DANISIA HABADisciplina de Radiologie Generala si DentaraFACULTATEA DE MEDICINA DENTARA UMF “GR.T.POPA”IASI
Surse de eroare radiologică Geometrie Expunere Procesare Manipulare
Proiecţia geometrică
Mărire Alungire şi scurtare Suprapunere proximală Distorsionare (îndoirea
receptorului) Plasare inadecvată a
filmului (“tăierea conului”)
Plasarea filmului
Plasare verticală incorectă – tăierea apexului sau a coroanei
Plasare orizontală incorectă – radiografierea altor dinţi
Combinarea celor două – foarte frecventă
Erorile de plasare verticală – frecvent apar din cauza disconfortului resimţit de pacient prin apăsarea mucoasei de către film; “tăierea” apexurilor
Mai rar, receptorul este plasat prea profund; “tăierea” coroanelor
Erorile de plasare orizontală a filmului duc la radiografierea altor dinţi decât a celor indicaţiBitewing – nu se observă nici ambii premolari şi nici ambii molari (pacient prea tânăr pentru a prezenta molarii III)
Erori combinate de plasare orizontală şi verticală a receptorului apar destul de frecvent. Radiografie periapicală: “curbă descendentă” – pierderea detaliilor privind apexurile şi suprafaţa mezială a primului premolar.
Suprapunere proximală Suprapunerea suprafeţelor
proximale de smalţ din cauza angulaţiei orizontale greşite a razei centrale
Uneori, un oarecare grad de suprapunere este inevitabil
Unghiul adecvat de angulare orizontală este determinat de forma arcadelor dentare şi de alinierea dinţilor
Angulaţia orizontală tangentă la suprafeţele de contact proximale ale dinţilor minimizează suprapunerea
Radiografie bitewing
Suprapunerea proximală este minimizată prin folosirea unei înclinări corecte pe orizontală a razei X
Molar
Premolar
Canin
Incisiv
Suprapunerea proximală rezultă din angularea orizontală greşită.În acest caz, suprapunerea este din ca în ce mai accentuată de la premolari la molari – angulaţie orizontală prea mică
Angulaţie orizontală corectă pentru bitewing de molari. Raza centrală este tangentă la suprafeţele de contact proximale ale dinţilor
Angulaţie orizontală incorectă. Un unghi orizontal prea mare produce o suprapunere din ce în ce mai accentuată dinspre M spre PM
Angulaţie orizontală incorectă. Un unghi orizontal prea mic produce o suprapunere din ce în ce mai accentuată dinspre PM spre M
Elongarea şi scurtarea
Mai frecvente la tehnica bisectoarei
Elongarea: unghi vertical prea mic
Scurtarea: unghi vertical prea mare
Remember: când soarele este sus, umbra este scurtă; când soarele este jos, umbra este lungă
A
B
C
bisector
receptor
Tehnica bisectoarei se bazează pe principiul izometriei
Tehnica bisectoarei se bazează pe “principiul izometriei”. Dacă raza centrală este perpen-diculară pe bisectoarea imaginară dintre axul dintelui şi receptor, apare o mărire minimă a dintelui
bisectoare AC = BC
C
A B
! Dinţi multiradiculari !
Pentru tehnica paralelismului, angulaţia verticală trebuie să ducă la perpendicularitatea dintre RC şi axul lung al dintelui
Spre deosebire de tehnica bisectoarei, alungirea sau scurtarea imaginii sunt improbabile când se foloseşte tehnica paralelismului
Scurtarea dinţilor este cauzată de un unghi vertical prea mare (tehnica bisectoarei)
Odată cu scurtarea dintelui şi apexul dentar devine neclar (vezi vârful monumentului din dreapta)
Scurtarea – înclinare verticală prea mare
“Apexul” monumentului este pierdut prin scurtarea imaginii
Elongarea proporţională apare când gradul de distorsionare a imaginii este egal pe toată imaginea; unghi vertical prea mic.Radiografia trebuie repetată (radiografie periapicală fără apexuri)
Angulare incorectă verticală (prea mare) şi orizontală (prea distală): scurtare şi suprapunerea suprafeţelor proximale
Combinarea erorilor de angulare a RC
Îndoirea receptorului
Orizontală – alungire disproporţionată
Verticală – dinte “gras”
Combinată – efectul de “sală a oglinzilor”
Îndoirea orizontală a filmului duce la mărirea disproporţio-nată a imaginilor. Cel mai frecvent, coroanele dentare sunt relativ nedistorsionate şi rădăcinile sunt progresiv alungite, cu cea mai mare distorsiune prezentă la nivelul apexurilor
Alungire disproporţionată
Alungirea disproporţionată din cauza îndoirii orizontale a filmului este destul de comună pentru regiunile molare maxilare prin îndoirea receptorului pe un palat coborât; poate apărea în cazul utilizării tehnicii parale-lismului pentru radiografiile periapicale pentru M
Îndoirea verticală a filmului (frecventă când degetele pacientului sunt dispozitivul de poziţionare); rezultatul este o lărgire aparentă a dinţilor, ca în radiografia prezentată (canin!)
Distorsiunea poate fi atât orizontală, cât şi verticală dacă receptorul este îndoit în ambele direcţii în acelaşi timp
Dinte “ce execută un dans hula” din cauza îndoirii orizontale şi verticale a filmului
Imagine “în ceaţă”
Vibrarea tubului
Mişcarea pacientului
Mişcarea receptorului
Artefacte de mişcare: înceţoşarea imaginii este cauzată de mişcarea în timpul expunerii a tubului, pacientului sau receptorului. Se recomandă scurtarea timpilor de expunere
Artefacte de mişcare combinate cu alungire disproporţionată (îndoirea orizontală a filmului), probabil din cauza mişcării tubului sau a pacientului
Artefacte de mişcare combinate cu poziţionare verticală incorectă a filmului – semn că mişcarea a fost cauzată de deplasarea filmului în cursul expunerii
Instabilitatea tubului este principala cauză de artefacte de mişcare – păstraţi aparatul în poziţie de repaus între examinări pentru a reduce tensiunea în braţul aparatului
Film alb (fără imagine) Developat fără
expunere, Fixat înainte de a fi
developat Fixare excesivă Pierderea emulsiei
prin spălare excesivă
Film “alb”
Film negru (fără imagine) Expunere la lumină
albă Revelare excesivă Expunere excesivă
Film negru
Imagine slabă
Imagine densă
Imagine corectă
Imaginea slabă
Subexpunere Eroare de procesare: concentraţia soluţiilor, timpul sau temperatura
Imaginile slabe au densitate scăzută şi pot fi atribuite erorile de expunere sau procesare
Senzitometrie.
Schimbarea soluţiilor.
Imagine subexpusă
kV prea mic mA prea mic Timp de expunere
prea mic Viteza receptorului
prea mică pentru parametrii de expunere selectaţi.
Distanţa sursă – receptor prea mare
Plasarea inversă a filmului
Plasarea inversă a filmului duce la expunere prin foiţa de plumb. Imaginea este slabă (luminoasă) şi se vede modelul foiţei de plumb
Model în “oase de hering” sau “epoleţi”
Model în “anvelopă”
Plasarea inversă a filmului
Timp de expunere prea scurt Setare greşită Eliberare
prematură a butonului de declanşare
Imagine slabă (procesare) Revelator rece Timp de revelare prea
scurt Revelator slab sau
consumat Fixare excesivă
Imaginile slabe sunt frecvent rezultatul lipsei de împrospătare a soluţiilor chimice.
Imagini dense
Factori de expunere
Procesare Înceţoşare
Imagine densă: uneori acestea pot fi interpretate folosind o lumină intensă – cauza nu este înceţoşarea sau dubla expunere
Imaginea densă (expunere) kV prea mare mA prea mare Expunere îndelungată Receptor prea rapid
pentru parametrii selectaţi
Distanţa sursă – receptor prea mică
Expunere dublă
Expunerea dublă:
Filmul este mai dens / întunecat decât de obicei.Se pot observa incisivii suprapuşi, cu direcţii opuse
2 orientări diferite pe acelaşi film cu dublă expunere
Dublă expunere: s-a folosit acelaşi film pentru o radiografie periapicală M la nivel maxilar atât pe partea dreaptă, cât şi pe partea stângă
Imagine densă (procesare) Revelator fierbinte Timp prea mare de
revelare Revelator prea
puternic sau prea mult
Imagine densă (înceţoşare) Vechime şi
depozitare Lumină albă sau de
siguranţă Radiaţie difuzată Căldură Factori chimici
Înceţoşare: chiar şi radiopacitatea obturaţiilor apare gri
Înceţoşarea a dat o tentă de gri întregii imagini; pierderea contrastului smalţului
Condiţiile din camera obscură pot fi testate folosind testul monezilor
Rezultat pozitiv al testului monezilor. La un rezultat negativ nu s-ar vedea unde au fost monezile
Monezile sunt plasate pe un film despachetat în condiţiile obişnuite din camera obscură timp de 5 minute şi apoi procesat
Pentru radiologia clasică (cu film), condiţiile din camera obscură sunt importante pentru preveni-rea înceţoşării
Filtrul folosit pentru lumina roşie trebuie să corespundă celui mai sensibil film utilizat
Înceţoşarea (vechime şi depozitare) Film expirat Căldură (> 21oC). Radiaţia X
dispersată / difuzată
Înceţoşarea (lumina vizibilă) Lumină albă în
camera obscură
Lumina roşie: timp, distanţă, putere, filtru inadecvat, filtru fisurat sau şters
Verificare: “testul monezilor”
Imaginea incompletă
“tăierea conului” (alinierea greşită a conului şi a receptorului).
Scufundare incompletă în revelator în timpul procesării manuale.
Parte luminoasă a filmului prin revelare corectă, dar fixare doar a unei părţi din film: o parte a emulsiei este parţial nedevelopată
“Tăierea conului”: erorile minore pot fi ignorate dacă nu se pierd informaţii diagnostice
Erorile majore necesită repetarea filmului.
“Tăierea conului” poate apărea şi în cazul folosirii conurilor colimate rectangular
Testarea alinierii conului(n.b. dimensiunile maxime ale diametrului razei la nivelul suprafeţei de intrare – piele este de 7 cm pentru radiografiile intraorale
Pete sau linii albe
Picături de fixator înaintea revelării
Bule de aer în revelator
Emulsie zgâriată acestea afectează
de obicei o parte a emulsiei şi sunt mai degrabă “luminoase” decât “albe”.
Zonă luminoasă (“albă”) datorată contactului filmelor în revelator în cursul procesării manuale.La aparatele de developat automate, acest efect este foarte rar.
Zone luminoase (“albe”) din cauza picăturilor de fixator ajunse pe o parte a emulsiei duble înainte de procesare
Zonă albă din cauza scufundării insuficiente în revelator în cursul procesării manuale. Valurile şi bulele de la suprafaţă sunt evidente.
Agitarea excesivă sau prea redusă în revelator pot cauza apariţia unor zone luminoase prin formarea unor bule de aer între suprafaţa filmului şi substanţele chimice.
Contaminarea filmului înaintea procesării. Grăsimea a împiedicat contactul unei părţi a filmului cu revelatorul.
Cutarea filmului
Zgârierea emulsiei:
Emulsia este moale înainte de uscare şi poate fi uşor zgâriată în cursul developării manuale. Filmele se pot lipi între ele şi după uscare încercarea de dezlipire poate duce la înlăturarea emulsiei (jos)
Lucrările protetice ar trebui scose deoarece pot masca imagini diagnostice importante
Protezele radiotranspa-rente pot fi lăsate dacă astfel se pot obţine imaginile dorite.
Ochelari
Dispozitive de poziţionare a filmelor
Semne negre Contaminare chimică
(ex. soluţii de fluorură).
Contaminare cu salivă (însoţită frecvent de aderenţa hârtiei negre din pachet).
Picături de revelator înainte de procesare
Expunere parţială la lumina albă
Contaminare:Aspect pătat din cauza revelatorului rămas pe film la fixare. Acid + Bază = Sare + Apă. S-a format un precipitat pe suprafaţa filmului
Amprentă neagră apărută din cauza contaminării filmului radiologic înaintea procesării cu soluţie de fluorură de pe mâna operatorului
Contaminare:
dacă se foloseşte un film şi se produce o contaminare cu salivă din cauza imposibilită-ţii de procesare imediată, hârtia neagră poate să adere la filmul radiologic
Contaminarea filmului înaintea procesării
Linii negre Tamburi murdari în
developatorul automat
Descărcări de electricitate statică (de obicei în timpul perioadelor cu umiditate scăzută)
Lipsa unei curăţări regulate a developatorului automat poate duce la apariţia unor linii negre drepte pe radiografie
Bandă verticală de la rolele murdare ale maşinii de developare automată
Semne negre prin îndoirea filmului în jurul unghiei. Artefactele se extind dincolo de limitele anatomice
Dinte fracturat după un traumatism. Linia de fractură se opreşte la marginile rădăcinii
Semne negre prin îndoirea filmului în jurul unghiei.
Semne negre făcute de operator pentru a plasa filmul mai uşor
Îndoire verticală a filmului
Descărcări electrice statice – perioade cu umiditate scăzută
Descărcări electrice statice – perioade cu umiditate scăzută
Imagine cafenie “Sepia” imediat
după procesare: revelator vechi
“cafeniu-galben” după câteva săptămâni sau luni: spălare sau fixare inadecvate
Lipsa unei spălări adecvate a filmelor după fixare duce la o îmbătrânire rapidă în cursul arhivării, devenind de neinterpretat.
“testul hypo”
Imagine cafenie prin lipsa unei spălări corespunzătoare a filmului după fixare
Imagine verde Fixare incompletă, de obicei prin lipirea filmelor în cursul procesării
Imagine verde prin persistenţa emulsiei
radiosensibile (verde).
(sus) filmul a fost ataşat de un alt film în cursul procesării automate – o parte a filmului nu a fost curăţată
(jos) filmul a fost parţial în contact cu alt film în cursul procesării automate
Diverse
Aspect “muşcat de molii”: expunere inadecvată
Aspect reticular: crăparea emulsiei prin diferenţe mari de temperatură între revelator, fixator şi / sau apă
“falangiom” – deget plasat în faţa receptorului; alte corpuri străine
Aspect reticular: crăparea emulsiei prin diferenţe mari de temperatură între revelator, fixator şi / sau apă
Aspectul “mâncat de molii” este atribuit expunerii excesiv de mici.
“falangiom” – degetul pacientului interpus între tub şi film
Studentul a uitat pe ce parte a dintelui trebuie plasat filmul! Film plasat vestibular !Imaginea colţului gurii
Bibliografie obligatorie pentru examen