Punct de plecare Sighişoara. O gară mică, recent renovată, motiv pentru care se vrea cochetă. Peronul însă, întunecos ca o pivniţă, este ticsit de recentele victime ale lui Sarkozy tri-mise pe capul lui Dăneşan, în judeţul cu cei mai mulţi ţigani din România. Patru puradei urlă neînţeles în joaca lor şi însufleţesc micuţa comunitate a călătorilor adormiţi în aşteptarea lor. Rapidul de Bucureşti întârzie.

Anul VIII, nr. 42216 pagini, PREȚ: 2,99 leiApare săptămânal, 20 - 26 septembrie 2010FONDATOR: AURELIAN GRAMA

pagina 8

Ce şanse are Mureşul să adăpostească un spital regional?

Un turnător de-aş avea, toată ziua aş aresta!

Greşelile trecutului se reflectă în viitor. Reorganizarea Spita-lului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş în iunie 2008 nu a constituit o măsură tocmai bună, se vede astăzi. Deşi, la acea vreme, fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a vizat divizarea Spitalului în două unităţi medicale, respec-tiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Târgu Mureş, care să funcţioneze în regim de pregătire a funcţionării spitalului regional, şi Spitalul Clinic Judeţean Mureş.

Un nou scandal de corupţie a zguduit judeţul Mureş în această perioadă. Douăzeci de oameni sunt cercetaţi, iar cinci dintre ei sunt deja în arest preventiv. Printre ei este şi un nume cu o anumită isto-rie în zonă. Kodo Sandor, om de afaceri cu antecedente penale, s-a făcut celebru prin calitatea sa de acuzator în procesul inspectorilor de la finanţe desfăşurat în urmă cu şase ani. Acesta a fost arestat şi mai apoi eliberat în 2004 cu condiţia de a denunţa toţi funcţionarii publici de la DGFP Mureş cu care a ajuns în contact. Lucru care a dus la arestări, dosare de corupţie şi vieţi distruse. Cum se vede, adevăratul vinovat era chiar denunţătorul.

pagina 7

pagina 4 - 5 pagina 3

Fraţilor, am făcut descentralizarea, am deturnat diligenţa cu bani a

Guvernului spre plata datoriilor. Rămâne să clasificăm spitalele. Totul să fie gata pe când

apar primele victime ale uraganului Boc V. Hai, pe cai că se filmează!

Ca ginecolog, mă tem că e prematură această reorganizare, dar ca manager al IUB-CvT sunt cu inima alături de voi!

Dom’ ministru, clinici

private

de cinci st

ele noi

avem în Mureş

, un spit

al

regional e

tocmai ce

ne

lipseşte a

cum! Înţeleg

eţi

durerea m

ea?

Hmm… Împărţiţi-le voi

cum vreţi, că tot

strategia PSD e

mai sănătoasă…

Numai să ne ve-dem la Putere…

ww

w.zia

ruld

emur

es.ro

Copiii mei nu vor plăti împrumuturi la FMI!

Responsabilii cu sistemul sanitar din judeţul Mureş şi de la Guvern au în faţă două opţiuni la fel de riscante: atacă

insistent reforma şi o dovedesc, ori o lovesc puţin din goana calulului şi aşteaptă cuminţi în pădure alegerile din 2012

Sănătatea a ajuns la Desperado

Şefu’, raportez că pe

hârtie reforma e aproape gata! Mai lipseşte un fleac:

punerea ei în practică!

Domnilor,

eu ştiu de la SMURD că prioritatea numă-rul unu e resuscitarea pacientului şi apoi categorisirea lui după dotări şi compoten-ţa financiară! Asta ar trebui să facem acum…

Şase ore de analiză politică în rapidul Sighişoara – Bucureşti

2 Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

Nu iese fum fără foc şi nici lege fără Boc

Adevăruri despre PDLSăptămâna trecută am aflat ceea ce bănuiam de mult despre PDL. A ajuns un partid al câtorva per-sonaje puternice care au interpretat voit aiurea ter-menul de haiducie: adică poţi să furi de la boier (stat) şi să păstrezi totul pentru gaşcă. Dacă am in-terpretat eu bine mesajul codificat primit de la sursa mea, Pintea Haiducul în variantă 2010 este Vasile Blaga, însuşi ministrul Administraţiei şi Internelor, cel care ar trebui să fie de veghe la averea boierului (statului). Mai aprig decât PSD, care mai împărţea şi poporului flămând câte o ciosvârtă, mai ilegal decât PNL, care era acoperit în acte şi-n legi la toate cele, PDL a sărit calul şi a deve-nit o maşinărie de făcut bani pentru membrii de partid şi acoliţi. Şi unde e rostul de făcut bani mulţi, dacă nu în plină

criză economică, atunci când lucrurile nu mai sunt albe şi negre, ci străvezii, iar vigilenţa paznicului a slăbit, din cauza foamei, a grevelor ori a complicităţii? “Nu îmi închipuiam că şi ai noştri o să facă la fel, ba chiar mai rău!”, spunea, recunoscându-şi naivita-tea, un personaj care odată era important pen-tru PDL, pentru imaginea lui. De ce Vasile Blaga nu a fost remaniat? De ce şi-a permis să fie la Viena în momentul schimbărilor în componenţa Guvernului? De teamă? Nu, am înţeles asta acum, ci datorită siguranţei pe care o avea că nu i se va clinti un fir de păr din cele pe care le mai are pe creştet. Deşi nu mai are vorbitor cu reformato-rii din partid, gen Preda, Voinescu, Turcan, Maco-vei şi nici cu preşedintele Băsescu, Blaga a devenit de facto “il lidero” la PDL.

Era de mult peste Videanu şi Berceanu, deşi aparent stăteau în aceeaşi linie. Şi acum stă în faţă. Iar trupa sa de haiduci, cea mai importantă din partid, îşi face treaba. Alte grupări mai mici trăiesc pe lângă şi din ea… Cum ar fi gru-parea de la Mureş, de la Cluj, ori de la Braşov… Care, aparent, au drumuri independente de cel al PDL-ului lui Blaga… Şi mai sunt grupările năuce ale celor dezamăgiţi, care ar merge cu reformatorii dacă aceştia ar creşte, ar rămâne cu haiducii, dacă aceştia şi-ar împărţi pra-da, ori ar trece în Opoziţie, dacă aceştia ar arăta că pot câştiga Puterea. Războiul PDL – PDL e în plină desfăşurare. Cel cu criza şi electoratul au tre-cut în plan secund. Scuze, nu l-aţi văzut pe undeva pe Boc?

Alin BOLBOS

Exerciţiul pompieristic al cascadorului Simon Ladislau a fost stins în faşă

Aurelian Băbuţan, directorul general al FC Municipal, îşi pune mari speranţe în piticii portocalii ai clubului târgumureşean

Un fan al FCM care îmbină şoseta de gală cu şortul de firmă, deci inutilul cu neplăcutul

Dom’le, nu mi-a rămas decât să-mi dau... Salariul mi-a scăzut, pensie n-apuc, nevasta m-a lăsat,

rachia s-a scumpit. Păi... pentru ce să mai trăiesc?”

„Aveţi în faţă viitorul, o tânără speranţă care ne face să credem că FCM nu va retrograda nici în sezonul 2025-2026!”

„Ce vă uitaţi ca la urs? Credeţi că e uşor să sari din pantofii

de birou în tenişii de stadion? Şi apoi, pot să zic oricând că astea

sunt jambierele oficiale la firma la care lucrez, nu?”

Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010 3Toarnă, toarnă,

frate!

Cazul „lotului” de arestaţi de la Finanţe luaţi în cătare de PNA pare a fi uitat de mureşeni. Deşi a fost capul de afiş al presei din anul 2004. Piatra de temelie în anchetarea inspectorilor de la Finanţe a fost omul de afaceri local Kodo Sandor. Acesta a fost arestat pentru mai multe infracţiuni financiare. Avea practic zeci de do-sare penale pe rolul instanţelor mureşene. Deşi era normală menţinerea sa în arest acesta a fost eliberat imediat după ce a semnat mărturii privind vinovăţia funcţionarilor DGFP. Conform declaraţiilor sale, a dat mită pentru a primi informaţii cu caracter secret de la respectivii in-spectori. Fapt ce a dus la arestarea preventivă a patru dintre ei. Deşi codul penal prevedea că vinovaţi sunt şi cei care dau mită nu numai cei care primesc. Fapt care nu a contat pentru organele de anchetă din acea perioadă. Chiar unul dintre cei anchetaţi scria într-un memoriu adresat CEDO despre modul în care s-a obţinut mărturia lui Codo. „În vara lui 2004 Kodo San-dor este arestat pentru înşelăciune. După o lună petrecută în arest, având promisiunea anchetatorilor că dacă colaborează în sensul denunţării unor pretinse fapte de corupţie va fi pus în libertate. Astfel, el îi reclamă pe toţi cei care, într-un fel sau altul au intrat în contact în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu el. Printre aceştia m-am numărat eu şi alţi 38 de inspec-tori din Finanţe”, a explicat Adrian Boilă, unul dintre inspectorii acuzaţi de corupţie. Fără a mai avea nevoie de alte „dovezi”, procurorii PNA au început hora arestărilor. Profitau la maxim de declaraţiile obţinute de la inculpatul, acum aflat în stare de libertate, Kodo Sandor. „Dosarul a fost creat în totalitatea lui doar pe declaraţie „denuntătorului” Kodo Sandor Robert per-sonaj al lumii interlope mureşene, cunoscut cu antecedente penale, care se foloseşte de alţi martori care ştiu lucruri aflate de la el. Am subliniat denunţ şi „denunţător” întrucât, deşi atât în rechizitoriu cât şi în hotărârea penală de condamnare a mea este folosit acest termen impropriu, ceea ce denotă formalismul, nepro-fesionalismul şi reaua-credinţă a celor ce m-au judecat în condiţiile în care în acest dosar nu există denunţ”, a mărturisit Boilă în memoriu.

Condamnarea lui Boilă judecată în anulareSingurul inspector condamnat definitiv în do-sarul finanţiştilor este şi cel mai tânăr dintre ei. Adrian Boilă a fost arestat în luna aprilie a aces-tui an, în urma unei hotărâri a Curţii de Apel Mureş confirmată şi de Înalta Curte la recurs, fiind condamnat la 5 ani şi 6 luni de închisoare.

A fost unul dintre cei mai vehemenţi critici la adresa modului în care organele de cercetare şi-au făcut treaba. Şi în acelaşi timp a fost ţinut cel mai mult în arest preventiv deşi nu prezen-ta un pericol public. În acest moment Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis judecarea unei contestaţii în anulare. Această decizie a Curţii este una extrem de rară şi intervine în cazuri în care anumite hotărâri judecătoreşti au fost luate fără a ţine cont de anumite probe. Dacă ÎCCJ va admite această contestaţie fostul inspector va fi eliberat iar dosarul să ori va fi retrimis spre cercetare sau va ajunge pe masa judecătorilor de la Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu Mureş sau Înalta Curte. Care acum vor trebui să ţină cont de anumite aspecte nel-uate în trecut în considerare.

Denunţătorul arestat de acelaşi om care l-a eliberat în trecutUn alt fapt curios este că poliţistul care s-a ocupat de dosarul finanţiştilor şi cel care l-a eliberat pe Kodo Sandor în trecut este chiar actualul şef al Biroului de Combatere a Crimei Organizate, din cadrul IPJ Mureş, Emilian Ol-tean. Despre acesta, Kodo declara în urmă cu şase ani că a primit carburanţi pentru maşina personală în valoare de 120 milioane de lei vechi în momentul în care era şeful Serviciului Economic al I.P.J. Mureş. Ce s-a schimbat în comportamentul poliţistului nu putem şti încă. Poate că acest Codo nu mai avea pe cine turna pentru a mai fi păstrat în libertate. Totuşi nu putem lăsa neobservat faptul că păstrarea sa în libertate în urmă cu 6 ani a provocat o altă serie de infracţiuni care a dus la arestarea sa preventivă de acum.

Care sunt capetele de acuzare şi cum procedau infractoriiPotrivit oamenilor legii, în urma percheziţiilor simultane efectuate au fost identificate şi si-gilate în vederea indisponibilizării 14 autove-hicule cap-tractor, 14 semi-remorci, patru au-toturisme şi un autostivuitor. Totodată, au fost ridicaţi 1450 de euro, 1400 de dolari, 35.700 de lei, precum şi 11 laptopuri, trei unităţi cen-trale şi alte medii de stocare a datelor. Prin ordonanţa procurorilor D.I.I.C.O.T.- Mureş, din aceeaşi dată, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de cinci principali lideri ai grupării faptele au decurs în modul următor. Începând cu anul 2008, nouă persoane au constituit, aderat sau sprijinit un grup infracţional orga-nizat, a cărui activitate s-a axat pe inducerea în eroare a unor societăţi de leasing finan-

ciar, existând indicii că au fost săvârşite 25 înşelăciuni în dauna acestora. De asemenea, în cadrul societăţilor comerciale controlate direct sau prin persoane interpuse de către membrii grupării infracţionale, activităţile comerciale nu au fost evidenţiate în documentele contabile. Aceste societăţi sustrăgându-se de la plata taxelor şi impozitelor aferente, prejudiciul total cauzat bugetului de stat fiind de aproximativ 700.000 de euro. Sumele de bani obţinute în mod ilegal au fost reintroduse în circuitul co-mercial sau au fost însuşite de către membrii grupării, astfel încat produsul infracţiunii a fost supus spălării de bani. Procedeul era simplu. Se cumpărau autotractoare uzate din străinătate care erau vândute prin intermediul societăţilor comerciale aparţinând membrilor grupării către societăţile de leasing ca maşini noi sau aproape noi, după care acestea erau preluate ca utilizatori în baza unor contracte de leasing financiar de către alte societăţi controlate de către membrii grupării, care nu mai achitau ratele şi nici nu restituiau bunurile proprietaru-lui de drept. Altă modalitate folosită de grupul infracţional era dezasamblarea autotractoare-lor astfel obţinute şi asamblarea pieselor pe şasiele altor autotractoare achizitionate sau in-cendiate din străinătate, care erau prezentate de aceleaşi societăţi comerciale controlate de membrii grupării altor firme de leasing, după care erau preluate ca utilizatori de către alte societăţi controlate la rândul lor, de către gru-pul infracţional organizat care nu achitau ratele şi nu restituiau autovehiculele către societăţile de leasing. Un alt mod de obţinere a veniturilor

ilicite era preluarea în leasing de către firmele controlate de membrii grupului infracţional or-ganizat a unor autotractoare noi, în baza unor documente contabile false, pentru a atesta bo-nitatea financiară a societăţilor comerciale, sau a unor contracte de prestari servicii false care atestau în mod nereal o activitate comercială desfăşurată în cadrul acestor societăţi, respectiv un venit constant al acestora. Nici pentru aceste autotractoare nu au fost achitate ratele contrac-tuale iar bunurile nu au fost restituite după rezil-ierea contractelor de leasing financiar.

Ionel ALBU

Dosarul finanţiştilor redeschis prin arestarea lui Kodo Sandor

Un turnător de-aş avea, toată ziua aş aresta!Un nou scandal de corupţie a zguduit judeţul Mureş în această perioadă. Douăzeci de oameni sunt cercetaţi, iar cinci dintre ei sunt deja în arest preventiv. Printre ei este şi un nume cu o anumită istorie în zonă. Kodo Sandor, om de afaceri cu antecedente penale, s-a făcut celebru prin calitatea sa de acuzator în procesul inspecto-rilor de la finanţe desfăşurat în urmă cu şase ani. Acesta a fost arestat şi mai apoi eliberat în 2004 cu condiţia de a denunţa toţi funcţionarii publici de la DGFP Mureş cu care a ajuns în contact. Lucru care a dus la arestări, dosare de corupţie şi vieţi distruse. Cum se vede, adevăratul vinovat era chiar denunţătorul.

4 Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

Ori la bal, ori la spital!

„Cred că această propunere este una raţională, pe care o susţin. Decizia a fost necesară, întrucât Spitalul din Târgu Mureş a ajuns un mastodont care a acumulat în ultimii ani datorii de 340 miliarde de lei vechi. Aşa nu se mai putea continua şi în urma analizării şi evaluării situaţiei am ajuns la concluzia că spi­talul trebuie divizat”, declara la acea vreme ministrul Sănătăţii Nicolaescu, bineînţeles subliniind că datoriile vor fi moştenite de SCJU Târgu Mureş, urmând ca Spitalul Clinic Judeţean Mureş să îşi înceapă activitatea fără „o piatră de moară în spate”. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş era cel mai mare din ţară, cu 2.462 de paturi, un număr mare de secţii şi comparti-mente, care funcţionau în 22 de clădiri răspândite în municipiul Târgu Mureş.

Clasificarea spitalelor, vitală pentru finanţareDe curând Ministerul Sănătăţii a lansat pe site­ul propriu un proiect de dezbatere publică prin care vizează clasificarea spi­talelor în cinci categorii, în funcţie de competenţe, cel mai înalt nivel de competenţă fiind spitalul regional. Proiectul prevede ca până în 31 decembrie 2011 aceste aspecte să fie reglementate. „Nu ştiu dacă 31 decembrie este data de referinţă, dar, în prin-cipiu, într­o perspectivă relativ apropiată, spitalele vor trebui să fie clasificate în conformitate cu criteriile care vor fi stabilite. Clasificarea va fi importantă la stabilirea finanţării, a investiţiilor, a circuitului pacientului şi va contribui la eficientizarea sectoru-lui spitalicesc. Dacă lărgim cadrul de analiză, atât în timp cât şi ca teritoriu geografic, scopul spre care ar trebui să tindem este să avem o reţea spitalicească echilibrată, corect ierarhizată, dotată corespunzător competenţelor atât din punctul de ve-dere al personalului cât şi al echipamentelor şi aparaturii, care să funcţioneze eficient şi care să furnizeze servicii de sănătate potrivit nevoilor populaţiei. Pentru aceasta, trebuie să avem un plan bine structurat de modelare şi de dezvoltare a unităţilor spitaliceşti, pe interval scurt, mediu şi lung de timp. Ordinul pri-vind clasificarea spitalelor este un prim pas în această direcţie”, a declarat pentru Ziarul de Mureş ministrul Sănătăţii Cseke Attila.

Strategia greşită a lui NicolăescuAvând în vedere criteriile din proiectul de mai sus, niciuna din cele trei instituţii medicale din Târgu­Mureş: Spitalul Clinic Judeţean Mureş, aflat în subordinea CJ Mureş, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu­Mureş şi Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardio-vasculare şi Transplant Târgu­Mureş (IUBCVT), aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, nu îndeplinesc criteriile pentru încadrarea în nivelul 1 sau 2 de competenţă.Proiectul de lege spune că, în categoria I se încadrează spita-lul cu nivel de competenţă foarte înalt, spitalul regional, şi tre-buie să aibă un număr de 500­1500 de paturi, cel mai înalt nivel de dotare cu aparatură şi echipamente medicale, precum şi de încadrare cu resurse umane, să asigure furnizarea tuturor tipurilor de servicii medicale, inclusiv a celor cu grad de com-plexitate foarte înalt, să aibă structuri care funcţionează ca baze

clinice pentru activitatea de învăţământ, cercetare ştiinţifico­medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o instituţie de învăţământ medical superior acreditată şi să deservească populaţia judeţului din aria sa administrativ­teritorială, precum şi alte judeţe. Este vorba de 1,5–3,5 mili­oane de locuitori. În categoria a doua se încadrează spitalul cu nivel de competenţă înalt şi este spitalul care are un număr de 400­1200 paturi, are structuri care funcţionează ca baze clinice pentru activitatea de învăţământ, cercetare ştiinţifică­medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o instituţie de învăţământ medical superior acreditată, de-serveste populaţia judetului din aria sa administrativ­teritoriala, precum şi a judeţelor limitrofe (350.000 – 1.500.000 locuitori). Iar criteriile care stau la baza clasificării spitalelor în funcţie de competenţe sunt structura organizatorică a spitalului aprobată în condiţiile legii, tipul serviciilor medicale furnizate, perso nalul de specialitate medico­sanitar încadrat la nivelul spitalului, continuitatea asistenţei me dicale şi dotarea cu echipamente si aparatură medicală. Însă pentru clasificarea în categoria I a spi­talelor, este nevoie ca în structura or ganizatorică să fie aprobate secţii, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compar-timente, structuri care acordă servicii ambulatorii de speciali-tate, servicii de spitalizare de zi şi servicii paracli nice ambulatorii în specialităţile anestezie şi terapie intensivă, boli infecţioase,

cardiologie, dermatovenerologie, diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, endocrinologie, gastroenterologie, hematologie, medicină de urgenţă, medicină internă, nefrologie, neonatolo-gie, neurologie, oncologie medicală, pediatrie, pneumologie, psihiatrie, recuperare, medicină fizică şi balneologie, reumatolo-gie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie generală, chirurgie orală şi maxilo­facială, chirurgie pe diatrică, chirurgie plastică ­ micro-chirurgie recon structivă, chirurgie toracică, chirurgie vasculară, neurochirurgie, obstetrică­ginecologie (secţie cu minim 3 săli de naştere), oftalmologie, ortopedie şi traumatologie, otorinolarin-gologie, urologie, anatomie patologică, medicină de laborator şi radiologie ­ imagistică medicală. Dacă ne luăm după complexitatea mare a cazurilor rezolvate la SCJU Târgu Mureş, unitatea medicală ar putea fi considerată spital regional. Dar scriptic, este departe de a primi această titulatură, pentru că sunt specialităţi care nu se regăsesc în structura instituţiei, necesare pentru a deveni spital regional: boli infecţioase, dermatovenerologie, oncologie, pneumologie, psihiatrie, chirurgie cardiovasculară, oftalmologie şi urologie. “Conducerea SCJU va face toate demersurile, astfel încât spi­talul să fie de categoria I­nivel de competenţă foarte înalt. În momentul de faţă, întrunim caracteristicile prezentate în pro­iectul de ordin: avem 1084 de paturi, aparatura şi echipamente medicale de înalt nivel, activitate de cercetare şi de învăţământ,

Ce şanse are Mureşul să adăpostească un spital regional?Greşelile trecutului se reflectă în viitor. Reorganizarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş în iunie 2008 nu a constituit o măsură tocmai bună, se vede astăzi. Deşi, la acea vreme, fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a vizat divizarea Spitalului în două unităţi medicale, respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Târgu Mureş, care să funcţioneze în regim de pregătire a funcţionării spitalului regional, şi Spitalul Clinic Judeţean Mureş.

Cseke Attila

Raed ArafatLavinia Cozma

Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010 5Dar să fie regional!

peste 30% din pacienţii spitalului provin din alte judeţe decat judeţul Mureş. Mai avem de îndeplinit o singură condiţie, şi anume completarea unor specialităţi care în momentul de faţă nu se regăsesc în structura spita-lului”, a declarat Lavinia Cosma, purtător de cuvânt SCJU Târgu Mureş. „Sperăm ca luna decembrie a anului 2011 să găsească SCJU încadrat la categoria I-nivel de competenţă foarte înalt, iar finanţarea acestui spital să se facă în mod corespunzător, astfel încât bugetul să fie suficient pentru a acoperi toate cheltuielile, iar serviciile medicale furnizate să nu aibă de suferit”, a continuat purtătorul de cuvânt.

IUBCvT nu se regăseşte în nici o categoriePotrivit conducerii IUBCvT, unitatea medicală nu se regăreşte în nici o categorie, având în vedere că Institutul este un spital monospecialitate. „Nu ne regăsim niciun-de. În nivelul unu nu ne regăsim nici ca număr de paturi, nici ca institut. IUBCvT a fost conceput să se adreseze unei singure patologii şi această boală cardiovasculară o tratează de la cele mai simple tulburări, până la trans-plantul cardiac. Suntem o instituţie terminală, în sensul că la noi se poate rezolva definitiv orice caz, nu trimitem niciunde nimic”, a precizat dr. Radu Crişan, manager interimar IUBCvT Târgu Mureş. Insti tuţia medicală are încheiate colaborări cu SCJU şi Spitalul Clinic Judeţean Mureş pentru anumite servicii medicale, explorări. „Noi efectuăm anumite servicii şi de asemenea ei ne efectuează anumite servicii”, a continuat Crişan.

IUBCvT + SCJU = Spital de categoria IDacă IUBCvT nu se regăseşte în nici o categorie, iar SCJU nu poate scriptic să formeze un spital regional, singur, o alianţă ale celor două unităţi medicale ar rezolva prob-lema, potrivit ministrului Sănătăţii, Cseke Attila. „Ordinul privind criteriile de clasificare a spitalelor este în acest moment în etapa de consultări, fiind postat pe site-ul MS la secţiunea de transparenţă deci zională. Criteri-ile propuse nu sunt difinitive, şi ele vor fi modelate în funcţie de informaţiile care deja au fost solicitate din teritoriu, astfel încât să fie adaptate la situaţia reală. Pentru Judeţul Mureş, pe baza criteriilor propuse, dar care, repet, nu sunt definitive, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Trans-plant Târgu Mureş îndeplinesc împreună condiţiile de clasificare pentru gradul I”, a arătat ministrul Sănătăţii Cseke Attila.

Spitalul Clinic Judeţean Mureş, de categoria a II-a?Mare parte din secţiile clinice ce lipsesc SCJU aparţin Spitalului Clinic Judeţean Mureş, ceea ce i-ar asigura intrarea în categoria a doua, spital cu competenţe de nivel înalt, cu o excepţie: îi lipseşte medicina de urgenţă. Lucru recunoscut şi de medicul Arafat. “Criteriile pro-puse nu sunt definitive. Ele vor fi modelate în funcţie de informaţiile care deja au fost solicitate din teritoriu, astfel încât să fie adaptate la situaţia reală. Una dintre inadvertenţele care pot fi rezolvate în acest fel, ar putea fi şi cea semnalată de dumneavoastră (n.r.-lipsa UPU la Spita-lul Clinic Judeţean Mureş pentru a se încadra în categoria a II-a), având în vedere că nu se justifică înfiinţarea unui nou UPU în Mureş”, a subliniat dr. Raed Arafat, subsecre-tar de stat în Ministerul Sănătăţii. Şi conducerea Spitalului Clinic Judeţean Mureş consideră înfiinţarea unui nou UPU în municipiul nostru, o Fata Morgana. “Având în vedere com-plexitatea organizării şi dotării unui serviciu performant UPU-SMURD, cu implicaţii financiare deosebite, este puţin probabil ca în strategia Ministerului Sănătăţii să existe posi-bilitatea de organizare în municipiul nostru a încă unui ser-viciu paralel UPU-SMURD. Însă, spitalul care nu îndeplineşte condiţiile minime prevăzute, poate încheia contract de colaborare cu spitale din localitate, în specialităţile pentru care spitalul nu are structurile proprii necesare”, crede Konrad Judit, manager Spitalul Clinic Judeţean Mureş.

Spitalul regional o ia spre Braşov sau Sibiu?Ruperea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, în cele două spitale, în 2008, le trece din ca-tegoria unu în categoria a doua sau chiar a treia. În funcţie de “stelele” primite, va fi şi finanţarea şi dotarea cu echipamente medicale. Având în vedere că spitalul de nivelul I, cel mai înalt, trebuie să aibă în structură aproape toate specialităţile, deservind o populaţie de 1,5-3,5 milioane de locuitori, Sibiul sau Bra şo vul pot îndeplini aceste criterii înaintea Mu reşului, chiar dacă în prezent în Mureş există o complexitate mare a cazurilor rezolvate, aici adresându-se pacienţi din toate regiunile ţării, nu numai din zona Ardealului. Astfel, spitalul nivel I, adică spitalul regional poate să nu mai fie la Mureş. “Nu este obligatoriu şi nici recomandabil ca fiecare spi-tal să aibă aspiraţie de a deveni spital regional, dar în principiu, clasificarea stimulează spitalele complemen-tare să găsească soluţii de “consolidare”, astfel încât să acceadă la grade de clasificare (şi, deci de finanţare), superioare”, a arătat Arafat.

Arina MOLDOVAN

Konrad Judith

Radu Crişan

Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 20106Dă-i şi luptă!

Reporter: Cum a ajuns profesorul de geo-grafie Sebastian A. Pui consilier local?Sebastian Pui: Nu am fost consilier de la în-ceputul acestui mandat. Aşa că am profitat de un loc lăsat liber de un coleg care a de-cis să părăsească Consiliul Local şi Primăria Târgu Mureş.

Rep.: Aţi avut noroc?S.P.: Nu. Am muncit mult pentru partid în

campania electorală şi astfel am fost pus pe poziţia şase pe lista PNL. În politică nu putem vorbi de noroc doar de şansă.

Rep.: Cum se împacă profesia de dascăl cu cea de politician şi ales public?S.P.: Foarte bine. Un profesor poate veni cu lucruri bune într-o administraţie locală. Multe dintre proiectele votate de noi sunt legate de şcoli şi învăţământ. Eu am şansa să pot lupta pentru interesele colegilor mei de profesie.

Rep.: Cum este senzaţia să-l aveţi coleg de Consiliu pe şeful direct de la Inspec-toratul Şcolar Judeţean Mureş, generalul Dumitru Matei?S.P.: Eu tot timpul am zis că orice funcţie e trecătoare. Am avut mulţi generali până acum. Niciunul nu a rămas o veşnicie. Aşa că în CL suntem adversari politici iar la şcoală suntem colegi.

Rep.: E greu să fii singurul galben într-un

CL verde-portocaliu?S.P.: Recunosc că este greu să nu ai „spatele” protejat de alţi colegi. Câteodată mă cam lupt cu morile de vânt. Aşa că mă pregătesc cât pot de bine şi toate proiectele mele tre-buie să fie bine documentate. Altfel sunt îne-cat de celelalte culori.

Rep.: De ce sunteţi singurul liberal? Parcă la alegeri s-au validat doi?S.P.: (râde) Păi ce să zic. Ne-am săturat să tot cerem să se respecte legea în acest consiliu. Practic voinţa alegătorilor a fost călcată în picioare de colegii de la PD-L. Nu se ia nici acum act de excluderea lui Constantin Flo-rea din PNL, fapt ce implică, conform legii, şi pierderea funcţiei de consilier local. Votul său este ilegal. Este foarte periculos pentru oraş, mai ales că există posibilitatea anulării tuturor hotărârilor luate de CL pe care cetăţeanul Florea le-a votat de când a fost exclus din PNL.

Rep.: Săptămâna trecută aţi reputat o aşa-zisă victorie în Consiliu. Prima de când sunteţi consilier. Sau mă înşel?S.P.: Prima mai importantă. Am reuşit desfi-in ţarea punctelor de lucru ale Primăriei din cartierele Tudor şi 7 Noiembrie. În sfârşit s-a recunoscut că sunt ineficiente şi că reprezintă o risipă a banului public în această perioadă de criză. În plus se ştia că chiriile serveau clientelei politice a unui anumit partid. Nu cred că era o destinaţie corectă a banilor cetăţenilor din Târgu Mureş.

Rep.: Cum de a trecut hotărârea dacă nu aveţi majoritate în CL?S.P.: După multe „lupte”, insistenţe şi zbateri colegii mei au înţeles că este un proiect de bun simţ şi de mare importanţă pentru oraş. Fiecare a votat cum i-a dictat conştiinţa.

Rep.: Sunteţi profesor. Ce naiba se întâmplă cu sistemul de învăţământ?S.P.: E ca şi un avion în picaj. Spre o catastrofă inevitabilă. Suntem subfinanţaţi, umiliţi. Practic a fi profesor în ziua de azi înseamnă să fii sărac. Cred că în ultimii doi ani am avut cel mai slab management al învăţământului românesc. Şi se vede.

Rep.: Sunteţi de acord cu afirmaţia unui „clasic” în viaţă că „şcoala românească scoate tâmpiţi”?S.P.: Sub nicio formă. Şcoala este singura formă de educaţie organizată a tuturor românilor. Vorba aia: „dacă nu ai carte nu ai parte”. Nu este normal ca un preşedinte să facă o astfel de afirmaţie. Dacă nu mă înşel şi fiicele sale au terminat şcoala tot în această ţară. Deci ... tocmai şi-a numit propriii copii într-un mod jignitor. Afirmaţia a fost făcută cred într-un moment euforic, ca să nu-i spun bahic.

Rep.: Când va avea PNL un primar în Tîr-gu Mureş după Dandea?S.P.: (râde) În 2012.

Ionel ALBU

Sebastian Alexandru Pui, sau

Don Quijote-le Consiliului LocalEste un nume încă necunoscut în politica mureşeană. A ajuns consilier printr-o şansă, aşa cum re-cunoaşte şi el. Profesor de geografie la o şcoală generală este coleg de Consiliu Local cu şeful său direct, generalul de la IŞJ Mureş Dumitru Matei. Se bate cu morile de vând într-un consiliu verde-portocaliu. Câteodată mai şi câştigă. Tocmai a închis primăriile de cartier. Fără înţelegeri politice sau de grup. Mai multe despre Sebastian Alexandru Pui în interviul următor.

Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010 7Banii n-aduc fericirea

Reporter : Cum se vede anul 2010?Cristian Chirteş: Nu prea ok, deoarece treaba Guvernului e să asigure resursele necesare, dar din păcate oprirea investiţiilor reprezintă o mare problemă, ceea ce se resfrânge şi la nive-lul judeţului Mureş. Avem 54 de proiecte, care sunt oprite, de alimentare cu apă, drumuri, po-duri, şcoli, care de un an jumate staţionează.

Rep.: Tot rectificăm, dar cum?C.C.: Din 1990, nu a mai fost nici o rectificare de buget negativă, cu excepţia celor din lunile au-gust şi septembrie 2010. Această rectificare s-a făcut după indici daţi de Ministerul Finanţelor. Acolo au făcut o analiză a încasărilor, pentru a-şi face o strategie, după ridicarea TVA-ului, de la 19 la 24 la sută. Din păcate, contrar celor spuse de guvernanţi, acum încasăm mai puţin TVA, lucru recunoscut chiar şi de o parte din ei. Dacă la aceşti 24 la sută, nu ai consum, nu poţi avea o dezvoltare.

Rep.: România este percepută ca o ţară fără vinovaţi?C.C.: Din păcate acest lucru este adevărat. Vizavi de vinovaţi, dacă ar fi să-i căutăm, aproape toate partidele politice, întreaga clasă politică e vinovată. Din 1990, până în prezent, au fost date foarte multe legi, în preajma alegerilor, şi cred că de aici porneşte prob-lema. Ni s-a atras atenţia de către organisme internaţionale, şi niciun Guvern, indiferent

de culoarea politică, care a fost la putere, nu a încercat să securizeze acest vot, iar în mo-mentul în care, acest vot, nu este securizat, în momentul în care se pot cumpăra voturi în continuare în România, ceea ce este o realitate, şi responsabilitatea clasei politice e una direct proporţională cu acest lucru.

Rep.: Mai este un vot de vânzare?C.C.: Dacă în România se pot cumpăra în jur de un milion şi jumătate de voturi, la o prezenţă la vot de 7-8 milioane de alegători, cam cât reprezintă? Nici un Guvern, nu a încercat să modifice această lege electorală. Surprize vom avea cu siguranţă şi în 2012, şi în 2014, şi atâta timp cât s-au făcut sesizări la parchet, la poliţie, la fiecare alegeri, că s-au furat voturi, şi nu a apărut nici un vinovat, oamenii încep să-şi piardă efectiv încrederea. Cea mai scăzută în-credere a românilor este chiar în clasa politică.

Rep.: În construcţia unui politician tânăr, se ia în calcul eventualitatea unei perioade de criză pe care va fi nevoit să o gestioneze?Prima calitate a unui politician tânăr este să aibă răbdare. Există într-adevăr mulţi tineri politicieni care îşi asumă anumite funcţii, şi vor să ardă anumite etape, scopul lor fiind doar de a ajunge sus… Sfatul meu este chiar să urmeze toţi paşii. Primele funcţii pe care să şi le asume, să facă parte dintr-o organizaţie, să se implice, să vadă contactul cu oamenii, cu probleme re-ale, şi nu să se arunce în tot felul de promisiuni. A spera brusc la funcţii înalte, că vei ajunge un bun politician, nu are relevanţă, deoarece încă nu avem cultura politică necesară.

Rep.: Pădurea oferă un aer curat. Mediul politic ce fel de aer emană?C.C.: Cred că unul toxic, în sensul că este un mediu neprietenesc. Noi, politicienii în gen-eral, care ajungem în anumite funcţii, trebuie să avem o atitudine prietenească, la fel ca şi statul. În ziua de azi, dacă întrebi cetăţenii dacă consideră statul, un prieten, nu ştiu câţi ar răspunde că da, atâta timp cât punem biruri, taxe, impozite. Statul trebuie să fie unul pri-etenos, ca şi în alte ţări europene, unde statul este altfel simţit de către populaţie. La noi, lipseşte încrederea oamenilor în stat, fiindcă toţi care suntem plătitori de impozite, trebuie să ni se ofere ceva în schimb. Din păcate, statul nu oferă acea libertate a individului, şi acest bâlci pe care-l vedem mediatizat, din păcate nu încurajează individul, de aceea mulţi profesionişti, medici, avocaţi, ingineri, pleacă în afară.

Rep.: Statul ar trebui să aibă o doctrină proprie. La noi se schimbă din patru în pa-tru ani, când de dreapta, când de stânga…C.C.: Politizarea excesivă a actului administra-tiv e de vină. În momentul în care statul vine şi blochează anumite proiecte, şi banii se dau disproporţionat, în acel moment, nu ştiu dacă le mai putem oferi încredere primarilor. Foarte mulţi dintre aceştia, sunt cu nervii la pământ, şi aici nu mă refer doar la primarii PNL, din cauză că nu pot face nimic. Statul a devenit unul slab, şi neprietenos. Dacă este unul puternic, atunci există şi respectul pentru clasa politică, şi poţi avea sentimental că nu ţi-e ruşine că faci politică.

Rep.: Există o construcţie liberală, ca om?Bineînţeles, noi liberali, trebuie să mergem pe respectul pentru individ. Suntem pe principiul că aceluia care munceşte, trebuie să-i acorzi mult mai mult respect. Faţă de economia de piaţă, avem alte principii, decât a celorlalte partide politice, dar raportat la individ, tre-buie să-i respectăm pe cei care vor să facă ceva în ţara asta. De aceea, reducerea salari-ilor la grămadă, este una nocivă. Nu putem fi consideraţi toţi la fel, ceea ce este un principiu liberal. Statul trebuie să asigură acea siguranţă minimă, pe care acum nu o mai asigură. In-dividul trebuie să fie lăsat să producă, trebuie ajutat să-şi expună ideile, fiindcă din gândirea individuală s-au făcut marile reforme în lume.

Rep. În ultimii ani, românii au asistat la un spectacol politic jalnic. Dacă mâine ar fi organizate alegeri, care ar fi mesajul unui partid politic?C.C.: Cel mai simplu mesaj ar fi, întărirea statu-lui. Cetăţeanul nu mai simte că este protejat, de poliţie, de sitemul sanitar, de şcoală. Acest lucru se poate face printr-o restructurare, şi nu prin concedieri şi disponibilizări. Trebuie să avem strategii politice şi economice, şi nu cu-nosc niciuna, făcută în ultimii 20 de ani.

Rep.: Există un echilibru al puterilor în stat?C.C.: Separarea puterilor în stat, care este un principiu vechi pe care funcţionează toate democraţiile din lume, nu funcţionează la noi. Preşedintele are un rol de a media, dar din păcate, la noi, preşedintele actual înţelege să conducă România exact ca un dictator. Este prost înţeles acest rol al preşedintelui, de către Traian Băsescu, dar pe de altă parte, el bine înţelege, fiindcă vrea să acapareze tot ce este în această ţară. Vedem Guvernul cum funcţionează, măsuri legislative care trebuie

să pornească din Parlament, sunt luate tot de preşedinte. Se pare că, preşedintele vrea să coordoneze şi puterea legislativă, şi executivă, judecătorească, Curtea Constituţională, şi e nevoie de o întărirea statului, şi modificarea Constituţiei, cu o separare a puterilor exactă şi corectă. Astăzi, preşedintele României are un singur scop, de a crea acest circ, pentru ca oamenii puşi de el în funcţie să pună mâna pe toate posturile cheie din ţară, pentru 2012, pentru câştigarea alegerilor cu orice preţ. Fo-arte mulţi români au fost trădaţi, care au văzut că acele promisiuni, au fost total încălcate, şi au văzut cum este condos un popor, nu cu o mână de fier, ci exact ca un dictator. Cred că actualul preşedinte, este chiar rupt de ceea ce se întâmplă în societatea românească. Probabil suferă de o anumită paranoia, dar cu siguranţă e rupt de realitate.

Rep.: Spectatorii acestui circ se vor trezi?C.C.: Am încredere că se vor trezi, este abso-lut necesar acest lucru, Din păcate, iarna care se anunţă va fi una grea, şi salariile au intrat în această reducere de 25 la sută. Cetăţenii nu mai sunt protejaţi de stat, băncile îşi fac de cap, evaziunea fiscală a ajuns la cote alar-mante, lucruri care vor genera mari probleme sociale, şi oamenii vor refuza efectiv să-şi plătească dările. În momentul în care vor deze-chilibra sistemul, financiar, nici statul nu va mai funcţiona.

Rep.: Are o soluţie PNL, în eventualitatea în care ar câştiga alegerile?C.C.: Primul lucru pe care îl va face un guvern liberal va fi să pună în primul rând tehnocraţi, în anumite domenii. De asemenea, acel acord cu FMI va trebui renegociat, dacă nu chiar sistat. Împrumuturile mari au fost luate, şi la anul va mai urma unul de 19 miliarde de euro, şi experienţa mondială a dovedit că cei asistaţi de FMI nu au dus-o mai bine. Cu cât taxele şi impozitele sunt mai scăzute, şi cum avem cea mai ridicată fiscalitate din UE, şi nu putem col-ecta la buget, înseamnă că nu facem bine. Din păcate, totul la noi se face cu heirupul, după cum visează noaptea un conducător mult “drag şi iubit”. Statul, din păcate, face împru-muturi pe 50 de ani, şi nu am chef ca, de ex-emplu, copiii mei să plătească 60 de ani la FMI, datorii făcute de un Guvern care nu va fi tras la răspundere, cum nu a fost tras nici un Guvern de 20 de ani încoace.

A consemnat Alin ZAHARIE

Cristian Chirteş, PNL: “Copiii mei nu vor plăti împrumuturi la FMI!”De bine de rău, o ducem tot rău! O sintagmă sub semnul căreia stăm cam de pe vremea finalului guvernării liberale. De aceea, am încercat să vedem cum percepe un liberal această situaţie. Percepţia vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Mureş, Cristian Chirteş, asupra României de azi e una sumbră, ingredientele de bază fiind criza şi dictatura.

8 Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

Glasul hoţilor din tren

Punct de plecare Sighişoara. O gară mică, recent renovată, mo-tiv pentru care se vrea cochetă. Peronul însă, întunecos ca o pivniţă, este ticsit de recentele victime ale lui Sarkozy trimise pe capul lui Dăneşan, în judeţul cu cei mai mulţi ţigani din România. Patru puradei urlă neînţeles în joaca lor şi însufleţesc micuţa comunitate a călătorilor adormiţi în aşteptarea lor. Rapidul de Bucureşti întârzie.

Pufăind, duduind, apărea…Are tot dreptul, că vine de departe… Munchen, Germania… 20 de minute nu e atât de mult, cădem cu toţii de acord. S-a înserat bine şi aerul de septembrie ne dă fiori… Câţiva fumători de meserie sudăm ţigară de ţigară, conştienţi fiind că drumul până la Bucureşti va fi un adevărat chin, de când cu interdicţia de a fuma în tren. Încercăm să ne umplem până la refuz plămânii, ca să ne ajungă nicotina până la următoarea oprire: Braşov. Se fac 40 de minute deja când rapidul intră-n gară, şerpuieşte zgomotos pe linia 2 şi pufăie oprind lângă noi. O dihanie uriaşă de fiare, scrâşnind din toate încheieturile, cu numai patru va-goane, recent renovate, e drept, dar cu materiale de calitate îndoielnică, ne invită în interiorul ei. Pare obosită, deşi eu unul le-am învăţat trucurile, ei şi suratelor ei. Adică, merg cu viteza melcului curcubeu între staţii, sute de kilometri, dar înainte de intrarea în fiecare gară mai acătări calcă acceleraţia, scot falnic pieptul înainte şi duduie ca economia lui Tăriceanu de parc-ar fi nişte supernave spaţiale care se cambrează în momentul frânei. Mă rog, nu aşteptăm a doua oară invitaţia, căci frigul ne ajunse-se deja în oase, şi sărim în vagoane. Nu a fost greu să ne găsim locurile inscripţionate artistic pe biletele de 57 RON / bucata, o dată pentru că erau frumos numerotate, iar a doua oară pentru că nu conta: trenul era gol-goluţ. Ba, să nu mint, o madamă care urcase la Mediaş şi-a făcut repede loc printre noi, pe scări, ca să tragă 2-3 fumuri de ţigară înainte ca trenul s-o ia din loc.

Bag picioru-n CFR-ul lor!Ne aşezăm. Dihania porneşte zmucind, vrând parcă să rupă hăţurile… Ooo, e de bine, zâmbim noi, dacă ar merge după cum s-a urnit în două ore am fi la Bucureşti. Aşa…vor trebui să treacă şase. Şase ore… Şase ore… Cum dracu’ să facă un tren rapid în secolul XXI şase ore de la Sighişoara la Bucureşti? 290 kilometri! Şi începe conversaţia… “Păi la Tokio am auzit că trenurile parcurg distanţa asta în maxim o oră. Şi dacă întârzie două minute îşi cer scuze, vă daţi seama?” zice un nene supărat care are ca destinaţie Ploieştiul. “O să fie nenorocire, zice şi ma-dama fumătoare, în ritmul ăsta nu ajungem degrabă la Braşov, următorul loc de pipat. Păi eu merg să trag una la budă, da’ ce, e vina mea că trenul merge aşa încet? Îmi bag picioarele în CFR-ul lor!” Sunt de acord şi eu cu acest din urmă lucru şi încep să caut soluţii pentru a fuma o ţigară salvatoare. Nu-mi tre-buia atunci, dar ideea că pentru următoarele două ore aveam interdicţie pe acest capitol nu era conformă cu spiritul meu de încăpăţânat. După o jumătate de oră eram în budă, cu ţigara-ntre dinţi şi cu madama stând de şase pe culoar, să nu vină naşul. Apoi am făcut rocada şi la întoarcere în compartiment am izbucnit amândoi în râs: ce mişto e să încalci regulile! Există, deci, soluţii, pentru a fuma şi în tren. Buda e sfântă, acolo nu te

poate deranja nimeni.

Mocăniţa lui Marinică de la MunchenDupă două ceasuri în ritm de mocăniţă, timp în care am şters pe jos cu Berceanu, cu Boc, chiar şi cu Elena Udrea, condamnându-i la galeră pentru că totul în România e haos, Braşovul ne-a luminat brusc compartimentul. O gară veche, frumoasă, peronul plin de călători, deşi ceasul arăta aproape 23. Trei spanioli – ar fi fost pleonasm să spun “guralivi” – au găsit cu cuviinţă să se in-staleze fix în compartimentul nostru, evitându-le în mod ciudat pe celelalte, toate goale. E posibil – nu i-am întrebat - să fi avut locuri chiar acolo şi ei, spre deosebire de alţi latini, sunt obişnuiţi să respecte regulile, deci şi ce scrie pe bilete. În fine, ideea e că au început să turuie pe limba lor cântată de răsuna vagonul. Încercarea mea de a aţipi a fost sortită eşecului, dar bucuria de a vedea turişti străini dându-se cu trenul prin România nu m-a lăsat să mă supăr. Am preferat să-mi iau valiza şi să invadez un alt compartiment pe care să încerc să-l folosesc drept dormitor. N-am avut parte însă de prea multă linişte că la Predeal mi s-a alăturat un alt nene care mergea la Ploieşti. Un fost ceferist, pensionat de tânăr, “că am prins momentul, cu grupa I, cu tot ce trebuia… sunt pensionar de la 48 de ani…mişto, nu?”, an-trenat vreo doi ani şi pe şantierele din Spania, vorbăreţ nevoie

mare. Doar aşa am putut afla ce companie era odată CFR-ul ăsta insuportabil de azi, cum zburau trenurile cu 100 de kilometri la oră, ce ciubucuri şi biznisuri puteai să faci dacă erai puţin isteţ. Adică aşa cum a fost el, nenea… Îmi sărise somnul, dar poveştile ceferistului nu îmi provocau vreo senzaţie de bine aşa că în secunda în care am primit oferta m-am lăsat salvat de şeful de la vagonul de dormit. Ăsta, nea Marinică, un tip de vreo 120 de kile, din care ultimele 17 depuse după abandonarea fumatu-lui, venea tocmai de la Munchen… Cu siguranţă că a visat ceva urât în cocheta lui cabină de a ieşit să penduleze prin tren cu bere şi sandwichuri de vânzare. Am cerut o cafea şi m-a poftit la vagonul special după ea. I-am zis că am glumit, că fără ţigară cafeaua nu-i cafea… Şi aici nea Marinică mi-a dovedit clasa de căpitan de vagon de dormit de cursă lungă: “Da’ ce, am zis eu că-ţi dau cafea fără ţigară? Hai la vagonul special, că acolo poţi fuma!” N-am stat pe gânduri şi am fost după el. M-am prefăcut că nu văd sticla aproape goală de Johnnie Walker de pe măsuţa cabinei lui şi mi-am văzut de cafea şi ţigară. I-am mulţumit apoi frumos, doar mă salvase de două ori: o dată de ceferist, a doua oară de a mai sta ascuns în budă pentru a trage o ţigară.

Nea Marian, rechinul simpatic al BucureştilorPloieşti. Ţaca, paca, ţaca, paca…trenul nostru intră răsuflând greu în gara din Ploieşti. Uşile se deschid şi lumea, puţină câtă a fost, începe să coboare. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, cred că în tren rămăsesem doar eu. Aaa, şi spaniolii care îşi continuau neîntrerupt poveştile. În fine, linişte. Dihania o ia din loc şi mă întind ca un lord pe trei scaune în compartimentul pe care rămăsesem stăpân. Motiv să constat că banchetele alea de muşama din bătrânul tren personal erau incomparabil mai comode decât fotoliile astea tip avion, cu cotiere, tetiere şi elemente de siguranţă. Dar oboseala îşi spune cuvântul…şi aţipesc cu gândul la prima zi de grădiniţă a piticului meu… N-au trecut parcă mai mult de 2 minute şi zgomotul din Gara de Nord îmi umple capul.Auleu, am ajuns la Bucureşti? Aşa repede? Păi şase ore nu înseamnă atât de mult, aş fi putut să mai dorm… Dau să cobor grăbit cu valiza în spinare, dar aproape mă ia în braţe un tip vânjos, la 55-60 de ani, cu părul grizonat. Vreţi un taxi? Unde mergeţi? Ha, deci ăsta e “rechinul” despre care m-au avertizat unii şi alţii… Să ai grijă la taximetriştii din Gara de Nord că ăia te jupoaie! Nu vreau, zic, deşi ochii mei îi spuneau altceva… Hai, dom’le…sunt particular, îţi spun dinainte tariful… Omule, eşti rechin?...îl întreb fără jenă… Nu dom’le, fac taximetria la negru de 28 de ani în gara asta, n-am firmă, nu lucrez cu firme. Îmi spui unde mergi, îţi zic tariful, dacă vrei bine, dacă nu iar bine. Ok, zic, la Otopeni…cât ar fi? 60 de lei, vine răspunsul. 40 îmi încerc şi eu norocul. O facem la mijloc, zice el, 50 de lei. Bat palma cu nenea Marian, riscând puţin ce-i drept, dar flerul meu nu a dat greş: era un om de treabă care m-a dus ca pe-un domn la destinaţie.Trenul meu rămăsese în urmă, parcat pe o linie moartă a Gării de Nord. Să se odihnească săracul, că-l aşteaptă vremuri şi mai grele. Şi lui Mitrea, Berceanu, Orban, Boagiu… nici că le pasă. Că doar limuzinele lor nu merg pe şine. Şi nici elicopterele…

Alin Bolbos

Trenule, maşină mică / Unde-l duci pe Bercenică?

Şase ore de analiză politică în rapidul Sighişoara – Bucureşti

Culoar

RapidGara

9Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

Uscătoria de gândaci

Reporter: Ce mai face scriitorul Radu Ţuculescu? Radu Ţuculescu : Am terminat un volum intitulat „Femeile insom-niacului” alcătuit dintr-un roman şi alte patru proze. Poate părea ciudat, la prima vedere, că nu am lăsat romanul singur, de capul său...Motivele se vor vedea la lectură.Rep.: Dar omul Radu Ţuculescu? R. Ţ.: Încearcă să supravieţuiască. Cu un entuziasm mai şters dar, încă e pe linia de plutire. Iar scrisul este pluta de care mă mai agăţ...Rep.: Privind în urmă, aveţi vreun regret?R. Ţ.: Uneori constat, cu uimire, cum un regret mă bîntuie destul de des în ultima vreme: că nu am rămas dincolo, aşa cum au făcut-o majoritatea colegilor mei instrumentişti. Aş fi cântat într-o filarmonică, aş fi fost plătit cum se cuvine, respectat şi, poate, mi-aş fi scris cărţile într-o limbă de circulaţie... Dar tocmai scrisul a fost cel care m-a ţintuit locului. Oare a meritat? Rep.: Înainte, era un singur partid, care dicta. Acum sunt mai multe. Există vreo diferenţă? R. Ţ.: Păi, din partidul ăla unic s-au format majoritatea noilor partide. Adică vechii membri au devenit... noi membri, în alte haine. Cam aceiaşi actori într-alte costume, străduindu-se a fo-losi un alt limbaj, în fond la fel de găunos ca şi cel de pe timpul lui Caragiale... Rep.: Cum a evoluat râsul, umorul, ironia, din comunism, până azi?R.Ţ.: Acum nu mai râzi pe ascuns, nu mai eşti obligat să ”faci” umor aluziv ori ironii mascate... Acum poţi hohoti în voie, până crăpi... Românul a făcut mereu haz de necaz. Dar după cum se arată, în ultima vreme necazul începe să sugrume hazul, încet, perfid şi sigur...Rep.: Cum aţi defini prezentul, în ce sistem l-aţi încadra? R. Ţ.: Într-unul, evident, de tip mafiot. Pe toate palierele... Rep.: Înainte exista cenzura. Astăzi, prostia i-a luat locul? R. Ţ.: Prostia a existat dintotdeauna. Din preistorie. Acuma s-a coalizat cu veleitarismul şi a devenit şi mai agresivă, bulversând sisteme valorice, împroşcând cu semidocţi, plasându-i în cât mai multe funcţii...Rep.: De ce nu scăpăm de acest blestem al conducerii lui Escu?R.Ţ.: Asta-i o întrebare demnă de o... clarvăzătoare. Ori poate ţine de ocultism? Vezi, de aia nu doresc eu să ajung preşedinte...Rep.: Mai merge ceva bine în România anului 2010?

R.Ţ.: Dacă afli tu, spune-mi şi mie... Eu pot să-ţi spun doar că unele ceasuri (elveţiene) vândute-n ţară (la negru...) merg, încă, bine...Rep.: Dacă ar fi să scrieţi o piesă de spre România anului 2010, cu toate “minunăţiile” care se întâmplă zi de zi, ce titlu ar avea? R.Ţ.: Am scris deja una! Se numeşte: Uscătoria de partid sau Striviţi gîndacii de bucătărie! De asemenea, recentul meu volum

Bravul nostru Micşa. Dar...pe cine mai interesează? Chiar In-stitutul de Teatru din Târgu Mureş, de exemplu, a refuzat să achiziţioneze trei exemplare din acest volum, spre stupoarea editorului care credea, cu naivitate, că un institut de profil ar trebui să fie interesat de dramaturgia contemporană! Să mori de râs, nu alta, cum putea să-şi închipuie aşa ceva...?Rep.: Teatrul s-a mutat în stradă, în Parlament. Unde ar mai putea migra el, împins de “minunata” viaţă pe care o trăim? R.Ţ.: În stradă se petrece un teatru bine regizat din culise, bine manipulat. În Parlament sînt mascarade, ăla nu-i nici măcar teatru...Rep.: Unde-şi mai găseşte loc vioara (cultura) într-un décor populat cu marinari şi pitici? R.Ţ.: Fie marinari, pitici, geologi ori foşti directori de editură, tot aia e... Cultura încearcă să-şi găsească loc dar, aşa cum ziceam mai sus, veleitarii agresivi mişună prin ea producând, intenţionat confuzii şi derute, ridicând non-valoarea la rang de valoare, încercând să manipuleze gusturile... să le pervertească. Rep.: Toţi avem o vatră a existenţei spirituale. Ars Maris, este una dintre ele? R.Ţ.: Ars Maris este o Asociaţie multiculturală şi un Festival internaţional multicultural care fiinţează la Reghin. De ce aco-lo? Este oraşul în care am crescut. Acolo, între o margine de pădure şi un mal de râu, am fost la şcoală, mi-am trăit copilăria, alături de saşi, unguri şi evrei. Şi nimeni nu ne spunea, pe atun-ci, că trebuie să ne batem între noi... La Reghin, tatăl meu s-a străduit, timp de 47 de ani, să aline suferinţele locuitorilor. Acolo mai trăieşte mama mea, sora mea cu familia, şi cîţiva prieteni vechi. Acolo mi-am format profilul moral şi spiritual. Acolo mă încarc cu energie...Rep.: Timp de două decenii, lucrurile au mers “ca pe roate”, dezumflate ce-i drept. Unde ne îndreptăm, şi care sunt per-spectivele viitoare?R.Ţ.: Habar nu am. Şi, sincer, mi-e frică să mă gândesc...Rep.: Trăim bine? Cât de bine?R.Ţ.: Tu ai început să glumeşti!? Spui bancuri? Zău, nu-mi mai vine să râd...Rep.: Viitorul sună la fel de bine? R.Ţ.: Viitorul sună ca o tobă spartă. Nici măcar ca una de tini-chea... Din păcate, nu ştiu cine va mai reuşi s-o repare.

A consemnat Alin ZAHARIE

Radu Ţuculescu: “Viitorul sună ca o tobă spartă!Are cărţi publicate, Conservator, chiar şi un copil de suflet pe nume Ars Maris, la Reghin, de care se îngrijeşte în fiecare an, chiar dacă alţi părinţi, cu jucării de la stat, mai uită de el. Dar cea mai importantă avuţie a omului de cultură Radu Ţuculescu este cuvântul, pe care l-a folosit cu generozitate în cele ce urmează.

10 Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

Apa curge, tot la vale, dar rămâne rece tare

Navigând de colo-n colo în lumea virtuală, am dat peste un site frumos realizat, documentat, al unei firme mamut din localitate. Vizitatorul întâmpinat cu vorbe mieroase este înştiinţat că se află pe siteul SC. Energomur SA, furnizorul de apă caldă şi încălzire pentru aproximativ 25.000 de apartamente, instituţii şi agenţi economici racordaţi la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică a municipiului Târgu Mureş. Ce frumos!

Branşaţi,debranşaţi…fără număr!Văzând avizul de plată de la asociaţia de pro-prietari pentru cheltuielile comune pe luna august, unde ni se cere să bifăm dintr-un lung chestionar modificările aduse peste vară sistemului de încălzire din apartament, înţeleg că nu se ştie exact numărul celor care s-au debranşat între timp de la sistemul centralizat. În iunie se vorbea de 23.000 de apartamente, dar gurile rele susţin că şi mai puţine ar mai fi rămas în sistem. Rămâne de văzut.La fel de binevoitor, se solicită populaţiei (pe site), să finalizeze lucrările de debranşare din apartamente ca să evite inundaţiile, pentru că “probele de presiune la rece vor începe în data de 20 septembrie 2010, iar furnizarea încălzirii după înregistrarea, timp de 3 zile consecutive, între orele 18.00 şi 6.00, unor valori medii zil-nice ale temperaturii aerului exterior de +10 grade Celsius sau mai mici.” Câtă grijă! Până una alta, ne bucurăm de Vara Babelor sau de Toamna Indiană! E cald, e frumos afară, nu-i frig nici în casă, iar apa rece de la robinet pare acceptabilă pe lângă duşurile reci cu ce ne tre-zesc guvernanţii la realitate! Pentru că apa de

la Energomur, pare să nu se mai încălzească!O vorbă veche spune că al treilea câştigă, când doi se ceartă.Parole, parole, că în lupta dintre Energomur şi Primărie, pierde stimatul consumator, în-nebunit de declaraţiile contradictorii, de dezin-formarea practicată de combatanţi.

Strategia de termoficareZvonul că “se va scumpi gigacaloria, se vor tăia subvenţiile, şi vai şi amar de bietul consuma-tor”, vehiculat de anul trecut încă, a fost urmat de o ştire: “Consilierii locali au votat strate-

gia de termoficare a oraşului, care le oferă mureşenilor două posibilităţi: debranşarea de la sistemul centralizat, cu posibilitatea trecerii în sistemul distribuţiei orizontale sau montarea de microcentrale de apartament”, având 45 de zile pentru a se decide pentru una dintre cele două propuneri. Se întâmpla prin iunie şi pentru a fi mai convingător EON-ul a sistat furmizarea gazului către Energomur, acesta a oprit apa caldă, iar consumatorii? Au dat năvală la firmele de specialitate, relansând economia locală a montării microcentralelor de apartament! Cei care nu aveau bani de o

aşa distracţie, au făcut un credit bancar, s-au împrumutat de unde au putut şi acum se laudă la tot pasul că ei nu au treabă, au apă caldă la discreţie! Norocul lor! Cei care nu au pus încă la bătaie acoperişul deasupra capului, exersează “stilul liber” la lighean!

Ev mediu mureşeanÎn bătrâna Europă a secolului XXI, mii de oame-ni se spală cu apa încălzită pe aragaz, în timp ce Primăria şi Energomur se ceartă.Centralele de cartier, recent renovate cu bani grei, nu funcţionează din cauza restanţelor la factura către Eongaz. Cele considerate “naşpa” au fost preluate prin licitaţie de o firmă care le va administra aşa cum or fi ele, pentru că iarna după cum ştim, nu-i ca vara, ca să faci reabilitare. Guvernanţii în schimb nu dorm. Au venit cu o nouă găselniţă: ia să plătească 50% vara şi 30% iarna din preţul încălzirii casei scărilor, a uscătoriei şi a altor părţi comune din clădire şi cei care s-au debranşat din sistemul centralizat. Răcnetul măgarilor nu se aude în ceruri, dar lăudăroşenia debranşaţilor o fi fost sesizată la guvern.

Vin recuperatoriiŞi dacă aţi crezut că aici putem punct tele-novelei, vă înşelaţi. Mai am o noutate. Cei cu datorii la plata facturilor către Energomur se vor trezi cu recuperatorii la uşă. Sumele pe care în prezent populaţia le datorează furni-zorului de agent termic sunt de 4,85 milioane de lei, iar Energomur a acţionat în instanţă 76 de asociaţii de proprietari. Şi totuşi, când vom avea apă caldă? Doar puţină…

Cărcotaşul de serviciu

Când doi se ceartă, noi ne spălăm la lighean

Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010 11Căscatul,

aerosol pentru creieri

Cu sediul în Tg .Mureş str. Barajului nr. 6 organizează licitaţie publică pentru vânzarea unor materiale diverse şi piee de chimb auto noi şi recuperate aprobate la casare) pentru următoarele tipuri de autovehicule:

– Aro– U 650– S 1500– Dacia

Listele cu piesele şi materialele se pot consulta la sediul Sucur-salei.Vânzarea va avea loc în fiecare zi de miercuri, ora 10 îcepând cu data de 20,09,2010, până la epuizarea stocului.Informaţii suplimentare la telefon 0265-250501 interior 337, Ser-viciul Achiziţii, Aprovizionare şi Depozitare.

S.N.G.N. „ROMGAZ” S.A. SUCURSALA TRANSPORT TEHNOLOGIC

ŞI MENTENANŢĂ TG.MUREŞ

Iacă, şăd o ţâră amu şî recitesc ce faină răvaşă trimisu-mi-ai tu, Letiţie dragă! Apăi să ştii tu, că o meritat să te duci în excursia aceea, că ai văzt, ai auzit multe şi te-ai şi hodinit o ţâră, no! Că meriţi şi tu. Noi, Doamne-ţi mulţam, suntem binie, sănătoşi, ceea ce vă dorim şi vouă, acolo la oraş.Ce să-ţi mai povestesc Letiţie dragă! O venit toamna şi problemele-s acelea ce o fo’ şi amu un an, tu! Nucile-s mari cât un pumn de copil, de abia dau să se crape, de-ar mai ţine vre-mea asta bună să se coacă de tot, că re-colta ar fi bună!Strugurii nu pre s-au făcut şi se coc greu, dar care se fac sunt dulci ca mierea, tu! Astea ca să vorbim despre fructele care-ţi plac ţîe!Şî tăt ăşe putem vorbi şi despre lăpticul nost’ cel de tăte zilele, că ştiu că voi di la oraş sunteţi mari băutori de lăptic.I-auzi, tu Letiţie! Tu ştii că din ianuarie statul nu ne mai dă nicio subvenţîe? Cică o expirat legislaţia din 1 ianuarie, tu! Producătorii nu mai primesc nici un ban! Ş-apoi ce poţi să faci, tu? Fermierii-că amu suntem fermieri, tu, de când am intrat în Uie, nu mai suntem ţărani, aşa să ştii, deci, fermierii vând tăt! Şi renunţă la afaceri. Am citit în ziar că Gu-vernul nici măcar nu mai ia în discuţie astă problemă, adică aia cu legislaţia expirată, auzi-t-ai tu aşa ceva? Problema e, zîc deontologii-ăşe am auzât că li se spunie, că legislaţia trebuie dată ca leje, tu, nu ca ordonanţă. Apăi ordonanţă să şie, dar zîc ei, că ar trebui să şie şî bani, şî bani di unde? Adică finanţare. Ăşe că nu pre o să mai aveţi lapte de la ţară! Şî vă mai miraţi că laptele nost’ e mai scump decât ăla din Uie. Păi di şe? Pentru că la noi materia primă e mai scumpă, preţul utilităţilor e mai mare, taxele sunt enorme, birocraţia şi taxele de raft la fel-tăt di la ei ştiu a mă exprima ăşe de elevat, nu te spăria, n-am păţi nimica, apăi cum să te compari cu Jermania? Că acolo standardele de viaţă sunt la nivel european, subvenţiile sunt acordate la timp, nu-e atâta birocraţie, ce să mai zîc, în Jermania nu-i Românica! Dar cu tăte astea mai avem o văcuţă-

două care ne dau niscaiva lapte, da veşinu o zâs că pentru ăia 30 de bani nu merită să muncească! Ăşe că vinde şi el, tăt!Dragă Letiţie, uite ăşe a ajuns amu viaţa la ţară! Ce să-ţi mai zâc de şcoleri! O în-ceput şcoala şî avem o clădire faină cu de toate în satul vecin, da pi acolo nu-s copchii, că no, nu le-o mai dat Dumne-zeu prunci. Apăi la două sate mai încolo, sunt copchii mici de două gipane, dar nu-i decât o şcoală veche, de pică pi ei, săracii cochii. E mare nebunie mare, Letiţie dragă!Ai impresia că s-o întors lumea cu curu-n sus! Ne-o tăiat din pensii, din salarii, au scumpit tăt ce se putea scumpi, şi amu să mai şi muncim pân la 65 de ani! Să zîşem noroc că noi n-apucăm s-o vedem şi pă ăsta? Apăi tu Letiţie, cocoanele alea din parla-ment, n-au decât să defileze pi tocurile alea şi cu fustiţele strânse pi şold pîn’ la adânci bătrîneţi tu, dar ia să le văd la maşina de cusut, la spălat vase, la gătit, ori la muls vaca! Hî? Aud? Să meargă la sapă, la strung sau unde or vrea ele, că dacă n-ai condiţii de viaţă ca-n ocşident, de unde să le şeri să reziste pân’ la adân-ci bătrâneţi la muncă? Or poate vor să murim în chicioare?!No, Letiţie dragă, să lăsăm astea, că n-avem şe faşe! Oamenii sunt sub vremuri, şi necazurile-s pe oameni, nu pi dealuri!Să auzim de binie, tu! Să aveţi grijă de voi!Te pup, tu!

Cu drag, Raveca.

Din scrisorile Ravecăi

Draga mea Letiţie, dragă!

Prezentatoarea TTM a fost de acord cu principiul după care i s-a acordat distincţia: “Să-i dăm Cezarei ce-i al Cezarului!”

Doru Borşan, şeful Direcţiei Judeţene de Sport, alături de mogulul în devenire al presei maghiare mureşene, Benedek Istvan

“Doamnelor şi domnilor, la concursul ţi-o pui cu vară-mea

ne-am gândit să-i dăm papucii uneia dintre colaboratoarele noastre şi cea mai bună soluţie a fost sub

formă de premiu!”

„Dom’le, de când a venit Sabău parcă jucăm altceva... Cine ştie, în

2-3 ani poate reuşim să ajungem şi noi într-un turneu de grand slam,

la Wimbledon, undeva...”

13Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

Cine râde la urmă?

Primăria municipiului Tîrgu-Mureş reaminteşte contribuabililor persoane fizice şi juridice că al doi-lea termen scadent pentru plata impozitelor şi taxelor locale este 30 septembrie 2010.La această dată, se achită a doua jumătate din impozitul anual datorat, pentru clădiri, terenuri, mijloace de transport şi taxă staţionare taximetrie.Persoanele fizice care au în proprietate autoturisme cu capacitate cilindrică peste 2000 cmc, sau mai multe clădiri, şi care achită integral până la data de 30.09.2010, impozitele aferente anului 2010, precum şi diferenţele de impozite calculate în baza OUG 59/2010, vor beneficia de bonificaţie de 10% pentru diferenţa de impozit menţionat.Menţionăm că rata trimestrială pentru taxa de ocupare domeniu public cu garaje şi pentru taxa de afişaj este scadentă la 15 septembrie 2010.Aşadar, vă invităm să achitaţi impozitele şi taxele corespunzătoare la termen, în vederea evitării acumulării de majorări de întârziere.Impozitele şi taxele locale se pot achita în numerar atât la ghişeele din cadrul Serviciului Stabil-ire, încasare impozite şi taxe de la sediul Primăriei Tîrgu-Mureş, cât şi la birourile de colectare din cartierele Tudor, Dâmbul Pietros şi Cornişa .

DIRECTOR ECONOMIC,Ec. Kiss Imola

Municipiul Tîrgu - Mureş aduce la cunoştinţa solicitanţilor de locuinţe pentru tineri (ANL), sociale şi cu chirie fond de stat, că în perioada 15 septembrie 2010 – 15 octombrie 2010 se pot face înscrieri pentru listele solicitanţilor de locuinţe pentru anul 2011. Solicitanţii care au depus cereri în anii anteriori trebuie să se prezinte pentru reactualizarea ac-telor depuse.Cererile tip se procură de la cam.19 (parter) a Primăriei.

Primardr. Dorin Florea

RomâniaJudeţul MureşMunicipiul Tîrgu-Mureş

A N U N ŢÎn atenţia contribuabililor persoane fizice şi juridice

RomâniaJudeţul MureşMunicipiul Tîrgu-Mureş

ANUNŢÎn atenţia solicitanţilor de locuinţe pentru tineri (ANL),

sociale şi cu chirie din fondul locativ de stat

www.zi-de-zi.ro

Ramona Perghel, director general adjunct la E-ON Gaz Distribuţie, într-un moment de euforie după baia de mulţime efectuată la Cupa Kinder

„Şi zici că lumea se spală în lighean? Ha, ha... În ce hal

i-am adus... Lasă să vadă şi ei cum merge economia de piaţă şi de ce Germania a ieşit deja

din criză!”

Corneliu Dincă îl premiază pe rectorul UMF, Constantin Copotoiu, pentru mişcarea sa de rotaţie în jurul Clubului Rotary

Valeriu Baziotis, şeful Gărzii Financiare Mureş, fan înfocat al partidelor cu miză mare

„Aţi făcut treabă

bună cu noi, rotarienii...

Dar ca să vă răspund la

întrebare, până la statutul

de mason mai aveţi ceva de

lucru... Eu încerc de ani de

zile să dau de băieţii ăştia şi

nu reuşesc!”

„Auzi, colega, eu zic să mai amânăm meciul nostru cu băieţii ăştia, îi

lăsăm să prindă un pic de cheag în Liga 1... Dacă ne

aruncăm acuma pe ei îi batem prin abandon şi asta nu mi se pare

chiar fair!”

Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 201014Ţăranul e pe câmp

Noul-vechiul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, în criză mare de bani pentru puşculiţa lui Boc, a scos de la naftalină pro-iectul taxării terenurilor ne lucra te, cu sume egale cu subvenţia pe hectar. Este foarte adevărat că suprafaţa terenurilor lăsate în paragină a crescut îngrijorător în ultimii ani, existând în prezent, la nivel naţional, aproximativ trei milioane de hectare nelucrate, ponderea acestora în judeţul Mureş fiind de aproximativ 40.000 de hectare. De la intenţie la punerea ei în practică este însă cale lungă, deşi măsura, privită în ansamblu este una bună. Greutăţile aplicării acestei măsuri sunt legate de lipsa titlurilor de proprietate pe anumite suprafeţe, dar şi de situaţia incertă a an-umitor suprafeţe, destinaţia acestora, fiind impetuos necesară implicarea celor de la APIA pentru găsirea unui cadru favorabil punerii acestei măsuri în practică. Responsabilii implicaţi în ac-tivitatea agricolă mureşeni îmbrăţişează această măsură, dar îşi exprimă rezerve în ce priveşte punerea ei în aplicare. O rezervă avem şi noi: Tabără ne taxează dacă nu lucrăm terenurile, dar ca să le lucrăm ne ajută cu ceva? Vin ceva subvenţii serioase – ce formă or avea ele nu contează – cum există în alte ţări?

Avem terenuri fără propritari “Ministrul Agriculturii, pe fond, are dreptate, în sensul că sunt producători agricoli, care nu-şi lucrează terenurile şi beneficiază de subvenţii din partea Uniunii Europene şi din partea statului, ceea ce mi se pare incorect. Cred că va fi o problemă, deoarece la noi încă avem suprafeţe care nu au proprietari, fără titlu de

proprietate, şi nu se cunoaşte exact cine e proprietarul, care va trebui rezolvată în perioada următoare. În ultimii zece ani, în judeţ, cam 35-40 de mii de hectare rămân nelucrate, ceea ce reprezintă aproximativ 25 la sută din suprafaţă.”, spune Liviu Timar, şeful Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală Mureş.

Înainte de 1989 nu erau terenuri nelucrate“Terenurile nelucrate sunt sursă de buruieni, de boli, de chel-tuieli suplimentare. Nu a fost pusă în practică această măsură deoarece a fost gândită electoral şi acum PDL-ul nu mai are ce pierde şi o poate introduce. Înainte de 1989 nu erau terenuri nelucrate, erau doar prost lucrate. La situaţia actuală s-a ajuns din cauza incapacităţii, mai ales în Transilvania, unde sunt suprafeţe mici, completată cu lipsa materialelor agricole, lipsa de cunoaştere şi îmbătrânirea forţei de muncă. Cu părere de rău, ajutorul de stat, dat fără discernământ unor persoane, care, dacă un venit pe lună, de ce să mai muncească, datorită lipsei de profit din munca câmpului, a funcţionat prost”, crede şi Ion Armenean, directorul fabricii de zahăr din Luduş.

Dăm subvenţii pentru buruieni“Cred că suntem singura ţară din lume care dăm subvenţii pen-tru terenuri care produc buruieni şi care aduc prejudicii celorlalţi fermieri. Este obligatoriu ca această măsură să fie pusă în apli-care, şi s-ar putea ca guvernanţii să se cam înmoaie, dar asta nu depinde de mine. Dacă ar fi după mine, sută la sută s-ar

aplica această măsură. Încă nu s-a clarificat problema cu titlurile de proprietate, cu întabularea terenurilor în cartea funciară, iar aceste măsuri nu au fost aplicate tot din motive electorale. De 20 de ani în România se face doar campanie electorală şi de aceea am ajuns unde am ajuns.” susţine şi Ioan Pop, adminis-tratorul Ceragrim Ungheni.

John Dear

Taxarea brusturilor, noua politică fiscal-agricolă a lui Tabără

Un tânăr pompier, antrenat să filmeze în timp ce incendiul se stinge singur

Vasile Cornea, fostul director de la APIA Mureş, campion la clănţănitul seminţelor de bostan

„Măi, ne-au dat şi ăştia nişte dotări de nici nu ştim de unde să le pornim... Spune tu, pe unde ţâşneşte apa?

Nu tot mai bune erau furtunele alea

vechi?”

“Măh, tot zic ăştia că agricultura e la pământ,

dar nimeni nu vede ce potenţial au seminţele astea… Păi dacă

s-ar mânca pe toate stadioanele ca aici, am fi în top cu producţia, îţi spun eu!”

15Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

De te fabula naratur

Două grupuri de rezistenţă anticomunistă. Unul având centrul de acţiune în zona Sibiu-Mediaş-Sighişoara, celălalt în zona Răstoliţa-Deda-Vătava-Reghin. Ambele grupuri au folosit metode similare de acţiune şi au acţionat aproximativ în aceeaşi perioadă. Deşi în plan teritorial erau situate relativ aproape, nu a existat o minimă coordonare a acţiunilor desfăşurate. Lipsa unităţii de comandă - un principiu eficient de conducere militară -, dar şi lipsa unei conspirări depline, a facilitat lichidar-ea acestora de către Siguranţa statului, devenită ulte-rior (din 1948) Securitatea statului. Credinţa într-o idee, dăruire pentru o cauză şi sacrificiul suprem...rămân însă exemple pentru o generaţie care încă nu s-a născut.

Au fost 14...Vlad Mihai Vasile, Tănase Ion, Cosma Ion, Samoilă Ion, Tolan Ion, Pop Gavrilă, Tartler Erich, Buda Ion, Corlan Ion, Dincă Gheorghe, Iuhasz Ion, Cosma Ion, Popovici Alexan-dru şi Golea Ion. Nume comune într-o sumbră statistică a rezistenţiei anticomuniste. Pe data de 4 noiembrie 1953, ziarul “Steaua Roşie” din Târgu-Mureş, anunţa că grupul ce-lor 14 - cei ce acţionaseră în zona Sibiu-Mediaş-Sighişoara - au fost executaţi ca urmare a punerii în aplicare a sentinţei de condamnare la moarte pentru acuzaţia de spionaj în favoarea SUA. Printre cei împuşcaţi atunci se afla şi mureşeanul Ion Golea, originar din Bahnea. După 1990 - două cărţi - una scrisă de Nicolae Golea, tatăl lui Ion Golea şi o alta scrisă de un prieten foarte bun al celui împuşcat, medicul braşovean Teofil Mija, pre-cum şi câteva însemnări ale fratelui său, Traian Golea, rememorau destinul tragic al rezistenţilor. Născut într-o familie numeroasă, de gospodari recunoscuţi şi puter-nic, implicată în viaţa comunităţii de români şi maghi-ari din Bahnea, Ionel Golea a beneficiat, ca dealtfel toţi ceilalţi copii ai familiei, de toate cele necesare pentru a urma studii. Tatăl lui Ioan Golea, Nicolae, la fel şi bunicul său Gemu Golea, au fost primari de mai multe ori şi sub regimul austro-ungar, dar şi sub monarhia română interbelică. Nici unul dintre membrii familiei nu a învăţat ungureşte, dar asta nu i-a împiedicat să aibă relaţii bune cu maghiarii din localitate. Ridicarea şcolii româneşti şi a bisericii ortodoxe din Bahnea, se datorează în bună

măsură neamului Golea. În 1940, Ion Golea era elev la Liceul “Şt. O. Iosif” din Odorhei. Cedarea Ardealului în vara lui ‘40, l-a obligat să se mute la Liceul “Timotei Ci-pariu” din Dumbrăveni-Sibiu. Pentru a fi mai aproape de casă, ultimul an de liceu, 1941-1942, l-a urmat la Liceul “Principele Nicolae” din Sighişoara. Dr. Teofil Mija, care i-a fost coleg la Dumbrăveni şi la Sighişoara, mai târziu la Iaşi şi la Cluj, îl descria foarte sugestiv: “Iradia căldură, dragoste, prietenie. Mereu vesel şi bine dispus. Nu pu-tea să rămână indiferent la ceea ce se petrecea în jurul său. Lua întotdeauna atitudine faţă de actele de nedrep-tate, înşelătorie sau abuzuri ale celor mari şi puternici pe seama celor mici şi neajutoraţi. Nu suporta mai ales minciuna şi hoţia. Era un creştin convins şi trăitor...”

Frăţiile de CruceAtmosfera epocii, puternic marcată de politicianismul ieftin al partidelor incapabile să facă faţă manipulărilor regelui aventurier Carol al II-lea, este foarte bine descrisă în cartea dr. Mija. Probabil că acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care tânărul Ion Golea, a hotărât în 1938 să intre în Frăţiile de Cruce legionare. Dr. Mija a reuşit să evoce la fel de sugestiv şi anii studenţiei petrecuţi alături de Ion Golea la Facultatea de medicină din Iaşi. Aceste evocări vin să completeze schiţa de portret a unui tânăr dezinteresat, foarte religios şi mereu preocupat de a face ceva în folosul celor din jurul său. Apropierea frontului de Iaşi, a făcut ca studenţia celor doi ardeleni, începută în 1942, să fie întreruptă în aprilie 1944. S-au refugiat la Alba-Iulia împreună cu Universitatea din Iaşi. Actul de la 23 august 1944 le-a indus un sentiment copleşitor. Erau convinşi că odată intraţi în ţară, ruşii nu vor mai pleca prea curând. Iată ce spunea dr. Mija în cartea sa : “Niciodată n-am putut înţelege, nici atunci, nici mai târziu, cum de au putut exista români care să se bucure de năvălirea peste noi a acestor hoarde bolşevice, care să ne ţină ocupaţi cu ajutorul străinilor din ţară sau din altă parte...fost dat să trăim celor din generaţia mea.” În septembrie 1944, Ion Golea a plecat voluntar cu armata română, în Ardealul de Nord, fiind încadrat într-un spital de campanie. Peste două luni era mutat la Spitalul de zonă interioară 105 din Mediaş.

RezistenţaA fost momentul în care s-a hotărât să organizeze un grup de rezistenţă armata în zona Târnavelor, grup care să fie pregătit să lupte împotriva procesului, tot mai evident, de comunizare a României. Intenţia sa se fundamenta şi pe faptul ca în zonă, atât printre români, dar mai ales printre saşi, exista un puternic sentiment anticomunist. Încă de la început, grupul s-a bucurat de o mare susţinere şi ca atare, de o mare extindere în plan teritorial. Avea case conspirative în localităţile Biertan, Richiş, Pelişor, Zlagna, Ruja, Mălâncrav, Apuş, Coveş, Ighişul Românesc, Noul Săsesc, Vard, Rondola, Copşa Mare. Centrul de comandă urma să fie situat în pădurea Fetea, din apropierea Noului Săsesc, în regiunea Târna-velor. Dealtfel, în documentele operative ale Siguranţei Statului din Mediaş, preluate apoi de Securitatea Popor-ului, grupul de rezistenţă apărea cu numele de “Grupul Fetea”. În iarna anului 1944, Ionel Golea a luat legătura cu unele grupuri paraşutate în România de către gu-vernul legionar constituit la Viena. Unul dintre aceste grupuri a fost şi cel de la Sighişoara, condus de Virgil Totoescu şi Ion Gligoraş. Acest grup a căzut însă în 1948, ocazie cu care Siguranţa din Mediaş, condusă de comis-arul Vasile Moga, a aflat şi de Grupul Fetea. În cartea dr. Mija, publicată după 1990, apar menţionate persoanele, dar şi familiile care au susţinut ani la rând, material şi informativ, Grupul de Rezistenţă Fetea. Astăzi, este cert faptul că Siguranţa Statului - asa cum avea să facă după înfiinţare şi Securitatea - a folosit pe scară largă infor-matorii. Ea a reuşit să penetreze rezistenţa, astfel încât o bună parte din membrii săi au fost deconspiraţi destul de repede, iar grupul parţial dezorganizat.

Racolat de CIA - arestarea şi procesulIon Golea a fost şi el arestat în 1945, într-o întâlnire capcană organizată de Siguranţa din Mediaş. A reuşit însă să evadeze de sub escortă în timp ce era transpor-tat spre arestul Siguranţei din Mediaş şi din acel moment a trecut în clandestinitate. În timp ce se afla la Sibiu, în 1948, a fost din nou arestat - de data aceasta de Securi-tatea sibiană - dar a reuşit din nou să evadeze. Împreună cu fratele său Traian şi cu cumnatul Boris Bucşan, au luat hotărârea să fugă în Iugoslavia ajungând apoi în Ger-mania, în zona americană unde Ion Golea a fost contactat de serviciile de informaţii ale SUA. În 1953, împreună cu grupul celor 13 - ulterior condamnaţi cu toţii la moarte - au fost paraşutaţi în România. Au reuşit să restabilească contactele cu o parte din rezistenţii din Grupul Fetea. În-tre timp Securitatea română, folosind agenţi acoperiţi, reuşise să înfiltreze, dar şi să controleze respectivele grupuri. La mai puţin de două luni de la paraşutare, gru-purile de rezistenţă contactate de cei paraşutaţi - ca şi cei 14 de altfel - au fost arestate. Judecaţi în procedură de urgenţă de Tribunalul Militar din Bucureşti, cei 14 au fost condamnaţi la moarte şi executaţi. Din Grupul de rezistenţă Fetea a făcut parte şi dr. Teofil Mija, care a fost şi unul dintre puţinii supravieţuitori. Condamnat la 16 ani de închisoare, în 1964 Mija a fost eliberat. S-a integrat cu mare greutate în societate, dar în 1996, după ce a luat legătura cu Traian Golea în SUA, a hotărât să scrie şi să publice cartea care remomorează în parte destinul tragic a lui Ion Golea. O modestă plăcuţă de marmură, instalată pe casa familiei Golea din Bahnea - familie risipită astăzi în cele patru vânturi - aminteşte de sacrificiul lui Ion Golea, un tânăr luptător idealist.(urmare în numărul viitor)

Nicolae BALINT

Cei ce au îmbrăcat cămaşa morţii (I)

- Condamnaţi la moarte prin împuşcare -

O parte din gru pul celor 14 exe cutaţi prin împuşcareDr. Teofil Mija la una dintre comemorările celor 14 condamnaţi la moarte

16 Anul VIII, nr. 422 | 20 - 26 septembrie 2010

Flămânzi printre flămânzi

De la hotelul nostru făceam cam 20 de minute. Ieşeam de pe străduţă, traversam largul bule-vard unde nimeni nu respecta culoarea sema-forului, nici pietonii, nici şoferii, ne afundam pe o străduţă care dădea în Palatul Regal şi apoi, pe alta, la vale, ajungeai în La Grande Place. De acolo, începea zona pierzaniei. În sens pozitiv, bineînţeles.

Noaptea e un sfeşnic bunBruxelles e un teritoriu pe care-l înţelegi mai bine noaptea. Ziua e destul de anostă. Începe cu o rază de soare, continuă cu rafale de vânt şi se-ncheie cu firimituri de ploaie enervantă. Bărbaţi grăbiţi, la costum, femei urâţele, copii obraznici. Mixturi de rase, negri cu albi, albi cu asiatici, asiatici cu negri cum n-am mai văzut în vreo altă capitală europeană dintre cele pe care le-am vizitat. De fapt, chiar din plian-tul primit la hotel am aflat că peste 45% din populaţia oraşului are origini străine de Belgia. Noaptea, în schimb, capitala europeană are o altă faţă. Aceiaşi oameni care te plictisesc cu rutina lor peste zi se transformă în nişte adepţi ai dezmăţului. Şi locul cel mai potrivit unde poţi să vezi acest lucru este zona La Grande Place. Acest lucru l-am făcut şi noi, după cum aţi intuit deja. The Grande Place este una dintre cele mai frumoase piaţete din Europa, care înglobează trei ere diferite în arhitectură: barocă, gotică şi Ludovic al XIV-lea. Patru impresionante clădiri împrejmuiesc un loc unde odinioară funcţiona o piaţă de alimente. Din acest motiv, străduţele care pleacă din acest square, că la ele vreau

să ajungem, poartă aproape toate nume de alimente: Poulet, Herbes, Fromage, etc. Ma-gicul spaţiu este pe lista UNESCO. Dar destul cu explicaţiile tehnice, puteţi admira fotografiile şi chiar să ajungeţi acolo dacă sunteţi pasionaţi. Merită.

Furnicarul şi greculMiercurea trecută, am pornit de la hotel, zi-ceam, şi cam în 20 de minute eram în La Grande Place. După ce am căscat ochii a uimire în faţa impresionantelor imobile, am apucat-o pe-o străduţă pavată, unde maşinile n-au acces, şi după câteva zeci de metri pe-o surată de-a ei, care se desprindea armonios spre stân-ga. Am ajuns la locul indicat de ghizii mei: strada grecească. Imaginaţi-vă o alee plină de crâşme greceşti, din metru-n metru, cu muzică tradiţională, cu terase dinainte. Locul era un mic furnicar, iar terasele erau ocupate de grupuri de englezoaice dornice să deguste cele câteva zeci de tipuri de bere pe care pa-tronii greci le afişau spre vânzare cum numai ei ştiu. Aţi văzut un grec care îşi vinde marfa? Ăsta de care vă zic eu se punea cu clientele la masă, îşi lua şi lui o bere, discuta într-o engleză stricată tot vroiau ele, le zâmbea cuceritor, le mai aducea bonus o farfurie cu alune prăjite, apoi încă o tură de bere, de data asta mult mai specială... şi mai scumpă, evident... Vă spun eu, englezoaicele erau pe spate şi gâlgâiau deja la minunatele licori fără gândul la portofel sau carduri... Le cucerise, le îmbătase de jumătate. Şi ele erau fericite aşa. Noi am avut parte de un

tratament asemănător, adică Zorba ştia câteva vorbe în româneşte, fapt ce ne-a convins să stăm la masa lui şi să sorbim câte două beri în atmosfera aceea de nebunie generală. Cea brună cu aromă de cireşe şi 12% alcool – Cha-teau Rouge, pare-mi-se - a fost delicatesa serii. Dar nici cu Rochefort 10 – adică 10% alcool – nu mi-a fost ruşine, fiind la orice oră peste mult mai celebra Guiness irlandeză. Străduţa aceea îţi fura deodată sufletul şi bănuţul din buzu-nar, aşa că ne-am desprins cu mari eforturi de acolo şi am bătut la pas drumul spre hotel. Eram deja mulţumit, Bruxelles-ul nu e ceea ce văzusem ziua, la care se adaugă Parlamentul European. Nici vorbă.

Locul pierzaniei. AbsintŞi de asta mi-am dat seama mai bine în a doua seară, după ce în timpul zilei fusesem în inte-riorul măgăoaiei care este Parlamentul Euro-pean. Am luat-o pe acelaşi drum, am ajuns în La Grande Place, dar de acolo ne-am hotărât să alegem altă străduţă. La fel de gălăgioasă, de plină de crâşme, de muzică, de oameni, de viaţă. Aşa de asemănătoare sunt toate aceste locuri în viaţa de noapte a Bruxelles-ului încât nici nu ştii unde să te aşezi. Aşa că, am schim-bat fără probleme vreo 4-5 terase, de pe alei diferite, unde am băut tot atâtea tipuri de bere. Plus o chestie la modă prin cluburile occiden-tale: Absint. Cică prin unele locuri e interzisă şi noi o aveam dinainte, acolo, într-o sticlă uriaşă. O licoare albastră, dar putea fi la fel de bine şi roşie, şi verde, şi neagră... cum o alegi. La gust

seamănă cu sambucca, dacă aţi gustat, dar la efecte e puţin mai „drastică”. Şi am văzut asta nu pe mine, ci pe unul dintre colegii jurnalişti, mai nebun de felul lui, e drept. Între două beri şi un Absint, băiatul ăsta îl zărise, chipurile, pe premierul Moldovei, Vlad Filat, într-o crâşmă din apropierea noastră, şi a intrat peste el să-i ceară un interviu. Evident că patru bodiguarzi – deghizaţi în chelneri – au apărut de urgenţă şi l-au aruncat în stradă. Era Filat? Nu era? Cert e că eroul nostru a avut toată noaptea chef de harţă şi glume, până dimineaţă, când la întoar-cerea lui solitară la hotel i-a venit un taximetrist maghrebian de hac şi i-a spart nasul. Plus că i-a fracturat mâna, de a umblat pe la spital. De asta ziceam, nu ştiu dacă Absintul ăla o fi fost de vină, dar mai bine să-l evităm. Nebunia din mijlocul Bruxelles-ului ne-a prins pe toţi. Tineri, bătrâni, dubioşi, nedubioşi, cercelaţi, tatuaţi, beţi turtă, treji lumină, toată lumea îşi găsea locul pe străduţele medievale de lângă Grande Place. Abia ulterior, când eram în drum spre hotel, am aflat că e singurul loc din capitala europeană unde distracţia nu trebuie să se termine la 12 noaptea. Poate continua până dimineaţa. Vă daţi seama că grupul nostru a făcut cale-ntoarsă spre a mai degusta o bere de mănăstire, înainte de a ne închide în hotelul mult prea sobru din zona cuminte a oraşului. Cam ăsta e Bruxellu’ de noapte, văzut prin prisma şi sticla mai multor halbe de bere. Şi mi-a plăcut.

Alin BOLBOS

La Grande Place - Bruxellu’ mamii ei de varză

Cea mai veche clădire art nouveau din Bruxelles Primăria, din La Grande Place Una dintre străduţele pierzaniei

Celebrul square La Grande Place, piaţa de alimente de odinioară

Aleea grecească Palatul regal