videoproiect
or
Mape-suport
Laborator
Înmânarea mapelor
–cu suportul scris al
materialului
elaborat pentru
activitate
2.
Activitatile
de invatare
si demersul
didactic
centrat pe
elev
Prezentare Power
Point
20
min
Lectie demonstrativă
cu participantii la
activitate
(utilizarea unei
strategii de învăţare
la alegere, centrată
pe elev)
50
min
Analize/ discuţii 20
min
3 Evaluare şi
feed-back
Aplicare chestionar
10
min Chestionare
METODOLOGIA ŞI TEHNOLOGIA
INVĂŢĂRII
MODURI ŞI FORME DE ORGANIZARE A
ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE
1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE :
Dirijor al procesului educaţional,
profesorul apelează la o serie întreagă de
instrumente pentru a uşura şi accelera
asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor.
Tehnologia didactică : desemnează
demersul întreprins de profesor în vederea
aplicării principiilor învăţării într-o situaţie
practică de instruire. Conceptul de
tehnologie este explicat în două feluri :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor
audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al
metodelor, mijloacelor de învăţământ, a
strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi
aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică
adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace
tehnice, ci va include toate componentele
procesului de învăţământ.
Metoda : cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru
atingerea unui scop, modul de căutare, de
descoperire a adevărului sau „ drum care
conduce la cunoaşterea realităţii şi la
transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.
Ioan Cerghit consideră că metoda este „ o
cale eficientă de organizare şi conducere a
învăţării, un mod comun de a proceda care
reuneşte într-un tot familiar eforturile
profesorului şi ale elevului.”
Metodele de învăţământ sunt
selectate de profesor în funcţie de finalităţile
educaţionale, particularităţile individuale şi
de vârstă ale elevilor, conţinutul procesului
de predare-învăţare, natura mijloacelor de
învăţământ, experienţa sa didactică.
Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă
a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată
de acţiune.
Forme de organizare : maniera sau
modul de lucru în care se desfăşoară
activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual
sau în grup.
Strategia instruirii : este o operaţie de
proiectare, organizare şi realizare a unei
suite de situaţii de învăţare. Instruirea este
acţiunea întreprinsă cu intenţia de a produce
învăţarea.
Mijloc didactic: este un ansamblu de
instrumente materiale, produse adaptate şi
selecţionate în mod intenţionat pentru a
servi nevoilor organizării şi desfăşurării
procesului instructiv-educativ.
Mod de organizare a învăţării : este definit
ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble
sau succesive, învăţare asistată de calculator,
învăţare bazată pe manuale şi caiete
programate etc.)
SISTEMUL METODELOR DE
INSTRUIRE
Clasificarea metodelor de învăţământ
Cele mai cunoscute clasificări ale
metodelor adoptă următoarele criterii :
a) metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi (
algoritmizarea, problematizarea,
brainstorming-ul, învăţarea programată,
etc.). Considerăm că nimeni nu poate
garanta că tot ce e vechi este obligatoriu
depăşit, iar ce este nou nu este întotdeauna
modern.
b) metode generale ( expunerea, prelegerea,
conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c)
-metode de predare
-metode de învăţare
d)
-metode de transmitere şi asimilare a noilor
cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi
deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare
e)
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f)
-metode algoritmice
-metode euristice
g)
-metode active
-metode pasive
h)
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii
dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i)
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării
j)
-reflecţia personală
k)
-metode de predare a materialului nou, de
fixare a cunoştinţelor, de formare a
priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii
critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta
gândirii, lectura în perechi etc.
-de realizare a înţelesului : procedeul
recăutării, jurnalul dublu, tehnica lotus,
ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie,
tehnica celor şase pălării gânditoare,
diagramele Venn, metoda horoscopului
etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute,
fişele de evaluare
-de extindere : interviurile,
investigaţiile independente, colectarea
datelor
-metode şi strategii de învăţare prin
colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo,
Ecusonul, Tehnica Graffiti, Colecţionarul
deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea
de probleme şi dezbatere : Mozaic,
Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de
probleme şi discuţii : Mai multe capete la un
loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.
Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ
1. C O N V E R S A Ţ I A D I D A C T IC Ă
Este o metodă tradiţională de
învăţământ, ale cărei rădăcini se află în
maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele
două forme prevăzute de pedagogie :
euristică(socratică)- căutarea adevărului
prin efortul unit al celor doi factori ai relaţiei
profesor-elevi şi catihetică- constatarea
însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe
acumulate anterior.
Indiferent de formă, conversaţia
trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică :
- presupune ca elevii să fie puşi să
observe, să compare, să descopere;
-să solicite puterea de argumentare
a răspunsurilor, deci gândirea;
-întrebările să fie formulate clar şi
precis;
-să nu se pună întrebări care dau de-
a gata răspunsul;
-să se acorde timp suficient elevilor
pentru formularea răspunsurilor;
-să se evite întrebările echivoce;
-profesorul nu trebuie să
vorbească mai mult decât elevul! I se
impune cât mai multă sobrietate în ţinută şi
comportament.
2. Î N V Ă Ţ A R E A P R I N D E S C O P E
R I R E
Este considerată o metodă didactică
modernă.
Această metodă este o cale de a
intra în posesia adevărurilor pin demersuri
proprii. Se bazează pe forţa personală de
cunoaştere. O astfel de descoperire e însoţită
de o dirijare exterioară.
3. P R O B L E M A T I Z A R E A
E o variantă modernă. Ca tehnică de
instruire, problematizarea îşi găseşte locul
oriunde apar situaţii contradictorii, care
urmează a fi rezolvate prin gândire. Prin
rezolvări de probleme, profesorul conduce
gândirea acestora spre descoperirea
adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă
în faptul că antrenează gândirea elevilor,
stimulează spiritul de observaţie, reflecţia
adâncă, capacitatea de a elabora ipoteze, de
a găsi rezolvări ingenioase etc.
4. B R A I N S T O R M I NG
Brainstorming-ul (furtuna creierului sau
afluxul de idei) este una dintre cele mai răspândite
metode în educaţie folosită pentru stimularea
creativităţii. Metoda presupune parcurgerea
următoarelor etape:
- se alege tema şi se anunţă sarcina de
lucru;
- se solicită exprimarea tuturor ideilor,
chiar trăsnite, neobişnuite, fanteziste, aşa cum le
vin în minte; se pot face asociaţii în legătură cu
afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa,
transforma, fără referiri critice. Nimeni nu are voie
să facă observaţii negative.
- se selectează ideile originale sau cele mai
aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă
în discuţie;
- se discută liber, spontan.
Ideile se pot formula şi în scris folosind
scrierea liberă. Se cere elevilor să scrie tot ce le vine
în minte în legătură cu tema pusă în discuţie, fără
întrerupere, într-un anumit interval de timp.
Înainte cu 1- 2 minute de a expira timpul, elevii
sunt avertizaţi pentru a putea încheia redactarea.
Se poate cere să scrie ce ştiu despre un autor, o
sărbătoare, un anotimp, un personaj, un eveniment
care să aibă legătură cu tema dată. Învăţătorul
trebuie să încurajeze exprimarea ideilor, să nu
permită intervenţii inhibante şi să stimuleze
explozia de idei.
Prin folosirea acestei metode se provoacă
şi se solicită participarea activă a elevilor, se
valorifică experienţa personală a elevilor, se
dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a
le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte
alegerea soluţiilor optime şi se exersează
atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
5. CIORCHINELE
Tehnica, bazată pe activitatea de scriere,
poate fi folosită atât în faza de evocare, ca mijloc de
a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic
un anumit subiect, cât şi în cea de reflecţie, ca
modalitate de a rezuma ceea ce s-a studiat şi de a
construi asociaţii noi. Este o tehnică de căutare a
căilor de acces spre propriile cunoştinţe, credinţe,
convingeri, evidenţiind modul propriu al
individului de a înţelege o anumită temă, un
anumit conţinut.
Realizarea unui ciorchine presupune
următoarele etape:
- se scrie în mijlocul tablei, a paginii
caietului, sau a hârtiei de flipchat un cuvânt ( temă
) care urmează a fi cercetat;
- se notează în jurul acestuia toate ideile,
sintagmele sau cunoştinţele care le vin în minte în
legătură cu tema respectivă, ducându-se linii între
acestea şi cuvântul iniţial;
- pe măsură ce se scriu cuvintele, se duc
linii între ideile ce par a fi conectate;
- activitatea se opreşte atunci când s-a stins
limita de timp acordată sau când se epuizează
ideile.
Regulile pentru utilizarea tehnicii
„ciorchinele” sunt necesare a fi respectate şi sunt în
număr de patru:
a) scrieţi tot ce vă trece prin minte
referitor la tema pusă în discuţie;
b) nu judecaţi/ evaluaţi ideile
propuse, ci doar le notaţi;
c) nu vă opriţi până când nu epuizaţi
toate ideile (până nu expiră timpul alocat);
d) lăsaţi să apară cât mai multe şi
variate conexiuni între idei fără să limitaţi numărul
ideilor sau fluxul legăturilor dintre acestea.
Această tehnică este foarte flexibilă şi
poate fi utilizată atât individual cât şi ca activitate
de grup. Atunci când se aplică individual, tema
discutată trebuie să fie familiară elevilor care nu
mai pot culege informaţii de la colegi. În acest caz,
utilizarea acestei tehnici poate reprezenta o pauză
în brainstormig-ul de grup, dând posibilitatea
elevilor să gândească în mod independent. Când
este folosită în grup, elevii pot afla ideile altora şi
cunoştinţele se îmbogăţesc. Se poate folosi tehnica
în faza de fixare- consolidare a cunoştinţelor sub
denumirea de „ciorchine revizuit”, elevii fiind
dirijaţi, cu ajutorul unor întrebări, în gruparea
informaţiilor în funcţie de anumite criterii. Astfel
se fixează mai bine ideile şi se structurează
facilitându-se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea
poate rezulta un „ciorchine cu mai mulţi sateliţi”.
Folosirea aceste metode asigură condiţii
optime elevilor să se afirme atât individual cât şi în
echipă, să beneficieze de avantajele învăţării
individuale, cât şi de cele ale învăţării prin
cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor
la propria lor formare şi îi încurajează să
gândească liber şi deschis.
6. ŞTIU/ VREAU SĂ ŞTIU/ AM ÎNVĂŢAT
Este o metodă folosită în etapa de realizare
a sensului. Ea ajută la ghidarea lecturii sau
ascultarea unei prelegeri. Este precedată de alte
metode care urmăresc reactualizarea cunoştinţelor
şi informaţiilor anterioare necesare înţelegerii
temei respective (cel mai adesea, de
brainstorming). După ce se obţine o listă
dezorganizată de informaţii, se desenează pe tablă
un tabel cu trei rubrici:
ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT
Urmează negocierea ideilor din lista de
informaţii:
- cele ce în urma discuţiei cu clasa
au temeiuri pentru a fi considerate sigure vor fi
trecute în rubrica „ştiu” (se completează în faza de
evocare);
- cele controversate sau alte
întrebări care apar în timpul discuţiei se trec la
rubrica „vreau să ştiu” (se completează în faza de
evocare);
- se citeşte textul sau se ascultă
prelegerea, timp în care elevii au sarcina de a
completa rubrica „am învăţat” (se completează în
faza de reflecţie, după ce au fost aduse corecturi şi
completări);
- după lectura individuală a textului
se impune compararea în grup a însemnărilor.
Această metodă poate fi aplicată pe durata
unei ore sau pe durata unei unităţi de învăţare.
7. CUBUL
Este o metodă ce poate fi utilizată atât în
faza de evocare, cât şi în cea de reflecţie. Ea ajută la
studierea unei teme din perspective diferite şi
presupune utilizarea unui cub care are diferite
instrucţiuni notate pe fiecare faţă:
I: DESCRIE! (cum arată);
II: COMPARĂ! (cu ce seamănă şi prin ce
diferă?);
III: ASOCIAZĂ! (la ce te face să te gândeşti?);
IV: ANALIZEAZĂ! (din ce este făcut?);
V: APLICĂ! (cum poate fi folosit?);
VI: ARGUMENTEAZĂ pro sau contra! ( E bun
sau rău? De ce?)
Pentru a oferi exemplul său, este bine ca
profesorul să scrie şi el, demonstrând astfel că este
membru al grupului.
Folosirea metodei stimulează atenţia şi
gândirea şi oferă elevilor posibilitatea de a-şi
dezvolta competenţele necesare unei abordări
complexe şi integratoare.
8. DIAGRAMA VENN
O diagramă Venn este formată din
două cercuri mari care se suprapun parţial. Ea
poate fi folosită pentru a arăta asemănările şi
diferenţele dintre două idei sau concepte.
Educatorul cere elevilor să
construiască o asemenea diagramă completând
în perechi doar câte un cerc care să se refere la
unul din cele două concepte. Apoi se pot
grupa câte patru pentru a-şi compara cercurile,
completând împreună zona de intersecţie a lor
cu elementele comune celor două concepte.
Metoda se foloseşte, mai ales, în etapa
de reflecţie pentru evaluarea unei unităţi de
învăţare (se face o paralelă între temele
întâlnite sau între două personaje).
9. GÂNDIŢI/ LUCRAŢI ÎN PERECHI/
COMUNICAŢI
Este o metodă ce poate fi folosită în
toate etapele lecţiei. Se formulează cerinţa,
apoi se precizează timpul de gândire (
suficient cât să se poată gândi la ceva nou, să
exploreze ideile şi experienţele anterioare).
Sunt atenţionaţi că vor vorbi pe un ton scăzut
pentru a nu-i deranja pe ceilalţi şi fiecare va
trebui să vină cu o idee care va conduce la
formularea concluziei generale. Vor înceta
activitatea la semnalul învăţătorului, după care
vor împărtăşi ideile celorlalte grupe.
10. METODA SINELG
Este o modaliate de monitorizare a
înţelegerii şi de menţinere a implicării. Se
bazează pe activitatea de lectură şi presupune
identificarea, în conţinutul unui material, prin
marcarea cu semne specifice, a informaţiei deja
cunoscute ( ), a informaţiei noi (+ ), a
informaţiei contradictorii cu ceea ce elevii ştiu
deja ( - ) şi a informaţiei despre care doresc
lămuriri suplimentare ( ? ). Categorizarea
informaţiilor se poate realiza cu ajutorul
tabelului Sinelg.
+ - ?
11. ESEUL
Eseul este un studiu în care autorul
tratează, în chip original, probleme literare,
filozofice, fără intenţia de a le epuiza. El îşi
expune, într-o formă atrăgătoare, un punct de
vedere personal asupra unei probleme,
încercând să propună o soluţie pe care nu o
impune.
Eseul are câteva elemente specifice:
- prezintă un punct de
vedere personal;
- ideea prezentată nu
trebuie demonstrată, nici argumentată;
- atinge mai multe domenii;
- eseistul are libertatea de a-
şi alege stilul propriu.
Putem spune, aşadar, că eseul este o
operă de personalitate.
Procesul scrierii unui eseu implică
parcurgerea următorilor paşi:
1. Precizarea şi înţelegerea
corectă a temei eseului
Autorul eseului trebuie să-şi răspundă
la următoarele întrebări:
- este o temă generală sau
una specifică?
- se doreşte prezentarea
experienţei personale şi propriile
convingeri sau poziţia exprimată de alţii
despre subiectul pus în discuţie?
- eseul va fi doar o descriere
a lucrurilor sau şi o analiză a lor?
2. Întocmirea unei liste
bibliografice
Această listă poate fi sugerată de
profesor. Urmează cercetarea materialului
documentar. Toate materialele cercetate
trebuie să fie fişate, menţionându-se autorul,
titlul lucrării, editura, localitatea, anul
apariţiei, pagina din care s-a luat ideea sau
fraza- citat. Se prelungeşte studiul pentru
reflecţii personale. Acest lucru presupune ca
eseul să nu fie scris în ultimul moment.
3. Structurarea eseului
Lucrarea scrisă va avea următoarea
schemă generică:
- introducere (cuprinde un
scurt comentariu cu privire la semnificaţia
subiectului şi aspectele ce trebuie tratate);
- tratare (dezvoltarea
argumentaţiei cu exemplificarea ideilor);
- concluzie (recapitularea
ideilor principale şi implicaţii).
4. Redactarea eseului
În această primă fază de redactare a
eseului, se are în vedere claritatea ideilor şi
înlănţuirea lor logică. Stilul ( modul cum sunt
exprimate ideile) trebuie să fie simplu, direct şi
concis, fără formulări confuze, să evite
abrevierile şi argoul şi să conţină fraze scurte.
Fiecare idee principală va avea alineatul ei, se
vor utiliza titluri, subtitluri şi material
ilustrativ, iar ideile împrumutate să fie
delimitate clar de cele personale şi menţionate
sursele. Aceasta presupune existenţa unei liste
bibliografice.
5. Evaluarea critică a versiunii
preliminare
Specialiştii în domeniu recomandă
lăsarea deoparte timp de câteva zile a lucrării
şi citirea ei cu voce tare, solicitând ajutorul
unei persoane competente. Dacă eseul
răspunde la ceea ce se cere în temă şi acoperă
toate aspectele principale, atunci se poate trece
la faza finală:
6. Rescrierea eseului
Eseul este o probă de evaluare a
rezultatelor pozitive, fără a le sancţiona pe cele
negative. Prin elaborarea eseului se asigură o
uşoară şi obiectivă introspecţie umană, un
progres în conturarea personalităţii fiecărui
copil.
12. MOZAICUL
Este o metodă de învăţare prin
colaborare şi are la bază împărţirea grupului
mare de elevi în mai multe grupe coordonate
de profesor.
Etapele metodei sunt:
ETAPA I
Se împarte clasa în grupe eterogene de
patru elevi. Fiecare elev dintr-o grupă va avea
un număr ( de la 1 la 4). Fiecare membru al
grupei primeşte o fişă de învăţare ce cuprinde
o unitate de cunoaştere. Textul are atâtea părţi
câte grupe se constituie. Profesorul explică
apoi că, pentru acea oră, sarcina lor este să
înţeleagă articolul. La sfârşitul orei fiecare
persoană va trebui să fi înţeles întreg articolul.
Acesta însă va fi predat de colegii de grup, pe
fragmente. Elevii cu numărul 1 vor primi o
parte a lecţiei, cei cu numărul 2, o altă parte şi
aşa mai departe.
ETAPA A II-A
Toţi elevii cu numărul 1 se adună într-
un grup, cei cu numărul 2, în alt grup, etc.
Aceste grupuri nou formate se vor numi
„grupuri de experţi”. Sarcina lor este să înveţe
bine materialul primit. Îl citesc şi îl discută
între ei pentru a clarifica neînţelegerile. Se
întorc apoi la grupurile iniţiale pentru a preda
celorlalţi colegi ceea ce au învăţat. Este foarte
important ca fiecare individ din grup să
stăpânească conţinutul tuturor secţiunilor
lecţiei. Îşi notează, pot pune întrebări
expertului sau grupului de experţi. În final,
profesorul cere elevilor să prezinte oral, în
ordinea iniţială, fiecare parte a lecţiei, tema
trecându-se în revistă în unitatea ei logică.
Pentru feedback-ul activităţii, profesorul poate
aplica un test sau poate adresa întrebări pentru
a verifica gradul de înţelegere a noului
conţinut.
În timpul învăţării, profesorul
monitorizează predarea pentru a fi sigur că
informaţia se transmite corect, stimulează
cooperarea, asigură implicarea tuturor
membrilor.
Metoda poate fi folosită în etapa de
realizare a sensului şi are următoarele
avantaje:
- are caracter formativ;
- stimulează încrederea în sine a
participanţilor;
- dezvoltă abilităţi de comunicare şi
relaţionare în cadrul grupului;
- dezvoltă gândirea logică, critică şi
independentă;
- dezvoltă răspunderea individuală
şi de grup.
13. TURUL GALERIEI
Elevii, în grupuri de câte 3 sau 4,
lucrează la o problemă – sarcină de învăţare-
care se poate materializa într-un produs-
schemă, desen, inventar de idei- realizat pe o
foaie de hârtie. Produsele muncii grupurilor se
expun pe pereţii clasei, transformaţi într-o
adevărată galerie expoziţională. La semnalul
profesorului, grupurile trec, pe rând, pe la
fiecare produs pentru a examina şi discuta
produsele propuse de colegi. Pot nota
observaţii şi pot face comentarii pe materialele
expuse. După ce se încheie turul galeriei,
grupurile îşi reexaminează propriile produse.
Citesc comentariile celorlalte grupuri şi, dacă
este cazul, discută observaţiile şi comentariile
colegilor lor pe propriul lor produs. În final, se
comentează împreună cu profesorul rezultatul
activit
Nota :
Cadrele didactice din şcolile arondate,
participante la activitatea metodică ,
vor juca rolul elevilor iar responsabilii
de centre metodice- rolul profesorului.
”Elevii ” îşi vor exprima, în final,
satisfacţia competenţelor dobândite pe
parcurs, asigurând, în acest fel, feed-
back-ul lecţiei.
Se pot folosi Fişe de observare a lecţiei
de către 2-3 participanţi care nu vor
juca rolul elevilor.
Chestionar la sfârşitul activităţii
1. Care consideraţi că sunt strategiile cele mai
eficiente pentru învăţarea în clasă?
............................................................................
.........................................................
............................................................................
.........................................................
............................................................................
......................................................... 2. Pe care din strategiile prezentate le aplicaţi
frecvent în orele de specialitate ?
............................................................................
.........................................................
............................................................................
.............................................. ......
............................................................................
......................................................... 3. Cum s-a adaptat proiectarea didactică a
lecţiei la grupul de participanţi ?
............................................................................
.........................................................
............................................................................
.........................................................
............................................................................
.........................................................
............................................................................
.........................................................
............................................................................
.........................................................
............................................................................
............................................................
............................................................................
.........................................................
............................................................................
.........................................................
............................................................................
......................................................... 4. În ce măsură lectia a condus la realizarea
competenţelor propuse?
....................................................................................
........................................................................
Scrieţi alăturat cifra corespunzătoare opiniei
dvs., conform scalei de mai jos: 5_____________ 4___________ 3___________ In foarte mare masura In mare masura In masura potrivita
2 _____________ 1_____________
In mica masura In foarte mica masura
5. Vă rugăm să formulaţi 1-3 propuneri de
optimizare a activităţilor metodice specifice
învăţământului profesional şi tehnic
............................................................................
........................................................
............................................................................
........................................................
............................................................................
........................................................
Vă m