z rv

Nu te supăra părinte, De nu poţi să călăreşti, Căci magaru- i rnai cuminte, De cum dumnea ta gîndeşti.

Vezi satira te pîndeşte. Şi de nu vei isbuti, Crucea ţi-o batjocoreşte, De nu vei mai călări!

TRÎNTIŢII—TRIUMFĂTORI

— Odă căderii noastre naţionale. —

O • O

însetat de crima de-a distruge un popor, A cătat la noi acasă nişte coade de topor, Şi şi-a z is: «De-acum în dietă dintre .cei nepocăiţi Nimeni n'are să mai între, ianiceri, cu toţi, să ştiţi! Vreau s'arăt ce pot eu astăzi într'o ţeară oropsită, Cînd în bani se 'ncrede lumea şi'n puterea făurită! Vreau s'arăt, Valachi, acuma, cine-i 'n astă ţeară, De-a fost şi mînjit cu ouă, huiduit şi de ocară!...... Vreau s'arăt, c'a mea voinţă are azi să stăpînească Dela Prut şi pană la — Tisa tabăra valahiceasea! Nu vreau însă nimicirea patrioţilor cinstiţi, Ci din contră înălţarea civilor prea schinjuiţi. Tot ce e Valah de nume: cetăţean ungar să fie Conlucrînd cu toţi de-acuma la a patriei tărie! E absurd să între'n dietă trădători naţionali, Cari prostesc numai poporul prin tirade triviali; E absurd, şi cu puterea baionetelor, cu suliţi, Voi împrăştia norodul, răsvrătiţii de pe uliţi Şi în sfatul ţării unul, unul, singur n'o să vie: Celce vrea mărirea ţării (?) în slujba mea o să se puie!.. Eu voi răsplăti credinţa şi pe toţi cei devotaţi: Toţi aveţi să fţţi ac^ea^ ^eeaţîta"aspiraţi'!7»

plasul de sirenă 'ntîiul aspirant l'a înţeles** Ki uitîndu-şi de trecutu-i, partea bună şi-a ales;V

ÎŞi'n beţia'i vlădicească s'a ascuns sub scut crăiesc^

Ca să poată da copite'n neamul nostru romînes.c!! Te-ai ascuns, cinstite Mangra Văsălie'n umbra morţii Celor împuşcaţi I'alegerii le lăsăm în grija sorţii, Ce ţi-ai, Vlădică! Brfu'ţi înroşit de sînge Rom/hesc, să şti, că este! Pe cei morţi un neam îi plînge\ Asta e~a ta ispravă, care cere răsplătire; Sfintell Slujba'ţi de părinte 'noată'n neagra pîngârireV.

* * *

Şi s'a împlinit cuvîntul, ce ne-a prorocit trînteală; Noi numim acea cădere: biruinţă triumfalăW Căci atunci cînd şi ţăranii pentru neam îşi dau viaţa, Zorile 'nălţării noastre spun, c'aiciai-1 — dimineaţa!!....:.

Dr. PRICOLICI. V

-9€»~- ' :M> »aC' . ' J C ' C ' '»M> «3C» «SC» »3C», »3C» , '3C» '3C» < » € « < » € » <»€•

t^^^ F ă t f r u m o s , ^ f ^ j (Alegorie).

A fost odată, ca nici jdată, că | dacă n'ar fi nu s'ar povesti. A fost j odată un moş şi o babă. Moşul era numai umbra de el, iar această \ um' ră era acoperită de părul cel i lung şi de sprîncenele, cari îi eres- j cuseră pană în pămînt. Baba era aşişderea de făleaţă, încît se făcea mai asemenea cu pămîntul. Ei, ei! Multe pacoste au trecut peste capul; lor! Trecut-au peste ei vijeliile năprasnice ale cerului, trecut-au peste ei cetele solomonarilor, stri­goilor, hoardele capcînilor. Materia însă, din care moşul şi baba au fost făcuţi, a fost materie dumnezeiască. în lupta vieţii ei nu se nimiciră, ci se asemănară tot mai mult cu materia, ce se numeşte duh.

în partea locului, pe unde tră­iau ei, se aţinea de un timp încoace un balaur, care băgase spaimă şi groază în tot ţinutul. Ori cine se încerca să se ia la luptă cu el, că­dea victimă monstrului.

Moşul şi cu baba, cari îmbă-trîniseră în primejdiile, ce le-or iz­băvit cu prihană, s'au cutremurat la această nouă vedenie, din toată fiinţa lor n'a rămas, decît două du­huri, cari se îmbrăţişară tot mai mult, pană se prefăcură într'un singur întreg.

* Şi a dat Dumnezeu, că din

cele două duhuri, ispăşite de mult de păcate, se făcu un copil cu pă­rul de aur, care creştea într'o zi, ca altul într'un an. în jurul său răspîndea lumină, dinaintea căreia tot răul se topea.

începură a seca şi membrele groaznicului balaur, pană n'a mai rămas nimica din el.

Din rămăşiţele victimelor ba­laurului au început a creşte holde mănoase — iar binecuvîntarea oa­menilor nu mai înceată.

M.

%1fP

— Monşer, pentruee nu sunt însufleţiri confesionale?

— Alzo, pentrucă amorul azi mai cu rezultat se cultivă înafară de

confesiuni. ni.

Bolnav. Dorinţa din urmă.

D e - a ş şti, că mor, i -aş zice morţii:

— «Cumătră! , oricum, dar sf îrşeşte-o!

Aleargă! . . .du-mă 'n a ta ţară,

De-aşa mi-e scris în cartea sorţii!!»

P'acî m 'am plictisit şi dorul

De-a şti şi rostul lumei tale

lnchiagă'n creeri Visuri h îde:

Icoane'n plăsmuiri fatale. . . .

Dar stai!... opreşte! — o dorinţă

Mai am în lume ne'mplinită:

„ D o r e s e , s ă ş t i u a i e v e a ţ a r a ,

S p r e e a r e ~ a l e r g i , n u ^ i j i d o v i t ă ? I U

R1CA ŞFlRLEAZĂ

Coana Ci ta ţ i . -âoS-

= La situaţie. Cu banii aruncaţi _de_J^ujen a 1 e -gerile trecute, s'ar putea uşor mărita toate fetele din Austro-Ungaria.

= Liga fetelor bătrîne se pregăteşte la un memorand în contra guvernului, care în terorismul său nu cruţă pe nimeni şi mai ales pe cei cu gură rea, — se vede, că îşi teme tare domnia.

= După cea mai nouă veste însă, guvernul nu e aşa de primejdios, căci precum ţi îmblînzeşte pe alţii cu to­cană, şampanie şi slujbe, fetelor încă le va da satis­facţie deplină — punînd dare pe burlaci.

Povestea vorbii.

Unuia sătean odată muerea i-s'anecat Cînd la un rîu împreună cu altele s'a scăldat El cu o prăjină'n mînă în vîrfu-i cu cîrlig pus,

"Se ducea tot căutînd-o pe cursul apei în sus. Altul trecînd îl întreabă, ce tot umblă căutînd? El spuindu-i tot odată îşi ceru şi sfat zicînd: — Mi-s'a 'necat, frăţioare, nevasta colea mai jos, Şi cum să o găsesc, nu ştiu şi caut fără folos. — Bine, acela răspunse, ce cauţi pe rîu în sus? Că apa încolo la vale trebue să o fi dus. — Nu crez frate, el îi zise, să fi mers pe apă 'n jos, Că ea cît trăia 'n viaţă, le făcea toate pe dos. Şi socotesc că ea şi moartă d'andărătele s'a dus, Şi trebue prin urmare s'o caut pe apă'n sus.

A. PANN

Tempora mutantur .

Ca mire-auzi glasul iubirii De înger adorat în vremea mai tîrzie, După căsătorie, îţi sună par'că şamănă

C'un gramofon stricat. C. V.

ACURAT

Prof. Ce căpă tăm, dacă tăiem în doue un cilindru.

Elevul: Un semicilindru. C. V.

^ Din dăsaga calicului democrat. _^>,

= = = = = Orizontul politic. = = = = =

Apoteoză. Şi a zis Scaraoţchi, şi s'a făcut de-odată chaos. Paserile şi-au făcut patru picioare, tîrîitoarele şi-au pus aripi.

.Orbii au începu tă se minuna de tainele minunate ale cerului azuriu, ologii au în­ceput a juca, ciungii a îmbrăţoşa, surzii a se desfăta în sunetele melodioase ale si­renelor.

Preoţii au luat puşca în spate, soldaţii cad în genunchi înaintea altarelor de lemn, poeţii se nutresc cu venin de şarpe.

* Şi a zis Scaraoţchi şi s'a făcut de-odată

întunerec. Din chaos se ridică şi vîjăe sgomotul

infernal al dobitoacelor antidiluviale. Din noroiul în care se tăvălesc ridi-

cîndu-se cu semiaripele lor, împroaşcă şi întina tot jurul lor, iar din mirosul lor boale epidemice se nasc.

* Şi a zis Scaraoţchi şi de-odată toţi

preoţii s'au făcut slugii lui. Trupul credin­cioşilor se văietă în durerile loviturilor pri­mite dela cei în cari s'au încrezut. — Dar iată trupul lor se înveninează ranele nu le mai simţesc, căci întregi sunt numai o rană. Şi ranele preamăresc pe Scaraoţchi şi ai săi.

* * *

= = = = = = Orizontul literar. = —

Mă întrebi, că ce miros dau aburii bucătăriei n o a s t r e ?

Ramolitul X ar zice, că nici nu avem bucătărie, şi «ca a tare» din bucătăr ia noas t ră , care nu există, n 'are de unde eşi nici fum, cu atît mai puţin miros.

Ferventul Y ar zice, că numai atîta ar mai trebui să iasă de undeva miros, că îndată ar sări cîţiva arendaşi ai bunului gust şi at î ta ar împroşca cu parfumul, ori cu contrastul parfumului, pană cînd numai mirosul lor s'ar simţi.

Acolo a m ajuns, că acuma, Dumnezeu, iubirea, vinul, femeia, toţi şi toate rămîn necîntate.

ŞTIRI. După cum ne-a adus vestea badea Cîrţan, pe orizontul politic dela noi s'au ară ta t semne nouă, de cari se umplu ini­mile de mari spefahţe.

Tot natul născut în zodia racului va a v e y de-aici înainte o găină în oala sa, în schimb însă va umbla în costumul Iui Adam.

Tot natul va avea drept şi vot asupra vieţii Sale, de aceea fiecare de bună voe va merge pe dealul furcilor, încunjurat de au­reola gloriei.

Ţăranii se vor bucura de bunăvoinţa fraţilor lor, cari îi lasă să- 'şi îngroaşe pielea, ca cu a t î t mai bună talpă să iasă din ea.

Preoţii se vor bucura de mari daruri venite dela duhuri de pe alte tărîmuri . Ei vor avea la fiecare mîncare un blid cu to­cană şi o sticlă de şampanie .

Pentru desvoltarea organică a învăţă-mîntului se vor face şcoli mixte de oameni şi dobitoace.

Catolicii vor înfiinţa împărăţ ia cerului pe pămînt . Adecă vor fi băgaţi într'o căl­dare şi at î ta se vor pîrjolj până vor recu­noaşte existenţa purgatorului .

Se vor întroduce coteţe pe sama jude­cătorilor, cari de aici înainte prin haiduci vor sta de vorbă cu obştea, iar plînsorile se vor spune pe tolceriu.

Croaţia şi Slavonia se vor purta vecinie în buzunare .

Vor fi apoi pupături de bot între dife­riţii zăvozi ai marilor puteri

Top-

I D I L (poporal).

Astă vară vînt bătea, Badea 'n braţe mă strîngea. De-ar ci bătut vîntu mult, M'ar ci strîns, de m'ar ci rupt.

Din ale lui Nastratin Hogea.

Unul întîlnid pe Hogea s'a oprit a-l întreba, De şi-a plătit datoria? la ce el răspunse : Ba. — Dar ce umbli fărăgrije, cînd te şti, că eşti da tor? — Grija (zise el) s'o poarte celce este creditor.

A. P.

S c î n U i }\ — fum ^ | : ^ | : din glagoria lui Gligor 3 d io t u :

Ce nu visezi? Nu visezi, că mîne o să te scoli —

sărac. . . Nu visezi, că cine o să mai scrie —

viersuri.... Nu visezi, că advocatul îţi / v a cîştiga

— procesul.... Nu visezi, că pînă mîne se va scumpi

— brînza.... Nu visezi' c'o să cazi l a — d e p u t ă ţ i e . . . Nu visezi, c'o să'ţi pierzi — nevasta.... Nu visezi, c'o să poţi cumpăra —

lauri.. . Şi în sfîrşit: Nu visezi, c'ai putea comite şi tu vr'o

mică — prostie.... R.

Unde dai şi unde creapă! — Ia uitaţi-vă copii — zise învă ţă to­

rul, care voia să arate , că însuşirile omului se cunosc pe din afară — Ghiţă are Ia cap o umflătura. Asta e semnul iubirii dinlăuntru faţă de părinţi. Aşa-i Ghiţă, că tu iubeşti tare părinţi i?

— Pe m a m a da, — zice Ghiţă — dar pe ta ta nu, căci el mi-a făcut umflătura la. cap cu bîta.

MOTIV?

— De ce nu te însori? Nu eşti des tul de băt r în?

— Ba da 1 Sau nu eşti destul de bogat? — Dară nu. — Atunci de ce nu te însori? — Nu sunt încă destul de .... mărginit .

MODEST

— Eu nu am decît o singură dorinţă.. . — Şi a n u m e ? — Ca toate dorinţele să mi-se împli­

nească. DIRECŢIE SCHIMBATĂ

Oficiantul (care în întunerec Ia trepte e călcat pe picior): Măgar şi vită încălţată .. (observînd pe şeful) ce sunt eu!

Din elşfl „a" în elşu „b". Un priman băiat de sate, Harnic leneş, cum a fost, Eră după 'mprejurare înţelept, eră şi prost. Cînd se duce pe vacanţă La părinţi acas' în sat, Şi ca toţi domnii cu carte îşi da aier de 'nvăţat, îl întreabă tatăt's'odată, Pela şcoală cea 'nvăţat? — «Hai să-ţi văd bizonyitvanyul», Zice-atunci bătrînuînost, Căci era un om de sate', Şi pe lîngâ alte rele Era dînsul şi cam prost. Sburdalnicul băiat îndată, Testimoniul şi-1 aduce; Iar' bătrînul pune ochii, Şi musteaţa ş'o mai suce. Apoi coala-o ia cît colo. Cum din ochi cam slab vedea, ; Din 'nceput şi pană 'n capăt «Negyes, negyes» tot cetea...

«Ăi băiete băietele; «Jegyuri rele-ai cîştigat «Cred, că doară nici nu are «Nimenea mai rele'n sat. «Văzui eu la Niţu popii «Scris tot egyes lîngă egyes; «Iar' la tine cît ie coala, «Nu ie, decît numai negyes». — «Nu aşa stă lucrul tată, «Dumneata nu înţelegi «Cum ţidulele de-acuma «Se fac după alte legi. «Niţu popii are egyes, «Eu cît el de patru ori, «Căci doar şti că unu'n patru «Merge chiar de patru ori. «De-a respuns odată bine «Io-am respuns de patru o r i« .^

Astfeliu dupăce bătrînul Fusese capacitat, S'a cam mîngăiat în suflet, Şi că dintre toţi şcolarii El e cel mai bun în sat. —

După ce-a trecut vacanţa, Şi veni vremea de'nscris, Zise fiul cătră tatăl: «Dumneata şti cum am zis»! «Ai de grije, cînd mi-i'nscrie: «Eu am fost în elşu «a» «Ş'acum vin în elşu «b». —

C. V.

•*— Sociologie. Toată fiinţa crede, că printr însa se a ra tă puterea cea prea înaltă, numai aceea nu vrea să o recunoască, că puterea cea mai înaltă e cvintesenţa materiei.

— Ruptura între biserica apuseană şi cea răsăr i teană s'a făcut pentruca să fie mai justificată lupta Intre oameni.

— Religia cea nouă va adopta un s ingur Dumnezeu.

— Econzul t , ca diferitele confesiuni să se înarmeze, p a n ă e v reme, ca să fie pregăt i te la luptele viitoare religionare.

Azi lumea s'a întors pe dos. (Cuplet cântat pe melodia cântecului «Săraca ,.

Dedicaţie cuconiţelor din orăşelul Ş...

Azi lumea s'a întors pe dos (ei hai, vai! vai!)*) (< Tot ce'i în ea e: mincinos; ' Madame, cavaleri, să ştiţi, , ~r! Cu toate toţi, azi sunt spoiţii

Fetiţe de zăreşti în drum, C Te 'mbeţi lulea de-al lor parfum

Şi-n faţă de le caţi pe loc (

kTe-aprinzi de-al dragostei lor foc!

Ţi'ncurci privirea 'n toalete Şi'n lungi călcîe de ghe te ; De-a modei ironii năuc Strigi: «Ah modele cum să duc!»....

Cocoşi In pălării de-acum Cu toa te s'au jurat că'şi puni Ce zici?.... Cu toţi ne coconim, De vrem, ca lumea să trăim!....

La făgădău: «O 'ngheţată!» E moda azi 'n lumea toată —, Copilele şi bere cer , Pe cea mai rece o prefer....

De vreţi să fiţi toţi fericiţi, Atunci la noi, aici, veniţi, Cu ochii toate să gustaţi.... De vreţi .... la caz .... vă — şi'nsuraţi!....

Şi nu mă mir c'aşa'i la noi , Cînd lumea 'noată în nevoi; Mă mir cum fetele de-acum S'au da t dup'al prostiei fum! (ei hai, vai! vai!)

Rică.

— Partidul republican şi-a început act ivi­tatea fără voinţa republicană a republica­nilor din republica Ardeal.

- 3 € - *) Să repetează după fiecare şir.

L A S I T U A Ţ I E

Ţi-am spus eu, nene Tănase, că ăsta e lucrul cel mai bun!

10 CALICUL DEMOCRAT: 1910

^ ^ ^ Î N V I N S & m & (Din Satanelo).

— întîia continuare şi fine. —

Ştiind, că Dta, gentilă ceti toare, nu eşti de faţă la petrecere, cu tot dreptul zic, că Melania e cea mai frumoasă. E frumoasă, plăcută, cu spirit, cu voe bună. De Ioc nu se cunoaşte, că ea ar fi fost lipsită de pă­lăria cea minunată , sură, de catifea.

Prietinele ei bune de altcum, şi cu deosebire g răsuna Cezarina şi Amanda cea căptuşită la piept, toată puterea şi-o pun în aplicare; ca să nu se vadă pe ele invidia, că pe Melania aproape o mîncau cu ochii domnii ce sunt de faţă.

Cînd însă ea a fost rugată să cînte, iar bărbaţii o aplaudă la nebunie, toa te îşi schimbă faţa cînd în vînăt, cînd în verde, cînd în galbin.

într 'adevăr cucereşte, ca un comandant . Bărbatul Cesarinei se apleacă spre băr­

batul Melanie şi-i şopteş te : — Fericitu-le A mea nu mai poate

de grasă . Bărbatul Amandei de cea parte îi

şopteş te : — Ce fericit poţi s ă fii . . . . A mea

e numai haine şi căptuşală! Şi nevăs tu ţa as ta frumoasă, căreia toţi

i-se închină, nici cu o privire nu îi învred­niceşte pe ceialalţi.

' Numai pe el îl priveşte! Pe el, pe iu­bitul ei bărbat! Numai lui îi r,îde şi'l îmbată cu graţiile, ce le poate oferi o femee. Se razimă de braţul lui, îi vorbeşte cu foc, ea însăşi îl duce în bufet şi cu minutele ei proprii îi dă să mînînce, să bea.

—• Uite, puiule, puţin numai din pas­te lul acesta..... Caviarul ăsta ce bunu-i! Nu­mai un pic! Aşa-i, că e bun?.... Numai un pic încă! Ia puiuţule.... încă un păhărel din Veuve-Cliquotul acesta. . . Bea pentru mine. . . — Ia şi din vinul ăsta! Şi eu beau la scumpule, puiule

Frapat de gentileţa cea fără seamă , bărbatul începe a simţi must rare de conş­tiinţă. .

— Totuşi n'ar fi trebuit şă-i refuz do ­rinţa ~— se frâmînta el în sine. A fost fru­moasă pălăria si ce bine i-a stat. Şi ea aşa-i de drăguţă, încît nici nu- 'mi face im­putări .

Se trezeşte în el tot mai multă încre­dere şi vanitate- şi-'şi zice:

—* Femeia as ta frumoasă e a mea, femeia asta , pe care toţi o admiră, pentru care toţi mă invidiază, întreagă-întreguţă e a mea.... Picioruţele cele mici, braţele ei albe, umerii ei, gîtul, bărbia, — tot, e al meu....

Şi precum se cugetă el astfel mai de­parte în ochii Iui se aprinde tot mai mult un foc, pe buzele lui simte o sete, pe care vinul cel admirabil Veuve-Cliquot nu i-o mai poate s t împăra şi plecîndu-se spre nevăs ­tu ţa Iui frumoasă, îi şopteşte blînd, dră-gos tos :

— Mergem acasă , dragă!

— Cum vrei scumpule!

Nu trecură cinci minute, ei şedeau lîngă olaltă în t răsură .

Se pare, că Melaniei i i mai frig, ori se face, că simte mai tare vîntul rece de

Ipecemvr ie , căci se învăluie în paltonul ei, încît nici faţa nu i-se mai vede.

Bărbatul nici nu băga" de seamă vîntul şi zăpada, ce bate în uşa trăsurii .

1-se părea, că t răsura merge prea încet, cu toate că caii numai sburau.

I-ar fi plăcut să ajungă odată acasă.

Şi mîna kii neas t împăra tă se furişează Ia sinul ei bucurîndu-se, ca un copil, care a putut face o ştrengărie.

Femeia îl u rmăreş te de sub paltonul ei de iarnă, zimbind îl loveşte peste mînă si—'1 îndrumă la ordine zicînd:

— Ast împără- te urîtule!

Au ajuns acasă. Abia îşi lapădă pal­tonul, bărbatul şi aleargă la femee-sa. Trece peste salon, căci e mai aproape cu 5 paşi întregi decît prin prînzîtor, ceeace e mare cîştig pen tn : cei îndrăgostiţ i .

Cînd ajunge însă în salon, rămîne sur­prins. Cameriera chiar îi aranja un aş te r ­nut acolo.

— Cum? întrebă el. Avem oaspe ţ i ? — Nu — zice cameriera, dar cocoana

mi-a lăsat să vă aştern aici.... De surprindere, era să esclame, ca un

erou tragic, care se vede t ras pe sfoară, dar tot atunci recunoaşte, că toate as tea au fost puse la cale cu multă isteţime şi încă rîde una bună.

— A! acuma şt iu! tot numai pălăria e la mijloc! — mormăeş te în sine şi se, a-runcă într'un fotoliu, ca să aştepte pană se duce cameriera.

Abia îşi puse cameriera piciorul afară pe prag, el într 'o minută fu la uşa odăii de durmit, pe care — se înţelege o află în­cuiată.

Bate. — Cine-i? — Eu sunt dragă.... — Dă-mi pace; mă doare capul, am

migrenă. — O tu vicleană.... Ştiu, că pentru pă­

lărie.... Se cade a s t a ? Nu tu ziceai odată că ai putea trăi cu mine şi pe o insulă pustie?....

— Am fost o nepricepută! — Nu de asta-i vorbă. . . Dta n'ai zis,

că ai fi în stare să- 'mi cobori şi stelele.... Le-aşî şi coborî, dacă aşi putea! — Azi ai dovedit! — O tu, de ce nu mi-ai spus, că ţi-ar

plăcea pălăr ia? Deschide uşa.... — Nu se poate , sunt culcată. — Chiar pentru aceea! — Ce cu spirit eşti!.... Am spus, nu

se poate. — Greşala mi-o reparez, mîne poţi

să-ţi aduci pălăria.... — Ce pălărie!?... . Eu am condiţii....

— Condiţii!?

— Da, mai şi mai întîi dta ai să v

mergi după pălărie....

— Doară ţi-am spus, că o poţi aduce. — Eu nu trimit după ea, ci dta să

trimiţi după ea — Bine, bine, primesc, deschide nu ­

mai uşa! — Hoo ho! A douăoară vei plăti

pentru mine la croitorul contul de 1000 de coroane

— Aşa-i că numai glumeşt i? — Mai serios nici cînd n ' a m : vorbit!

— Doar ' nici nu eşti da toare croito­rului.

— Mîne după ameazi o să fiul — Cheltuială nebună! — A treia condiţie.... — încă şi-a t re ia?! — Ai să-mi măreşt i banii de cheltu­

ială cu 100 de coroane la lună. — A s t a - i o adevăra tă tîlhărie.... — Noapte bună! — Dragă Melanie.... Te rog.... Nici un răspuns nu se aude . Acum se trezeşte într'însul conştiinţa,

de bărbat, cu care atît de des să laudă bărbaţii.

Simte, că el n 'ar fi destul de bărbat , dacă s'ar lăsa învins, ba ar fi chiar o laşi­ta te şi lovindu-şi pieptul zice: Nu, nu, nici odată .

Iar Melania ridicată dintre perini aude acestea şi-'şi rîde de el.

Ascultă paşii, în cari se departe el dela uşă, şi rîzînd bine, zice:

— Aşa, aşa, bărbate , voiu vedea ce puternic e eroismul t ă u ? !

Şi se culcă din nou între perini. *

Viteazul bărbat închide l ampa electrică şi se hotăreşte să se culce şi să doarmă. El vrea să doarmă dus, nepăsător .

Şi nu-i el de vină, că nu poate. El vrea de vrut, dar somnul nu i-se

pune pe ochi, ca şi cînd de fapt zînele adu- . (Continuare pe pag. 14 şi 15).

.--Ţeribififiţi. — Din Austro-Ungaria se va face o nouă

Elveţie. x

— La alegerile par lamentare s'au aplicat bobîrnace din par tea guvernului numai ca probă de aur a puterii noastre democratice, — şi s'a dovedit, că forţa democratică nici nu avem,;căci popii i-au făcut prohodul.

— .Cel inai de cnrînd născut amfibiu pro­topopul S: D. în lupta sa pentru existenţă a căpiat . ' ' ' '

x

— Unii politiciani cu clbpot socotesc să facă ca peţitorul, care. yăzînd pe alţii , că au călcat pe picior pe iubita lor, şi ei fac asemenea.

x

— Cea mai nouă fuziune politică a fost intre băncile din Cluj.

x

— Cei cari cred, că se pot cumpăra su­flete, au făcut parale la alegeri.

x — Munca nobilitează (regulă). Mangra a

intrat în partidul muncei (escepţie). x

— Partidul muncei a mîncat toate cele-alalte partide şi tot nu e sătul.

x —• La alegerile de deputat din Chişineu

au căzut 9 alegători morţi (de beţi), trei sunt răniţi greu la s tomac (de tocană), ceialalţi au scăpat (flămînzi).

x — Bănuţ — Crişan — Mărcuş în turneul

l o r . v o r da o reprezentaţ ie festivă în C l u j / cu scopul de a disolva materiile anorganice a organizmului social de acolo.

x — în Buda-Pesta s'a organizat o t rupă

de scamatori , cari toa tă ţara au t r am for­ma t -o în fată morgana . . . ă. m.

PERPETUUM

Păcală: (La deal merge tot repede la vale tot încet şi supărat) .

Tîndală: Nu te pricep frate de ce mergi la deal tot saltînd de bucurie şi la vale tot cu capul plecat.

Păcală: Cum n'oi merge la deal cu voe bună, cînd ştiu, că vine coborîş, da r cînd mă cobor, mă gîndesc, că vine iară suiş

Ghiveciu naţional.

Dă-mă mamă, de m'ii da, După cel cu cetera. El a zice, io-i juca, Cînd n'om avea ce mînca.

Bate cisma pe tureac Că pe talpă nu-i de leac!

O' mă joacă, o' mă lasă, O' mă mină cătă casă!

Io t rag grapa după mine, Da o trag, şi ea nu vine.

Miresuţă draga me Nu te supăra nici pre, Că nime nu te cerie, Numa iest care te ie, Şi unu cu şapcă re.

Dragu-mi-i . bădiţa băl, Cu puţină apă-'l spăl. Da bădiţa ăl urît, Someşul trăbă oprit!

— Beatu's babă şi te-oi ba te Ca i beut banii găinii, — Si io de m'oi mînie, Şi-a cocoşului i-oi be!

cătoare de somn n'ar ţinea cu el, ci cu j Melania. |

Da, da zînele, caviarul, Veuve-Cliquotul! J Toate sunt pe partea femeilor frumoase! |

Şi-apoi şi Melania ce graţ ioasă a fost în seara as ta , aşa de graţ ioasă, că toa tă ai tnînca-o de drag.

Dar nu! El cum să-i asculte dorinţele ei neghioabe! Şi-apoi ea nici nu cere făr' pretinde! Vine cu condiţii! Ar fi laşitate să se mai întoarcă la uşa odăii ei, chiar şi dacă ar şti, că raiul s'ar deschide înaintea lui!

Ăsta n'ar fi lucru bărbătesc! Nu, nu! Nici odată!

Şi se întoarce de pe o dungă pe altă. Dar de durmit, to t nu poate durmi.

Picioruţele acele, braţele, umerii, pieptul, gîtul, trupul ei svelt, în care aşa de mult, s'a desfătat la petrecere, îi tot vin în minte .

Şi frumseţa a s t a de zînă nu e vis, nu e închipuire. Numai zece paşi îl despar te de ea. Şi apoi el are drept după lege asupra ei. Da, dar uşa .... e încuiată. - . • 3 6 ^ - . 3 € « - - » i € ^ - ^ € » - - ^ e « - ^ € » - » 3 € « - - » 9 e » ' - » 3 e '

Originea clarinetului.

Noaptea era luminoasă Luna strălucea; Printr 'o s t radă 'ntunecoasă Ce se pet recea?

Domnişoara «Flaută» iasă Luna admirînd Să se plimbe cu alese «Instrumente» 'n rînd:

Dar aşa din întîmplare «Donna Flaut 'a» mea, Singură e, singurică Chiar cum trebuia.

— «Te sărut Flautiţă d ragă! — «Servus Flugelhorn, — «Te salut 'un domn din Praga,

— Voi ceti! — zice el în fine şi des ­chide electricul.

Credea, că ceva carte de ştiinţă, se ­rioasă, îi va îmblînzl fantazia, îi va domoli nervii şi va putea durmi. E lucru ştiut, doar, că operele de ştiinţă aduc somn.

— Dar iacă aici chiar este o carte — zice el, zăr ind-o pe masă .

Pe m a s ă de fapt era o carte. Pare că anume pentru el sta acolo. Fără să se mai uite pe copertă, o deschide.

Ceteş te : «Călugărul dominican»? Asta e chiar bună pentru mine

De bună s eamă vorbeşte despre ordu-rile călugăreşti , ori despre glosatorii romani...

Se pune şi ceteşte mai departe. Dar din ce în ce călugărul dominican e tot mai suspect. Era vorbă chiar despre o spove­danie' a unei fete tinere. Dar iacă călugărul prinde fata de obrăjorul ei.....

Cartea as ta însă nu-i aduce somn. Din contră.

O întGarce şi se uită la copertă, vede, că e Decameronul lui Boccaccio, şi o aruncă

• 3 e - - 3 € - - » 9 e * - - 3 € » - - 3 € - - 3 e - - - 3 € » - » 9 € -

— «Domnul Helicon!»

Acum şed în parc pe scaune Donna şi cu Donn; Vis-â-vis: «Donna Posaune» «Domnul Bombardon».

Ce-auavu t , nu-mi pot da seamă Nu ştiu ce-au lucrat, Ştiu, că «Flauta» multă v reme Nu s'a mai plimbat.

Iacă «Donna Flaută» iară Merge la bufet, Căci serbează botejunea Unui «Clarinet». —

Gătră on. cetitori! Frunză verde, fifiric, Criza-i mare la «Calic»... Criza e financiară; El de foame stă să piară. «Lector, lectoraşul meu, «De-ai şti cum mă supăr eu; «Cît trudesc, cît năcăjesc, «Ca în lume să trăiesc. «Eu chemarea mi-o'nplinesc «Şi sufletu-mi liniştesc; «Dar mă doare inima, «Cînd mă uit la truda mea «Muncă grea şi cu credinţă, «Dar făr de recunoştinţă. «Deci «Vezi la timp de vre-o para, «Şi mă mîntue de-i vrea. «Căci de-ajung în voie bună, «Ne-om bucura împreună.

«Căci în starea'n care sum, «Cînt şi eu ca un nebun:

«Criza-i mare, criza-i mare, «Şi eu cad în desperare, «Căci parale nu-s, «După cum ţi-am spus!« —

Hel lychon de Cal ic

Parador tul luptei t.

Odichna e începu-m.

UN Practicant sau învăţăcel se primeşte Ia tipo­grafia „Carmen" în Claj Kolozsvâr. Ferenc J.-ut58.

cit colo dela el, dar aruncîndu-o răs toarnă şi lampa electrică, încît se stinge şi rămîne iar în întunerec.

— Asta numai drăculeţul de nevastă mi-a făcut-o, de a ajuns cartea pe m a s ă !

Dar ori cum a ajuns cartea pe masă , călugărul dominican e în situaţie mai plă­cută decît el. în timpul acesta conştiinţa lui de bărbat începe a se întuneca El e aproape ameţi t .

Se scoală. Pipăeşte pe întunerec, se împedecă de fotoliu se loveşte la genunche, dar nu mai simte, în două minute e iar la uşă.

— Melanie!

— Dar ce? din nou? Mi-e somn....

— Aşa de frumoasă ai fost azi la petrecere. . .

— Mulţam de compliment. Pentru asta nu trebuia să te osteneşti .

— Voi trimite mîne după pălărie.

— Eşti vrednic de toată st ima. ' Mai depar te!

— Voi plăti şi modistei. — Eşti demn de adorare . Şi-apoi? — Voi ridica banii de l u n ă ' c u 100 de

coroane. — Cu două sute! — Mai înainte numai o sută ai zis. — Două sute am zis, n'ai auzit bine.

— Bine fie două sute. — Şi-'mi promiţi, că nu vei mai fi aşa

de rău ca astăzi ? — Promit solemn! — Şi recunoşti, că sunt marinimoasă

faţă de tine, că acum te iert? — Recunosc...,. •-- Acum văd şi am ştiut,* că tu eşti

bărbăţelul meu iubit. *

Uşa se deschide..

P o s t a r e d a c ţ i e i . 1

Prietinului R. Te p lingi, că iubita te va lăsa, pentrucă ai făcut neghiobia să o superi afară din cale la petrecerea din C. Nu despera, ci con­sideră faptul acesta de o norocire pentru tine, că poţi să-i dovedeşti din nou, cît de mult ţi-i legată viaţa de viaţa ei. Şi dacă la aparenţă nu reuşeşti" să-i storci încrederea, supără-o din nou, căci după aceea în mod spontan vei ajunge Ia declaraţia de iubire a iubitei tale. \

Absint. Absint. Prin negr,.ivul tău provoci electricitate pozitivă. Şi e foarte bine Cel puţin se curăţă admosfera şi vom putea fi prietini.

, /. B. Văd, că numai cu promisiunea rămîn. Licht. Mai multă lumina şi mai multe semne

de viaţă! Ch. Nil admirări.

« C a l i c u l U e m o c r a t » apare odată pe lună./ — P r e ţ u l abonamentului pe Va an, 4X.Q,roajie,' pent'U^JRDmînia şi streinătate 8 franci. -ÎTfa" Redacţia: strada Szentegyhâz nr. 3. Adminis t ra ţ ia : strada Ferencz Jozsef-ut. nr 58,\

l u a p e ţ i t e ! 1 I Dacă vrei să ţi-se ridice va­

loarea şi să storci dela socrii

cu 10.000 de coroane mai multă

zestre, fă-ţi hainele în Cluj la

croitorul M. RADU, fă-ţi ghetele $

la V. SÂNCRĂIAN şi rade-te la

= bărbierul TÎRZ1U. =

Afaceri financiare.

Editor: V. M. Munteanu: Tip. «Carmen» în Cluj- Strada Ferencz Jtfzsef Nr. 58.