CRISTIAN FARA
2005
INDEX
„Nimic din ce e veşnic nu e omenesc.”C.F.C.F.
INDEX
INDEX
În căutarea florilor purpurii Iubirea s-a ridicat sprijinindu-se pe umărul meu, bătrână. Ne cunoşteam de copii. Am alergat împreună peste câmpiile albastre ale viselor, căutând florile purpurii ale înţelegerii… am adormit împreună pe linia orizontului, departe, jumătate în cer jumătate pe pământ. Când i-au crescut aripile am înmărmurit - îmi părea hidoasă, o dureau, i-am sărutat rădăcinile sângerii ale aripilor, gustând fără să vreau sângele ei amărui. A trecut un timp fără să ne privim, plângeam pe atunci fără să ştim de ce. În fiecare dimineaţă culegeam cristalele sărate de la rădăcina ochilor şi le semănam în câmpiile albastre ale viselor - copii ce eram: florile purpurii n-au răsărit niciodată. Mai târziu, într-o primăvară, alergam spre soarele rece, cu ochii închişi, gustând teama de a ne prăbuşi în braţele ierburilor fragede, la marginea câmpiilor albastre, când… Am simţit-o smulgându-mi-se din mână, îşi deschise aripile, pe care ne obişnuisem să nu le mai vedem de o vreme şi… s-a oprit în primul copac, între mine şi soare, aşa la o aruncătură de băţ, unde câmpia se rupea neînţeles într-o pădurice rară de mesteceni tineri. Când am ajuns eu, plângea rănită, îşi acoperea faţa cu aripile şi întorcea mereu privirea în cealaltă parte, spre nicăieri. Nu ştiam cum să o liniştesc, cum să o îmbrăţişez - aripile erau prea lungi şi… inegale. M-a văzut cercetând-o, la un pas de ea şi a izbucnit mai tare în plâns. Degeaba i-am spus, Uite, şi eu am ochiul stâng mai mare ca dreptul, o ureche e mai jos decât cealaltă, ochelarii îmi stau într-o parte… S-a oprit o clipă, zâmbindu-mi printre lacrimi şi iar suspine, iar priviri întoarse spre nicăieri. La o aşa pornire feminină nu i-am putut răspunde decât cu un cuvânt bărbătesc: Vrei să mă ţii în braţe?
Da… mi-a răspuns. Îşi schimbase vocea, aşa dintr-o dată, nu mai eram copii, nu mai priveam câmpiile, doar cerul. Câţiva nori pufoşi alergau după soare, vântul ne ştergea lacrimile, dincolo de iluzia noastră stelele aşteptau să se nască. Prima dată am pierdut-o pe culoarele cenuşi ale facultăţii. Zbura, aşa, într-o parte cu aripile ei inegale zgâriind zidurile. Cobora pe aleea cu trepte şi o găseam în sala de mese la „împinge tava” - prozaic nu? Atunci nu ne-am vorbit cinci ani. Îi scriam versuri pe care nu i le arătam niciodată, da, despre iubire, despre îngeri - la cursurile de filosofie chiuleam - am rămas mereu un „primitiv” care gândeşte ce simte şi nu invers. S-a întors la mine într-o toamnă, cu acelaşi obicei vechi de a-mi aduce în casă un braţ de frunze veştede. Îmi părea mereu ca mă priveşte curios, Da, să ştii, tu chiar ai un ochi mai mare decât celălalt. Scriam ca şi acum mult fără să spun nimic - îmi era de ajuns să ne plimbăm împreună.Într-o zi cineva s-a apropiat şi a răpit-o chiar din braţele mele. Gata, mi-a spus, de acum este iubirea noastră! În special a mea! Închide ochii! Acum, sărută-mă… N-am numărat zilele, nici anii - ştiu doar că era fericită, zbura în cercuri largi, îşi pudra obrajii cu violet şi umbla toată ziua desculţă. Lacrimile - pentru că plângeam uneori - erau calde şi dulci. Aripile n-o mai dureau, nu-mi mai păreau chiar atât de inegale şi miroseau puternic a flori. Când a plecat, într-o seară târziu, nici n-am mai putut plânge. Îmi luase şi lacrimile cu ea, şi sufletul, şi tinereţea şi… Şi nu s-a mai întors. Nu e atât de rău să trăieşti fără lacrimi, te poţi obişnui şi cu asta… am spus eu… după ce mi-a adus-o cineva anul trecut sau acum doi ani, nu mai ştiu: Asta e iubirea ta? M-a întrebat. N-o recunoşteam, i-am cercetat aripile, mda, una mai mare decât cealaltă, rădăcinile lor încă sângerau.
INDEX
Mulţumesc, i-am răspuns. M-am aşezat jos pe asfalt (între timp câmpiile albastre au devenit rezervaţie naturală, în jurul lor era construit un gard înalt) înăuntru pe singura alee îngustă între răsărit şi apus, aproape de jumătate… iar împreună. Am stat aşa faţă în faţă cu frunţile lipite una de cealaltă şi ochii închişi, ca în jocurile noastre de copii, când alergam împreună, gustând teama de a ne prăbuşi în braţele ierburilor fragede (peste tăbliţele de acum cu nu călcaţi iarba, nu rupeţi florile ) fără să ne întrebăm o clipă de ce. Până ieri, când…Iubirea s-a ridicat sprijinindu-se pe umărul meu, bătrână…Ai să o recunoşti acum, nu-i aşa?
Continuu
Şi umbrele cerului înaintauPeste nepăsarea copacilor
Tropotind a înserare
Râul curgea răsucitÎntre cele două vârste ale pietrei:
Stânca de o parte, nisipul de cealaltă
Un colţ de zăpadă neînceputăÎmperecheat cu trupul bătrân al punţiiOprea trecerea desculţă a gândurilor
Doar cărarea pierdută în spatele nostru
Şerpuia înainte minţindu-neCă ziua e încă mai lungă
Priveam zborul încrucişat al păsărilorTăind aripa uriaşă şi moale a vântului
Care nu venea, atunci, de niciunde
Fără să ne întrebăm de ceTrăiam împreună acelaşi vis
Ascunşi în globul aceleiaşi secunde
Legaţi de cuvintele repetateAle ultimului vers schimbat
Când ziua aluneca-n alt anotimp
Şi umbrele cerului înaintauPeste nepăsarea copacilor
Tropotind a înserare
INDEX
Circul îngerilor
apoi l-au legat la ochişi l-au lăsat să zboare prin cameră
lovindu-se de pereţivântul a deschis fereastra puţin
cât să îi fure o lacrimă,tavanul s-a făcut albastru
ca să îl doară mai tare,secundele au trecut
fără să vrea
a înghiţit un strop de sângeîmpreună cu cele două cuvinte
când a căzut-ce facem acum?
-mergem în bucătărieşi-l împărţim.
Descriere
Între a fi plecat
şi a nu fi fost niciodatăeu sunt ceea ce
tu nu poţi înţelegechiar dacă prin sângele nostrucurge aceeaşi iubire otrăvită
de aceeaşi eternitate.
INDEX
Nu e nimic
Un pic mă doare sufletul, un picNu e nici disperare, nici iubire
Pe stradă e o trecere-n neştire,În dava veche soarele e mic
Nici îngerul nu mi-a trimis în plicVreo notă de plătit – pe rătăcire,Nu-i primăvară-n nici o amintire
Tu mă asculţi... eu nu mai spun nimic
Chiar astăzi n-am un templu să ridicNu e nimic filosofal în fire
Nu e nici disperare, nici iubireUn pic mă doare sufletul, un pic...
Primăvara
Primăvara s-a urcat
Prin rădăcinile copaculuiPână la mine,
O pasăre se cuibăreşteÎn locul inimii mele,
Mugurii mi-au străpuns aripile,Vor înflori prin mine...
Iată, suntUn înger viu.
INDEX
Anotimp
anotimp certat şi bolnavcu îngeri obosiţi şi murdari
ce se târăsc peste cerpoezia destrămată şi rea
ţinând calea privirilor
gânduri învinse de păsăritimpul, timpul sărac
ucigând pentru pâinea amarăa copiilor săi: noaptea
şi galbena zi
în sufletul crispatal trecătorilor grăbiţi
prin noi înşine
Taci!
Taci!… Zeul a adormit între noiRezemat pe ultimul vis despre tine –
N-atinge întristarea rămasă pe foiJumătate din mine
În cercuri se-ntorc pescăruşii-napoi
La hrana de stele bogatăCe valul a smuls-o în noapte din noi
Iubire certată
Cu ochii uscaţi de nesomn vom păşi,Prin aceleaşi porţi numărate,Pe-aripile lor ce ne vor lovi
Cu-nţelesuri uitate
În liniştea rece începutul de ziDin nori fâşii se va cerne
Vino!… Să-nchidem cuvintele viiÎn temple eterne.
INDEX
Aripi-gând
Copacii obosiţi de floareSe lasă mângâiaţi de vânt
şi mor încet cu fiecareşoptit cuvânt
Orbiţi în razele de soare
Fluturii cad peste pământPriveşte, prada de culoare
e un mormânt
În simpla noastră încercareDe-a fi mai mult decât ei sunt
Murim încet cu fiecareşoptit cuvânt
A-noastre aripi solitare
Despică al timpului descântSau... însoţindu-ne-n cărare
ne sunt mormânt
Urmele noastrePentru Wind
Căutam oraşele de întristare ale îngerilor
zâmbind durerii de mâine peste durerea de azisă zidim necugetate cuvinte de iubire
în jurul nostru, închizându-ne împreunã acolo
urmele noastre apăsate pe aripile lor albe,pas cu pas, însemnau clipele îndepărtării,
neînţelese, de ce-a mai rămas din noi înşinecăutând oraşele de întristare ale îngerilor.
INDEX
Priveşte
Pentru Adriana
Priveşte pădurea,
săgeţile geţilorl-au găsit pe Zalmoxis!
sângele lui esteprintre culorile toamnei
priveşte pădurea,
cea galbena de aramăşi stropii din sângele zeului,Septembrie e poarta magică
prin care păşimîn altarul toamnei.
Ca un semn
Ca o pasăre mică de pradăprima iubire
îmi taie cerul adânc...
n-au pierit încănici celelalte păsări de pradămai mari, mai puţin ascunse
fiecare în cercul ei de vânătoare
flămândă de amintiriîmi ţipă-n privire
Ca un semn de adio
prima iubităa tăiat o bucată de suflet
în formă de fereastrăplecând.
Si tu ai făcut la fel...
De ce am hrănitaceste păsări de pradă
cu mine însumipână când a ajuns fiecare
prea marepentru fereastra ei?...
INDEX
Velvet si tobele infernului
Coloane de îngeriMărşăluiesc prin pereţii încăperii
ÎnghesuiţiCălcându-se unul pe altul pe aripi
Uzaţi de prea multă folosinţă poeticăÎmpinşi de la spate de inima ta închisă
Între gratiile vii, tremurânde, ale tăcerii.
Înăuntru câteva locuri libereDecor cu meduze, stern, globule roşii
Câteva ferestre de chatŞi durerea muşcând din istorie
Eu nu! Am rămas afarăTăiat de linii subtile – tangente
Iluziei - Dumnezeu – corpuscul – undă.
Regăsire
Aşteptam pe marginea universului meulângă ultimul semn adânc al întristării,
soarele roşu se oprise acolomângâindu-mi tâmplele a despărţire
Am potrivit lumina a dulce-nserare,
am lăsat copacul să mă-ngroape cu floarejumate-ntuneric, jumătate iubire - Aşteptam
în acelaşi peisaj tăiat de aripa timpului
Tăcerea aluneca între cele două cuvinteca un şarpe spre inima mea obosită...
Tu ştii că nu mor în fiecare clipă!Dar ştii că fiecare mă doare la fel?
INDEX
Atingere crudă
Tu eşti destinul meui-am spus păsării
izbite-n şosea de-o maşină
în palme, penele eicu sânge şi praftremurau încă
am ridicat-o spre obraz
într-un gest de candoare
speriată s-a smulslovindu-mă scurt
cu aripa!
atingerea crudăa zborului eimi-a lăsat
primul rid pe obraz.
Despre iubire Pentru Alina
Azi vom vorbi despre iubire…
pentru că plouădar mai ales
pentru că nu ştim nimicunul despre celălalt
ne vom răsuci
pe cărarea îngustăuşor desenată de Dumnezeu
între viaţă şi moartepe spatele unui şarpe albastru
care alunecă prin ferestrele timpuluispre nicăieri
vom merge
îmbrăcaţi în cuvintecu mâinile întinse ca doi acrobaţi
mângâind aerul după amiezei:ni s-a mai întâmplat… , vom spune
alungând amintirile mai adânc –or să ne doară
inevitabil vom aluneca
într-o parte sau în cealaltă… pentru că plouă
pentru că nu ştim nimicunul despre celălalt
INDEX
Un înger plângea
Un înger plângeape marginea drumului
cu aripile rupte
Îi vor creşte altele,îşi spuneau trecătoriifără să se oprească,Îi vor creşte altele...
Iar îngerul nu spunea nimic
pe marginea drumului,cu aripile rupte şi lungi
atât de lungi încâttrecătorii nu le puteau ocoli
spunând:îi vor creşte altele...
Beethoven
În dreptul Luniiîngerul mării l-a lovitpe îngerul ţărmului
cu razele grele de sarenoapte cu noaptecrestele călătoare
ale fiecărui vali-au sculptat aripileşoptite mai întâi -
a îmbrăţişare -certate în sfârşit,când s-au şi spart
adâncîntorcându-se-n mare.
INDEX
Jurnal de parc
Privea uşor spre stânga-n altă parteDeasupra peste îngeri şi mirese
Care plecau fără să fi venit
Era bătrân de gândurile aceleasau asculta fântâna-nmărmuritca sculptorul nebun ce l-a zidit
punându-şi chipul lui săpat în piatră
în jocul ne-nţeles şi-ngăduitcu zarurile sorţii aruncate
spre noi nu va privi, în altă parte…
Între noi
Un înger s-a întors pe cărare
din suflet venind înapoiîn drumul spre tine - chemare
cu pasul certat şi greoi
rănit într-un loc de iertarede-o bucată mai mică de cerîn drumul spre tine - chemare
cu aripi bătute în fier
ca un semn pierdut de-ntrebarepeste care-amândoi am trecutîn drumul spre tine - chemare
undeva, între noi, a căzut.
INDEX
Copacii-îngeri
Au înflorit copacii-îngeri... iarSă ne îmbete-n noapte şi visareParfumul lor e cel care ne doare
Când ridicăm iubirilor altar
Se-apleacă-ncet spre noi a mângâiereŞi floarea albă-n creştet ne sărută
Ca un părinte-n suferinţa mutăPe un Isus dormind a înviere
Când ne-nfruptam cu lacrima de dar
Nepricepuţi în suflete cărareSpre a găsi iubirii muritoare
Au înflorit copacii-îngeri... iar.
Pedeapsă şi iubire
Nu sunt nimic din ce-aş putea să fiuNu sunt nici înger, nici copac, nici stâncă
Sunt doar un om care trăieşte încăÎntre iluzii, moarte şi desfrâu
Sunt doar un evadat din închisoarea
Acelor gânduri care-ncet ucidCe a sărit o clipă peste zid
şi s-a rănit căzând... din întâmplare
Ceva din el a mai rămas afarăCeva din el a fost adus la loc
Şi-a mai rămas o parte la mijlocŞi-a mai rămas o parte să îl doară
O parte ce-a fugit într-adevăr
Ca să iubească-n altă-nfăţişareSub un alt nume, sub o altă zare
O altă jumătate dintr-un măr
Dintr-un alt pom, dintr-altă izgoniredintr-un alt rai, cu-acelaşi Dumnezeu
Ce-şi face, vezi, poveştile mereuCu vorbe dulci: pedeapsă şi iubire
Sunt doar o parte spânzurată-n soare
În curtea unei negre închisoriÎntre minciuni, fantasme şi ororiCa o petală veştedă de floare
INDEX
Sunt doar... o parte ce-a rămas afarăSă mai iubească, să mai moară iar
Visând la tine veşnic în zadarCa-ntr-o pedeapsă dulce şi amară
Între iluzii, moarte şi desfrâu
Sunt doar un om care trăieşte încăNu sunt nici înger, nici copac, nici stâncă
Nu sunt nimic din ce-aş putea să fiu.
Ago
Un copil plânge prin peretele bloculuiîntr-o cameră oglindă, egală,
pe deget am o pată de cernealămai veche de ieri când m-am exaltat
despre moarte, filozofie şi albîntr-un exerciţiu de gândire oarbă
desenând cu degetul pe cerul ferestreio linie lungă până la margine
şi-atât… m-am oprit afară
fiecare avea câte un înger în gurăurmând linia degetului meu
ca pe un algoritm sinistru si perfectcu ochii fixaţi la durerea standardatenţi la semnele de punctuaţie
şchiopătând totuşi a jale
copilul a tăcut – prin peretele bloculuitimpul picura stricat, inegal în gol
tic-tic-tac, tic-tac-tac… a stat!cu stelele pe jumătate galbene,
cu faţa pisicilor animate, obrajii umflaţi,cu câte o pană în colţul stâng al gurii
şi-atât… m-am oprit înăuntrufiecare avea câte un loc gol
în care se prăbuşea sistematic,accelerat, din interior spre afară
fără să înţeleagă că mestecăun înger mort din greşeală
într-un gest repetabil cu gândulde ce are pe deget o pată de cerneală.
INDEX
Fluturele
Decât să cadă-n noapte peste umbre le-au spus profesorii, mai bine,
râzând, în plase de mătaseîl prindeţi, obosit de vise,
cu aripile-ntinse ...de un degetpe florile închise în amurg
să nu vă temeţi, mergeţi fiecare
le-au spus profesorii grăbiţisă nu vă temeţi, inimă nu are,în piept să-nfigeţi acul ascuţit,în insectar să îl avem, sub el
voi numele să-l puneţi - fiecare
la "îndemânare" coasem după el,le-au spus profesorii - la "ştiinţe"
vom cerceta o aripă model,la "aritmetică" vom împărţii în minteşi la "compunere" vom scrie îngrijit despre iubire - o sută de cuvinte.
În deşert
Uneori eştialteori sunt
e posibil să fimînţeleşi în visare
pe aceleaşi cărărimesagerii ne vin
şi în sânge ne-mbatăo înceată chemare
numai steaua s-a stins
în ferestre de noricăutând în deşert
peste trepte de sare
paşii noştri cuminţiîntâlniţi pe pământîn adânc de cuvântrăsărind din visare
INDEX
Dincolo Pentru bunicul meu
degetele mele
au trecut tremurândepeste ţărâna arsă de soare
stearpă şi caldă ţărâna
mângâie mut sufletul meu
ce nu se va întoarce nici el
nicicând de nicăieri
cuvintele nici unei rugăciuni
mici ca furnicile acestea
trec
înfruptându-se cu firimiturile
pâinii sufletului meu ce n-a murit încă.
Piatra
Ca un înger de piatră căruia vântul
i-a săpat aripile până la os
ploile i-au mâncat ochii
aşteptându-te visul
l-a ros pe dinăuntru ca un izvor sărat
şi femeile l-au coborât pe rând
din cer obosind să-l iubească
...m-am oprit...
la mijlocul drumului unde trebuia să fii tu
spunând: iată un înger de piatră
căruia vântul i-a săpat aripile
până la os
ploile i-au mâncat ochii
aşteptându-mă
şi visul... nu i s-a împlinit
niciodată
INDEX
Zăpada
Zăpada ce-a căzut peste noapte ca o aripă ruptă de înger
din înger, peste urmele paşilor mei
fără mine,
zăpada, cea lipită de geamuri ca un vis de ecranul secundei
în care trec pragul ochilor tăi
fără tine,
zăpada, ce sfârşeşte pe buze din zborul ei fals către mine
din tine, se-ntoarce şi pleacă mereu dintre noi
fără noi...
Vis bun
A mai murit un vis în astă seară Suntem mai buni şi mai bătrâni cu-n vis
Simţim în suflet picături de ceară Din lumina-aprinsă pe ceaslovu-nchis
Dumnezeul doarme-ncătuşat în fiare Răul horcăieşte peste visul mort,
Fără rost rămânem totuşi în picioare Căutând cu ochii-nceţoşaţi un port
Ancora-vom poate numai astă seară De pe pluta morţii, într-un scurt popas Să-ngropăm la ţărmuri visul ce afară
Lângă noi acuma zace fără glas...
Când...lumina-i stinsă de alt vis ce zboară Îi strigăm - durerii că va fi ucis - :
A mai murit un vis, şi-n astă seară, Suntem mai buni şi mai bătrâni cu-n vis
INDEX
Înăuntru banal
În mine s-a întors însingurarea pereţii-au învăţat să mă cunoască podeaua doar mai scârţâie încet
un bun venit, târziu, acasă
după perdele lumea îngropată în ultima-ntomnare îngheţând
se trece-absentă - un copil râzând de-un joc pe care, încă, nu-l pricepe
iubirile - dintr-un sertar de masă le scot ca să le-aud foşnind sfârşitul parcă-l simt venind
sau întomnarea-mi zgâlţâie de uşă...
un înger ar veni să mă-nbuneze dar fiind mereu certat cu Dumnezeu
să mă găsească astăzi este greu în camera c-o singură fereastră
s-a înnourat banal şi dintr-odată şi telefonul mut mă oboseşte... în mine s-a întors însingurarea
pereţii-au învăţat să mă cunoască.
17 Noiembrie
Pe linia aceluiaşi orizont alunecă câte-o lacrimă
dintr-un vis către celălalt ca o neînţelegere veche
în care scriam răspunsuri pe frunzele întoarse de vânt
la întrebările tale cuminţi desigur pentru altcineva
bătrân de întristare culeg o lacrimă - lângă îngerii tăi
surâzători, de oţel
îngerii mei de piatră s-au spart de aşteptare într-o melancolie dulce
pe linia aceluiaşi orizont.
INDEX
Poveste de iarnă
Cu mii de ani-naintea Crăciunului, în Nord Un zeu sărbătorea pe fiica-i Bucurie
Când fiul său Tristeţe De Anul Nou pleca Fără să ştie unde
Şi pentru câtă vreme
În noaptea-ceea zeul Ce hotărăşte soarta
Cu un blestem pe buze S-a-nchis într-un cristal
Din câte ning în lume Şi se topesc pe faţă Nu îl găseşte nimeni Pe buze sau în ochi
Ca să destrame vraja Ce face-n fericire
Să ne-amintim tristeţea Ca pe un fiu pierdut...
Eu
Eu sunt un pas greşit pe care-l faci Tu
înspre iubire dinspre iubire
când dimineaţa devine-nserare şi vântul îţi mângâie faţa când treci mai departe
un pas pe care nu şti când l-ai şi făcut înapoi
spre iubire dinspre iubire
când priveşti în jurul tău şi nu te vede nimeni
când treci mai departe...
INDEX
Sonetul fluviului
Pe ţărmurile fluviului malul putrezeşte încet
odată cu caii morţi în războaiele îngerilor
sălciile strâmbe şi ude mâncate de viermii molateci
plâng lipicios şi murdar pătând rochiile florilor albe
ţânţarii bâzâie surd, muşcând feţele sau botul animalelor
vii, ameţite şi ne gânditoare
prin aburii nopţii pierdute o pasăre zboară cu gândul,
zadarnic, la hrana de-o clipă.
Magnoliile
Magnoliile erau încă în floare iubirea era încă în păcat
inelul de mare, sărat ca valul sărută şi moare
ca valul sărată e clipa se naşte pe sine mereu
în veşnica-i moarte - un zeu îşi râde-ntinzându-mi aripa
cu vorbele-ntregi, jumătate ne spunem în stele un semn
şi pradă luminii îndemn păşim pe cărări separate
spre viaţa de care-am uitat din visul acela în care
magnoliile erau încă în floare iubirea era încă în păcat
INDEX
Două aripi
două aripidesprinse
una de altao tremurătoare
dorinţăde plutire
sidef şi agat
opal... diamante de rouă
toate, toateîntr-o pânzăde păianjen
două aripi desprinse
una de altao neasemuită idee de zbor
safir şi rubin
alabastruapă de steletoate, toate într-un ceva
de suflet
două aripi şi trupulundevaîncolăcit
dinspre pământînspre pământ.
Lacrimile mestecenilor
Lacrimile mestecenilor, verzi braţele mestecenilor albe
pietrele pe care-am putea sta împreunăşi muntele puţin mai departe...toate acestea au fost scrise -
şi spinii
în afară de cele două picături de ploaiece mi-au căzut pe obraji
deodată...
iubirea,trăieşte mai multdecât oamenii,
nu-i aşa?
INDEX
Pereche
De ţărmuri stelele se frâng Ca-ntr-o poveste foarte veche
În care suflete perecheIubesc şi plâng
Copacii gemeni , dar ceresc ,
Le-arată calea-n căutareŞi ele-urmând acea cărare
Plâng şi iubesc
Dintr-al nefericirii crângDe vor ieşi mai înţeleptePe ale nemuririi trepte
Iubesc şi plâng
Şi se despart şi se-ntâlnescÎn lumea nouă-n lumea veche
Fără să ştie că-s perechePlâng şi iubesc.
Un tunet
Un tunete-o simplă chemare
ce vine de suscătre noi,
picurând
cu a timpului apedin al stelelor ude
noroi,
ne-ajunge'napoi şi 'nainte ne-apasă cu sare
pe umerii goi,
ne doaregrăbind către casă
şi credemcă nu-i pentru noi...
INDEX
Visul
O creangă ruptă de cireş înflorit A scris pe nisipul grădinii meleUn vers ne-nţeles ca un răsărit
De lună şi stele
Altfel cuvintele de piatră sunt la locul lorCa nişte priviri de zăpadă...
Aripa lui ce-o mângâia uneoriA lăsat-o să cadă!
În jurul pavilionului de porţelan pictat O parte din versul ne-nţeles şi certat
Pe aripa ce încă se zbate copiatS-a întors, a plecat...
Pe mătasea kimonoului meu indigo Petalele florilor de cireş s-au oprit
O clipă, ca-ntr-un ultim salut de adio Îngenunchez înmărmurit.
Îngerul orb
Îngerul meu orbse plimba prin oraşul cuvintelor
împiedicându-se de secretele noastrepână când jocul nostru rostogolindu-se
l-a ucis...
şi cuvintele au rămas nelocuitegoale
ca un mormânt îngrijitpe lângă care vom trece gândind fără noi
...ce frumos este...
INDEX
Decembrie cu filmul Isus
Eu... sunt o maimuţă tristăCe-ngheaţă-n oraşul vopsitCu biserici închise, bizareŞi îngeri cu chip împietrit
Zăpada eterna risipă
Murdară icoană din cerÎngroapă neveşnica-aripăLovită în noapte de ger
Cenuşă de chip şi suflareDin cuburi închise perfid
Ei rupţi de-nţeles şi visareSe roagă, mănâncă, ucid
Decembrie... la filmul IsusÎn teatrul vechi de revistă
Încălzindu-se pe rândul de susEu... sunt o maimuţă tristă
Îngerii
Au ieşit îngerii din pereţii de betonau ieşit îngerii din oţelul armăturilor
şi cei din scaun şi cei din masă au ieşitşi îngerii transparenţi din sticla ferestrelor
Toţi, au ieşit înconjurându-măcu degetele lor de copii răsfăţaţi
ridicate spre minetu, mi-au spus, tu eşti vinovat
eu, m-am făcut ghem ca un aricicu palmele ascunzându-mi ochii
până când îngerul meu din lacrimănevăzut, singur şi răzvrătitîmi va fi surâs iertarea...
INDEX
Ar putea
Îngerului meu îi e fricăşi mie la fel
ar putea să rănească c-o aripăar putea dărâma vreun castel
a trăit în lumină de stelea murit în tăcere de mări
s-a născut din cuvintele greles-a rănit în cuminţi sărutări
a văzut îngropate în viseiubiri murind pentru el
a intrat prin ferestre deschiseprizonier rămânând în castel
îngerului meu îi e frică
şi mie la felar putea să rănească c-o aripăar putea dărâma vreun castel
Am citit ce mi-ai scris peste an
Da, am găsit de Crăciuno floare de gheaţă în geamsingur ca un înger nebun
plângeam
mereu întristat ca şi-acumam citit ce mi-ai scris peste an
şi-atunci, ca un înger nebunvisam
în versul sărac ce îl pun
sărut peste floarea din geamrăspunsu-i de înger nebun :
ştiam
că aşa va fi de Crăciunvoi citi ce mi-ai scris peste an
visând, ca un înger nebunîn van...
INDEX
Cuvintele nerostite încă
Sub podul gândurilorCuvintele nerostite încă
Plâng fluviul îngheţatAl îndoielilor noastre
Mulţumesc
Chiar dacă anul laş se va terminaŞi eu nu voi fi acolo
Cu sufletul de vânt şi de piatră
Să mă sparg la fiecare cuvântCa o lacrimă în ultimul versDin ultima strofă a poeziei
Ce n-am scris-o niciodată
Dar am încercat măcar s-o iubescOrbind în visare tristeţea
INDEX
Noi
Stânca rezemată, cu frică, în mare plângea cu lacrimi de nisip,
valul, ca o altă iubire, se spărgeacu lacrimi de sare
sculptându-şi veşnicia-n mistere
murind împreună în mareval şi stâncă-n aceeaşi
ne-ngăduită îmbrăţişare
Sarasate
Îndepărtarea picura între noica o romanţă andaluză
între chitară şi mâna lui Zsapka
noaptea fâşia ca şi disculiubirea... durea puţin
ca şi timpul
pe care copacii îngheţaţil-au vegheat între noifără să ne întâlnească
lumina singurei stelecădea în sufletul meu
ca o aripă în miezul secundei
în care... am trecut amândoipe malurile abrupte şi îndepărtate
ale sufletelor noastre
INDEX
Oglinda
Erau două ierniegale... dacă vrei tu
făcute una din cealaltădin aceleaşi zăpezi
în aceeaşi secundă
ningând în ele înseleca un poem oarecarepe ţărmul de la răsărit
al nemărginirii...
iubindu-se-n oglindirea defectăa ultimei divinităţi ucise
femeie pe jumătate bărbat.Erau două ierni egale
făcute una din cealaltă.
Iubind
Ne naştem îngerişi murim iubind
în catedralasufletului nostru
ca-ntr-un blestem
o altă jumătatedintr-un alt sufletce-a murit iubind
necontenind
destinului aripaîndurerarea
ai cerşi iubind
act de-ntristarede singurătateiubirea însăşi
sfâşiem iubind
răscumpăraţi Apoifiind a alege:
ne naştem îngerişi murim iubind
INDEX
Un car de stele
Doar o privire a taa fost îndeajuns
să răstoarneun car de stele.
O noapte întreagă
am stat în genunchisă le culeg din iarbă.
Un car de stele...
Acolo
Am început să taccând am intrat
prima oară în sufletul meude atunci rătăcesc înăuntru
pierdut în propriul meu adâncnu mă mai gândescsă mă întorc înaintenici să merg înapoi
pentru că acolote-am găsit pe tine
INDEX
Întunericul bistabilpentru Luminiţa
Clipele inerte, recesive
navighează pe retina absentăfade constelaţii piramidale
ard în crepuscul
celulele timpului expirăîn anatomii baudelairenecu inflorescente opace
exaltând întunericul bistabil
Chat
Îngerul cu puţine cuvinteşi vechi de o sută de ani
simplu - iubea în veşmintebinare, înţeles de profani
un geam luminos peste zareîn matrice externe stigmatun nume în falsa-ntrebare
suntem femeie, bărbat
rupt de-nţelegere Eulcu grijă-n destin descărnatambidextru surâde la zeulcu-n secol în urmă uitat
culoarea şi locul şi timpul
pe keyboard uşor de tastatîn inimi absente, în simplul
fizic, comun sau privat
iubirea în hexa-cuvinteprecisă ucidere-n zbor
şi-n piatră cioplită cuminterămâne, şi-n fier, un fior
unică, motrice forţă
în cercul abstract al raţiuniielectro-chimică torţă
ne arde-n privirile lumii
veşnică trecere-n sinee-aripă şi creastă de val
aşa... ucisă de rimeşi dincolo de firewall...
INDEX
Mai multe rânduri de stele
Mai multe rânduri de steleau căzut de atunci peste noimai multe rânduri de stele
dintr-ale tale şi dintr-ale meleşi dintr-ale noastre, mai noi...
Ne-au rănit când dormeam peste ele
cu plăcerile toate în gândne-au rănit când dormeam peste ele
scriind poeme simple pe pieleclipă de clipă, rând după rând
Durerea strivirii atâtor stele
extazul tăcerii în doidurerea strivirii atâtor steleanii zidiţi în străine castele
ne leagă cu visul din noi
Fluturi albi
S-au prins între beculatârnat de tavan
şi ziarul pătatmărginit de-ntuneric
doi fluturi albi palizi
cu aripi de dorşi ochii orbiţi
de iubire-n lumină
izbind disperatîn cuvinte, cu zgomot
lovindu-se mutîntre ei - ce păcat
la un semn au tăcutca noi doi - separat
unul a căzut pe o masăcelălalt a rămas agăţat.
INDEX
Ea
Locul unde marea înaintea nemărginirii iubeşte ţărmurile adevărului
Lacrima ultimei mistice ierni înaintea iertării truditei amiezi
Luna unind muritoare iubiri nesfârşite în trist ametist
Lucirea undelor mării în trecerea norilor,
Iertarea tainicei aripi
Liniştita umbră murmurând înaripată nisipului, iubirea trestiei ascunsă
Literele ursite mereu împreună neînţelesei iubiri, tărâm
ancestral
Rug
am să scriu în fiecare zi un verspe o singură foaie de hârtie
pe care am s-o aruncîntr-o urnă de sticlă
pe celelalte le voi arde
în fiecare an, o singură datăvoi alege un vers
pe care am să-l aruncîntr-o urnă de sticlă
pe celelalte le voi arde
la fiecare deceniu o singură datăvoi alege un vers
pe care am să-l arunc...afarăprin fereastra deschisă
cu celelalte voi arde împreună
INDEX
Iubirea durerii povară
Un om a murit într-o garănemişcat între bine şi răusingur lăsându-mă afarăîn calea destinului său
viata în ochi mai sclipeştec-o mută ploaie de scuze
prin mine trecându-se orbeşteca schijele vechi de obuze
fierbinte, clipită durere
m-apropii cu-ncetul plângândspre locul lăsat de tăcere
în urmă, prin mine trecând
ce lanţuri îmi zornăie-n minte!legăndu-mă-n loc să rămân
în ruga absente cuvintespre tatăl ceresc să amân
când singur rămas într-o gară
nemişcat între bine şi răuprivesc copilul de-afarăîn calea destinului meu.
Se făcea că iubeam
Se făcea că iubeamsub candelabrele de stâncă
ale aceluiaşi visce nu începuse încă
Se făcea că iubeam
întrecerea zilei cu noapteaprimei noastre dureri
pe care n-am uitat-o încă
Se făcea că iubeamca două meduze transparente
într-un acvariu de sticlădincolo de infinita lor singurătate
Se făcea că iubeam
alunecarea spre roşua ultimei stele albastre
de la capătul universului
Se făcea că iubeamlucirea închipuită
a unicei lacrimi de dorce-am aşteptat-o cândva
Se făcea că iubeam
ultimele petale căzutedin sufletele noastre singure,
odată cu noi, în carte.
INDEX
Dacă nu
Dacă nu ne vom întâlni niciodatăVa fi ca şi când am fi murit împreună
De aceeaşi parte a infinituluiIubind aceeaşi parte nevăzută de Lună.
Uşile
Uşile au ocupat peste noapte oraşulşi acum se întrec închizându-se brusc
cu zgomotîn mijlocul străzilor
uşile-singure se deschid pe asfalt
aşteptând culoarea bolnavă a semaforului,uşile-duble rămân însă în parcuri
întredeschise
învinşi, trecătoriitreziţi în spatele sau în faţa lor
le ocolesc dejaplictisiţi
uşile au ocupat peste noapte oraşuluşile - rostirea stângace a zidurilorsingure, învingătoare şi inutile...
INDEX
Vis pentru Ioana
Când am înţeles
că e chiar Dumnezeul-am întrebat despre
iubire...
Şi Îngerii...mi-a spus,
da, şi Îngeriipot
să ucidă!
Geneză
Dumnezeu era tristuniversul avea trei dimensiuni
necunoscute şi egaleEl era pretutindeni
n-a fost îndeajuns
nici lumina,nici cuvântul,nici omul...
lipseau:
eternitatea
care a început cu o lacrimăşi iubirea
care să le sfârşească pe toate.
INDEX
Cuvinte dulci
Pentru Anca
Între cele două cuvinte dulcia rămas o tăcere
ca o lacrimă pe asfaltneatinsă de întrecerea clipelorprea mică pentru paşii celorlalţi
ca un punct de plecare
în toate direcţiile
nu şica un punct de întâlnire
În fiecare zi Pentru Anca
În fiecare mână
aveam un pahar cu aripiunul era de azur
celălalt de purpură
Da, pe asfaltcu mantia fricii
îngheţată în spatemă întrebam:
Dacă nu voi alege eu
paharul otrăvit de iubireacesta ar ajunge
în camera ta?
În fiecare zidestinul îmbătrânea
pas cu pasodată cu mine...
INDEX
Eram*
Noi! Eram doi străiniprintre cuvinteleadormite în cer...
nu ne-am întâlnit niciodată!
nu ne vom întâlni niciodată!Privindu-ne peste malurile vieţii
ceilalţi... vedeau un albatros în cerşi un albatros în adânc, oglindindu-se
uneori alunecam unul spre celălalt
hrănindu-ne, o clipă,din luciul nemărginirii
fiecare cu inima celuilalt
Noi! Eram doi străinialbatroşi care suferă,
nu s-au întâlnit niciodată,nu se vor întâlni niciodată!
. . . . . . . . . . . . . . . .
*pentru că azi, într-o zi oarecare de august
te-am strigat depărtărilor,am plâns ca un copil ş-am tăcut -
sfârşindu-mă odată cu ploaia aşteptărilor tale
Malomviz*Pentru tine si ele
Cetatea de colţ cenuşie redută
de cer rezemată-n căderepeste copacii în flăcări de toamnă
ca un pahar uriaş de durere
spart de nu ştiu care zeum-a adus între cioburi de zaresă privesc peste margine joscu vântul în faţă - chemare...
Aici între stâncă şi om
se ridică o înceată zidire,să nu vii !!! Nu-s semne în calepentru drum înapoi din iubire.
………………………………………………………….Malomviz = numele sub care se găseşte pe hărţile vechi locul
unde am ajuns într-un târziu.Cristian Fara
INDEX
Lacrima noastră-mpreunăpentru Silvia
Pe cerul privirilor tale
cuvintele mele...au trecut gonite de vântca norii din ziua aceia
în care-ai fugit speriatăde un strop rătăcit pe obraz -
când furtuna n-a venit niciodatăsă şteargă nisipul cu paşiiiubirilor pierdute-mpreună.
Dependenţă pentru Alina
Locuiam singurîn două camere
într-una se auzea mareaîn cealaltă mă auzeam eu
între ele un zid de şoapte mai vechi
pe care-l atingeam uneoricu rama ochelarilor
ca pe un obraz… cuminte
gesturile tale se repetauafară – dincolo de întunericînăuntru – dincolo de luminăîn aceeaşi jumătate de suflet:
asimetric…
în afara ultimei tale priviriîntoarsă în altă parte – desigur
tremuram o durere blândăde frig adânc
locuiam peste noapteîntre pereţii de hârtie
ai păsării origani – prima lecţie –pe care n-am învăţat-o niciodată
într-o mişcare de rotaţie uşoară:
e acasă, iubito, îţi spuneam,oriunde sunt singur…
INDEX
Lăcashul unei singure aripiexerciţii de iubire
Era un înger nu ştiu în ce ţară care-a murit în fiecare zi, timp de un veac, ...până-ntr-o zi când i-a venit sorocul pedepsei dulci, cuminţi, dumnezeieşti şi aripa întâia i-a fost dată. Atât , aripa stângă, a-ntristării, l-a înălţat un pas de la pământ şi a strigat atunci în cercuri line, rotindu-se :“Iubesc!” Şi s-a rotit timp de un veac bătând dintr-o aripă, până-ntr-o zi când a trecut Iubita şi l-a văzut o clipă în rotire: “Plin de noroi, murdar de amăgire tu orice spui rămâne-n cercul tău, tu nu eşti înger nici închipuire... Ce se înaltă-un pas de la pământ ?... Tu eşti o broască ce a furat aripa ! “ Când a-mpietrit cu aripa tristeţii după un veac de trudă în zadar, s-a prăbuşit el, îngerul, în tină cu ochii mari şi lacrimi de otel, “...iubesc” i-a mai rămas pe buze din zborul său un pas de la pământ ...
Aripa stângă i-a tăiat-o zeul într-un târziu să semene a om dar l-au gonit ei, oamenii, cu pietre şi zeul l-a gonit cu sărutări. Nu era înger, nu avea aripe, nu era broască, om n-a fost nicicând. Şi a trecut un veac fără să moară dar se năştea în fiecare zi, n-a învăţat să zboare fără aripi, cu fruntea sus ştia de mult să stea şi astăzi chiar când nu sfârşesc povestea el a rămas să strige-ncet : “Iubesc”. Era un înger nu ştiu în ce ţară care-a murit în fiecare zi, timp de un veac ...
Lăcashul îngerului-om
Îngerul şi-a făcut din durere o haină pe care a-mbrăcato peste aripi ascunzându-le .A plecat aşa din lacashul îngerului mai departe, singur . Dar amintirile de o mie de ani pe care le-nghesuise în buzunare îl trăgeau înapoi, s-a gândit să le semene sub tâmpla Uriaşului peste care trecea. Uriaşul nu le vroia. Amintirile îngerului au rămas nişte pietre care s-au rostogolit mai apoi la vale Până când au ajuns... o mie de mii de fire de nisip .Dar îngerul îmbrăcat în haina durerii n-a zburat căci aripile lui prinse într-un jurământ dezlegat au căzut îngheţate şi s-au spart . Îngerul a îngenunchiat în cioburi, ca şi ea, şi-a rămas aşa cum ar sta lângă ea...
INDEX
Lăcashul bietului înger Am rămas să zbor în cercuri mici deasupra pasiunii şi-a fricii din ce în ce mai sus şi mai repede şi... puţin mai istovitor. Ştii, n-am fost admis la Şcoala de îngeri pentru ca aveam aripile prea lungi, puţin iritat le-am strigat: ce ştiţi voi nu-mi ajung nici pentru o uşoară îmbrăţişare peste ocean... O zi însorită pentru o durere de înger chiar dacă mi-au şi îngheţat puţin vârfurile îndepărtate ale aripilor.
Lăcashul vânătorii
Dacă vei să vânezi îngerul trezeşte-te la răsăritul soarelui cu aripile udate în lumina iubirii îngerii zboară chiar şi aici în cercurile strâmte din jurul bisericii din colţ .Dar nu uita nu există decât vânător şi vânt. În fiecare seară vânează tu însuţi câte ceva din fiecare, voi face la fel în cercurile strâmte şi gri . Cu prietenul meu Timpul nu te întâlni decât seara atunci se va opri să te asculte, chiar dacă sunt capcane în care urci şi capcane în care cazi va fi acolo un înger cu permis de vânător - şi permis de vânat pe reversul aceleaşi monezi. Te va face să înţelegi că poţi cere sau poţi dăruii, dar undeva dincolo de acestea nu mai există nimic, aminteşte-ţi de toate Lacashurile în care “nimic” poate însemna “totul” în măsura în care fiecare lacrimă este un surâs şi fiecare ... al treilea vers se repetă.
INDEX
Lăcashul copacilor trişti Copacii trişti au înflorit din nou cu flori ecleziastice pentru catedralele iubirii. Din stupul cuvintelor roiul însetat şi flămând calcă-n picioare culorile, murdărindu-se cu polen... Rămăşiţele, gunoiul, sau prisosul cuvintelor va da roadele... pe care ploaia privirilor le va ucide în parte. Dar blestemul nu se va sfârşi aici, lacrimile copacilor pentru fiicele moarte se vor face frunze pe care le vor mânca vacile. Când rodul acru va putrezi printre dinţii sănătoşi ai porcilor va veni cineva şi le va rupe crengile. Din seva durerii se vor adăpa şopârlele şi vor murii. Iar lemnul uscat va arde în rugurile vrăjitoarelor care i-au blestemat pe copacii trişti. Doar rădăcinile murdare încleştate în inima poetului nu vor putrezi... încă.
Lăcashul fluturilor pereche
Doi fluturi se rotesc în jurul lămpii mele parcă fără să se cunoască unul pe celălalt . Seara s-a lăsat - mătase albastră - peste globul de cristal vrăjit al timpului . Cineva de foarte departe s-a întors spre mine fără să-mi vadă cu adevărat privirea ... e o întristare albă în toate ferestrele - perdele brodate în roşu, violet, albastru şi negru . Nu-ştiu dacă te-am strigat sau mi s-a părut că ţi-ai întors privirea spre înserare . Stelele sunt aprinse din priviri sfidătoare - de zâna pitică - una din cealaltă, eu caut steaua polară a fiecărei nopţi cu speranţa ascunsă ca e uneori aceeaşi . Lumina nopţi se amestecă cu lumina lămpii ca două priviri de copii care nu s-au cunoscut încă , acum clipele împrăştiate ca nişte cristale amare pe talerul de argint al trecerii timpului şi clipele aşezate ca nişte boabe de grâu pe talerul de aur al adevăratei iubiri... Clipele ! apasă balanţa de smarald a întrebărilor: Cum vom fi noi după trecerea gândurilor?
INDEX
Lăcashul şarpelui
Caut o iubire pe termen scurt, doar până când voi murii, când va fi gata biserica din colţ, cea care a început să se construiască în parcul în care nu m-am sărutat niciodată. Caut… dar cupola bisericii acestea s-a şi făcut. Ascult Beethoven, cvartetul de coarde in do diezi minor… Iubirea este o pasăre, una din acelea care zboară prin şantierul bisericii din colţ care a început să se construiască de la cer spre pământ. Nu ştiu cine a plătit muncitorii, nu ştiu ce muncitori au fost plătiţi, de aceea să nu treci pe acolo, până când va fi gata… Vietate cu aripi şi fără inimă – iubirea – ar putea să te întâlnească pe tine.
Caut pe cineva care să mă ascundă, m-am gândit la Vânzătorul Invalid şi la Bunul Bâlbâit. Dar mai am timp până la apusul soarelui să-l întâlnesc pe Dumnezeu a doua oară – şi să nu-l recunosc. Înlănţuitul din mine s-a transformat râzând într-un şarpe. Dar e şi om cât nu înţelege că nu vreau să fac dragoste ci caut o iubire pe termen scurt… E puternic! Sunt deja jumătate un şarpe, dar nu voi murii înainte de zidirea bisericii din colţ.
Aş vrea să nu poţi să mă înţelegi! Prevăzător insă te voi minţi cu ocazia morţii mele: “L-am căutat pe acela care m-a întârziat câţiva ani, I-am mulţumit…”. […]
Iartă-mă, am spus, pentru tot ce nu m-am gândit, gândurile nu-mi pot fi iertate, sunt mai sincere ca o crimă. “Mă mulţumesc cu uitarea” e o minciună frumoasă…. Ştiu tot ce se poate face înainte de moartea mea, biserica din colţ are încă numai cupola…
…Mi-a spus cineva: “Când taci şi nu înţelegi ‘mi-
eşti duşman, când înţelegi şi vorbeşti – prieten, când taci şi înţelegi – iubit, când nu-nţelegi şi vorbeşti – trecător.”
…
…De la fereastra mea nu văd biserica din colţ, nici dacă cineva ar putea să treacă pe acolo… aşa că m-am ridicat dureros şi-am strivit jumătatea de şarpe din mine. Le-am dat întâlnire Vânzătorului Invalid şi Bunului Bâlbâit la terminarea bisericii începute de la cer spre pământ, am rupt paginile şi te-am iertat pentru puterea gestului tău întâmplător spunându-ţi doar:Caut o iubire pe termen scurt… doar până când voi murii.
Deva, 21august 1992
INDEX
Lăcashul de pe cealaltă parte a cetăţii Ca orice înger trezit în septembrie pe jumătate demon am pierdut primul tren, l-am pierdut pe al doilea, am pierdut câteva amintiri, câteva iluzii, câteva femei… dar n-am uitat ca bătrânul septembrie m-a întâlnit aseară pe cealaltă parte a cetăţii… Era beat… el Bătrânul Septembrie, hăituit de câinii de pe cealaltă parte a străzii, pe care mi-am amintit prea târziu sa (mai) trec. Ţi-am spus ca am râs (după mulţi ani) ca ori ce înger ce se trezeşte în septembrie de cealaltă parte a cetăţi la miezul nopţii?Da, mi-am deschis aripile, amorţite de amintirile mele, de amintirile lui, poate de amintirile tale… spunându-mi ca nici tu nu şti ce e acela un înger de ocazie!!! Ei bine, da, înainte eram un înger nou cu kilometrajul zero şi rodajul făcut la rece de Ea… Cea ce nu însemna cât de puţin că diferenţa între îngeri si maşini e garajul! Ci carburanţii! Cum nu ştii, maşinile îţi mănâncă banii, iar îngerii îţi mănâncă sufletul sau inima , după gust. Te miri! Nu ştii, frumoaso, ca fiecare mănâncă cate ceva! Am cunoscut cândva o femeie – care nu-ţi semăna, dar avea şi ea o carte de bucate cu îngeri. Ea îi mânca cam aşa: Aperitiv – salata din aripi de înger, natur. Apoi în menu: Suflet umplut cu speranţe deşarte rumenit la cuptorul pasiunii sau inimă crudă de înger vânat… desertul sunt ochii de înger flambaţi si-un pahar cu lacrimi de înger ( ce nu-ţi recomand sunt dulci, mult prea dulci şi mult prea amare ).Dar tu nu mai eşti un copil ca să-ţi spun că îngeri nu-s doar pentru mâncare… te poţi îmbrăca cu un înger, nu ştii? ( oricum nu sunt la modă îngerii acum ). Ca hainele vechi cei mai mulţi sunt purtaţi prin casă ca pe un halat... a cărui culoare a ieşit de prea mult spălat ( dar nu pot fi purtaţi nici chiar pe sufletul gol pătează si nu ies la spălat ). Cel mai bine, însă, cu- n înger te joci: îl ascunzi... undeva... sau te ascunzi in inima sa, el nu va afla. Regula jocului doar nu se poate schimba: „Nu te va găsi, dar te va căuta” [...]. Deva, 1 septembrie 1997
Lăcashul drag
N-am murit pentru că iarna a uitat să mai vină... Te mai aştept de la miezul nopţii încă... o sută de ani. Obişnuinţa înseamnă bătrâneţe şi amintirea la fel – îţi aminteşti cuvintele mele? – „o sută de ani”. M-am tot întrebat de ce să iubeşti un înger!
Ştii! Mi-am vândut aripile pentru un „act de trecere a frontierei”... Iar Cerul ca pedeapsă mi-a dat altele noi! Acum le-am pus prima oară, cum arat? Da, am sa fac o piruetă... Am uitat că-n oglindă e doar sufletul tău, ca să mă pedepsească, să-mi aducă aminte că mai am timp să ajung în ţara aceea... De ce crezi tu ca un înger nu poate decât să iubească?
E o noapte urâtă, nu am nici o veste de la tine, nu pot nici chiar sa dinamitez pilonii bisericii din colţ, poezia s-a spart, iubirea? O iubire pe termen scurt, doar până când voi murii...
Arăt schimbat cu aripile noi? Mâine – dacă va exista – va semăna cu ieri care n-a existat niciodată! Tine minte, Aura, totul se supune aceleaşi legi – în afară de iubire! Am să-ţi spun aşa, te vei numii Aura pentru următorii o suta de ani... Sunt mai obosit ca un fulg de zăpadă... Mai bine voi ascunde versurile în cuvintele pe care am să le ascund în versurile ascunse in cuvintele... Îmi placi, când crezi ca mă joc, e a doua mea sinceritate, după iubire...
Ştii, în ţara în care nu vom merge împreună – trăieşte încă pasărea paradisului... 14 ianuarie 1993
INDEX
Lăcashul îngerului mort Îngerul a murit într-o joi din vina nimănui. Dar n-a înţeles chiar atunci asta şi-a mai trăit încă o săptămână mort . Aşa cum înainte n-a înţeles că e înger acum nu-nţelegea că e mort . Tot din vina nimănui se trezea în fiecare dimineaţă mort şi pleca mai departe până când a ajuns dincolo de el însuşi unde nu era nimic.O lumânare peste care a suflat vântul o clipă înainte de a se stinge singură nu-nsemna nimic pentru el, până-ntr-o joi când a murit aşa în picioare cu capul puţin înclinat spre dreapta. Cum !? Şi tu crezi că îngerii sunt nişte oameni morţi!? Şi nu invers: Că oamenii sunt de fapt nişte îngeri morţi ! Sigur că Dumnezeu n-a fost nici joia aceea acasă, a luat şi cheile de la aripile de rezervă la El. Îngerul mort la fel de neatent ca şi viu a bătut din aripile-ngheţate iar acestea s-au spart. Şi îngerul zâmbind de durere n-a găsit altceva mai bun de făcut, decât să le servească prietenilor: bucăţi de gheaţă din aripi în băutură ca s-o răcească... Apoi îngerului mort nu i-a mai rămas decât să se cerceteze într-o oglindă de lacrimi. Dar Dumnezeu luase şi cheia de la lacrimi cu El , … … cui altcuiva i-ar putea cere un înger mort o lacrimă pentru atât de puţin ?
Înfiorarea
Scrisoare fără răspuns Aripile sclipitoare de pe reverul bluzei, şnurul de argint răsucit pe degete ca-ntr-un descânt, cele trei picături de aur condensate din labirintul cine-ştie căror vorbe sau note divine, toate acestea erau acoperite de violet. Când să-şi fi dat îngerii şi demonii mâna pentru a făurii gândul meu – privindu-te? Poate demult, înaintea putinţei naturii de a deosebi religia de artă.Privind ochii adânci ca tăcerea din întunericul altarelor, îmbietori la tristeţe şi bucurie deopotrivă, am ales... înfiorarea. Pe buzele tale, trasat de penelul aceluiaşi pictor divin, s-a topit un surâs. Am trăit într-o clipă viaţa noastră de acum înainte. Am îngenuncheat în faţa zeului nostru cum nu am crezut că am să o fac vreodată... Râzând, batjocoritor, El mi-a arătat o altă viaţă şi-o alta a noastră – împreună. Fără să i-o cer în aceeaşi clipă de-nfiorare şi-a amintit vieţile noastre una fără cealaltă .Totul se sfârşeşte la fel de nefiresc şi banal. De ce aş sparge acum peretele de sticlă? De ce aş trece acum de cealaltă parte a amintirilor? Ca şi atâtea alte femei tu vei iubi în mine pe altcineva! Iar zeul nostru îndărătnic va cere sorţii ca şi eu să iubesc în tine pe altcineva!Nu-mi răspunde decât atunci când te vei hotărî cine sau ce e acel „altcineva”, poate să fie o fiinţă, un poem, o mişcare, un arbore, o tăcere sau chiar înfiorarea...Voi face la fel!
Cuprins
În căutarea florilor purpurii
ContinuuCircul îngerilor
DescriereNu e nimicPrimăvaraAnotimp
Taci!Aripi-gând
Urmele noastrePriveşte
Ca un semnVelvet si tobele infernului
RegăsireAtingere crudăDespre iubire
Un înger plângeaBeethoven
Jurnal de parcÎntre noi
Copacii-îngeriPedeapsă şi iubire
AgoFlutureleÎn deşertDincoloPiatra
ZăpadaVis bun
Înauntru banal17 Noiembrie
Poveste de iarnă
EuSonetul fluviului
MagnoliileDouă aripi
Lacrimile mestecenilorPerecheUn tunet
VisulÎngerul orb
Decembrie cu filmul IsusÎngerii
Ar puteaAm citit ce mi-ai scris peste an
Cuvintele nerostite încăMulţumesc
NoiSarasateOglindaIubind
Un car de steleAcolo
Întunericul bistabilChat
Mai multe rânduri de steleFluturi albi
EaRug
Iubirea durerii povarăSe făcea că iubeam
Dacă nuUşileVis
EXIT
GenezăCuvinte dulciÎn fiecare zi
Eram*Malomviz*
Lacrima noastră-mpreunăDependenţă
Lăcashul unei singure aripiLăcashul îngerului-omLăcashul bietului înger
Lăcashul vânătoriiLăcashul copacilor trişti
Lăcashul fluturilor perecheLăcashul şarpelui
Lăcashul de pe cealaltă parte a cetăţiiLăcashul drag
Lăcashul îngerului mortÎnfiorarea