zapada_omu (1)

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

STUDIU ASUPRA STRATULUI DE ZAPADĂ

LA STAŢIA METEOROLOGICĂ VÂRFUL OMU

Specializarea: Geografia Turismului Student: Cristea George Emanoil Profesor îndrumător: Tişcovschi Adrian Amadeus

2008

66

BIBLIOGRAFIE

1. Bilanţul Nivologic al sezonului de iarnă 2006 – 2007, Administraţia Naţională de

Meteorologie, Bucureşti, 2008

2. Geliniv for Windows - An Integrated Software for Snow Data Analysis, J.L.

Dumas and C. Gendre, Meteo France - Centre d'Etudes de la Neige

8. Zăpada, Tănase M., Editura Constant, Sibiu, 2006

3. Snow crystals: Natural and Artificial, Nakaya U., Harvard University Press, 1954

4. Snow and avalanche monitoring pilot network in Romania. Results from a 3 winter

seasons work, Milian N., Moţoiu M.D., Stăncescu M., International Workshop on Alpine

Geomorphology & Mountain Hazards, Bâlea Cascada , Romania, 2006

5. Avalanches in the Bucegi Mountains. Zonation, periodicity and charactheristics,

Moţoiu M.D., International Workshop on Alpine Geomorphology & Mountain Hazards,

Bâlea Cascada , Romania, 2006:,

6. Avalanche Report - 2004, 2005, 2006, Administraţia Naţională de Meteorologie,

Bucureşti, 2006

7. Îndrumar avalanşe, Mititeanu Dinu, www.alpinet.org, 2004

8. Administraţia Naţională de Meteorologie, Bucureşti, 2008

9. Mountain Rescue in Romania, David A., Sudeto-Carpathians Avalanche Services

Meeting, Jasná, 2006

10. Technique de l'Alpinisme, Bernard Amy, Arthaud, 1977

CUPRINS

1. Zăpada şi avalanşele de zăpadă

1.1. Zăpada pag. 1

1.1.1. Scurtă istorie a studiului zăpezii pag. 1

1.1.2. Formarea zăpezii pag. 3

1.1.3. Diversele tipuri de cristale pag. 3

1.1.4. Metamorfoza zăpezii. Pag. 4

1.2. Avalanşele pag. 5

1.2.1. Factorii care contribuie la declanşarea avalanşelor. Pag. 5

1.2.2. Mecanismul de declanşare a avalanşelor. Pag. 8

1.2.3. Tipurile de avalanşe Pag. 10

2. Activitatea nivologică în România

2.1. Aspecte introductive Pag. 15

2.2. Nivometeorologia ca obiect de studiu. Pag. 17

2.3. Metodologia măsurătorilor nivologice Pag. 19

2.3.1. Efectuarea observaţiilor şi măsurătorilor nivometeorologice Pag. 19 2.3.2. Aplicaţii folosite în nivologie Pag. 20 A. Geliniv B. Crocus C. Mepra

2.3.3. Dterminarea riscului de declanşare a unei avalanşe prin Pag. 25

testul Rutshblock

2.3.4. Editarea şi difuzarea buletinului nivometeorologic şi Pag. 27 avertizărilor de risc de avalanşă. 2.3.5.Interacţiunea buletinelor nivologice cu turismul montan. Pag. 29

3. Sinteza nivometeorologică la Staţia Meteo Vârful Omu (iarna 2006-2007) 3.0. Staţia meteorologică Vf. Omu Pag. 30

3.1. Sinteza climatică Pag. 31

3.2. Sinteza nivometeorologică iarna 2006-2007 Pag. 33

3.2.1. Consideraţii generale. Pag. 33

3.2.2. Sinteza nivometeorologică a fiecărei luni Pag. 34

4. Avalanşe observate în împrejurimile staţiei meteorologice Vf. Omu.

4.1. Cercetări privind avalanşele înregistrate în iarna Pag. 58

2003-2004, în zona Vf. Omu

4.1.1. Avalanşa din Valea Morarului, 18 ianuarie 2004 Pag. 58

4.1.2. Avalanşa din 13 februarie 2004 Pag. 59

4.1.3. Avalanşele din 19 aprilie 2004 Pag. 61

4.1.4. Episodul de avalanşe din 15-18 mai 2004 Pag. 62

4.2. Avalanşele înregistrate în iarna din 2005-2006 Pag. 63

4.3. Avalanşe înregistrate în iarna 2006-2007 Pag. 64

5. Bibliografie Pag. 66

Studiu asupra stratului de zapadă la Staţia Meteorologică Vârful Omu

1

CAPITOLUL I

Zăpada şi avalanşele de zăpadă

1.1. Zăpada

1.1.1. Scurtă istorie a studiului zăpezii

Numeroşi au fost oamenii de ştiinţă, interesaţi de geneza fulgului de nea. În lucrarea

sa, „Strena seu de nive sexangula”, Johannes Kepler (1571 – 1630) se întreabă de ce fulgii

prezintă mereu o simetrie hexagonală. Cu toate

că nu abordează acest aspect din punct de

vedere al structurii atomice, Kepler presupune

că această simetri ar putea avea o legătura cu

morfologia cristalelor de gheaţă.

Filozoful şi matemati-cianul francez,

Rene Descartes (1596 - 1650) a fost primul

care a propus o descriere exactă a morfologiei

zăpezii, aşa cum poate fi observată cu ochiul

liber. În scrierile sale, Descartes descrie forme

rare de fulgi, coloane cu căciulă şi fulgi cu 12 laturi.

Graţie microscopului, englezul Robert Hooke, desenează primii fulgi de zăpadă, în

celebra sa carte, „Micrographia” (1665), punând astfel în evidenţă complexitatea lor. Dar, fără

îndoială, pionierul studiului

zăpezii este fermierul americ

an Wilson A. Bentley (1865

– 1931) din Jericho,

Vermont. Prima poză a unui

fulg de zăpadă datează din

1885. De-a lungul vieţii sale,

consacrate fotografiei,

Bentley a pozat mai mult de

5000 fulgi, fără a întâlni

vreodată doi identitic. În 1931, Bentley face publică pasiunea sa pentru fulgii de zăpadă,

graţie cărţii „Snow Crystals”, îmbogăţită cu peste 2400 de fotografii alb-negru.

Wilson A. Bentley(1865 - 1931)

Figura 1.1. Clasificarea generală a fulgilor de zăpadă (Nakaya)


2

Prima clasificare a cristalelor de zăpadă, în 7 categorii, cea a japonezului Ukichiro

Nakaya (1900 – 1962) este adoptată pe plan internaţional în 1952. Este vorba de plăcuţe,

steluşe, dentrite, cristale neregulate, coloane – ace şi coloane cu căciulă. Nakaya, care a creat

fulgi în laborator, a pus în evidenţă faptul că forma şi tipul fulgilor de zăpadă depind de

temperatura şi umiditatea la care se formează.

Figura 1.2. Tipuri de fulgi de zăpadă

Din 1966, Magono şi Lee au propus o ameliorare a clasificării lui Nakaya. Acest

conţine 80 de tipuri de cristale.


3

1.1.2. Formarea zăpezii

Zăpada se formează în straturile înalte ale atmosferei. Pentru aceasta trebuiesc

îndeplinite trei condiţii: vaporii de apă, temperaturi foarte scăzute şi particule străine (nisip,

praf, cenuşă, etc.)

Vaporii de apă conţinuţi în aer se condensează direct în cristale de gheaţă în jurul

particulelor străine în suspensie. Nakaya a demonstrat că forma cristalului de zăpădă depinge

de temperatura la care s-a format. Astfel, până la -4°C cristalul are o formă de farfurie

hexagonală. Între -4°C şi -6°C, apar acele. Coloanele goale se nasc la temperaturi de până la -

10°C. Formele cele mai spectaculoase, în formă de steluţe, apar la temperaturi scăzute de -

10°C -16°C. Este vorba de cristale cu 6 vârfuri şi dendrite.

1.1.3. Diversele tipuri de cristale

Cristalele de zăpadă proaspătă se prezintă sub formă de stea cu 6 braţe şi măsoară de la

1 la 5 mm. Zăpada proaspătă, care conţine aer în proporţie de 90% are o mică densitate (50-

150 kg/mc). Pe lângă marea capacitate de izolaţie termică datorată volumului de aer, zăpada

proaspătă reflectă aproximativ 90% din radiaţiile solare primite, astfel încât soarele nu are

decât o mică acţiune termică aspura stratului de zăpadă.

Particulele recunoscute sunt steluţele cu două sau trei braţe rupte. Stratul de zăpadă

astfel format prezintă o densitate de 100-200 kg/mc.

De o talie inferioară, la 0,5 mm, grăunţele fine tipice cornişelor şi troienelor, sunt mai

degrabă sferice. Este o zăpadă uşor de lucrat, pentru a construi un iglu de exemplu. Această

zăpadă conţine mai puţin aer, deci are o capacitate de izolare mai scăzută. Densitatea este

cuprinsă între 200-400 kg/mc.

Grăunţele anguloase, numite „pahar”, au forme piramidale goale şi măsoară mai mulţi

milimetri. Caracteristica acestora este absenţa coeziunii. Este fără îndoială zăpada cea mai

periculoasă.

Grăunţele rotunde, caracteristice zăpezilor umede, adică cele unde spaţiul între cristale

este umplut cu apă, sunt sferice şi netede. Acestea au un diametru de mai mulţi milimetri.

Densitatea variază între 350-500 kg/mc. Ele absorb o mare cantitate de energie solară şi se

încălzesc în profunzime, până la 30 cm de suprafaşă.

Chiciura de suprafaţă rezultă din congelarea umezelii aerului în cursul nopţilor reci şi

senine. Precum iarba, chiciura de suprafaţă „creşte” alimentându-se din umiditatea aerului

ambiant. Coeziunea între cristale este inexistentă.


4

1.1.4. Metamorfoza zăpezii.

De-a lungul iernii, ninsorile se acumulează pe sol, unele peste altele, constituind

matina de zăpadă. Mantia este o suprapunere de straturi cu caracteristici cristalogragice, de

coeziune, de densitate şi saturaţie în apă diferite. Fiecare dintre acestea, indiferent de grosime,

va evolua, se va transforma şi se va topi. Aceste metamorfoze se produc sub efectul factorilor

mecanici şi termici.

Vântul este cel mai cunoscut factor care influenţează metamorfoza mecanică. Prin

forţa sa, vântul transportă cristalele de zăpadă, care lovindu-se, unele de altele, îşi pierd

ramurile cele mai fragile. Pe de altă parte, acest tip de distrugere are loc chiar în cursul

ninsorii, când greutatea straturilor superioare rupe ramurile fragile ale cristalelor din struturile

inferioare.

Metamorfoza termică se caracterizează printr-o temperatură de suprafaţă, o

temperatură la bază, precum şi prin grosime. Gradientul de temperatură este raportul dintre

diferenţa de temperatură şi grosimea stratului considerat.

mCîng

TBTSGT /°−

=

TS = temperatura la suprafaţă;

TB = temperatura la bază;

g = grosime strat

Când acest gradient este mic (<5°C/m), cristalele de zăpadă se rotunjesc, îşi reduc talia

şi se numesc grăunţe fine. Rezultă o coeziune prin fricţiune sau frecare.

În prezenţa unui gradient mijlociu (5-20°C/m) asistăm la un transfer de materie prin

subliminare/congelare pe un ax vertical, de jos în sus. Aceste cristale poartă numele de

grăunţe cu feţe plane.

Atunci când gradientul este mare (>20°C/m), efectele metamorfozei sunt exact

inverse: se formează unghiuri foarte pronunţate, iar talia grăunţelor rămâne neschimbată sau

chiar se măreşte. Coeziunea este foarte slabă sau inexistentă. Apa care poate fi prezentă în

aceste straturi, fie că provine din ploaie sau topire, are ca efect mărirea taliei grăunţelor de

zăpadă, pe măsură ce se desfăşoară ciclurile îngheţ/dezgheţ. Astfel se nasc celebrele pahare

sau chiciura de profunzime.


5

1.2. Avalanşele

Istoria reţine mai multe evenimente tragice a căror origine sunt avalanşele. Primul

dintre ele este legat de traversarea Alpilor de către generalul cartaginez Hanibal în 218 î.e.n:

18000 de soldaţi, 2000 de cai şi numeroşi elefanţi au murit mai ales din cauza avalanşelor de

zăpadă. Îm 48 de ore, cel puţin 10000 soldaţi austrieci şi italieni cad victime avalanşelor din

1916. Pe parcursul primului război mondial sunt provocate declanşări artificiale de avalanşe,

prin explozii, cu scopul de a produce pagube umane în rândul inamicului.

Primele studii ştiinţifice moderne despre avalanşe au loc mla începutul anilor 30, în

Elveţia. Institutul Federal pentru studiul zăpezii şi al avalanşelor a fost amplasat într-o zonă

propice ninsorilor abundente, în regiunea staţiunii Davos. Laboratorul de cercetări se află la o

altitudine de 2662 m.

În Franţa, în urma avalanşei din februarie 1970 care a făcut 39 de morţi la Val d`Isere,

este creată ANENA, organism al cărui rol este studiul avalanşelor şi al impactului acestora.

1.2.1. Factorii care contribuie la declanşarea avalanşelor.

Aceştia sunt factori naturali, multipli, fiecare dintre ei având, de la caz la caz, o

contribuţie mai mare sau mai mică, cumulându-se progresiv, până la declanşarea avalanşei.

Aceşti factori, numiţi şi condiţii sau cauze, pot fi încadraţi în trei mari grupe.

1.2.1.1. Relieful

Este factorul care reprezintă „patul” pe care se aşterne pătura de zăpadă. Deplasarea

zăpezii, prin alunecare sau rostogolire, pe acest pat (ruperea stabilităţii la sol) depinde de

zăpadă, de unele condiţii meteo şi binenţeles de relief.

a) Înclinarea pantei: Avalanşele se declanşează pe pante cu înclinaţia între

aproximativ 20-55 grade. Pe pantele cu înclinaţie mai mare zăpada nu se aşează (în schimb

aceste pante pot fi măturate de avalanşe venite de mai sus. Pantele mai mici de 20 grade pot fi

periculoase când reprezintă continuarea unora mai înclinate, sau când sunt la baza unor

vâlcele (culoare înclinate). În funcţie de forţa unei avalanşe, chiar şi zonele plate, nu prea

apropiate de pante, pot fi periclitate. Aşadar în afara acestor înclinări (20-55) avalanşele nu se

pot declanşa, dar pot fi „măturate” de acestea.

Firul văilor înguste, de abrupt (Valea Albă, Valea Coştilei, Valea Bucşoiului) este mai

periclitat de avalanşele spontane venite de pe versant, decât firul văilor de tip glaciar (Valea

Mălăieşti, Ialomiţei sau Valea Gaura)


6

b) Suprafaţa solului. Pantele lungi, plane, convexe sau concave, sunt mai periculoase

ca cele în trepte. Plăcişe stâncoase şi feţele înierbate sunt mai favorabile avalanşelor. Chiar şi

o păturp de ienupăr pitic, afiniş sau smârdar, poate deveni un pat propice glisării zăpezii.

Pantele cu copaci, jneapăn, tufărişuri, blocuri de stâncă, denivelări, sunt mai puţin

periculoase, dând stabilitate zăpezii. Dar uneori ele sunt acoperite de strat mai vechi de

zăpadă, care poate deveni un pat de avalanşă pentru noul strat.

Figura 1.3: Factorii de creştere sau descreştere a riscului de avalanşă


7

1.2.1.2. Zăpada.

Stratul de zăpadă este principala condiţie pentru declanşarea avalanşelor.

a) Grosimea stratului: Se consideră ca, în medie, grosimea de peste 30 cm este

periculoasă pentru turişti. Depunerile uniforme (ninsori calme) permit o corectă apreciere a

straturilor pe o secţiune transversală. Zăpezile cu vânt produc depuneri neuniforme, extrem de

periculoase. Acesta din urmă sunt cele ce produc mai multe victime, păcălind chiar

montaniarzii mai experimentaţi.

b) Densitatea. Pe lângă grosime, contează foarte mult şi densitatea, căci variaţia ei este

foarte mare.

1 mc de zăpadă pulver are sub 50 kg.

1 mc de gheaţă are peste 900 kg.

Prin urmare, un strat de zăpadă firm echivalează ca şi masă, cu un strat de pulver de 10

ori mai gros. Densitatea se observă prin rezistenţa la tăiere şi la penetrare.

c) Forma cristalelor:

Structura microscopică (forma cristalelor, procentul de apă în stare lichidă şi gazoasă,

variaţia lor în cadrul aceleaşi pături de zăpadă) are rol determinant. Ea variază în funcţie de

condiţiile meteo din timpul ninsorii şi în plus suferă transformări importante în timp.

Periculoase sunt ninsorile abundente cu zăpadă uscată pudroasă ("pulver"), când

stratul nou nu s-a tasat şi nu s-a "sudat" de bază. În 14 martie 1982, într-o duminică însorită ce

a urmat după o ninsoare de 48 de ore, au murit în Alpi 20 de schiori care erau în afara pârtiilor

amenajate prin avalanşe declanşate de ei.

Periculoasă este zăpada uscată granuloasă, apărută prin transformarea în timp, în

anumite condiţii, a celei "pulver" (vezi 1.1.4). Uneori, însa, mai ales primăvara, ninge direct

cu zăpadă "uscată" granuloasă - cum a fost cazul avalanşei de la Bâlea din 17 aprilie 1977 (23

victime).

La ninsorile cu zăpadă umedă, grea, căzute pe o suprafaţă îngheţată, zăpada proaspătă

se solidarizează cu aceasta. Căzută însa pe o suprafaţă cu solul neîngheţat, umed, deşi rămâne

compactă, zăpada proaspătă nu aderă, riscând să alunece. Periculoasă este şi zăpada devenită

umedă, grea, prin încălzirea bruscă a vremii.


8

1.2.1.3. Condiţiile meteorologice

Acestea influenţează structura internă a zăpezii, a fiecărui strat, relaţia dintre straturi şi

adeziunea zăpada-sol.

Temperatura.

Frigul sub 010

C nu permite realizarea unei coeziuni între fulgii de zăpada (cristale) şi nici cu stratul

anterior sau cu solul. Zapada e "uscată", "prăfoasă" sau "pudroasa", (powder snow în engleză).

E caracteristică avalanşelor tip „pulver" din plină iarnă.

Încălzirea vremii, când se produce moderat, progresiv, favorizează tasarea stratului

nou de zapadă şi mărirea coeziunii interne a lui precum şi sudarea cu stratul mai vechi,

reducându-se riscul de avalanţă pe interfeţe.

Când încălzirea se produce brusc şi puternic, cu vânt, front cald ( de tip foehn) sau cu

ploaie, zăpada se înmoaie, devine apoasă, grea, putând uşor aluneca pe straturile mai vechi

sau pe patul stratului întreg (stâncă, iarbă.) Aceasta este şi cauza avalanşelor de primavără din

zilele însorite, când turiştii cu experienţă pot aprecia pericolul în funcţie de insolaţia pantei

(oră, orientarea faţă de soare).

Vântul - asociat ninsorii - produce depuneri inegale, dar deseori continuă transportul

zăpezii de la suprafaţă şi după oprirea ninsorii. Vâlcelele, culoarele, vor fi umplute cu zăpadă,

iar crestele vor rămâne de obicei libere sau doar cu stratul vechi. În plus, vântul depune

zăpada şi în alte locuri decât adânciturile reliefului, sub formă de "plăci de vânt". Acumularea

de zăpadă astfel adusă şi depozitată în vâlcele sau sub formă de plăci de vânt este foarte

periculoasă, fiind de obicei mai instabilă decât cea depusă obişnuit prin ninsoare liniştită şi de

asemenea fiind mai greu de recunoscut.

Americanii au experimentat staţii automate "Flow Capt"- care măsoară cantitatea de

zăpăda suflată de vânt. Vântul acţionează şi prin faptul că formează cornişe pe creste care,

prin rupere, pot declanşa avalanşe, prin spargerea plăcii de vânt de sub cornişă.


9

1.2.2. Mecanismul de declanşare a avalanşelor.

a. Scăderea aderenţei (reprezentată de forţa de frecare într-o modelare mecanică a

cazului). Are loc prin metamorfoza destructivă, apariţie de cristale granuloase (de tip cupe)

sau prin creşterea temperaturii (topire), care diminuează forţa de atracţie între cristale.

b. Creşterea greutăţii masei de zăpadă dincolo de limita în care o poate compensa

aderenţa la sol sau între straturi. Creşterea greutăţii poate fi o creştere propriu zisă de masă a

stratului de zăpadă (de regulă prin noi depuneri), când se autodeclanşează (avalanşe spontane)

sau prin adăugarea altor forţe (cauzate de căderi de cornişe, trecerea unor turişti, schiori, capre

negre, strigăte, zgomote, explozii, vânt puternic etc.), când pornesc avalanşe provocate.

Planul de alunecare este de obicei o interfaţă dintre straturi, dar uneori fractura şi

glisarea se poate produce chiar în interiorul unui strat devenit fragil. De asemenea, nu

întotdeauna fractura păturii de zăpadă se produce la locul de trecere a turiştilor sau schiorilor.

Se poate produce şi la distanţă, dar nu mare, zeci de metri, "stres"-ul indus de aceştia în stratul

fragil din zăpadă propagându-se aproape instantaneu. Aşa se explică de ce uneori nu a pornit

avalanţa sub schiuri (suprafaţa mai mare de contact), dar s-a declanşat după ce schiorii şi-au

dat jos schiurile, căci aceeaşi greutate a apăsat acum pe o suprafaţă mai mică. Linia de plecare

a avalanşei va fi în acest caz la distanţă de locul punctului de dezechilibru, căci din punctul de

impact, fisurile radiază instantaneu în toate direcţiile. In acest caz linia de plecare apare de

exemplu la racordul pantelor, mai ales în zonele convexe, cel mai adesea sub creasta

respectivă. Aceasta este explicaţia a ceea ce îi determină pe cei nepricepuţi să spună că nu cei

în cauză au declanşat avalanşa, ci că aceasta a pornit spontan, de mai sus!

Se intelege din cele explicate anterior ca greutatea suplimentara reprezentata de

oameni pe patura de zapada nu actioneaza ca atare, ci marind tensiunile interne .

Un articol din revista „N&A” (numărul 113 din martie 2006) explică detaliat cum se

declanşeaza "avalanşele în plăci".

Pe pantele cu înclinaţie mare – (în jur de 45°) - autodeclanşarea se produce la cantităţi

mai mici de zăpadă şi prin urmare se "descarcă" mai des. Pe pantele mai line e necesară o

cantitate mai mare pentru a rupe echilibrul, dar potenţialul distructiv este mai mare din cauza

energiei mai mari. Avalanşa pornită, evoluează nu numai în funcţie de înclinarea pantei şi

masa de zăpadă, ci şi de morfologia pantei, de tipul zăpezii şi de mulţi alţi factori. Evoluţia

depinde şi de procesele interne ce se petrec în masa de zăpada în alunecare. Cristalele de

zăpadă se modifică, devenind în majoritatea tipurilor de avalanşe o pudră fină, cu forţa de


10

frecare redusă între particule şi deci cu o mare fluiditate, ce duce la o mare viteză de curgere a

avalanşei.

De reţinut 3 situaţii când pericolul de avalanşe este maxim:

1. Dupa ninsori recente în cantitate mare (în Alpi se spune că pericolul avalanşelor

persistp cât timp crengile copacilor sunt încărcate)

2. După încălzirea bruscă a vremii (când în satele de munte curg streşinile, în munţi

curg avalanşele de primavară).

3. Dupa ninsori mici, dar cu vânt (80% din victimele avalanşelor aparţin acestei

situaţii) .

1.2.3. Tipurile de avalanşe

Dacă studiul aprofundat rămâne rezervat specialilştilor, cunoaşterea - în mare - a

diferitelor tipuri de avalanşe este utilă oricărui turist ce abordează muntele pe timp de iarnă.

Fiecare tip de avalanşă, având caracteristici proprii, implica un anumit mod de evitare

a ei şi de salvare din ea.

Cea mai utilă clasificare a avalanşelor se bazează tocmai pe tipul de zăpadă care o

produce. Aşa cum am arătat, există mulţi factori şi multe variabile, implicând existenţa unui

larg spectru de feluri de zăpadă. În practică însa, din punct de vedere al avalanşelor, le putem

grupa în câteva tipuri mari.

Francezul Xavier Maniguet, dă urmatoarele tipuri de avalanşe:

1.2.3.1. Avalanşe cu zăpadă uscată

a. Avalanşă pudroasa (cu nor);

b. Avalanşă granuloasă (fără nor);

c. Avalanşă cu plăci de vânt.

1.2.3.2. Avalanse cu zăpadă umedă

a. Avalanşe cu plăci umede

b. Avalanşe cu bulgări şi rulouri

c. Avalanşe de fuziune

1.2.3.1. Avalanşele cu zăpadă uscată.

a) Avalanşa cu zăpadă pudroasă. Aceste avalanşe se produc cu zăpadă pudroasă

(cunoscută de noi sub termenul german „pulver”), după ninsori abundente căzute pe timp

friguros. Ele se declanşează spontan, la orice oră din zi sau din noapte, nefiind legate de


11

temperatură şi neimplicând o modificare calitativă a stratului de zăpadă. Desigur, pot fi şi

provocate de toate cauzele exterioare.

O avalanşă cu pulver are două componente distincte: avalanşa propriu-zisă şi norul ei.

Avalanşa propriu-zisă este masa de zăpadă care alunecă pe pantă, atingând viteze de

200-300 km/h. Norul este format din microcristale de gheaţă (aerosoli). El însoţeşte avalanşa

propriu-zisă şi este în sine foarte periculos. Zăpada fiind foarte uşoara şi fragilă alunecă pe o

pernă de aer. Ea nu se insinuează ca un ic între stratul existent şi straturile de aer ci năvăleşte

la vale ca un talaz imens, izbind cu fruntea straturile de aer imobile. De aceea, acest tip de

avalanşe sunt însoţite de un zgomot ca un tunet iar frontul lor şi norul antrenat crează efectul

de suflu. Suflul e o veritabilă undă de şoc care, prin presiunea imensă, provoacă distrugeri

impresionante în zonă. (nu masele de zăpadă în mod direct). Asupra oamenilor întâlniţi, suflul

avalanşei poate produce barotraume, ce pot merge uneori până la explozia plămânilor.

Norul avalanşei cu zăpăda pudroasă poate fi ucigaş chiar şi când avalanşa este foarte

mică şi efectul de suflu e prea slab ca să producă leziuni mecanice prin presiunea sa. Dacă

victima are căile respiratorii neprotejate, ea poate inspira acele microcristale de gheaţă.

Moartea victimei survine prin două mecanisme - unul reflex, ce produce o blocare involuntară

prelungită a mişcărilor respiratorii (apnee prin bronhospasm) şi celălalt analog înecului.

b) Avalanşe cu zăpadă granuloasă.

Aceste avalanşe se produc cu zăpadă formată din microgranule de 2-5 mm, deci nu din

fulgi cu forme arborescente. Microgranulele pot fi cristale poliedrice, cu forme regulate, sau

structuri amorfe elipsoidale. Acest tip de zăpadă poate fi proaspăt ninsă (măzăriche foarte

fină) sau poate fi zăpadă mai veche, a cărei structură s-a modificat (fenomen frecvent şi la

suprafaţa zăpezii, prin proces de metamorfoză constructivă).

Şi acest tip de avalanşe se declanşează spontan, oricând, dar pot fi şi provocate. O

astfel de avalanşă, cu zăpadă proaspătă şi în cantitate mare, a făcut 23 de victime la Bâlea în

17 aprilie 1977.

Avalanşele cu zăpadă granuloasă se comportă ca un covor rulant. Zăpada curge pe

pantă. Particulele de zăpadă fiind mai grele, nu se formeaza nor. Avalanşa curge lipită de

pantă, intră ca un ic sub straturile de aer imobil şi prin urmare tunetul lipseşte. Este o avalanşă

silenţioasă şi fără suflu. Cei ingropaţi de ea, daca nu e o avalanşă imensă, au şanse mai mari

de supravieţuire, deoarece ea, spre deosebire de celelalte tipuri, în final se tasează mai puţin şi


12

mai lent. Salvatorii de la Bâlea au făcut muncă grea; zăpada degajată cu lopeţile, curgea, se

prăbuşea înapoi în tranşeele create pentru a ajunge la victime.

c) Avalanşele cu plăci de vânt (scânduri)

Acest tip de avalanşă se numeşte cu plăci de zăpadă sau cu plăci de vânt. Din

traducerea termenului german s-a preluat şi la noi expresia de "avalanşă tip scândură" (germ.

Brett = scandura).

Dupa cum arată denumirea, aceste avalanşe sunt produse de plăci de zăpadă. Acestea

sunt mase lenticulare de zăpadă compactăa, tasată, adesea dură, de dimensiuni diferite (cât

suprafaţa unei camere sau apartament, dar pot fi şi mai mari). Ele se formează de regulă sub

acâiunea vântului, care la ninsorile viscolite (cu zăpadă uscată), determină depunerea unui

strat de zăpadă inegal, cu acumulări în culoare, vâlcele şi in partea superioară a celor doi

versanţi ai crestei (de o parte şi de alta a acesteia, însoţind de obicei cornişele). Vântul poate

transporta ulterior şi zăpada (uscată) căzută iniţial în grosime uniformă prin ninsori liniştite

fără vânt. Una din plăci se depune în zona bătută de vânt (în vânt) şi se tasează mai rapid, sub

bătaia acestuia (zăpada tencuită). Cealaltă placă (sub vânt) este plasată în zona adapostită de

vânt (zăpada suflată) sub cornişă (prin rupere, prăbuşire poate declanşa avalanşa, rupând placa

de sub ea). Plăcile au de obicei o anumită duritate, dar sunt extrem de fragile.

Figura: Risc de declanşare a unei avalanşe prin ruperea cornişei


13

Uneori se formează plăci mai întinse, dar mai subţiri şi în alte zone, prin

„îmbatranirea” zăpezii cu întărirea numai a stratului superior (crusta). Acestea însa nu sunt

plăci de vânt, dar şi ele pot pleca, căci vântul şi variaţiile de temperatură nu produc o coeziune

suficientă cu stratul de dedesubt (Avalanşa de la Suru, care l-a omorât pe Gigi Paşcu).

Uneori se aud zgomote surde când se prăbuţesc plăcile în micile goluri formate sub

ele, fără să plece (asta se întâmplă în zone plate sau pe pantele puţin înclinate). Dar în zone

mai înclinate, când se produce ruptura plăcii de zăpăda, se aude un zgomot sec şi se vede

crapatura produsă, care din fericire uneori e doar un avertisment, nu pleacă avalanşa.

Avalanţele cu plăci de zăpadă sunt cele mai perfide, căci sunt greu de prevăzut.

Uneori, privind cu atenţie, se pot observa diferenţe de culoare: plăcile de vânt sunt mai albe

(zăpada mai proaspătă decât în rest).

Avalanşele cu plăci sunt de obicei "avalanşe de strat", alunecând pe un strat mai vechi.

Fragmentele mai mari de plăci alunecă incalecându-se şi spargându-se. Pericolul de a fi

îngropat într-o astfel de avalanţă e mai mic ca la alte tipuri (dacă sunt pe feţe, nu pe vâlcele),

dar există pericolul de a fi rănit de ele. Aceasta depinde de grosimea plăcii, de lungimea şi

înclinaţia pantei.

Când pleaca o placă dintr-un culoar, pericolul e mai mare atât prin riscul de

traumatisme prin fragmente de plăci sau lovire de stânci, cât şi prin pericolul de a fi acoperit

de o avalanşă scurtă.

Majoritatea avalanşelor cu plăci sunt provocate de turişti sau alpinişti, care "taie"

placa.

1.2.3.2. Avalanşele cu zăpadă umedă.

a) Avalanşele umede în placă

Aceste avalanşe se numesc în mod curent avalanşe cu zăpadă umedă sau "avalanşe de

fund" căci interesează adesea tot stratul de zăpadă, lăsând solul dezgolit, antrenând bolovani,

vegetaţie, copaci. Aceste avalanşe sunt corelate cu ridicarea accentuată a temperaturii, cu

"înmuierea" gerului. Zăpada e moale, grea, udă şi aderenţa ei la patul stratului se reduce prin

apariţia unei pelicule lichide, cu efect lubrefiant. De aceea se declanşează mai ales pe culoare.

Traseul lor e cam acelaşi, an de an, la fel şi perioadele de declanşare. Viteza de curgere e mult

mai lentă (40-100 km/h) şi nu produc efecte de suflu. Aceste avalanşe sunt de obicei

autodeclanşate, curgând la ore fixe, orele cele mai calde ale zilei şi putând face victime între

cei care, în mod imprudent, se află în calea lor. Pot fi declanşate şi de oameni.


14

Avalanşă umedă, în Bucşoiu (aprilie 2007). Foto: Radu Manta

Sunt foarte periculoase

pentru cei pe care îi antrenează

cu ele şi îi acoperă, deoarece

zăpada lor are densitate mare

(poate sfarâma cu presiunea ei

pe cel prins în avalanşă), iar la

oprire se tasează foarte tare, se

betonează, fiind extrem de greu

de degajat. Spre deosebire de

avalanşele cu zăpadă uscată,

care au viteză foarte mare, cele

umede sunt mai lente şi lasă

celor implicaţi o anumită şansă de a scăpa din calea lor prin fugă.

b. Avalanşele cu bulgări şi rulouri

Aceste avalanşe sunt denumite "cu bulgări" şi sunt tot avalanşe de primăvară, cu

zapadă udp, moale. Ele pornesc în mici fragmente la vale, prin rostogolire, sub formă de

bulgări, ca nişte cochilii de melci. Multe din aceste avalanşe sunt nepericuloase. Uneori însă,

bulgării se măresc, adunând progresiv, prin rostogolire, toată zăpada din culoarul respectiv,

inclusiv pământ şi pietre, devenind periculoase. Pe pante iau uneori formă de covor rulat,

putându-se sparge şi apoi declanşa alte avalanşe.

Ovidiu Maniţiu, într-un interesant articol din „Almanah Turistic 1968” şi în cartea sa

"Pe înălţimile Carpaţilor", descrie asemenea avalanşe, dar puţin mai altfel. El le numeşte

"bombardamentele albe din Blidul Uriaşilor"; se produc rar, luând formă de ghiulele de mari

dimensiuni. Pericolul este îndeosebi izbirea de către un astfel de bolid venind de sus. Acesta

are viteza mare şi este greu, dur, zăpada fiind densă.

c. Avalanşele de fuziune.

Sunt rar întâlnite şi sunt cu zăpadă "putredă" care se scurge.

d. Avalanşele atipice

Avalanşele pot fi şi atipice, în prezenţa unor anumiti factori meteo şi de teren. O

avalanţă în plăci poate deveni "de fund", una tip "pulver" se poate produce şi în aprilie sau

mai, iar una "umedă" poate porni nu ziua, din cauza soarelui, ci noaptea, de la foehn sau front

cald. Monitorii şi elevii participanţi la Scoala Naţională de Alpinism şi Salvamont de la

Padina au putut vedea o avalanşă în iunie 1985, pe piciorul Babelor.


15

CAPITOLUL II

Activitatea nivologică în România

2.1. Aspecte introductive

Programul de nivometeorologie a început în februarie 2004, după o perioadă de

pregătire împreună cu Meteo France, “Centre d’Etudes de la Neige” Grenoble, ca răspuns la

nevoia crescândă de a avea mai multe informaţii asupra stratului de zăpadă, de a investiga

evoluţia sa viitoare şi condiţiile generatoare de avalanşe.

Supravegherea evoluţiei stratului de zăpadă în zona montană are două scopuri

principale, strâns legate unul de celalalt: economice şi de protecţie. Scopurile economice

vizează necesitatea de a menţine în condiţii optime de circulaţie legăturile rutiere pentru

schimburi comerciale, de a avea acces permanent în zonele locuite, pentru alimentare cu hrană

si electricitate a zonelor rurale şi urbane, etc.

Avalanşele au devenit a doua cauză a mortalităţii în zona montană după accidente. Iata

de ce protecţia persoanelor şi a bunurilor din zonele montane actualmente populate sau care

vor fi populate prin extinderea construcţiilor în următorii ani, precum şi a turiştilor care aleg

ca loc de vacanţă muntele, trebuie să capete o nouă dimensiune. Nu trebuie neglijată de

asemenea practicarea sporturilor de iarnă din afara pistelor şi a sporturilor extreme, acţiuni

care necesită protecţie specială, şi care prin practicarea lor sunt declanşatoare de avalanşe.

Prin crearea acestui program, România se va alinia ţărilor Uniunii Europene în ceea ce

priveşte monitorizarea şi prevenirea hazardelor naturale montane. Din iarna 19931994 la nivel

european sa adoptat o scară unică de risc de avalanşă, astfel încat toţi utilizatorii buletinelor

nivometeorologice să aibă acces la o informaţie clară şi omogenă, indiferent care este ţara lor

de origine. România nu poate să rămână în afara acestor norme.

Iată de ce consideram că acest program are o mare importanţă şi vom depune eforturi

pentru al continua în aşa fel încât să ajungem la standarde europene. Misiunea nu este uşoară,

programul necesitând investiţii materiale şi umane considerabile. Asistenţa nivometeorologică

trebuie să devină un exemplu de parteneriat, deoarece presupune o colaborare strânsă între

serviciile publice sau private care pot furniza date de bază şi ANM. ANM va avea rolul de a

centraliza si interpreta datele, de a elabora şi difuza prognoze ale stării şi evoluţiei stratului de

zăpadă şi a riscului de avalanşă asociat, pentru ansamblul masivelor montane din Carpaţii

Româneşti.


16

Rezultatele nivometeorologiei vor fi folosite în domenii diverse, dar în mod special

pentru securitatea activitatii turistice de iarnă, construirea de noi staţiuni şi pârtii de schi,

amenajări pentru alte sporturi de iarnă. De asemenea informaţiile nivologice vor fi utile în

calculul rezervelor de apă pentru lacurile de acumulare din zonele montane, pentru protectia

reţelei rutiere de tranport cât şi pentru extinderea ariilor intravilane ale localităţilor montane.

Reţeaua pilot a staţiilor meteorologice cu program nivologic nu a suferit modificări,

activitatea concentrându-se asupra creşterii calităţii observaţiilor şi buletinelor emise. Au fost

editate în regim operaţional şi difuzate buletine zilnice ale riscului de avalanşă din arealele

monitorizate în prezent – Bucegi, Făgăraş (zona Văii Bâlea) şi Postăvaru, precum şi avertizări

în cazul unui risc mare sau iminent de avalanşă. Deşi nu a existat un punct de observaţie în

acest areal, experimental a fost întocmit buletinul de avalanşă şi pentru Masivul Piatra

Craiului timp de trei luni.

Sezonul de iarnă 2006-2007 a fost marcat de temperaturi mai ridicate decât în mod

obişnuit. Stratul de zăpadă a fost în general mai scăzut faţă de ceilalţi ani, exceptând zona

înaltă din Munţii Făgăraş, unde s-au înregistrat valori record : 31 de zile consecutive grosimea

a depăşit valoarea de 3 m, din care 7 zile peste 3,5 m. Au fost înregistrate numeroase episoade

de avalanşe care s-au soldat cu distrugerea de şosele şi a fondului forestier, dar şi cu victime,

din fericire nici una decedată. În urma difuzării zilnice a buletinului nivologic, ca şi a bunei

cooperări cu Dispeceratul Naţional şi Serviciile Publice Salvamont s-au luat măsuri de

închidere a traseelor şi pârtiilor expuse riscului, diminuându-se numărul celor surprinşi de

avalanşă, ca şi al victimelor decedate.


17

2.2. Nivometeorologia ca obiect de studiu.

Nivometeorologia studiaza interacţiile dintre stratul de zapada şi condiţiile

meteorologice. Se realizeză monitorizarea stratului de zăpadă, prognoza evoluţiei acestuia şi a

riscului de producere a avalanţelor, la scara unui masiv montan sau a unui grup de masive

montane. Avalanşele produse în ultimii au demonstrat faptul că extinderea activităţilor

turistice şi sportive în zonele montane din România trebuie realizata în strânsă

interdependenţă cu evaluarea şi monitorizarea hazardelor naturale montane.

Reţeaua de nivologie, din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie, s-a

înfiinţat la începutul anului 2004, prin adăugarea programului de măsurători nivologice

specifice la trei staţii meteorologice de munte. A fost primul pas, destul de dificil, datorita

elementului nou pe care îl reprezintă pentru România şi de asemenea, datorita dificultăţilor

inerente in efectuarea observaţiilor care apar in zona montană in cursul iernii.

Avalanşa reprezintă un fenomen gravitaţional constituit din alunecarea ori prăbuşirea

pe distanţe mai mari de 50 m a maselor mari şi foarte mari de zăpadă şi gheaţă aflate în

echilibru instabil, şi care în cursul deplasării îşi măresc volumul, greutatea, viteza şi forţa

proporţional cu lungimea şi înclinarea pantei, dar şi cu diferenţa de nivel parcurse.

Avalanşele constituie fenomene de risc complexe, care pot produce pierderi de vieţi

omeneşti şi însemnate pagube materiale, putând fi caracterizate sub aspect temporal, spaţial şi

al implicării activităţilor umane, ca:

• riscuri geomorfologice - datorită faptului că se manifestă prin alunecarea sau

prăbuşirea maselor de material necoeziv (zăpadă, gheaţă), antrenând şi sol,

vegetaţie, în lungul pantei;

• riscuri climatice - datorită faptului că unul din factorii determinanţi este existenţa

unui strat de zăpadă cu o grosime suficient de mare, care nu poate exista decât în

anumite tipuri de climat;

• risc hidrologic - deoarece factorul pus în mişcare este constituit din apă, deşi sub

formă preponderent solidă: zăpadă, gheaţă.

Avalanşele din Carpaţi sunt fenomene de risc care produc anual victime şi pagube

materiale (blochează drumuri şi şosele, avariază poduri, case, cabane, distrug pădurea,

fâneţele, stânile, etc.).

În ultimii ani, în România s-au înregistrat 24 victime din avalanşă, fără a pune la

socoteală numărul de dispăruţi şi morţi din cauze neelucidate iarna în zona alpină, şi nici

răniţii sau persoanele surprinse de avalanşă şi salvate fără urmări grave.


18

Scopul activităţii de gestionare a riscului de avalanşe este scăderea numărului

victimelor din accidente şi a pagubelor rezultate din avalanşă.

Principalele activităţi care fac parte dintr-un program de gestionare a riscului de

avalanşă sunt:

• monitorizarea stratului de zapadă pentru determinarea instabilităţii acestuia

• monitorizarea avalanşelor

• elaborarea de prognoze a riscului de avalanşă, înzăpezire şi alte fenomene

periculoase legate de existenţa stratului de zăpadă

• elaborarea hărţilor de risc de avalanşă

• informarea publicului asupra fenomenelor periculoase legate de zăpadă şi

avalanşe

• aplicarea de către autorităţile locale competente a măsurilor de prevenire a

accidentelor de avalanşă (închideri de drumuri, pârtii, evacuări, declanşări

controlate ale avalanşelor, etc.)

• salvarea şi acordarea primului ajutor în caz de accident sau dezastru

• efectuarea de construcţii de deviere sau frânare a avalanşelor sau pentru

stabilizarea stratului de zăpadă pe versant.

Prevederea riscului de declanşare a avalanşelor în timp şi spaţiu, lucrările de protecţie

a bunurilor sau de creşterea siguranţei persoanelor şi informarea în timp util a populaţiei în

cazul pericolului de avalanşă reprezintă căi practice de combatere a efectelor negative a

avalanşelor.

Gestionarea riscului de avalanşă reprezintă o garanţie a siguranţei persoanelor şi

bunurilor în mediul montan şi constituie o bază a dezvoltării în siguranţă a activităţilor

economice cum sunt turismul, transporturile, exploatările

minerale şi forestiere.

Dezvolatarea durabilă a staţiunilor turistice, ca şi a localităţilor din zona montană,

conform standardelor Uniunii Europene, trebuie să aibă la bază siguranţa vieţii în faţa

fenomenelor de risc, dintre care fac parte şi avalanşele.


19

2.3. Metodologia măsurătorilor nivologice

Zăpada proaspătă se poate prezenta sub diverse forme, în funcţie de condiţiile

meteorologice (vânt, temperatură, umiditate) din momentul formării şi depunerii sale.

Fiecare ninsoare se depune într-un strat distinct. Ansamblul straturilor depuse prin

episoade succesive de ninsoare formează stratul de zapadă total. Straturile constituente rămân

distincte şi, din momentul formării, evoluează în funcţie de condiţiile meteorologice şi de

caracteristicile locului (altitudine, expunere la soare şi vânt).

Stratul de zăpadă sau “mantaua de zăpadă” este un “multistrat”, mai mult sau mai

puţin stabil. Se întelege de ce, din punct de vedere al securităţii şi nu numai, este important să

cunoaştem structura sa şi să urmărim evoluţia sa viitoare în strânsă legătură cu evoluţia

parametrilor meteorologici.

În afara observaţiilor clasice se realizează profilul stratigrafic şi de rezistenţă al

stratului de zăpadă astfel:

• Sondajul prin batere reprezintă o metodă de investigare a stratului de zăpadă

constând în a asocia o rezistenţă mecanică (la adâncire) unui numar de bătăi necesare pentru a

afunda un tub metalic în stratul de zăpadă de o anumită rezistenţă. Datele prelevate sunt apoi

reprezentate într-o singură diagramă alături de profilul stratigrafic. El prezintă o “radiografie”

a mantalei de zăpadă într-un loc dat şi la un moment dat. Pe grafic sunt reprezentate rezistenţa

şi caracteristicile fiecărui strat, curba de temperatură şi de gradient.

• Profilul stratigrafic diferenţiază şi descrie diferitele substraturi de zăpadă din stratul

total ţinând seama de tipul şi forma cristalului de zăpadă, de diametrul acestuia, de duritatea şi

umezeala substratului, de masa volumică, conţinutul în apă lichidă, rezistenţa la forfecare şi

de indicele de stabilitate.

2.3.1. Efectuarea observaţiilor şi măsurătorilor nivometeorologice

Observaţiile sunt făcute de două ori pe zi, în apropiera platformei staţiei meteorologice.

Măsurătorile nivologice constau în sondaje şi profile stratigrafice şi sunt realizate săptămânal

pe toată perioada existenţei stratului de zăpadă continuu şi mai mare de 20 cm la staţie pe

versanţii cu orientare sudică (Valea Cerbului) şi nordică (Valea Morarului). Măsurătorile

nivologice sunt făcute în locuri stabilite la începutul sezonului.

Datele sunt introduse în format electronic cu ajutorul aplicaţiei Geliniv 2.10. şi

transmise ca fişiere prin e-mail la SRPV Sibiu. Sunt de asemenea monitorizate evenimentele

de avalanşă din perimetrul observabil al staţiilor meteorologice curpinse în reţeua pilot de


20

nivometeorologie, care sunt incluse în baza de date existentă şi constituie în acelaşi timp o

confirmare a riscului de avalanşă estimat. Au fost întocmite fişe de avalanşă pentru toate

evenimentele de avalanşă raportate atat de catre tehnicienii staţiilor meteorologice care

efectuează program nivologic, cât şi de către colaboratori. Cu ajutorul aplicaţiei Geliniv se pot

vizualiza graficele lunare, anuale şi climatologice ale observaţiilor nivometeorologice.

2.3.2. Aplicaţii numerice folosite în nivologie.

2.3.2.A. GELINIV. Aplicaţia Geliniv, produs al Météo France, oferă posibilitatea

obţinerii de grafice anuale a principalilor parametrii nivometeorologici măsuraţi, atât pentru

perioada extinsă a sezonului (august-iulie), cât şi pentru cea redusă (decembrie-aprilie),

considerată a fi cea mai importantă din punct de vedere nivologic.

Geliniv este un soft integrat pentru analiza stratului de zăpadă. Este un utilitar de lucru

zilnic pentru punctele de măsurare a stratului de zăpadă şi prognoza a evoluţiei acestuia. Toate

datele nivometeorologice pot fi procesate şi vizualizate. Datele sunt disponibile atât în timp

real la punctele de măsură cât şi date istorice, (acolo unde există), utilitarul lucrând ca un

gestionar de baze de date specifice, asigurând un control al datelor nivometeorologice.

Figura 2.1. Evoluţia parametrilor nivometeorologici la staţia Vf. Omu

în perioada decembrie-aprilie a sezonulul nivologic 2006/2007 – date din aplicaţia Geliniv


21

Figura 2.2 Înscrierea observaţiilor zilnice – Vf. Omu

Parametrii afişaţi sunt următorii: înălţimea stratului de zăpadă (cm), viteza vântului

(kts), nebulozitatea la ora 06 UTC (octeţi), precipitaţiile lichide căzute în 24 de ore (măsurate

în mm, la ora 06 UTC), precipitaţiile solide căzute în 24 de ore (măsurate în cm, la ora 06

UTC), temperatura aerului (°C) la orele 06 şi 12 UTC, temperaturile maxime şi minime

(grade Celsius limitate la valoarea de -30 °C).

Profilul înzăpezirii

Grosimea stratului de zăpadă măsurată la orele 06 şi 12 UTC. Afundarea primului tub

al sondei în cm. Termenii de portant şi neportant se referă la posibilitatea stratului de

zăpadă de a susţine un observator mediu (70 kg), în picioare, fără schiuri.

Tabel 1.1. Profilul înzăpezirii

Cod Tipul zăpezii Cod Tipul zăpezii

0 zăpadă proaspătă uscată 5 zăpadă veche umedă portantă 1 zăpadă proaspătă uscată cu crustă de suprafaţă 6 zăpadă veche umedă neportantă2 zăpadă proaspătă umedă 7 crustă de reîngheţ portantă

3 zăpadă viscolită portantă 8 crustă de reîngheţ neportantă

4 zăpadă viscolită neportantă 9 suprafaţă netedă şi îngheţată


22

Cumulul precipitaţiilor lichide zilnice şi lunare în mm: RRR şi Crrr. RRR se măsoară din ziua J la ora 06 UTC până în ziua J+1 la ora 06 UTC şi se notează

în ziua J+1 la ora 06 UTC. Cumulul precipitaţiilor solide zilnice şi lunare în mm: SS şi Css. SS se măsoară din ziua J la ora 06 UTC până în ziua J+1 ora 06 UTC şi se notează în

ziua J+1 la ora 06 UTC. Nebulozitatea: Neb Nebulozitatea la orele 06 şi 12 UTC.

Tabel 1.2. Nebulozitatea

Cod Desc Cod Desc Cod Desc Cod Desc Cod Desc

0 Fără nori 2 2 optimi 4 4 optimi 6 6 optimi 8 8 optimi

1 1 optime 3 3 optimi 5 5 optimi 7 7 optimi 9 Cer invizibil

Temperatura aerului măsurată la orele 06 şi 12 UTC (°C):

Valorile sunt limitate la valoarea de -30 °C

Temperatura medie la ora 06 UTC: T06m

Temperatura medie la ora 12 UTC: T12m

Temparatura medie Tmed= (T06m + T12m) / 2

Temperaturile minimă şi maximă ale aerului în ultimele 24 h (°C):

Media lunară a temperaturilor maxime: Txm

Media lunară a temperaturilor minime: Tnm

Temperatura medie lunară: Tmoy = (Tnm + Txm) /2

Intensitatea vântului la staţie şi în altitudine, măsurată în noduri (kts): (1kt = 1,852

km/h şi 1 m/s = 1,944 kts)

1 pătrat: 4 kts < vânt < 15 kts

2 pătrate: 14 kts < vânt < 25 kts

3 pătrate: 24 kts < vânt

Transport de zăpadă: Cn

1 pătrat: transport de zăpadă vizibil slab

2 pătrate: transport de zăpadă moderat

3 pătrate: transport de zăpadă puternic

Fenomene meteorologice zilnice semnificative: WW

Este vorba despre fenomenele meteorologice cele mai importante, dintre fenomenele

existente la ora 06 UTC (ww), fenomene prezente la ora 12 UTC (ww) şi cele 2 fenomene

observate între ultima observaţie (W1 şi W2) notate la ora 12.

Fenomene: transport de zăpadă; ceaţă; ploaie; ninsoare; oraj


23

Stratigrafie:

H Înălţimea fiecărui strat de zăpadă exprimată în cm.

F Forma granulelor /cristalelor

Tabel 2.3. Forma granulelor /cristalelor

+ Zăpadă proaspătă

/ Particule identificabile

• granule fine

□ granule cu feţe plane

^ cristale tip cupă

○ granule rotunjite

-- crustă de gheaţă

v chiciură de suprafaţă

* măzăriche

În cazul în care un strat de zăpadă are grosime foarte mică, un cod de culori va

determina forma granulelor de zăpadă:

Negru: --

Alb: + / •

Haşurat: □ ^ v *

Gri : ○

Dimensiunea granulelor este exprimată în mm (Dm)

Duritatea şi umiditatea zăpezii sunt exprimate după un cod numeric astfel:

Cod D - duritate U – Umiditatea zăpezii

1 foarte moale Uscată

2 moale putin Puţin umedă

3 dură Umedă

4 foarte dură Înmuiată

5 compactă foarte Foarte înmuiată

MV = Masa volumică (kg/m3)

TL = Conţinutul în apă lichidă (% volumice)

CI = Rezistenţa la forfecare exprimată în kgf/m3 sau kPa

IS = Indicele de stabilitate: reprezintă raportul dintre rezistenţa limită la forfecare a stratului

de zăpadă şi greutatea straturilor de zăpadă superioare, calculată pentru o pantă de 45°.


24

Pe grafic:

Curba albastră reprezintă curba temperaturii stratului de zăpadă (° C).

G = gradientul de temperatură, ce arată variaţia temperaturii stratului de zăpadă

pentru o anumită grosime a stratului de zăpadă. În funcţie de valoarea sa este împărţit în 4

clase:

• nul haşurat

• slab alb

• mediu gri

• puternic negru

Rezistenţa la batere (la afundare a sondei) (Kgf)

2.3.2.B. CROCUS reprezintă structura stratului de zăpadă şi evoluţia sa în funcţie de

condiţiile meteorologice. Fiecare “substrat” de zăpadă din stratul total este luat în considerare

cu estimarea tipului de cristale de zăpadă care îl compun. CROCUS este capabil sa controleze

principalele transformări ale acestor cristale până la topirea lor. El poate funcţiona atât în mod

“prognoză” în lanţul complet de modele, cât şi în mod “diagnoză”, (pentru un anumit punct

de măsură, masiv, etc.) datele de intrare fiind date diagnostice, introduse de utilizator.

Figura 2.3. Aplicaţia CROCUS

2.3.2.C. MEPRA evaluează riscul de avalanşă dintr-un strat de zăpadă simulat de

CROCUS. El poate diagnostica dacă un strat nou de zăpadă va adera la zăpada “veche” sau

dacă prezintă un risc de curgere/alunecare, etc.


25

2.3.3. Dterminarea riscului de declanşare a unei avalanşe prin testul Rutshblock

Testul Rutschblock este asemanator unui test de compresiune, in sensul ca utilizeaza

forta de compresie pentru a verifica cat de bine adera straturile unul pe celalalt. Acest test este

preferat de expertii in studierea stratului de zapada pentru ca se realizeaza pe o zona mai

extinsa si iti poate oferi informatii despre cat de bine va rezista zapada la propria greutate.

Testul se realizeaza pe pante cu grad de inclinare de minim 25 grade, preferabil pe pante

cu grad de inclinare de 30 grade sau mai mare. Sapati in zapada un zid de 1 metru adancime

pe partea superioara a pantei (sau mai adanc daca credeti ca exista un strat mai adanc cu

aderenta scazuta). Aveţi grijă să nu deranjaţi zăpada din partea superioara a zidului. Realizati

un bloc de zapada de 2 metri latime si 1,5 m adanancime. Faceti un sant in partea superioara

a blocului de zapada cu ajutorul unei lopeti, ferestrau sau cu schiul apoi taiati partea opusa a

blocului cu o lopada de zapada, sau cu un ferastrau sau schi sau cu o bucata de coarda.

Dupa ce blocul de zăpada a fost izolat pe cele patru laturi, cel mai inalt schior cu

rucsacul in spate se va apropia de blocul de zapada din partea superioara a pantei. Apoi se va

vor urma cei sapte pasi si se va constata pasul la care blocul de zapada va aluneca. (Vezi

interpretarea rezultatelor mai jos).Testul Rutschblocks poate fi adaptat si pentru cei care nu

schiaza, utilizandu-se aceleasi reguli. A. B.

C.

D.

Marcati marginea santului cu schiul si sapa peretele superior al blocului cu aproximativ 30 cm mai lung decat schiul.

Masurati unghiul de inclinare al pantei pentru testul Rutchsblock.

Taiati un sant in partea superioada a pantei cu ajutorul unei lopeti de zadapa sau cu un schi..

Taiati blocul in partea inferioara a pantei cu ajutorul unei lopeti sau a unui schi. Acest sant trebuie sa fie mai ingust decat cel taiat in partea superioara a blocului.

E.

F.

G.

H.

Pasiti in prima treime din apartea superioara a pantei a bloculuii de zapada.

Lasati-va ciuciulete fara a va deplasa pe blocul de zapada.

Sariti pe loc o singura data Blocul de zapada aluneca de la prima saitura. Aceste test nu a fost trecut (avand un scor de #4).


26

Folosirea testului Rutshblock în apropierea Vârfului Omu (Foto: Matei Laudoniu, februarie 2007)

Interpretarea rezultatelor

#1 Blocul de zapda va aluneca in momentul saparii santului #2 Blocul alunceca in momentul cand schiorul se

apropie de partea superioara a acestuia sau paseste

in prima treime din acesta.

#3 Blocul de zapada aluncea atunci cand schiorul se

lasa ciuciulete sau isi flexeaza genunchii fara insa a

se misca pe blocul de zapada.

Risc mare

#4 Blocul de zapada aluneca atunci cand schiorul

face sarituri pe loc.

#5 Blocul de zapada aluneca atunci cand schiorul

face o a doua serie de sarituri pe loc.

Risc moderat

#6 Blocul aluneca atunci cand schiorul face sarituri repetate sau sarituri in ultimul sfert al blocului de zapada #7 Blocul de zapada nu aluneca dupa sarituri

repetate

Risc scăzut


27

2.3.4. Editarea şi difuzarea buletinului nivometeorologic şi avertizărilor de risc de

avalanşă.

Datele colectate de la staţii sunt prelucrate în cadrul SRPV Sibiu, folosindu-se aplicaţiile

Geliniv 2.10. şi Crocus Mepra PC. Cu ajutorul acestor date se urmăreşte evoluţia parametrilor

caracteristici ai stratului de zăpadă sub aspect cantitativ şi calitativ, precum şi al stabilităţii

acesteia, până în momentul colectării datelor. Ulterior sunt elaborate buletinele

nivometeorologice zilnice, prin integrarea datelor colectate şi prelucrate, a prognozelor

meteorologice şi al informaţiilor suplimentare privitoare la activitatea de avalanşă şi starea

stratului de zăpadă (primite din teren de la turişti, formaţiile salvamont, etc). Buletinele

nivometeorologice au rolul de a estima starea zăpezii şi a riscului de

avalanşă în afara pârtiilor amenajate.

Buletinele nivometeorologice zilnice conţin:

• prognoza meteorologică a zonei monitorizate pentru următoarele 24 de ore

• tendinţa meteorologică pentru următoarele 48 de ore

• diagnoza fenomenelor meteorologice şi nivologice din ultimele 24 de ore

• estimarea evoluţiei stabilităţii stratului de zăpadă şi a riscului de avalanşă pentru

următoarele 24 de ore

• tendinţa evoluţiei stabilităţii stratului de zăpadă şi a riscului de avalanşă pentru

următoarele 48 de ore

În condiţiile diminuării stratului de zăpadă, se întocmeşte o informare nivometeorologică

bisăptămânală (luni şi joi), până la topirea stratului de zăpadă continuu din platformele

meteorologice ale staţiilor Bâlea-Lac şi Vf. Omu. În situaţiile estimării unui risc de avalanşă

puternic sau foarte puternic se emis avertizări şi atenţionări de risc de avalanşă.

Atenţionare: fenomenele din mesaj vor începe în mai puţin de 72 de ore, dar nu mai

devreme de 36 de ore din momentul emiterii mesajului; atenţionarea va fi actualizată sau nu

printr-un mesaj de avertizare sau un nou mesaj de atenţionare, în funcţie de gravitatea

fenomenului prevăzut. Atenţionarea poate privi şi fenomene care încep mai devreme de 36 de

ore dacă acestea nu sunt atât de grave încât să justifice o avertizare.

Avertizare: fenomenele din mesaj vor începe în mai puţin de 36 de ore din momentul

emiterii mesajului şi pot conduce la pagube importante.

În cazul unui risc ridicat de avalanşă, Serviciile Salvamont au dispus închiderea anumitor

trasee montane, în special a celor din zona înaltă a Munţilor Făgăraş şi Bucegi. Personalul de


28

la staţiile meteorologice din arealul monitorizat a furnizat informaţii turiştilor asupra structurii

stratului de zăpadă şi a riscului de avalanşă. Cu toate acestea, în anumite cazuri nu s-a ţinut

cont de avertismentele date; un grup de zece alpinişti a fost surprins astfel de o avalanşă în

apropierea Vârfului Negoiu. Trei dintre aceştia au fost accidentaţi, necesitând intervenţia

Salvamont.

Buletinele nivometeorologice au fost întocmite în perioada 30 octombrie 2006 – 10 mai

2007, astfel:

• 41 de buletine nivologice pentru două zile şi tendinţă (30 octombrie 2006 – 12

februarie 2007)

• 89 de buletine zilnice (14 februarie – 10 mai 2007)

• 5 informări bisăptămânale (11-24 mai 2007)

• 4 avertizări de risc crescut de avalanşă.

Scala europeană de risc de avalanşă defineşte gradele de risc pentru un masiv, luând în

considerare numărul de avalanşe posibile şi arealul care poate fi afectat.

Figura 2.4. Scala europeană a riscului de avalanşă


29

2.3.5. Analiza impactului buletinelor nivologice asupra turismului.

Diseminarea informaţiilor nivometeorologice, începută în ianuarie 2006, a continuat şi

în cursul acestui sezon.

În afara formaţiilor Salvamont aflate în zonele monitorizate (www.0salvamont.ro),

buletinul nivologic a fost postat pe site-urile unor cluburi şi organizaţii cu profil

alpin:www.alpinet.org, www.clubulalpinroman.org şi www.carpati.org. În cazul situaţiilor

cu risc ridicat de avalanşă avertizările emise au fost difuzate şi către mass media.

Din data de 14 aprilie 2007 activitatea de nivologie a ieşit din stadiul experimental,

buletinul nivometeorologic fiind difuzat pe site-ul oficial al Administraţiei Naţionale de

Meteorologie: www.inmh.ro.

Conform datelor de pe site-ul www.alpinet.org , în sezonul 2006-2007 numărul mediu

zilnic de vizitatori a fost de 80, cu un maxim în data de 11 ianuarie, după emiterea unei

avertizări de risc puternic de avalanşă (peste 300 de vizitatori). Din figura de mai jos, în care

sunt comparate graficele vizionărilor buletinelor din sezoanele 2005-2006 şi 2006-2007 s-a

constatat o frecvenţă constantă a vizionărilor buletinului nivologic pe site pe tot parcursul

sezonului 2006-2007.

Figura 2.5. Graficul vizionării buletinelor nivo, pe www.alpinet.org


30

CAPITOLUL III

Sinteza nivometeorologică în iarna 2006-2007

la Staţia Meteorologică Vf. Omu

3.1. Staţia Meteorologică Vf. Omu

Vârful Omu este cel mai înalt vârf din Munţii Bucegi, dominând un platou structural.

De sub Vârful Omu pornesc 5 văi glaciare şi 6 creste montane. Vârful Omu este una din cele

mai importante obiective turistice din Munţii Bucegi, fiind nod de trasee turistice, aplinism şi

schi de tură (schi randonee).

Platforma meteorologică este situată pe un platou cu pantă de maximum 50 În

apropierea staţiei meteorologice Vârful Omu se află cabana turistică cu acelaşi nume.

Foto: Staţia Meteorologică Vf. Omu, la inaugurare, în 1961

Statia meteorologică de pe Vf. Omu, din masivul Bucegi, este una dintre cele mai

înalte asemenea staţii din Europa, cu “echipaj uman la bord”. Prin poziţia ei geografică este

lovită de toate masele de aer în trecere, fiind deosebit de importantă pentru observarea

fronturilor atmosferice, necesară în aprecierea evoluşiei vremii. De aici, de la 2507 metri

altitudine, pe timp senin, se vede jumătate din ţară: până dincolo de Olt, luminile

Bucureştiului noaptea, Carpaţii de Curbură, iar la nord, Carpatii Rasariteni.


31

3.2. Sinteza climatică

În lunile noiembrie 2006 şi mai 2007 valorile medii termice au fost mai scăzute decât

media multianuală a intervalului 1961-2007, iar în restul lunilor mai ridicate (fig. 3.1.a).

În ceea ce priveşte evoluţia valorilor medii lunare ale temperaturilor extreme (Fig. 3.1.c

şi e), se observă că şi cele minime au fost mai scăzute în lunile noiembrie 2006 şi mai 2007

faţă de media multianuală a intervalului 1961-2007 şi mai ridicate în celelalte luni. Iar în ce

priveşte cele maxime, au fost mai scăzute faţă de media multianuală a intervalului 1961-2007

în lunile septembrie şi noiembrie 2006, martie şi aprilie 2007 şi mai ridicate în rest.

Figura 3.1. Evoluţia parametrilor meteorologici la staţia Vârful Omu în sezonul nivologic

2006-2007 în comparaţie cu mediile multianuale ale intervalului 1961–2007

a) b)

c) d)

e) f)


32

Stratul de zăpadă pe abruptul vestic al Bucegilor; dec. 2006 (Foto: George Cristea)

Regimul pluviometric a fost în general deficitar, exceptând luna mai 2007, când s-a

înregistrat un uşor excedent (8.1 l/mp); se observă că în luna iulie deficitul de precipitaţii a

fost foarte însemnat. (fig. 3.1.b).

Stratul de zăpadă a fost continuu din 30 octombrie 2006 şi până în 25 mai 2007. Faţă de

valorile medii multianuale s-a înregistrat un uşor excedent până în prima decadă a lunii

aprilie, apoi acesta a crescut progresiv, de la 20 la 50 cm în a doua decadă a lunii mai şi 80

cm în ultima decadă a lunii aprilie şi prima decadă a lunii mai (fig. 3.1.d). După aceea stratul

de zăpadă s-a diminuat accelerat, iar valorile medii lunare au fost mai mici decât cele

multianuale.

Numărul zilelor cu sol acoperit de zăpadă (exprimat procentual, Figura 3.1.f) a fost mai

mare decât media multianuală în lunile noiembrie şi decembrie 2006, aprilie, mai şi iunie

2007, egal în perioada ianuarie-martie 2007 şi mai mic în august-octombrie 2006 şi iulie

2007. Se observă că numărul zilelor cu sol acoperit de zăpadă a fost semnificativ mai mare

faţă de media multianuală în cursul lunii iunie 2007 şi că solul a fost complet acoperit de

zăpadă timp de 6 luni (în perioada decembrie 2006 - mai 2007).


33

3.2. Sinteza nivometeorologică iarna 2006-2007

3.2.1. Consideraţii generale.

Sezonul nivologic 2006/2007 a debutat cu un ninsori slabe din data de 30 august şi

până în 2 septembrie 2006, când s-a depus un strat de zăpadă de 3 cm, care s-a topit odată cu

încetarea ninsorilor. În decada a treia a lunii septembrie s-au semnalat precipitaţii sub formă

de lapoviţă şi ninsoare, care au avut şi caracter de aversă, urmat de depunerea unui mic strat

de zăpadă (6 cm). Între 16-17 octombrie alt episod de ninsori, care au condus la depunerea

unui strat de zăpadă de 10 cm, ce s-a topit până în 22 octombrie. După ninsorile din 30

octombrie stratul depus a fost continuu până în 25 mai 2007. Grosimea stratului de zăpadă s-a

menţinut relativ scăzută (sub 50 cm) până în luna ianuarie 2007, apoi a înregistrat creşteri

semnificative: 73 cm în 28 februarie, 99 cm în data de 26 martie, 180 cm în 20 aprilie şi 184

cm în data de 2 mai (grosimea maximă înregistrată în sezonul 2006-2007). După această dată

stratul de zăpadă s-a topit accelerat, dispărând până în data de 26 mai.

Sub aspectul grosimii stratului de zăpadă, este de consemnat că la data de 12 mai 2008,

ora 15, la Staţia Meteorologică Vf. Omu se măsuraseră 240 cm. Pe de altă parte, în iarna

2003-2004 s-a consemnat un strat de zăpadă mult mai mic, pentru luna mai. În prima jumătate

a lunii, grosimea stratului de zăpadă s-a menţinut relativ constantă între 50 şi 62 cm.

În perioada 15-17 mai 2003, în urma ninsorilor căzute, stratul de zăpadă a avut o

uşoară creştere (75 cm), după care au alternat intervalele de creştere (grosimea maximă a

stratului de zăpadă proaspătă a fost de 22 cm în 24 ore) cu cele de scădere, înregistrându-se la

sfârşitul lunii 49 cm.

Cabana Omu în 2 septembrie 2006. Foto: Adrian Alexandrescu (www.alpinet.org)


34

3.2.2. Sinteza nivometeorologică a fiecărei luni

Octombrie 2006

În ţară: În prima jumătate a lunii vremea a fost relativ caldă şi în general lipsită de

precipitaţii, exceptând zilele de 6 şi 7 când a plouat şi temperaturile au marcat o uşoară

scădere. Începând din data de 15 vremea s-a răcit şi a devenit instabilă. În zilele de 16 şi 17

octombrie s-au semnalat primele ninsori din zona montană înaltă (la Vf.Omu, Bâlea-Lac şi

Postăvaru) şi s-a format primul strat de zăpadă al sezonului 2006/2007. Acesta a atins

grosimi de 9 cm la Bâlea-Lac, 4 cm la Postăvaru şi 10 cm la Vârful Omu şi s-a topit în

următoarea săptămână. Până aproape de sfârşitul lunii vremea s-a incălzit şi a fost lipsită de

precipitaţii. Din data de 30 vremea s-a răcit şi a nins iar, stratul depus fiind mai important în

masivul Făgăraş - s-au depus 25 cm la Bâlea-Lac, 7 cm la Postăvaru şi 5 cm la Vârful Omu.

Vf. Omu. La începutul lunii vremea a fost caldă şi nu a existat strat de zăpadă. Răcirea

din intervalul 15-18 a fost însoţită şi de ninsori, astfel încât s-au depus 10 cm de zăpadă.

Perioada de încălzire ce a urmat a dus la topirea acestuia până în 22 octombrie. După

ninsorile din 30 octombrie s-a depus un strat mic de zăpadă (5 cm). Acesta a format baza

stratului care s-a menţinut continuu până în 25 mai 2007. În cursul lunii octombrie cel mai

mare strat de zăpadă a fost de 9 cm în zilele de 17 şi 18. (Figura 3.2). Datorită lipsei unui strat

de zăpadă consistent şi continuu nu s-au făcut sondaje şi profile stratigrafice.

a) Grosimea stratului de zăpadă şi cantitatea de precipitaţii


35

b) temperaturi extreme, vânt, fenomene meteorologice

Figura 3.2. Sinteza nivometeorologică pentru luna octombrie 2006 la staţia Vârful Omu.

Noiembrie 2006

În ţară: După primele două zile relativ calde, vremea s-a răcit şi a nins. În întreaga zonă

montană s-a depus un strat de zăpadă însemnat în masivele Făgăraş şi Piatra Mare (85 cm la

Bâlea-Lac şi 24 cm la Predeal). Încălzirea care a urmat a dus la scăderea grosimii stratului de

zăpadă depus, în totalitate în zonele joase (Predeal şi Sinaia). Un nou episod de ninsoare a

avut loc între 10 şi 15 noiembrie, după care în zonele înalte s-au înregistrat valorile maxime

ale grosimii stratului de zăpadă din această lună : 107 cm la Bâlea-Lac, 32 cm la Vf. Omu, 30

cm la Postăvaru. La staţiile aflate la altitudini joase stratul de zăpadă depus a fost mic (2-4 cm

la Sinaia şi Predeal). În cea de a doua jumătate a lunii vremea s-a încălzit şi a fost lipsită de

precipitaţii, exceptând intervalul 21-24 când a fost mai rece şi a nins slab în zona montană

înaltă.

Stratul de zăpadă a scăzut progresiv, menţinându-se continuu doar la Bâlea-Lac şi Vf.

Omu; la Postăvaru nu s-a mai înregistrat strat de zăpadă după data de 23 noiembrie. La

sfârşitul lunii stratul de zăpadă a măsurat 92 cm la Bâlea-Lac şi 12 cm la Vf.Omu.

Vf. Omu. În cursul acestei luni valorile de temperatură au fost mai scăzute decât

mediile multianuale, iar stratul de zăpadă uşor mai ridicat. Vântul a bătut tare în prima

jumătate a lunii, din sector predominant nord-vestic (rafale de până la 68 m/s), viscolind

zăpada şi favorizând formarea plăcilor de vânt pe versanţii cu orientare sud-estică. Până la

sfârşitul lunii vremea a fost în general frumoasă, exceptând intervalul 22-24, când a mai nins

slab şi vântul a prezentat din nou intensificări cu până la 48 m/s din sector sud-vestic.

Temperaturile au crescut (până la +2,2°C în ziua de 30), iar grosimea stratului a scăzut


36

progresiv până la 12 cm (în 30 noiembrie). Pe tot parcursul lunii stratul de zăpadă a rămas

continuu, cu un maxim de 32 cm în zilele de 14 şi 15 – fig. 3.5.

Figura 3.3. Sinteza nivometeorologică pentru luna noiembrie 2006 la staţia Vârful Omu.

Datorită direcţiei predominante din care a bătut vântul, stratul depus pe versanţii sud-

estici a fost mai însemnat decât pe cei cu orientare nordică; de aceea sondajele şi profilele

stratigrafice s-au efectuat doar pe situl din Valea Cerbului, aflat pe un versant cu orientare

sud-estică. Sub acţiunea vântului puternic s-a produs transformarea mecanică a cristalelor de

zăpadă în granule fine şi apariţia plăcilor de vânt. Stratul de zăpadă a prezentat rezistenţă şi

densitate mare şi o structura stabilă, datorată predominanţei granulelor fine. Cel de al doilea

sondaj, efectuat în 23 noiembrie a evidenţiat apariţia la baza stratului a unei cruste de gheaţă,

iar deasupra acesteia a unor granule rotunde de dimensiuni mai mari.


37

(a) (b)

Figura 3.4. Valea Cerbului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna noiembrie 2006

Primul buletin nivometeorologic al iernii 2006-2007 La începutul acestei luni a fost emis şi primul buletin nivometeorologic al iernii 2006-

2007. Aceste buletine au fost emise permanent, până la sfârşitul lui mai 2007.

Buletin nivometeo: 02.11.2006 ora 20 – 05.11.2006 ora 20.

a) Estimarea riscului de avalanşă: Risc redus de avalanşă (1).

b) Prognoza vremii pentru intervalul 02.11.2006 ora 20 – 04.11.2006 ora 20:

Vineri: Vremea va continua să se răceasca. Cerul va fi mai mult noros şi local va ninge.

Cantităţile de apă vor fi de 5 - 10 l/mp. Vântul va prezenta intensificări temporare viscolind şi

spulberând zăpada. Temperatura minimă va avea valori cuprinse între -17°C şi -8°C iar cea

maximă între -16°C şi -7°C.

Staţia Meteorologica Vf. Omu (a treia decadă noiembrie 2006) Foto: Sigrid Martin (stânga) şi Alin Popescu (dreapta)

Sursa: www.alpinet.org


38

Sâmbătă: Vremea va fi deosebit de rece pentru această perioadă iar cerul va fi mai mult

noros. Local va ninge. Vântul va sufla moderat cu intensificări locale viscolind zăpada.

Cantităţile de apă vor fi de 5 - 10 l/mp. Temperatura minimă va avea valori cuprinse între -

10°C şi -20°C, iar cea maximă între -16°C şi -5°C.

Duminică: Vremea se va încălzi uşor, cerul va fi mai mult noros şi local va ninge.

Cantităţile de apă vor fi în jur de 5 l/mp. Temperatura minimă va avea valori cuprinse între -

15°C şi 0°C, iar cea maximă între -10°C şi 0°C.

Luni: Vremea se va menţine rece pentru această perioadă, deşi temperatura aerului va

creşte usor. Cerul va fi temporar noros şi izolat va ninge. Cantităţile de apă vor fi de 2-5 l/mp.

Temperatura minimă va avea valori cuprinse între -11°C şi -3°C, iar cea maximă între -6°C şi

3°C.

Izoterma 0°C: sub 800 m; Izoterma de -10°C: în scădere de la 1800 m.

d) Fenomene speciale: vizibilitate scazută, ceaţă în special peste altitudini de peste

1100 m, posibil chiciură.

Vântul la altitudinea de 2500 m:

Vineri: din sector nord, nord-vestic viteze cuprinse între 40 - 70 km/h,

Sâmbătă: din sector nord-vestic cu viteze între 45 - 90 km/h

Duminică: din sector nord vestic cu viteze medii de 45 – 75 km/h

Luni: din sector nordic cu 20 - 40 km/h.

e) Starea stratului de zăpadă în data de 02.11.2006:

Stratul de zapada continuu este prezent mai sus de altitudinea de 1400 m, cu grosimi

mai mari pe versanţii transilvăneni decît pe cei dinspre Muntenia.

Grosimea stratului de zăpadă atinge 5 cm la Varful Omu. Stratul de zăpadă este format

în exclusivitate din zăpadă proaspătă, de tip pulver, care a fost viscolită de vânt. Pe crestele şi

platourile de peste 2200 m sunt formate troiene de circa 50 cm.

f) Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă: Stratul de zapada este relativ stabil

datorită grosimii sale mici care nu acoperă asperităţile terenului. În decursul intervalului

grosimea stratului de zăpada va creşte cu circa 10-15 cm pe zi în intervalul vineri–duminică,

iar luni cu circa 2-5 cm. Stratul de zăpadă poate fi mai mare pe pantele adăpostite. Pe pantele

şi văile adăpostite se vor forma troiene. În zilele următoare se va forma strat de zapada în

intreaga zona montană. Zăpada se va tasa treptat după ninsoare, în special duminică şi luni,

când se va topi în partea de jos a versanţilor. Izolat, în condiţii deosebite, pe unele văi sau

pante adăpostite faţă de direcţia dominantă a vântului, mai ales unde terenul prezintă pantă

mare şi rugozitate redusă sunt posibile unele curgeri de zăpadă.


39

Decembrie 2006

În ţară. În intervalul 1-16 decembrie vremea a fost caldă, s-au înregistrat temperaturi

maxime pozitive la altitudini mai mici de 1800m. În prima săptămână izolat a plouat slab, iar

stratul de zăpadă depus în luna noiembrie la peste 1800m s-a topit uşor, ajungând la 80 cm la

Bâlea Lac şi doar 7 cm la Vf.Omu. Din 17 decembrie vremea a intrat într-un proces de răcire,

iar la altitudini mai mici de 1800m s-au semnalat la început precipitaţii mixte, apoi ninsoare.

Peste această altitudine a nins, până în 20 decembrie depunându-se până la 36 cm de

zăpadă proaspătă la staţia meteo Bâlea Lac. Vremea a continuat să se răcească până la

sfârşitul lunii şi a mai nins trecător în ultima săptămână. Vântul a prezentat intensificări

susţinute la peste 1800m, iar în zona de creastă a suflat tare, spulberând sau viscolind zăpadă.

Grosimea maximă a stratului de zăpadă a măsurat 116 cm la Bâlea-Lac (maximul lunii), 52

cm la Vf. Omu, 19 cm la Sinaia, 15 cm la Postăvaru şi Predeal.

Vf. Omu. După o perioadă în care s-a menţinut constantă (12 cm), grosimea stratului de

zăpadă a scăzut până la 6 cm între 9 şi 18 decembrie, datorită vântului puternic care a

spulberat-o (până la 40 m/s); temperaturile au prezentat variaţii relativ scăzute în prima parte

a lunii, apoi mai semnificative:

de la -6,8°C maxima zilei de

13, până la +4,5°C în 16. După

perioada de încălzire din 16 şi

17, vremea s-a răcit şi a nins,

grosimea stratului crescând la

21 cm în cursul nopţii de

18/19, apoi la 25 cm în 21

decembrie.

Un nou episod de

ninsoare, însoţit de o răcire

accentuată, din 25-26

decembrie, a dus la creşterea grosimii stratului la 52 cm; ninsorile au fost însoţite de vânt

puternic (până la 40 m/s) din sector nord-nord-vestic. Deşi după data de 27 temperaturile au

mai crescut uşor până la sfârşitul lunii, ele au rămas negative, iar grosimea stratului de zăpadă

a scăzut până la 28 cm; vântul a continuat să prezinte intensificări din sector vest-nord-vest.

Valoarea maximă a lunii a fost de 52 cm (în 26 decembrie). Stratul a fost depus

neuniform, mai ales în condiţii de vânt puternic şi transport de zăpadă, care au favorizat

formarea plăcilor de suprafaţă.

Decembrie 2006 – Vârful Omu


40

Şi în această lună sondajele au fost efectuate doar în situl din Valea Cerbului, cu

orientare sudică. Vântul care a suflat predominant din sector nord-vestic ca şi în luna

precedentă, favorizând astfel întărirea plăcilor de suprafaţă deja formate şi formarea altora noi

în cursul şi după episoadele de ninsoare din 18-21 şi 25/26 decembrie. Temperaturile scăzute

care s-au înregistrat după data de 25 decembrie (cele minime au atins -21,4°C în noaptea de

26/27) au încetinit transformările cristalelor de zăpadă.

Figura 3.5. Sinteza nivometeorologică pentru luna decembrie 2006 la staţia Vârful Omu.

Cele două măsurători nivologice, din 21 şi 29 decembrie, de pe versantul Văii Cerbului,

au arătat la suprafaţă un strat de zapădă de 11 cm format din granule faţetate şi fine, de la

ninsorile căzute în 18 şi respectiv 25/26, viscolite de vântul puternic. Sub acest strat, până la


41

sol, s-a identificat o structură stabilă, îngheţată, formată din mai multe plăci dure suprapuse

(fig. 3.6).

Riscul declanşării de avalanşe a fost în general redus; s-au înregistrat căteva curgeri de

pe versanţii nord-estici, în data de 21 decembrie.

Figura 3.6. Valea Cerbului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna decembrie 2006

Ianuarie 2007

În ţară: Vremea a fost uşor mai caldă decât normalul termic. Cantităţi mai însemnate de

preciptaţii s-au înregistrat în prima parte a lunii la toate staţiile meteorologice, apoi în ultima

parte în Făgăraş, când stratul de zăpadă a înregistrat creşteri semnificative (până la 210 cm la

Bâlea-Lac, maximul lunii).

Ninsorile din intervalul 2-4 ianuarie au dus la creşterea însemnată a grosimii stratului de

zăpadă: cu 25 cm în noaptea de 2/3 (de la 15 la 38 cm) şi încă 46 cm până în dimineaţa zilei

de 4, când stratul a atins 84 cm. A mai nins slab în data de 6, astfel încât grosimea stratului de

zăpadă a atins 88 cm – maximul lunii. După uşoara încălzire din primele zile ale lunii,

temperaturile au scăzut (minim -10,5°C); vântul nu a prezentat intensificări importante. Cea

de a doua săptămînă a fost caracterizată în general de o încălzire a vremii (maxime până la

+4,1°C în data de 12); spre sfârşit temperaturile au scăzut din nou şi a nins slab. Până în data

de 26 vremea a fost relativ caldă, temperaturile maxime au fost în general pozitive; vântul a

prezentat intensificări de până la 20 m/s. Stratul de zăpadă a scăzut progresiv, până la 67 cm.

Ultimele zile au marcat o scădere accentuată a temperaturilor – minime până la -17,8°C,

ninsori însoţite de intensificări ale vântului, care au viscolit zăpada; grosimea stratului de

zăpadă a crescut la 80 cm – (fig. 3.7).


42

Figura 3.7. Sinteza nivometeorologică pentru luna ianuarie 2007 la staţia Vârful Omu.

Structurile de plăci îngheţate de la baza stratului, care se observau la sfârşitul lunii

decembrie, s-au menţinut toată luna ianuarie, fiind mai evidente pe versantul sudic, unde

stratul de zăpadă a fost mai însemnat (3.8).

Primul sondaj a fost efectuat în data de 4 ianuarie, doar în Valea Cerbului. La

suprafaţă s-a evidenţiat un strat de zăpadă proaspătă, depus în urma ninsorilor începute în

noaptea de 2/3. Sub acest strat, până la sol, au existat structuri compacte şi dure, formate

predominant din granule fine şi faţetate spre bază – rezultat al transformărilor de gradient

mediu.


43

(a) (b)

(c) (d)

Figura 3.8 Valea Cerbului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna ianuarie 2007

Cele trei sondaje efectuate în Valea Cerbului până la sfârşitul lunii au evidenţiat

transformarea treptată a cristalelor de zăpadă proaspătă şi fine în granule cu feţe plane şi

apariţia în apropierea solului a celor tip cupă. Încălzirea acentuată din 21-23 ianuarie (cu

temperaturi maxime pozitive) a favorizat topirea la suprafaţă şi pătrunderea apei în strat; în

cursul nopţii apa a îngheţat, ducând la formarea crustelor de îngheţ (fig. 3.8.d).


44

Începând cu data de 11 ianuarie au fost făcute sondaje şi în situl din Valea Morarului,

situat pe un versant cu expunere nordică – fig. 3.9.

Figura 3.9. Valea Morarului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna ianuarie 2007

În Valea Morarului stratul de zăpadă a fost mult mai mic faţă de cel din Valea Cerbului

– maxim 28 cm. Cele trei sondaje au fost efectuate pe versant cu orientare nordică şi înclinaţie

a pantei de 30 grade. Primul sondaj, efectuat în data de 11 (fig. 3.9.a), a arătat existenţa la

suprafaţă a unui strat de circa 13 cm cu rezistenţă redusă, iar sub acesta a unei cruste, care s-a

regăsit şi în celelalte sondaje. O structură de cruste subţiri suprapuse au fost evidenţiate în

sondajul din data de 18 (fig. 3.9.b), rezultat al acţiunii vântului puternic din acel interval.

Ultimul sondaj din lună a arătat – ca şi în Valea Cerbului – apariţia granulelor tip cupă în

partea inferioară a stratului, rezultat al transformărilor de gradient mare de temperatură (38-40

gr/m) – fig. 3.9.c, iar la suprafaţă a unei plăci friabile.

Pe lângă sondajul şi profilul stratigrafic, în 11 şi 18 ianuarie s-au efectuat în Valea

Cerbului şi teste de stabilitate.

Acestea au arătat în data de 18 existenţa unui strat stabil, iar în data de 11 a unui plan de

rezistenţă scăzută al stratului de zăpadă la circa 48 cm, de la sol, din care blocurile de zăpadă

puteau fi detaşate relativ uşor (grad mediu de fragilitate).

Februarie 2007

În ţară: Luna a debutat cu o vreme închisă şi temperaturi scăzute (-14°-16°C la Vf. Omu); s-

au semnalat precipitaţii sub formă de ninsoare pe arii extinse, ceea ce a condus la creşterea

stratului de zăpadă cu 5 – 10 cm (excepţie staţiile Predeal, 26 cm şi Bâlea lac, 39 cm). În

intervalul 6-11 februarie vremea s-a încălzit, devenind caldă pentru această perioadă

(temperaturile maxime au fost pozitive sub 1800m). După data de 12 temperaturile au mai

scăzut, dar au rămas pozitive la altitudini mai mici de 1500m; în intervalul 12-17 februarie a

nins slab, iar sub 1500 m precipitaţiile au fost mixte. O nouă încălzire a vremii a avut loc între


45

18 şi 23 februarie; a mai nins slab, stratul de zăpadă crescând cu până la 6 cm. În zilele de 24,

25 şi 26 s-a răcit, temperaturile au coborât sub -10 gr.C şi a mai nins slab. În ultimele două

zile ale lunii temperaturile au crescut uşor şi a nins slab în întreaga zonă montană.

Vf. Omu. Deşi în cursul lunii au existat mai multe episoade de ninsoare, datorită

vântului extrem de puternic care le-a însoţit (rafale de peste 200 km/h), grosimea stratului de

zăpadă depus a fost scăzută. O creştere mai importantă a avut loc în ultima zi a lunii, când s-

au depus 14 cm de ninsoare proaspătă, şi grosimea stratului a atins 73 cm (maximul acestei

luni). Temperaturile au fost negative, dar uşor mai ridicate faţă de valorile medii multianuale.

Figura 3.10. Sinteza nivometeorologică pentru luna februarie 2007 la staţia Vârful Omu.


46

Măsurătorile efectuate în 10.02 în ambele situri (fig. 3.11), au arătat o structură în plăci

suprapuse, formate în urma ninsorilor viscolite care au avut loc de la data ultimelor sondaje.

Plăcile s-au format mai ales pe versanţii cu orientare sudică şi sud-estică. Pe pantele cu

orientare nordică s-a identificat la suprafaţă un strat de 20-30 cm, depus în urma ninsorilor din

4 şi 5 februarie, format din granule fine între care s-au format legături de coeziune. Sub acest

strat două structuri de placă dură suprapuse, între ele cu zone formate din cristale faţetate şi

tip cupă, cu rezistenţă mai redusă şi care reprezentau potenţiale planuri de instabilitate - fig.

3.11.a. Pe versantul sudic s-a identificat la suprafaţă o placă de vânt de grosime însemnată

(circa 30 cm), formată datorită vântului extrem de puternic; sub aceasta o zonă cu rezistenţă

mai scăzută şi un plan îngheţat constituind un posibil plan de instabilitate - fig. 3.11.b

(a) (b)

(c) (d)


47

Până în 15 februarie, data efectuării următoarei măsurători, vremea s-a menţinut rece şi

cu vânt puternic din sector sud-vestic la început, apoi nord-vestic (rafale de până la 68 m/s).

Profilul realizat pe Valea Morarului, (fig. 3.11.c) a arătat o structură de placă în partea

superioară a stratului şi un plan cu rezistenţă scăzută format din cristale tip cupă în apropierea

solului. Profilul realizat în aceeaşi zi în Valea Cerbului (fig. 3.11.d), pe un plan cu orientare

sudică, a arătat menţinerea structurii de placă la suprafaţă, iar spre baza stratului apariţia

cristalelor tip cupă.

(e) (f)

Figura 3.11. Graficele structurii stratului de zăpadă din luna februarie 2007:

Valea Morarului (a,c,e) şi Valea Cerbului (b,d,f)

Vremea s-a menţinut rece şi în perioada 15 – 23.02, cu intensificări ale vântului până

la 40 m/s. Profilul din Valea Morarului a arătat menţinerea structurii de placă evidenţiată la

sondajul anterior, cu mărirea grosimii stratului format din cristale tip cupă şi apariţia unui mic

strat de chiciură la suprafaţă (fig. 3.11.e). Pe versantul sudic, în Valea Cerbului, s-a evidenţiat

în partea superioară a stratului o structură de placă, iar deasupra 10-20 cm formaţi din granule

fine, cu rezistenţă mai scăzută. Spre baza stratului s-au identificat cristale faţetate şi tip cupă,

iar în apropierea solului o crustă îngheţată (fig. 3.11.f).

Zona Vârfului Omu (2507 m), văzută dinspre Cerdac, în februarie 2007 (Foto: Matei Laudoniu)


48

Martie 2007

În ţară. În prima decadă s-au înregistrat variaţii mici ale temperaturii, vremea fiind

caldă pentru această perioadă. Precipitaţii căzute au fost slabe cantitativ, semnalându-se

precipitaţii mixte sub 1800 m şi ninsoare în rest în prima parte a intervalului, ultima parte

fiind lipsită de precipitaţii. Stratul de zăpadă s-a diminuat, în medie cu 2-4 cm.

La începutul celei de-a doua decade vremea s-a răcit, iar precipitaţiile au fost mixte,

predominant sub formă de ninsoare la peste 1500 m altitudine. În intervalul 13 - 20 martie s-a

înregistrat un proces de încălzire, vremea fiind caldă pentru această perioadă şi lipsită de

precipitaţii, ceea ce a dus la scăderea stratului de zăpadă din întreaga zonă monitorizată. În

ultima decadă vremea a rămas instabilă, mai rece în intervalul 20 – 26, când s-au semnalat

precipitaţii sub formă de ploaie la altitudini sub 1500 m şi ninsori la peste 1800 m altitudine,

care au contribuit la creşterea stratului de zăpadă cu 2 – 10 cm în Postăvaru şi Bucegi şi 15 –

20 cm în Făgăraş. Din 26 până la sfârşitul lunii vremea a continuat să se încălzească, iar

precipitaţiile slabe cantitativ au contribuit la scăderea stratului de zăpadă.

Vf. Omu. Luna martie a debutat cu o vreme închisă, cu ceaţă frecventă şi un episod de

ninsoare între 3-5 martie, însoţit de intensificări susţinute ale vântului. mai ales în prima

jumătate a lunii. Până la sfârşitul celei de a doua decade s-au înregistrat mici variaţii ale

temperaturilor, ninsori slabe (în 13 şi 18) şi intensificări ale vântului de peste 200 km/h;

grosimea stratului de zăpadă s-a menţinut relativ constantă. La începutul celei de a treia

decade, temperaturile au marcat o uşoară creştere şi a nins, grosimea stratului crescând de la

66 la 99 cm (în data de 25) – maximul acestei luni, scăzând apoi uşor până la sfârşitul lunii -

fig. 3.12.


49

Figura 3.12. Sinteza nivometeorologică pentru luna martie 2007 la staţia Vârful Omu.

Datorită vremii nefavorabile (vânt foarte puternic) primele măsurătoari au fost efectuate

în data de 08 în ambele situri. Cele două profile de strat, (fig. 3.13.a şi 3.14.a) au arătat

prezenţa la suprafaţă a circa 10 cm de zăpadă cu rezistenţă scăzută, format în urma ninsorilor

din intervalul 3-5 martie, iar sub acesta structuri de placă dură. Profilul stratului din Valea

Morarului (fig. 3.13.a) a evidenţiat existenţa mai multor cruste în interior, iar cel din Valea

Cerbului (fig. 3.14.a) existenţa în partea inferioară a stratului a cristalelor tip cupă, cu

dimensiuni mari şi rezistenţă scăzută, determinând un potenţial ridicat de instabilitate. Până la

data următorului sondaj, din 15 martie, nu au survenit modificări importante în structura

stratului, păstrându-se forma profilelor anterioare (fig. 3.13.b şi 3.14.b).; în baza stratului de

pe versantul nordic s-a evidenţiat însă existenţa mai multor cristale tip cupă (fig. 3.14.b).

(a) (b)


50

(c) (d)

Figura 3.13 Valea Morarului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna martie 2007

(a) (b)

(c) (d)

Figura 3.14. Valea Cerbului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna martie 2007


51

Vântul puternic şi umezeala crescută au favorizat formarea chiciurei, care s-a regăsit în

partea superioară a stratului în profilele efectuate în data de 22 martie (fig. 3.13.c şi 3.14.c);

în interior s-au regăsit structurile de placă şi crustele existente în profilurile anterioare.

Ultimele măsurători au fost realizate în data de 29 martie. În urma ninsorilor din

intervalul 21-24 martie grosimea stratului de zăpadă a crescut. Ninsorile au fost însoţite de

vânt foarte puternic, din sector predominant sudic, astfel încât zăpada s-a depus mai ales pe

versanţii cu orientare nordică, formând în unele locuri troiene. Profilul din Valea Morarului a

fost făcut la o mică depărtare de situl obişnuit, pe o pantă cu înclinaţia de 40 grade (fig

3.14.d), acolo unde a fost depusă zăpada viscolită; de aceea grosimea stratului este mai mare

decât la sondajele anterioare. Stratul de zăpadă a fost relativ compact şi stabil, spre bază

identificându-se zona cu chiciură existentă la sondajul anterior (fig 3.13.d). Pe versantul sudic

s-a identificat la suprafaţă un strat cu rezistenţă mai scăzută, alcătuit din cristale fine, sub

acesta stratul fiind compact şi stabil (3.14.d).

17 martie 2007 la Vf. Omu (2507 m) Sursa: www.alpinet.org


52

Bucegii. Aprilie 2007. Foto: Marian Radu

Aprilie 2007

În ţară

Vremea s-a încadrat in limite normale din punct de vedere termic cu o uşoară răcire in

ultimele 2 zile ale lunii. În prima decadă a lunii cerul a prezentat unele înnorări temporare şi

local a mai nins în zona de munte (01-05.04 si 09-10.04). Ninsori slabe s-au mai semnalat şi

în a doua decadă dar stratul de zăpadă a început sa scadă simţitor (cu peste 50 cm la Bâlea-

Lac spre exemplu). În ultima decadă vremea şi-a continuat încălzirea uşoară iar pe acest fond,

nu s-au mai semnalat ninsori decât izolat la peste 2200m. În schimb s-au înregistrat câteva

zile cu ploi sub aceasta altitudine ceea ce a condus la subţierea sau chiar topirea stratului de

zăpadă mai ales sub 1800 m (mai ales 23-25.04 şi 28-29.04).

Vf. Omu

Luna aprilie a fost caracterizată de mici variaţii ale regimului termic, cu o încălzire mai

semnificativă după data de 25 – până la sfârşitul lunii temperaturile maxime înregistrate au

fost uşor pozitive (+0,1°C). S-a semnalat frecvent ceaţă în primele două decade si mai multe

episoade de ninsoare, care au dus la creşterea grosimii stratului de zăpadă de la 94 la 180 cm

(în data de 20 şi 30 aprilie). Cele mai însemnate creşteri ale stratului de zăpadă s-au înregistrat

în intervalul 3-6 aprilie (27 cm) şi 15-20 aprilie (58 cm) fig. 3.15. Structura stratului de

zăpadă de pe versanţii însoriţi – ca cea din 5.04 în Valea Cerbului – a prezentat la suprafaţă un

strat subţire de zăpadă proaspătă, depus peste o crustă îngheţată, până la sol stratul prezentând

o rezistenţă şi stabilitate crescute (figura 3.17.a). Măsurătoarea efectuată în Valea Morarului

în 6.04 (figura 3.16.a), au arătat existenţa unei structuri de placă spre baza stratului, cu planuri

rezistente aşezate deasupra unui strat format din cristale tip cupă de mari dimensiuni. La

suprafaţă s-a regăsit stratul de zăpadă recentă căzută de la începutul lunii, cu rezistenţă

scăzută.


53

Figura 3.15. Sinteza nivometeorologică pentru luna aprilie 2007 la staţia Vârful Omu

(a) (b)

Figura 3.16. Valea Morarului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna aprilie 2007


54

Episoadele de ninsoare care au urmat până la data noului sondaj (din 13.04) au depus un

strat de zăpadă recentă de până la 20 cm, care s-a regăsit atât la măsurătorile efectuate în

Valea Cerbului cât şi la cele din Valea Morarului. Până la sol ambele profile au prezentat o

structură compactă şi cu rezistenţă crescută, iar spre sol s-au identificat cristale tip cupă

(figura 3.15). Profilul realizat în 22 aprilie în Valea Morarului, pe un versant cu orientare

nord-estică, a arătat o stabilizare a stratului. În Valea Cerbului s-au identificat structurile de

placă din sondajele anterioare şi apariţia la baza stratului a fenomenului de izotermie, tipic

pentru perioada de primăvară (fig. 3.17.c).

Încălzirea vremii şi ninsorile din ultima săptămână a lunii aprilie au determinat

modificări ale structurii zăpezii. Astfel, măsurătorile nivologice efectuate în data de 26 aprilie

în Valea Morarului (fig. 3.16.b) au arătat o rezistenţă crescută a stratului de zăpadă. În Valea

Cerbului, profilul a fost făcut pe un versant cu orientare sud-estică; stratul de zăpadă a

prezentat fenomenul de izotermie, tipic de primăvară şi apariţia cristalelor rotunde.

(a) (b)

(c) (d)

Figura 3.17. Valea Cerbului - graficele structurii stratului de zăpadă din luna aprilie 2007


55

Mai 2007

În ţară

Sub aspect termic vremea a prezentat în primele două decade oscilaţii de încălzire si

răcire stabilizându-se în ultima decadă la o vreme caldă. Astfel s-a înregistrat o încălzire a

vremii de aproximativ 10°C în perioada 01-06.05 urmată de o răcire uşor sub normal în 07-

10.05 şi o încălzire accentuată în perioada 11-15.05, când temperatura la Bâlea Lac spre

exemplu a atins +10°C. Temperaturile ridicate s-au menţinut cu mici oscilaţii şi în ultima

decadă când din nou la Bâlea Lac s-au înregistrat +13°C.

Sub aspectul precipitaţiilor s-au semnalat ploi în cea mai mare parte a lunii, local în

prima jumătate a lunii (04-10.05), dar mai ales în a doua jumătate a lunii (15-31.05) când s-au

înregistrat cantităţi importante de precipitaţii sub formă de ploaie ce au topit zăpada lăsând

doar petice în zonele înalte umbrite.

Vf. Omu

În primele zile ale lunii a mai nins slab şi s-au mai depus 5 cm de zăpadă proaspătă.

Apoi vremea s-a încălzit progresiv, astfel încât după data de 5 temperaturile maxime

înregistrate au fost tot timpul pozitive – cu un maxim de +10,2°C în data de 16 mai. Grosimea

stratului de zăpadă a scăzut accentuat, iar după data de 25 mai s-a topit în întregime - fig.

3.18.


56

Stratul de zăpadă la Vf. Omu (mai 2007). Foto: Matei Laudoniu

Figura 3.18. Sinteza nivometeorologică pentru luna mai 2007 la staţia Vârful Omu

Structura stratului de zăpadă din data de 3 mai a fost diferită între profilul efectuat pe

versantul umbrit (fig. 3.19.a) şi pe cel însorit (fig. 3.19.b). Cel din Valea Morarului, pe versant

nord-estic a arătat un strat compact şi cu rezistenţă crescută, cu câţiva cm de zăpadă proaspătă

la suprafaţă, iar în partea inferioară a prezentat fenomenul de izotermie. Stratul cu rezistenţă

mai scăzută de la bază, identificat în ultimul sondaj din aprilie a dispărut sub acţiunea

greutăţii straturilor superioare. Pe versantul însorit, cu orientare sud-estică, au fost identificate

în strat predominant cristale rotunde, datorate pătrunderii progresive a apei în strat, mai multe

structuri de placă, separate de zone cu rezistenţă scăzută, precum şi fenomenul de izotermie.

Încălzirea accentuată a vremii care a urmat a favorizat pătrunderea progresivă a apei în

strat. Atât pe versantul nordic cât şi pe cel sudic stratul de zăpadă a prezentat structură tipică

de primăvară, cu rezistenţa căzută la bază. Stratul a prezentat fenomenul de izotermie şi a fost

alcătuit din cristalele rotunde. Atât sondajele din 10, cât şi cel din 17 mai au prezentat aceeaşi

structură (fig. 3.19.c, d e,f).


57

(a) (b)

(c) (d)

(e) (f)

Figura 3.19. Graficele structurii stratului de zăpada din luna mai 2007:

Valea Morarului (a, c, e) şi Valea Cerbului (b, d, f)


58

CAPITOLUL IV

Avalanşe înregistrate în perimetrul Staţiei Meteorologice Vf. Omu

4.1. Cercetări privind avalanşele înregistrate în iarna 2003-2004, în zona Vf. Omu

Imboldul asupra cercetărilor nivologice a pornit şi de la tragicul eveniment din 18

ianuarie 2004, când în Bucegi au murit cinci schiori într-o avalanşă în Valea Morarului. În

cele ce urmează voi prezenta câteva din cele mai cunoscute avalanşe din Munţii Bucegi,

începând cu acea iarnă 2003-2004.

4.1.1. Avalanşa din Valea Morarului, 18 ianuarie 2004

Cinci schiori au murit în ziua de 18 ianuarie 2004 în urma unei avalanşe puternice

produse pe Valea Morarului. Sportivii participau la o etapă a Cupei Romîniei la Schi.

În momentul tragediei, şapte dintre concurenţi traversau un culoar de avalanşă de pe

Valea Morarului. Doi dintre schiorii surprinşi de valul de zapada au reuşit să se salveze.

Ceilalţi cinci colegi ai lor nu au supravieţuit avalanşei. Mike Csaba, din Odorheiu-Secuiesc,

Blaga Istvan, din Miercurea- Ciuc, Zoltan Budasi, din Oradea, Ion Coşariu si Dorel Jercan,

din Zărneşti, au fost găsiţi morţi sub tonele de zăpadă, de către echipele de căutare.

Au mai fost avalanse pe valea Morarului, dar niciodata atât de grave. Ceea ce pare de

neînţeles este faptul ca acest concurs a fost organizat, desi au existat avertizări serioase asupra

pericolului avalanşelor pe Valea Morarului.

Nu se cunosc încă cu certitudine cauzele cumplitei tragedii produse în acea zi. Din

informaţiile primite, avalanşa a venit de mult mai de sus. Nu a fost declanşată de cei ce urcau

pe vâlcel (cu schiurile în spate), unde zăpada era tare şi stabilă.

Avalansa a surprins mai multi sportivi în timp ce urcau, cu schiurile în spate, Valea

Morarului, între care în afara de Zoli, alti doi salvamontişti bihoreni, Csáki Károlyi si Oláh

Attila.

Ca martori ai tragediei, au relatat vizibil afectati, evenimentele. „Avalanşa a mers

undeva între trei si patru sute de metri. Zgomotul a fost infernal, huruia toata valea”, au

relatat cei doi. Oamenii prinsi sub zapada au fost scoşi imediat de colegii lor înscrisi în

concurs. „În 15 minute i-au gasit. Când au venit salvamontistii nu mai era mare lucru de

facut. Zapada era grea, ceea ce, îndeobste înseamna o moarte rapida, din cauza leziunilor”,

ne-a spus Lucian Nistor.


59

4.1.2. Avalanşa din 13 februarie 2004

Avalanşa de placă de zăpadă de pe Valea Cerbului, s-a produs în cursul nopţii, pe

versantul NE al Muntelui Morarul. Panta versantului în partea sa superioară este peste 40

grade. Avalansa s-a declanşat de la altitudinea de 2457 m si a curprins o mare parte a

versantului estic al circului glaciar al Văii Morarului. S-a încadrat în tipul de avalanşe de

versant. Avalanşa a fost declanşată prin ruperea cornişei şi spargerea plăcilor de zăpadă

datorită vântului puternic.

În perioada 9 – 13 februarie a nins la temperaturi foarte scăzute, cu viscol şi transport

de zăpadă. S-au format cornişe mari pe toţi versanţii, în special spre E şi SE.

Profilele de rezistenţă şi stratigrafice realizate în 11 şi 12 februarie în platforma staţiei

meteorologice Vârful Omu arată existenţa unui strat de zăpadă format dintr-o succesiune de

strate friabile cu strate compacte, iar rezistenţa la batere are variaţii foarte mari de la un strat

la altul. Prezenţa stratelor cu rezistenţă scăzută şi a straturilor de tip placă determină apariţia

riscului de avalanşă.

Zăpada ninsă viscolit din perioada precedentă nu a fost înregistrată în măsurători

deoarece a fost transportată pe versanţii adăpostiţi. S-au format atât plăci de zăpadă viscolită

cât mai ales cornişe de mari dimensiuni. Zăpada ninsă la temperaturi foarte scăzute, era

formată din ace de gheaţă şi avea coeziune extrem de scăzută, înacadrându-se în tipul de

zăpadă prăfoasă.

Prelucrările Crocus Mepra din figurile următoare relevă existenţa unui nivel de

instabilitate în cadrul stratului de zăpadă, datorită straturilor cu rezistenţă slabă. S-a

determinat risc puternic de declanşare a avalanşelor în mod accidental. Stratul de zăpadă avea

93 cm grosime şi era format din 11 straturi. Nivelul de instabilitate era dat de existenta unui

strat de cristale cu feţe plane la 57 cm deasupra solului.

Simularea din data de 13 februarie a evoluţiei stratului de zăpadă arată un risc moderat

de avalanşă, atât natural cât şi accidental. Stratul de zăpadă avea 131 cm grosime şi era format

din 28 de strate. Nivelul de instabilitate se găsea la 88 cm deasupra solului şi era dat de

existenţa unui strat de zăpadă viscolită, format din particule recognoscibile şi cristale fine

aşezat ca o placă uşoară deasupra unei cruste de gheaţă cu rezistenţă mult mai mare.


60

Fig. 4.1 Simularea caracteristicilor stratului de zăpadă la staţia meteorologică Vârful Omu, în 12.02.2004

Legenda diagramelor simularilor CROCUS – MEPRA Curba albastră: curba variaţiei temperaturii în cadrul stratului de zăpadă

Cu verde: curba variaţiei densităţii stratului de zăpadă

Cu roşu: curba variaţiei conţinutului în apa lichidă a stratului de zăpadă

Cu violet: curba variaţiei rezitenţei la batere a stratului de zăpadă

HTN – înălţimea totală a stratului de zăpadă

NST – numărul de straturi din cadrul stratului de zăpadă

TS – temperatura solului

F – forma granulelor respectiv a cristalelor de gheaţă din compoziţia stratului de zăpadă

RO – gradul de rondicitate al granulelor respectiv cristalelor de gheaţă

TEL – conţinutul în apă lichidă a fiecărui strat de zăpadă

Zapada de diferite tipuri este reprezentată în culori şi simbouri diferite conform legendei din fiecare grafic.

Săgeata roşie exprimă nivelul de instabilitate cel mai mare, iar cea galbenă nivelul al doilea. Avem de asemenea

marcate perioadele corespunzatoare ninsorilor din fiecare strat, în partea dreaptă.

În perioada 13 – 16 februarie s-au mai produs circa 12 avalanşe cenu au fost

înregistrate la staţie, ci de Serviciul Public Salvamont Prahova. Toate aceste avalanşe au avut

caracteristici similare celei descrise mai sus, fiind localizate în Vaile Cerbului, Morarului,

Alba, şi în abruptul Muntelui Costila. Din descrierile personalului Salvamont se presupune că

avalanşele au fost de placă de zăpadă viscolită sau prin ruperea cornişelor. De la staţia

meteorologică Vârful Omu nu s-au putut înregistra aceste avalanşe din cauza vântului foarte

puternic şi a temperaturilor sub 25 grade C, ce au împiedicat deplasarea personalului pe teren.


61

Fig. 4.2 Simularea caracteristicilor stratului de zăpadă la staţia meteorologică Vârful Omu, în 13.02.2004

4.1.3. Avalanşele din 19 aprilie 2004

În a doua decadă a lunii aprilie, a crescut mult riscul avalanşelor de placă de suprafaţă

şi din cauza ruperii

cornişelor. În cursul dimineţii

de 17 aprilie, s-au produs la

diferite altitudini şi pe

versanţi cu expoziţii diferite,

multe avalanşe de placă şi de

cornişe. Nu s-au înregistrat

victime.

La staţia meteo-

rologică Vârful Omu, în 19

aprilie, între orele 9 şi 14 am

au fost înregistrate 4 avalanşe

de placă de suprafaţă, pe versanţi sudici, în Văile Cerbului şi Morarului. Avalanşele au fost

declanşate de la o altitudine de peste 2250 m. Culoarele de avalanşă au avut lungimi de peste

500 m. S-a înregistrat avalanşă pe „poteca de iarnă” de pe Cerdacul Văii Cerbului, areal în

care au fost observate avalanşe extrem de rar.

Foto 4.1. Cerdacul Văii Cerbului, zona cu risc de avalanşă prin care

trece poteca de acces la staţia meteorologică. (Maria Dana Moţoiu)


62

Toate avalanşele observate au fost declanşate în mod natural datorită încălzirii vremii.

Zăpada ninsă cu vânt a format plăci de zăpadă neconsolidată şi cornişe mari, în special pe

versanţii cu expoziţie estică.

În 14 aprilie a nins 22 cm zăpadă proaspătă, care s-a tasat treptat. În data de 18 aprilie

a nins cu vânt. Deşi în platforma staţiei meteo-rologice nu s-au înregistrat creşteri

semnificative ale grosimii stratului de zăpadă, pe versanţii din împrejurimi s-au format troiene

şi cornişe de dimensiuni foarte mari.

Odată cu încălzirea uşoară a vremii cornişele s-au rupt, iar plăcile de zăpadă formate

pe versanţii adăpostiţi s-au spart declanşând avalanşe.

Profilul stratigrafic şi sondajul efectuat în data de 18 aprilie relevă un risc ridicat al

declanşării avalanşelor de placă. Cornişele de dimensiuni mari, care erau formate în partea

superioară a tuturor versanţilor, reprezentau un alt factor de declanşare.

4.1.4. Episodul de avalanşe din 15-18 mai 2004

Pe Văile Cerbului, Morarului, Mălăieşti, Gaura, s-au înregistrat avalanşe de versant. In

Munţii Morarul, Costila, Bucşoiul, Obârşia şi Ciubotea, au fost înregistrate avalanşe

canalizate pe culoar Avalanşele au pornit din partea superioară a versanţilor sau din creste, de

la altitudini de 2490 m până la altitudini de 2200 m, şi au avut extindere foarte mare.

În perioada 15 – 18 mai a nins abundent, la temperaturi relativ crescute. S-au

înregistrat avalanşe de topire, în bulgări pe toţi versanţii şi pe toate expoziţiile. Toate

avalansele s-au declansat în mod natural. Din 11 mai au început ninsori intense care au dus la

depunerea unui strat de zăpadă proaspătă umedă (în platforma staţiei acesta măsura 22 cm).

Deoarece a nins viscolit, pe pantele adăpostite s-au format troiene mari.

Măsurătorile efectuate în platforma staţiei meteorologice Vârful Omu au relevat

existenţa unui strat cu rezistenţă scăzută la mijlocul profilului.

Stratul de zăpadă avea grosime de 110 cm şi era format din 21 de straturi. Riscul de

declanşare accidentală a avalanşelor era puternic, în timp ce riscul de declanşare naturală a

avalanşelor era moderat. Nivelul de instabilitate se afla la adâncimea de 42 cm, unde se afla

un strat friabil cu grosime foarte mică dar continuu.

În urma acestui episod de avalanşe toate traseele de alpinism sau de schi de tură au

fost blocate de depozite mari de avalanşă, accesul la staţia meteorologică fiind blocat pentru

mai multe zile.


63

Fig. 4.3. Simularea caracteristicilor stratului de zăpadă la staţia meteorologică Vârful Omu, în 15.05.2004,

în programul Crocus Mepra PC

4.2. Avalanşe înregistrate în iarna 2005-2006

Pe 18 ianuarie 2006, în Valea Morarului se declanşează o avalanşă care surprinde

patru schiori. Cei patru schiori au fost surprinşi, miercuri după-amiază, de o avalanşă în Valea

Morarului, unde se aflau, împreună cu alţi 13 colegi, pentru a-i comemora pe cei cinci colegi

ai lor care şi-au pierdut viaţa în aceeaşi zonă, surprinşi de o cădere masivă de zăpadă în urmă

cu doi ani.

Schiorii, aflaţi în stare de şoc, au fost scoşi din zăpadă - starea lor de sănătate fiind una

bună - şi au fost coborâţi la cabana Gura Diham, de unde fiecare va pleca acasă, întrucât nici

unul dintre ei nu necesită spitalizare. Doar unul dintre cei surprinşi de avalanşă - o femeie - a

fost rănită, ea suferind o entorsă la o gleznă şi la un genunchi.

Pe 29 ianuarie 2006 Bogdan Boja, Gigi Florea si Mirel Ceauşu au fost suprinşi de o

avalanşă în timp ce schiau pe Valea Cerbului din Muntii Bucegi, ultimul murind din pricina

acestui incident. Mirel Ceauşu, 23 de ani, din Busteni, a fost gasit la doi metri sub zăpadă.


64

4.3. Avalanşe înregistrate în iarna 2006-2007

Datorită punerii la dispoziţia schiorilor şi a montaniarzilor a fişelor de descriere a

avalanşelor, în iarna 2006-2007 s-au putut culege multe informaţii despre avalanşe observate

în Munţii Bucegi, corelate cu cele observate de către personalul staţiilor meteorologice.

Astfel s-a putut face o statistică a acestor avalanşe. Data Locul Altitudinea Expunere Risc estimat Victime

17.11.2006 Vf. Omu diferite S 1 -

18.11.2006 Vf. Omu 2000-2250 S 1 -

19.11.2006 Vf. Omu 2000-2250 S 1 -

29.12.2006 Vf. Omu 1700 NE 1 -

03.01.2007 Glăjărie 1800 - 2 -

27.01.2007 Coştila 2000 2 1

04.03.2007 Valea Albă 1900 2 1

11.03.2007 Colţii Morarului 3 -

11.03.2007 Vf. Omu 2250-2500 S 3 -

23.03.2007 Valea Bujorilor 3

24-25.03.2007 Mălăieşti, Bucşoiu 2000 V 2 refugiul

06.04.2007 Vf. Omu 2250-2500 Diferite 3 -

12-14.04.2007 Valea Mălăieşti 2250-2400 diferite 2 -

05.05.2007 Vf. Omu 2000-2250 N 3 -

Comparând informaţiile privind producerea avalanşelor cu riscul maxim prognozat

pentru ziua respectivă, constatăm că cele mai multe evenimente s-au produs în cazul unui risc

estimat de grad 3 şi 2, apoi în cazul unui grad mare de risc (4), dar nu au lipsit nici cazurile în

condiţiile unui risc redus de avalanşă.

Fig. 4.4. Riscul de avalanşă prognozat şi avalanşele înregistrate în sezonul 2006-2007.


65

Avalanşe observate în zona staţiei meteo Vf. Omu, în iarna 2006-2007

Vf. Omu, 19.11.2006 (Foto: Radu Manta)

Valea Albă, 04.03.2007 (Foto: Mihai Cernat)

Valea Bujorilor, 23.03.2007 (Foto: Radu Hera) Cabana Mălăieşti, 24.03.2007 (Foto: Lilian Stăncioiu)

Valea Mălăieşti, aprilie 2007 (Foto: Radu Manta, Staţia Meteo Omu)

Valea Cerbului, mai 2007, Foto: Radu Manta

Date post:	27-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	heather-johnson
View:	24 times
Download:	1 times

zapada_omu (1)

Documents