PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE1 IulieText: Isaia 40:21-26                                     

Ridicaţi-vă ochii in sus, si priviţi!Cine a făcut aceste lucruri?  Isaia 40:26

„NU AM PRIVIT NICIODATĂ ÎN SUS DE AICI!"Prietenul meu Mark era pe terenul de golf unde mai jucase de multe ori. Deodată a exclamat către partenerii săi de joc: „Priviţi, ce privelişte minunată!" Dincolo de dunele aurii ale nisipului se desfăşura o imagime minunată a Lacului Michigan, cu oglinda apelor albastre sclipind în lumina acelei veri splendide. De fiecare dată, înainte de a ajunge în acel punct specific, Mark fusese concentrat la joc şi la problemele lui. Ochii îi fuseseră aplecaţi numai în jos. „Nu am privit niciodată în sus de aici!" a exclamat el. Cuvintele lui m-au făcut să mă gândesc la oamenii cărora Isaia le-a vorbit cu previziune profetică. Vor fi în exilul babilonian, departe de ţară, într-o situaţie precară. Profetul îi sfătuieşte să privească în sus, să-şi ridice ochii în sus amintindu-şi de maiestatea, puterea şi credincioşia Domnului Suveran peste totul. Acest sfat este bun şi pentru noi cei de azi. Uneori devenim atât de preocupaţi de dificultăţile vieţii, sau atât de copleşiţi de anumite situaţii, că pierdem perspectiva lui Dumnezeu. Suntem în locuri problemă care ne absorb interesul şi ne limitează viziunea. Poate fi biroul unde lucrăm, sau prezenţa unei persoane dificile. Poate fi un pat de spital sau camera unde zăcem bolnavi. Suntem descurajaţi şi slăbiţi. Dacă aşa este, atunci avem nevoie să privim în sus şi să vedem din nou grandoarea şi puterea Dumnezeului nostru atotputernic. Să nu ajungem să spunem vreodată: „Niciodată n-am privit în sus din locul acesta!" - D.C.E.

De vezi ce minuni poate Domnul să facă Privind în jur la toate cele create, 

Încrede-te atunci în puterea-I divină;  Sigur te va trece cu bine prin toate.- D.J.D.

Unii oameni văd mai multe lucruri ale lui Dumnezeu plimbându-se în jurul casei, decât văd alţii făcând călătorii împrejurul lumii.2 IulieText: Efeseni 4:25-32

...orice clevetire, si orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.  Efeseni 4:31

CLEVETIRE BUNĂEste de necrezut, dar în limba engleză, cuvântul bârfă (gossip) vine de la „God-sib" care înseamnă „o rudenie în ochii lui Dumnezeu". Termenul

corespunde „naşilor" de la care se aşteaptă să formeze o relaţie mai apropiată în jurul tinerei familii care are un nou născut. La începutul folosirii lui, cuvântul „gossip" a însemnat „a încredinţa ceva bun".  Într-o povestire imaginară, Smith şi Jones mergeau la aceeaşi biserică, dar niciodată nu erau de acord, nici în cele mai mici lucruri. De fapt, nici măcar nu vorbeau unul cu celălalt. Acest lucru l-a îngrijorat pe diaconul Brown, care s-a hotărât să intervină. L-a vizitat pe Smith şi l-a întrebat: „Ce crezi despre Jones?" „Este cel mai josnic maniac dimprejur!" a răspuns el. „Dar, a spus Brown, trebuie să recunoşti că se poartă foarte drăguţ cu familia sa." „O, desigur, este amabil cu ai lui." A doua zi, diaconul Brown s-a dus la Jones şi a spus: „Smith mi-a spus că te porţi foarte bine cu familia ta. Ce crezi despre Smith?" „Oh, este un terchea-berchea, un om de nimic!" „Dar cred că admiţi că este foarte cinstit în afaceri", a răspuns Brown. „Da, este cinstit în afaceri."  Diaconul Brown s-a dus a doua zi la Smith. „Ştii că Jones mi-a spus că eşti foarte cinstit în afaceri?" „Ei bine, nu mă aşteptam la aşa ceva!" a răspuns Smith. Duminica următoare, Smith şi Jones s-au salutat dând din cap. Brown a continuat să „medieze". La adunarea generală anuală, Smith şi Jones au zâmbit şi au votat pentru acelaşi lucru! Avem nevoie de mai multă „clevetire" ca aceea a diaconului Brown. - H.G.B.

Dacă un cuvânt de-al meu Poate face viaţa luminoasă, Doamne, ajută-mă mereu 

Să-i fac cuiva inima voioasă.- AnonimVorbeşte despre alţii în acelaşi fel cum ai dori ca ei să vorbească despre tine.3 IulieText: Iacov 1:1-12                                     

Ba mai mult ne bucurăm chiar si in necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare... Romani 5:3

„DAR AM NEVOIE DE RĂBDARE"Dacă nu ţi-ai pierdut niciodată răbdarea stând la rând undeva, trăind cu soţul, soţia sau copiii, ori un coleg sau colegă de cameră, sau împlinindu-ţi datoriile zilnice de serviciu, atunci n-are rost să citeşti mai departe. Articolul acesta nu este pentru tine. Dar dacă eşti un om obişnuit, atunci te vei bucura de a avea ocazia să înveţi cum să dobândeşti mai multă răbdare. Iată formula: NECAZUL ADUCE RĂBDARE. Acesta este adevărul textului din Romani 5:3, pentru că termenul „necazul" folosit aici, înseamnă presiune sau durere. Iar termenul răbdare înseamnă perseverenţă sau stăruinţă.  Se spune despre o femeie că avea foarte puţină răbdare. S-a

dus la pastorul ei şi i-a spus: „Frate pastor, roagă-te ca Dumnezeu să-mi dea răbdare!" „Să ne aplecăm capetele chiar acum şi să aducem această nevoie înaintea Domnului", a spus pastorul. A început să se roage: „Tată ceresc, trimite încercări şi necazuri în viaţa acestui copil al Tău. Las-o să aibă necazuri mai mari ca în prezent". Înainte de-a mai putea rosti vreun cuvânt, femeia l-a întrerupt: „Dar, frate pastor, eu am nevoie de răbdare, nu de necazuri! Ştiu, a spus el cu blândeţe, dar Dumnezeu spune că aceasta este cea mai bună cale de-a o învăţa". Iacov ne spune să privim „ca o mare bucurie" când trecem prin felurite încercări, ca unii care ştim că încercarea credinţei noastre lucrează răbdare (Iacov 1:2, 3). Fibra morală a răbdării creşte hrănită numai cu stres. Aşa că, data viitoare când simţiţi presiunea încercării de-a trăi ca un creştin într-o lume ostilă, rugati-vă pentru putere şi spuneţi Domnului: „Iţi mulţumesc pentru o altă ocazie de-a învăţa răbdarea!"  - D.J.D.

Deşi-i întuneric şi-ncercare pe caleŞi zi de zi îngrijorările m-apasă greu,

Cu răbdarea mă reazem pe braţele Sale; El ştie ce-i este mai bine sufletului meu. - Pentecost

Când Dumnezeu îţi întinde răbdarea, El îţi lărgeşte sufletul.4 IulieText: Psalmul 33

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul.   Psalmul 33:12O LECŢIE DE ISTORIES-ar putea oare ca Statele Unite să urmeze calea decăderii asemenea Romei antice? Să analizăm cinci motive cheie care au dus la căderea Romei, aşa cum sunt ele prezentate de Edward Gibbon în lucrarea lui clasică Declinul şi căderea Imperiului Roman?

Ele sunt: (1) Subminarea demnităţii şi sfinţeniei căminului.(2) Creşterea taxelor şi cheltuirea banilor publici pentru pâine şi circuri.(3) Goana nebună după plăceri, şi sporturi care devin din ce în ce mai senzaţionale şi mai brutale. (4) Înarmarea gigantică în timp ce adevăratul duşman era decadenţa poporului. (5) O alterare a religiei, credinţa reducându-se doar la formă. Aceste lucruri par familiare? 

Din primii ani ai istoriei americane, părinţii fondatori ai naţiunii au recunoscut providenţa lui Dumnezeu şi au acceptat că destinul acestei

naţiuni este în mâna Sa. Dar astăzi vedem cum numele Lui este dezonorat, standardele Lui referitoare la bine şi rău sunt luate în bătaie de joc, poruncile Lui ignorate. Drept rezultat, aceiaşi factori care au subminat puterea Imperiului Roman, secătuiesc încet şi puterea naţiunii americane. Ce pot face creştinii, cetăţeni ai Statelor Unite - sau ai altor ţări din lume - ca să împiedice declinul naţiunilor lor? Trebuie să spunem altora despre Cristos şi despre importanţa credinţei în Dumnezeu. Trebuie apoi să susţinem adevărul şi dreptatea si să cerem conducătorilor noştri să conducă ţara cu dreptate. Lecţia istoriei este clară: Nici o naţiune nu poate supravieţui dacă Dumnezeu nu este Domnul ei! - P.R.V.

Dă înţelepciune, Doamne, şi putere Celor ce să ne conducă i-ai pus. Ne iartă păcatul şi vindecă ţara 

Te rugăm în numele lui Isus.  - LandEste imposibil să guvernezi bine lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie.-

George Washington5 IulieText: Efeseni 5:1-16

Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi ci ca nişte înţelepţi.  Efeseni 5; 15

UMBLAŢI CU BĂGARE DE SEAMĂ!Creştinii care nu bagă de seamă cum umblă, se poticnesc. De aceea, Biblia vorbeşte foarte mult despre umblarea noastră ca oameni creştini, ea fiind modul nostru de viaţă. De exemplu, trebuie să umblăm într-o „viaţă nouă" (Romani 6:4); „frumos ca în timpul zilei" (Romani 13:13); „ca nişte copii ai luminii" (Efeseni 5:8); „într-un chip vrednic de Domnul" (Coloseni 1:10); „cu înţelepciune faţă de cei din afară (cei necredincioşi),(Coloseni 4:5); „nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului" (Romani 8:1); şi în textul de azi ni se spune „să umblăm cu băgare de seamă". Cu alte cuvinte, să avem grijă. Pentru a ilustra o umblare prevăzătoare, G. Campbell Morgan, în cartea sa. „Cum să trăieşti", se referă la zidurile care sunt ridicate în jurul clădirilor, pentru a le proteja de intruşi. Coama zidului este din beton în care sunt introduse cioburi de sticlă spartă având vârfurile ascuţite îndreptate în sus, ameninţând să străpungă şi să rănească pe eventualul aventurier ce s-ar încumeta să le escaladeze. Morgan descrie cum umblă o pisică pe un asemenea zid. Cu grijă extremă şi încet, cu mişcări calculate, îşi aşează lăbuţele cu precauţiune, una câte una, printre muchiile ascuţite ale cioburilor de sticlă spartă. Aşa, spune Morgan, trebuie să fie o umblare „cu băgare de seamă". „Tu şi eu, adaugă

el, trebuie să umblăm astfel... Nu putem să trecem printr-o zi fără băgare de seamă lăsând lucrurile să meargă de la sine. Fiecare pas trebuie vegheat. Fiecare moment trebuie ţinut în sfinţenie pentru Dumnezeu". Da, trebuie să „umblăm cu băgare de seamă". Să veghem asupra paşilor noştri! - R.W.D.

Umblarea aproape de Domnul E pace şi calm, către ţel; 

Lumina străluce pe drumul  Ce duce în faţă la Miel.-  CowperNimeni nu devine „strâmb" atâta timp cât stă pe

calea cea dreaptă şi îngustă.

6 IulieText: 1 Petru 1:22 - 2:3

...ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire...  1 Petru 2:2

O SETE DUPĂ LAPTEIn textul biblic de astăzi, apostolul Petru ne atrage atenţia asupra statorniciei Cuvântului lui Dumnezeu. El ne reaminteşte că iarba se usucă şi floarea cade, dar Cuvântui lui Dumnezeu rămâne  în veci. De aceea el este un standard neschimbabil pentru comportarea corectă. Trebuie să lepădăm orice răutate, orice vicleşug şi orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire şi să dorim laptele duhovnicesc al Cuvântului.  Cuvântul tradus prin „dorinţă" este un cuvânt tare în limba originală.  Poate fi tradus şi prin „a jindui", sau „a dori cu înfocare". Fiind născuţi din nou, şi recunoscând Cuvântui lui Dumnezeu ca nepieritor, trebuie să-L dorim cu înfocare aşa cum doreşte laptele un copil de curând născut. Ce vie îmi este şi azi în minte nepoţica noastră Kelsey, care avea doar 8 săptămâni. Nou venită pe lume, tânjea după sticluţa ei cu lapte. Ne dădea de ştire când venea vremea pentru masă. Dacă mămica sau tăticul întârziau cumva, umplea casa cu strigătele ei insistente. Apoi, când în sfârşit, sosea sticluţa, se avânta spre ea ca spre tot ce era mai valoros. Nu se oprea din supt până când nu golea sticla şi dorinţa i se potolea. Cu aproximativ un an în urmă, fratele unui bun prieten al meu L-a primit pe Cristos. Avea o dorinţă puternică să cunoască tot Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, în ziua când a fost născut din nou, a stat toată noaptea citind şi studiind evangheliile. Mă întreb de câtă vreme, atât eu cât şi tu, nu mai suntem atât de însetaţi după Cuvântul lui Dumnezeu?  Doamne, ajută-ne să ne dezvoltăm o astfel de sete după laptele curat al Cuvântului Tău. - D.C.E.

Dă-mi, Doamne, o dorinţă înfocată Cuvântul Sfânt să nu-l uit niciodată, 

Ci să-L ascund în inimă curată,  Piciorul din calea-I să nu mi se-abată. - Branon

Cel care gustă numai ocazional din Cuvântul lui Dumnezeu,nu-i va cunoaşte pe deplin gustul niciodată.

7 IulieText: Iov 1:6-22

Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna".  Iov 1:12

SAH-MAT-ul DIAVOLULUICa să câştigi o partidă de şah, trebuie să blochezi mutările adversarului sau să-i dai mat. Aceasta înseamnă că regele lui este atacat de una sau de mai multe piese şi capturarea lui nu mai poate fi împiedicată. Este atras în cursă. L-ai blocat din toate părţile. Adversarul poate avea mai multe piese pe tabla de şah decât tine, dar dacă regele lui nu are unde să mai fugă, este învins. Jocul acesta fascinant îmi aminteşte de viaţa creştină. Satan este un duşman formidabil, care profită de toate dificultăţile noastre. Când suntem sub presiunea încercărilor, ne simţim încercuiţi şi ni se pare că nu mai avem unde să mergem. In asemenea circumstanţe, mulţi creştini îşi compromit convingerile şi se dau bătuţi. Totuşi, răspunsul lui Iov în mijlocul încercărilor, a fost diametral opus. El şi-a păzit inima de rău. Citim că „în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu" (Iov 1:22).  Te-au făcut adversităţile să te simţi căzut în capcană, încercuit şi înfrânt? Rezistă acelor ispite care te vor conduce spre plăceri păcătoase. Nu demisiona dându-te bătut, pradă amărăciunii şi înfrângerii. Tu ai o deschidere pe care n-o are nici un jucător de şah. Când eşti „încercuit", tu poţi să ceri promisiunile lui Dumnezeu şi să faci ceea ce este corect. Dacă urmezi acest curs, Dumnezeu îţi va deschide o cale de scăpare ca să poţi răbda încercarea (1 Cor. 10:13). El ne garantează acest lucru. Bizuie-te pe El să-ţi deschidă calea la vremea potrivită. Adu-ţi aminte, şah-matul diavolului nu înseamnă că partida este terminată. - D.J.D.

Pentru cel ce-n Domnul se-ncredeDe-a pururi îl aşteaptă deschis.Iar sfântul Cuvânt va rămâne

Adăpost în furtună promis.    - Anonim

Lucrurile pe care le aruncă Satan în calea  noastră pentru a ne înfrânge, ne pavează drumul spre victorie.

8 IulieText: Luca 6:27-36Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi

pe cei care vă blastămă... Luca 6:27, 28MARCĂ PREŢIOASĂImaginaţi-vă că aţi ieşit la cumpărături. Treceţi pe lângă o tarabă a unui vânzător de cremă de ghete şi vânzătorul vă atrage atenţia spunându-vă: „Cumpăraţi acest miracol al ştiinţei moderne care face ca pielea obişnuită a pantofilor să capete o nouă strălucire, nemaivăzută. Secretul ei constă într-un amestec rar de uleiuri extrase din măduvă de os de pui de balenă. Este atât de bună crema că în curând toţi vecinii dumneavoastră vor observa diferenţa şi vă vor întreba ce folosiţi. Desigur că ea costă mai mult - douăzeci de lei pentru un borcan - dar nu vă puteţi îngădui să n-o cumpăraţi". Până la acest moment, aţi avut răbdare, dar acum este prea de tot. Aşa că veţi spune: „Sunt sigur că aveţi toată încrederea în crema dumneavoastră, dar ce-i cu asta! După câte văd, crema cu care sunt daţi pantofii dumneavoastră nu face ceva mai grozav decât crema pe care eu dau doi lei. Dacă ceea ce vreţi să-mi vindeţi este atât de grozav, atunci de ce nu vă lucesc pantofii mai tare ca ai mei?" Eforturile noastre de a-i face pe oameni interesaţi de viaţa creştină sunt uneori tot la fel de neconvingătoare. Prea des le cerem să-L primească pe Isus ca Salvator şi să plătească marele preţ al călcării pe urmele Lui, dar falimentăm să le dăm o mărturie vizibilă că noi avem o viaţă mai bună decât un necredincios moral şi integru. Atunci cum ne stabilim credibilitatea? Iubind aşa cum a iubit Cristos - nu numai pe prieteni. Să faci binele şi să fii amabil când nu se aşteaptă nimeni şi când nu merită nimeni. Prin puterea Duhului Sfânt, să arătăm lumii marca noastră scumpă care schimbă într-un mod evident felul nostru de trai. - M.R.D. II

Să trăiască-n mine zi de ziGândul lui Cristos cel bun.

Puterea dragostei să-mi ţină Tot ce fac şi tot ce spun.  - Wilkinson

Trăieşte astfel ca atunci când oamenii te vor cunoaşte, să-L cunoască pe Cristos.9 IulieText: Psalmul 8

L-ai făcut (pe om) cu puţin mai pe jos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.  Psalmul 8:5

COROANA CREAŢIUNIIOare omul nu este altceva decât o formă foarte evoluată a unui animal? Aceasta este deducţia logică a evoluţioniştilor atei şi ceea ce susţin umaniştii atei. Ei subliniază că oamenii sunt într-o competiţie pe tărâmul puterii şi al înfăţişării fizice. Ei vin în sprijinul acestui punct de vedere afirmând că o persoană cu un temperament agresiv, cu trup atrăgător, puternic din punct de vedere fizic şi cu capacităţi superioare, tinde să-i domine pe ceilalţi. Ei afirmă, de asemenea, că unele calităţi umane, cum ar fi protejarea din instinct a celui slab, pot fi găsite şi la animale. Delfinul brun, de exemplu, a putut fi observat ajutându-şi un tovarăş rănit. Totuşi, aceasta nu este întreaga istorie. C.S. Lewis a afirmat că putem prezenta mărturii solide ale faptului că ne distingem de animale. Omul adesea decide să acţioneze împotriva instinctului. Putem asculta porunca lui Isus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc" (Matei 5:44). Animalele nu fac aşa ceva! Da, comportarea noastră poate fi uneori brutală, iar animalele apar uneori foarte umane. Aceasta nu dovedeşte că ne tragem din ele, ci pur şi simplu comfirmă învăţătura din Biblie care arată că fiinţele umane au o natură păcătoasă, decăzută, şi au nevoie de iertarea şi transformarea lui Dumnezeu. Şi când ne încredem în Isus Cristos, suntem schimbaţi. Prin puterea vieţii noi şi prin prezenţa Duhului Sfânt, putem trăi deasupra instinctelor noastre decăzute.Să încercăm să punem azi în practică dragostea şi neprihănirea. Nu este oare aceasta intenţia lui Dumnezeu pentru coroana creaţiunii Sale?- H.V.L.

Deşi păcatul a stricat coroana creaţiunii,Dumnezeu ne zice: Omule, nu dispera,

L-am trimis pe Fiul, păcatele să-ţi curăţească, Iar avea-vei chipul şi asemănarea Mea.  - D-J.D

Omul dovedeşte că este mai mult decât un animal prin faptul că doreşte să fie tot mai mult ca Dumnezeu.

10 IulieText: Filipeni 3:1-11în ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decit

cu crucea Domnului nostru Isus Cristos... Galateni 6:14ZDROBIT ÎN FAŢA CRUCIICu mare umilinţă contemplăm crucea pe care a murit Cristos. Toată autoîndreptăţirea noastră, toată mândria, toate faptele noastre bune pălesc

în comparaţie cu semnificaţia şi importanţa ei. Fără cruce am fi goi şi pierduţi fără speranţă. În prefaţa cărţii sale, „Crucea lui Cristos", John R. W. Stott scrie: „Când cineva îndrăzneşte să scrie (sau să citească) o carte despre cruce, există, desigur, un mare pericol de a-şi aroga o cunoaştere mai mare decât este cu putinţă. În parte este aşa deoarece ceea ce s-a petrecut la cruce, când „Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine", este un mister atât de mare, încât îi vom sonda adâncimile o veşnicie întreagă; şi în parte este aşa pentru că ar fi cel mai necuviincios lucru să simulăm o detaşare rece în timpul contemplării crucii lui Cristos. Vrând-nevrând, suntem implicaţi. Păcatele noastre L-au pus pe cruce. Aşadar, departe de a ne flata, crucea discreditează pretenţia noastră de-a fi justificaţi prin propriile fapte. Noi nu putem sta înaintea ei decât cu capul plecat şi cu duhul zdrobit. Vom rămâne aşa până când Domnul Isus ne vorbeşte inimilor noastre rostind cuvântul iertării şi al acceptării, iar noi, cuprinşi de dragostea Lui şi plini de mulţumire, mergem în lume trăindu-ne vieţile în slujba Sa." Nu e de mirare că apostolul Pavel a văzut toată neprihănirea sa câştigată prin religiozitate ca fiind fără nici o valoare. Crucea lui Cristos a scos la lumină golul ei. Ori de câte ori începem să ne gândim în termeni prea înalţi despre noi înşine, avem nevoie să ne vedem pe noi înşine în lumina crucii. Când mândria ne este zdrobită înaintea crucii, nu ne mai slăvim pe noi înşine.- D.C.E.

Nu poţi sta în faţa crucii Unde Isus a murit 

Făr să-ţi vezi hidoasa zgură  Al mândriei, chip cumplit. - D.J.D.

Adevărata umilinţă nu înseamnă să te uiţi în jos la tine însuti,ci să te uiţi în sus la Cristos.

11 IulieText: Efeseni 1:1-14Binecuvântat să fie Dumnezeu, care ne-a binecuvântat cu tot felul de

binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos.  Efeseni 1:3

„BEA-L TOT!"V-aţi gândit vreodată la apele care curg continuu peste stâncile cascadei Niagara? Dar la milioanele de flori care împânzesc câmpurile şi pădurile unde nici un ochi de om nu le-a văzut vreodată? Apa şi florile nu sunt lucruri de prisos; ele ilustrează generozitatea cu care Dumnezeu ne dăruieşte totul din cauza bunătăţii Sale şi a harului Său fără margini. El ne

invită să luăm, fără plată, din infinitele Sale resurse până ce vom fi pe deplin satisfăcuţi. Un băieţel a avut un accident şi a fost spitalizat. După ce a fost pus în pat cât mai confortabil, o soră medicală i-a adus un pahar mare cu lapte. S-a uitat cu poftă la el, dar nu l-a luat. Venea dintr-o familie săracă unde rare ori îşi potolise foamea în întregime. Dacă a primit un pahar cu lapte, a fost numai în parte umplut, şi chiar şi atunci trebuia să-l împartă cu unul din frăţiorii lui. În sfârşit, s-a uitat la pahar şi la sora medicală, apoi a întrebat: „Cât pot să beau din el?" Sora medicală i-a răspuns: „Bea-l tot! Mai este!"Tot aşa, nu există limite ale graţiei divine din care putem gusta în mod gratuit. Izvoarele reîmprospătării spirituale curg în permanenţă pentru a aproviziona pe cel credincios zi de zi. Suntem binecuvântaţi „cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos" (Efeseni 1:3), şi acestea includ şi iertarea (v. 7), cunoştinţa (v. 8), moştenirea vieţii veşnice (v. 11) şi siguranţa v.13). Avem o bogăţie a graţiei divine asigurată pentru acum şi pentru veşnicie (Efeseni 2:7). Nu trebuie să cerem toată ziua: „Doamne, binecuvântează-mă", ci mai degrabă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru harul bogat care deja este al nostru!      - H.G.B.

El ne dă mai mult har când poverile sporesc, Trimite putere cu cât munca e mai tenace. 

El vine cu mila când durerile ne cresc,  Şi la mulţimea-ncercărilor răspunde cu pace. -  Flint

Cele mai mari nevoi pe care le avem nu pot întrece bogăţiaresurselor lui Dumnezeu.

12 IulieText: Psalmul 13

O inimă veselă înseninează faţa... Proverbe 15:13...cânt Domnului căci mi-a făcut bine. Psalmul 13:6

REMEDIUL PENTRU „FAŢA DE PRUNĂ USCATA" 'Noi produse cosmetice continuă să invadeze piaţa, promiţând frumuseţe celor ce le vor utiliza. Unele pretind să îndepărteze ridurile, altele să îmbunătăţească aspectul tenului. Câteva produse promit chiar să restaureze îmbujorarea tinerească. Producătorii de cosmeticale au propus multe răspunsuri întrebării: „Cum aş putea să arăt mereu tânără?" Un ziar din Detroit oferă însă o nouă soluţie. Intr-un articol întitulat: „Remediu pentru faţa de prună uscată", autorul scrie: „Doamnelor, vreţi să arătaţi mereu tinere? Dacă da, atunci înscrieţi-vă în corul bisericii. Femeile care cântă arată mereu tinere. Muşchii obrajilor unei femei care cântă sunt atât de bine dezvoltaţi prin exerciţiu că nu vor avea de-a face cu ridurile

atât de repede ca în cazul celor care nu cântă". Acum, nu vreau să sugerez că trebuie de urgenţă să îl sunaţi pe dirijor şi să vă înscrieţi în cor. Pentru unele dintre noi, poate acest lucru ne va îmbunătăţi expresia facială, dar va produce mare pagubă armoniei corului. Ceea ce vreau să spun este că un creştin trebuie să cânte Domnului, ori este ori nu este în corul bisericii.Cântarea reflectă o inimă fericită, iar „o inimă veselă înseninează faţa". Nu are importanţă dacă vom cânta astfel ca cineva să ne audă, „cu psalmi, cu cântări de laudă, şi cu cântări duhovniceşti" (Efeseni 5:19), ori vom cânta în tăcere, trebuie să continuăm a-I cânta slavă lui Dumnezeu. Cauţi metode de a-ţi îmbunătăţi tenul şi înfăţişarea exterioară? Nu te baza numai pe ultimele realizări ale industriei cosmetice, oricât de bune ar putea fi. Cântă laudă lui Dumnezeu din toată inima. Aceasta îţi va înfrumuseţa faţa. P.R.V.

Feţe frumoase, curate, au aceia care De dragostea lui Isus le sunt strălucitoare. 

Suflete frumoase au cei ce-or arăta  Spiritul lui Isus oriunde vor umbla.  - Anonim

O cântare în inimă pune zâmbetul pe faţă.13 IulieText: Matei 5:13-16  

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei... să slăvească pe Tatăl vostru, care este in ceruri. Matei 5:16

LUMINI ÎN ÎNTUNERICPovestirea de mai jos o avem din cartea „Daily Gems" (Nestemate zilnice), de D. L. Moody. „Un orb dintr-un oraş mare a fost găsit stând la colţul unei străzi cu un felinar alături. Cineva a venit la el şi l-a întrebat de ce avea felinarul lângă el aprins din moment ce era orb, iar lumina pentru el era tot la fel ca şi întunericul. Orbul a răspuns simplu: „Ca nimeni să nu se poticnească în mine". Noi cei care-L cunoaştem pe Cristos nu suntem orbi, desigur. Dar ca şi omul acela, trebuie să avem lumina pentru ca acei ce sunt pierduţi să poată găsi calea către cer. Fără lumina lui Cristos strălucind prin noi, cei ce-L urmăm, oamenii se vor poticni în căutarea lor după pace şi mulţumire. Lumea noastră de azi este întunecoasă, caracterizată prin pesimism şi o beznă spirituală adâncă. De aceea, este de cea mai mare importanţă, ca noi credincioşii să reflectăm ceea ce a spus Domnul Isus: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (Ioan 8:12). Mântuitorul a mai spus: „Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii" (Ioan 9:5). Acum, dacă Domnul

nostru S-a reîntors în slavă, totuşi, noi suntem oglinzi ale Sale după modul cum ne trăim vieţile, astfel ca alţii să fie atraşi la Lumină. Când facem astfel, glorificăm pe Tatăl nostru cel ceresc. Aşadar, să fim aşa cum ne-a poruncit Domnul: „să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri" (Matei 5:16). Să ne încredinţăm că suntem lumini în întuneric.    - R.W.D.

Ajută-mi, lumina Ta s-o răspândesc Unde răul e în abundenţă, 

S-ajut măcar un suflet păcătos  Să găsească în Tine o nouă viaţă.  - D.J.D.

Dacă vom arde pentru Dumnezeu, păcătoşii vor fi atraşi la Lumină,14 IulieText: Filipeni 4:10-23

...căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Filipeni

4:11CUM SĂ FII MULŢUMITSprijinindu-se cu coatele peste gard, un creştin privea într-o zi cum, în casa de alături, se muta un viitor vecin. După ce tot felul de aparate moderne de uz casnic, dispozitive electronice şi mobile tapisate în pluş au fost cărate înăuntru, creştinul nostru l-a strigat peste gard pe cel ce se muta: „Dacă vei observa că-ţi lipseşte ceva, vecine, cheamă-mă şi am să-ţi arăt cum poţi trăi şi fără el". Creştinul acela şi apostolul Pavel aveau ceva în comun - au învăţat secretul de-a fi mulţumiţi. Dacă o nemulţumire cronică îţi bântuie viaţa, pune-ţi aceste întrebări simple: Este Isus Cristos în centrul căutărilor mele? Atunci când trăim pentru El, posesiunile materiale, deşi bune şi folositoare, vor fi văzute aşa cum sunt - lucruri de valoare temporară care nu pot aduce adevărata fericire. Nu cumva confund nevoile cu dorinţele mele? Biblia ne învaţă că Dumnezeu ne va dărui tot ce avem nevoie - nu tot ce ne dorim (Filipeni 4:19). Aş putea fi fericit şi cu mai puţin? Presiunile economice pot fi ocazii pentru ca unii dintre noi să ne restructurăm vieţile. Practicarea autodisciplinei în cheltuielile noastre ne va permite să dăm mai mult pentru lucrarea Domnului. Putem să ne dezvoltăm un stil de viaţă mai simplu, care se poate dovedi mult mai satisfăcător ca atunci când aveam mult şi ne îngrijoram mult.  Când Pavel a scris aceste cuvinte din textul de azi, era deposedat de aproape totul - cu excepţia mulţumirii. Din cauza părtăşiei cu Isus,

Mântuitorul lui atotsuficient, el a învăţat să fie fericit. Era un creştin mulţumit. Tu eşti? - D.J.D.

Nu râvni la lucrurile lumii - Sunt numai bucurii deşarte. 

Doar Domnu-i secretul mulţumirii  Ce-ţi poartă de grijă în toate.   - D.J.D.

Mulţumirea nu ţi-o găseşti când ai totul, ci când eştisatisfăcut cu tot ce ai.

15 IulieText: Isaia 55:1-5

Şi Duhul si Mireasa zic: „Vino!"... Şi celui ce îi este sete, să vină... Apocalipsa

22:17INVITAŢIA DESCHISĂ A LUI DUMNEZEUDumnezeu îi învită pe toţi oamenii la El, şi dă ajutor special celor împovăraţi de sentimentele că ar fi nepotriviţi, împovăraţi de nelinişte şi de nemulţumire. O tânără a scris recent un articol în care spune cum a adus-o Domnul la El. A crescut în Germania Federală, mergea cu regularitate la biserică şi a fost confirmată la 14 ani, dar ştia că trebuie să fie ceva mai mult pentru sufletul ei decât atât. A continuat să-I ceară lui Dumnezeu să i se arate. Şi minunea s-a petrecut, într-o duminică ploioasă din aprilie 1970. Urmărea la televizor o predică de-a lui Billy Graham şi a cerut Domnului Isus să intre în viaţa ei. Şi-a dat seama că a făcut un pas gigantic, dar ştia în acelaşi timp că de-acum va trebui să crească. Timp de 4 ani s-a rugat Domnului s-o călăuzească spre acei care ar putea s-o ajute. Dumnezeu i-a răspuns călăuzindu-i paşii spre o universitate americană unde a găsit o organizaţie creştină a studenţilor. S-a alăturat cercului de studiu biblic şi acum este o urmaşă de neclintit a Domnului Isus. Eşti şi tu, la fel ca tânăra aceasta înainte de salvarea ei, o persoană morală tulburată de sentimentul neîmplinirii? Dumnezeu îţi vorbeşte prin aceste sentimente şi te invită să-L primeşti pe Isus ca Salvatorul tău, chiar azi. Isaia formulează invitaţia aceasta, astfel: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! (Isaia 55:1). Când crezi în Domnul Cristos, vei fi iertat, golul dinăuntrul tău va fi umplut, şi setea sufletului tău va fi astâmpărată. Acceptă invitaţia lui Dumnezeu - H.V.L.

Orice suflet din păcat să vină La harul şi mila Domnului. 

Isus, sigur, vă va da odihnă  Încrezându-vă-n cuvântul Lui. - Stockton

De vei continua să respingi pe „vino!" al mântuirii, vei fi nevoit să accepţi pe „pleacă!" al condamnării.16 IulieText: Iosua 7:10-26

...şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.  Numeri 32:23BOMBE CU EFECT ÎNTÂRZIATIntr-una din cărţile lor despre afacerea Watergate, intitulată: „Ultimele zile", Robert Woodward şi Carl Bernstein, au inclus un paragraf care pentru mine ilustrează un adevăr al versetului de azi. Ei au scris: „Pentru a se apăra, preşedintele a plantat bombe cu efect întârziat... Nixon a tăinuit, a dat răspunsuri echivoce, a minţit. Unele din bombe au explodat deja, iar la altele se mai aude tic-tacul dispozitivului de amorsare". După cum ştim acum, bombele au explodat având ca rezultat demisia preşedintelui.când păcatele nu sunt mărturisite ci ascunse, ele sunt la fel ca bombele cu efect întârziat. Nu pot sta ascunse pentru totdeauna. Să ne gândim numai la păcatul lui Acan, a cărei povestire am citit-o azi. Neascultând porunca Domnului de-a distruge totul din Ierihon, el a păstrat o manta, o placă de aur şi ceva argint. Când a îngropat aceste comori în cortul lui, nu s-a gândit, totuşi, că era ca plantarea unei bombe cu efect întârziat. Tic-tacul ceasului focosului obiectelor îngropate a funcţionat până când Israel a fost învins atât de ruşinos la Ai. Atunci a fost descoperit păcatul lui Acan, iar el a fost cumplit pedepsit pentru el. Cu aproximativ un an în urmă, am văzut acest principiu ilustrat atât de bine în America, atât pe tărâm politic cât şi religios, atunci când scandalurile au ieşit la lumină. Dar înainte de-a ne grăbi să arătăm cu degetul acuzaţiei spre alţii, să privim în propriile noastre vieţi. Poate şi noi avem păcate ascunse şi nemărturisite. Dacă este aşa, a sosit vremea să ne pocăim, mărturisindu-le şi să-I cerem lui Dumnezeu să ne ierte. Este singura cale de-a dezamorsa aceste „bombe cu efect întârziat". - D.C.E.

Ajută-mi, Doamne, să nu-mi ascund păcatul! Greşelile-mi secrete ce stau la pândă, 

Ţi le voi spune Ţie şi nu la altul.  Să fiu mereu curat, Tu îmi dă izbândă! -D.J.D.

Unul din motivele pentru care astăzi trebuie să facemce este bine, e mâine.

17 IulieText: Matei 16:13-18               

...pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui. Matei 16:18

VIE SI SĂNĂTOASĂReferindu-se la unele acţiuni pline de nebunie luate de împăratul roman Diocleţian, C. H. Spurgeon subliniază absurditatea împotrivirii faţă de Dumnezeu şi de caracterul indestructibil al Bisericii Sale. Spurgeon scrie: Diocleţian a bătut o monedă pe care apare inscripţia: „Numele de creştin este pe cale de dispariţie". În Spania au fost ridicatei două coloane monumentale de către Diocleţian. Pe unele, din ele a fost scris: „în cinstea lui Diocleţian Jovian Maximian Herculeus Augustul Cezar care a extins Imperiul Roman în est şi vest şi a stârpit numele creştinilor care au dus republica la ruină". Pe cel de-al doilea obelisc era o inscripţie care-l slăvea pe cezar pentru că „a abolit superstiţia lui Cristos şi a răspândit închinarea la zei". Spurgeon continuă şi spune, aşa cum a observat un scriitor modern: „Avem aici un monument ridicat de păgânism deasupra mormântului inamicului învins. Dar... departe de-a fi dispărut, creştinismul era în ajunul triumfului lui permanent şi final... Nici în Spania, nici în altă parte, nu poate fi arătat mormântul creştinismului; pentru că nu există nici unul, deoarece cei vii n-au mormânt". Cât de adevărat! Biserica nu are mormânt. Păstrată de Dumnezeu şi înzestrată cu putere de Duhul Sfânt, ea este indestructibilă. Nici o putere, omenească sau demonică, nu este în stare să o biruiască Da, Biserica este vie şi sănătoasă - şi întotdeauna va fi aşa!  -R.W.D.

Din vremi ce-au fost, ce sunt, şi-or trece cu zel Unde sunt azi împăraţi şi titani? Dar Biserica Ta se roagă la fel 

Şi azi ca acum o mie de ani. - Coxe

Lucrătorii Domnului pot fi opriţi, dar lucrul Domnului va continua.18 IulieText: Psalmul 4

Eu mă culc şi adorm in pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină in locuinţa mea.  Psalmul 4:8

CREDINŢĂ SI ADĂPOST

Credinţa copilărească - acea încredere deplină care ne face să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt şi să-I acceptăm promisiunile - ar trebui să caracterizeze pe fiecare credincios. Acest gând mi-a venit în minte în timp ce le citeam nepoţilor mei o poveste înainte de culcare. Doi frăţiori se depărtaseră de casa lor, care nu era departe de o pădure deasă. Spre seară, umbrele au întunecat cărarea şi cei doi mititei s-au încurcat şi curând se rătăciră în pădure. Când părinţii au sesizat lipsa de acasă a copiilor, au început căutările - căutând toată noaptea şi până a doua zi, când i-au găsit pe cei doi băieţi. După ce s-au liniştit, părinţii i-au întrebat pe copii ce au făcut când şi-au dat seama că s-au rătăcit în pădure. Cel mai mare a răspuns: „Când s-a întunecat, am îngenuncheat şi I-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de Jimmy şi de mine. Apoi ne-am culcat". Când credinţa noastră este la fel ca aceasta - când este atât de puternică încât putem doar să-I cerem simplu lui Dumnezeu să ne ajute şi să lăsăm rezultatele pe seama Sa, putem trece cu bine prin cele mai grele momente ale vieţii. Psalmistul ne spune că acest lucru este posibil. El a spus: „Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul. Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel" (Psalmul 121:3, 4). Treci prin groaza de a fi pierdut în mijlocul pădurii întunecoase a problemelor vieţii, a temerilor şi a nedumeririlor? Nu dispera. Există speranţă. Pune-ţi încrederea în Tatăl ceresc. Cere-I să aibă grijă de tine. El te va ajuta să fii la adăpost în deplină siguranţă. - P.R.V.

Mă voi desfăta în Tine, Doamne, în extaz;Sub mâna Ta, din valuri mă retrag

Şi-oi alerga la Tine în vreme de necaz, Căci Tu-mi eşti prietenul cel bun şi drag.  - Anonim

Cel ce se abandonează pe sine Lui Dumnezeu nu va fi niciodată abandonat de Dumnezeu.

19 IulieText: Romani 8:18-28         

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...Romani 8:28

BINELE DIN RĂUSe spune despre George Friedrich Handel că atunci când sănătatea şi finanţele îi erau la cea mai joasă treaptă, a dăruit cele mai înalte opere ale creaţiei sale. Creditorii îl ameninţau cu închisoarea, şi suferea în acelaşi timp de o paralizie parţială. S-a retras atunci în singurătate şi acolo a avut o

părtăşie cu Dumnezeu cum nu mai avusese până atunci. In acea vreme, Dumnezeu i-a dat putere să scrie cel mai grandios dintre toate oratoriile sale „Mesia". I se părea că notele zboară din pana cu care scria. A fi creştin, nu înseamnă să treci prin viaţă „călcând numai pe petale de trandafiri". Ca membri ai unei rase căzute, suntem supuşi la boli, accidente şi tragedii ca toţi ceilalţi. Ba mai mult, pe deasupra, avem de-a face cu conflictele spirituale declanşate de cel rău şi cu bătălia de o viaţă împotriva propriilor noastre tendinţe păcătoase. Cu toate acestea, Domnul ne susţine întotdeauna prin fiecare încercare şi lucrează ca să scoată la lumină binele din cele mai grele încercări. Poate părea ca dificultăţile să ne împiedice să fim productivi în lucrarea Domnului, dar mai degrabă este adevărat opusul. Prin intervenţia Domnului, pierderile noastre pot fi transformate în câştiguri, şi rezultatele încercărilor vor deveni binecuvântări pentru alţii. Cât de încurajator este să ştii că în toate lucrurile, chiar şi în necazuri, Dumnezeu lucrează ca toate împreună să fie în beneficiul nostru. A porunci răului să producă binele nu este o problemă pentru Dumnezeul nostru atotputernic şi bun.- H.G.B.

Rămân credincios cuvintelor:Că lucrurile ce-ntâlnesc Lucrează binele, acelor 

Ce pe Domnul îl iubesc.   - Beckley

Suferinţele pot pregăti pe creştinul obişnuit pentru lucrări extraordinare.

20 IulieText: Faptele 20:32-38

Este mai ferice să dai decât să primeşti.  Faptele 20:35O BINECUVÂNTARE MAI MAREBeneficierea de amabilitate a altora îţi aduce bucurie, dar faptul că tu însuţi eşti amabil îţi aduce şi mai mare bucurie. Pavel a cunoscut acest adevăr. In timp ce era în închisoare, el spune că „s-a bucurat în Domnul" atunci când a primit darul credincioşilor din Filipi (Filipeni 4:10). Dar a găsit o satisfacţie şi mai mare atunci când le-a slujit celor din Efes fără ca să primească sprijinul lor material. Dând ecou cuvintelor lui Cristos, el a putut spune: „Este mai ferice să dai decât să primeşti". Dr. William Ott şi soţia sa şi-au petrecut vacanţa anului 1986 lucrând în Filipine. Lucrând din greu într-o zonă de mare instabilitate politică şi cheltuindu-şi câteva mii de dolari din banii proprii, ei au ridicat calitatea echipamentului şi a educaţiei unei clinici dentare finanţată de o misiune creştină. Tot ceea ce au primit de la oameni

au fost mulţumirile din inimă ale unui dentist al clinicii. Dar acest lucru a fost sufficient. După ce s-au întors acasă, Dr. Ott i-a spus unui coleg, pe nume Dr. Maurice Irvine, despre vacanţa lor de vară. Comentând conversaţia aceea, Dr. Irvine a spus că a observat la doctorul Ott un adânc sentiment de mulţumire, ceva cu care nu s-ar fi întâlnit după o vacanţă plină de distracţii. El experimenta suprema bucurie care se naşte numai din slujirea dezinteresată. Gândeşte-te cum îţi planifici concediul. Sau când îţi planifici bugetul familiei. Împlineşte cuvintele lui Isus aşa cum le-am citit în Faptele 20:35. Vei fi mai fericit şi mai împlinit decât oricând. Este o binecuvântare să primeşti, dar mai mare binecuvântare este să dai! - H.V.L.

Iubirea este viaţa cea adevărată, Domnul Însuşi dăruind mereu ne-arată. 

Când dai, e sfântă, pură desfătare  Ce-ţi dă o dublă binecuvântare. - Anonim

Câştigul îl face pe om harnic, economiile îl fac pregătit, dărnicia îl face binecuvântat.

21 IulieText: Luca 18:9-14                       

Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.Proverbele 16:18

MÂNDRIA MERGE ÎNAINTEA CĂDERIIEram în canoe împreună cu prietena mea de 14 ani, Kim, vâslind pe râul Pine, din Michigan. Trebuia să vorbesc în faţa adolescenţilor unei tabere de vară creştine, şi fusesem repartizaţi în aceeaşi canoe. Râul era umflat, şi plin de stânci, buşteni şi copaci căzuţi de la ultima furtună. Trebuia să vâslim din greu prin curenţii puternici şi prin vârtejuri înşelătoare, să evităm buştenii şi proeminenţele stâncilor. După ce am parcurs cu bine vreo 50 sau 100 de metri, am spus: „Hei, ne pricepem destul de bine!" La care, Kim a replicat: „Mândria merge înaintea căderii!" Şi a avut dreptate. Imediat am lovit malul, ne-am frecat de o stâncă, ne-am aplecat pe sub nişte crengi ce atârnau prea jos. Am ajuns în apele reci ca gheaţa ale râului şi nu numai o dată. Se întâmplă astfel de fiecare dată. De îndată ce începem să credem că suntem buni la ceva sau că am avut mari realizări - de îndată ce lăsăm mândria să ne cuprindă - Domnul ne trimite ceva umilitor în viaţă pentru a ne readuce „cu picioarele pe pământ". Cu cât avem mai multă mândrie în noi înşine şi cu cât considerăm realizările noastre mai mari, cu atât mai convingător va fi lucrul care ne va reaminti că nu avem decât „picioare de

lut". Acest adevăr este pe deplin ilustrat de textul biblic de azi. Cel ce se laudă va fi înjosit. Cel ce se slăveşte pe sine va fi umilit. Dacă ai început să te lauzi, ai grijă! Mândria duce la pieire, şi trufia te va face să cazi. - D.C.E.

Nu mă lăsa Doamne, să mă mândresc vreodat Cu toate talentele ce Tu mi le-ai dat. 

Ştiu că din roada succesului n-aş gusta,  De n-ar fi tot, prin mila şi-ndurarea Ta. - D.J.D.

Cel ce stă la înălţime în propriile aprecieri este foarte departe de vârf.22 IulieText: Matei 14:22-33

Isus le-a zis îndată: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" Matei 14:27CURAJ IN MIJLOCUL FRICIICurajul nu este absenţa fricii. Cineva a spus: „Curajul este frica ce şi-a făcut rugăciunile". A fi creştin nu înseamnă că ai garanţia  că vei fi curajos şi vei fi eliberat de toate sentimentele de îngrijorare. Dar aceasta ne dă Cuvântul lui Dumnezeu, care atunci când este luat prin credinţă, face ca teama şi neliniştea să-şi piardă din puterea lor paralizantă. Binecunoscutul pianist şi compozitor, Don Wyrtzen, stă la claviatura pianului în faţa unei mari audienţe, calm şi încrezător. Dar el recunoaşte cu candoare că este plin de frică uneori. „Aş putea avea chiar un atac din pricina încordării," spune Don. „Ceea ce fac poate suna copilăresc, dar îmi este folositor. Cânt atunci încet, în gând, versuri ca acesta: „Tu dai pacea Ta deplină, celui ce se încrede-n Tine". Nu spun că Domnul, instantaneu, dă dintr-o baghetă magică şi toată îngrijorarea îmi dispare, dar am experimentat pacea desăvârşită de la Dumnezeu în vremea când eram plin de frică". Când apostolii înspăimântaţi L-au văzut pe Isus umblând pe marea cuprinsă de furtună, El le-a spus: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" Isus era mult mai puternic decât împrejurările care au generat frica. El a putut linişti furtuna violentă a mării (Marcu 4:39), a putut aduce vindecare trupului şi minţii (Matei 8:14, 15; Marcu 5:15), să învingă moartea (Ioan 11:43, 44) - toate prin puterea Cuvântului Său! Eşti fricos? încrede-te în Domnul Isus - în primul rând primindu-L ca Mântuitor. Apoi studiază Cuvântul lui Dumnzeu, bazează-te pe El, şi spune-I lui Isus, în rugăciune, despre tot ce te alarmează. El îţi va da curaj în mijlocul temerilor tale.  - D.J.D.

O, inimă timidă! O, suflete plăpând! Puternic vrei să fii, încrezător? 

Domnului Ii lasă orice frică orice gând.  Numai prin El vei fi biruitor.  - D.J.D.

Curajul este ca un zmeu de hârtie - vânturi împotrivitoareîl fac să se ridice.

23 IulieText: Eclesiastul 2:1-11                         

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele... toate erau numai

deşertăciune şi goană după vânt...  Eclesiastul 2:11„ŞOARECI CU PETE"Ce tragedie este să ajungi la capătul vieţii şi să constaţi că nimic din cele pentru care ai trăit nu are nici o valoare eternă! Chiar dacă ne bucurăm de tot ce poate oferi viaţa mai bun, ce păcat să tragi concluzia că totul a fost numai deşertăciune, un gol lipsit de sens! De aceea, trebuie să fim siguri că ceea ce facem are valoare reală. În cartea lui A. W. Tozer: „Omul, locuinţa lui Dumnezeu", există o referinţă la o povestire preluată din Associated Press, despre un nobil englez, care a murit la 89 de ani. Moştenise o mare avere şi era liber să facă ce dorea. Potrivit articolului, el „şi-a dedicat viaţa încercând ca, prin încrucişări, să obţină o rasă perfectă de şoareci cu pete". Gândiţi-vă la aceasta! În loc să-şi folosească privilegiul şi poziţia ce o avea în viaţă, cu potenţialul averii sale pentru a-L sluji pe Domnul şi pentru a servi nevoilor umane, atât materiale cât şi spirituale, el s-a dedicat perfecţionării şoarecilor cu pete. Nu se menţionează că acestea ar fi fost experimente ştiinţifice folositoare umanităţii. Pare a nu fi mai mult decât o preocupare stranie de a-şi satisface interesul lui îngust. Când lucrarea vieţii noastre va ajunge la sfârşit, oare va trebui să spunem: „Apoi m-am uitat la toate lucrările mâinilor mele şi am văzut că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt?" Sau vom putea să spunem: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii...?" (2 Tim. 4:7, 8). Vom putea spune astfel, dacă vom pune pe primul loc pe Dumnezeu în tot ce facem, întreabă-te: „Pentru ce trăiesc eu?" - R.W.D.

O viaţă lungă e un trai curat, Altele sunt scurte şi se veştejesc. 

Vieţui-va-n veci acela care  A trăit pentru câştigul cel ceresc. - Bonar

Măsura vieţii nu este durata ei, ci ceea ce dăruieşte ea. Peter Marshall

24 IulieText: Zaharia 4:1-10

Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Zaharia 4:10PUŢINUL CARE VALOREAZĂ MULTAdesea auzim spunându-se: „Ce-i mare este bun". Dar este oare aceasta adevărat întotdeauna? Nu neapărat. Dumnezeu foloseşte uneori lucruri mici şi oameni relativ neimportanţi pentru a-Şi arăta puterea şi graţia. In Zaharia 4, vedem clar un asemenea exemplu. Dumnezeu l-a încurajat pe Zorobabel, conducătorul celor întorşi din robie, să termine Templul. Chiar dacă nu avea grandoarea Templului construit de Solomon, el era totuşi făcut prin călăuzirea şi puterea Duhului. Un grup mic de oameni cu resurse limitate, condus de doi oameni, Iosua şi Zorobabel, aveau să vadă mâna atotputernică a lui Iehova lucrând de partea lor. Drept rezultat, micul grup a făcut lucruri mari pentru Dumnezeu. Iată alte câteva ilustraţii biblice ale principiului că puţinul înseamnă mult atunci când Dumnezeu este de partea sa. In Judecători 4, ni se prezintă eficienţa unui ţăruş - un ţăruş de lemn - lovit de ciocanul din mâna unei femei. A fost felul în care Dumnezeu s-a folosit de un lucru banal pentru a-i da o strălucită victorie lui Israel împotriva duşmanilor săi. În capitolele care urmează, ni se relatează despre 300 de oameni înarmaţi cu ulcioare de pământ şi trâmbiţe care au pus pe fugă o întreagă oştire duşmană. Arme ciudate! În capitolul 15, autorul ne spune despre o falcă de măgar cu care omul lui Dumnezeu a omorât o mie de invadatori filisteni. Să încetăm a ne mai scuza în legătură cu partea care ne revine în planul lui Dumnezeu, crezând că este prea mică ori că talentele noastre sunt prea nesemnificative. Abilităţile noastre limitate, împreună cu puterea nelimitată a lui Dumnezeu, vor face o pereche invincibilă. - P.R.V.

Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,Un fir de praf îndrăgostit de-o stea.

Dar Tu mi-ai pus în suflet o speranţă Ce nimeni altul nu mi-o poate da. - C. Ioanid

Lucrurile mici devin lucruri măreţe când sunt făcute înputerea lui Dumnezeu.

25 IulieText: 2 Corinteni 5:1-8                      

...pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. 2 Corinteni 5:7DE CE NU SE ÎNTORCAm dorit uneori ca Dumnezeu să lase măcar pe unul dintre creştini să vină înapoi de dincolo, să-mi spună ce mă aşteaptă după moarte. Dar o povestire pe care am putea s-o numim parabola gândacilor de apă, ne va

ajuta să înţelegem, cel puţin în parte, de ce Dumnezeu nu ne împlineşte această dorinţă. O colonie de gândaci mici de apă ce trăia într-un eleşteu, a observat că din când în când unul dintre ei care se urca pe lujerul unei frunze de nufăr se făcea nevăzut. Au fost cu toţii de acord că dacă acest lucru se va mai repeta cu unul din ei, se va întoarce să le spună celorlalţi despre călătoria aceea. Într-o zi, unul dintre gândaci s-a trezit urcând lujerul unui nufăr şi s-a căţărat pe frunza ce plutea pe apa. Adormise la căldura binefăcătoare a soarelui; când s-a trezit şi s-a întins s-a speriat de trosnetul coajei care-i fusese veşmântul până în clipa aceea şi care tocmai îi cădea. I s-a părut că este mai mare acum, mai curat, şi mai liber decât oricând până atunci. Desfăşurându-şi aripile, şi-a luat zborul său de minunată libelulă verde. Deodată şi-a adus aminte de promisiunea făcută. Dar şi-a dat seama de ce nici unul din ceilalţi semeni de-ai săi nu s-au mai întors niciodată. Nu se mai putea întoarce să spună prietenilor săi la ce să se aştepte deoarece acum nu mai făcea parte din lumea lor. Apoi, într-o zi, şi ei vor experimenta această libertate minunată de care el se bucura acum. În mod natural, ezităm să ne gândim la misterul morţii. Dar nu trebuie să ne fie frică. Si nici nu avem nevoie de vreun mesaj din partea celor dragi plecaţi dintre noi. Dumnezeu ne-a spus tot ce avem nevoie ca să ştim. Aşadar, haideţi să „umblăm prin credinţă" şi să aşteptăm cu speranţă.  - H.V.L.

De ce te temi de moarte şi-o tot alungi din gând,Când ea-i despovărarea de tot ce porţi în gând?

De ai trăi virtutea în tot ce datorai, Ea-i uşa strălucită şi grabnică spre rai. - Traian DorzCredinţa vede dincolo de întunericul pământesc strălucirea

locurilor cereşti.26 IulieText: Galateni 6:1-10

Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală... să-l ridicaţi cu duhul blândeţii.  Galateni 6:1

UN CUVÂNT DE ÎNDREPTAREFiecare avem puncte slabe în domeniul spiritual - zone în care ne lipseşte discernământul sau cunoaşterea. De aceea, avem nevoie de mustrarea blândă a altora. Un cuvânt de corectare poate să ne ajute să creştem şi să ne păzească de dureri inutile sau de a-i ofensa pe alţii. În cartea sa „Improving Your Serve" (Îmbunătăţeşte-ţi slujirea), Charles Swindoll spune despre o mustrare plină de blândeţe pe care a primit-o de la profesorul de seminar Bruce Waltke. Vizitau o faimoasă biserică a „ştiinţei creştine" (o

sectă pseudo-creştină n.tr.) din Boston. O doamnă mai în vârstă conducea grupul de vizitatori, şi a început să explice credinţele doctrinare ale acestei biserici - în special credinţa lor că nu există judecată viitoare. Atunci Waltke a întrebat-o încet: „Dar, doamnă, nu spune undeva în Biblie că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata?" Swindoll spune: „Am stat în spatele lui şi mi-am zis în gând: „Dă-i drumul, Bruce. Am adus-o acum acolo unde am dorit" Dar când doamna ne-a sugerat să plecăm mai departe, Waltke a fost de acord. Swindoll spune că nu i-a venit să creadă. Prietenul său o lăsa să scape din undiţă. L-a apucat pe Waltke de braţ şi i-a şoptit: „Hei, de ce n-ai încuiat-o pe doamna?" Waltke a răspuns calm: „Dar, Chuck, n-ar fi fost politicos. Apoi nici n-ar fi fost un exemplu de dragoste creştină din partea mea - nu-i aşa?" Swindoll comentează: „Mustrarea aceea făcută în linişte m-a lăsat năucit". El a spus că niciodată nu va uita acel moment. A învăţat o lecţie de neuitat. Fie ca şi noi să fim receptivi la mustrările Domnului făcute prin mustrarea plină de blândeţe a altora.- D.C.E.

Doamne, nu ne putem vedea orice păcat. Dă-ne ajutorul creştinilor cu gând curat, Ce vor vedea greşeala făcută din neştire 

Şi ne vor spune-o cu tact şi cu iubire. - Branon

Criticii noştri sunt grdienii neplătiţi ai sufletului.27 IulieText: Matei 6:9-15                                    

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău...  Matei 6:9

„EL ESTE TATĂL MEU"Se spune că unul din împăraţii romani conducea o paradă pe străzile capitalei imperiului, sărbătorind o victorie. Soldaţii legiunilor imperiale, înalţi şi puternici, erau înşiraţi de-a lungul rutei, ţinând mulţimile entuziasmate. Într-un anumit loc, de-a lungul drumului, era o platformă pe care stătea familia imperială. In momentul când cezarul s-a apropiat, fiul său cel mai mic, un băieţel de câţiva anişori, a sărit jos de pe platformă şi a zbughit-o prin mulţime încercând să ajungă la el. „Nu poţi face aşa ceva", a spus unul din soldaţii de gardă care l-a înşfăcat pe copil. „Nu ştii cine este în carul de luptă? Este chiar cezarul!" Copilul i-a răspuns repede: „Poate că el e cezarul tău, dar el e tatăl meu!" Toţi credincioşii se pot apropia de Dumnezeu cu aceeaşi încredere şi intimitate. De fapt, creştinii sunt singurii oameni care au dreptul să I se adreseze lui Dumnezeu ca Tată. Deşi toţi

oamenii îşi au viaţa din El şi sunt creaturile Sale (Fapte 17:29), ei nu pot să-L numească Dumnezeu Tată până ce nu sunt născuţi din nou şi devin astfel membrii familiei Sale prin credinţa în Cristos (Galateni 3:26). Totuşi, nu trebuie să devenim prea familiali cu Dumnezeu. Ideea că El este un tătic cosmic uriaş care trage cu ochiul atunci când păcătuim, este un sacrilegiu. Dumnezeu este sfânt, atotputernic şi atotştiutor. Dragostea noastră pentru El trebuie să fie exprimată de fiecare dată cu reverenţă şi respect. Data viitoare când te vei ruga, linişteşte-ţi inima cu minunatul gând că vii în prezenţa Dumnezeului atotputernic şi poţi spune: „Eşti Tatăl meu."

La Tronul Alb se strâng sfielnic Voivozi de foc din Empireu, 

Şi heruvimii vin cucernic, Slăvind Eternul Vistiernic. 

Şi-acest Stăpân Atotputernic  E Tatăl meu!   - C. Ioanid

Nu poţi să-L numeşti pe Dumnezeu Tatăl tău, până nu-L numeşti pe Cristos Mântuitorul tău.28 IulieText: Deuteronomul 32:1-14

Ca vulturul care-şi scutură cuibul... Aşa a călăuzit Domnulsingur pe poporul Său...  Deuteronom 32:11, 22

NELINIŞTE ÎN CUIBAtenţia unui fermier a fost atrasă de o pasăre care era foarte ocupată cu construirea cuibului ei. Din păcate, locul ales pentru aceasta era o grămadă de crengi uscate, de curând tăiate dintr-un copac. Dându-şi seama că acesta era un loc periculos pentru viitorii ei puişori, fermierul a distrus lucrarea harnicei păsărele. A doua zi, viitoarea mămică a încercat din nou, şi din nou fermierul i-a zădărnicit eforturile. În a treia zi, pasărea şi-a construit cuibul pe o creangă lângă uşa bucătăriei fermierului. De data aceasta, fermierul i-a dat un zâmbet aprobator, lăsând-o în pace. Crengile uscate atât de nesigure de unde el alungase de două ori pasărea, au fost arse cu mult timp înainte ca pasărea să fi scos puişorii. La fel ca şi creatura aceasta înaripată neştiutoare, vedem de multe ori că planurile noastre sunt zădărnicite şi vieţile noastre uneori dezrădăcinate. Ne întrebăm de ce Dumnezeu trebuie să ne strice cuibul pământesc pentru care ne luptăm atât de mult şi lucrăm atât de greu ca să-l construim. Dar dacă am putea să vedem lucrurile aşa cum le vede El, am şti că El caută pentru noi un destin mai înalt, un loc cu mai mare siguranţă şi resurse pentru nevoile noastre.

Aşa Şi-a condus poporul Său, Israel afară din Egipt, prin pustie, în ţara promisă. El a ştiut unde erau pericolele şi unde era siguranţă adevărată pentru ei. Oh, dacă am învăţa să ne încredem în Dumnezeu în pasajele întunecoase ale vieţii noastre, cu simplitatea credinţei unui copil, să nu ne îndoim niciodată de înţelepciunea şi de bunătatea Sa, chiar şi atunci când trebuie să creeze nelinişte în cuibul nostru. - H.G.B.

Încrede-te-n Cristos - şi-n clipa Când totul pare că-i pierdut, Aceasta-i slava Lui că face 

Chiar ce părea de necrezut. - Traian Dorz

Adesea cele mai mari bariere ale vieţii devin cele mai mari binecuvântări ale ei.

29 IulieText: Ezechiel 18:19-32                            

Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.  Ezechiel 18:32

CARE SUNT POSIBILITĂŢILE?S-a născut în bogăţie şi a fost crescut într-un palat. Astăzi poartă haine vărgate într-o închisoare după ce-a fost condamnat pentru că a pus o bombă în maşina în care au murit doi membri din propria familie. Această întoarcere de necrezut a circumstanţelor în viaţa sa a survenit după ce a încercat să pună stăpânire pe averea de peste 10 milioane de dolari a familiei. Impactul propriei alegeri i-a devenit clar în ziua când, cu faţa albă ca varul, într-o stare de şoc, a auzit verdictul de vinovat ce i s-a citit în faţă, în tăcerea de mormânt a tribunalului. Ce ironie! Omul acesta ar fi putut să fie bogat. Ar fi putut avea atât de mult, dacă ar fi voit să aştepte - să joace cinstit. Dar acum este un om sfârşit. Totuşi să nu ne oprim aici. Gândiţi-vă la posibilitatea care-i mai rămâne. Atât timp cât mai respiră, el poate, ca şi tâlharul de pe cruce, să-şi recunoască păcatul şi să ceară ajutorul lui Cristos. Si chiar aşa, cum acel criminal, considerat nepotrivit pentru a mai trăi în societate, a devenit potrivit pentru paradis, acest om poate deveni „o făptură nouă", un cetăţean al cerului. O asemenea întoarcere este întotdeauna posibilă pentru un păcătos. Acest lucru îl spunea Dumnezeu lui Israel prin profetul Ezechiel. Deoarece El nu-Şi găseşte plăcere în moartea celui rău, El îi roagă să se pocăiască. Poate crezi că o asemenea întoarcere nu este cinstită, ori că tu ai ajuns prea rău să mai poţi fi reînnoit. Dacă crezi în Isus ca Mântuitor al tău, vei face din această posibilitate o realitate. - M.R.D. II

Cum de poţi lăsa ca ziua să se facă an? Şi s-amâi când Domnul are pentru tine un plan. 

Vino la Isus Cristos şi crede-al Lui Cuvânt.  Viaţă veşnică tu vei primi în cerul sfânt.   - Branon

Nu există oameni atât de buni ca să se mântuiască singuri - şi nici atât de răi ca să nu poată fi mântuiţi de Dumnezeu.30 IulieText: Romani 6:1-14

...Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Romani 6:11

MURIND PENTRU A TRĂIIn cartea sa: „It Only Hurts When I Laugh" (Râsul îmi produce durere), Ethel Barrett scrie despre patru slujitori proeminenţi ai lui Dumnezeu care au murit faţă de ei înşişi şi faţă de păcat. Când George Muller a fost întrebat despre puterea sa spirituală, a răspuns simplu: „într-o zi George Muller a murit". D. L. Moody, în timp ce vizita New York-ul, a murit faţă de toate ambiţiile sale personale. Pastorul Charles Finney s-a retras într-un loc singuratic din pădure ca să moară faţă de el însuşi. Şi evanghelistul Christmas Evans, a pus pe hârtie predarea sa lui Cristos, începând să scrie: „îmi dau sufletul şi trupul lui Isus". A fost, într-un sens foarte adevărat, o moarte a eului. John Gregory Mantie a scris: „Există o mare diferenţă între a-ţi da seama că: „Pe cruce El a fost răstignit pentru mine", şi „Pe cruce am fost crucificat împreună cu El". Primul aspect ne aduce eliberarea de condamnarea păcatului, celălalt de puterea păcatului". Recunoscând faptul că „noi am fost răstigniţi împreună cu Cristos" (Galateni 2:20), ar trebui, aşa cum ne sfătuieşte Pavel în Romani 6:11, să ne considerăm „ morţi faţă de păcat". Avem încă tendinţe păcătoase înăuntrul nostru, dar fiind morţi faţă de ele, păcatul nu va mai domina peste noi. Am murit faţă de dorinţele şi preocupările noastre. Dar în acelaşi timp, credincioşii trebuie să se socotească „vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul" (Romani 6:11).Trebuie să facem aceste lucruri care-L satisfac pe Dumnezeu. Creştinii victorioşi sunt cei ce-au murit - pentru a trăi! - R.W.D.

Murind cu Cristos, pentru lume nu mai trăiesc; Trăind cu Isus, o ce viaţă de bucurie! 

Privind la Isus, pentru El mereu mă sfinţesc  Clipă de clipă, Isuse-s al Tău pe vecie.  - Whittle

Trăind pentru noi înşine, vom muri; murind faţă de noi înşine,

vom trăi.31 IulieText: 1 Tesaloniceni 4:13-18

Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce-au adormit în EL  .Tesaloniceni 4:14

„TE VOI VEDEA ACOLO!"Să ne gândim la aceasta! Fiecare tată, mamă, fiu, fiică, rude şi prieteni care au murit în Domnul, vor fi cu Isus atunci când El va reveni să-i ia pe ai Săi la Sine. În versetul 17 din 1 Tesaloniceni 4, Pavel declară că „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei". Aceste două cuvinte scurte: „cu ei" ne vorbesc despre bucuria întâlnirii cu toţi credincioşii. Speranţa aceasta a ars strălucitor în inima mamei mele în timp ce viaţa i se apropia de clipa plecării. Cu o zi înainte de-a muri, în 1976, ne-a chemat pe mine şi fratele meu lângă patul ei. Deşi era epuizată, ne-a citat câteva versete din Biblie si ne-a vorbit de „plecarea acasă". După ce am stat cu ea câteva ore, a insistat să nu stăm acolo toată noaptea, ci să mergem acasă şi să ne culcăm. Când eram gata să plec, mi-a spus: „Dacă nu ne mai vedem mâine, să ne vedem acolo sus!" A doua zi a plecat tăcută în prezenţa Mântuitorului, înainte ca să ajung la patul ei. Ultimele ei cuvinte îmi vor rămâne nespus de preţioase atâta vreme cât voi trăi. Ce bucurie să ştii că creştinii nu spun cuvinte finale de adio! Când moartea ne frânge legăturile pământeşti, avem speranţa sigură că cei care au murit credincioşi trăiesc în prezenţa lui Isus şi se vor întoarce cu El în glorie. Îţi sângereazâ inima din pricină că moartea a luat pe cineva iubit de tine? Gândeşte-te la glorioasa reîntâlnire care te aşteaptă. Nu-i vom mai vedea poate pe cei dragi ai noştri în viaţa aceasta, dar îi vom vedea acolo sus!- D.J.D.

O, ce întâlnire măreaţă acolo pe nori! Nu vor fi lacrimi nici plâns nici fiori. 

Cei dragi uniţi vor fi pe vecie,  O, ce zi măreaţăl O, ce bucurie!  - Blackmore

Despărţirea este legea pământească - reîntâlnirea este legea cea cerească.