VPR42-Revista_iunie_iunie 2016

O muscă pe placulpistruiaților

38

NR. 42•aNUL MMXVI

Căpriorul - aspectepractice la vânătoare

10

Ciortani la malul mării

30

Agresiuni la adresafaunei cinegetice

3

ww

w.a

gvps

.ro

IUNIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 42/IUNIEMMXVI • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6 34

12 36

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALAgresiuni la adresa faunei cinegetice (II)5 PE }EAVA PU{TIIObsesia tradiționalismului și risculde a sărăci fondul cinegetic6 ETOLOGIEEco-etologia râsului (Lynx lynx, Linné 1758)9 FACEDin nou despre arme9 DE SEZONCăpriorul – aspecte practice la vânătoare (I)11 GASTRONOMIEMușchiuleț de căprior la cuptor, cu mirodenii12 OPINIEDespre ciorile noastre14 ARMESemiautomata Beretta SyntheticCamo Optifade Waterfowl15 CARTEFauna României – AVES16 CHINOLOGIESosirea unor pui17 LEGISLA}IEReglementări trăznite (II)18 CULTUR~ VÅN~TOREASC~Obicieiuri vânătorești20 CARTE60 de ani de amintiri ale unui vânător21 RESTITUIRIO vânătoare din vechime

22 CHINOLOGIEPerformanța în teren (II)23 PLANTE T~M~DUITOAREFragii24 TROFEEAprecierea trofeelor24 EVENIMENTExpoziții

PESCUIT26 COMPETI}IICampionatul AGVPS28 PESCUIT La R~PITORSwimbaiting – categoria grea în acțiune (III)30 PESCUIT STA}IONARCiortani la malul mării31 GASTRONOMIECrap fript pe jar, cu sos de roșii și usturoi32 DE SEZONTrei monturi, trei șanse, trei provocări34 PESCUIT PE RÂULa somni, cu voblere crankbait36 SPINNINGShad-uri în viteză37 PESCUIT STA}IONARLa baza stufului38 MUSC~RITO muscă pe placul pistruiaților39 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Molia de iulie40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare – Rebus – Mica publicitate

P entru a face mai ușor de expus,susținut și înțeles această afir-mație, alegem calea explicitării

involuției surprinzătoare a efectivelorde iepuri din România. În fapt, o pră-bușire a acestor efective în aproape în-treaga țară, spre deosebire de involuțiamai lentă, deși aproape generalizată,din celelalte țări europene.

Majoritatea cauzelor care au deter-minat această involuție, extinsă în spa-țiu, au fost dezbătute amplu în ultima

perioadă. Au fost, de asemenea, relie-fate la diverse simpozioane și în lucrăride strictă specialitate, așa încât auajuns să fie, în mare parte, cunoscute.Deocamdată însă, numai în mare parte.

Principala cauză pare să rămână,precum în cazul majorității celorlaltespecii cinegetice la care efectivelereale scad, degradarea treptată, dar denecontestat, a condițiilor naturale dehabitat. În cazul iepurelui, acesteasunt manifestate prin:

• extinderea monoculturilor agri-cole, din ce în ce mai pure și pe supra-fețe din ce în ce mai întinse, precum șitransformarea fânețelor naturale, afostelor livezi și multor terenuri culti-vabile agricol, în special din zonele dedeal, în pășuni, din ce în ce mai degra-date, pentru oi și capre;

• chimizarea exagerată, greu deverificat în privința nocivității substan-țelor active asupra animalelor cusânge cald, și mecanizarea perfor-

IUNIE 2016 | 3

Reluând ideea factorilor nocivi la adresa faunei cinegetice, putem reliefa, încontinuarea influenței politico-legislative, acțiunea factorului politico-executiv,anticipată deja. Fiindcă și deciziile sau indeciziile funcționarilor publici responsabili îndomeniul cinegetic, promovați pe bază de criterii disimulate, își au partea lor esențialăde contribuție la degradarea managementului cinegetic și la diminuarea îngrijorătoarea efectivelor multor specii de interes vânătoresc. Așa după cum am mai precizat, odiminuare, mai accentuată în realitate, decât este reflectată în statisticile ultimilor ani.

VÅN~TOAREEditorial 3

Eco-etologia râsului 6Căpriorul 10

Despre ciorile noastre 12Reglementări trăznite (II) 17

Obiceiuri vânătorești 20

IUNIE

Agresiuni la adresafaunei cinegetice (II)Text și fotografie NECULAI ȘELARU

EDITORIAL

mantă din agricultură, prin folosireautilajelor cu front extins și vitezămare de lucru, de regulă lipsite de in-stalații mecanice sau electronice desperiat sau de îndepărtat fauna cine-getică din porțiunile parcurse și celece urmează a fi parcurse cu lucrări;

• creșterea numărului de prădătorinaturali ai iepurelui, datorită protec-ției de care se bucură anumite speciicinegetice prădătoare cu păr și pene,precum și creșterea numărului decâini hoinari sau sălbăticiți în suprafe-țele productive cinegetic;

• efectuarea de lucrări agricole, carelasă terenul fără adăpost pentru iepuri,imediat după recoltarea culturilor;

• proliferarea braconajului cuogari, lațuri, arme cu aer comprimat,arme de cal. 5,6 l.r. și chiar cu armede foc, atât ziua cât și noaptea, la far.

La cele de mai sus se adaugă, însă,și o culpă de netăgăduit, mai puțin se-sizabilă și neadusă încă în discuție, aadministratorului fondului cinegeticnațional, care:

• nu s-a preocupat de descriereainteligibilă a limitelor fondurilor cine-getice și, mai ales, de stabilirea și reac-tualizarea la timp a suprafețelorproductive cinegetic din cadrul aces-tora, deși aceste suprafețe s-au dimi-nuat, uneori foarte mult, față de celestabilite de ICAS în anii 1998 și 2002,inexacte încă de pe atunci;

• a neglijat necesitatea reactualiză-rii efectivelor optime, exagerate dinstart pe multe fonduri cinegetice, încondițiile degradării din ce în ce mai vi-zibile a habitatelor specifice iepurelui;

• a neglijat, în totalitate, necesita-tea stabilirii unui spor natural multia-nual real al speciei, mult mai mic decâtsporul natural calculat în mod eronatde ICAS, cu peste 30 de ani în urmă;

• nu a urmărit, cu responsabilita-tea cuvenită, conservarea unui nivelcorespunzător al stocurilor de re-producție, constatat teoretic cu ocazialucrării de evaluare a efectivelor realede iepuri, în fiecare primăvară, pe fie-care fond cinegetic.

Așadar, administratorul fonduluicinegetic național a operat, atuncicând a stabilit cotele de recoltă, cudate eronate sau aleatoriu stabilite,motiv pentru care cotele de recoltăaprobate au fost, de regulă, exageratde mari, departe de a putea fi integralrealizate în ultimii ani. Dar acest fapt,al nerealizării sistematice a cotelor derecoltă aprobate, pare să nu fi trezitnici un fel de suspiciune specialiștilor

administratorului, în privința afectăriigrave a stocului de reproducție.

Pentru detalierea celor expri-mate mai sus, susținem că aceștispecialiști au greșit nepermis și ris-cant cu ocazia stabilirii efectivelorreale din teren, prin extinderea nu-mărului de exemplare găsite în su-prafețele de probă la suprafețeproductive cinegetic nereal de mari.Chiar dacă aceste suprafețe existauteoretic în anul 2002, ele s-au dimi-nuat vizibil între timp, prin extindereaintravilanului construit, împrejmuireaunor obiective, plantații și culturi etc.Așa s-a ajuns la stabilirea „din birou”a unor stocuri de reproducție cu multmai mari decât existau în realitate.

În al doilea rând, administratorula greșit grav prin folosirea unor spo-ruri naturale neverosimil de mari, sta-bilite de ICAS, față de sporul naturalmultianual, stabilit printr-un calculsimplu și de necontestat, plecând de laevoluția de-a lungul anilor a efective-lor și recoltelor de iepure.

Intrarea în formula de calcul a co-telor de recoltă cu aceste două catego-rii de cifre greșite, indiscutabil mai

mari decât cele reale, au condus lacote de recoltă ireal de mari.

În continuare, extragerea cotelorde recoltă stabilite în modul eronatarătat de administrator, în condițiile încare aceste cote sunt obligatoriu derealizat după lege, a condus la afecta-rea evidentă și bruscă a stocurilor dereproducție și, implicit, la prăbușireaefectivelor reale în anii ce au urmat.Această situație se petrece însă de maimulți ani în România, iar reprezentan-ții administratorului, ori nu înțelegacest mecanism al distrugerii stocurilorde reproducție și, implicit, a efectivelorde iepuri, ori nu se sinchisesc deloc deaceastă situație, făcându-se că nu înțe-leg de ce nu au putut fi realizate, an dean, cotele de recoltă aprobate.

Iată deci, de ce susținem că, pelângă alți factori de habitat nocivi fau-nei cinegetice, s-a adăugat, ani buni,și factorul politico-executiv. Iar rațio-namentul, evidențiat concis în cazuliepurelui, se poate extinde, incontes-tabil fără a greși, și în cazul celorlaltespecii de faună cinegetică sedentară,la care evaluarea efectivelor se face înpiețe de probă.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Agresiuni la adresafaunei cinegetice (II)

Pentru detaliereacelor exprimate mai

sus, susținem că aceștispecialiști au greșitnepermis și riscant cuocazia stabilirii efectivelorreale din teren, prinextinderea numărului deexemplare găsite însuprafețele de probă lasuprafețe productivecinegetic nereal de mari”.

IUNIE 2016 | 5

E i bine, da. Dacă trebuie săapărăm această avere națio-nală, fauna, trebuie să ne des-

părțim de relativismul nostrutradițional și să țintim spre aspirații denivel european. Prin urmare, îi contra-zic categoric pe cei care ies acum dinlizieră cu frustări private și susțin căactualele prevederi legislative privindlimitarea numărului de câini, desprecare am mai scris în revista noastră,ar fi o răfuială între vânători și cio-bani. În viziunea unor „înțelepți” de-fazați și inepți, de ciobani și depracticile lor nu ar trebuie să se atingănimeni, întrucât ei știu mai bine câțicâini trebuie să aibă la stână și cum săfie instruiți pentru ca animalele sălba-tice să nu aibă de suferit. Cine se„leagă” de oierit, cu tot ce cuprindeacest fenomen cu vechime, înseamnăcă acela vrea să dispară un mod deviață! Așa să fie? Nu cumva s-a doritca proprietarii de turme să aibă câinimulți și necondiționați de ceva, devreo regulă, de lege?

Acești oameni trebuie să înțeleagăcă lumea civilizată nu mai are nimiccomun cu oieritul fără condiții defuncționare bine stabilite. Prin ur-mare, sunt de acord cu cel care spunecă în România, oieritul arată altfel as-tăzi decât acum două-trei decenii, caîn urmă cu o sută de ani… Totuși, cio-banii încă mai trec și astăzi cu oilepeste terenurile private, pe drumurinaționale, chiar pe autostrăzi. Cu toa-tea astea, lumea lor s-a schimbat con-tinuu și accelerat dupa 1990. Practic,într-o singură generație, s-a dus o tra-diție de veacuri. Urmează concluziacare trebuie luată serios în seamă: pu-țini ciobani s-au adaptat vremurilor!

Ultima remarcă pune în evidențărelatarea unui de martor care s-a în-tâlnit în Parcul Natural Bucegi cu păs-torii și câinii lor de turmă. Turistulconsemnează pe blog faptul că esteaproape imposibil să le spui ciobani-lor să le pună câinilor jujeu la gât,cum scrie în regulamentul ParculuiNatural Bucegi. Nu doar că nu țincont de aceste obligații, dar dacă nustai după ei, oile intră în habitatele ca-prelor negre și nu văd nicio problemăcând câinii aleargă după o capră. Ra-portat la numărul de mioare, câiniisunt foarte mulți și sunt un pericol nudoar pentru animalele sălbatice, ci șipentru turiști. Martorul mai spune cănu a descoperit niciun indiciu care să-l facă să creadă că acești câini ciobă-nești, pe care i-a văzut de multe ori înParcul Bucegi, au trecut printr-o etapăde instruire chinologică.

Faptul că legea are unele preve-deri relativ recente, menite să limitezenumărul de câini de stână, nu trebuiesă-i exaspereze pe proprietarii deturme de oi și nici să-i facă pe unii săvină în spațiul public cu afirmații degenul „identitatea națională este înpericol!”. Păi, dacă lumea a intrat înetapa modernismului, un proces firescși necesar, care aduce transformăribenefice pentru omenire, este normalsă se schimbe și atitudinea ciobanilorfață de mediul înconjurător. A res-pecta obiceiurile și tradițiile nu în-seamnă a merge de-a valma cu oile peterenurile proprietarilor și lăsarea hai-telor de câini să atace sau să goneascăvânatul. Este bine să înțeleagă și ceicare-i acuză nejustificat pe vânătoride modificarea legii că acești câini destână, de cele mai multe ori ocupă

nișe libere din natură, nișe existentetot din cauza omului, intrând în com-petiție pentru hrană cu prădatori na-turali. Câinii în stare de libertate și desemilibertate sunt o adevărată ame-nințare pentru biodiversitate, susținornitologii. Despre câinii ciobanilor,oficialii Societății Ornitologice din Ro-mânia (SOR) spun că pun o presiunesuplimentară și de nedorit pe popula-țiile naturale de mamifere și păsari,multe dintre ele fiind specii protejateși amenințate la nivel european sauglobal, indiferent dacă sunt specii-pradă sau prădători. De multe ori,acești câini de turmă vagabondeazădeparte de stână și ajung să se repro-ducă necontrolat, iar apoi se sălbăti-cesc. Mamiferele de vârstă mică șitalie medie, așa cum sunt iepurii șiprogeniturile cerbilor, mistreților, că-priorilor și caprelor negre, se află de-mult în meniul acestor câini, susținspecialiștii de la SOR.

Nu există niciun dubiu că aceșticâini sunt în propietatea ciobanilor,respectiv a proprietarilor de turme. Eisunt responsabili de felul în care suntcrescuți, intreținuți și instruiți. Dinacestă perspectivă sunt de acord cucei care consideră că „aceste animaletrebuie prinse într-o evidență foarteclară: să fie microcipate și crotaliate,pentru ca proprietarul lor să poată fiușor de identificat. În cazul în carecâinii atacă fauna, atunci ciobanii tre-buie să răspundă conform legii”. Abiaatunci se poate spune că și noi avemciobani europeni, cu câini de rasăadecvată, înregistrați, întreținuți, vac-cinați și deparazitați corespunzător și,mai ales, dresați pentru pentru ajuto-rul ce le justifică existența.

Adică dispare „identitatea națională” dacă impuireguli, deja statuate legal, pentru ciobanii carepractică transhumanța? Se duc oare pe apa sâmbeteiobiceiurile și tradițiile în oierit dacă păstrezi susștacheta exigenței din considerente favorabileprotejării fondului cinegetic? Excesul particular,constând în dorința stabilirii numărului de câini destână exclusiv de către proprietarii de turme, poate firezolvat fără modificări legislative adaptate lacontextul actual?

Obsesia tradiționalismuluiși riscul de a sărăci fondul cinegeticELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

D intre toate subspeciile de râsexistente în lume, cea la carene vom referi în cele ce ur-

mează are cea mai largă răspândiregeografică din Europa până în Asia,fiind un reprezentant marcant al fau-nei carpatine din România.

Până la sfârșitul secolului al XIX-leaera mai puțin cunoscut, cu toate căprima referire scrisă despre râs ne par-vine de la Pliniu cel Bătrân (sec. I d.Hr.), autorul celebrei opere Historia Na-turalis (cuprinzând 37 de volume, dincare 4 cu privire la zoologie), cu scurtadescriere a înfățișării animalului: „Effi-gie lupi, pardorum maculis”. Adică sa-vantul antichității îl vedea „asemănătorcu lupul, pătat ca o panteră”, aserțiunecare poate ar fi trebuit să stârnească in-teresul și curiozitatea oamenilor cu afi-nități față de știință, de-a lungul celornouăsprezece veacuri scurse de cândapăruse marea operă a lui Pliniu.

Abia în secolul al XX-lea au fostinițiate și desfășurate, în țările euro-

pene occidentale, numeroase cerce-tări și studii privind eco-etologia râsu-lui din Europa. Notabile sunt celeinițiate în țări scandinave – Norvegiași Suedia – bazate și pe telemetrie, în-cepând cu anul 1994, făcând din râs

una din speciile carnivore cele maistudiate din lume. Acest fapt s-a pe-trecut după ce, la mijlocul secoluluitrecut, specia fusese intensvânată/persecutată.

Au fost desfășurate observații șicercetări și în alte țări europene – Ce-hoslovacia, Franța, Elveția, Spania –dintre care unele au studiat și dietarâsului. Cu toate acestea, au existatnumeroase ezitări în chiar taxonomieși încercări de sistematizare, până înanii ’80 ai secolului trecut, când aufost în sfârșit adoptate și recunoscutepatru specii ale genului actual Lynx:râsul canadian – Lynx canadensis,râsul european sau euroasiatic –Lynx lynx, râsul iberic – Lynx pardi-nus și râsul roșcat – Lynx rufus. Mairecent, au fost emise și propuneri pri-vind nu mai puțin de nouă subspecii,pe care nu le mai enumerăm.

Dintre toate speciile de râs exis-tente în lume, cea la care ne vom re-feri în cele ce urmează are cea mai

Eco-etologia râsului(Lynx lynx, Linné 1758)Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU


Eco-etologie

În general, mediul poate influența întreaga gamă a tuturor aspectelor și manifestăriloresențiale ale viețuitoarelor. Ne vom referi aici, mai ales, la fauna noastră „de interescinegetic”, termen pe care ne îngăduim să-l folosim peiorativ în repetiție, insistând, atâtcât avem posibilitatea, asupra aspectelor de influență ale mediului privind desfășurareaunor procese esențiale din viața acestora. Căile de influență ale mediului se pot defini cacele naturale (condițiile de hrană – oferta trofică și condițiile climatice) și cele datorateactivităților umane (prezente într-o, din păcate, prea largă gamă de manifestări).

ETOLOGIE

largă răspândire geografică, din Eu-ropa până în Asia, și este un reprezen-tant marcant al faunei carpatine dinRomânia. Iar pentru că cel din penin-sula iberică ne poate oferi un exemplude modul în care a fost influențată si-tuația sa actuală, îl vom cita la mo-mentul potrivit.

Râsul european sau euroasiaticFiind mai puțin cunoscut prin stu-

dii și cercetări științifice ample și amă-nunțite care să se fi desfășurat în țaranoastră, cu excepția unor materialede sinteză și a unei teze de doctoratelaborată în cadrul Universității Tran-silvania din Brașov, vom încerca să necompletăm informațiile asupra sa, dinpunctul de vedere al rândurilor defață, folosind, pentru comparație, șirezultatele observațiilor obținute înalte țări, cu eventuale concluzii adap-tate la condițiile similare celor de lanoi. Pentru un suport al derulării ana-lizei noastre, este necesară reaminti-rea câtorva elemente definitorii dinbiologia și etologia râsului.

Astfel, râsul este un prădător prinexcelență, un super-prădător, deoa-rece în lista sa de hrană figurează șialți prădători (pisica sălbatică, vulpeași, ocazional, jderul), alături de spe-ciile care formează hrana sa obișnuită(căprior, mistreț, păsări, rozătoaremici). Nu este necrofag, adică nu seatinge de hoiturile animalelor, cu ex-cepția celor ucise de el, pe care întot-deana le ascunde, acoperindu-le cufragmente vegetale sau zăpadă, dupăcaz. Vânează singur, exceptând feme-lele care însoțesc puii.

Teritoriul râsului Posedând un puternic instinct de

teritorialism pentru domeniul său, îldelimitează în special prin repere ol-factive și îl apără împotriva congene-rilor, exceptând sezonier femelele, cuale căror teritorii se poate intersectaperiferic.

În studiul suedez la care ne-am re-ferit, un teritoriu controlat de un râseste evaluat la 15.000-25.000 ha.Pentru arealul românesc al speciei,adică 57.000 kmp raportat la efectivulestimat al anului 2010, de 1.600exemplare, teritoriul unui râs ar fi de3.560 ha, după cercetările întreprinseîn teza de doctorat la care am făcutreferire, dar care, în opinia noastră, aomis cel puțin habitatele pe versantulsudic al Munților Făgăraș. Oricumînsă, diferența de întindere a unui te-ritoriu controlat de un râs în arealulsuedez și cel din arealul carpatin ro-mânesc este cât se poate de evidentă,

dar trebuie să avem în vedere și dife-rențele dintre suprafața scandinavă șicea carpatină ocupată de râs.

Cu toate acestea, populația râsuluidin întreaga zonă scandinavă repre-zintă 37% din populația europeană aspeciei, pe când cea din spațiul carpa-tin, incluzând și lanțul carpatic dinafara țării noastre, reprezintă 41% dinaceastă populație.

Dieta râsului și oferta trofică a diferitelor zone geografice

În țările europene, condițiile demediu, incluzând și oferta trofică, seprezintă diferențiat. De pildă, studiulsuedez a ajuns la concluzia că un râsare nevoie de 1-2 kg de carne zilnic,ceea ce înseamnă că un căprior i-arajunge ca hrană pentru 8 zile, iar uniepure poate fi mâncat într-o singurărepriză. Capturarea uneia sau alteiadin cele două specii-pradă poate fi re-petată, ambele fiind abundent repre-zentate în teritoriul scandinav alrâsului. Dar, în această zonă, există șilemingul (Lemmus sp.), un rozător en-demic scandinav, care se găsește deasemenea din abundență și este și

ușor de capturat. La aceste specii seadaugă și avifauna locală variată, carecompletează oferta trofică scandinavăși multiplică posinilitățile râsului de ase hrăni, eventual fără pauze maimari de câteva zile, în care hrana i-arlipsi.

Același studiu suedez publică șidetalii cu privire la modul de atac alrâsului. Astfel, s-a confirmat felul încare acesta atacă, deci cum proce-dează pentru dobândirea hranei, prinpândirea prăzii, declanșând ataculasupra ei de la distanțe sub 20 m prinsalturi rapide. Rareori își urmăreșteprada la distanțe mai mari de 100 m.Deci, conform acelui studiu, râsul reu-șește să captureze un căprior în 75%din atacuri, dacă prada se află celmult 20 m depărtare de el. Când seaflă la cca. 50 m depărtare, procentulde reușită ar fi de cca. 50%, iar cândprada s-ar afla cam la 200 m, șanselepentru capturarea acesteia scad pânăla 30% din numărul de încercări. De-altfel, se apreciază că, în doar 1-5 %din situații, atacurile se întind la dis-tanțe apropiate de 200 m. Subliniem,însă, că acel studiu a avut în vederecăpriorul și o specie de iepure carac-teristică zonei, Lepus timidus, care îșischimbă culoarea blănii în alb pentrutimpul iernii, ambele găsindu-se dinabundență, astfel că figurează cu prio-ritate în dieta râsului din acea zonănordică a Europei.

Un alt studiu occidental diferen-țiază rezultatele atacurilor și în func-ție de sexul animalului, astfel căfemelele însoțite de pui reușesc înproporție de 60-70% din cazuri, mas-culii reușesc în 40-60% din cazuri, iarexemplarele subadulte, în doar 10-20% din cazuri.

IUNIE 2016 | 7

(…) râsul este unprădător prin

excelență, un super-prădător, deoarece în listasa de hrană figurează șialți prădători (pisicasălbatică, vulpea și,ocazional, jderul), alăturide speciile care formeazăhrana sa obișnuită(căprior, mistreț, păsări,rozătoare mici)”.

Deși în țara noastră nu s-a efectuatun astfel de studiu, care să diferen-țieze șansele de capturare a prăzii înfuncție de distanță ori sexul prădăto-rului, nu vedem de ce râsul din Car-pați nu ar putea avea aceleașiperformanțe.

După un studiu cehoslovac, între-prins pe analiza unui număr de 88 destomacuri de râs provenite din lanțulcarpatic existent pe teritoriul fosteițări, rezultă umătoarea compoziție:rozătoare mici – 20%, fazani (!) – 4%,alte păsări – 5%, insecte – 4,6%, altecarnivore (mai mici) – 4%. Dar nu seface mențiunea completării compozi-ției până la 100%.

Într-un studiu elvețian, făcut cuanaliza a 195 de probe luate din ex-cremente de râs și din resturile prăzi-lor, rezultă următoarea compoziție adietei: 77% căprior, 18% capre negre,3,5% iepure, 1% rozătoare mici, 0,5%păsări.

În Spania, mai exact în Andalusia,situată în sudul peninsulei iberice, tră-iește o specie de râs endemică, Lynxpardinus, a cărui situație este suscep-tibilă la o reducere apropiată de dis-pariție. Motivul principal îl constituiefaptul că, peste 90% din dieta sa, esteconstituită din lapini (nu degeabaSpania își datorează denumirea, eti-mologic vorbind, prezenței în abun-dență a lapinilor!), dar aceastăspecie-pradă a fost victima a douămari epizootii: în anii ’60 a fost inocu-lată mixomatoza la o populație de la-pini, în scopul de a fi controlată. Darefectul a fost afectarea și disparițiamasivă a acestei specii, reducându-seastfel direct și principala sursă dehrană a râsului iberic. În același dece-niu nefast pentru râs, populațiile delapini rămase au fost afectate de oaltă boală, hemoragică virală, care acontribuit și ea la reducerea masivă aresurselor de hrană, iar mediul zoneinu a avut o ofertă trofică compensa-torire, fiind reprezentată într-o mă-sură mult mai mică decât lapinul,fiind alcătuită din potârnichi, fazani șirozătoare mici. La lipsa de hrană s-aadăugat și braconajul, astfel că, înprezent, râsul iberic este clasificat decătre UICN (Uniunea Internaționalăpentru Conservarea Naturii), ca fiindîn categoria animalelor sălbatice cucel mai ridicat nivel critic de amenin-țare. Este un exemplu de mod în careactivitățile umane, în cazul de față ex-perimentul nefast cu mixomatoza,

adăugând și braconajul, au diminuatdramatic oferta trofică a mediului dinacea regiune geografică și au determi-nat acea influență la care ne-am refe-rit în preambulul acestor rânduri.

Un alt studiu, publicat, într-o tezăde doctorat consacrată râsului înFranța, sub auspiciile Școlii Supe-rioare de Medicină Veterinară dinLyon, furnizează concluzii privinddieta râsului în Masivul Vosgi, pe bazaanalizelor făcute excrementelor de râsdescoperite, astfel: vertebrate (că-prior, în 6 probe, insectivore, în 6probe, rozătoare mici, în 5 probe, pă-sări, în 2 probe) total 19 probe; neve-rebrate (insecte, în 2 probe); vegetale,în 2 probe.

Cele câteva exemple de pânăacum confirmă că, de fapt, oferta tro-fică a mediului este extrem de diferităîn funcție de zona geografică a habi-tatelor râsului. În aria sa de răspân-dire carpatică românească, râsul nuare la dispoziție nici o abundență decăprior ca în habitatele scandinave,nici una de iepure, așa că se hrăneștecu elementele faunistice spontane, pecare nu le găsește întotdeuna cu ușu-rință – din când în când un căprior orio capră neagră, vițel de cerb, purceide mistreț, pisică sălbatică, vulpe,jder, rozătoare mici, păsări – până,mai rar, la coșul de munte.

Lipsindu-ne studii de referință pri-vind dieta amănunțită a râsului, nurămâne decât să tragem o concluzielogică. Din moment ce râsul se men-ține în efective care nu au dat motivede îngrijorare în privința sa din punc-tul de vedere al hranei, înseamnă căgăsește hrană și în habitatele carpa-tine românești.

Însă ceea ce îl afectează, cu sigu-

ranță, este activitatea umană, cu în-treaga sa gamă de manifestări, extremde variată de altfel. Este suficient săne referim la nesăbuința cu care aufost tăiate, și poate unele defrișate,suprafețe cumulate uriașe de pădure,multe din chiar habitatele ocupate derâs. Asupra efectului, nu ar mai trebuiinsistat, deși este cunoscut și, din pă-cate, ignorat chiar la nivelul la care artrebui să se vegheze cu strictețe lapăstrarea intactă a spațiului forestier,deci a mediului. Așa cum s-au petre-cut lucrurile până acum, s-a obținutun efect nefast și asupra tuturor spe-ciilor din fauna care se adăpostea înaceste păduri tăiate „la ras” și, repe-tăm, unele chiar defrișate, în scopulobținerii de venituri uriașe, ori pentruamplasarea unor construcții de așe-zări omenești și drumuri.

În oricare din aceste situații, frag-mentarea teritoriului a determinatanularea/desființarea condițiilor deviață pentru întreaga faună locală.Suntem siguri că țara noastră nu re-prezintă un caz izolat din acest punctde vedere. Dar, este la dispoziția ori-cui să se informeze prin actualele mij-loace moderne că, în alte țări,preocuparea pentru a se evita saucompensa acele situații, care pericli-tează mediul, deci și fauna, există șiconstitue o prioritate de prim rang aforurilor centrale abilitate. Nu ca lanoi. Iar cercetarea și instituțiile știin-țifice și de învățământ desfășoară pro-grame menite să ajute la punerea înpractică a măsurilor necesare în acestsens. Din acest punct de vedere, apor-tul informativ al presei și atitudineapozitivă și fermă a unor organizațiinon-guvernamentale aduc un sprijin,de multe ori decisiv.


Eco-etologia râsului(Lynx, lynx, Linné1758)

IUNIE 2016 | 9

A ceeași abordare restrictivă afost luată de Comisie și în ceeace privește tirul sportiv, adu-

cându-se noi constrângeri cu privire lamărimea magaziilor armelor și intro-ducerea aderării obligatorii la o orga-nizație de tir sportiv, ca și condiție departicipare la competițiile sportive.

Aceste propuneri i-au determinatpe utilizatorii legali ai armelor de focsă se întrebe dacă restricționarea re-producerilor armelor vechi și elimina-rea Categoriei D vor contribui, cuadevărat, la lupta împotriva terorismu-lui, având în vedere că niciun raportnu a arătat că replicile armelor vechiar constitui vreun pericol pentru secu-ritate și societate. Criminalii care folo-sesc „kalașnicoave” și dealer-ii de armecare aprovizionează piața neagră a te-rorismului nu vor fi afectați deloc deaceste noi constrângeri, care vor aveaimpact negativ doar asupra cetățeniloronești, posesori legali ai replicilor. Înschimb, măsura de interzicere a repli-cilor ar produce un impact economicimportant, având în vedere că acestearme sunt vândute, la ora actuală, înnumeroase state din UE, precumFranța, Germania, Polonia, Ungaria,Letonia, Lituania, Bulgaria, RepublicaCehă, Slovacia și Italia, și ar pune înpericol viitorul întreprinderilor mici șimijlocii în domeniu, se mai mențio-nează în comunicatul FACE.

Propunerile Comisiei din ultimeleluni au avut ca reacție mobilizareaapărătorilor armelor de foc din UE,care au înaintat o petiție online și auadunat peste 315.000 de semnături,un instrument de lobby inspirat de laapărătorii armelor din Statele Unite.Unul dintre activiștii grupului, KatjaTriebel, spune că acesta a fost fondatîn octombrie 2013 „pentru a lupta îm-potriva interziceri armelor în UE, avândîn vedere revizuirea Directivei Arme,adoptată pentru prima data în 1991”.

FACE pastrează distanța față deaceastă petiție, alegând, în schimb,mijloacele tradiționale de lobby, pre-

cum conferințele, scrisorile și întâlni-rile tête-à-tête cu legiuitorii.

Fără îndoială, lobby-ul europeanîn domeniul armelor este mult mairedus față de cel american. Ca termencomparativ, majoritatea asociațiilorde vânătoare europene alocă unbuget de 10.000 de euro pe an înacest scop, ceea ce înseamnă circa 1milion de euro la nivelul FACE, față

de cei peste 20 de milioane de dolarianual, sumă alocată de National RiffleAssociation (Asociația Națională a Ar-melor din America).

Intergrupul Biodiversitate, Vână-toare și Mediu Rural, principalul aliatal vânătorilor din cadrul Parlamentu-lui European, a adoptat, la sfârșitullunii aprilie, o rezoluție care a avutdrept scop reducerea numarului deamendamente propuse de comisie,printre care limitarea achiziției și de-ținerii legale de arme de foc de cătrevânători și sportivi. Cei 110 eurode-putați participanți la reuniunea inter-grupului au fost foarte critici cuprivire la unele amendamente, respin-gând propunerea de interzicere aunor arme semi-automate pe bazaaparenței, criteriu care trece înainteacaracteristicilor de funcționare. VickyFord, eurodeputat britanic conserva-tor, a declarat că propunerea comisieieste „slab elaborată și necesită multămuncă” în continuare, înainte de a fisupusă procedurii de adoptare.

Surse ale ziarului Politico spun căun accord asupra textului final al Di-rectivei este așteptat în luna octom-brie. Noi vă vom ține la curent cuultimele noutăți.

Din nou despre armeBIANCA IORIATTI

FACE

Pe data de 3 iunie, la Bruxelles, Consiliul European, a cărei președinție este deținută deOlanda, a propus interzicerea replicilor armelor de foc vechi și ștergerii întregiiCategorii D din Directiva Arme, impunând, în același timp, unele reglementărirepresive sportivilor. Ultima găselniță a președinției Olandei, care în curând își încheiemandatul de 6 luni în fruntea consiliului, ar viza vânătorii, conform comunicatului depresă FACE, prin eliminarea din textul Directivei Arme a excepției pentru replicilearmelor vechi (cu un singur foc și încarcare prin gura țevii), folosite de către vânătoriîn unele țări, de unii sportivi, de colecționari și pentru reconstituirile istorice.

Vicky Ford,eurodeputat britanic

conservator, a declarat căpropunerea comisiei este„slab elaborată și necesitămultă muncă”.

C a în fiecare an, la acest timp,planificarea și desfășurareapartidei de vânătoare la căprior

cere timp, răbdare și, nu în utimulrând, pregătirea minuțioasă a echipa-mentului și culegerea informațiilor des-pre locul, vânatul și obiceiurileacestuia, pe locațiile în care avem să nepetrem cele câteva zile, dedicate, ca defiecare dată, „țapului roșu”, la acest în-ceput de vară.

Cunoașterea și observațiile din teren

Sunt elemente care funcționează,practic, ca și „tema” sau „lecțiile” pen-tru acasă. Cu cât le facem mai bine, cuatât va fi mai ușor “în clasă”, adică peteren. Într-un teren liniștit, vânatul îșipăstrează obiceiurile zilnice, derulândcu consecvență activitatea diurnă saunocturnă, după caz, și păstrând, așacum menționa, într-un articol apărut înluna mai, și distinsul nostru coleg,domnul dr. ing. Mitică Gergescu, fide-litatea față de teren. Căpriorii nu facexcepție și, dacă nu sunt deranjați, îivom găsi pe aceleși locuri, la ore relativapropiate, fapt ce ne poate ajuta în reu-șita dobâdirii exemplarului/trofeului


DE SEZON Vânătoare la căprior

Căpriorul – aspecte practice la vânătoare (I)MAC

Este vremea lui Florar, iar sezonul la căprior oferă opaletă largă de posibilități de a petrece momente deneuitat în terenul de vânătoare. Chiar dacă iarbapoienilor a crescut, iar livezile au deja semnul roduluibogat, chiar dacă etajul arbustiv al pădurii s-a îndesit, iarverdele frunzelor îngreunează vederea, toate la un loc nufac decât să sporească atractivitatea ieșirii în teren și, cuatât mai mult, provocarea pentru o reușită deplină, într-opartidă de vânătoare la căprior!

IUNIE 2016 | 11

dorit. De aici, și concluzia foarte sim-plă, dar și foarte importantă, a acestuifapt: importanța cunoașterii terenuluiși efectuarea, din timp și în timp, a ob-servațiilor în teren. Cere răbdare și, decele mai multe ori, nu este tocmai ușor,dar merită efortul și vom fi recompen-sați pentru dedicația și perseverențanoastră!

Cum ne văd căprioriiPentru o lungă perioadă de timp

s-a crezut despre căpriori că văd numaiîn alb și negru. Cercetările au demons-trat, însă, că lucrurile stau puțin altfel.Ochiul mamiferelor conține două feluride celule sensibile la lumină, denumite,după forma lor, conuri și bastonașe.Conurile percep culorile din spectrul delumină și sunt dedicate, cu precădere,vederii diurne, iar bastonașele sunt sen-sibile la lumina slabă și nu înregistreazăculorile. Ochiul uman conține maimulte conuri, deci noi percepem bineculorile și vedem bine în timpul zilei, iarpentru că avem mai puține bastonașe,nu ne descurcăm prea bine când nu estelumină suficientă. Ochii căpriorilor con-țin mai multe bastonașe și mult mai pu-ține conuri, așa că ei se comportă relativconfortabil la lumina slabă, așa cumeste dimineața, seara și pe întuneric,dar percep foarte slab culorile, și doarunele dintre acestea. Cercetările au de-monstrat că ochii că priorilor pot per-

cepe o parte din spectrul vizibil al lumi-nii, aflat spre partea violetă, și chiar oparte din spectrul invizibil, din gama deultraviolete. Astfel, căpriorii pot vedeaceva din culoarea albastră, prin contrastsunt foarte puțin sensibili la culoriledinspre galben, iar verdele, portocaliulși roșul sunt percepute ca nuanțe de gri.

De aceea, între culorile ce trebuieevitate la vânătoare sunt albastrul șibleumarinul pe care, așa cum am văzut,căpriorii le percep destul de bine.

Pe de altă parte, așa cum arătam,portocaliul este perceput de căprioridrept o nuanță de gri, așa că vesta por-

tocalie sau banda portocalie de la pălă-rie sau de pe braț nu vor atrage în modspecial atenția căpriorilor. Asta, bineîn-țeles, cu condiția de a nu ne mișca atâttimp cât suntem în raza lor de vedereși, mai ales, în porțiunea din zona lorfrontală în care, și ei, au o vedere bino-culară. Să nu uităm că mișcarea, zgo-motul și mai ales mirosul, alături,bineînțeles, de culorile echipamentului,sunt aspecte cheie de care trebuie săținem seama atunci când vânăm că-priori.

– va urma –

Ingrediente: 1 ½ kg de mușchiuleț de că-prior, un pahar de vin roșu, ½ pahar deoțet de mere, o ceapă tăiată mărunt, doicăței de usturoi pisați și mirodenii: cim-bru, dafin, rozmarin.Pentru marinată: amestecți vinul cu oțe-tul de mere, ceapa, usturoiul și mirodeniileși adăugați carnea. Acoperiți bine recipien-tul și puneți-l la frigider cel puțin 12-14 ore.Preparare: după marinare, dați carnea lacuptor, încălzit în prealabil la 160-170 gradeCelsius, și lăsați-o pentru o oră, o oră și ju-mătate, în funcție de rumenirea/pregăti-rea pe care o doriți. Pentru o pregătiremedie, carnea trebuie să ajungă, la inte-rior, la 65-70 grade. Termometrul pentrucarne ajută la citirea corectă a temperatu-rii. În acest timp, puneți sosul marinat lafoc mic și lăsați-l să scadă la 1/3. Servire: scoateți carnea din cuptor și lă-sați-o timp de 10-15 minute înainte de a oservi. Adăugați sosul și o garnitură de pilafde orez cu legume date la aburi pentru acompleta preparatul.

Un pahar de vin roșu, demisec/sec –shiraz/pinot noir, va adăuga un plus desavoare bucatelor. Poftă bună!

MUȘCHIULEȚ DE CĂPRIOR LA CUPTOR, CU MIRODENIINANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

Mușchiulețul de căprior marinat și apoi pregătit la cuptor, cumirodenii, va face întotdeuna deliciul unei mese cu specificvânătoresc, iar preparatele vor fi, cu siguranță, savurate șiapreciate de invitați.


C ele patru specii sau subspeciila care ne referim sunt urmă-toarele:

• cioara de semănătură (Corvus frugilegus L.);

• cioara neagră (Corvus corone corone L.);

• cioara grivă ardeleană (Corvus corone cornix L.);

• cioară grivă sudică (Corvus corone sardonius K.).

De ce s-a simțit nevoia enumerăriicelor două subspecii de ciori grive înanexa nr.1 a legii precizate, spre de-osebire de înscrierea speciei pentrucelelalte păsări de interes vânătoresc,

este greu de înțeles. Probabil că dinsimplă ignoranță, fiindcă în cazulstăncuței (Coloeus monedula sperma-logus) și a stăncuței gulerate (Coloeusmonedula soemmerringii) nu s-a pro-cedat la fel. Oricum, doar specialiștiiși ornitologii pot determina, darnumai prin binoclu de la mică dis-tanță sau atunci când au exemplare înmână, cele două subspecii de ciorigrive: cioara grivă ardeleană sau depădure (Corvus corone cornix) șicioara grivă sudică, sură româneascăsau sură balcanică (Corvix cornix sar-donnis). Nu mai aducem în discuție,pentru a nu complica explicația, cazul

subspeciilor de gâscă de semănătură,în care doar subspecia de gâscă mică(Anser fabalis rossicus) apare în anexaII a legii, nu și gâsca mare de semănă-tură (Anser fabalis fabalis), mult maifrecventă în România.

Revenind la cele patru ciori preci-zate mai sus, putem reține din ima -gini și din descriere, câteva dintreaspectele după care se pot recunoaște.

Cioara de semănătura(Corvus frugilegus L.)

Despre ciorile noastreNECULAI ȘELARU

OPINIE

În fauna României au fost identificate patru specii șisubspecii de ciori, dacă excludem din rândul acestora celedouă subspecii de stăncuță (stăncuța și stăncuțagulerată). Fac această afirmație la timpul trecut, deoarececioara neagră (Corvus corone corone L.) a dispărut dinanexele la Legea 407/2006, apreciindu-se că nu ar maiexista în România. Nu este însă deloc sigur acest lucru.

Puncte de vedere

Foto

: N

ECU

LAI Ș

ELA

RU

IUNIE 2016 | 13

Este atât de bine cunoscută, încâtnu merită să pierdem timpul cu des-crierea ei. Nu o pot confunda nici spe-cialiști și nici amatorii, decât, așadupă cum precizam, în cazul exem-plarelor juvenile de cioară de semănă-tură (Corvus frugilegus L.), care se potconfunda cu cioara neagră juvenilăsau matură (Corvus corone corone L.).

Cioara neagră(Corvus corone corone L.);

Se aseamănă cu corbul, dar esteevident mai mică în dimensiuni, și cucioara de semănătură, care are di-mensiuni apropiate. De aceea sepoate confunda, de cei mai puțini ini-țiați în ornitologie, cu cioara de semă-nătură tânără, care încă nu și-apierdut penele (perii aspri) de la bazaciocului. Ce le deosebește totuși?

În primul rând penele (perii aspri)de la baza ciocului, lipsesc la cioarade semănătură matură, astfel că bazaciocului acesteia este nudă. În al doi-lea rând, culoarea mai mată a cioriinegre, comparativ cu cea a ciorii ma-ture de semănătură, care prezintă iri-zații metalic-violacee. Apoi tarsul, cuceva mai lung la cioara neagră (58-64mm) față de cel al ciorii de semănă-tură (47-60 mm) și lipsa „pantaloni-lor”, care sunt evidenți doar la cioarade semănătură. Nu mai intrăm în alteamănunte privind diferențele de lun-gimi ale aripilor, forma cozii și alteasemenea deosebiri sensibile. Preci-zăm, doar, că ciorile negre sunt rari-tăți în România, întâlnindu-seîntâmplător din vestul țării până înDepresiunea Bârsei. În DepresiuneaBârsei am vânat și identificat personalcâteva exemplare de cioară neagră, înperioada 1970-1982, în apropierea lo-calităților Prejmer și Sânpetru din ju-dețul Brașov.

Confuzii între cele două ciori maipot crea metișii de cioară neagră cucioară grivă ardeleană, care nu pot fiexcluși în vestul țării, mai ales în tim-pul deplasărilor eratice spre sud diniernile grele.

Din cauza rarității, cioara neagrăa fost considerată dispărută din faunaRomâniei și, din acest motiv, exclusădin anexele Legii 407/2006.

Cioara grivă ardeleană(Corvus corone cornix L.)

Este subspecia cu localizare ves-tică, întâlnită în România începând dela granița de nord a țării până sprecrestele Carpaților și în Bucovina.Forma, mărimea și coloratura suntfoarte asemănătoare cu cele ale cioriigrive sudice, deosebindu-se de aceastadoar ca nuanță, puțin mai închisă lasubspecia ardeleană decât a subspecieisudice. Efectivele subspeciei din Ar-deal sporesc iarna, datorită deplasă-rilor eratice din nordul și centrulEuropei spre țara noastră.

Cioara grivă sudică(Corvus corone sardonius, Kleinschm )

Este subspecia localizată în sudulși estul țării (Muntenia, Dobrogea șiMoldova), de nuanță coloristică cevamai deschisă pe părțile superioare șide dedesupt ale corpului.

Deosebirile dintre cele două subspe-cii, de mare finețe, se impun a fi lăsateîn seama specialiștilor și ornitologilor,nicidecum a vânătorilor, care nicimăcar cu exemplarele recoltate înmână nu se vor putea pronunța.

După aceste scurte prezentări aleciorilor întâlnite în România și ale de-osebirilor sensibile dintre ele, susți-nem că, în anexele la lege, se impuneaa rămâne doar la înscrierea speciilor,fiindcă nu servește nimănui și la nimicînscrierea subspeciilor. Din contră, îm-pinge în greșeală „specialiștii” deci-denți, care sunt nevoiți să acorde cotede recoltă separate, pe subspecii. În ig-noranța lor au gafat impardonabil,atunci când au acordat cote de recoltăla subspecia sudică în Ardeal și la ceaardeleană, în sudul și estul țării. Astfelau obligat și gestionarii fondurilor ci-negetice și vânătorii, în necunoștințăde cauză, să mintă din culpă, pentru anu se expune riscului infracțiunii debraconaj. Aceasta deoarece, dacă de-clarau corect doar împușcarea ciorilorgrive sudice în județele din sud-estulțării, fiindcă cele grive ardelene pot fidoar rătăcite pe aici, trebuiau să recu-noască depășirea cotelor de recoltă laaceste ciori grive sudice (infracțiune)și nerealizarea acestor cote, la ciorilegrive ardelene (contravenție).

Iată cum, o prostie a unor deci-denți căpoși și fuduli a antrenat și an-trenează greșeli în lanț, reliefând prinacest exemplu, mai puțin importantpentru cinegetică, continuarea decă-derii „științei” cinegetice și manage-mentului faunei de interes vânătorescîn România. Din cauza deprofesiona-lizării la nivele înalte și a indolențeicelor aserviți sistemului, susținuți deacesta pentru a ajunge în funcții dedecizie și a servi interese necunoscuteși greu de înțeles sau intuit.

Dintre cele patru specii și subspeciide ciori prezentate mai sus, cioara desemănătură pare a fi cea mai păgubi-toare pentru agricultori și vânători. Înprimul rând pentru agricultori, datorităefectivelor foarte mari comparativ cucelelalte ciori și pagubelor produse, prin consumul boabelor semănate primă-vara, semințelor de floarea soarelui din culturi, boabelor de porumb direct de peștiuleți etc. Nu vom insista asupra acestor pagube produse agriculturii și niciasupra foloaselor ce se susțin a fi aduse acesteia, prin consumul de diferite ne-vertebrate și vertebrate mici dăunătoare culturilor agricole. Vom reaminti doar,o experiența din trecut, când se otrăveau ciorile grive și coțofenele cu ouă stric-ninizate, așezate în cuiburi amenajate în arbuști și la sol. S-a constatat atuncică peste 90% din păsările otrăvite erau ciori de semănătură.

Prin numărul lor exagerat de mare, comparativ cu al celorlalte specii de ciori,și prin obiceiul de a parcurge în cârduri mari terenul, nelăsând nici o porțiune dinacesta necercetată, sunt cu mult mai stricătoare, pentru ouăle și progenitura fau-nei sălbatice (fazan, potârniche, iepure etc.), decât ciorile grive și coțofenele, chiardacă rapacitatea exemplarelor, luate separat, este indiscutabil mai mică.

NOTA REDAC}IEI


Noutatea esențială, care va inte-resa cel mai mult pe vânători,constă în faptul că acestă se-

miautomată, care în principiu trage2+1 cartușe de cal. 12/89, poatetrage la fel de bine și cu alte cartușe,tot de cal.12, dar mai scurte: 12/65 -12/67,5 - 12/70 sau 12/76 Magnum.

Expertul german Norbert Klups aprezentat o amplă și serioasă analizăa noii semiautomate în nr. 2/2016,pp. 94-95 al revistei lunare DeutscheJagd Zeitung. El a probat-o și în poli-gonul de tir, trăgând 200 de focuri,convingându-se astfel că arma chiar aputut primi cartușe atât de diferiteprin cantitatea de alice din plumb sauoțel și pulbere conținute, datorită lun-gimii lor, pe care le-a tras fără niciunincident tehnic. A intitulat, admirativ,articolul său Italienischer Allesfresser(Italianca mâncăcioasă). Pentru ca ci-titorii noștri să înțeleagă mai ușor,apelăm la câteva figuri, căci nu de-geaba se zice că o imagine face cât omie de cuvinte!

În figurile nr. 1-5 observăm: Fig. 1- cartuș tras de cal.12/67,5; Fig. 2 -cartuș tras de cal.12/70; Fig. 3 – car-tuș tras de cal. 12/76 Magnum, în lun-gime reală de 75,1 mm; Fig. 4 – cartușde cal. 12/76 Magnum, cu 52 g alice,lung de numai 64,8 mm, fiind sertizat;Fig. 5 – cartuș tras de cal. 12/89 Su-perMagnum. Pentru a înțelege și maibine cât de mult se deosebește volu-mul masei de alice ce intră în cartușeleatât de diferite ca lungime, oferim fi-gurile 6-10, în care vedem alice puseîn tuburi de sticlă egale în diametru:Fig. 6 – 24 g de alice pentru proba deTrap (2,41 mm); Fig. 7 – 32 g de aliceavând 2,7 mm pentru cal. 12/70; Fig.8 - 36 g de alice de 2,7 mm pentru cal.12/70; Fig. 9 – 52 g de alice de 2,7mm pentru cal. 12/76 Magnum: Fig.10 – 63 g de alice pentru cal. 12/89SuperMagnum. Toate imaginile, figu-

rile 1-10, provin din volumul VisierSpecial, 16, pag. 27, tipărit în anul1999 de editura Paul Parey.

Dar să revenim la noua BERETTAsemiautomată descrisă, probată și fo-tografiată de Norbert Klups (Fig. 11).Țeava este lungă de 71 ori de 76 cm,cu șină lată de 6 mm și cătare rotundăde 3 mm, cu un set de chocke-uri mo-bile, trage bine cu alice din plumb șioțel. Lungimea totală este de 125 cmcând țeava are 71 cm și greutatea estede 3.536 grame. Siguranța, cu butoninclus în parea anterioară a gărzii tră-gaciului, blochează trăgaciul. Siste-mul de recuperare a gazelor, nouconceput pentru această semiauto-mată, se numește Blink și nu îl vommai descrie, fapt este că a funcționat

fără cea mai mică defecțiune, deșiNorbert Klups a tras și amestecândcartușele de diferite lungimi. Pro-blema reculului este la fel de grea. Lasistemul hidraulic din talpa patului,numit Kick-Off, utilizat la A 400Unico, inginerii firmei au adăugat lapatul sintetic un sistem Mega Kick-Off,vizibil prin petele negre din spatele șifața mânerului-pistolet, care eviden-țiază un material elastic ce ar absorbichiar 60% din reculul formidabil alecartușelor de cal.12/89 Supermag-num (Fig. 12). Trăgând cu cartușelede 24 g, reculul abia se simte, la 32 gși 36 g este slab, la 12/76 Magnumeste ceva mai tare, dar la serii mailungi de focuri cu 63 g provoacă du-reri ale umărului.

Carabine

Semiautomata BerettaSynthetic Camo OptifadeWaterfowlMATEI TĂLPEANU

ARME

BERETTA a lansat recent o nouă versiune a semiautomatei cu țevi lise A400 UNICO,purtând numele aparent complicat, dar de fapt explicit, de Synthetic Camo OptifadeWaterfowl: patul este din material sintetic, arma este total acoperită cu o culoare decamuflaj – camo, folosită de armata SUA, ce dispersează culorile – optifade, vizibilerațelor și gâștelor, grup de păsări numit în engleză waterfowl.

1 2 53 4 6 7 10

11

12

8 9

IUNIE 2016 | 15

F acem precizarea că „Fauna Ro-mâniei” este o complexă colec-ție care apare sub egida

Academiei Române. Unul dintre scopu-rile inițiale, pentru care a fost conce-pută colecția, este aceea de a inventariafauna țării noastre. Totodată, planulcomun al tuturor fasciculelor colecțieiinclude aspecte referitoare la morfolo-gie, ecologie, biometrie, răspândiregeografică, paleontologie, filogenie, va-loare economică, sistematică, metodede cercetare, metode de preparare șiconservare și nomenclatură ornitolo-gică.

În ansamblu, colecția „Fauna Ro-mâniei” a fost concepută în 16 marivolume ce cuprind nu mai puțin de307 fascicule.

Volumul XV din cadrul colecțieieste destinat păsărilor. Planificareaelaborării și tipăririi fasciculelor com-ponente s-a făcut acum peste 60 deani, în 1954! Dintre acestea, până înprezent, apăruse numai una singură,cea elaborată de Ion I. Cătuneanu,Ioan Korodi Gal, Dan Munteanu, Ser-giu Pașcovschi și Emil Vespremeanu,coordonarea revenindu-i primuluiautor. Tipărirea acesteia s-a făcutdupă 24 de ani, la începutul anului1978. Fascicula cuprindea partea ge-nerală referitoare la păsările din Ro-mânia (203 pagini) și speciile incluseordinelor Gaviiformes (cufundari), Po-dicipediformes (corcodei), Procellarii-formes (furtunari) și Pelecaniformes(pelicani, cormorani).

Fascicula a doua, apărută la 37 deani după prima, cuprinde speciile carefac parte din două ordine și a fost ela-borată de Dan Munteanu, GabrielChișamera, Alin David, Simon Dieter,Nicolae Onea, Angela Petrescu, ElianaSevianu și Alexandru N. Stermin, ela-borarea implicând autori din Cluj-Na-poca, București, Brașov și Brăila.

În cadrul ordinului Galliformes aufost prezentate specii aparținând fa-miliilor: Tetraonidae (Bonasa bonasia– ierunca, Tetrao tetrix – cocoșul demesteacăn și Tetrao urogallus – coco-șul de munte) și Phasianidae (Alectorisgraeca – potârnichea de stâncă, Perdix

perdix – potârnichea, Coturnix cotur-nix – prepelița și Phasianus colchicus –fazanul).

Din ordinul Ciconiiformes fac partetrei familii: Ardeidae, Threskiornithi-dae și Ciconiidae. Prima dintre ele in-clude următoarele specii: Nycticoraxnycticorax – stârcul de noapte, Bubul-cus ibis – stârcul de cireadă, Ardeolaralloides – stârcul galben, Egretta gar-zetta – egreta mică, Ardea alba –egreta mare, Ardea cinerea – stârculcenușiu, Ardea purpurea – stârculroșu, Botaurus stellaris – buhaiul debaltă și Ixobrychus minutus – stârculpitic. Din cea de-a doua familie facparte numai două specii (Plegadis fal-cinellus – țigănușul și Platalea leucoro-dia – lopătarul), iar din ultimafamilie, tot două specii (Ciconia cico-nia – barza albă și Ciconia nigra –barza neagră).

Astfel, colectivul de elaborare alfasciculei a tratat științific 20 de speciide păsări, atât de baltă cât și de mediiforestiere, dar și din zone campestre

ori zone de munte. Dintre acestea,una singură – potârnichea de stâncă –are existența incertă pe teritoriul țăriinoastre.

Informațiile referitoare la fiecarespecie din această fasciculă include as-pecte referitoare la recunoașterea peteren, descrierea adulților și juvenililor(pe sexe), date biometrice (pentruunele specii sunt amintite și măsură-tori osteologice), aspecte referitoare lanăpârlire, arealul pe glob, arealul înRomânia, habitate și abundență, fac-torii limitativi, dinamica sezonieră, re-producerea, comportamentul, glasul,hrana, importanța economică, subspe-ciile și alte denumiri folosite în diferiteregiuni ale României. Pentru unelesunt enumerate și speciile parazite, iarpentru cele migratoare sunt amintiteși date referitoare la acțiunea de ine-lare.

Volumul actualizează și unele de-numiri științifice, ca de exemplu: pen-tru ieruncă (Bonasa bonasia,denumirea mai veche fiind Tetrastesbonasia), cocoș de mesteacăn (Tetraotetrix în loc de Lyrurus tetrix) sauegretă mare (Ardea alba în loc deEgretta alba).

Volumul este ilustrat cu desene,unele nu prea reușite, și hărți.

Bogata bibliografie (circa 1.000 detitluri, notate în ordinea prezentăriifamiliilor) și un index al taxonilor în-cheie lucrarea.

O considerăm o reușită în dome-niu, utilitatea acesteia fiind evidentănu doar pentru diferiți specialiști (bio-logi și cinegeticieni în primul rând),dar și pentru vânători ori simpli iubi-tori ai naturii.

CARTE

Fauna României – AVESSORIN GEACU

La sfârșitul anului trecut, a văzut lumina tiparului cea de-a doua fasciculă consacratăpăsărilor (Galliformes, Ciconiiformes), din volumul XV, serie integrată marii colecțiiintitulată „Fauna României”, care a început a fi tipărită încă din anul 1951. Lucrarea, acărei coordonator este acad. dr. Dan Munteanu, conține 308 pagini și a fost editată deEditura Academiei Române.

În ansamblu, colecția„Fauna României” a

fost concepută în 16 marivolume ce cuprind nu maipuțin de 307 fascicule.

MAMIFERE: căprior (mascul),mistreț, șacal, vulpe.PĂSĂRI: cioară grivă, cioară grivăsudică, coțofană.

CE VÂN~M


N oi, toți cei ce avem un câinelângă noi, fie el de vânătoare,de pază, de companie, recu-

noaștem că suntem norocoși. Bucuriași fidelitatea câinelui, pietenia și răbda-rea cu care ne așteaptă zilnic, sunt ca-douri și învățăminte pe care le primimși le trăim zi de zi. Viața fără aceste mi-nunate animale ar fi mult mai anostă șiar avea mai puține culori aprinse și maimulte nuanțe de gri.

Day, o femelă din rasa EnglishSpringer Spaniel, este membru al fami-liei noastre de peste 7 ani. În trecut ammai avut încercări de a face un cuib despringeri, dar se pare că momentul nua fost atunci, căci în acest an am reușit.Încercare după încercare, am începutsă citesc despre montă, despre fătare,despre îngrijirea cățeilor… și mă gân-desc că va fi de folos pentru cei ce vortrece prin aceeași experiență căci nueste simplu deloc!

Atunci când vă hotărâți să dați câi-nele la montă, trebuie respectate câ-teva reguli de bază. Femelele se dau lamontă numai la cea de-a treia perioadăde călduri, adică la vârsta de minimum18-20 luni, iar masculii vor fi utilizați

ca reproducători numai după împlini-rea vârstei de 2 ani. Este un risc atâtpentru mascul, cât și pentru pui, dacăacesta este imatur din punct de vederefizic. În medie, câinii pot fi folosiți la re-producție până la vârsta de 8 ani, iarunii masculi deosebit de valoroși, pânăla vârsta de 10 ani. Pentru ca sarcina săfie dusă la bun sfârșit, cu minimizareaeventualelor probleme, este esențial săfie urmărită starea de sănătate, atât afemelei, cât și a masculului. Puii moș-tenesc caracterele părinților. Și tocmaide aceea, mai ales că vorbim de câinipe care vrem să îi folosim la vânătoare,este foarte importantă ascendența, atâta masculului, cât și a femelei. Aspectul,dar și confirmările primite prin partici-pările la concursurile canine de lucru șifrumusețe, vin să certifice calitățileexemplarelor. În concluzie, trebuiescurmărite: aspectul exterior al masculu-lui, vârsta, aptitudinile lui, randamen-tul în lucru, originea, ascendența șistarea sanitar-veterinară.

Starea sanitar-veterinară a câineluiales pentru împerechere mi s-a părutdeosebit de importantă pentru că ur-mași sănătoși nu se pot obține decât

din părinți sănătoși. Fecunditatea ani-malelor bătrâne sau care suferă de bolicronice este scăzută, iar în uterul feme-lelor bolnave fetusul nu găsește condi-țiile favorabile pentru creștere șidezvoltare. De asemenea, dacă unuldintre câini suferă de o boală conta-gioasă, în timpul montei poate trans-mite boala și celuilalt câine. În fine,unele boli se pot transmite ereditar că-țeilor. Alegerea fiind făcută în funcțiede aceste criterii, a urmat monta și apoiîngrijirea cățelușei pe timpul gestației.Știam că durata medie a gestației estede 63-64 de zile, cu abateri, de la 5 zileîn minus la 2 zile în plus, în funcție demai mulți factori.

Calitatea descendenților este deter-minată de condițiile de viață ale feme-lei în perioada de gestație, de aceea amfost atentă la hrănirea, întreținerea șiîngrijirea corespunzătoare a acesteia.Femela gestantă are nevoie de sub-stanțe nutritive atât pentru organismulpropriu, cât și pentru creșterea și dez-voltarea fetușilor. De asemenea, amstat mai mult împreună și ne-am jucat,ca să simtă afecțiunea ce i-o port. Amplimbat-o mai mult, pentru a se bucurade binefacerile mișcării.

Dar urma ce mi s-a părut a fi celmai greu, fătarea.

Fătarea este precedată de simp -tome specifice: pierderea convexitățiiîn regiunea șoldului, tumefierea exage-rată a vulvei, apariția secreției colos-trale, lăsarea abdomenului și ama me lelor, scăderea temperaturii cor-porale, instalarea unei stări de agitație,apoi ridicarea temperaturii corporale ,care coincide cu declanșarea fătării.

Am citit și am ascultat și sfaturilemedicului veterinar și m-am înarmat curăbdare pentru fătare, care poate duramai multe ore, între patru și zece.

Dar la Day nu a fost așa, deși laprima fătare (femelă primipară), totula decurs rapid și fără probleme.

Primele 30 de ore de viață consti-tuie perioada cea mai critică pentru ca-țelul nou-născut, așa că acum atențias-a distribuit atât la mamă, cât și la ceișase minunați cățeluși pătați care mi-au umplut casa de bucurie. Sunt patrufetițe și doi băieței, despre ale căror pe-ripeții, în primele săptămâni de viață,voi povesti în numărul următor.

CHINOLOGIE

Dragi cititori, evenimentele ultimelor săptămâni m-audeterminat să aleg tema acestui articol. Motivațiile suntîmpărtășirea bucuriei de a avea puișori, dar și gândul dea vă transmite sfaturi ce cred că vă pot fi utile în cazul încare decideți că este timpul să treceți prin experiențesimilare. Vă mărturisesc de la început că subiectul va ficontinuat și în numărul viitor al revistei, dat fiindvolumul destul de mare de informații.

Sosirea unor pui – bucurieși responsabilitateText și fotografie MARIA SĂVULESCU

IUNIE 2016 | 17

M ăsura ministerială ilogică,după cum este ușor de înțe-les, a fost însă și nelegală, fi-

indcă vânatul din cota de recoltăaparține gestionarului, care are liberta-tea să-l valorifice după cum îi este maiavantajos, și contraproductivă, fiindcăa lipsit gestionarii în cauză de o impor-tantă sursă de venit, necesară ocrotiriiși îngrijirii faunei cinegetice. Halal mă-sură de protecție și conservare!

Revenind în prezent, vă propunemsă ne oprim asupra unor prevederi dis-cutabile ale recentului Ordin nr. 951/24 mai 2016, privind aprobarea cotelorde recoltă pentru sezonul de vânătoare2016-2017. Chiar dacă proiectul ordinu-lui precizat a fost îmbunătățit într-o oa-recare măsură, ca urmare a observațiilorși sugestiilor noastre, în ordin au rămas,totuși, câteva prevederi criticabile, pecare le reliefăm în cele ce urmează:

Prevederile art. 2 alin (3) – pri-vind numărul de 15 exemplare

care pot fi vânate de fiecare vânătorîntr-o zi de vânătoare, din fiecare speciede rață sau gâscă admisă a se vâna, lasăloc la excese și crează o imagine nefavo-rabilă, de lăcomie culpabilizantă, pentruvânători. Zeci de ani această cifră a fostde 10 rațe sau 10 gâște, indiferent despecie. În sezonul trecut, „cineva” dinminister s-a gândit că 5 exemplare dinfiecare specie ar fi suficiente, pentru unvânător pe zi de vânătoare, și, fără sățină seama de observațiile noastre,atunci așa a rămas. Acum, ca să fie peplacul vânătorilor străini, oficialii MMAP„au sărit din lac în puț”. Adică au admisteoretic împușcarea a 15 exemplare derață pe zi, de fiecare vânător. Spun „teo-retic”, deoarece practic nu se poate va-lorifica această libertate, din cauză căcele 10 specii de rațe sălbatice admise lavânătoare nu pot fi întâlnite în acelașitimp și în același loc.

În conținutul art. 2 alin (3), gâscade vară este denumită științific

„Anser anser rubirostris”. Dar gâsca devară, cunoscută și sub numele de gâsca

mare, gâsca sură și gâsca sălbatică, esteînscrisă în cursurile de cinegetică, lucră-rile de ornitologie și în „Nomenclatorulspeciilor din R.P.R”, precum și în lege,sub denumirea științifică „Anser anser”.Acum, gâsca mare este înscrisă ca sub-specie. De ce nu s-a rămas la denumireaștiințifică a speciei, înscrisă în legea vâ-nătorii, și s-a înscris subspecia, în regle-mentarea subsidiară, este greu de înțeles.Ori pentru „mai multă exactitate”, oripentru a ne arăta „știința” celui ce a con-ceput reglementarea. Oricum, cei ce auavizat-o și au semnat-o, au făcut-o pre-cum primarii. Practic nimeni, nici ornito-logii, nici gardiștii și nici alți eventualicontrolori, de diferite specialități, nu vorfi în stare să deosebească vreo subspecie,printre exemplarele de gâște mari vâ-nate. Și chiar dacă ar susține că o fac, nuar avea nicio importanță, fiindcă legeaoricum nu ar fi încălcată.

Potrivit art. 6 din ordin, „Exem-plarele de mamifere din speciile

admise la vânătoare care produc pa-gube…” se pot vâna în orice perioadă aanului, cu aprobare prealabilă, darnumai de personalul de specialitate algestionarului fondului cinegetic șinumai prin metoda „la pândă”. De cedoar de personalul de specialitate, esteo primă problemă de depășire a preve-derilor legii și de amestec nelegal al ad-ministratorului în probleme interne alegestionarului. Și un motiv de creare adiscordiei între vânători și personalulangajat și retribuit din banii lor. Dintremamifere vizate, doar iepurele s-arputea salva de excese, dacă s-ar culcaîna inte de răsăritul soarelui și s-ar sculadin covru după apusul acestuia. În locu-rile cu densități mari de iepuri, îi întâl-nim însă și ziua prin culturile agricoletinere și pe drumurile dintre monocul-turi, unde și când poate fi ușor de pânditși împușcat. Evitarea exceselor, în con-dițiile noilor reglementări libertine, ră-mâne doar la aprecierea și în sarcinagestionarilor. Rămâne, însă, și o che-stiune de imagine a eticii vânătorești, încondițiile prăbușirii efectivelor de iepuri.

Prin prevederile art. 11, ordinulstabilește, tot prin adaos neper-

mis la lege, admiterea metodei „la di-buit” pentru vânarea mistreților vieri înperioada 1 februarie – 31 mai. „La di-buit” ziua, prin locurile de odihnă și defătare a scroafelor, și noaptea, cu apa-rate de văzut și tras pe întuneric, fiindcăaltfel nu se poate.

Prevederile art. 7, 8 și 10 suntfără rost și fără temei legal, date

după cum au vrut „mușchii” ministeria-lilor, care fac ce cred de cuviință, nu cele dă dreptul legea să facă.

Prin articolul 9 se stabilește însăo măsură pragmatică „în cazul

introducerii pe teritoriul României a vi-rusului pestei porcine africane”. Ce se în-tâmplă dacă virusul pestei porcineafricane nu este introdus, ci pătrunde,pur și simplu, pe căi necunoscute, înmod natural, în țara noastră?

În loc să detalieze prevederea dinlege, referitoare la obligativitatea rea-lizării cotelor de recoltă aprobate deministru fără alte avize și autorizăriprealabile, oficialii ministerului lasă în„coadă de pește” această necesitate,umplând ordinul cu prevederi de genulcelor criticate, pentru a crea premizelenecesare protecționiștilor din structu-rile inferioare ale ministerului, perce-perii încă unui bir de la gestionari. Șisă acorde „femeii de serviciu” din struc-turile ministeriale, dreptul răsplătit dea autoriza și ea, ceea ce cel mai mareom din minister a aprobat deja.

Dar prevederile criticate, ale ordi-nului precizat, nu sunt discutabile, citrebuie respectate, fiindcă ordinul insti-tuie și obligația verificării trimestrialeși ori de câte ori se impune, ca urmarea unor sesizări (autosesizări), a modu-lui în care ordinul este respectat și apli-cat. Iar nerespectarea lui întocmaiatrage răspunderea gestionarilor fauneicinegetice, potrivit legii și clauzelorcontractuale. Fiindcă, unde-i ordin mi-nisterial, nu este loc de tocmeală lo-gică!

LEGISLA}IE

Reglementări trăznite (II)N. Ș.

Șirul unor prevederi trăsnite, ale unor reglementări subsidiare legii, ar putea continua.Mai ales dacă ar fi să ne reîntoarcem în trecut. De exemplu, la prevederile Ordinului nr.301/2014 emis de MMAP, prin care, motivat de necesitatea protecției și conservăriiefectivelor de iepuri în România, un doctor în știința speciei s-a decis să interzicăexportul de iepuri vii, fără a diminua însă deloc cota de recoltă. În aceste condiții,iepurii planificați a fi prinși cu plase au fost împușcați. Iar la cei împușcați, se cade să-iadăugăm și pe cei răniți, morți fără a putea fi recuperați sau prinși de prădători.

1

2

3

4

5

6


E voluția vânătorii are marelemerit de a fi creat, în paralel,conturul obiceiurilor vânăto-

rești, cu efecte asupra mijloacelor, aechipamentelor și a armelor de vână-toare și, nu în ultimul rând, asupravânătorilor. Alegând la întâmplare unexemplu, cum este acela al conduiteivânătorești, observăm că aceasta afost supusă unor numeroase adaptărievolutive, dictate de progresul inevi-tabil înregistrat de-a lungul secolelor.

Desigur că un prestigios loc pescara evoluției culturii cinegetice l-aavut și îl deține, în continuare, largapaletă a publicațiilor de profil. Refe-rindu-ne la cele nemuritoare, pe-atunciadevărate îndreptare pentru vânătorulîmpătimit cu adevărat, scoase din pră-fuitele rafturi de arhivă, cu numele de

„Carpații” și „Vânătorul” la noi și „Jag-dliches brauchtum” (Etica vânăto-rească), cunoscută pe la 1936 înliteratura germană, au dat și dau emo-ții cititorului de-atunci și de-acum.

Trăirea momentelor numite „obi-ceiuri”, desprinse din vânătoareaveche, pierdută-n timp, l-a cuprins peIonel Pop, care, cu stilul lui inconfun-dabil, a readus la viață multe tradițiivenite din epoca medievală a țărilorEuropei de Vest. Astfel pot fi numite„obiceiul frunzei”, „crenguța izbân-dei”, „botezul”, tradiții amintite și înlucrările lui Gh. Nedici și grupate în„Clipe de vrajă” (1935). Așa au apărutbasmele, poveștile cu eroi pozitivi șinegativi împrumutați din lumea ani-malelor, fabulele și multe alte genuriliterare, deloc indiferente și cu rol

educativ, pentru copii, dar în egalămăsură și pentru adulți, care trebuiesă le cunoască și să le povestească la„ceasurile de adormit”.

ObiceiuriLa multe partide de vânătoare la

care participăm, avem ocazia să consta-tăm că nu întotdeauna vânătorul dinnoi respectă, din punct de vedere al ati-tudinii, conduita pe care trebuie să oadopte față de ceilalți camarazi de vâ-nătoare. Desigur, unele sunt reguli ne -scrise, impuse și respectate de bunăvoie și din conștiinciozitate. Ele vizeazăfauna cinegetică, câinele de vânătoare,calul de transport, natura, de fapt eroiiiubiți ai unei acțiuni de vânătoare. Amrecurge la corecție, apelând la etica vâ-nătorească, pentru a repara o anumită

Cultură vânătoreascăOPINIE

Obiceiuri vânătoreștiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

De câte ori, stând, fie în stand așteptând vânatul, fie seara, undeva într-o cabană lagura sobei, ați încercat să răspundeți unei întrebări firești, care ar lămuri cu adevăratcât de dedicat sunteți acestui hobby, pentru care ați dorit să deveniți vânător? Trecândpeste limitele minimei exigențe a examenului de vânător, trebuie să dovedești ulteriormultă pasiune pentru a aprofunda tainele culturii vânătorești românești, nu să teoprești la nivelul de începător. Tradițiilor cinegetice ale multor țării se alătură și cearomânească, cu condiția ca vânătorii noștri să stăpânească bogata filozofie autohtonă.Pentru că aceasta are codicele ei și obligă!

IUNIE 2016 | 19

deprindere greșit însușită, manifestatăde un coleg de breaslă.

Câți dintre noi știu sau respectă custrictețe, la vânătoarea colectivă, drep-turile camarazilor. Să nu tragi în vâna-tul care se îndreaptă spre vecin, decâtdupă ce acesta a tras fără rezultat am-bele focuri, iar dacă a rănit piesa, îl poțiajuta cu un foc precis, fără a lăsa im-presia că vrei să îi iei în posesie vânatul.La vânatul mic se oferă cartușe celuicare și-a manifestat ajutorul. La vâna-tul mare, prima lovitură mortală dădreptul vânătorului să-și revendicepiesa respectivă. Când se trage simul-tan, în oricare dintre situații, dacă nudă rezultate calea amiabilă, se recurgela comisia de disciplină numită înaintede începerea vânătorii.

Când vânătorul vânează „la sărite”sau „la dibuit”, nu trebuie să depă-șească linia imaginară a vecinilor, în-dreptându-se spre locul cu vânat alcolegului. La pândă, vânătorul corectnu se postează în așa fel încât să „taie”calea vânatului care se îndrepta în di-recția vecinului instalat mai devreme.Cel care a rănit vânatul are obligațiade a-l urmări și de a-i da lovitura scur-tătoare de chinuri. A renunța este ungest care descalifică.

Nu trebuie uitat faptul că vânătoa-rea are un caracter de luptă dreaptă.De aceea nu se trage cu arma asupravânatului care nu se ferește. Estecazul guguștucilor din apropierea lo-calităților, a iepurelui aflat în culcuș(covru), a fazanului din copac, a rațeiaflată pe luciul apei, a vânatului aflatla hrănitori sau sărării. Desigur, șirulpildelor e vast și el se învață pe totparcursul practicării acestui hobby.Oricare alte forme de teribilism, delipsă de etică, sunt atitudini opuseevoluției, care murdăresc tradițiile no-bile ale vânătorii. Sunt întâlnite nu-meroase postări foto pe rețelelemass-media, în care diverși „gladia-tori” își etalează „izbânda” asupra vâ-natului în diferite ipostaze careîncalcă principiile statutului de vână-tor, dovedind și o totală lipsă de cu-noaștere a regulilor vânătorești, fieele chiar și „obiceiuri”.

Tabloul vânatului recoltatVoi aminti câteva obiceiuri pentru

faptul că, atunci când vânăm împreunăcu vânători străini sau imortalizăm fo-tografic tradiționalul tablou de vână-toare, trebuie ca fiecare dintre noi să fiecunoscătorul detaliilor definitorii pen-tru un reușit aranjament al vânatului.

La finalul partidei de vânătoare, încazul vânatului mic, organizatorul șipaznicul de vânătoare, ajutați de vâ-

nătorii participanți, din respect pentrucultura vânătorească, pun în valoarevânatul dobândit, aranjând tabloulvânătorii. Vânatul autorizat, pe specii,se aliniază culcat pe partea dreaptă.În față, pe primul rând, de la dreaptala stânga, locul este ocupat de vulpi,așezate cât mai aproape de poziția na-turală, apoi celelalte specii prădă-toare: pisici sălbatice, jderi, dihori, cucoazile perpendiculare pe corpurileanimalelor.

Pe rândul al doilea și pe următoa-rele, dacă sunt mai mulți, se aliniazăiepurii, paralel unul față de altul pelinia respectivă, la distanțe egale.Rândul următor îl ocupă fazanii, se-parat cocoșii și, la fel, găinile (dacă s-a permis vânarea acestora). Ur-mează rândul potârnichilor, sitarilorși altor specii de vânat cu pene, dacăeste numeros, dacă nu, se rânduiescîn continuarea fazanilor.

La vânatul mare, se așează mistre-ții în primul rând, în ordinea descres-cătoare a mărimii lor, apoi, în rânduldoi, prădătorii: lup, râs, vulpe, pisicăsălbatică etc.

În cazul vânatului mare și mic,mistreții ocupă rândul întâi, urmați deprădători, așezați de la dreapta lastânga, iepurii în rândul trei, iar faza-nii și alte păsări ocupă rândul patru.

Acolo unde este o bună organizareși aleasă socializare, sfârșitul fiecăreivânători se poate desfășura în am-bianța unei mese vânătorești, mo-ment de alese povești și glumevânătorești, în spiritul obiceiurilormoștenite.

(…) Sunt întâlnitenumeroase postări

foto pe rețelele mass-media, în care diverși„gladiatori” își etalează„izbânda” asupravânatului în diferiteipostaze care încalcăprincipiile statutului devânător, dovedind și ototală lipsă de cunoaștere aregulilor vânătorești, fieele chiar și „obiceiuri”.

Î n capitolul introductiv, autorulevocă ucenicia petrecută la„școala de vânătoare” a părintelui

său. În continuare, răsfoiește paginileuitate ale înființării primei societăți devânătoare de pe meleagurile bihorene,în târgul Beiușiului, sub conducereaeminentului dascăl și vânător, profesorul Ioan Bușiția, ștergând praful de pecoperțile vechiului registru de proceseverbale întocmite între anii 1902 –1940. Se referă la meritelor acestor ini-moși inițiatori, care au înființat primulpoligon de talere din țară și au găzduit,în anul 1934, vânătoarea regală de si-tari de la Budureasa, la care au partici-pat Regele Carol și Prințul MoștenitorMihai.

După omagiile aduse înaintașilor,continuă cu o serie de întâmplări, re-date cu o deosebită sensibilitate, în careprimează descrierea naturii, prezenta-rea camarazilor, a armelor, a câinilor,și culminează cu doborârea vânatului,omagierea acestuia și valorificarea lui.

Redăm un exemplu care ilustreazăelocvent latura poetică și înclinația ar-tistică a autorului:

„Luna lui Florar a îmbrăcat luncaCrișului în veșminte de viață nouă. Tu-fele de porumbe și-au deschis coroaneleîn văluri de mirese albe, și-n puzderia deflori, harnici bondari ieșiți din urdinișulstupilor, cu lăbuțele încărcate de polenuldulce, cărau neobosiți din bogăția flori-lor. Pe marginea duleului de căruțe, de-licate margarete și roșii flori de macîmpodobeau verdele câmpului.”

În ceea ce privește bogăția vânatu-lui dobândit de-a lungul anilor, în di-verse locații și sezoane de vânătoare,autorul uimește, cu toată modestia decare dă dovadă, prin diversitatea aces-tuia. Lupi, vulpi, mistreți, pisici sălba-tice, viezuri, iepuri, fazani, gâște,gârlițe, culminând cu trofeele de bronzpentru craniul de lup și aur pentru cra-niul de vulpoi, toate contribuie la con-turarea personalității autorului.

Nu uită să reamintească pasiuneasa obsesivă pentru fotografie, imortali-zarea vânatului urmărit făcându-l, nu

de puține ori, să piardă momentuloptim plasării focului de armă.

În EPILOG, autorul încheie într-onotă tristă, nostalgică, martor fiind laschimbările cu impact negativ asupramediului, pădurilor, câmpiilor, apelorși a viețuitoarelor acestora din untimii25 de ani:

„În ultimele două decenii am revenit,mânat de nostalgice amintiri, pe luncile,pădurile, prin munții și-n codrii în caream vânat cu ani mulți în urmă.

În bătrână Marmație, pe valea Să-pânței, priveam munții golași, văduvițide falnicii stejari și fagi, și-n puținele zilecât am făcut popas pe-acele locuri, pri-veam cu durere coloanele de peridocuripline de bușteni seculari, ce cărau, zi,noapte, podoabele munților noștri.

Din munții de pe valea Lazurilor, dinBihor, neamuri străine, flămânde, au de-cimat cireșii sălbatici ce mai creșteaudoar în România, făcând din fabricileitaliene cel mai scump furnizor de mo-bilă din hămesita Comunitate Euro-peană.

Din apele de argint ale munților aupierit craii cu rubine roșii și cavalerii cuflamură și iz de cimbrișor, striviți de șe-nilele boldozerelor ce depuneau conduc-tele din fier pentru microhidrocentrale cenu produc mai nimic, dar umflă buzu-

narele celor ce-au prostit și distrus eco-sisteme ireparabile.

Izvoarele dătătoare de viață, clăditecu sârg și drag, în calea drumețului în-setat, de inimoși pădurari și gornici, ce-și aduceau la lumina apa de gheață pescoc cioplit, sunt zdrobite de grămezi depeturi.

„Turiștii zilelor de azi”, ce doar dinmașină își cunosc țara, gonesc pe lângăvestigiile istorice ale neamului încântațidoar de vijelia cailor putere, lăsând înurma lor tone de gunoaie.(...)

La începutul veacului trecut, Maes-trul, într-o tristă viziune, prevedea că-nmunții noștrii, în minunatele poieni dinCarpați, se vor ivi hoteluri și restaurante,orașe de odihnă și zeci de automobile vorspurca apa și aerul munților. Cu regret,Maestre, ai avut dreptate.(...)

Pe valea Iadului, din zeci de pensiuniși restaurante, ape spurcate își dever-sează mizeriile în apele muntelui. Cu du-rere mă-ntreb, și vă întreb, stimațiprieteni și distinși cititori, cum au pututmoșii și strămoșii noștrii, pădurari, oieri,gornici, țărani și gospodari lipsiți de școliînalte, fără instituții de protecție a me-diului cu zeci de funcționari plătiți de-geaba, cum au putut să ne păstreze oțară întreagă cu păduri virgine, cu bogă-ție de vânat, cu izvoare curate și apepline de păstrăvi, așa cum Creația le-adăruit acestui neam. (...)

Cu aceste sincere gânduri, îndemn pecei ce-mi onorează filele acestei cărți sănu pregete de-a reaminti urmașilor lortot ce este legat de tradițiile, bogățiile șiistoria locurilor în care s-au născut.”

Vă dorim o lectură plăcută, cu sfa-tul de a vă concentra, în special, pe fon-dul și farmecul povestirilor, și maipuțin pe forma acestora, așa cum reieseea din tipar, conținând, din păcate,unele greșeli de redactare care umbrescvaloarea volumului, autorul asigu-rîndu-ne că acestea se datorează, în to-talitate, editurii.

N.R. Volumul poate fi comandat latel. 0751-043.806, prețul fiind de 35lei, sumă care include și transportul.


60 de ani de amintiriale unui vânătorMUGUREL IONESCU

CARTE

Din nou, distinsul nostru colaborator, vânător și pescar, domnul Titus Pintea, autor anumeroase articole în acest domeniu, ne încântă cu o nouă culegere de texte, de aceastădată dedicate vânătorii. Redarea numeroaselor întâmplări, trăite cu cea mai mareintensitate, este încheiată, de fiecare dată, cu reflețiile care urmează după focul de pușcă…

O veche cutumă a vânătorilororădeni era întâlnirea de joidupă amiază la sediul filialei,

la ora 17, ocazie cu care, vârstnici șinovici, se pregăteau cu însuflețire pen-tru vânătoarea de duminică, dar maiera și un minunat prilej de a ne calibrapatroanele de carton încărcate acasă,ca-n obiceiul acelor ani minunați. Caactivitățile ce ne legau să se desfășoareîn spiritul colectivității, primeam, fărătocmeală, atribuțiile personale pentrureușita de duminică.

„Deci, începu maestrul Lovas, șefulgrupei, dumneata mergi sâmbătă în Tă-rian, la colonia de romi, «Brazilia», cumo știți, și angajezi 30-35 de gonaci și, ca-n duminica trecută, le plătim 10 leipe zi, un pachet de «naționale», o bucatăde clisă adusă de fiecare dintre noi, pen-tru o gustare, cu o felie de pită, și caredintre ei dorește, le pușcăm câte o cioarăpentru leveșe, așa cum au cerut întot-deauna. Faci cu ei tabel nominal și, laora 8, să fie în gară la Giriș când sosimcu trenul. Vânătorii din Tărian care aucai și sănii vor veni cu atelajele și capătăun iepure în plus și o zi muncă”.

Aceste întâlniri, pregătirile, discu-țiile, sfaturile celor vârstnici împărtă-șite cu dragă inimă, creșteau farmeculîntâlnirilor și al mult așteptatei partidede vânătoare.

În aceste împrejurări, iată-ne adu-nați în trenul personal ce pleca la ora7, pușcași, ranițe, câini, ședeam pebăncile de lemn a vagonului de clasa a

treia ce avea să ne ducă într-o jumatede ceas până-n halta Girișul de Criș.

Sosiți în haltă, înșirați militărește,ascultam cu respect regulile legii și aordinii bătăilor, expuse cu voce tare demaestrul Lovas, vânător cu prestigiu,om sever și etic.

„Atenție la mine, începu maestrul,azi facem, dacă vremea ne permite, douăcercuri, dacă neaua-i grea și ne înfun-dăm, poate numai unul, să nu ne bete-gim. Putem vedea bine pe zăpadămișcarea oamenilor și a vânatului, acumvom porni chiar din fața haltei, un rândspre stânga, condus de Sonea, altul ladreapta, condus de gospodar. Eu rămânîn mijloc și dau semnul de pornire fiecă-rui vânător, când văd că cel din față amers 80-90 metri, cât să fie distanța din-tre pușcași. Între noi vor fi gonacii, ce-oraduna iepurii pușcați și-i duc la săniilece vin pe duleuri.

Gata, porniți, unul la stânga, unul ladreapta, nimeni nu grăbește, fiecarecalcă pe urma celui din față, să nustrâmbăm cercul și linia, iar capetele sevor întâlni spre dolma Zănăcanului, apoistrângem cercul. Nu tragem în cerc cândsuntem sub 400 metri. Sper că am fostînțeles”, și, cu un zâmbet ascuns pe submustață, zice „Așa-i că n-are nimeni nicio întrebare? Gata. Conferința s-a termi-nat. Pornim”.

Șirul de pușcași se afunda pe alocuriîn zăpada troienită, alunecând pe cres-tele glodurilor înghețate, dar urmândcalea deschisă de cel din față. Armata

Dianei se mișca pe albul câmpiei ca unșir de ostași conduși de un general.

Gonacii strigau și fluierau. Din ară-turi și porumbiști neculese, iepuri, spe-riați de venetica vizită, fugeau în salturiîntinse, spulberând norișori de zăpadă,gonind spre cealaltă parte a viitoruluicerc. Încet, ca un șarpe ce se-ncolăceapeste câmp, capetele celor două rân-duri se opriră la 300-400 metri unul dealtul, așteptând porunca pornirii spreinteriorul cercului.

Maestrul bucină lung din țeavaarmei și, încet, cercul porni spre inte-rior. Iepurii, speriați de pușcăturile totmai dese și apropiate, căutau porți mailate între pușcașii ce se apropiau. Stri-gătele nu continuau, gonacii fluierau,armele tunau și urecheații făceautumbe în pătura de nea ori picau întrebrazdele arăturii adânci.

„Fii atent, vine iepure din porum-biște, din față. Nu trage, lasă-l în spate”,erau îndemnuri ce se auzeau în larmagenerală. Doi braci harnici adunau ie-purii căzuți din porumbiște și cokerulmaestrului se căznea să aporteze un ie-puroi mai mare ca el, cățelul ambițiostârându-l până la stăpân.

Într-o porumbiște cu șovar des, ocodană se tupila aproape lipită de pă-mânt, pas cu pas, târâș, când snopul deplumbi din arma maestrului o opri.

Gorna sună încetarea și armeleamuțiră. Gonacii și vânătorii înșirau ie-purii pentru numărătoare și tablou.

„Acum să dăm un ultim salut vâna-tului împușcat”, și, urmând gestulmaestrului Lovas, toți vânătorii, ți-nându-și pălăriile pe umărul stâng, amsalutat ofranda zilei.

„Atenție la mine, azi am pușcat 93 deiepuri într-un cerc, altul nu mai facem,că-i greu de mers. Suntem 30 de vână-tori, fiecare primește un iepure, 60 dămla plan și 3 la căruțași, plus ziua muncă.Vânătorii tineri și ajurorul de gospodar,fii atent Titus, nu râde, leagă iepurii câtetrei cu etichetă, vine camionul și drumulla gară, completați avizul și, cu ștampilaCFR, îl aduceți la filială luni. Acum,Titus, să dai banii la gonaci, cu tabelulcu semnături, țigările, și mergeți lângăcolonie și pușcați ciorile cui are nevoie”.

Așa eram în acei ani, uniți, pasio-nați, toți împreună și la bine și la rău.

* Episod din volumul „DUPĂ FOCULDE PUȘCĂ”.

IUNIE 2016 | 21

O vânătoare din vechime*TITUS PINTEA

RESTITUIRI

În luna lui Ignat a anului 1964, iarna învăluise întinselecâmpii ale țării Crișanei cu mantia imaculată de zăpadăpufoasă.


E ste un proces care cere timp șipentru care trebuie să ne pre-gătim dinainte, înarmându-ne

cu răbdare, înțelegere, dedicație și dinnou multă răbdare! Se spune că pro-cesul de antrenare, aici incluzând co-menzile de bază, repetiția, trecerea dela etapa „de curte” la cea de teren șiașa mai departe, poate începe cușanse de succes în jurul vârstei de șaseluni. Practica a demonstrat de nenu-mărate ori aceasta, dar aici putemadăuga și faptul că nu greșim cunimic dacă alegem să începem acestproces înaintea vârstei amintite. Ideeaprincipală este aceea de a petrece câtmai mult timp alături de noul nostrucompanion patruped. Cu cât vomreuși să facem acest lucru mai bine,

cu atât legătura dintre noi, noul stă-pân și cel ce-i va ghida, practic, pașiiurmători în „cariera de vânătoare”, șiproaspătul învățăcel, se va amplificași dezvolta, creându-se acel atașamentși acele „canale de comunicație” spe-ciale, dacă le putem numi așa. Cățelulva învăța cine are „comada” și de„cine” și mai ales „cum” trebuie să as-culte. Iar de aici pornește practictotul!

Vom începe cu primele comenzisau comenzile de bază cum sunt„șezi”, „stai”, „înapoi” sau „vino aici”,inițial în curtea sau grădina de caredispunem, trecând apoi la etapa deteren, unde libertatea de mișcare estesemnificativ mai mare, dar și factoriide distragere a atenției sunt mult mai

numeroși. Despre comenzile de bazăam mai vorbit, și fiecare dintre noipoate alege între a le preda singur saua găsi un antrenor dedicat pentruaceasta. Ceea ce este foarte importantde subliniat este faptul că, după totacest antrenment de bază, cățelul tre-buie introdus treptat în mediul deteren real în care, așa cum aminteam,factorii de distragere a atenției suntmult mai numeroși și pot adesea in-fluența negativ comportamentul cățe-lului, chiar dacă acesta a răspunsfoarte bine în perioada antrenamen-tului „de curte”, unde aveam toatăatenția din partea cățelului și, practic,tot controlul la îndemână.

În plus, trecerea la etapa „deteren” ne va oferi posibilitatea de a ob-serva comportamentul cățelului atuncicând practic nu ne mai vede și nu maisuntem în apropierea lui. Aici se potdescoperi eventualele lipsuri dinmodul de a răspunde și a executa co-menzile primite, cele mai importantefiind de data aceasta „stai”, „înapoi” și„vino aici”. Apariția pentru prima datăa vânatului, fie el iepure, fazan saupur și simplu a unei păsări oarecare,pot declanșa reacții neașteptate, pecare trebuie să le controlăm și să le co-rectăm dacă este nevoie, înainte de ie-șirea la vânătoarea propriu-zisă. Decele mai multe ori, aici avem nevoiede multă răbdare și repetarea, iar șiiar, a comenzilor. Nu este ușor dar, cusiguranță, merită tot efortul.

Și pentru că mulți dintre noi, sărecunoaștem, avem emoții la primeleieșiri de antrenament, când practicpierdem din raza vizuală cățelul șicând acesta se îndepărtează mai multdecât, considerăm noi, ar fi cazul, unGPS atașat la zgardă ne va scuti demomentele „delicate” și de teama căl-am putea pierde în teren. Cu toțiiajungem să îndrăgim și să ținem multla câinele nostru de vânătoare, ca sănu mai vorbim de timpul și efortul de-dicat acestuia și de faptul că, în timp,devine practic parte din familie, așacă merită pe deplin această investiție.GPS-ul adaugă, ca să zicem așa, unplus de siguranță și de liniște și poatefi cu adevărat de mare ajutor în situa-ții speciale. Și, nu în cele din urmă, vaaduce un plus de eficiență în întregulproces de antrenament modern pen-tru obținerea performaței în teren!

Antrenamentul

Am văzut în prima parte a materialului importanțaalegerii corecte a câinelui, viitorul nostru partenerpatruped în partidele de vânătoare. Tot acest efort și timpinvestit în căutarea, găsirea și alegerea finală a câineluinostru de vânătoare, nu vor avea nici o valoare sau vor fiirosite în van dacă nu avem grijă ca și partea a doua aacestui proces, delicat și deloc ușor, să fie îndeplinită așacum trebuie sau, mai bine zis, împlinită așa cum trebuie:este vorba despre antrenamentul tânărului cățel devânătoare.

Performanța în teren (II)ALECSANDRU CODRIN

CHINOLOGIE

IUNIE 2016 | 23

F ragul (Fragaria vesca), este oplantă perenă ce face parte dinfamilia Rosaceae. Poate ajunge

la 15-20 cm înălțime, cu rizom și sto-loni. Frunzele sunt trifoliate, florilesunt albe și fructele sunt roșii, cu gustplăcut și aromat. Fragii au un arealmare de răspândire, din Europa și pânăîn nordul Africii, fiind prezenți atât înAmerica de Nord cât și în cea de Sud.

Pentru preparatele naturiste se fo-losesc atât frunzele și rădăcinile-rizo-mii, cât și frunzele și fructele.Recoltarea frunzelor pentru ceai, seface de regulă primavara și poate fiextinsă până la începutul toamnei.Fructele se recoltează începând culuna mai și până în august.

Frunzele conțin tanin, alcool tri-terpenic, cvercitrină și citrol, acid sili-

cic, săruri minerale, ulei esențial, za-haruri, vitamina C și acizi organici -citric și malic. Dintre zaharuri, predo-mină levuloza, care permite consuma-rea lor și de către diabetici.Preparatele din frunze de frag sunt as-tringente și dezinfectante, putând fiutilizate în tratarea inflamațiilor.

Fructele conțin mucilagii, pectine,glucide, acid salicilic, protide, lipide,acizi organici, săruri minerale de pota-siu, sodiu, calciu, magneziu, fier și fos-for, vitaminele A, B1, B2, PP și C, tanin,precum și o substanță specifică, fraga-rina, o esență cu miros plăcut, de lă-mâie.

Datorită proprietăților diuretice/laxative, fragii au un puternic efect îneliminarea toxinelor și ajută în afec-țiunile hepato-biliare. De asemenea,au proprietăți hipotensive și sunt fa-vorabile în încetinirea aterosclerozeiși scăderea colesterolului, ameliorareamanifestărilor de gută și în afecțiunileficatului, ajutând la detoxifierea aces-tuia și regenerarea celulelor hepatice.Culeasă în perioada înfloririi, cufrunze și cu rizomi, și folosită în ames-tec cu planta „trei frați pătați” – Violatricolor, fraga poate ajuta în tratareapsoriazisului.

Preparatele tradiționale din fragisunt ceaiul/infuzia din fructe, frunzeși/sau rădăcină, decoctul și suculproaspăt din fructe, care are proprie-tăți bactericide semnificative. Pulpaproaspătă a fructelor poate fi folosităîn cosmetică, în măștile pentru îm-prospătarea și revitalizarea tenului șipentru prevenirea apariției ridurilor.Atenție însă la reacțiile adverse-aler-gene, ce pot apare la unele persoane,la fel ca și în cazul căpșunilor.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul tratării problemelor de sănă-tate sau pentru înlocuirea medica-mentelor prescrise de medic.Administrarea preparatelor din fragitrebuie făcută numai la recomandareaacestuia, ce se impune ca măsură ne-cesară de prevedere și siguranță.

Plante tămăduitoare

FragiiDOCTOR PLANT

Îi cunoaștem foarte bine cu toții și i-am întâlnit de nenumărate ori, fie în drumețiile lamunte, pe marginea cărărilor sau la marginea poienilor luminate de soare, fie la deal,răzleț, prin pajiști, poieni și fânețe, adesea nu departe de malul apelor ce coboarădinspre munte spre molcomul dealurilor domoale. Preferă de regulă solurile relativumede, bogate în humus și nutrienți, cu expoziții însorite. Popular, fragii suntcunoscuți și sub denumirile de căpșuni de pădure, pomiță, fragi de pădure, frăguțăsălbatică sau vărăguțe.

FLORA


D ar pentru a te documenta și aavea termene de comparație,vom începe obligatoriu cu vi-

zitarea expozițiilor de trofee sau colec-ții, unde ochiul începe să perceapă și săcompare deosebirile între vigurozitateatrofeelor medaliabile cu aur și cele ne-medaliabile, înscrise în catalogul ma-nifestării sau declarate de posesori.

După acest prim contact vizual,urmat de alte vizionări, va trebui săexersăm personal evaluarea diverselortrofee, fie dobândite de noi sau ale al-tora, din speciile cerb comun, cerb lo-pătar, căprior, capră neagră, muflon,capră ibex, colți de mistreți, cranii deurs, de lup, de șacal, de vulpe, de bur-suc, de pisică sălbatică etc., aplicândfiecăruia formula CIC corespunzătoare.

Prin această practică, vom memorabiometriile și deosebirile dintre trofeelemedaliabile (aur, argint, bronz) față decele inferioare, încât vom fi în măsurăsă apreciem imediat valoarea chiar la

purtător, privit prin lentilele binoclului.Pentru a decide dacă merită sau nu

sacrificarea, mai trebuie să apreciem șivârsta purtătorului, etalată prin confor-mația corporală și a coarnelor sau acolților, după caz, care deosebește unjuvenil de un matur, iar acesta, cu câtva supravețui mai mulți ani, va sporivaloarea trofeului, până la vârsta intră-rii în decrepitudine.

Orientativ, la cerbul comun apreciemlungimea și grosimea prăjinilor, numărulclenciurilor (razelor) și mărimea rozete-lor coarnelor ce ajung la apogeu spre 12-14 ani din cei 20-25 ai longevitățiibiologice. La cerbii lopătari mai apreciemlățimea și lungimea lopeții. La căpriori,vom avea în vedere lungimea, grosimeași simetria coarnelor, inclusiv perlajul,dacă distanța ne permite aprecierea. Lacapră neagră, comparația înălțimii tro-feului este deter minată în raport cu ceaa urechii, iar la muflon apreciem grosi-mea și lungimea „melcilor” pe lângă des-

chiderea între vârfurile acestora. La ibex,apreciem lungimea cât mai mare și des-chiderea coarnelor. De fapt, însăși formu -lele de evaluare ne arată ce biometrii seiau în considerare și ce coeficienți ridicăvaloarea trofeului în cadrul fiecărei spe-ciei pe care o vizualizăm.

La mistreți, aprecierile în viu suntaleatorii, dat fiind că trofeul este im-plantat în proporție de două treimi înmaxilarul inferior, iar colții ascuțitori nusunt întotdeauna curbați peste bot, ast-fel că, în clipa apariției „gliganului” înalergare, suntem concentrați asupraplasării glonțului. Totuși, dacă mistrețultrece de 200 kg, înseamnă că este învârstă și poate oferi surpriza unui trofeumedaliabil, chiar record mondial.

Am spicuit câteva elemente deapreciere și evaluare anticipată a tro-feelor de vânat, înaite de-a apăsa peschneller, pentru a ne împodobi pano-plia cu medalii și, mai ales, a păstraamintiri de neuitat.

TrofeeDIN TEREN

În viața oricărui vânător, există dorința nemărturisită de aobține și poseda trofee medaliabile, cât mai valoroase, alespeciilor dobândite din fauna autohtonă și nu numai.Pentru a aprecia și realiza această dorință intimă, mai întâitrebuie să ne instruim noi înșine, încât să fim în măsură săapreciem corect punctajul trofeului purtat de speciavânatului pentru care suntem autorizați să-l dobândim.

Expozițiile cinegeticereprezintă etalarea trofeelorde vânat, dobândite într-unanumit interval de timp, acăror punctaje, evaluate cuformulele și dupăinstrucțiunile CIC, scot înevidență calitățilevânatului, cât și oferteleadresate celor interesați.

În secolele trecute (XIX-XX), Româ-nia a participat frecvent la cele maimulte manifestări naționale, internațio-nale și mondiale, alături de numeroaselețări competitoare, unde, nu de puțineori, a obținut medalii de aur și recordurimondiale la trofeele de cerb comun, că-

prior, capră neagră, blană de urs și de lupprecum și la cranii de urs și pisică sălba-tică, inserate în cataloagele expozițiilor.

Dacă aceste prezentări au fost destulde frecvente, mai ales pe plan național șieuropean, secolul XXI nu ne-a mai oferitaceleași satisfacții, deoarece organizărilede expoziții mondiale au fost întrerupte,iar cele internaționale au fost din ce în cemai reduse ca anvergură și participare.

Totuși, în perioada de după 1990, înRomânia s-a vânat frecvent, nu numai decătre nimrozii autohtoni, cât, mai ales, decei străini, care au obținut trofee meda-liabile, dar care nu au fost mediatizate, celpuțin în presa de specialitate românescă.

Singura informație, găsită pe inter-net, arată obținerea unui nou record lacraniu de urs, cu 70,01 pct. CIC, de cătrevânătorul Kosztolanyi Laszlo din Ungariaîn 2015, pe fondul 37 Vărșag din Harghita,recordul anterior fiind de 69,47, de laPrundul Bârgăului - Bistrița Năsăud din1994. Recordul mondial al speciei apar-

ține, încă, vânătorului V. N. Gordienko cuun craniu de 70,32 puncte CIC, obținut dela un urs brun (Ursus erectus) împușcatîn Kamchatka în anul 1992 și omologat laMoscova în 1999.

În ceea ce privește trofeele de cerbcomun, lopătar, căprior, capră neagră,muflon sau cranii, nu avem nici o infor-mare de actualitate de după 1997, cândA.G.V.P.S. din România a organizat ex-poziția internațională la Palatul Parla-mentului din București, și 2003, când aorganizat expoziția națională de vână-toare la Mărăcineni, jud. Argeș.

În contextual arătat, este de apre-ciat inițiativa A.G.V.P.S. din România,care și-a propus să organizeze, în anulcare urmează, expoziții locale de trofeede vânătoare, în scopul evaluării oficialea tuturor trofeelor de vânat deținute devânătorii români și neomologate încă,precum și intenția de reactualizare a„Catalogului trofeelor de vânat” deți-nute de vânătorii români.

EXPOZIȚIIALEXANDRU ALACI

EVENIMENT

Aprecierea trofeelorText și fotografie ALEXANDRU ALACI

IUNIE 2016 | 25

PESCUITCompetiții A.G.V.P.S 26

Swimbaiting (III) 28Ciortani la malul mării 30

Trei monturi, trei șanse 32La somni cu voblere crankbait 34

O muscă de sezon 38

IUNIE

Începând cu data de 25 mai, pen-tru apele care constituie frontieră destat și cu 11 iunie, pentru celelalteape, colinare și de șes, prohibiția

pescuitului pentru anul 2016 s-a încheiat. Trebuie să avem în vedere, totuși,reglementările legate de speciile protejate și de zonele de protecție, pentru anu încălca prevederile legale. Majoritatea speciilor au încheiat ciclui reproduc-tiv, excepțiile fiind dictate de vreme, condiții specifice sau locale.

Pescuitul se poate practica în lacuri, heleștee și râuri, la șes, în zona colinarăși la munte unde este deja, în plină desfășurare, începând cu 1 mai, pescuitulpăstrăvului indigen, păstrăvului curcubeu și păstrăvului fântânel.

Cu respectarea orientativă a solunarelor și o informare prealabilă asupracondițiilor specifice zonei în care doriți să pescuiți, precum și a speciilor cău-tate, veți obține rezultate bune, atât la peștii pașnici, cât și la cei răpitori.

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

L ocul de desfășurare a copeti-ției a fost, din nou, renumitulcarpodrom de la Corbu, admi-

nistrat de S.C. RIG SERVICE S.A. Prinabundența și calitatea populației decrap, precum și a amenajărilor carecrează concurenților condiții sanitareși de confort deosebite, această pistăde concurs și-a câștigat un deosebitrenume, atât pe plan intern, cât și in-ternațional. Singura dificultate carerămâne de depășit este solicitarea ma-

ximă la care sunt supuși, atât concu-renții, cât și arbitrii, pentru a face fațănumărului și dimensiunilor capturi-lor.

DESFĂȘURARE ETAPA 1La startul primei etape s-au aliniat

12 cluburi de pescari sportivi: C.SCARP UNITED, WLC CARP CLUB, C.S.SENIOR CRAP, CLUB TOMIS CARP,ABBARA CARP TEAM, C.S. ENERGYCARP, C.S. PELICANUL, CLUB CRAP

CORBU CCC, THE ONE – AVPS Vultu-rul, CARPING CLUB, C.S. PLANETCARP – AJVPS Neamț, C.S. APS.

Etapa a fost programată să se des-fășoare pe trei sectoare, A, B și C, pedurata a 72 de ore.

DESFĂȘURARE ETAPA 2La startul Etapei 2 – FINALĂ, des-

fășurată în perioada 9 – 12 iunie, s-aualiniat primele 6 cluburi de pescarisportivi clasate în prima etapă.


Pescuit la Crap 2016MUGUREL IONESCU

Campionatul A.G.V.P.S.

Campionatul de Pescuit la Crap al A.G.V.P.S. s-a desfășurat în două etape: etapa 1,eliminatorie, cu participarea tuturor cluburilor înscrise, obigatoriu membre afiliate laA.G.V.P.S. din România, în perioada 19-22 mai, și etapa 2, finală, cu participareaprimelor 6 cluburi calificate în etapa 1, programată în perioada 9-12 iunie.

COMPETI}II

1. CARP UNITED 6 p. 247,36 kg2. WLC CARP CLUB 9 p. 187,70 kg3. SENIOR CRAP 17 p. 248,60 kg4. CLUB TOMIS CARP 18 p. 136,96 kg5. ABBARA CARP TEAM 18 p. 108,01 kg6. ENERGY CARP 19 p. 266,50 kg

CLASAMENT 24 DE ORE CLASAMENT 48 DE ORE

1. CARP UNITED 5 p. 600,78 kg2. WLC CARP CLUB 14 p. 346,72 kg3. ENERGY CARP 16 p. 468,97 kg4. SENIOR CRAP 16 p. 434,08 kg5. CARPING CLUB 17 p. 259,55 kg6. CLUB TOMIS CARP 19 p. 272,18 kg

actualizat după cântarul nr. 8

CLASAMENT FINAL

1. CARP UNITED 6 p. 734,00 kg2. WLC CARP CLUB 2 p. 481,84 kg3. ENERGY CARP 13 p. 725,42 kg4. SENIOR CRAP 15 p. 625,81 kg5. CARPING CLUB 18 p. 378,18 kg6. ABBARA CARP TEAM 19 p. 316,26 kg

actualizat după cântarul nr. 13actualizat după cântarul nr. 4

Foto: GEORGE IORGA

Campionii A.G.V.P.S. de Pescuit laCrap 2016 sunt componenții clubuluiC.S. CARP UNITED: Bogdan Alexan-dru Drăgan, Mihai Emilian Pripon,Marius Lărgeanu - Gheorghe Clampă,Mitică Bontaș - Cosmin Tudor, GeorgeGaliță, Marius Barbu.

Buna desfășurare a competiției s-a datorat experimentatei echipe lo-gistice a S.C. RIG SERVICE S.A., con-dusă de doamna Daniela Voiculescu-Calotă și echipei de arbitrii condusăde domnul Oliviu Lucian Orhei, pre-ședintele Subcomisiei de Pescuit laCrap, și de doamna Veronica Ispas,responsabilă cu „Pescuitul Staționar”și cel la „Feeder”.

IUNIE 2016 | 27

1. CARP UNITED 6 p. 501,53 kg2. ENERGY CARP 8 p. 398,24 kg3. ABBARA CARP TEAM 9 p. 449,01 kg4. SENIOR CRAP 10 p. 475,03 kg5. CARPING CLUB 14 p. 264,30 kg6. WLC CARP CLUB 16 p. 264,69 kg

CLASAMENT 24 DE ORE CLASAMENT 48 DE ORE

1. ABBARA CARP TEAM 7 p. 1.005,55 kg2. ENERGY CARP 8 p. 876,23 kg3. CARP UNITED 9 p. 1.050,16 kg4. SENIOR CRAP 10 p. 958,81 kg5. CARPING CLUB 14 p. 552,42 kg6. WLC CARP CLUB 15 p. 518,24 kg

actualizat după cântarul nr. 8

CLASAMENT FINAL

1. CARP UNITED 5 p. 1.633,68 kg2. ABBARA CARP TEAM 7 p. 1.309,65 kg3. ENERGY CARP 10 p. 1.276,06 kg4. SENIOR CRAP 10 p. 1.266,39 kg5. CARPING CLUB 15 p. 754,42 kg6. WLC CARP CLUB 16 p. 750,71 kg

actualizat după cântarul nr. 13actualizat după cântarul nr. 4

Foto: GEORGE IORGA


Între timp, lanseta custom pe care oaveam în lucru la unul dintre ceimai buni custom builder-i locali,

Laurențiu Andronic, este gata, deciputem dedica următoarele episoadecelei mai importante piese din echipa-ment: lanseta de swimbait.

Informația înseamnă putere de… lansare

Comunitatea swimbait-erilor esteuna foarte dedicată pasiunii lor și foru-mul de specialitate este o nesecatăsursă de informații despre echipamen-tul potrivit tipului de năluci și situațiilorîntâlnite pe apă. În general, când te afliîntr-un domeniu relativ nou, e bine săte informezi cu orice ocazie, să întrebiîn stânga și-n dreapta ce lansetă să-țiiei în funcție de plaja de greutăți aswimbait-urilor pe care vrei să learunci, ce mulinetă, fire și ce tipuri deswimbait-uri - branduri, stiluri de evo-luție, greutăți, rate de scufundare șimulte altele. În ultimii ani, fiindcă swi-baiting-ul a devenit tot mai popular, fir-

mele producătoare au început să oferelansete specializate, unele chiar foartereușite, de la companii precum Dobyns,Daiwa, Huddlestone, iRod și altele.Însă, pentru nălucile foarte mari șigrele, de peste 25 cm și peste 250 degrame, nu există lansete factory capa-bile să suporte lansarea unor asemenea

„mamuți”, deci singura cale este cea alansetelor custom, construite pe blank-uri de saltwater (pescuit marin) de laPhenix. În SUA există rod builder-i spe-cializați doar în lansete de swimbait,care cunosc exact ce blank-uri se potri-vesc pentru a lansa un Deps SlideSwimmer 250 de 190 de grame fărăprobleme sau ce blank funcționeazăperfect cu un swimbait Roman MadeMother de 30 cm și 300 de grame.

Dedicare, determinare, dar nici să-ți cadă mâna…

Swimbaiting-ul necesită dedicare,insistență și multă răbdare, chiar și peapele lor pline de bass. Nu de multe oriciteam postări ale pescarilor pe foru-mul respectiv care spuneau „Nicio muș-cătură în 60 de ore de pescuit… și apoi,am prins unul de 13 livre” (aproximativ6 kg). Iată de ce merită să insiști… laei. La noi, sincer, după o primă zi încare doar am testat lanseta, mulineta,firul și ceva năluci, nu știu în ce măsurămerită efortul, dar voi insista… pe la-

Swimbaiting –categoria grea în acțiune (III)Text și fotografie ANDREI ZABET

În primele episoade am prezentat, în termeni generali, pescuitul cu swimbait-uri„heavy”, am aflat de ce sunt atât de apreciate de către pescarii de bass, datorită puteriilor de atracție a exemplarelor capitale, dincolo de faptul că apele lor chiar au peșterăpitor care nu se braconează și nici nu se exploatează industrial, și am „zgâriat” puținsuprafața abordării a ceea ce înseamnă lansete specializate de swimbait.

SPINNING

curi precum Snagovul, poți prindeexemplare mari de știucă, somn saușalău, chiar și pe swimbait.

Cel mai ușor blank de pe piață…Iată de ce, în primul rând, am căutat

cel mai ușor blank din grafit pentru vii-toarea mea lansetă de swimbait. Și l-amgăsit la North Fork Composites, nouacompanie a lui Gary Loomis, „monstrulsacru” și sinonim cu cele mai perfor-mante lansete din grafit încă din anii’80. Modelul este SWB 808-1 (IM), de8’, adică de 2,43 m lungime, produs dingrafit IM Next Gen, dintr-o bucată (su-ficient să spun că nu intră într-un liftnormal de bloc), și cu o greutate denumai 4,2 oz. sau 118 grame, fir reco-mandat 20 - 40 lbs. și putere de arun-care 1/2 - 8 oz. (14 - 230 grame).Următoarele blank-uri cu aceleași carac-teristici (lungime, putere), de la Phenix

Rods, costau mai puțin, dar cântăreauaproximativ 185 de grame! În condițiiledate, am optat spre varianta cea maiușoară, dar și mai costisitoare. Exista unrisc real ca, în ciuda „firmei” celui maititrat producător de blank-uri din grafitdin istorie, cel ales să nu corespundăîntru totul specificațiilor declarate, înspecial la puterea de aruncare, adică sănu poată „duce” acele 8 uncii declarate.Dar am decis să risc.

…și cele mai ușoare ineleAm comandat blank-ul de la deale-

rul de North Fork din Franța,www.rodhouse.fr, un magazin de com-ponente de rod building și accesoriifoarte bine aprovizionat. După ceblank-ul a ajuns în țară, rod builder-ulLaurențiu a comandat componentelepentru construcția lansetei, din Japo-nia. Pentru că doream să țin cât mai jos

greutatea lansetei „finite”, am ales săfolosim inele Fuji Titanium Torzite K,cele mai ușoare inele de pe piață, înprezent. Setul de 11 inele neprelucrate(fără tălpici polizate) cântărește „doar”3,4 grame. Noua pastilă ceramică dinTorzite este de câteva ori mai subțire șimai ușoară decât Sic-ul, deci câștigulde greutate este semnificativ.

Lansetă custom, probleme…custom

Însă problemele de abia începeau:din cauza dimensiunilor extreme, tre-buia să căutăm, să comandăm sau,dacă nu existau, să fabricăm și celelaltecomponente pe măsura blank-ului. Dia-metrul pe talon era de 22,14 mm, ceeace ne-a silit să căutăm o mandrină Fujicu diametru interior de 21 mm, destulde butucănoasă… iar în privința win-ding check-urilor, acele piese metalicedecorative care se pun la capetele man-drinei și ale mânerelor, nici nu existaude asemenea dimensiuni. La fel, și mâ-nerul din spumă EVA trebuia comandatde 30 mm. Și, parcă neavând destulepiedici, la un moment dat, am decis căun mâner construit doar din spumăEVA, fie el și tip split grip, va arăta preaplictisitor și șters fără un touch special,fără ceva aparte. Așa că am desenatniște schițe ale mânerului, în care amîncorporat tuburi din carbon cu texturăîmpletită K1 în compoziția celor douămânere EVA, iar Laurențiu urma săcaute niște inele metalice argintii pen-tru rolul de winding check-uri.

– va urma –

IUNIE 2016 | 29


Temperaturile sunt în creștere,apele s-au încălzit, iar vremeaa început să se stabilizeze.

Condiții ideale pentru programareaunei partide de pescuit la crap. Darunde îl găsim? Desigur, în amenajă-rile piscicole de profil, unele deveniteadevărate carpodromuri, în care ad-ministratorii au investit serios, con-vingându-se că păstrarea peștilor înviață este mult mai rentabilă decâtvânzarea lor pentru consum.

Provocarea, însă, o constituieapele naturale, în special cele curgă-toare, cu permanentele lor surprizele.Confecționând monturile portivitepentru pescuitul programat în week-end, gândurile mă teleportează, întimp, în primii ani de după ’90…

DescoperireaTot la Gura Portiței, îndrăgitul nos-

tru loc de petrecere a vacanțelor devară, inepuizabilă sursă, pe vremeaaceea, de aventuri pescărești, condi-mentate cu „specialități” locale: plajă,mare fosforescentă, stuf, canale șighioluri, pelicani, lebede, pescăruși,cormorani, delfini și multe altele atrac-ții pentru juniorii noștri, care începeausă deprindă minunile naturii sălbatice.

Era anul în care, peste iarnă, fu-sese vandalizat micul complex turisticcare supraviețuise peste ani și păreacă și-a găsit rostul și echilibrul în nouasocietate de consum.

Programăm o expediție de recu-noștere a unei zone mai îndepărtate,către sud, cu toate că ora era destulde înaintată și niște nori începeau săse întrevadă la orizont. Luăm cevamerinde tradiționale, pateu, ceapă,brâză topită și pâine și ne propunemsă ne reîntoarcem până la prânz. Bi-neînțeles, câte o trusă minimală descule și momeli, care să nu ne stânje-

nească la drum. Pe malul mării, cu picioarele în

apă, udate de valurile mici, drumuleste o plăcere.

Trecem de far și de cele două ca-nale paralele și părăsim vecinătateamării, în încercarea de a vedea ce seaflă pe plaja care, probabil, se întin-dea până la lacul Sinoe. Și atunci amvăzut o întindere de apă, un fel de lac,care bara accesul până la Sinoe. Sprevest, se întindea până la digul de pro-tecție al lacului.

Surpriză plăcutăNe-am oprit pe mal, socotind că

ar fi timpul pentru o gustare, dar șipentru evaluarea potențialului loca-ției. Cine știe! Până să desfacem me-rindele, am desfăcut mai întâi sculeleși le-am pus pe poziție.

Norii începuseră să devină ame-nințători. Până să rânduim masa,semnalizatoarele au început să seagite, iar firele s-au întins ca niștestrune de vioară. Înțepare, ripostă,drill și târâm pe plajă câte un ciortancam de două kilograme. Surprinși derapiditatea atacurilor, dar și de calita-tea capturilor, uităm de masă și nepunem pe treabă. La orizont apar zig-

Pescuit staționar

Sezonul pescuitului la crap este în plină desfășurare. Începând cu 25 mai pentru apelede frontieră și cu 9 iunie pentru celelalte ape naturale, prohibiția pescuitului acestuipește s-a încheiat, rămînând valabilă doar pentru zonele strict protejate. Satisfacțiileoferite de acest temerar partener sunt pe măsura dificultății capturării lui. Puternic,precaut, bănuitor întotdeauna, gata să lupte până la ultima picătură de energie curesurse nebănuite, crapul incită imaginația, constituind eterna provocare pentrupescarii de staționar.

Ciortani la malul măriiText și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNIC~

zagurile frânte ale fulgerelor și, dupădiferența de timp până la explozia tu-netului, ne dăm seama că este mo-mentul să încheiem spectacolul. Cuechipamentul strâns în grabă și cu fur-tuna pe urmele noastre, ajungem lacorturi, depășind toate recordurilepersonale de deplasare rapidă.

Am încercat să descifrăm misterulbăltuței de pe plajă și am ajuns la ur-mătoarea concluzie. Cu doi, trei ani înurmă, de-a lungul digului de protecțiea lacului Sinoe s-au efectuat lucrări dedragare pentru realizarea unui canalnavigabil paralel cu digul. Substatul

mâlos, împreună cu vegetația și cemai era prin ea și, bineînțeles, cu omare cantitate de apă, au fost dever-sate pe plaja limitrofă. Găsind o decli-vitate naturală, o zonă mai joasă aplajei, acestea au ocupat-o, dând naș-tere formațiunii descoperite de noi.Puietul, alevinii și icrele deversate s-au adaptat noului mediu, dezvol-tându-se până la faza în care i-amgăsit noi. Pobabil faptul că era un loc„nebătut” și a insuficienaței hranei na-turale, epuizată, în mare parte, de-alungul timpului, i-au determinat săatace furibund momelile noastre.

Au urmat și alte partide, pregătiteminuțios de această dată, care ne-auadus satisfacții pe măsură.

Anul următorDin păcate, ne cam obișnuisem cu

involuția pe care o parcurgeam întoate domeniile, și așa s-a întâmplatși cu „balta noastră” de la Gura Porti-ței. Descoperită ulterior, fusese rasăcu bărci și plase și, nemaiavând cinesă pună în loc, devenise pustie, tristăși părăsită. Câteva roșioare mai mus-căreau, încercând să supraviețuiască.

La creșterea temperaturii apei,crapii se pregătesc pentru reprodu-cere, activitate vitală pentru perpe-tuarea specie. În apele naturale maipuțin adânci, supuse unei încălziriușoare, crapul începe să cârduiască la14-15 grade Celsius. Pentru depune-rea icrelor, crapul alege vegetațiaproaspăt inundată, unde își depuneicrele în porții. Exemplarele cele mai

apte pentru reproducere sunt cele de 5-8 ani. La această vârstă, o femelă decrap depune 600.000-800.000 bucăți de icre. Icrele sunt sferice, cu diametrulde 1,5-1,8 mm. Dezvoltarea embrională durează 2-3 zile, la o temperatură aapei de 20-22 grade Celsius, după care are loc eclozarea larvei. La o tempera-tură de 18-19 grade Celsis, incubația durează 3-4 zile. Stadiul de alevin du-rează până la apariția solzilor.

IUNIE 2016 | 31

Ingrediente: 1-2 crapi de 2-3 kilo-grame, 2-3 lămâi, sare, boia de ardeidulce, piper măcinat. Pentru sos: un bor-can de 400 ml de roșii decojite, 3 căpățânide usturoi, 3 fire de busuioc, un fir de roz-marin, 200 ml ulei de măsline, sare, piper.

Preparare: se curăță peștele, seeviscerează și se crestează pe ambelepărți, la distanță de două degete, și înlugul său, pe lângă coloana vertebrală.Se sărează, se piperează și se pudreazăcu boia, după care se stropește cuzeamă de lămâie și se lasă o jumătatede ceas. Încingem grătarul și punem

peștele la fript, întorcându-l din când încând, cu grijă să nu-l stricăm. Când peș-tele este bine rumenit pe ambele părți,se scoate pe o tavă lungă.

Pentru sos, amestecăm roșiile cu us-turoiul, curățat și zdrobit, busuiocul șirozmarinul mărunțit, după care se înglo-bează uleiul și se drege cu sare și piper.

Servire: se servește cald, porționatîn cotlete, acoperit cu sosul de roșii con-dimentat și ornat cu pătrunjel verdetocat. Este bine să-l potențăm cu unpahar aburit cu vin alb/roze, sec sau de-misec. Poftă bună!

CRAP FRIPT PE JAR, CU SOSDE ROȘII ȘI USTUROIMAMA PAȘA

Referindu-ne la speciile de apă dulce, crapul este consideratpeștele tradițional al gastronomiei balcanice, fiind apreciatpetru fermitatea și gustul deosebit al cărnii sale. Gătit dupărețete specifice, va aduna toți invitații în jurul mesei și vă vaaduce laudele pe care le meritați.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

REPRODUCEREA

A stfel, tehnica s-a diversificat șia inclus monturi noi, uneledeja consacrate, altele adevă-

rate noi provocări create cu ingenio-zitate.

Method feeder-ul rapidMethod feeder-ul este un năditor

deschis, spre deosebire de coșulețultradițional, închis, așa cum este feeder-ul clasic. Montat pe firul principal cuajutorul unui stoper și având un forfacscurt, nu mai lung de 10-15 cm, met-hod feeder-ul are plumbul montat pepartea inferioară, permițând așezareanăditorului pe substrat, întotdeaunacu partea deschisă spre suprafața apei.În acest fel, nada și cârligul cu mo-meala sunt expuse direct în calea peș-tilor adunați pe vad. Method feeder-ulrapid permite garnisirea năditoruluicu ajutorul unei matrițe – mould, con-fecționată dintr-un material elastic/si-liconic, special conceput pentru acestă

operațiune, asigurând poziționareacorectă a cârligului cu momeală înnadă. Nada este astfel compactată și

așezată uniform pe năditor, tot an-samblul având o formă aerodinamicăce facilitează lansarea la distanță și re-duce considerabil posibilitatea des-prinderii nadei la lansare.

Montura propriu-zisă este cât sepoate de simplă: un opritor siliconic pefirul principal deasupra năditorului,urmat de năditorul propriu-zis (Foto 1și 2).

Diametrul redus al forfacului are învedere finețea monturii, necesară pen-tru a nu trezi suspiciunea peștilor. Lun-gimea forfacului este de numai 15 cm,mult mai scurtă comparativ cu metodafeeder clasică.

De fapt, aceasta este una dintre ca-racteristicile și deosebirile principaleale monturii method feeder față de fee-der-ul clasic și, se pare, una din cheilesuccesului acestei metode.

În loc de coșuleț, săculeț de PVA Unul dintre aspectele cheie legate

de coșulețele năditoare este consis-tența nadei. Prea dispersantă, se poatedesprinde de pe năditor la lansare,prea compactă, se va desface greu pesubstrat. Obținerea consistenței doritea nadei este, trebuie să recunoaștem,o operație ce necesită experiență, în-


Cu feeder-ul la crap

Trei monturi, trei șanse, trei provocăriText și fotografie MAC

DE SEZON

Pescuitul la feeder a câștigat tot mai mulți adepți înultimii ani, ocupând în prezent un loc bine meritat înrândul pasionaților sportului cu lanseta. Dedicat inițialplăticii, carasului sau mrenei, pescuitul la feeder și-aextins ulterior gama de specii de pești vizate, devenindtot mai popular și în rândul pescarilor la crap.

1

2

IUNIE 2016 | 33

demânare și… mult timp petrecut pemalul apei.

O metodă mai simplă este folosireasăculețului de PVA, care oferă o flexi-bilitate mai mare în ceea ce priveșteconsistența, dar și compoziția nadei.Montura este cât se poate de simplă,forfacul fiind trecut cu ajutorul uneiandrele, cu tijă mai lungă, prin interio-rul săculețului, și apoi atașat în liniedupă plumb (Foto 3 și 4).

Cârligul cu momeala, care poate fiporumb, râme sau viermuși, boilies saupop-up, se prind în plasa săculețului,astfel încât, la dizolvarea materialuluiPVA, acestea vor rămâne pe movilițade nadă eliberată din săculeț.

Atenția trebuie însă îndreptatăpentru a echilibra corect montura, ast-fel încât greutatea plumbului, plusgreutatea săculețului PVA umplut cunadă, să nu depășească puterea lanse-

tei și, în plus, după dizolvarea săcule-țului, plumbul să fie suficient de greupentru a putea ține montura fixă pesubstrat și firul întins, pentru a permitesemnalizarea trăsăturii la vârful lanse-tei.

Un „sandviș” pe gustul solzoșilorA treia montură pe care am încer-

cat-o, folosind tot lanseta de feeder,am nunit-o „sandviș”, după aspectulși alcătuirea sa (Foto 5 și 6). „Pe firulde păr” al cârligului, am folosit boabede porumb din conservă și porumb si-liconic floating, toate prinse întredouă „felii” tăiate dintr-un pop-up.Acesta este „sandvișul”.

Avantajul acestei monturi esteacela că poate fi folosită pe locurile cusubstrat mâlos, moale, în care plum-bul se afundă în substrat, iar cârligulși momeala se mențin, plutesc practic,

în imediata apropiere a funduluiapei. Același lucru este valabil și pen-tru locurile cu vegetație abundentă pefundul apei, părțile floating ale „san-dvișului” ridicând cărligul cu mo-meala undeva, în primii câțivacentimetri deasupra substratului. Înrest, montura este clasică, „cu plumbpierdut” și forfac, fie din fluorocar-bon, fie din fir textil simplu sau cu că-mașă.

Sunt trei monturi celansează trei

provocări pentru pescuitulla crap, cu lanseta defeeder. Trei monturi carepot oferi tot atâtea șanse dereușită și care merităîncercate!

3

4

5

6

Î n căutarea acestor uriași mustă-cioși, în condițiile de pe râul Jiu,prefer voblerele crankbaits. Folo-

sesc, în general, voblerele crankbaitstip DR sau SDR, adică pe cele cu bar-bete mari și foarte mari, tocmai pentrua ajunge să tatonez la adâncime, acolounde se hrănesc, de obicei, aceștipești. Sunt anumite perioade din ancând, în unele zile, în largul rîului,somnii se hrănesc la suprafața apeisau, alteori, vin la apa mică de lângămaluri, unde atacă peștișorii pradă. Înaceste condiții, am pescuit cu voblerecrankbaits tip SR, adică cu barbetămică, pentru ca năluca să poată evo-lua în aceste zone de suprafață.

Dintre aceste tipuri de voblere, lefolosesc pe cele cu lungimi între 5 și9 cm. În special când apele Jiului suntmai reci, peștii sunt mai puțin activi șipescuiesc cu voblere crankbaits fărăbile, deci fără un semnal acustic ac-centuat. Oricum, datorită barbetelormari și foarte mari ale acestor năluci,precum și faptului că sunt mai volu-minoase, la evoluția prin apă au o vi-brație bună, chiar și la viteze mici derecuperare. Deci, nu trec neobservate!Mai mult vara și în prima jumătate atoamnei, când peștii sunt mai activi,pescuiesc și cu voblerele cu bile, careau un semnal acustic accentuat. Suntpropriile mele constatări și păreri șinu le transmit ca pe niște reguli.

Chiar dacă somnii nu au simțul vă-zului foarte dezvoltat, întotdeauna țincont de turbiditatea apei când aleg cu-loarea nălucii cu care pescuiesc. Pe apeopace, folosesc voblere în culori des-chise sau fluorescente, iar pe ape lim-pezi, pe cele în culori naturale sau chiarvoblere translucide. Nu știu dacă suntedificatoare întâmplările petrecute ladouă partide de pescuit, când am reușitsă prind doi somni care, ambii, nuaveau câte un ochi. Rănile se cicatriza-


Pescuit pe râuTEHNIC~

Cu o înfățișare, dar și dimensiuni puțin atipice față demajoritatea speciilor de pești de pe la noi, somnul creazăimpresia unei punți de legătură între trecutul îndepărtatși prezent. Pentru acest pește, călătoria printr-oimaginară poartă a timpului pare că se desfășoarăcontinuu. Datorită dimensiunilor, dar și faptului că emâncăcios și are o gură mare, somnul preferă o hrană câtmai consistentă. De aceea și nălucile, pe care le folosescatunci când pescuiesc după acest pește, au dimensiunimai mari și sunt mai voluminoase.

La somni, cuvoblere crankbaitsText și fotografie DORU DINEA

IUNIE 2016 | 35

seră, dar interesant a fost că, la ambeleexemplare, nălucile se aflau pe părțileunde aveau ochiul valid. Deci, pe lângăcelelalte simțuri, în atacul asupra nălu-cii a contribuit și vederea.

Când pescuiesc la distanță, lanseznăluca perpendicular pe malul apeisau în amonte. De obicei, imprim vo-blerului o viteză de recuperare micăsau medie. Pe parcursul recuperăriiefectuez și mici opriri, stopuri, iarcând mă ajută curentul apei, îl țin peloc mai mult timp sau îl las dus pe oanumită distanță în aval, după carereiau recuperarea. Eu numesc aceastăprocedură „înainte, stop, marșarier”.Cu toate că acest gen de evoluție parecam plictisitor pentru un vobler, ca ojoacă, are efect asupra somnilor și nunumai. Chiar dacă nu s-a întâmplat demulte ori, au fost partide de pescuit încare somnii au atacat nălucile cărorale-am imprimat o viteză de recuperaremare, aproape ca la pescuitul avaților.Când apa are o adâncime bună pelângă maluri, pescuiesc folosind teh-nica „la scurt”. De multe ori, mustăcio-șii preferă gropanele din apropiereamalurilor.

În drilul cu un somn mai mare estefoarte importantă răbdarea. De multeori se folosește de forța curentului apeipentru a evada cât mai mult în aval. Re-cuperarea firului și aducerea peșteluicătre pescar trebuie efectuată încet, fărămișcări bruște. Frâna mulinetei trebuiesă fie bine reglată deoarece, nu de pu-ține ori, peștele va mai încerca evadăriîn viteză și forță. Alteori se proptește cucapul în sub strat sau se blochează într-o piatră sau alt obstacol. E bine ca,în astfel de momente, să nu slăbim ten-siunea din lansetă și să batem în mâne-rul lansetei cu dosul palmei sau cu unbăț. De asemenea, putem să și forțămdin vârful lansetei, biciuind puțin dinaceasta. Cu puțin noroc, peștele își va

relua înotul și se va debloca din acel loc.În loc de încheiere, mare atenție la

exemplarele uriașe de somn pe care leputem avea, uneori, la capătul firului.Dacă, după ce am executat cât amputut de bine drillul, iar echipamentulnostru a rezistat, dar peștele a luataproape tot firul de pe tamburul mu-linetei sau nu s-a eliberat dintr-un ob-

stacol și îl simțim încă la capătul firu-lui, să nu intrăm niciodată în apădupă acel pește. Cunosc, din păcate,cazuri care s-au încheiat tragic. Maibine rupem firul de linie și ne vedemîn continuare de pescuit. Oricum, peș-tele luptă pentru viața lui, iar pescui-tul pentru noi este destindere șirelaxare. Nu trebuie să riscăm!

În drilul cu un somnmai mare este foarte

importantă răbdarea. Demulte ori se folosește deforța curentului apeipentru a evada cât maimult în aval. Recuperareafirului și aducerea peșteluicătre pescar trebuieefectuată încet, fărămișcări bruște. Frânamulinetei trebuie să fiebine reglată deoarece, nude puține ori, peștele vamai încerca evadări înviteză și forță.

Î n astfel de condiții, nu de pu-țiune ori am fost tentat, și chiaram folosit voblere tip minnow

sau flat de 7-8 cm lungime, floatingsau suspending. Le imprimam maimulte tipuri de evoluții, însă rezulta-tele au fost, de cele mai multe ori,destul de slabe. Deasemenea, cândbălțile aveau mai multă vegetație sub-mersă, ancorele voblerelor se încăr-cau destul de repede cu fragmente dinaceasta și nu mai evoluau corect. Casă elimin din aceste neajunsuri, amtrecut la folosirea shad-urilor. La aces-tea, chiar dacă nu ascundeam vârfulcârligului de la jig în corpul nălucii, seîncărcau mai rar cu vegetație, iar po-sibilitatea agățării în obstacole eramult mai redusă. În plus, pierdereaunui shad nu produce o „gaură” atâtde mare în buzunar, precum în cazulaltor tipuri de năluci.

După ce am testat mai multe tipuride shad-uri, am observat că cele maibune rezultate au fost obținute la celecu un format fat sau flat și mai puținbune la cele subțiri, adică cu un formatslim. Am pescuit și cu shad-uri moi, darși cu cele tari, mai dure. Am folosit des-tul de rar shad-uri cu lungimea de 6 cmși, în general, am pescuit cu cele de 8și 10 cm. Pentru shad-urile de 6 cm lun-gime am folosit jiguri de 7 g, iar pentrucelelalte, jigurile cu greutăți de 9 și 11

g. Menționez că bălțile unde am pes-cuit aveau, în general, adâncimi de 1-1,5 m și, în puține zone, de 2-2,5 m,deci nu foarte mari.

Am pescuit „la scurt”, pe lângă ma-luri și printre firele de trestii, dar și cunăluca lansată în lărgimea apei sauprin culoarele de vegetație. Mi-a trebuitceva timp să observ și să constat că„dințoasele” atacau numai atunci cândacționam nălucile cu viteză mare și

foarte mare. Când acționam nălucile cuviteză mică sau medie, le observam,uneori, prin apa limpede, cum rămâ-neau indiferente și „strâmbau din nas”.Tocmai pentru că acționam shad-urileîn viteză, am folosit jiguri mai grelepentru bălți care nu aveau adâncimimari. Au fost cazuri în care știucile auatacat nălucile numai la o viteză deose-bit de mare, de parcă pescuiam la avați.Inclusiv când pescuiam „la scurt” pelângă maluri, imprimam shad-urilormișcări de dandinare rapide. Știucileparcă erau la concurs de viteză.

Când apele bălților au fost puținmai opace, am folosit shad-uri în cu-lori deschise, iar când apele au fostlimpezi și clare, am avut cele mai bunerezultate la shad-urile cu un colorit ro-șiatic cu glitter sau maroniu cu glitter.Foarte interesant este și faptul că știu-cile, nu de puține ori, chiar dacă ata-cau nălucile ce aveau o viteză mare deevoluție, se lăsau pe fir, deci nu atacauîn forță, ci înotau discret către mine cunăluca în gură. De aceea eram atentși, când simțeam îngreunarea, maiexecutam și o înțepare din închieie-tura mâinii, ca să fiu sigur că știuca nuscapă în timpul drilului.

Dacă vremea a rămas frumoasă,iar temperaturile nu au scăzut foartemult, am avut rezultate bune și foartebune în pescuitul la știucă cu acestenăluci și cu acest stil de acționare alacestora, până dincolo de jumătateatoamnei. Dar, pentru că în pescuit nuprea există reguli, întotdeauna sun-tem datori să încercăm cât mai multenăluci și cât mai multe tehnici de ac-ționare ale acestora, în funcție deapele unde pescuim și de pești, maimult sau mai puțin activi.


Shad-uri în vitezăText și fotografie DORU DINEA

SPINNING

Încălzirea vremii nu aduce doar o schimbare binevenită apeisajului, ci inundă cu clocotul vieții și cele mai ascunsecotloane ale apelor. Bălțile și-au refăcut perdelele detrestii și cochetează, mândre, cu oglindiri de nesfârșitenuanțe de verde pe fondul de un albastru pur al ceruluiînalt. Chiar dacă nu au „lenevit” nici pe timp de iarnă,știucile și-au recăpătat pe deplin forțele și atacă fără milătot ce consideră a fi un meniu demn de luat în seamă.

IUNIE 2016 | 37

Pescuit pe râu TEHNIC~

Î nainte de „căderea cortinei” pro-hibitive, luându-mi inima-ndinți, cunoscând porțiunea de

drum catastrofal de la căminul Cighidla canal, am pornit, într-o plăcută di-mineață de april, la un pescuit stațio-nar, încercând să păcălesc, cu tehnicatatonajului, vreun șalău ori biban, darși cu gândul la vreo plătică mare, cacea din anul trecut, cum zicea amiculmeu însoțitor, cât ligheanul.

Întotdeauna, ca și acum, soarta mi-a confirmat zicala că socoteala deacasă nu se potrivește cu cea din târg.

Ajuns la locul făgăduinței, în săl-băticia naturii, îmi defrișez cu macetaun stand printre tufele de nepătrunsce-au invadat malul abrupt al diguri-lor. Îmi montez o lansetă de 4metri, cu montura de tatonat cucoadă de șprot congelat, și încep tato-narea lângă o veche consolidare depiatră brută, dar, vreme de două cea-suri, doar un amărât de biban, retur-nat, s-a dovedit flămând.

Înainte de a parcurge cei 200-300de metri programați tatonajului, îndreptul standului pe care l-am ame-najat din timp, am făcut o nădire te-meinică. Mi-am montat o bolognezăde 5 metri, cu o linie continuă de 0,18mm, plută de 4 grame, cârlig nr. 10Cristal, din vechile modele, admira-

bile și azi, pe care am pus 8-10 vier-muși și o bucată de râmă roșie.

Încet, încet, nădirea începe să dearoade și plătici modeste veneau săjoace pluta, care pleca în adâncime.Roșioare mari, unele de 25-30 cm, șidoi carași la jumate de kilogram sebălăceau în juvelnic.

La un moment dat, apar două ma-șini cu vreo opt undițari. Unul, de pepod, văzându-mă, zice: „Hai să ple-căm, că locul meu e ocupat”. Îi răs-pund că îl aștept la defrișare, și îiîmprumut și maceta, iar rezervările delocuri nu sunt prinse în permisul depescuit și, mai mult, îi dau și ancoracu 8 brațe ca să scoată buruienile dinapa invadată de vegetație.

Dar cuvântul „lucru” nu sună binepentru ei, care se îmbarcă, iar totulreintră în universul liniștit al pădurii.

Un amic, sosit și el pe malul cana-lului, îmi cere să-i împrumut ustensi-lele pentru a-și croi și el un stand, și îlservesc cu plăcere.

La baza perdelei de stuf observ unșirag de mărgele argintii de aer și no-rișori de mâl. Bănuind că veun crapori cârduri de plătici scurmă în căuta-rea larvelor de chironomide, lansezfin, cât mai aproape, și plasez vreo doicocoloși cât nuca în curentul lent alcanalului.

Nu trece mult timp, îmi savuramcafeaua șezând pe scăunel, și abia amavut timp să apuc mânerul lansetei cepleca de pe suport, vârful acesteiaatingând deja luciul apei. Înțep fermși am un drill puternic, peștele tragespre stuf, iar dacă intră sub cocioc,sunt pierdut. Noroc cu linia continuăde 0,18 mm, fără forfac, legată directla cârlig. Firul șuieră subțire, cunoscbine albia și agățăturile, forțez nițel șidomnia sa, crapul, îmi arată burtaaurie. Cu numai câteva zile înainte departidă, m-am dotat cu un mincioglarg, cu coadă telescopică de 3 metriși mă felicit pentru achiziție. Crapulmai face ceva rondouri, coboară spreadânc, dar încet, cu zvâcniri dincoada-i lată. Mai are câteva tentativede eliberare și, resemnat, cu un ples-căit, intră în minciogul mânuit de ami-cul ce mi-a sărit în ajutor și care îlapreciază la peste trei kile.

Am senzația că soarele-i mai strălu-citor, natura mă alintă cu un vânticelcălduț, îmi strâg sculele, dau mâna cuamicul și-i dăruiesc plăticile și carașii,apoi, într-o oră, fac cei 4 km de drumnenorocit, pe care aud că eșapamentulfreacă uneori bolovanii. Ajung la asfalt,de unde o rup spre casă cu încă o amin-tire a unei zile de undit pe colector,lângă pădurea Cighidului.

La baza stufuluiText și fotografie TITUS PINTEA

De decenii am plăcerea să pescuiesc pe Canalul colector, ce leagă, cale de 62 km, apeleCrișului Repede cu cele ale Crișului Negru. Populația piscicolă, formată din carașipântecoși, crapi, roșioare foarte mari, până la jumate de kil’, splendid colorate, babuștebine dezvoltat, ce preferă cârligul încărcat cu trei patru boabe de cucuruz, știuci, șalăi,somni, bibani capitali și, în unele locații pe care nu le divulg, nu din egoism, ci dinrespect pentru specie, șalăi vărgați.


Pescuit la muscă artificialăMUSC~RIT

D ar mai bine descriu aspectul,coloritul și conformația aces-tei zburătoare, la care păstră-

vii, în clipa căderii gâzei pe undeleiuți ale Iadului ori ale Brătcuței, sereped și-o înghit cu lăcomie.

Insecta are un abdomen proemi-nent, un torace ceva mai mic, atât înlungime cât și în volum, ambeleavând o culoare de nuanță bej, și câ-teva segmente delimitate de cercuiricafenii, un fel de mici centuri, ce dauun contrast bun în coloritul insectei.Capul insectei este de culoare cafeniu-ruginie și are două antene de culoaredeschisă. De sub abdomen are codițecare, în zborul natural, crează un fru-mos aspect de evantai.

Insecta are patru aripioare, douămai scurte și două mai lungi, iar cândzboară pe lângă urechile noastre seaude un zbârnâit fin, înfundat.

Încerc să redau, cât mai fidel, con-fecționarea unei artificiale care imităinsecta și care nu poate lipsi din cu-

tiuța cu muște. Am ales un cârlig nr.12, cu tija mai lungă, cam 25 mm, pecare am legat, în primă etapă, jos, lacurbura acului, cu mătase fină, codi-țele din barbule de pană din coada fa-zanului. Apoi, din mătasea aleasă, amînceput confecționarea abdomenuluiși a toracelui, în culoarea naturală ainsectei vii. Am legat cele patru ari-pioare pe toracele muștei și am trecutla evidențierea capului din mătase ca-fenie, lăsând și cele două antene finedin păr de căprioară ce dau un con-trast minunat muștei.

Confecționarea aripioarelor estecheia redării fidele a muștei în zbor, așacă, după îndelungate încercări, am de-cupat cu un ac incandescent, dintr-o țe-sătură micronică de polipropilenă,forma aripioarelor, operație ce s-a cerutrepetată de multe ori până la reușită,dar astfel am creat aripioare durabileani de zile. Musca pe care o prezint înimagine are peste 10 ani vechime și afost de succes în multe partide.

Muscarii mai experimantați și cumultă răbdare pot, și le recomand, să-și bricoleze musca din păr de că-prioară, operație mult maipretențioasă, aripioarele fiind create,evident, din materialul amintit, dareste posibil și din alte materiale, cucondiția de a fi durabile, lucioase, ară-mii, astfel munca va fi răsplătită deatacurile păstrăvilor, dar și ale cleni-lor urcați pe apele de munte.

Într-o partidă de muscărit pe Brăt-cuța, această muscă a fost unica ata-cată furibund de păstrăvii indigenicare, în acei ani, mișunau prin undelereci ale pârâului. Anul trecut, la unpescuit foarte scurt pe Crasna Vișeu-lui, de numai o oră înaintea înserării,am avut plăcuta surpriză produsă dedoi pistruiați, relansați în undele ma-ramureșene.

Ajungând la concluzia că muscadenumită „capra” este cunoscută și depăstrăvii din alte ape carpatine, vă do-resc succes la bricolat și fir întins.

O muscă de sezonpe placul pistruiațilorTITUS PINTEA

În luna lui Florar, pe văile din Apuseni, se ridică, în orele după-amiezii, o insectăcorpolentă denumită de muscarii locali „capra”. Insecta trăiește până în august și, pemăsura ivirii nopților reci de la munte, dispare din meniul oferit de natură pistruiațilorce se pregătesc de nuntă.

CAPRAFoto: MIHAI VASILESCU Foto: TITUS PINTEA

IUNIE 2016 | 39

A șa am trăit o partidă de mus-cărit pe Crișul Repede supe-rior, zonă în care, în acei ani,

salmonidele erau la ele acasă și, ca lamunte, o furtună iscată în cinci minutea așternut pe apă sute ori mii de molii,ce n-au mai apucat să se ascundă subfrunzele arinilor.

Spectacolul a fost unic, trăsnete,vânt, frunze purtate în înălțimi, apoiropote de stropi cu clăbuci pe luciu aupus pe apă un covor de molii de câmp,iar ce a urmat a fost un festin al păstră-vilor, lipanilor și clenilor ce au curățatsuprafața de covorul hrănitor în cîtevaminute. Totul n-a durat mai mult de unsfert de ceas.

Inspirația mea a fost salutară. Mi-am legat repede la strună o imitație demolie, pe care o prezint în imagine,care, la fiece lansare, era atacată, peștiicrezând că este o altă molie purtată deșuvoaiele râului.

Iată și descrierea acestei muște-molii, cu care am avut capturi dupăploile de vară.

Am realizat corpul din mătase deculoare bej, pe care am pus o cercuiredin trei spire de mătase galben-aurie,iar de sub corp am lăsat 3-4 barbule dincoada fazanului. Am făcut peruca dinpană cenușie-argintie de cocoș, panăgenetică, contrastul elementelor mușteifiind dat de culorile utilizate. Cârligulutilizat este nr. 12-14, cu tija mailungă, la aprecierea muscarului. Înacea partidă doar juniorii muscăreausub covorul de molii inerte purtate deșuvoaiele Crișului.

Fiind într-o vacanță de 3 zile, pevreme calmă, fără molii căzute pe apă,am repetat tentativa, dar cu slabe rezul-tate, concluzia fiind că, în partida ante-rioară, peștii veniseră la masa gata pusă.

A doua zi, o răpăială consistentă destropi cu clăbuci, dar fără tulburarearâului, cu alte sute de molii picate perâu, mi-a oferit un festival de capturi,cu o mare surpriză, un clean de 35 cm,ce a sorbit de pe luciu musca mea min-cinoasă, atac urmat de un dril susținutîn șuvoiul iute al râului. Cred că a fost

răsplata unei muște de succes, alăturide vreo 20 de pistruiați juniori, retur-nați în undele râului.

În acea mini-vacanță, cu cazarea șipensiunea asigurată în Oltcit-ul Oltena,ce m-a purtat mulți ani pe toate coclau-rile Marmației, Someșurilor și Apuseni-lor, am mai testat trei modele demuște, excelente pentru a fi puse înstrună după o bură de ploaie. În conti-nuare, le descriu celor ce nu dețin ca-taloage și recomand să le bricoleze.

GREY SEDGEAre corpul din mătase cenușiu-

plumburie, pe care se aplică o cerclarefină de mătase galbenă de nuanța lă-mâiei. De sub corp pornește o codițăde 3-4 barbule din pană de cocoș po-rumbac și două aripioare de nuanțăcenușiu-alburie, din pană de porum-bel, și o perucă de cocoș pestriț ori,dacă avem, o perucă din pană des-chisă de potârniche.

RED SEDGECorpul este din mătase de culoare

vișinie, cu o cercuire de 2-3 spire demătase cenușie, două trei codițe dinbarbule dela coada fazanului și douăaripi cenușiu-alburii din pană de po-rumbel.

Cu o perucă din pană de cocoș cio-colatiu, avem o muscă cu contrast,foarte atractivă.

BLACK SEDGEEste o muscă cu corp din mătase

strălucitoare neagră, cu 3-4 spire decercuire fină din mătase cenușie. Treibarbule din pană de cocoș pestriț vorforma codița, apoi două aripioare legatelângă tija cârligului și o perucă de cocoșnegru ori ciocolatiu, cu nuanță închisă,ne oferă o muscă bună după ploaie.

În rest, spor la bricolat și fir întins.Nu uitați, finețea execuției muștelor șifinețea monturii ne garantează ata-curi sporite.

Molia de iulieText și fotografie TITUS PINTEA

Știut este faptul că în iunie, de regulă, cad cele mai multe ploi, așa că factorulumezeală ne va influența modul în care vom pescui, cu ce vom pescui, dar, mai ales,când vom pescui. Evident, muscarii vor încerca nimfele pe apele cu nivele mai ridicate,dar sunt moment sau zile în care pistruiații, acolo unde mai sunt, vor prefera mușteleumede pentru că, odată cu ploile de vară, roiurile de gâze vor pica pe oglinda apei,plutind pe luciu cu aripile desfăcute, și vor fi ferm apucate de peștii ce vin la masa gata servită de mama Natură.

Pescuit la muscă artificială TEHNIC~

MOLIA


VÂNZ~RI

mica publicitatenoutăți de prin magazine

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

ABREVIS

TALON DE ABONAMENT

Vânătorul și PescarulMoldoveiIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Marukyu AMINO+, cel maicăutat produs de cătrecrăparii britanici în 2015!

Marukyu AMINO+ este un declanșator de hrănire pentru crap, carepoate fi aplicat atât amestecurilor de nădire, cât și momelilor de cârlig.Oferă compatibilitate maximă cu materialele solubile din PVA. Produseleau fost testate mai întâi timp de 2 ani, cu rezultate de excepție. Cum func-ționează? Este secretul producătorului nipon Marukyu, dar trebuie să știțică amestecul este plin de nucleotide, amino-acizi, uleiuri esențiale și de-clanșatoare de hrănire speciale, cu o mare putere de stimulare. AMINO+este solubil în apă și aderă practic la orice tip de nadă și momeală cu careintră în contact, generând, astfel, o gamă de arome care atrag peștii directla momelile din monturi.

Vând armă de vânătoare marca IJ 54cal. 12, în stare perfectă, toc, cartușierăpiele, costum vânătoare, rucsac, cizme,la prețul de 14.000 lei. Nicolae Apos-tol, tel. 0721-463.538/0241.617.626.

Vând carabină BAIKAL IJ 223 REM șilunetă BUSHNELL 3-9x40, noi, nefo-losite, la prețul de 2.000 lei. Tel.0787-893.391.

Vând binoclu NIKON MONARH10x56, nefolosit, la prețul de 1.200lei. Tel. 0787-893.391.

Vând armă cal. 12 marca Z.B. și armăcal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând BROWNING SCHOELLERPHOENIX, cal.12. Tel. 0722-224.762.

Vând armă de vânătoare cu țevi lisecal. 12, marca ZB, armă de vânătoarecu țevi lise cal. 16, marca IJ și armă cuaer comprimat cal. 5,5 marca GAMO,toate în stare bună. Tel. 0765-771.945.

Vând armă mixtă SABATTI FOREST9,3x74-12/76, armă nouă, nefolosită.Cadou toc, curea, cartușieră, muniție.Preț 900 euro. Vând trofeu lup natu-ralizat, la prețul de 350 euro. Tel.0748-144.314.

IUNIE 2016 | 41

IULIE 2016VÂNZ~RI

1 V 2.24 8.01 13.42 19.582 S 3.12 8.46 14.31 20.453 D 4.05 9.29 15.23 21.384 L 4.48 10.11 16.14 22.21 L.N. 5.37 21.035 M 5.31 11.07 17.04 -6 M 1.01 7.34 13.17 19.057 J 1.48 8.21 14.03 19.538 V 2.33 9.16 14.58 20.369 S 3.27 10.09 15.42 21.2810 D 4.19 10.47 16.35 22.1711 L 5.10 11.33 17.27 23.0912 M 6.05 12.18 18.13 23.59 P.P. 5.43 20.5913 M 6.49 13.06 19.07 -14 J 1.28 7.12 13.11 18.5315 V 2.19 8.04 13.08 19.4216 S 3.02 8.56 13.51 20.3217 D 3.55 9.39 14.43 21.1718 L 4.38 10.27 15.28 22.0919 M 5.21 11.11 16.14 22.4220 M 6.14 12.07 17.09 23.31 L.P. 5.50 20.5321 J 7.01 12.52 17.49 -22 V 0.39 6.27 12.39 18.2223 S 1.19 7.13 13.26 19.1924 D 2.05 7.59 14.14 20.0825 L 2.46 8.41 15.04 20.4826 M 3.37 9.21 15.55 21.3727 M 4.20 10.13 16.37 22.20 U.P. 5.57 20.4628 J 5.04 11.09 17.22 -29 V 0.19 5.37 11.42 18.0330 S 1.01 6.24 12.27 18.5331 D 1.48 7.11 13.13 20.35

Orizontal: 1) Produce numai răni (masc.).2) Rană fatală – Vânători cu același rang.3) Elan fără coadă! – Nu are deloc sângeîn el ( fig.). 4) Locurile 2 și 3 la tir! – A intraîn asociație. 5) Rănit cu vorba – Hrăneșteveverițe. 6) Impresionată de povestea vâ-nătorului. 7) Curtea vitelor – Turn neter-minat! – Cei din incintă! 8) Sângele…pământului – Trage… cu sânge rece. 9) Sefac din icre – Teme inversate! 10) Adăpos-tește vânătorii înaripați - A prinde unsomn mititel.Vertical: 1) Cerere către șef. 2) Îți rănescsimțurile (fem.) – Cap la cap! 3) Arată cănu – Specifice vânătorilor de la sat. 4) Grai! – Provenit din fauna Aticii – Jumă-tate din armă! 5) Primul vânător – Tragprimele! 6) Precum o pușcă automată(fem.). 7) Prinde vânatul rănit – Bubuiturăîn aer fără glonț. 8) Vânătorul de păcă-toși. 9) Două, trei alice! – Bun pentruvânat iepuri. 10) Vânători cu mâinile pecoarne.

VÂNAT RĂNITION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

CUMP~R~RI

mica publicitateVând țevi mixte SUHL cu pană, starefoarte bună, calibrul 7x57 – 16/70, laprețul de 500 euro. Tel. 0745-370.948.

Cumpăr armă de vânătoare cal. 12, cuțevi clasice – juxtapuse. București, tel.0722-359.762.

Cumpăr cartușe alice calibrul 10/89 di-ferite mărimi, alice numai armurier/im-portator (max. 300 buc.) persoanăfizică – prin armurier. Cumpăr pentrucolecție, numai produs impecabil, ma-șină (presă) sertizat/confecționat car-tușe de vânătoare. Tel. 0722-598.998.

PESCĂREȘTI - Rezolvare din numărul trecut


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr. .......................................................................

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 500 lei, cu TVA inclus în preț.

Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie, la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Câinii și cățeii precizați vor fi livrați cu atestate de proveniență și carnete de sănătate.

• o femelă de copoi ardelenesc, antrenată pentru vânătoarea de mistreți, în vârstă de 2 ani și jumătate;

• o femelă de jagdterier sârmos, în vârstă de 2 ani și jumătate;

• o femelă de copoi ardelenesc, născută în data de 26.05.2015;

• un mascul de tekel sârmos, născut în data de 10.09.2015;

• 8 căței de copoi ardelenesc,născuți în data de 2 mai 2016.

Sunt disponibili pentru vânzare, câini de vânătoare și căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:

Date post:	03-Feb-2017
Category:	Documents
Upload:	vonhi
View:	228 times
Download:	0 times

VPR42-Revista_iunie_iunie 2016

Documents