+ All Categories
Transcript
Page 1: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. §

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I ARADULUI

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , S T R . E M I N E S C U 18

A P A R E D U M I N E C A

R e d a c t o r : Pr. Ilarion V . Felea A B O N A M E N T E :

P e n t r u i an 3 o o L e i ; 6 luni i 5 o L e i

Calendarul în familie In Ţ ă r i l e din A p u s abia vei găs i v r e o fa ­

milie c r e ş t i n ă f ă r ă Biblie, f ă r ă foaie c r e ş t i ­n e a s c ă şi f ă r ă de C a l e n d a r u l ed i ta t de a u t o r i ­t a t e a b i s e r i c e a s c ă c ă r e i a îi a p a r ţ i n e .

A c e s t a d e v ă r îl c o n s t a t ă to ţ i c a r i au fe­r i c i r e a s ă viziteze ace le Ţ ă r i . Toţ i r ă m â n i m ­pres ionaţ i de rezu l ta te l e educaţiei creştineşti p r i ­m i t ă în famil ie şi sus ţ inută pr in a c e ş t i t r e i f a c t o r i , a d e v ă r a ţ i c o l a b o r a t o r i a i preotului în enor ia sa .

L a noi, la R o m â n i , a c e a s t ă mis iune în famil ie a u îndeplinit-o îndeosebi C a l e n d a r e l e s c o a s e din t i p a r n i ţ e l e episcopeşt i . E l e ne -au ţ inut în t r e c u t t re j i în c r e d i n ţ ă şi uniţ i în d r a ­gostea de n e a m şi l imbă. Rolul e d u c a t i v al C a ­lendarulu i în famil ie a fost înţe les pe deplin în E p a r h i a n o a s t r ă c a r e an de an s'a năzuit s ă dea e x e m p l a r e câ t m a i p e r f e c t e a v â n d un scop b inede terminat în p r i v i n ţ a propagande i re l i -g ioase -mora le .

Gândul c ă l ă u z i t o r al ce lor c a r i scot a c e s t C a l e n d a r a fost c a el s ă p ă t r u n d ă în c â t m a i m u l t e familii , f ă c â n d u - s e pe un an de zile t o ­v a r ă ş nelipsit şi s fă tu i tor c u m i n t e p e n t r u cei c a r i îi i sp i tesc filele.

A v e m în E p a r h i e Vreo 50 .000 de famili i . A r u r m a c a şi C a l e n d a r u l n o s t r u s ă a p a r ă în c incizec i de mii de e x e m p l a r e . A c e a s t a a r fi s t a r e a i d e a l ă !

Cu anul prezent — 1942 — a m ajuns a b i a la c i f r a de 15.000, deci d e p a r t e şi de j u m ă t a t e din c â t a r t r e b u i s ă fie de l ipsă p e n t r u to ţ i enor iaş i i eparh io ţ i . A v e m însă nădejde în a ju ­t o r u l bunului Dumnezeu, c ă an de an se v a spor i n u m ă r u l e x e m p l a r e l o r p â n ă când — cu Vremea — v o r ajunge s ă fie câ t n u m ă r u l fa ­mili i lor din E p a r h i e . Ne î n t ă r e ş t e în a c e a s t ă b i r u i t o a r e c r e d i n ţ ă şi c o n t r i b u ţ i a cu îndemn b inecuvânta t , din p a r t e a unor m i r e n i pe c a r e B i s e r i c a i -a învrednic i t de c â t e - o deosebi tă e inste .

A m c h i a r în f a ţ a m e a o s c r i s o a r e a d r e s a t ă P r e a Sfinţitului Episcop de c ă t r e D-l Dr . A d a m I a n c u deputa t m i r e a n , m e m b r u al A d u n ă r i i E p a r h i a l e . Domnia Sa s c r i e î n t r e a l te le unele c a a c e s t e :

„...eu, care urmăresc cu mulţi nteres tot ceia ce se lucrează pe teren spiritual in Eparhia noastră^ răsfoind şi citind Calendarul eparhial din ultimii doi ani, am constatat cu mare bucurie că acesta este unul din cele mai bune mijloace de propagandă re± kgioasă, socială, culturală şi economică. Această convingere mi-am formulat-o şi din ecoul produs în sânul credincioşilor în casa cărora a ajuns acest calendar... In dorinţa ca în viitor Calendarul epar>-hial să pătrundă în cât mai multe familii creşti*-neşti, rog pe P. Sf. Voastră să binevoiască a primi din partea mea modesta sumă de 5000 (cinci mii) lei cu rugămintea de a fi distribuită ca şi premii pentru acei 3 (trei) Cucernici Preoţi din Eparhie cari din Calendarul de pe anul 1943 vor desface în parohiile Cuc. lor cele mai multe exemplare în proporţie cu numărul sufletelor pe care le păstoresc".

I a t ă o f e r i c i t ă ideie c a r e contr ibu ie la t e a * l i z a r e a gândului c h i r i a r h a l , c a în v i i tor Calen­d a r u l E p a r h i a l s ă ajungă în t o a t e famil i i le eno­r iaş i l or noş tr i . A t u n c i f i e c a r e p ă s t o r suf le tesc îşi v a a v e a exponentu l s ă u d e s t r a j ă la v a t r ă c r e ş t i n e a s c ă . E d u c a ţ i a c r e ş t i n e a s c ă f a m i l i a r ă se v a a m e l i o r a în m a r e m ă s u r ă , d e o a r e c e Că» l endarul supl ineşte azi a t â t Biblia, pr in conţ i ­nutul s ă u religios, câ t şi foaia c r e ş t i n e a s c ă , pr in ar t i co le l e sa le v a r i a t e . R ă m â n e astfe l obl igator p e n t r u f i e c a r e c a s ă c r e ş t i n e a s c ă .

€ estul d-lui deputat s inodal D r . A d a m I a n c u din C u r t i c i e s t e un s e m n dovedi tor , c ă gândul cel bun u r m ă r i t de c ă t r e cei din f r u n t e a E p a r h i e i se v a r e a l i z a în v i i torul aprop ia t )

Doamne^ a j u t ă ! ( c t . )

Page 2: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

Pag. B8 B I S E R I C A Ş I Ş C O Â L Â Nr . 8. 22 Feb rua r i e 1942

Verificări isiorice * D e S. Mehed in ţ i - Sove j a

Cea mai c a r a c t e r i s t i c ă reacţ iune împotr iva idealismului creş t in a fost catolicismul. Roma, cen­trul marelui imperiu, ale căru i drumuri toate duceau spre stâlpul mili tar din Urbs, s'a simţit cea mai ofensată de noua doc t r ină care predica egalitatea şi f ră ţ ia în t re neamuri. împăratul — divinizat , R o m a — divinizată , Capitoliul plin de zeii tuturor popoarelor supuse de legionari.. . şi acuma, toa te aces tea să fie anulate prin doc t r ina unui b ie t p red ica tor din N a z a r e t ! O astfel de îndrăsneală e ra mai mult decâ t un cutremur. I a r răspunsul a fost dat repede şi nu se poate mai e n e r g i c : Cre" ştinii unşi cu păcură luminau stradele Romei în loc de masalaîe. Pen t ru astfel de profanator i nu mai era loc pe pământ. Sub pământ, în ca tacombe , să-şi caute cerul cu raiul şi alte basme de ale lor...

I a r după t re i secole... Cons tant in a c e r c a t pentru interese de s ta t să creeze o Roma nouă pe malurile Bosforului . D a r Roma veche nu putea f i ş tearsă din mintea oamenilor şi n ic io putere n'o putea urni din mijlocul I tal iei , după cum nici I ta l ia nu putea fi mutată din mijlocul Aledi teranei . Aşa c ă R o m a păgână a pus pecetea ei peste cea c r e ş t i n ă : dacă împăratul nu mai e zeu, ia r Roma nu mai e d ivini ta te , cel puţin în tâ ie ta tea ei telu­r i c ă nu va fi ui tată . Imperialismul poli t ic va de­veni acum imperialism b iser icesc . V a fi catolicism, adică o b i se r ică preocupată întâi , ca şi statul, de lumea de a ic i nu de „lumea cealal tă" . B i s e r i c a v a face astfel un soi de s ta t al lui Dumnezeu pe pământ cu episcopul Rome i în frunte. ( V e z i la S f . Augustin, păgânul c a r e ci t ise cu pat imă în t inereţe scr ier i le filosofice şi poli t ice ale lui Ci­cero : De Civitate DeiJ. •— E de prisos să mai amin­tim gigant ica luptă dintre Papa şi împăra t . Ch ia r cel mai puţin a tent îşi poate da seama de ca rac ­terele catol ic ismului : politic şi ierarhic, t inzând la inst i tuirea unui stat papal universal. Ca urmare a aces te i tendinţe imperialiste, s'a ales poporul nos­t ru cu „regatul apostol ic" al Ungur i lor î a coas tă , având însă rc inarea să ne măture din Carpaţ i , f i ind noi... s ch i sma t i c i ! Ş i c â t e alte păca te n 'a văzut pământul... ! Spanioli i nu numai că s'au gândi t să boteze cu de-a-sila Piei le-Roşii , dar au pus la cale ch ia r înf i in ţarea unui s ta t t eoc ra t i c (în P a r a g u a y ) un fel de provinc ie papală peste Ocean . I a r F ran ţa , „fiica cea mai mare a B i se r i c i i ca to l ice" şi-a a r ă t a t zelul ei polit ico-religios ni­micind pe Aîbigenţ i , ca pe nişte f iare , persecu­tând pe Hughenoţi e t c , e tc . Şi-am uitat să amin­tim Inquisiţia, ca semn al aceluiaş aspect poli t ic, i e r a rh i c şi universal al catolicismului.

* ) Din „Creştinismul Românesc",Bucureşti p. lS6- i92 .

U n alt tip de creşt inism, ad ică alt „com­promis" cu doctr ina lui l isus este protestantismul. Carac te re l e lui sunt tocmai opuse fa ţă de ale ca­tolicismului. Porn ind dela principiul l iber tă ţ i i (in­fluenţă veche germanică) , protestantul a f i rmă o, autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie . In locul imperialismului papal, cu cent ru în Roma, el este individualist şi par t icular is t . Cine ţine în mână o Bib l ie , se poate considera pe sine ca uni­ta te de măsură a întregului creşt inism, după ideile par t izani lor Reformei . Ant i t eza e văd i t ă : pe când catolicismul e politic în sensul cel mai larg al cu­vântului, protestantismul este a-politic, şi pune l iber ta tea de conşt i in ţă a individului mai presus de or ice in teres al comunităţi i , prin urmare şi al statului. — Rezultatul a fost o sumedenie de sec te şi de disidenţe în mijlocul sectelor. E drept c ă în b ă t r â n a Europă , o seamă de par t izani ai „Re­formei", prin t radi ţ ia disciplinei ca tol ice şi pr in temperamentul lor pur i tanic (bunăoară Ca lv in ) s'au a r ă t a t t o t ' a t â t de autor i ta r i şi f ana t i c i organi­zatori , ca şi Loyola . Geneva sub Calvin ajunsese un fel de c a z a r m ă ; ce tă ţeni i depuneau ju rământ de c red in ţă confesională pe căprari i . . . In Amer ica , însă, unde spaţiul larg, populaţia r a r ă şi comuni­caţ i i le grele la început permiteau izolarea, par­t izanii Re fo rme i au avut câmp l iber pentru cele mai originale t icluir i . De la Pur i tan i i fugiţi din Anglia în secolul al 17-lea până la M o r m o n i i re­t raş i de bună voie în secolul al 19-lea spre „ M a r e l e D e ş e r t " din apusul S t . Uni te , or ic ine a fost l iber să tâ icuiască Evanghe l i a cum i-a t recut pr in minte şi să înfiinţeze o sumă de asociaţ i i religioase pentru mântuirea sufletului — toate „compromisuri" în t re idealul concre t al lumii te lurice cu cel t ranscen­dent, al lumii de „dincolo".

Al treilea mare aspect al creştinismului este ortodoxia. Or todocş i i , f i ind şi din punct de ve­dere geograf ic mai aproape de locul de răspân­dire al Evanghel ie i , au putut păs t ra unele c a r ac ­tere mai apropiate de forma originală a doct r ine i creş t ine . M a i întâ i de toate , or todoxismul este sinodal: n ic i autor i ta tea infai l ibi lă a Papei , n ic i l iber ta tea anarh ică a individului. Firul conducă tor este t radi ţ ia , ad ică predania. F a ţ ă de semeaţă pre­tenţie a unui singur om de a f i mai presus de greşală, ad ică infailibil , or todocşi i au avut sănă­toasa modestie de a pune înainte autor i ta tea co­lec t ivă a sinoadelor. In loc de imperialismul epis­copului dela Roma , episcopii şi mitropoliţi i din O r i e n t au păs t ra t un fel de colegial i ta te c a r e aminteşte co laborarea celor dintâ i p red ica tor i a i doctr inei creş t ine . D i n aceas tă re la t ivă l ibe r ta te a rezultat şi oa reca re a f i rmare regională. E v a n ­ghelia f i ind pr imită de a tâ tea neamuri mărunte în basinul răsăr i tean al Med i t e r ane i , ia r mai tâ rz iu

Page 3: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

în larga câmpie din răsăr i tu l Europei , mărg in i tă cu O c . îngheţat , se înţelege dela sine că nuanţele trebuiau să fie destul de numeroase. Aprox imaţ i i sunt şi aci , ca în toate lucrurile omeneşti . Poporul românesc, fi ind „în calea răutăţ i lor" , ad ică pe şleaul tu turor invazii lor , a avut ocazia să cunoască şi el destule var ian te ale or todoxie i , începând cu cele ba lcanice şi pâaă la bogoslovia moscovi tă .

D i n aceas tă lungă ve r i f i ca re i s tor ică , Români i au rămas cu sent meu tul că creşt 'nismuî lor este izolat nu numai faţă de catol icism şi de protes­tantism, dar şi fa ţă de al neamurilor din s fera or todoxiei . E sinodal,... intuitiv,. . tradiţional,.. . naţional, legând datinile saîe rel igioase de stră­vechea pietate dac ică şi de unele reminiscenţe latine.

Pe s c u r t : de catol ic ism ne despărţea şi ne desparte pe noi, Români i , pretenţia lui de univer­sali tate ca re s t r iveş te naţiunea. Pen t ru noi, icu-menic şi prin urmare universal nu-i nimeni a f a r ă de lisus şi Evanghe l i a , ad ică ves tea lui cea bună pentru o nouă îndrumare a omenirii . Nu putem îndestul admira del icata simţire c reş t ină a lui Gri-gorie cel M a r e ca re sc r i a patriarhului dela Con-stantinopole aces te înţelepte c u v i n t e : „Tre ime să recunoşt i că , dacă un episcop s'ar numi icumenic, toată biserica s'ar prăbuşi, c ând acel episcop icu­menic a r luneca". Aşa dar, singur l isus poate fi educatorul în t regi i omeniri . S ingur E l este model şi îndrumător pentru toţi , i a r în ce pr iveş te ado­ra rea Lui , aceea , vrând-nevrând, este o chest ie locală şi deci naţională, legată de f i eca re ţară cu tradiţi i le ei, de f i eca re limbă cu posibi l i tăţ i le ei de capi ta l izare a cugetelor şi de expr imare a sim­ţ ir i i religioase, — într 'un cuvân t de f i eca re suflet etnic pe ca re nimeni, n ic ioda tă şi n ică ie r i n u l poate înlătura, decâ t doar nimicind însăşi fi inţa poporului de ca re e vorba . — Catol icismul e prin urmare nu numai o e roare psihologică, dar şi o imposibil i tate, (în deosebi pretenţia de infailibili­ta te este una din lovituri le cele mai g rave ca re s'a adus creştinismului a t â t de s impat ic tocmai prin smerenia lui şi pr intr 'un foar te fin simţ al re la t iv i tă ţ i i valor i lor omeneşt i ) .

C â t pr iveş te haosul protes tant , de el ne des­par te înc l inarea spre ordine. Popora l român are z i c ă t o a r e a : „f iecare cu legea lui". D a r legea bi­se r i cească nu se cuvine să fie lăsată în voia toa­nelor fiecăruia. . . Bunul creş t in numit de contem­porani şi de urmaşi, Gr igor ie cel M a r e nu putea • admite primejdia ca un singur episcop să ia asu­pra-şi periculoasa s a r c ină de a se socot i pe sine a rb i t ru al conşt i inţei tu turor creş t in i lor . î ş i dă­duse seama că l isus nu poate avea un „locoţi i tor" pe pământ, în tâ i pent rucă împără ţ ia S a nu e din lumea aceas ta , şi prin urmare nu e nevoe de „loco­ţ i i tor" ; apoi f i indcă a r f i fost şi o ş t i rb i re a ideii

despre d iv in i ta te (cu at r ibutul nemărgini r i i ) să o lege c ineva de un singur loc, când însuşi l isus spusese Samar inence i că astfel de deosebir i re­gionale n'au nic io însemnătate. . .

îmbră ţ i şând acuma cu p r iv i rea desvol tarea B i se r i c i i c reş t ine , pentru a determina poziţia creş­tinismului românesc , concluzia cea mai f i r ească ni se pare a fi aceas ta .

T imp de două mii de ani, exper ien ţa Bise -' r i c i lo r apusene a fost în cea mai mare par te ne­

ga t ivă . Catolicismul, cu toa te silinţele sale de a fi reprezenta t pr intr 'un suveran-pont i f (o amin­tire a vechiului poniifex maximus) şi a organiza un fel de s ta t al iui Dumnezeu pe pământ , n 'a putut ţine în f râu tendinţele d ivergente . Ş i îna inte de Lu the r se iv i se ră disidenţe, dar R e f o r m a a deschis cale largă la tot felul de in i ţ ia t ive c a r e de ca re mai l ibere — unele de-a-dreptul bizare.. .

In Or ien t , vedem acelaş t r i s t spectacol . în­cepând cu Byzanţu l în ca re împăraţ i i amestecau teologia cu răzbunăr i le lor poli t ice (mai ales cu scoaterea ochilor t ă ie rea nasului şi jugăni rea) şi s fârş ind cu M o s c o v a ţar i lor brutali , c a r e porun­ceau to t felul de persecuţi i , apoi au s fâ rş i t pr in a se c rede capi i B i se r i c i i , ţăr i le or todoxe , ca şi cele catol ice , au văzut doc t r ina lui l isus nesocot i tă şi ch ia r ba t jocor i tă .

Conc luz ie : în fa ţa imperialismului occidenta l , s'a r id ica t imperialismul oriental . Pans laviş t i i nu s ' a u sfiit să facă din o r todox ie o unealtă pol i t ică , înfă ţ i şând pe Ruş i ca singurul popor ales, menit să joace prin o r todox ie rolul lui Israel . — Ui ta ­seră că unii s lavi (Poloni, Cehi , Croa ţ i e tc . ) sunt catol ic i , ia r alţii (Husiţ i i ) fuseseră un fel de pro­tes tanţ i înainte de protestant ism.

Astfe l , poporul român s'a simţit deopotr ivă de s t re in şi în faţa papocesarismului ca to l ic şi •ţaropapismului oriental . Cum a r f i putut neamul românesc , cu creşt inismul său a rha i c — aproape pădureţ — şi deci sănătos , să se lase ademenit f ie de Apuseni, fie de R ă s ă r i t e n i ? S ingura lune­c a r e (cea dela 1700) a fost un incident poli t ic, nu religios. „Uni rea" cu Roma este un a c t admi­n is t ra t iv , ia r ţă ran i i (singurii R o m â n i adevăra ţ i , cum obse rvă Romie r ) au s tărui t a c ins t i şi a măr­turisi mai depar te „legea românească" , f ă r ă să viseze măca r că a r îndrăsni c ineva să despar tă poporul român în două ce te înaintea altarului.

V e r i f i c a t aşa dar în faţa is toriei , c a şi în faţa măr tur i i lor contemporane, creşt inismul ro­mânesc ni se a r a t ă deosebi t de al vecini lor , i a r însuşirile lui, înş i ra te în capitolele precedente , îl scutesc de a se subordina al tor va r i an te de creş­tinism.

Page 4: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

Mărgări tare .

Puterea rugăciunei Un t ransa t l an t ic plecă la drum în mijlocul

unei furtuni năpraznice , şi — ca or ice vapor ce pleacă — era însoţi t de norul alb al pescăruşilor . Deş i puternicul vapor se lupta din răsputer i cu valurile furioase, totuş, din pr ic ina vântului po­t r ivn ic , îna inta cu greu. „Bieţ i i pescăruşi \" — grăi , plin de milă, unul din că lă tor i . „Maş in i le vapo­rului nostru lucrează cu nu ştiu câ t e sute şi mii ca i de putere, şi ab ia răzba tem prin furtună ! D a r bieţ i i de voi ce căuta ţ i a ic i cu cele două ar ipi fragile şi cu slaba pui e re a muşchilor voş t r i ] "

A c i însă omul jeluitor se opri deodată şi acum nu joia îndestul a se mira. Pescăruş i i îşi în­t inseseră uşor cele două aripi, primite dela Dum­nezeu, şi se lăsară pe spatele vântului năva ln ic . Pe când omul, răz imat numai pe munca sa, pe sfor ţăr i le maşinei şi ale tehnicei , luptând şi asu­dând din greu, ab ia putea să înainteze, în acelaş t imp pescăruşii , uşori ca fulgii, pă răs i ră vaporul ce se lupta cu valurile, pent rucă cele două aripi , înt inse cu uşurinţă, ven i ră în ajutorul s lăbiciunei muşchilor...

Vaporu l , este omul ca re v rea să se f e r i cească numai prin muncă. Cele două ar ipi ale pescăru­şului sunt cele două mâni omeneşti , ridicate spre rugăciune.

*

Minunea rugăciunei. In v ia ţa unui s fânt cet im că persecutor i i îl

căutau pretut indeni ca să-1 omoare. O r i unde căuta să fugă, persecutor i i erau pe urma lui. Oda tă , rupt de oboseală, ab ia ajunse să în t re în t r 'o peş­teră şi începu a se ruga. In clipa următoare un păianjen se cobor î de pe un copac şi împleti o plasă la gura peşterei . N u peste mult t imp sosiră acolo şi urmări tor i i , însă zăr ind plasa de păianjen îşi z iseră în t ru sine c ă acolo unde este un paian-jeniş, de sigur, de multă vreme n'a in t ra t c ineva , şi p lecară mai departe .

*

Rugăciunea neîmplinită. Uneor i nu dobândim, ceeace cerem dela Dum­

nezeu în rugăciune, l a t ă p e n t r u c e : ' M e r g i la drum cu copilul tău şi drumul t r ece

pr in t r 'o pădure întunecoasă. „Ta tă , mi-e f r i că ! Dă-mi mâna l" I o dai, de

sigur, f i indcă îţi iubeşt i copilul. „Ta tă , am obosit . Ia-mă în bra ţe !" O fac i ,

f i indcă î ţ i iubeşt i copilul. „Ta tă , mi-e foame. Dă-mi pâne din desagi !"

© fac i , f i indcă îţi iubeşt i copilul,

Acum însă, copilul zăreşte pr in t re tufişe niş te bobi te roşii , ispi t i toare, dar o t r ăv i toa re . „Tată , dă-mi din ele, t a r e aş v r e a să le gust !" O fac i ? N u ! Tocmai fiindcă îţi iubeşti copilul. Aces t a , neş­t iutor, se va îndără tn ic i acum şi se va bosumfla. I i vei împlini acum pofta ? N i c i acum, tocmai f i indcă î ţ i iubeşti copilul 1

Despre ce să predicăm? In Dumineca II din Post , la 1 M a r t i e 1942,

să vorb im despre I isus H r i s t o s M â n t u i t o r u l . P e drumul Damascului prigonitorul Saul aude

un glas î n t r e b ă t o r : — Saule, Saule, de ce mă prigoneşt i ? — Ş i

Saul, spăimântat şi căzut cu faţa la pământ , î n t r e a b ă :

— Cine eşti tu, Doamne ? — I a r Domnul i-a r ă spuns :

— E u sunt Iisus, pe ca re tu îl pr igoneşt i (Fap te 9, 3 - 5 ) .

N u toţi oamenii t r e c prin întâmplarea lui Saul, deveni t sf. ap. Pavel , dar toţi t rebue să-şi pună î n t r e b a r e a : Cine eşti tu, Doamne ?... şi să răspundă la ea.

Cine-i Iisus Hr is tos ? Cu or ic ine stăm de vo rbă , îl în t rebăm de

nume şi de rostul lui pe pământ . V r e m să ştim cine este şi ce este. D a c ă numele lui a rămas în is tor ie şi prin că r ţ i de învă ţă tu ră , a tunci cu a t â t mai mult ne în t rebăm : Cine este aces ta ? C e a făcu t şi de ce numele lui este nemuri tor ?

î n c ă în vremea când propoveduia Evanghel ia , I isus este în t r eba t de că t r e far isei şi c ă r t u r a r i : „Tu cine eşt i" ?... (In 8, 25; 12, 34). Ş i , E l însuşi ne î n t r eabă să răspundem : „Cine zic oamenii c ă sunt eu?. . . D a r voi cine ziceţi că sunt ?... ( M t . 16, 13—15). Răspunsul la în t r eba rea aceas ta hotăreş te : sau mântuirea, sau osânda noas t ră .

I s to r ia lumii cunoaşte nume multe şi mari , dar niciunul nu se poate nic i asemăna n ic i apropia de numele Iisus Hris tos . Numele aces ta „este mai presus de or ice nume" (Fii . 2, 9) şi de or ice ie­ra rh ie ce rească sau pământească (2, 10). E sin­gurul nume în ca re se poate dobândi mântuirea (Fap te 4, 12) şi v ia ţa veşn ică (In 3, 36; 5, 24).

— „Cine este acesta" ( M t . 21, 10) ? C a să ştim cine este Iisus Hr is tos , t rebue să

în t rebăm S f â n t a Sc r ip tu ră . Ş i atunci , Adam răspunde : Aces t a este cel ce zdrobeşte

capul şarpelui ( F a c . 12, 3). A v r a m răspunde: Aces t a este numele întru care

se binecuvintează neamurile pământului ( F a c . 12, 3) ; I a c o b răspunde : A c e s t a este Împăciuitorul de.

c a r e v o r asculta popoarele ( F a c , 49, 10);

Page 5: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

M o i s e răspunde : A c e s t a este Proorocul de care să ascultăm (Deute r . 18, 1 8 ) ;

D a v i d răspunde : A c e s t a este Domnul, Fiul lui Dumnezeu, preotul veşnic , după rânduiala lui Melh isedec (Ps . 2 ; 4 4 ; 1 0 9 ) ;

Isaia răspunde : A c e s t a este Emanui l născu t din Fec ioa ră , Dumnezeu cu noi, Domnul păci i , c a re a păt imit pentru mântuirea oamenilor (7, 13; 9, 6 ; 11, 1 - 6 ; 5 3 ) ;

Ieremia răspunde : Aces t a este Odrasla lui D a v i d ca re domneşte cu înţelepciune şi judecă cu dreptate (23, 5) ;

Iezechii l r ă spunde : A c e s t a este Păstorul po­porului (34, 23) ;

Dani i l răspunde : Aces t a este Messia, Sfântul Sfinfilor, Hristos-Unsul (9, 24 — 6 ) ;

M i h e i a r ă spunde : A c e s t a este Stăpânitorul veşnic , născut în V i f l eem (5, 1 — 2 ) ;

Ageu r ă spunde : A c e s t a este cel ce umple Biserica de slavă (2, 7 — 9 ) ;

Zaha r i a răspunde : Aces t a este împăratul mân-t uitor şi drept (9, 9) ;

Ioan Boteză toru l răspunde : Aces t a este Mielul lui Dumnezeu, c a r e r id ică păcatul lumii (In 1, 29) .

Pe lângă aces te răspunsuri p rofe t ice şi nu­miri mesianice, mai avem şi alte nume, evanghe­lice, care se dau lui Iisus : Mântuitorul lumii, în­văţătorul lumii, Arhiereul veşnic , împăratul lumii, Judecătorul lumii, Fiul Omului şi Fiul lui Dum­nezeu, ş. a. Ce înseamnă aces te nume, — spunem şi răspundem pe rând.

Iisus se numeşte Mântuitorul, pent rucă E l este Doctorul sufletelor şi al trupurilor. E l v indecă trupurile de boale, de dureri şi de moar te ; E l mân-tueşte sufletele de suferinţe şi de păca te ; E l tă-mădueşte şi i a r t ă ; v indecă leproşii (Nit. 8, 1 ; L c . 5, 12) şi îndrăc i ţ i i ( M c . 5, î ; 9, 14; L c . 8, 26; 9, 37), ologii şi s lăbănogi i ( M t . 9, 1 ; M c . 2, 1; L c . 5, 7 ; In 5, 1), o rb i i şi surdo-muţii ( M t . 9, 2 7 ; 9, 3 2 ; L c . 11, 14 ; M c . 7, 3 1 ; 8, 2 2 ; In 9, 1) şi tot felul de bolnavi ( M t . 8, 14 ; 10, 8 ; M c . 3, 7 ; 5, 21 ; L c . 13, 10; In 4, 4 3 ) ; învie ch ia r şi morţ i i ( A i c . 5, 2 1 ; L c . 7, 1 1 ; 8, 4 0 ; In 11). E Doc to ru l ca re v indecă pe toţi bolnavi i de or ice boală şi nepu­t inţă (In 5, 2—9) .

D a r E l nu numai v indecă trupul de boală şi moarte , c i i a r t ă şi sufletul de păca te ( M t . 9, 3 ; M c . 2, 10, L c . 7, 4 7 ; In 8, 11). D e aceea E l este numit Mântu i to ru l , Doc to ru l de c a r e au lipsă b o l n a v i i ; cel ce ne scapă din cele mai mari pri­mejdii, din suferinţe şi dela moarte.

Aces t a a fost rostul întrupări i S a l e : mân-tu ' rea ( M t . 1, 2 1 ; L c . 9, 5 6 ; In 9, 4 7 ) ; să izbă­vească pe cei păcă toş i ( I . Tim. 1, 1 5 ) ; să le des­chidă uşa mântuir i i ( In 10, 9 ) , poar ta cea s t r âmtă ( L c . 13, 23) , c a r e duce spre viaţa şi f e r i c i rea veş­

n ică . „Duhul Domnului peste mine, pent rucă m'a uns să b ineves tesc sărac i lor . M'a trimis să vindec pe cei sdrobiţi la inimă, să propoveduesc robilor iertare şi orbilor vedere. Să slobozesc pe cei apă­saţi" ( L c . 4, 18).

Iisus Hr is tos este cel mai mare D o c t o r al omeniri i şi cel mai aproape de toa te dureri le noastre . Leacu l prin ca re v indecă E l este cuvântul Evanghe l ie i şi harul. P r in cuvântul Evanghe l i e i ne previne să ne ferim de or ice rău şi ne a r a t ă calea mântuirii, calea spre Dumnezeu; pr in pute­rea harului ne tămădeşte de o r ice păca t . P r in cu­v â n t cheamă la sine şi mângâie pe cei osteniţ i şi în t r i s ta ţ i , prin alifia harului v indecă răni le sufle­telor.

Omeni rea în t reagă nu a re un D o c t o r mai bun, ca re să-i v indece răni le şi să-i lumineze că ­răr i le şi zările. Numai E l este Mântu i to ru l . In t re toţi fi i i oamenilor , numai E l poar tă numele aces ta , pentrucă singur E i s'a a r ă t a t şi s'a dovedi t D o c ­torul şi Mân tu i to ru l lumii. In E l află mântuirea toa te oile pierdute şi toţ i f i i i r ă t ă c i ţ i ai omeniri i .

In Dumineca bolnavilor es te deosebit de fo­lositor să ne gândim Ia numele Domnului nostru Iisus Hris tos de M â n t u i t o r , şi să ne apropiem de E l cu tot mai multă c red in ţă şi iubire. D i n sem­nele Lui să credem în Dumneze i rea L u i şi din iubirea Lu i să învă ţăm iubirea bolnavi lor , dra­gostea aproapelui, altruismul. C e r c e t a r e a şi aju­t a rea bolnavi lor este d o v a d a ' celei mai cura te credinţe creşt ine.

Ca şi în vremea când umbla pe pământ, să chemăm şi astăzi , şi în toa tă vremea, pe M â n ­tuitorul într 'a jutor , ca să ne ier te de mari le rău­tă ţ i şi să ne v indece de multele boale t rupeşt i şi sufleteşti de ca re suferim, noi şi în t reagă omenirea.

V o i toţi c a re suferiţ i în ta ină şi ave ţ i pe inimă răn i ascunse şi netămăduite, veni ţ i la M â n ­tuitorul. Chemaţ i 1 în ajutor cu toa tă credinţa , cu toa tă speranţa, cu toa tă iubirea şi cu rugăc iunea :

— „ Doctorul şi ajutorul celor ce sunt întru dureri, Mântuitorul celor neputincioşi, însumi Stăpâne al tuturor şi Doamne, dărueşle tămăduire neputin­cioşilor robilor tăi; Indurate, milueşte-ne pe cei ce mult. am greşit şi ne mântueşte de păcate, Hristoase, ca să mărim puterea ta cea Dumnezeiască".

C ă r ţ i Şerban lonescu: Morala ortodoxă faţă

cu c e l e l a l t e morale confesionale. — După isvoarele l o r o r i g i n a l e , — Bucur eşti 1941. Pag. 246. Preţul 400 lei.

In ultima vreme, l i tera tura noas t ră teologică ş'a îmbogăţi t cu o sumedenie de opere şt i inţ if ice,

Page 6: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

a c ă r o r valoare este unanim recunoscută, ch ia r şi de pionerii celorlalte b iser ic i creş t ine . Cele mai multe din aces te opere teologice sunt rezultatul ce rce tă r i lo r minuţioase ale profesori lor de teolo­gie, sau ale discipolilor aces tora , ce împânzesc în t reaga noas t ră v ia ţă b i se r i cească de azi. Nu lipsesc din ansamblul aces te i l i teratur i n ic i ch i a r studii de teologie comparată , in terconfesională , în c a r i să se demonstreze pe temeiuri ş t i inţ i f ice , de par tea cui subzistă adevărul in tegral creşt in. A-ceste t tudii sunt menite să aducă cu sine, pe lângă 0 îmbogăţ i re a tezaurului nostru teologic, şi un rev i r iment moral al în t regi i vieţ i creş t ine , şi ca un corolor al aces tora , o mai justă preţuire a or todoxie i noastre româneşt i , c a re în urma în­făptuir i lor polit ice mai noui, a ajuns să fie făcl ia 1 inunátoare a adevărului etern pe ca re îl cuprinde creştinismul nostru dreptmări tor .

O a ta re operă este şi noua lucrare a d-lui profesor Ş e r b a n lonescu, in t i tu la tă : M o r a l a orto­d o x ă fa ţă cu celelalte morale confesionale, apă-pută nu de multă vreme în editura cercului de studii socia l -creş t ine „Sol idar i ta tea" din Bucureş t i .

După însăş măr tur ia autorului, noul studiu „nu este o expunere integrală a celor t re i sisteme de morală confesională, ci numai o punctare a diferenţelor lor de s t ruc tură ideo log ic i " . Aces te diferenţe sunt temeinic analizate, pe baza izvoa­relor originale ale f i ecă re i confesiuni, — în cele patru mari capitole ale lucrăr i i , in t i tu la te : I. E t i c a romano-catol ică (pag. Í 1 — 62), I I . E t i c ă protes tantă . Lutheranismul (pag. 63—96), I I I . Calvinismul şi neo-calvinismul (pag. 96—152) şi I V . M o r a l a or­todoxă (pag. 153—240), după c a r i urmează o scur tă încheiere şi un indice a l fabe t ic de nume.

E s t e dela sine înţeles că o lucrare a t â t de vas tă şi a tâ t de impor tantă ca cuprins, nu poate i i rezumată în câ t eva rânduri . N e vom mărgini doar să scoatem în evidenţă firul ei călăuzi tor , pentru a ne face o ideie generală despre cu­prinsul ei.

Ce rce t ând tezaurul ş t i inţ i f ic pe ca re se în­temeiază f i eca re confesiune creş t ină , cons ta tăm că deosebirile dintre aces t ea „nu constau numai

- în ar t icole de credin ţa , felurit formulate dela con­fesiune la confesiune, ci şi în p rac t i c i deosebite, ca o urmare d i rec tă a postulatelor lor dogmatice". M o r a l a c reş t ină f i ind „exter ior izarea dogmei", urmează de ac i că „deosebirile de dogmă aduc după sine şi deosebite t ipuri de v ia ţă c reş t ină" , (p. 3). A c e a s t ă deosebire este to t a t â t de ev identă şi în ceia ce pr iveş te s t ructura speci f ică a fie­că re i morale creş t ine . Ş i de ac i au urmat feluri­tele denumiri ce s'au dat aces te i discipline în de­cursul timpului. In or todoxism ea se numeşte „ M o ­rală c re ş t ina" sau „Teologie morală o r todoxă" ,

c â t ă vreme în romano-catolicism denumirea de „morală" a l ternează cu cea de „et ică" , ia r în pro­testant ism denumirea de „etică c reş t ină" sau „e t ică f i losof ică" a înlocuit aproape cu totul pe cea de „morală".

„E t i ca romano-catol ică — obse rvă dela înce­put autorul — nu s tă pe o bază pur c re ş t ină" (p. 11). Incopc ie rea filosofiei ar is tote l ice la creşt inism, făcu tă de Toma din Aquino şi fundamentarea moralei ca tol ice pe elementul raţional, „a dus cum era şi f i resc , la intelectual izarea moralei ca to l ice , prin acel legaîism juridico-formalist , pe care-1 con­s ta tăm în renumitele lor sisteme cazuiste, c a r e au avut o puternică în râur i re şi în fo rmarea mo­ravur i lo r apusene" (p. 23). In romano-catol icism ex i s t ă o morală teoretică conformă cu poruncile e t ice ale S f . Sc r ip tu r i şi cu ordinea naturală. D a r e x i s t ă şi o morală practică, în ca re imperat ivele e t ice apl icate la difer i te le cazur i individuale su­fe ră anumite c o r e c t i v e raţionale. D e aceea e t i ca romano-catol ică a r e în cuprinsul ei aşa numita sferă a dubiului, ad ică a cazuri lor individuale c a r i nu se pot încadra e x a c t în vederi le ca t ego r i ce ale imperat ivelor creş t ine . Pen t ru a produce lu­mină în a ta r i cazuri dubioase in te rv ine metoda cazuistică cu întregul ei complex de „viclenie" ale raţ iunii ( rese rva t io mentalis, î nvă ţă tu ra despre furt, ca r i t a t e , e tc . ) , c a r i diminuiază moral i ta tea unei fapte şi au adus cu sine scăderea prestigiu­lui creştinismului apusean, dând naş tere la o mul­ţime de sisteme morale, ca de pildă: probabil ismul, equiprobabilismuî, tutiorismul e t c . precum şi iv i r i i puternicei mişcă r i de re formă dela începutul sec. al X V I - i e a .

Autorul expune apoi e t ica socială romano-cato l ică , pe ca re o pr iveş te din următoarele puncte de v e d e r e : familia, socie ta tea , ideia de propr ie ta te , munca, capitalul, problema statului, problema răs-boiului şi a păcii , lucru c e l face şi cu capitolele p r iv i toa re la e t ica socială protes tantă şi or todoxă-

S p r e deosebire de Toma din Aquino, Lu the r caută „o re în toarcere c ă t r e specificul creştinismu­lui, f ă r ă amestecul său cu aristotelismul", i a r prin­cipiul fundamental dela ca re pleacă morala protes­t an tă este fortificarea prin credinţă." Credinciosul nu colaborează cu nimic la mântuirea lui. M e r i t e l e lui Hristos ' şi darul graţ ie i divine singure mân-tuiesc. E l e devin pentru c red inc ios mai mult un refugiu personal spre a se acoper i de g rav i t a t ea păcatului, fiind neconteni t recompensat prin acel „credo" automat ic" (p. 80). D a c ă omul nu part i­c ipă cu nimic la mântuirea lui, urmează în mod logic că el este predest imat de Dumnezu, lucru pe ca re L u t h e r caută să-l diminuieze prin ideia de renaştere, dar ca re la Ca lv in devine o învăţă­tură esenţială, deoarece d ipă e t ica ca lv ină omul

Page 7: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

J J r . 8. 22 Feb rua r i e 1942 B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A Pag. eâ

nu mai are n ic i măca r contr ibuţ ia actului de cre­dinţa în aceas tă mântuire .

Alorala o r todoxă , spre deosebire de celelalte morale confesionale, reprez in tă tipul c las ic al mo­ralei creş t ine . C â t ă vreme romano-catolicismul supraevaluiază raţiunea ia r protestantismul o sub-estinează, o r todox ia „acceptă în concepţ ia ei ra­ţiunea iluminată de credin ţă , subordonându-o pe aceasta raţ iunii supreme, ca re este Dumnezeu". Structura ei este plină de omogeni ta t ; şi de aceea nu t rebuie să alerge la di fer i te compro­misuri, ori surogate ale înţelepciunii omeneşti , cum o face romano-catolicismul. „Ea af i rmă în pri­mul rând elementul revela t şi-şi apropie elemen­tul raţional întru c â t el este iluminat de credinţă". . .

A c e a s t ă concepţ ie morală o r t o d o x ă n'a ră­mas o simplă credin ţă , c i a pătruns în cele mai adânci s t ră iunsimi ale v ie ţ i i sociale, înc reş tmân-du-o şi spiritualizându-o. D o v a d i sunt în aceas tă pr ivinţă vechi le legiuiri jur idice, precum şi fol­clorul nostru românesc , a t â t de pătruns de duhul acestei morale de o puri ta te evanghel ică desăvâr­şită. L a formarea morală a sufletului o r todox mai cont r ibu ie în largă măsură şi cultul biseri­cesc, în special S f . Euhar i s t ie , precum şi cultul icoanelor, concepţ ia despre moar te ş. a. T o a t e acestea duc la formarea acelei personal i tă ţ i creş­tine specif ică ortodoxului , în viaţa căru ia mila creş t ină şi sentimental de toleranţă sunt ca rac -ter is t icele lui esenţiale.

D i n aces te temenir i deosebi toare ale moralei or todoxe fa ţă de celelalte morale confesionale, decurge pentru f i eca re dintre noi — după cum conchide just autorul — dator ia de a păs t ra neal­te ra t patrimoniul ei, de a-1 purif ica de elementele streine şi de a-1 omogeniza pe întregul cuprins al Orientului.

E x p u s ă în t r 'o formă limpede şi uşoară şi în­temeiată pe o bogată bibl iograf ie , ca r t ea d-lui profesor Ş e r b a n lonescu const i tuie pentru l i tera­tură teologică un a d e v ă r a t i svor al adevăru­lui creş t in . Ală tur i de opera I . P . S. M i t r o ­polit I r i neu : „La theolo ie simbolique...," ea a re menirea de a înfă ţ i şa tuturor ce lorce cau tă aces t adevă r creş t in , că morala o r todoxă este timpul clari c al moralei c reş t ine .

D e aceea în sufletul o r ică ru i teolog sau in­telectual, ce va zăbov i pe paginile ei, se va deş­tepta pe lângă mulţumirea de a fi un p r ac t i c an t al aces te i morale şi ferma ho tă r î r e de a sé supune preceptelor ei mântui toare până în ultima clipă a vieţi i sale.

P r . D. T u d o r

Informatiuni . B Ş e d i n ţ ă p l e n a r ă . V e n . Consiliu Eparh ia l

a ţ inut J o i în 19 F e b r . c. şedinţă plenară ex t r a ­ord inară sub preşedinţia P. S. S. Păr inte lui Ep i scop Andrei. Ob iec tu l şedinţei a const i tui t -o adresa Consiliului Centrul B i s e r i c e s c pentru noi alegeri eparhiale. In urma raportului c la r şi documentat făcut de venerabil i i ! jurisconsult eparhial d-1 D r . C. Iancu, în urma lămurir i lor date de P. S. S. Păr in te le Episcop şi a discuţiilor la ca re au par t ic i ­pat d-nii D r . C. Radu şi D r . S. Ispravnic-senior , V e n . Consiliu Eparh ia l a ho tă r î t menţinerea actualei adunăr i eparhiale ca re e legal consti­tui tă şi respec ta rea principi i lor şaguniene, c a r e stau la temelia legii de organizare b i se r i cească .

3 Ziua da 22 F e b r u a r i e 1942 a fost desig­nată Ziua cumpătării. Cu economiile făcute se va spori Ajutorul de iarnă. In aces t scop d-1 M a r e ş a l şi d-na M ă r i a Antonescu au adresat Ţ ă r i i urmă­toarele apelur i :

In c e a s u r i l e g re l e de lup tă şi de j er t fă , r e ­n u n ţ a r e a p e n t r u o zi, n u m a i p e n t r u o zi, la o s a t i s f a c ţ i e t r e c ă t o a r e , c o n s i m ţ i r e a la o j er t fă , o r i c â t de n e î n s e m n a t ă p e n t r u aproape l e t rud i t , e s t e o fap tă na ţ iona lă .

A c e l a c a r e r e n u n ţ ă p e n t r u altul , d ă r u e ş t e p e n t r u el , p e n t r u c o n ş t i i n ţ a Iui şi p e n t r u Neam.

Români, Sprij iniţ i s t r ă d a n i a Ajutorului de iarnă şi

pr imi ţ i o zi a cumpătării, d r e p t semn al voinţei r o m â n e ş t i de a ne uni învsuferinţ i şi de a ne sprijini în bucuri i , M a r e ş a l A n t o n e s c u

Ajutorul de iarnă, cere tuturor Românilor sprijinul lor bun şi cald pentru o nouă operă de ajutorare.

Ziua de 22 Februarie 1942 o facem Zi a cumpătării. Româncele şi Românii care pentru această zi vor re­

nunţa la cheltuelile unei distracţii sau vor primi să dăru­iască din hrana lor pentru aproapele înfometat şi trudit ne vor ajuta să facem din dania lor o nouă binefacere românească.

. Ajutorul de iarnă, prin strădania de până azi, a adunat din generoasa înţelegere românească lei 263 milioane.

A dat ajutor la 264.945 de persoane. A sprijinit spitale şi cantine, împărţind până azi 128

milioane lei. Ziua cumpătării ne va ajuta să ducem mai de­

parte strădania noastră: Cu încredere nesfârşită în sufletul românesc bun şi

îndreptător, în mila creştină a românului, adresez iarăşi un apel cald româncelor şi românilor să dăruiască rodul cum­pătării şi jertfei lor în ziua de 22 Februarie Ajutorului de iarnă pentru ca el să-şi poată împlini rostul său de mângâere a suferinţei şi de sprijinire a nevoii.

România Ajutaţi-ne! M ă r i a M a r e ş a l A n t o n e s c u

Page 8: Anul LXVl Arad, 22 Februarie 1942 Nr. § BISERICA şi ŞCOALAdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/44807/1/BCUCLUJ_FP_279232_1942...REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia

fag . 64 B I S E R I C A $1 Ş C O A L A ÎMr. 8. 22 Februarie Í942

• F r ă ţ i a O r t o d o x ă R o m â n ă , secţia eparhială Arad , în urma morţii Gen. Al. V l a d rămânând fă ră preşedinte, a fost reorganiza tă prin alegerea unui nou comitet . Şedin ţa de reorganizare a fost con­v o c a t ă în sala de şedinţe a Y e n . Consiliu Eparh ia l şi prezidată de P. S. S. Păr in te le Episcop Andrei , J o i în 19 F e b r . 1942.

Au luat par te pe lângă d-1 p re fec t jud. Col. V . Miha i lescu , d-1 pr imar D r . C. Radu, un însemnat gruo de intelectuali a rădani şi o delegaţie a F . O. R.-uiui oră dan în frunte cu d-nii D r . T . Popa, P ro f . A. Cot ruş şi D r . Ş t . Hărăguş .

In cuvân ta rea de deschidere P. Sf in ţ ia S a a vo rb i t despre rolul i s to r ic al B i s e r i c i i o r todoxe , despre misiunea ei actuală şi despre dator ia intelec­tualilor de a f i buni creş t ini .

L a propunerea unei comisii de candidare , compusă din d nii Ascaniu Crişan, I . Chir i lă şi D r . A . Cr işan , a fost ales prin aclamaţie următorul comitet eparh ia l : D r . Cornel Radu preşedinte : membr i : Col. V . Mihai lescu , D r . Aurel Cr i şan advoca t , Ş te fan Popovic i notar-pubîic, Ascan iu Cr i şan directorul liceului „ M . Nicoa ră" , V . Anto-nescu, Iustin Chir i lă , D a vid Bal in t, Gh. lovin , D r . R . Coţioiu advoca t , Aron Petruţ iu advoca t , D r . O c t . Lupaş a j . de primar, ing. V . Eşeanu, D r . C. L e p a directorul şcolii normale „D. '{ ichindeal" , P ro f . Ilie Orzescu , Prof . Dr . N i c h i L a z a r directo­rul Palatului Cultural, D r . Aurel Bo t i ş medic, D r . Aure l L a z a r advoca t , Prof . Damasch in loanovic iu , D r . L . Pop, P ro f . T ra i an M a g e r şi Prof . Ioan Apostolache. C e n s o r i : D r . S. C o v a c i advoca t , Remus Aloi do van şi Gh. Şinion.

A t â t compoziţia comitetului, c â t şi personali­ta tea noului preşedinte, d-1 D r . C. Radu, pentru noi const i tue o bună garanţ ie că reorgan i ra rea F r ă ţ i e i a rădane şi munca ei vi i toare , vor fi maxime în efor t şi optime în rezultate.

B L a Dumineca Ortodoxie i în Catedra la din A r a d va serv i S f . L i tu rgh ie P. S. S. Păr in te le Ep i scop Andrei . P. S. S a va şi predica şi va îm­păr tăş i c redincioş i spovediţi în ziua auter ioară .

După amiazi, Soc ie ta tea O r t o d o x ă Naţ ională a Femeilor Române , filiala Arad , în co laborare cu Academia Teologică , organizează un fes t ival religios în sala Palatului Cultural, în cadrul căru ia v a conferenţ ia eminentul prof. univ. Ioan G. S a v i n , ti tularul ca tedre i de Apologetică dela Facu l t a t ea de Teologie din Bucureş t i .

Subiectul confer in ţe i va f i : Creaţie şi evoluţie. • D-1 Octav ian Dobrin, — e un nume de

c reş t in bun, ca re şi-a făcu t faimă în Capi ta la Ţ ă r i i prin ostenelile ce le depune, să repare să înzes­treze şi să deschidă vechile b iser ic i din Bucureş t i , închise din cauza bă t r âne ţ i l o r şi lăsate în voia întâmplări i . P â n ă în prezent a deschis b i se r ica lui Bucur Ciobanul de lângă Internatul Facul tă ţ i i de Teologie, b i se r ica Stavropoîeos de lângă Palatul Poştelor şi b i se r ica „Adormirea M a i c i i Domnului" din str . Sapienţiei , — toate monumente i s tor ice .

Ce nu face Statul , face satul şi ce nu face satul, poate face omul de inimă.

Concurse Parohia o r todoxă română Arad publică con­

curs cu termin de 30 zile, pentru îndeplinirea postu­lui al doilea de cântăreţ bisericesc al Catedrale i .

Ref l ec tan ţ i i t rebue să fie de cel puţin 21 şi cel mult de 30 de ani e ta te , cu diplomă dela şcoala de cân tă re ţ i .

Re t r ibu ţ iunea e s t e : salarul de cân t ă r e ţ din bugetul Statului dela data când i se va ordonanţa , remuneraţiunea din bugetul parohiei A r a d , locu­inţă , 2 st. lemne de foc anual şi par tea din stolele legale.

Atribuţiunile sunt cele cuprinse în regula­mentul în tocmit de organele parohiale.

Cerer i le vo r fi adresa te Consiliului parohial o r todox român din A r a d şi t r imise Oficiului Pa­rohial o r todox român din Arad , S t r . M e ţ i a n u 16. L a cere re se vo r a n e x a : actul de naş tere dela oficiul s tă r i i c ivi le şi de botez dela b iser ică , cer­t i f icatul şcolar premergător şcoalei de cân tă re ţ i , diploma de cân tă re ţ , actul (dacă este c ă s ă t o r i t ) de căsă to r i e dela oficiul s tă r i i c ivi le şi de cununie dela biser ică , actele (dacă are copi i ) de naş te re şi de bo tez ale tuturor copii lor în v ia ţă , dovada că a sa t i s făcut L e g i i de R e c r u t a r e .

Ref lec tan ţ i i ca r i în t runesc condiţi i le, vo r f i încunoşt inţaţ i să se prezinte în fa ţa Consiliului parohial. 1—3 Oficiul parohial ortodox român Arad

Consiliul parohial ort . rom. din Şoimoş, proto­popiatul Radna , în baza ho tă r î r i i din 24 Ianuar ie şi 1 Feb rua r i e a. c. publică concurs în termen de 30 zile dela prima publ icare în organul of ic ia l „Bise r i ca şi Şcoa la" , pentru îndeplinirea postujui de cantor bisericesc, cu următoarele v e n i t e :

1. Ses ia cantora lă cons ta ta toare din 9 jugh. 202 st. Q pământ a r a b i l ;

2. Casa şi g răd ina b iser ic i i de sub nr, 3 6 5 ; 3. Stolele legale ; 4. Salarul se va ce re dela S t a t , pentru ca re

parohia nu garantează . L a concurs se admit numai absolvenţ i a i

şcoalei de cân tă re ţ i din Arad . Cerer i le însoţite de acte le necesare se v o r

înainta Consiliului parohial din Şoimoş, în termen legal.

Alesul va fi obl igat a par t ic ipa la toa te servic i i le divine a tâ t în, c â t şi a f a r ă de sf. b i s e r i c ă ; va reorganiza şi instrui corul b i s e r i c e s c ; v a instrui Corul şcolari lor şi va forma şi c ân t ă r e ţ i de s t rană , dintre adulţ i ; va ach i ta după beneficiul său toa te impozitele c ă t r e S t a t , comună, e t c .

Ref lec tan ţ i i se vo r prezenta în s i . b i s e r i că în termenul concursual spre a se f ace cunoscuţ i poporului, precum şi a primi informaţi i detai la te în legătură cu aces t post.

Şoimoş, la 5 F e b r u a r i e 1942. ConSi parohial

Dieceeana A r a d .


Top Related