2.17. Cadopere in dialog - Cream - Farewell Concert©Bob Masse
de Radu Lupacu i Gabriel Petric
Comentariu
A prezenta corect i onest, a cerceta sub lupa experienei personale acest concert, ultimul din scurta, dar fertila perioad a celebrului supergrup CREAM, a le cuta nod în papur cum se spune, i a deslui pentru marele public raiunile pentru care acesta poate fi numit o CAPODOPER a artei sunetelor reprezint un demers al dracului de ingrat. Mai întâi pentru c puritii genului, - i vai!, sunt muli cârcotai la mia de locuitori-, nu se încumet s-i considere nici mcar supergrup pe aceti muzicieni renumii. În al doilea rând, pentru c majoritatea publicului tânr este confuzat de cantitatea de informaii muzicale ofer i te fr comentari i avizate i pert inente, împrtiate aleatoriu la posturile de radio i TV. M refer - cum am atras atenia întotdeauna - la posturile naionale, susinute din banii tutoror românilor, inclusiv ai dvs., dragi cititori, fani ai muzicii care dureaz. Repet acest of al meu, pentru c ar trebui s v pese! Revenind strict la obiectul studiului nostru, s notm data concertului i numele protagonitilor. Intitulat, cu bun tiin, Farewell Concert, acest ultim show a fost filmat la Royal Albert Hall din Londra pe 26 noiembrie 1968. Exact acum 50 de ani, Eric Clapton, Jack Bruce i Ginger Baker susineau ultima lor
Cream - A Farewell Concert
557
reprezentaie, dup doi ani de concerte i turnee istovitoare. Acest show de la Albert Hall face parte din turneul lor de adio, ce a constat din 22 de spectacole în 19 locaii diferite din Statele Unite, între 4 octombrie i 4 noiembrie 1968 i alte dou concerte de rmas bun în Regatul Unit, la Royal Albert Hall, în 25 i 26 noiembrie 1968. Ultimul a fost difuzat prima dat la BBC 1 pe data de 5 ianuarie 1969 (aa-numita versiune televizat, prezentat de Pete Drummond) i mai apoi lansat pe caset VHS, abia în anul 1977 (versiunea teatral, narat de Patrick Allen, cu aceleai ase piese la ambele versiuni: Sunshine of Your Love, Politician, White Room, Spoonful, Toad, I'm So Glad). Mai exist i o a treia versiune (de televiziune) numai parte muzical, prezentat de BBC în 1980, cu cinci piese întregi, respectiv cu 30 de minute mai lung (White Room, Politician, Sitting On Top Of The World, I'm So Glad, Sunshine Of Your
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
Cream, la televiziunea olandez, programul Fanclub din 1968.
©Omroepvereniging VARA
558
Love). În deschiderea concertului au evoluat dou trupe de mare viitor pentru istoria rockului: YES (cu opt luni înainte de primul lor album*) i TASTE (cu cinci luni înainte de primul album**). Primul supergrup din istoria rockului aprea la mijlocul anului '66, având în componena sa personaje binecunoscute i iubite de fanii celebrelor coli de blues: John Mayall Bluesbreakers, Graham Bond Organisation i Alexis Korner Blues Incorporated. Numele su nu putea fi decât CREAM, aa cum va fi i creaia muzical a vigurosului trio format din: guitar- hero-ul Eric Patrick Clapp(ton), CBE (nscut pe 30 martie 1945 la Rippley, Surrey, Anglia) – chitar, voce, John Simon Asher "Jack" Bruce (nscut pe 14 mai 1943 la Bishopbriggs, Glasgow, Scoia - decedat pe 25 octombrie 2014, Suffolk, Anglia) – voce, chitar bas i bateristul Peter Edward "Ginger" Baker (nscut pe 19 august 1939 la Lewisham, Londra, Anglia). Cream a asimilat tot ce-a fost mai bun din aceste trei coli britanice, a definit conceptul de POWER-TRIO i a deschis calea improvizaiior Blues-Rock, dezvoltând temele de blues ale maetrilor i modelându-le cu dinamica i spontaneitatea specific muzicii Rock. Clapton, Bruce i Baker au fost pentru blues-rockul de la mijlocul anilor '60, ceea ce a fost în anii '30, Robert Johnson pentru delta blues. Au lrgit graniele ambelor genuri , îmbogindu-le cu momente improvizatorice i experimentale, împrumutate din jazz. Eric Clapton cântase în grupul The Yardbirds ('63 - '65) i realizaser împreun patru albume
Cream - A Farewell Concert
559
istorice, dou în studio i dou în concert, iar, mai înainte, Eric activase în grupurile: The Roosters i Casey Jones. Apoi toat lumea tie c i-a încercat puterile cu un grup creat ad-hoc într-un studio de întregistrri, The Powerhouse, cu care va imprima doar patru piese, trei dintre ele regsindu-se pe compilaia What's Shakin'*** aprut în 1966, dup care John Mayall îl va coopta în Bluesbreakers ('65 - '66) unde imprim celebrul Beano Album, iar abia dup aceea, urmeaz perioada CREAM (anii '66 - '68). Puin tiu i apreciaz quartetul BLIND FAITH, un alt supergrup britanic, cu data de natere 6 mai 1969, în care Eric a activat alturi de colegul su de la Cream, Ginger Baker. O remarcabil fuziune de experiene muzicale, în care (re)descoperim doi membri marcani ai grupurilor: TRAFFIC – Stephen "Steve" Lawrence Winwood - clape, chitar, voce (nscut pe 12 mai 1948, Birmingham, Anglia, primul su grup fiind The Spencer Davis Group); FAMILY – Richard "Ric" Roman Grech - chitar bas, vioar (nscut pe 1 noiembrie 1945, Bordeaux, Frana, cu origini ucrainiene - decedat pe 17 noiembrie 1990, Leicester, Anglia, primul su grup fiind Farinas). Au debutat în faa a peste 100.000 de fani exaltai în celebrul Hyde Park din Londra pe 7 iunie 1969, iar albumul omonim se va lansa 15 zile mai târziu, în United Kingdom la casa Polydor i la ATCO , în USA. Coperta or iginal reprezint nudul unei fetie de 11 ani ce ine în mân un model falic de avion. Neacceptat de prea-pudicul spirit american, ea a fost înlocuit (doar în USA) cu o fotografie a celebrului quartet! Un buchet de realizri
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
560
componistice de excepie, în care Winwood particip cu trei piese de mare rafinament, Had To Cry Today, Can't Find My Way Home i mai ales Sea of Joy, apoi urmeaz piesa de 15 minute a lui Ginger, Do What You Like (înc o nou demonstraie de mare virtuozitate) i nu în ultimul rând, Presence of The Lord, un evergreen al lui Eric cu al su distins i tehnic solo de chitar. "I came off stage shaking like a leaf because I felt that, once again, I'd let people down." (Eric Clapton) Un nou disc de aur pentru Clapton i noii si colegi, din septembrie acelai an, ce atest cu siguran valoarea fr egal a acestui album, care va rmâne pentru dou sptmâni în ambele topuri pe primul loc! Îns dup ultimul turneu din Hawaii, din octombrie, Clapton anun plecarea cu Delaney and Bonnie, Grech rmâne cu Baker's Air Force, iar Steve Winwood re-formeaz grupul Traffic dup 1970. Ne consolm i dup aceast regretabil destrmare, cu un cântec de lebd, înregistrarea live a primului lor concert fiind transpus exemplar i în întregime, pe DVD-ul**** lansat pe 10 aprilie 2006. Coperta reproduce imortalizarea quartetului îmbrcat în veminte de cavaleri, într-un vitraliu gotic, ce ls astfel posteritii amintiri... epocale. (S ne amuzm i de imaginea grupului Cream din una din apariiile video ale celor trei îmbrcai în robe de... clugri!, videoclip al single-ului I Feel Free din 1966, vezi bonusul DVD-ului Cream Classics Artists).
Cream - A Farewell Concert
561
Eric Clapton, care se dovedise un mare specialist în cliee de blues, a schimbat conceptul de R&B, cu ajutorul cunotinele muzicale ale lui Jack Bruce (fost membru în Graham Bond Organisation, John Mayall 's Bluesbreakers i Manfred Mann) poliinstrumentist foarte talentat, cânta la violoncel, pian, contrabas, muzicu etc., iar de la 17 ani activa în cluburi de jazz, i nu în ultimul rând de unul dintre cei mai valoroi bateriti din Europa, Ginger Baker (cântase cu diverse grupuri de jazz, apoi cu Bob Wallis And The Storyville Jazzmen, Johnny Burch Octet, Alexis Korner Blues Inc. i Graham Bond Organisation) care de la 14 ani cânta la trompet i era un mare iubitor de jazz, un dedicat fan al lui Dizzy Gillespie. La începutul anului 1966, Jack Bruce ia parte la o sesiune de înregistrri organizate de vocalistul lui Manfred Mann, Paul Jones (muzicu), la care a luat parte Eric Clapton - chitar, Ben Palmer - pian, Steve Winwood – voce (sub pseudonimul Steve Anglo) i Pete York la baterie. Au fost înregistrate patru piese din care trei, I Want To Know, Crossroads i Steppin' Out apar pe compilaia mai sus amintit. Ultimele dou le vei regsi i în variante live, pe albumele Cream: prima pe celebrul Wheels of Fire, discul doi, prima pies (Winterland, 10 martie, 1968, din primul concert) i a doua, pe mai puin mediatizatul Live Cream Volume Two, piesa a patra (tot 10 martie, 1968 la Winterland, San Francisco, dar din al doilea concert). La o întâlnire Bluesbreakers din aprilie, Baker îi încearca norocul i bate excelent, lsându-l pe Clapton mut de admiraie: "este mult prea bun pentru mine, prea jazzy". i
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
562
totui, luna viitoare, la propunerea lui Ginger de a fo rma un t r i o , E r i c , aparen t i ncon t i en t de neînelegerile (din perioada Manfred Mann) dintre Baker i Bruce, accept cu condiia de-al coopta i pe Jack în grup. Acetia prin minune s-au împcat, lsând la o parte toate diferendele dumnoase. La prima vedere, Eric i Jack vzuser în Cream un posibil câtig financiar (amândoi erau uimii de Rover-ul cu care se afia Ginger la repetiii), dar la fel de bine se gândeau la un pas înainte în creaia lor muzical de pân atunci. C lapton era putern ic impres ionat de t r io-u l bluesmanului de culoare Buddy Guy i se gândea la o idee similar, cu persoana sa drept frontman. "Jesus Christ, I knew I had a lot to learn when I
Cream - A Farewell Concert
Eric Clapton - Swing Auditorium, San Bernardino, CA, There's One In Every Crowd Tour.
©Matt Gibbons
563
saw them play. Regards to what Eric said about me I think they were one of the greatest three pieces groups." (Buddy Guy) Astfel, în casa lui Ginger din Neasden, situat în nord-vestul Londrei, au loc primele repetiii. Pe msur ce acestea se înmuleau, personalitatea muzical a lui Jack ieea la iveal. La una din aceste repetiii, a fost chemat în secret de Ginger faimosul reporter de la Melody Maker, Chris Welch care a scris în numrul 11 din iunie 1966: "A sensational new 'Group's Group' starring Eric Clapton, Jack Bruce and Ginger Baker is being formed". Astfel Eric, Jack & Ginger Team Up., dup cum erau numii de Welch, apreau în lumea muzical britanic cu Jack Bruce ca posibil vocalist. Clapton i Bruce îl vor surprinde pe John Mayall cu plecarea lor timpurie, acesta fiind dezamgit, în special de hotrârea lui Clapton, deoarece în iulie 1966 era programat s apar cel de al doilea album John Mayall, numit John Mayall 's BluesBreakers with Eric Clapton. Îns nu prea mult timp, pentru c are balta pete, dup Eric Clapton, urmeaz… Peter Green i se pregtete Mick Taylor, John Weider, Jon Mark, Harvey Mandell, Jerry McGee, Coco Montoya, Walter Trout, Freddie Robinson, Rick Vito, Randy Resnick, Kal David, Rocky Athas i virtuozul texan, dac vi-l mai amintii din concertul de la Bucureti, Buddy Wittington. Un potop de talente, i acetia nu sunt decât chitaritii, NU mai adaug i numele basitilor sau bateritilor, fiindc a consuma prea mult spaiu cu toat povestea bluesului alb i nu numai.
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
564
Cream, al crui manager a fost ales faimosul Robert Stigwood, concerteaz cu mare succes la Twisted Wheel în Manchester pe 29 iulie 1966 i-i înregistreaz oficial debutul la Sixth National Jazz and Blues Festival desfurat la Balloon Meadow, Windsor Racecourse, pe 31 iulie în acelai an. Mult lume care-i considerau muzicieni foarte independeni, cu personaliti deja conturate, atât în via cât i în concert, acum descoper o unitate în compoziie, o viziune nou i un tonus vital corespunztor ambiiilor fiecruia dintre ei. Prima lor realizare este un single Wrapping Paper/Cat's Squirrel ce-a fost lansat în octombrie '66 (la casa de discuri Reaction), o compozi ie Bruce pe versur i Pete Brown care buimcete fanii i ajunge (doar) pe locul 34 în clasamente. Simultan cu primul LP, Fresh Cream din decembrie '66 este realizat al doilea single, I Feel Free / N.S.U., care va ocupa un onorabil loc 11, iar albumul, un record, nr. 6 în UK i 39 în Statele Unite. Primul lor album, Fresh Cream, este o mixtur de standarde de blues i materiale noi originale, remarcabile din toate punctele de vedere (I'm so Glad dup Skip James, Rollin' And Tumblin' - Muddy Waters etc). Un debut foarte bun în totalitate, caracterizat drept începutul unei noi ere a extinderii blues-rockului i care, independent de creaiile ulterioare, dovedete talentul i mai ales profesionalismul celor trei genii muzicale! Acest album a fost înregistrat la The Mairfair Studios i Chalk Farm Studios, în Londra, între august i noiembrie 1966. Varianta cea mai bun pe CD o gsii la casa de discuri american DCC Clasics, disc ce
Cream - A Farewell Concert
565
conine i trei bonus-uri foarte rare: Spoonful, Wrapping Paper i The Coffee Song. Unii colecionari agreeaz i variantele SACD i SHM-CD de la Japonezi cu 32 de piese, realizate sub licena Polydor în 2016. Îns, ultima ediie depete ateptrile oricrui fan CREAM. Un box de lux, cu 3 cd-uri i un blu-ray, capabil s satisfac cele mai exigente pretenii de colecionar înrit (vezi fia tehnic!). În februarie/martie 1967, Cream vor susine un turneu în Germania, Irlanda de Nord, Suedia i Danemarca, iar din 25 martie pân pe 2 aprilie vor concerta în Statele Unite la Music in Fifth Dimension, promovai de deejay-ul Murray Kaufmann. Îi gsim tot aici pe Lovin' Spoonful, The Who, Mitch Ryder, Wilson Picket, The Chicago Loop i The Blues Project. În acei ani, la radio erau des auzii Beatles, Stones, Dylan. Muzica CREAM oca înc de la început. Era plin de prospeime, avea for i o improvizaie seductorare. Invitai de Ahmet Ertegun pentru înregistrri, Cream va imprima Hey Lawdy Mama i Strange Brew, piesa din urm fiind lansat împreun cu Tales of Brave Ulysses, ca single în iunie 1967. Strange Brew a fost scris de Eric Clapton împreun cu regretatul basist i vocalist Felix Pappalardi i Gail Collins (soia lui Pappalardi) i va intra în topuri pe locul 17. De acum, productorul grupului va fi Felix Pappalardi (ce ulterior, împreun cu Leslie West vor forma, din 1969, un excepional grup numit MOUNTAIN), iar inginer de sunet le va fi legendarul Tom Dowd (productor i inginer de sunet pentru: Otis Redding, Ray Charles, Aretha Franklin, Rod Stewart etc.). Bieilor le-a
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
566
plcut foarte mult atitudinea inginerilor de la Atlantic- ul lui Ertegun – "sunt vrjitori muzicali, nu numai ingineri" - i au luat hotrârea ca urmtorul album s-l imprime aici. El se va numi Disraeli Gears i a fost înregistrat la Atlantic Recording Studios din New York între 8 i 19 mai i tocmai de aceea, mare parte din succesul acestui disc se datoreaz noilor-venii, Felix i Tom. Un briliant long-play, o creaie pur, energic, i o prim recunoatere - disc de aur – cu care va ocupa noi poziii de frunte în topuri, nr. 4 în US i nr. 5 în UK. Dup lansarea sa din noiembrie, grupul concerteaz din nou în America, pregtindu-se pentru alte noi înregistrri în lunile ianuarie/februarie 1968. Una din piesele tari ale acestui album a fost i va fi Sunshine of Your Love, compoziie Bruce, Brown, Clapton, ce se distinge prin maniera deschis, aparent simpl, prin care puterea trio-ului îi face simit prezena. Experiena celor trei muzicieni, inteligena incursiune chitaristic a lui Clapton, vocile celor doi atât de bine conturate i îmbinate, împreun cu partea cea mai tare a piesei – r i tmica copleitoare a tandemului Bruce-Baker-, converg spre o remarc, comun tuturor, c aceast perl componistic Cream merit inclus în galeria marilor hituri ale muzicii Rock. Cea mai bun versiune la Disraeli Gears o gsii lansat în Japonia în 2016, SHM - SACD, în format dublu, cu câte trei bonusuri pe fiecare disc, al doilea prezentând varianta original, mono, a albumul din 1967. Mai exist o versiune scoas în Thailanda!, despre care am informaii c include, de asemenea, ambele versiuni, stereo i mono, îns i multiple
Cream - A Farewell Concert
567
bonusuri (demos & out-takes), inclusiv 9 înregistrri de la BBC. De cutat i aceast ediie de lux din 2010 (licen de la Polydor i BBC). Cu dublul-album Wheels of Fire, Cream va ajunge la apogeul creaiei, aceast culme fiind în scurt timp apreciat unanim ca unul dintre cele mai mari acte culturale ale Rockului, alturi de alte opere importante ale vremii, ca cele ale BEATLES-ilor sau ale lui JIMI HENDRIX. Trio-ul Clapton-Bruce-Baker a dat natere, în cazul acestui album, unui joc de contraste, pe de o parte, primul disc înregistrat în studio (la IBC Studios, Londra i Atlantic, N.Y.) cel mai valoros album de studio i, de cealalt parte, o inspirat selecie din concerte, ce surprinde cele mai interesante momente din prestai i le l ive de la Winterland i Fillmore West din martie 1968. Cu ace la i va loros productor Fe l ix Pappa lard i (considerat al patrulea membru al grupului), ajutat de Tom Dowd i Adrian Barber la pupitrul tehnic, CREAM face dovada unei maturiti componistice destoinice, majoritatea materialului de pe primul album fiind un (alt) experiment reuit, cu o întreag varietate de instrumente, printre care se fac auzite violoncelul, glockenspiel-ul, trompeta, orga sau clopotele. Wheels of Fire, lansat în iulie 1968, i ajuns pe locul trei în UK, are în deschidere unul dintre cele mai mari hituri Cream, obsedanta White Room (compoziie George Harrison-Clapton), ajuns (doar) pe locul 28 în U.K. i pe 6 în U.S.A. (fapt datorat presei de specialitate, ce susineau asemnarea cu piesa Tales of Brave Ulysses). Alte piese de mare originalitate sunt: solo-
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
568
ritmicul protest Politician, experimentalele Presed Rat and Warthdog, Those Were The Days sau variantele energice, dar autentice, la bluesurile Sitting on Top of the World (al lui Howlin' Wolf), excelent gândit i interpretat sau Born Under a Bad Sign (Albert King), o alt mare pies din universalitate, redat într-o manier potrivit-cldu i neexcesiv dinamizat. Cele patru piese ale discului live, de substan vie pentru blues-rock i de mare virtuozitate pentru protagoniti, Crossroads (dup Robert Johnson), Spoonful (Willie Dixon) variante Clapton, turul de for Jack Bruce în Traintime i ultima aleas, Toad (de pe Fresh Cream), pentru incredibilul solo de baterie Ginger Baker (singura din concertul de la Fillmore West, 7 martie 1968) sunt mrturii sonore unice ale improvizaiei proprii grupului Cream. Varianta cea mai fidel a LP- ului este tot cea american de la DCC Classics (Reissue, Remastered, 24kt Gold Plated, 1992) ce conine i un important bonus, piesa Anyone for Tennis, din coloana sonora The Savage Seven (atribuit grupului Cream - 1968), unde printre alte trupe îi gsim i pe creatorii celebrei In A Gadda Da Vida, Iron Butterfly. Îns, tot japonezii au scos în 2016 varianta cea mai nou (deocamdat) i mai bogat, coninând patru bonusuri, câte dou pe fiecare disc SHM-SACD (Anyone For Tennis, Falstaff Beer Commercial, Sunshine Of Your Love, N.S.U.). Anul acesta se împlinesc 50 de ani i presupun c englezii vor lansa un exc i tant box într-o fastuoas i considerabil ediie pour les connaisseurs. Din octombrie, grupul pleac în ultimul turneu
Cream - A Farewell Concert
569
din State, începând cu California, Iowa i culminând cu Madison Square Garden în 2 noiembrie, unde vor primi recunoaterea oficial, cucerind discul de platin pentru Wheels of Fire. Îns, din pcate, Jack Bruce se hotrete pentru cariera solo, ultimul lor concert fiind cel despre care vorbim în articolul de fa. În culmea creaiei sale i a admiraiei publicului, CREAM se retrage! Nici mcar îndemnul presei i al publicului, God Save The Cream, nici chiar cei 5.000 de trandafiri aruncai la picioarele lor, nu le-am schimbat opiniile. Ca un ultim rmas bun, albumul Goodbye, din martie 1969, a fost realizat dup dezmembrare i conine apte piese, din care trei extrase din concertul susinut în Los Angeles 1968 i patru din studio, dintre care se distinge Badge, o pies compus de Clapton i George Harrison (înregistrri din IBC Studios, Londra din octombrie 1968) i din nou Anyone for Tennis, cu înregistrarea de la Atlantic Studios din octombrie 1967. i totui, acest inegal album a primit note foarte bune, cucerind locul 2 în USA i 1 în UK, dar cu toate acestea single-ul Badge/What a Bringdown obine locul 18 în UK i numai 60 în Statele Unite. În 1970 i 1972, vor aprea Live Cream i Live Cream Volume II, albume de selecii din concerte mai vechi din 1968 i o pies de studio pe primul, Lawdy Mama, imprimat din 1967 la Atlantic Studios din New York. Ginger Baker dup o experien jazz-rock de influen african, se avânt pe teritoriul rockului progresiv, punând bazele, în 1974, power-trio-ului GUN, împreun cu Paul i Adrian Gurvitz, cu care va realiza trei albume, iar mai apoi, împreun cu
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
570
valorosul chitarist Chris Spedding, lanseaz temerarul album Eleven Sides of Baker. Din septembrie 1980, se altur trupei Hawkind, cu care va realiza Levitation, iar in nume propriu va scoate album dup album, cele mai importante fiind: From Humble Oranges ('82), In Concert, Johnny Rotten's Album 1986, Horses And Trees ('86), No Material, African Force, Palanquin's Pole toate în '87, Ginger Baker's Energy '(92). În 1994, împreun cu vechiul su coleg Jack Bruce i Gary Moore, creeaz trioul BBM i înregistreaz remarcabilul Around The Next Dream, formula împrumutat de la BBA adic Beck / Bogert / Appice din 1973, ce devenea DBA în 2000-Derringer / Bogert / Appice, notabilul album Doin' Business as… Trio-uri, trio-uri…i iar, power-trio-uri. Se simte, probabil, cel mai bine aa, i cred c i astzi ar dori s reconstituie un nou trio. "It was like a great weight off of my shoulders when it was finished. I was b**ody tired of it. I mean, Cream is still an albatross around my neck. It was probably the best musical group ever to come out of
Cream - A Farewell Concert
Ginger Baker's Energy band, 21st March 1980. Zemun, Yugoslavia (acum Serbia)
571
©Zoran Veselinovic
Europe. There's nobody ever got near it." (Ginger Baker) Jack Bruce fusese iniial membru în Alexis Korner's Blues Incorporated i, câiva ani dup aceast experien, îl descoperim activând într-un circuit al cluburilor de jazz, cântând la contrabas, cu Ginger Baker i Graham Bond. El i Ginger creau de pe atunci o solid secie ritmic cu valene scânteietoare. Dei erau, totui, în permanent conflict. Multe poveti circul despre luptele lor pe scen sau în afara ei. Cert este c, în 1965, s-au desprit, iar Jack îi lanseaz primul single solo: I'm Gettin' Tired (Of Drinkin' And Gamblin') / Rootin' Tootin', la Polydor Records. Apoi Jack se întâlnete cu Eric în Bluesbreakers-ul lui John Mayall i las posteritii câteva înregistrri ce vor aprea pe albumele: Looking Back din 1969 i Primal Solos, lansat târziu, în 1977. Ulterior, prezena lui se face simit în hitul grupului Manfred Mann, Pretty Flamingo, un succes comercial, ce atinge numrul UNU în topul britanic i irlandez de single-uri. Tot atunci, numrul doi în top era... Paint It Black, al celebrilor The Rolling Stones. Dup pe r i oada CREAM , î n ca re i s -au sedimentat atât competenele cât i personalitatea artistic, Jack se dedic carierei solo, iar colaborrile pe care le va testa de acum încolo vor fi doar pentru plcerea întâlnirilor i bucuria provocrilor aprute. Astfel, Jack îi va lansa primul album în nume propriu, Songs From a Tailor, în august 1969. Jack Bruce va concerta în USA împreun cu chitaristul Larry Taylor i bateristul Mitch Mitchell. Pentru o scurt perioad de
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
572
timp face parte din grupul de fusion Tony Williams's Lifetime, din care mai faceau parte John McLaughlin i Larry Young. Împreun vor lansa în 1970 un album numit Things We Like cu doi foti membri ai trupei Colosseum, Jon Hiseman i Dick Heckstall-Smith. Dup dezmembrarea grupului Lifetime, Bruce înregistreaz i el un album cu Spedding – Harmony Row în 1971, dup care va urma BBC Live în Concert 1971/1995. În 1972 ia natere un alt trio de mare for (Leslie) West, Bruce and (Corky) Laing, ce produce trei albume dintre care primul, Why Doncha este un veritabil urma al spiritului Power Rock Trio învat (de) la Cream. Dup 1974, Bruce particip la
Cream - A Farewell Concert
573
realizarea albumului Apostrophe al regretatului Frank Zappa, iar apoi îi lanseaz alte discuri solo, Out Of The Storm - 1974, Live On The Old Grey Whistle Test - 1975/1998, How's Tricks - 1977, I've Always Wanted To Do This - 1980, B.L.T. i Truce - cu un alt trio de marc Bruce / Bill Lordan / RobinTrower -, Automatic - 1983, A Question Of Time - 1989, Somethin Els (cu Clapton invitat pe trei piese), Cities of The Heart (cu Ginger Baker, Gary Moore, Clem Clempson i Dick Heckstall-Smith) ambele 1993, Monkjack - 1995. Ultimul su efort din 2001, Shadows In The Air, îi reunete pe Eric Clapton i Ginger Baker la dou dintre piese, cover-uri dup clasicul Sunshine of Your Love i marele lor hit devenit epitaf, White Room. Zilele de 2, 3, 5 i 6 mai 2005 au rmas i vor rmâne în istoria rockului ca fiind zilele reuniunii CREAM în celebra Albert Hall din Londra, unde, dup 37 de ani de la desfiinare, Eric Patrick Clapton, Peter Edward „Ginger" Baker i John Symon Asher „Jack" Bruce au împlinit o dorin a fanilor i (probabil c) i a lor. Aceste memorabile concerte au fost lansate pe 4 octombrie 2005, într-un format DVD. În sala Albert, în primele rânduri, îl vedem pe Brian May extaziat, pe Robbie Williams privindu-i cu respect pe cei ce... i-au dat nume, alturi de mulimea încântat care strig: They are still there. Piese ca Badge, I'm so glad, Crossroads sau Sunshine of your love s-au fcut foarte bine auzite, iar spiritul i fora acelor ani vor fi rmas aceleai, în ciuda timpului trecut. Un sound puternic, dominat de sec ia r i tm ic , a tâ t de so l id i ptrunztoare, încât te întrebi firesc: Cum pot s sune
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
574
atât de BINE în Trio ?!..., cci luai în parte, fiecare cu trupa sa sau cu diveri invitai, muzicieni de studio cu experien, nici unul din cei trei nu poate egala energia dezlnuit i armonia solistic a grupului Cream. Rspunsul vine odat cu vizionarea (la nesfârit) a celor 2 DVD-uri. Rmâi uluit de puterea de seducie a celor trei, de profesionalismul i verva cu care fiecare î i susine part itura, dar mai ales de sol ist ica uimitoare. "It Was A CREAM Party!" i publicul londonez a simit în fiecare por sensibilitatea unui geniu al chitarei, a singurului alb cu voce de negru, a unicului toboar metronom cu energii nebnuite, capabil la 66 de ani de aceleai solouri ritmice de excepie (declarat revelaia concertelor) i a trit nostalgia unui celebru basist, pianist, muzicuist, leader, compozitor i vocalist de geniu. Piesele grupului CREAM au fost incluse în coloane sonore ale unor filme celebre, regizate de tot atâtea nume mari ca: Martin Scorsese (Good Fellas 1990), James Cameron (True L ies 1994 ) sau Ted Kotchef f (Uncommon Valour 1983). La ceremonia de incinerare a regretatului basist ("cream-ated"), au participat familia (soia, cele dou fiice i biatul su) i prietenii, colegii din trupa CREAM, chitaristul Eric Clapton, toboarul Ginger Baker i textierul Peter Brown, chitaristul Phil Manzanera de la trupa Roxy Music, pianistul, vocalistul, compozitorul i liderul grupului Procol Harum, Gary Brooker, chitaristul grupului Living Colour, Vernon Reid (cu care Bruce fcuse în 2012 quartetul Spectrum Road împreun cu Cindy Blackman i John Medeski) i Uli John Roth, fost mare
Cream - A Farewell Concert
575
chitarist al grupului Scorpions (de curând invitat special în G3-ul lui Satriani). Au cântat în onoarea sa "beloved husband, father, granddad and all round legend", imnul cretin Morning Has Broken, marele hit al Beatleilor, Strawberry Fields Forever i, celebra lui pies, Theme For An Imaginary Western. "Bach is really the ultimate in bass players you know." (Jack Bruce) Pentru grupurile britanice de blues-rock, hard- rock i nu numai, CREAM a lsat un model de conduit i devotament pentru muzica Rock, rescriind cu talentul i profesionalismul su o important pagin de istorie muzical, o erudit fuziune a rockului cu bluesul, popul sau psychedelia. Dup perioada Cream, ERIC CLAPTON va deveni unul dintre cei mai buni muzicieni ai secolului XX, un superstar internaional cu o personalitate puternic i seductoare. Din ianuarie 1993, CREAM a fost inclus în celebra Rock And Roll Hall Of Fame, la ceremonia organizat cu acest prilej cântând Sunshine of Your Love, Born Under a Bad Sign i… bineîneles Crossroads. Iar Eric Clapton va deveni ulterior singurul muzician inclus de trei ori în Rock and Roll Hall of Fame: ca artist solo i ca membru al formaiilor Yardbirds i Cream. Blu-ray-ul despre care vorbim, care conine cea mai complet i mai bine restaurat versiune a acestui concert, este sistematizat pe structura unui documentar. Astfel, el este presrat cu pri din interviurile luate celor 3 protagoniti. Nu întâmpltor, imediat dup piesa de deschidere, Sunshine of Your Love, productorul Robert Stigwood (manager Cream
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
576
i Bee Gees, productor Hair, Jesus Christ Superstar, Saturday Night Fever, Grease) aaz primul mini- interviu cu Jack Bruce, pentru a pune în eviden starea i spiritul momentului acestui concert. Dup urmtoarele trei piese (White Room, Politician, Crossroads), vine i rândul interviului cu Eric Clapton, care-i explic tehnica de obinere a sunetului pe celebra sa chitar: 1964 Gibson SG Standard "The Fool". Este o chitar Gibson SG pictat de Simon Posthuma i Marijke Koger, ce ulterior vor deveni grupul de creaie numit The FOOL, iar printre celebrele lor personalizri gsim i Roll-Royce-ul lui John Lennon, pictat, de asemeni, în culori psihedelice. Aceasta nu este i cea cu care cânt în acest concert, dar se presupune c este cea folosit în timpul înregistrrilor albumului Disraeli Gears. În acest concert el a folosit celebrul su Gibson "Cream" Guitar, Cherry Red ES-335, vândut la licitaie în 2004 pentru suma de 847.500 de dolari i donai centrului de realibilitare dup abuzul de alcool i droguri, Crossroads Centre at Antigua, Caraibe, fondat de Eric în '97. Din declaraiile multor persoane prezente la aceste concerte de adio, performana CREAM de la Albert Hall a fost depit doar în concertele din California, afirmaii cu care, perfecionistul Ginger a fost de acord. În interviul lui Ginger Baker, inserat dup rularea altor dou piese din concert (Sitting on Top of the World, Spoonful), acesta ofer o lecie pe viu despre cum "dialogheaz" picioarele cu mâinile sale...în Toad. Iar Jack Bruce compar, în final, sunetul CREAM cu aterizarea unui avion pe o pist de
Cream - A Farewell Concert
577
aeroport. I'm so Glad încheie apoteotic concertul de la Albert Hall, lasând publicului amintiri legendare. Totodat, un comentariu decent, uor ironic, fcut de Patrick Allen, referitor la activitatea acestui (prim) supergrup din istoria muzicii va interveni pe parcursul vizionrii concertului, netirbindu-i acestuia nicio fraciune din aureola de prestan i cursivitate a minunatului lor show. Dimpotriv, cred c este mult mai necesar s descifrai direct de la surs povestea adevrat a unui real power-trio, unicat în muzica Rock. Iar aceasta s-a petrecut, înainte de apariia oficial a primei trupe de heavy metal, Led Zeppelin. Despre incredibilul solo de tobe din Toad, Chris Welch spunea: "Ginger - using no less than seven cymbals and a selections of tom-toms that practically allows him to roll up and down the scale - played one of the most fluid and splendidly together solos I've ever heard.". Pentru cei care, caut neaprat i o calitate în pas cu aceste vremuri, le sugerez s achiziioneze varianta Blu-ray a regruprii din 2005, album amintit în fia tehnic de la sfâritul dialogului nostru. Toate concertele au fost sold-out în mai puin de 2 ore de la punerea în vânzare a biletelor! Reuniunea celor trei a fost la înlimea numelui stimat i iubit de o lume întreag, de la generaia anilor '70 i pân în prezent. Cci cei 37 de ani care au trecut nu fac decât s dea o i mai mare strlucire numelui CREAM! Nu garantez îns, c vei simi aceeai emoie, pe care eu i prietenul meu am trit-o, ehei, cu muli ani în urm, la prima vizionare a casetei VHS cu Farewell Concert..., chiar dac o s-mi reproai mediocritatea sunetului i
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
578
stângcia imaginile captate, care nu pot oferi cine- tie-ce satisfacii estetice. Aceasta ar fi punctele slabe, dei în viziunea psihedelic a directorului de imagine, Tony Palmer, multe din cadrele filmate, cu cele (totui) 6 camere (din care 4 fixe) presupun mai mult legtura mental cu muzica acelor vremuri, aa cum ne-am obinuit s o percepem din transmisiunile vechi de la t v. De mu l te o r i , pen t ru muz i ca an i l o r ' 60 , desincronizrile imagine-sunet sau prim-planurile defectuoase, incoerent succedate cu fluena piesei, lipsa unui plan general, precum i neglijena post- editrilor completeaz o fresc obinuit a tehnologiei de sfârit de secol. Sunt foarte puine exemple ca l i tat ive d in ace le vremuri care s co inc id preteniilor omului modern, obinuit cu HD i sunet surround. Nu trebuie, din aceast cauz i mai ales din cauza acestor defecte s tergem cu buretele o istorie muzical, cu mult mai bogat i mai sincer decât cea pe care o trim în prezent. Cu regret i mâna pe inim spun asta, i sunt convins c NU exist cineva s-mi demonstreze contrariul. Înc un lucru pe care-l vei descoperi, vizionând acest faimos concert, este PUBLICUL. Pe de-o parte fermecat i absorbit total de muzica CREAM, agitându-se, btând din palme i dansând în fel i chip, pe scaune sau printre rânduri, iar pe de alt parte, îi vei vedea buimcii, stând pur i simplu mui i imobili, netiind cum s reacioneze. O mostr vie, de acum 50 de ani, despre puterea de seducie a muzicii Rock. "I was thrilled by the audience reaction - it was just too much!" (Eric Clapton)
Cream - A Farewell Concert
579
O trup care activat circa doi ani, a supravieuit timpului i care a pecetluit consacrarea artistic a celor trei muzicieni. Cum s-a putut întâmpla, ca o trup care a stat unit numai doi ani, a avut acest imens succes mondial, a realizat trei albume de mare valoare muzical (dintre care unul dublu!), s-a putut dezmembra atât de rapid i iremisibil? Vom încerca amândoi s lmurim dilema, în dialogul ce urmeaz. Iar statistica vremii conchide c: "înregistrrile lor s- au vândut în mai multe copii în cele 24 de luni de activitate, decât au fost vândute Biblii în tot atâia... ani". Radu Lupacu
Dialog
Radu Lupacu : De ce c rez i c aceast motenire muzical (în concert) poate fi considerat o capodoper a artei sunetelor? Gabriel Petric: În 26 noiembrie 1968, prin concertul de adio al trupei Cream, se încheie un capitol impor tant d in evo lu ia b luesu lu i i rocku lu i contemporan. Proiectul Cream a fost, aa, ca un vârtej în care au intrat trei muzicieni din elita rockului britanic, nite zei ai momentului, datorit virtuozitii instrumentale, dar care nu au tiut limpede decât ceea ce nu doreau s fac – muzic de natur comercial sau impus din afar -, fr a fi prea contieni de faptul c puneau temelii noi genului rock, translatând spiritul bluesului i al jazzului într-o zon – a hard rockului sau jazz-rockului – ce va fi valorificat din plin
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
580
abia dup destrmarea grupului, de alte grupuri. Nou ne este simplu s vedem asta, acum, la distan de 50 de an i de la eveniment, dar atunc i , în 1968, „motenirea" nu era deloc clar. Membrii grupului erau prea obosii de turnee i prea sturai de ciocnirile lor temperamentale pentru a privi în oglind i a vedea ce reprezint ei cu adevrat în muzic. Din mrturiile lor reiese c în timpul concertului de desprire ei nu aveau deloc certitudinea c au luat decizia cea mai îneleapt de stopare a proiectului început cu doi ani în urm. Acesta e paradoxul Cream: au început fr s tie ce vor cldi, au terminat fr s aib convingerea c totul e încheiat. Concertul lor de Farewell e o carte de vizit a g rupu lu i î n care se pot c i t i (aproape) toa te coordonatele lor stilistice inovatoare. În filmul lui Tony Palmer, prima pies e Sunshine of Your Love, aceasta fiind, de fapt, ultima cântat în concert, dac lsm deoparte partea de bis. Evident, e piesa cea mai cunoscut a Cream-ului i una dintre bornele muzicale ale psihedelicilor ani '60. E interpretat într-un tempo
Cream - A Farewell Concert
Ginger Baker, Jack Bruce, Eric Clapton ©General Artists Corporation/Atco Records
581
rapid, mai rapid decât cel de pe disc, dar robusteea riffului, elementele afro-ritmice ale lui Baker i eleganta frazare muzical a lui Clapton o propulseaz în patrimoniul cântecului rock evergreen. E urmat de White Room i de Politician. Toate trei caracterizeaz latura componistic original a grupului. E o prim dimensiune a motenirii Cream: riffuri percutante, aranjamente inedite (vezi intro-ul la White Room, în ritm de bolero), dramatismul interpretrii vocale, la care se adaug versul lui Pete Brown. O a doua dimensiune e promovarea bluesului autentic, filtrat de personalitatea muzicienilor pornii pe drumuri noi. Crossroads (Robert Johnson), Sitting on Top of the World (Walter Vinson), Spoonful (Willie Dixon/Howlin' Wolf), I'm So Glad (Skip James) sau Stepping Out (Memphis Slim), oferit la bis. A existat o lupt continu de impunere a bluesului în context britanic (i nu numai), dus de Alexis Korner, The
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
©Tudor Macovei
582
Rolling Stones, John Mayall sau Jimi Hendrix. Eric Clapton, de fapt, îi imagina Cream ca pe o trup de blues. Cream a mers mai departe i, din rdcini autentice, a creat o nou form a bluesului. Î n f i n e , o a t r e i a d imens i une e f o r a improvizaiei, punctul forte al grupului. Solo-ul de tobe al lui Baker în Toad, inventivitatea chitarei bas din Spoonful sau solistica de chitar din Crossroads rmân mostre ale inventivitii i inspiraiei muzicale de la sfâritul anilor '60. Cred c acest concert de adio pune bine în lumin aceste trei dimensiuni ale artei sunetelor la Cream: originalitate i succes intensiv (hiturile lor se p o t n u m r a p e d e g e t e l e d e l a o m â n ) , fructificare/promovare a tradiiei blues i „democraie orchestral" (nu exist instrument privilegiat sau acompaniator, chitara, basul i tobele au drepturi improvizaionale depline). Radu Lupacu: Din punct de vedere tehnic, de ce este mai atractiv (i totodat mai greu de format) un trio de muzic rock? Gabriel Petric: Genul rock, în varianta trio, presupune o densitate muzical specific. Acea „aerisire" instrumental-timbral i livrarea prilor ritmico-melodic-armonice într-o modalitate minimal presupune fie un centru mega-energetic cum a fost Hendrix (Jimi Hendrix Experience se formeaz la puin timp dup Cream!), care avea nevoie de o secie ritmic menit a susine un frontman genial, fie un supergrup care s includ „crema" muzicienilor de la un anumit moment. Aa s-a creat Cream, cu ideea de
Cream - A Farewell Concert
583
alturare a celor mai buni dintre cei mai buni. Atracia proiectului e, în acest caz, dubl: atât pentru muzicieni cât i pentru public. În fapt, ceea ce prea „simplu" a devenit foarte complex! Muzicieni de înalt clas, buni improvizatori, membrii Cream au umplut suprafaa restrâns a unui trio cu virtuozitatea lor m u z i c a l . Î n C r e a m n u e x i s t i n s t r u m e n t acompaniator! Fiecare instrument are independena sa improvizatoric, iar marele lor merit e c au reuit, în aceast aglomerare de virtuoziti (i orgolii!) s menin o structur artistic viabil. Este adevrat c efortul muzicienilor în formula trio este uria. Nu exist perioade de relaxare, presiunea e covâritoare. S reinem c nu vorbim de un cvartet de coarde, ci de un power trio! Eric Clapton s-a plâns adesea de încrctura/responsabilitatea sa de chitarist într-un grup fr chitarist ritmic sau clpar. Se tie c, la un moment dat, el a propus includerea în grup a lui Steve Winwood, la keyboards, dar Bruce i Baker au respins ideea (ironia face ca, dup Cream, s ia natere Blind Faith, un fel de Cream la care se adaug... Steve Winwood!). În cri a mai fost i Graham Bond, cu care Baker i Bruce au colaborat în trecut, dar teama c vor fi invadai de armonii tipice de jazz a înlturat i aceast posibilitate. Oricum – ca s glumim puin -, Bruce i Clapton au avut un statut privilegiat în aceast privin: puteau s fumeze o igar în timpul solo-ului de tobe din Toad. Radu Lupacu: Cum ai simit prima dat mesajul acestui album i ce i-a plcut mai mult i de ce?
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
584
Gabriel Petric: Atunci am avut un puternic sentiment de frustrare, pentru c în sound-ul Cream era ceva esenial din spiritul hippy, riffurile erau absolut memorabile, iar povestea se încheia brusc. În doar câiva ani, nume ca The Beatles, Cream, Hendrix... au devenit istorie, o istorie vie, ne grbim s adugm. Nu mi-a fi imaginat vreodat c se vor reuni, cum s-a întîmplat în 2005, la Royal Albert Hall sau la Madison Square Garden. Având în vedere c nu am vzut filmul lui TonyPalmer la vremea lui, ci mult mai târziu, percepia a fost frustrant-nostalgic. i cu toate nedesvâririle regiei video, impactul a fost puternic. Mai ales la piesele White Room, Politician i Crossroads, la care in foarte mult. Radu Lupacu: O trup care a activat circa doi ani. Care crezi c a fost principalul lor atú dpdvd vedere muzical i, desigur, care bnuieti c a fost motivul despririi... dup un aa fulminant succes? Eti de acord c au trecut testul timpului? Gabriel Petric: Hai s ascultm ce zice Chris Welch, cel care a anunat, primul, în Melody Maker, formarea supergrupului i care a însoit aventura Cream prin articole, mai apoi monografii ale formaiei: "Cât au fost împreun, din iunie 1966 pân în noiembrie 1968, Cream au creat, realmente, conceptul de muzic rock modern, bazat pe improvizaie, cântece originale i chitar bas i tobe proeminente. The Who i The Kinks au fost pionierii power chord-urilor i ai riffurilor heavy, dar Cream sunt cei care au deschis supapa energetic pentru un val de muzicieni plini de o energie copleitoare. Ei au
Cream - A Farewell Concert
585
pavat drumul pentru grupur i ca J imi Hendr ix Experience, Led Zeppelin, chiar The Mahavishnu Orchestra. Brand-ul lor de heavy rock, cu acel puternic atac instrumental i vocal, va oferi, de asemenea, tiparul pentru heavy metal i pentru o întreag generaie de formaii de hard rock i de blues". Aceasta ar f i , în opinia jurnal istului br i tanic, „motenirea" Cream. i are dreptate întrutotul. Dar, dac priveti în intimitatea grupului, e chiar un miracol cum a putut rezista acesta 27 de luni, cântând live de vreo 300 de ori i oferind publicului patru LP-uri. Înainte de a vorbi despre atuurile Cream-ului, nu e lipsit de interes a fi sondate vulnerabilitile i bizareriile sale. Cci, nu încape îndoial, Cream e un paradox care a pus probleme de desluire chiar i celor care au trit paradoxul pe pielea lor, acetia fiind înii membrii grupului. O prim faet a paradoxului: Cream e anunat în presa muzical ca un grup „senzaional", „grupul grupurilor", „supergrup". Cei trei muzicieni magnifici vin de la trupe renumite, Jack Bruce de la Manfred Man, Eric Clapton de la John Mayall, iar Ginger Baker de la Graham Bond Organisation (pe aici mai trecuse i Jack Bruce i John McLaughlin, dar, în pofida soliditii grupului – vezi piesa, reluat de Colosseum, Walking in the Park – succesul se lsa ateptat). Dac primele repetiii, din primvara lui 1966, satisfac exigenele muzicale, înalte, ale celor trei, de îndat apar dou probleme foarte serioase care ar fi putut duce la înbuirea proiectului în fa: Baker i Bruce, firi colerice, nu se pot suferi unul pe cellalt (poveste
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
586
veche!) i au nevoie, permanent, de împciuitorul Clapton. În plus, acest „supergrup" „nu avea master plan" (Jack Bruce). La început, fceau improvizaii de blues, dar le lipsea repertoriul original. Clapton îi amintete: „n-aveam idee de ce vom cânta, voiam doar s cântm împreun". Stilurile în care excelau membrii noului grup erau diferite. Bruce i Baker veneau dinspre jazz, iar Clapton n-avea în cap decât blues. De fapt, Clapton visa doar la o trup de blues, necomercial, de cover-uri (într-o Anglie care nu accepta cu uurin bluesul electric!). În timp ce Clapton îi exersa lick-urile favorite de blues, Baker îi reproa lui Bruce c are o manier prea „alambicat" de interpretare la bas, voia un bas mai simplu. Bruce, din contr, dorea s cânte la bas asemenea unui... ch i t a r i s t s o l o , s i n t e rp r e t e ze „me l od i c i contrapunctic". Nici Clapton, nici Bruce nu voiau, la început, s cânte vocal. Pân la urm, frontman-ul a devenit Bruce, cu toate c, de îndat ce ajung în faa lui Ahmet Ertegun, boss-ul de la Atlantic Records, acesta încearc s-l impun pe Clapton ca lider i vocalist (adevrul e c acesta chiar se imagina liderul trupei, dar, realizând c nu tie s compun i s cânte vocal, a fcut un pas înapoi i i-a cedat locul lui Bruce, acesta fiind mai experimentat în zona componistic i vocal). Mai era un conflict. Baker voia ca grupul s aib manager, iar Bruce, ba. Colac peste pupz, primul single al trupei, Wrapping Paper, a dezamgit pe toat lumea. Compozitorului – Jack Bruce – i-a fost greu s admit (dar pân la urm a fcut-o!) c acest cântec a fost un „eec". Tentativa sa de a crea un
Cream - A Farewell Concert
587
cântec pop pe o schem de blues n-a fost decât o aberaie muzical.Treptat, lucrurile au început s se lege, iar Cream , dei n-a fcut compromisuri comerciale, s-a dovedit a fi o trup de succes. Nu s-au considerat niciodat nite hippies autentici, dar imaginea lor (vestimentaia, chitarele pictate, drogurile...) a devenit emblematic pentru epoca Flower Power i tendinele psihedelice. Erau mai mult prin turnee decât în studio, iar acest lucru a dus la un soi de uzur cu consecine nefaste. În ciuda atâtor contradicii, trupa a lsat o amprent de neters în istoria rockului. Probabil c principalul lor atú, lsând la o parte virtuozitatea instrumental, a fost dificultatea de a fi încadrai într-un stil. Bruce mrturisete: „eram un fel de electro jazz band" (admirai de Miles Davis!) i, dac e s numii stilul nostru muzical, acela e „sweet & sour Rock and Ro l l " . Cream e rau maet r i a i improvizaiilor jazz - blues, cu atitudine rock. Firete, pot fi considerai i pionieri ai rockului progresiv. Dar se mai ivete un paradox. Piese foarte valoroase, surprinztoare ca stil, vor fi vitregite, ele nu vor fi cântate nici în concertele din 1968, nici la reuniunea din 2005: The Weird of Hermiston, Hey Now Princess, As You Said, Doing the Scrapyard Thing. Ca s nu mai vorbim de balada Theme For An Imaginary Western, neagreat de Clapton, i care va fi repus în drepturile sale artistice abia prin proiectele solo ale lui Jack Bruce sau în cadrul altor grupuri din care a fcut parte artistul. Motivele despririi? Clapton numea dou:
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
588
Cream - A Farewell Concert
neînelegerile perpetue dintre Bruce i Baker, precum i eticheta umilitoare pe care i-a pus-o Rolling Stone, numindu-l „un maestru al clieelor de blues". Bruce, pe de alt parte, simea c „grupul nu mai putea progresa" (invocând, peste ani, managementul rapace i, ca o consecin, epuizarea fizic) Baker invoca volumul sonor extrem, insuportabil, pentru care, firete, ar fi fost vinovat Bruce! Dac, îns, priveti i asculi cu atenie concertele din 2005 vezi un singur lucru pe faa celor trei muzicieni Cream: BUCURIA de a cânta împreun! Cream a demarat ca o forma ie nuc, alctuit din muzicieni de elit, pe care-i unea bucuria de a improviza. Au încheiat aventura lor jam în „tragic triumf" (cum zicea Dave Thompson, alt biograf al grupului), dar au fost formaia potrivit la locul i timpul potrivit. Dup The Beatles, Jimi Hendrix Experience, Cream, sunetul rockului s-a schimbat fundamental, i de aceast evoluie au beneficiat succesori ca Free, Black Sabbath, Queen sau Led Zeppelin. Radu Lupacu: Ai vzut desigur, reuniunea de la Albert Hall, 37 de ani mai târziu, excepional din toate punctele de vedere (inclusiv dpdvd tehnic). Cântecul de lebd al trupei CREAM. Cum i se pare Eric? L-a pus la treab din nou Jack? Eti de acord cu mine c Eric aici este din nou un zeu al chitarei. Bineîneles, fac o parafraz la... Clapton is God! Gabriel Petric: Dac iniiatorul Cream e Ginger Baker, iniiatorul reuniunii grupului, în 2005, la Royal Albert Hall, este Eric Clapton. Cu siguran, Clapton i-
589
a dat seama, peste timp, de valoarea excepional a power trio-ului i, dac în momentul despririi era sastisit de neînelegerile dintre ceilali doi membri, cât i de atitudinea presei muzicale, la ani distan a putut sesiza mai bine motenirea pe care a lsat-o Cream în evoluia stilului rock. Atât solo-urile sale, cât i sound- ul sunt de o elegan desvârit. Aa, în general, putem vorbi de un feeling autentic, de capacitatea de a transmite emoia prin spontaneitatea i dinamica, aproape narativ, a îniruirii notelor pe griful chitarei. Volumul sonor e mai puin important acum (au lipsit zidurile de head-uri i boxe Marshall, din fundal), cât i excesul de pedal wah-wah, în schimb frazarea muzical este impecabil. Nu lipsesc surprizele: vezi improvizaia, neobinuit, din finalul piesei Sunshine of your Love. Pe de alt parte, acum putem auzi pentru prima oar live compoziia sa Badge, o pies care anuna deja o anumit etap mai rafinat din punct de vedere melodic, ce se va dezvolta odat cu Blind Faith i Derek & the Dominoes. La un moment dat, cameramanul surprinde expresia feei lui Brian May, aflat printre spectatorii evenimentului: chitaristul de la Queen e încântat de solourile lui Clapton i de sound-ul grupului pe care-l admira în anii '60. "Clapton is God!" e un graffito, o hiperbol, dar ea spune multe despre omul i societatea, locul i timpul în care aceste trei cuvinte au devenit slogan muzical. Gabriel Petric: Hitul Cream rmâne piesa Sunshine of Your Love. De ce crezi c, dintre toate piesele Cream, aceasta a devenit emblema grupului?
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
590
În ce const puterea acestui cântec de a înfrunta timpul i de a reprezenta esena muzicii create de Baker, Bruce i Clapton? Radu Lupacu: Hai s ne gândim mai întâi, ce-a însemnat ea, dup dezmembrarea trio-ului. Câi muzicieni au cântat-o? Foarte muli i în diferite stiluri. Începând chiar cu Jimi Hendrix, Long John Baldry, CCS, The Ventures, Frank Zappa, Felix Pappalardi, Buddy Guy, Ginger Baker, John Norum, Bugs Henderson, Santana, Nguyên Lê, Living Colour, Toto, Ozzy Osbourne, Bobby McFerrin, Joe Lynn Turner, Goo Goo Dolls i terminând enumerarea aleatorie cu Ella Fitzgerald, ei au oferit variante la acest celebru hit scris de Jack Bruce, cu contribuia lui Eric Clapton i pe versurile lui Pete Brown. Din ce ai scris i tu la rubrica de riffuri de pe artasunetelor.ro, îmi amintesc c, baza divin a inspiraiei lui Bruce a fost o emoie puternic, trit pe viu la un concert Jimi Hendrix (n.r. 29 ianuarie 1967, Londra). Atât prin rifful simplist, uor de reinut de oricine, generat de sensibilitatea lui Bruce, cât i prin frazarea specific datorat experienei lui Clapton, ea s-a întiprit în mentalul colectiv ca amprent recognoscibi l CREAM, cu toate c, reprezentative pentru acest trio pot, la fel de bine s corespund i: Spoonfull, White Room, Politician, I Feel Free i nu în ultimul rând, Crossroads. Dup prerea mea, Sunshine of Your Love este primul mare succes al grupului aprut imediat dup cover-ul Spoonfull (n.r. Willie Dixon), care surprinde pentru prima dat prototipul creaiei blues-rock a trioului. Asta dovedete chimia deja existent între cei trei i
Cream - A Farewell Concert
591
fertilitatea talentului lor de netgduit. În tot ce-a urmat, aceast prob a timpului, a marcat noul teritoriu al blues-rockului, pe care avea s zburde ulterior, s-i menionm în principal pe Led Zeppelin dei, ar fi mai multe grupuri britanice în vârf, din zona bluesului aa-zis alb, s nu uitm de Free, Ten Years After sau Savoy Brown. Piesa Sunshine of Your Love înglobeaz experiene de fuziune ale bluesului cu psychedelia i hard rockul, ceea ce era un pionierat pentru acele timpuri i prin acesta ea va constitui o imens influen muzicienilor ce se vor încumeta pe acest trâm. Cred c i mesajul plcut al versurilor a contribuit la succesul de public, Raza de soare a iubirii fiecruia dintre noi putând fi regsit în dragostea oricui pentru fiina iubit. inând cont c acest single s-a vândut în mai mult de un milion de exemplare putem conchide c "Orice om" îi place Sunshine of Your Love...ha aha haha...
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
©Arhiva Gabriel Petric
592
Gabriel Petric: Cum i s-a prut proiectul BBM din 1993, în care lui Bruce i Baker li s-a alturat Gary Moore? În general, când o formaie de calibru pierde un membru, înlocuirea devine foarte dificil, uneori imposibil. Gary Moore a re-format un fel de Cream, iar Clapton era în plin dezvoltare a carierei sale solo. Opiniile despre BBM au fost diverse. Tu cum ai vzut integrarea lui Gary Moore în zona Cream? Radu Lupacu: Un irlandez (suficient de) împciuitor între un scoian i un englez sadea!? Din a c e a s t c a u z n i c i n u a d u r a t p r e a m u l t experimentul... de un album, trei apariii single i un turneu de promovare (din care avem ceva mrturii bootleg). Nu minimalizez miestria chitaristic a lui Gary Moore i nici nu sunt cârcota s confirm c Gary Moore îi dorea s devin un nou Eric Clapton... Nu! Dimpotriv chiar! V pot spune c, la Budapesta unde l-am vzut cu prietenii mei, mi-am dat seama de adevrata sa valoare. Nu tiu dac îi mai aminteti. Scriam în 2009 o recenzie despre acest concert: "'Have You Heard' Gary Moore? Este întrebarea pe care îndreptit vreau s o pun, întrucât foarte muli asculttori de muzic rock i blues de la noi cunosc doar 'Parisienne Walkways'!... Gary Moore a cântat a, legând piesele una de alta într-un complet de blues-rock de excepie, cum rar poi auzi sau vedea pe viu" schimbând chitarele una dup alta în fiecare pies... i când m gândesc c la Bucureti a cântat doar pe jumtate cât am primit noi în capitala Ungariei (era supranumit acolo: Lord of the Strings!). La noi nu a cântat niciun blues... doar rock din perioada Coridors
Cream - A Farewell Concert
593
of Power. Revenind la trioul B.B.M., s ne amuzm de fotografia coperii albumului Around the Next Dream, ce reprezenta un Baker cu aripi de îngera, ce trgea încurajator din igar. Dac la nunta lui Clapton din 1979, când s-au reîntâlnit membrii trioului CREAM, nu au reuit s se regrupeze, probabil c Ginger i Jack, în ordinea asta musai, s-au gândit c Gary Moore poate fi un liant suficient de durabil pentru noul lor supergrup (s nu uitm c Ginger fcuse parte din celebrul Blind Faith, iar Jack din excelentele West, Bruce & Laing i Bruce.Lordan.Trower.). Desigur c nu s-a întâmplat ca în filmele americane cu final fericit, nostalgia pentru vremurile Cremosului power trio apusese demult, iar compoziiile dominate (în principal) de semntura regretatului Gary Moore (tot la 58 de ani a fcut infarct ca finul meu!...) nu mulumeau fanii power-bluesului. Practic nicio pies nu recrea atmosfera CREAM, cu toate c h i tu l Where in the Wor ld a int rat în clasamentul single-urilor din UK. Cred c a fost o lovitur bun de imagine pentru toi i un mic câtig financiar pentru Baker i Bruce i mai puin o reuit artistic, cum a fost totui, Blind Faith i W.B.L. Gabriel Petric: Apropo de concertul de adio din 1968, sunt piese din repertoriul Cream pe care le apreciezi i pe care le-ai fi dorit incluse în setlist-ul acelui eveniment? Radu Lupacu: Sincer, m întreb, de ce lipsesc mari hituri ca: Born Under A Bad Sign, Tales of Brave Ulyesses, NSU, Deserted Cities of the Heart, SWLABR, Rollin' and Tumblin', Strange Brew, Badge, Stormy Monday etc.. Dar tot eu rspund, fiindc doreau s
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
594
termine turneul cât mai repede, iar Clapton, cred c se simea deja, I Feel Free, apropo, o alt pies, care i ea lipsete din lista mea. Cele dou Live Cream- uri scoase de casa Polydor dup desfiinare (Live Cream, 1970 i Live Cream volume II, 1972) conin variante tocite de mine pe caset sau CD pân s am VHS-ul i ulterior DVD-ul cu Farewell Concert. Acolo regsii variante la multe din cele menionate de mine, îns pentru trei dintre ele vreau s fac precizri: SWLABR, care este o compoziie Jack Bruce (care s-a lansat pe faa B a single-ului cu Sunshine of Your Love) este un acronim ce înseamn She Walks Like a Bearded Rainbow, o pies ritmic psychedelic, la început instrumental, pe care Pete Brown a nscocit o poveste despre un tip înalt de floare de Iris care în mitologia greac este corespunztoare unei zeie ce reprezint personificarea curcubeului, mesagerul zeilor. Cele dou, Strange Brew, Badge sunt compoziii Clapton/Pappalardi i Clapton/Harrison, unde îl (re)gsim pe Eric la voce principal, o perfoman remarcabil, care poate!, a fost trecut prea uor cu vederea de muli (înveterai) fani ai lui Jack Bruce. Gabriel Petric: Cum crezi c ar fi evoluat Cream dac n-ar fi existat momentul despririi de la Royal Albert Hall? Radu Lupacu: Momentul despririi era de fapt un final de turneu. Pe 26 noiembrie 1968 la Albert Hall. Un turneu intitulat de adio i pus la cale cu mare greutate de Robert Stigwood, impresarul lor i al celor de la BEE GEES (se spune c, Stigwood a primit un telefon de la Robin Gibb, chiar în ziua concertului
Cream - A Farewell Concert
595
Cream de la Albert Hall, prin care îl anun acesta de separarea efectiv a grupului în luna decembrie). Cred c tii cine a fost mediator în trioul CREAM. Eric încerca din rsputeri s domoleasc disputele dintre Ginger i Jack. Dei, totui, cei trei s-au simit foarte bine în cei doi ani cât au stat împreun. Imensul lor talentat, în spec ia l compozi ional , i -a propulsat în topul vremurilor. Îns aceste neînelegeri, din care uneori sreau scântei, fiindc nu de puine ori cei doi sreau la btaie , au destrmat grupul. Jack declarase c nu s-au mai îneles bine dup turneul american. Din septembrie 1968 se anunase c se vor despri... Dar eu sunt convins c si Eric se sturase în postura de peacemaker sau pacificator...cum s-i spunem s nu se confunde cu Marcel Iure...ha ha aha haha. Avea un ego bine protejat prin ce fcuse pân atunci i, desigur, prin ce avea s vin ulterior. Trioul lui Jimi era (cumva) concurena i nu-i putea permite s piard startul. Graffiti-ul "Clapton is god", se tie, era din vremea colaborrii cu John Mayall. Viitoarele lui compoziii sau interpretri îmi întresc convingerea c el era stpân pe resursele sale. Amintesc doar trei piese: Presence of The Lord, Layla i Crossroads. Doar pe ultimul album, Goodbye Cream, i se mai inclusese i lui o compoziie, cea fcut în colaborare cu George Harrison, Badge, care a urcat i ea în topul UK. Eric avea toate motivele s înceap o nou aventur muzical (chiar dac asta se (va) întâmpla împreun cu Ginger). Astfel c îmi este (destul de) dificil s afirm c a r f i c on t i n ua t c umva c u c e i d o i a r go i .
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
596
Personalitatea fiecruia era foarte puternic i totodat antagonic. Se simte asta în concertul amintit i cel mai relevant moment este când Jack recunoate c numai în spaiile mici de club unde cântau este posibi l s î l afecteze volumul din difuzoare, comparat de el "cu aterizarea unui avion pe pist"... Mare parte din zgomot era, desigur, fcut de ...Ginger. Eu cred c mai sus de atât nu se putea, era maximum pentru acei ani, i cum spun eu "Adevrul trece dincolo de timp", aa i cu CREAM, vedem ce s-a întâmplat în povestea REUNION din 2005. A fost tot acelai CREAM pe care îl tim i pe care îl iubim, cu un CLAPTON total diferit de cel din cariera solo, mult mai motivat i mai evoluat tehnic, îns cu secia ritmic debordând aceeai energie i cadenare ca odinioar. Se vedea fizic efortul lui Jack, îns tiam cu toii c venise de pe patul de spital dup o grea operaie. Eu cred c trioul CREAM a fost un model de power-blues de excepie din punct de vedere muzical i sunt ferm convins c NU va mai exista altul ca el vreodat în blues-rock. Led Zeppelin, care tocmai se pregtea de primul album era ...quartet. Probabil el va deveni cel mai bun grup rock din toate timpurile, îns asta e o alt poveste.
Cream - A Farewell Concert
Eric Clapton - Sunshine Of Your Love
Sunshine Of Your Love e primul hit al grupului Cream, inclus pe albumul Disraeli Gears (1967). Compoziia e semnat Jack Bruce/ Eric Clapton, iar versurile sunt scrise de Pete Brown. Cântecul – un hibrid hard/pop/psihedelic – obine un succes rsuntor, fiind definitoriu pentru scurta via a super- grupului. Rifful a fost creat de Jack Bruce în urma impresiei pe care i-a lsat-o un concert Hendrix. E interesant c, ulterior, Hendrix a preluat piesa în repertoriu, fr s tie c el este la originea scânteii care a creat-o. Rifful deschide piesa – întâi o linie de bas, apoi chitara lui Clapton (Gibson ES335 ?). De la msura 5, Clapton execut rifful, parial, în acorduri pline, cu cvinte i tere accentuate. Notele riffului
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
598
aparin gamei blues în tonalitatea D, caracteristic fiind coborârea cromatic A-Ab-G, prezent,de altfel, i în alte riffuri ale anilor ’60 (ex. Iron Butterfly – In-A- Gadda-Da-Vida).
Jack Bruce - Politician
O r i c i ne a avu t o caz i a s u rmreas c fotografiile i interviurile din 2014 ale extraordinarului muzician a putut simi c aerul despririi plutea în aer. Am avut fericirea s-l cunosc, de aproape, la Mamaia, în 1993, cu prilejul Blues & Jazz Summer Nights (a concertat atunci i Alvin Lee i Larry Coryell, cât i artiti români de prim mân). Eram acolo în calitate de corespondent al revistei germane Musikblatt, iar, la conferina de pres, i-am smuls un autograf (vezi foto), stând cuminte la coad, dup Mou Pitti. Am ascultat atunci, interpretat la pian, una din piesele mele favorite: Theme for an Imaginary Western (curios, niciodat agreat de Clapton, motiv pentru care n-a intrat în repertoriul Cream, dar i-a gsit un
Cream - A Farewell Concert
599
loc glorios în repertoriul Mountain!) Tot atunci a cântat i Politician (sper s nu m înele memoria…), o pies compus de Bruce pe versurile lui Pete Brown i inclus pe al treilea album Cream, Wheels of Fire (1968). Rifful de bas e mrturia limpede a tendinei muzicianului de a induce subtilitatea liber a jazzului în sfera rock/blues. E adevrat c linia cromatic a riffului i cea a melodiei vocale sunt în original divergen. Referitor la acest lucru, declara într-un interviu pentru Bass Guitar Magazine: "la anumite piese – cum e Politician, care a fost prima oar înregistrat la BBC – am cântat, de fapt, la bas, iar dup aceea, am înregistrat vocea separat. Apoi, când a fost s interpretez cântecul live, mi-am dat seama c nu pot s-o fac! Pur i simplu a trebuit s înv s fac asta…". Partitura/tabulatura alturat e în tonalitatea D, aa cum Cream interpreteaz piesa live, fie în 1968, fie la reuniunea din 2005, dar originalul de pe Wheels of Fire sun cu un semiton mai jos, în Db.
Ginger Baker/Eric Clapton - Sweet Wine
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
600
Piesa, compus de Ginger Baker i Janet Godfrey, apare pe LP-ul Fresh Cream (1966). Originalul are, prin intro-ul vocal, parfumul jazzului. La reuniunea din 2005, de la Royal Albert Hall, Eric Clapton execut de la bun început, alturi de vocea lui Jack Bruce, rifful principal, în power chords. Partitura i TAB-ul de chitar, alturate, au la baz versiunea live din 2005.
Fia tehnic
Cream - Farewell Concert. Filmed at Royal Albert Hall, November, 26th., 1968. Blu-ray 2012 King Records. Japan. Running Time 83 min aprox. Introduced by Patrick Allen. Special effects Mark Boyle. Edited by Graham Bunn. Directed by Tony Palmer. Video: Codec: MPEG-4 AVC; Resolution: 1080p; Aspect ratio: 1.33:1; Original aspect ratio: 1.33:1. Audio: DTS-HD Master Audio 5.1; LPCM 2.0. Cream - Royal Albert Hall. Filmed at Royal Albert Hall, London, May 2, 3, 5, 6, 2005. Blu-ray 2005 Eagle Vision/Rhino. Europe. Running Time 167 min aprox. Cream - Classic artists. Emperor Media Holdings Picture with Impact Film Sales Ltd. Deluxe set DVD 2005. Running Time 200 min aprox. + CD duration aprox. 25 min. Un documentar peremptoriu realizat cu participarea tuturor celor implicai în revenirea pe scen a grupului CREAM, dup 37 de ani. Cream - Fresh Cream. 3 CDs + 1 Blu-Ray Polydor UK 2017. Audio disc housed in a gatefold
Cream - A Farewell Concert
601
sleeve within a rigid slipcase. 64 page hardback book. This 3CD/Blu-Ray Deluxe release includes various alternate/new stereo mixes. Also featured is previously unreleased BBC sessions. The Blu-Ray audio disc contains 24/96 High-Resolution Audio. *Yes - Yes. Atlantic Records. 25 iulie 1969. Yes '69: Jon Anderson – lead voca l s , inc identa l percussion; Peter Banks – guitars, backing vocals; Chris Squire – bass, backing vocals; Tony Kaye – organ, piano; Bill Bruford – drums, vibraphone. **Taste - Taste. Polydor Rec. 1969. Taste '69: Rory Gal lagher - guitars, vocals, saxophone, harmonica; Richard "Charlie" McCracken - bass guitar; John Wilson - drums. *** Various - What's Shakin' - CD Elektra Japan 2013. O compilaie realizat de productorul trupei The Doors, Paul Rothchild, în iunie 1966, cu 14 piese, pe care apar Eric Clapton And The Powerhouse (3 piese), Al Kooper, Tom Rush, The Paul Butterfield Blues Band (5 piese) i Lovin' Spoonful ( cu 4 piese), trupa lui John Sebastian, despre care Eric admite c a avut o inf luen real asupra sa i în special , recunoate valoarea chitaristului canadian, Zal Yanovski. ****Blind Faith - London Hyde Park 1969. DVD 2006 Sanctuary Visual Entertainment Ltd. US. Time 73 min aprox. Concert setlist: Well All Right, Sea Of Joy, Sleeping In The Ground, Under My Thumb, Can't Find My Way Home, Do What You Like, The Presence Of The Lord, Means To An End, Had To Cry Today. Bonus video plus discographies, genealogy.
Zece dintr-o sut - Cartea sunetelor
602
Farewel l Concert poster - Pos te ru l concertului a fost realizat de Bob Masse. Bob a produs memorabile afie de concert pentru diverse trupe, înc din anii '60, i a contribuit cu personalitatea sa la dezvoltarea artei psihedelice în grafica publicitar. Pete r Rona ld B rown ( n s cu t p e 25 decembrie 1940 în Ashtead, Surrey, Anglia) este un poet liric de limb englez i totodat trompetist, percuionist i vocalist, cunoscut de toat lumea pentru colaborrile sale cu grupul Cream i Jack Bruce. El a format trupele Pete Brown & His Battered Ornaments i Pete Brown & Piblokto! i a mai lucrat cu Graham Bond i Phil Ryan de la grupul MAN. De asemenea, el a scris scenarii de film i a fondat o companie de producie de filme.
"What is there left to say?
What is there left to say When the last notes have died away When the last leed's been disconnected And the last fees collected When the last dressing room's deserted And the last hurt's no longer hurting When the last stage has been struck And the last gear's in the truck When the last notes have died away What is left to say?" (Pete Brown)
13 aprilie 2018 / 4 octombrie 2018
Cream - A Farewell Concert