VORBITUL ÎN PUBLIC Mesaj | Emoții | Practică

22.08.2016 Bucură-te de o viață plină,

Denisa Gomboș

INTRODUCERE

Nu voi insista pe o introducere pompoasă, pentru că vorbitul în public este o teamă bine răspândită pentru toți cei aflați la început de drum într-o astfel de ”artă” sau un subiect veșnic plin de noutăți pentru cei mai inițiați.

Indiferent în care categorie te regăsești, întotdeauna va trebui să-ți pregătești un discurs, să-ți stăpânești emoțiile și să te prezinți impecabil în fața unei mulțimi pentru a-ți împărtăși punctul de vedere și a triumfa la final.

1. SCOPUL

Orice discurs are în spate o motivație. Scopul principal și evident este transmiterea unui mesaj, indiferent că ai fost obligat de cineva sau că o faci din proprie inițiativă.

Totuși, intenția de a transmite acel mesaj ascunde ceva ce contează chiar mai mult pentru tine și/sau interlocutori. Include un rezultat dorit.

La training-urile mele, scopul este să împărtășesc cu ceilalți ceea ce știu și să creez o mică rețea de oameni, indiferent de subiectul tratat. Grupul rezonează cu intenția mea și știu asta din așteptările pe care și le setează de obicei la început – să învețe lucruri noi și să formeze prietenii.

La prezentările formale, de exemplu, scopul ar putea fi să lași o impresie bună, să îi convingi pe ceilalți sau să câștigi un premiu. De fiecare dată când urmează să vorbești în public, îți sugerez să îți pui aceste întrebări:

• Care este mesajul principal pe care audiența ar trebui să îl rețină?

• De ce ar trebui să fie cineva interesat de ceea ce spui? • Ce schimbări sau reacții vrei să produci în public

în urma discursului? • Ai vreo motivație mai puternică de a vorbi în public?

• Ce speri să obții personal în urma acestui discurs?

2. LIMBAJUL VERBAL

Reprezintă doar 7% din comunicare.

Sigur că e important ceea ce spui și mesajul principal cu care vrei să rămână publicul la final – altfel de ce s-ar mai organiza evenimente? – dar cu siguranță nu este singurul care contează.

Ca să ai succes, e nevoie de un discurs bine conturat, clar și concis, ușor de înțeles, cu un mesaj puternic, pe care să îl repeți înainte ca să-l stăpânești la momentul potrivit.

PREGĂTIRE

Înainte de eveniment vei dori să îți pregătești discursul și să-l repeți de câteva ori. Chiar dacă nu scrii cuvânt cu cuvânt ce ai vrea să spui, fă-ți o listă cu idei în mare pe care le vei dezvolta la fața locului.

Atunci când te pregătești de scris, fii atent la starea în care ești. S-ar putea să nu te simți prea inspirat sau motivat, poate ești obosit sau te simți mai rău fizic – acestea nu sunt stări potrivite pentru a crea artă. Evită aceste situații, la fel ca stările de plictiseală, neatenție și îngrijorare.

Nu există oameni lipsiți de creativitate, ci doar stări lipsite de creativitate. (Joseph O’Connor, ”Manual de NLP”)*

Alege să îți așterni gândurile pe hârtie atunci când ești fericit, bine-dispus, motivat, entuziast pentru ceea ce va urma, încrezător și visător. Alte stări potrivite ar fi cele de curiozitate, fascinație, interes și orice funcționează mai bine pentru tine. Atunci când ai prins starea potrivită, n-o lăsa să scape și începe să îți structurezi discursul.

*Creativitatea e oricum o cu totul altă poveste complexă. Un articol simpatic pe temă: http://digitalsynopsis.com/inspiration/positive-creative-thinking-tips/

Sugerez structura clasică:

DISCURSUL

INTRODUCERE Momentul în care stabilești o relație cu audiența și pui bazele mesajului: • Poziționarea ta – ce te

recomandă să fii acolo • Poziționarea subiectului • Motive și argumentări

scurte pentru a arăta că subiectul este interesant

• Un mic ghid care să ofere o idee despre ce va urma

CUPRINS Păstrarea unei audiențe interesate și implicate: • Desfășurarea logică a

ideilor principale • Exemple • Cauză-efect / Probleme

și soluții / Argumente pro și contra (depinde)

• Întrebări (și răspunsuri) • Învățături • Diverse perspective

ÎNCHEIERE Revenirea la esența discursului: • Recapitularea mesajelor

principale • Personal touch – o

credință puternică pe care o ai, o experiență, un îndemn, o întrebare retorică, etc

CARACTERISTICI - Interesant și original - Clar și concis - Memorabil - Ușor de transmis mai departe

de audiență - Dinamic - Serios, cu o tentă distractivă

pe alocuri, cât permite mediul - Ușor flexibil, pentru a fi

adaptat la public - Spontan - Însoțit de material vizual

ELEMENTE - Întrebări retorice - Exemple personale și alte

experiențe, povești - Citate - Cuvinte și idei cheie pe care să

le repeți - Momente cheie de suspans și

accentuări ale informațiilor importante

- ”Aha” moments, care să dea impresia unor descoperiri

- Alternarea frazelor scurte cu cele lungi

Etc... Un articol cu alte câteva sugestii: http://www.aoc.nrao.edu/~dfinley/speaking.html

Chiar dacă vorbești despre ceva arhi-cunoscut, acel subiect nu a mai fost prezentat cu vocea ta. Cu siguranță poți aduce ceva nou și personal în discursul tău.

Nimeni nu o să-și amintească cuvânt cu cuvânt ce ai spus, însă ideile principale vor fi reținute dacă au fost transmise corespunzător. În plus, Kameron Hurley spune că publicul își va aduce aminte de cum l-ai făcut să se simtă.

“You can't expect the level of excitement of your audience to be greater than your own.” (Richie Norton)

3. COMUNICAREA PARA-VERBALĂ

Reprezintă aproximativ 38% din comunicare.

Orice cuvânt își are impactul asupra celuilalt prin felul în care este rostit. Un cuvânt aspru spus pe un ton blând ar putea fi primit mai ușor, iar unul de laudă rostit pe un ton afectat este interpretat într-un mod negativ.

Limbajul para-verbal cuprinde mai multe elemente care trebuie adaptate la ocazie și stăpânite pe măsură:

• Volum – testează diferitele niveluri, cât să nu mormăi doar pentru tine, dar nici să strigi

• Intonație – depinde de ceea ce spui, vei adopta tonuri diferite; poți fi vesel, supărat, serios, jucăuș, chiar orice alegi atâta timp cât cuvintele se acordă la ton

• Dicție – articularea cuvintelor e importantă pentru claritatea mesajului, așa că încearcă să pronunți corect toate cuvintele, fără să mănânci sau să astupi litere din emoții sau grabă

• Punctuație – pauzele în vorbire trebuie introduse pe alocuri, dar să nu fie prea lungi; folosește virgulele corespunzător și urmărește un flow echilibrat al frazelor

• Viteză – discursurile lente plictisesc publicul, iar cele rapide sunt greu de înțeles; vorbește cu o viteză moderată, cât să ai timp să respiri și să te simți și tu confortabil, în timp ce publicul înțelege fiecare cuvânt

4. LIMBAJUL CORPULUI

Reprezintă aproximativ 55% din comunicare.

Mă amuz la fiecare training pe care-l susțin atunci când ajungem la partea asta. Încerc să adopt poziții caraghioase ca exemple de ”Așa nu” și sala se distrează odată cu mine, chiar dacă nu le inventez și ele chiar sunt adoptate de mulți.

Pentru a-ți face o idee clară despre ce înseamnă un limbaj al corpului adecvat, cel mai bine este să vezi imagini cu diverse poziții, însoțite de explicații despre ceea ce transmite mai exact fiecare. Nu pot face asta în suport scris, dar indicațiile ce urmează te vor ajuta.

• AȘA DA • AȘA NU

Imaginea asta întruchipează întocmai ce aș spune eu – spatele drept și postură încrezătoare; coatele îndoite la un unghi comod și palmele deschise, orientate spre public; picioarele ușor depărtate cât să îți menții echilibrul; zâmbetul pe buze și contact vizual.

La polul opus, avem două poziții de evitat, cu explicațiile de rigoare.

• AȘA DA

Da, gesticulările sunt permise și chiar încurajate, atâta timp cât nu sunt exagerate și nu deranjează vizual. Îți poți îndrepta complet brațul în față, dar nu și în lateral. Este de recomandat să faci câțiva pași în stânga și dreapta dacă spațiul îți permite, însă evită să te întorci cu spatele la public. De asemenea, dacă nu ești pe o scenă, separat de public, fii atent la spațiul personal – nu i-ar plăcea nimănui să simtă că îi invadezi intimitatea, așa că păstrează o distanță între 1-5 metri între voi. Orientează-te cu seninătate spre public, zâmbește și menține contactul vizual (dacă nu vrei/poți să îi privești chiar în ochi, țintește fruntea lor pentru că vor avea impresia că îi privești în ochi).

• AȘA NU

Unii percep poziția drept îmbrățișarea sinelui, alții o dovadă de închidere. Într-un discurs public e de evitat, pentru că transmite neîncredere și o anumită retragere. În plus, încrucișatul picioarelor nu e permis NICIODATĂ, fiindcă e un alt semn al lipsei de încredere de sine – simți nevoia să te susții cât mai bine în picioare de frică să nu te doboare emoțiile.

Recunosc că poziția din poza asta e mai puțin probabil să o întâlnești, dar au venit la pachet. Totuși, elementele luate individual – mâinile prinse în față, capul plecat și picioarele încrucișate – sunt des întâlnite, din păcate. Brațele trebuie lăsate libere, picioarele puțin depărtate și bine stăpânite, iar capul să se ridice mereu triumfător.

Întâmplător am găsit imaginea aceasta pe internet și mi s-a părut potrivită pentru următorul îndemn:

Chiar dacă vorbești despre un subiect serios și ești îmbrăcat la patru ace, nu înseamnă că trebuie să fii țintuit în pământ și să rămâi în aceeași poziție. Permite-i corpului să se simtă în largul lui, adaptându-se la context și fă-te remarcat prin acel ceva special ce numai tu ai.

Fii natural și exprimă-ți personalitatea prin limbajul corpului. Lasă publicul să vadă frumusețea din interiorul tău.

Poziția corpului, zâmbetul și contactul vizual sunt elementele cheie, dar mai există și altele care vorbesc pentru noi fără a utiliza cuvinte.

• Ținuta vestimentară – mă rezum la a spune că trebuie să ne alegem îmbrăcămintea înțelept, în funcție de tipul de eveniment

• Expresia – există persoane foarte expresive, la care le poți observa pe față automat și cea mai mică schimbare de stare; există și oameni mai puțin expresivi, cărora trebuie să li se întâmple ceva cu adevărat important pentru a-și schimba expresia feței

Cu cât suntem mai expresivi, cu atât suntem mai sinceri față de ceilalți pentru că devenim o carte deschisă. Nu este un lucru neapărat rău, însă în unele cazuri e bine să îți stăpânești grimasele.

Fii conștient de cât de expresiv ești – roagă un prieten să îți atragă atenția de fiecare dată când faci o grimasă, pentru că de mult ori noi nici nu realizăm

Observă-ți reacțiile bune și cele mai puțin plăcute – felul în care reacționezi la lucrurile care nu-ți convin poate fi foarte neplăcut pentru interlocutor și poate transmite o altă impresie

Antrenează-te – gestionarea expresiilor e un lucru greu de făcut, dar nu imposibil; dacă crezi că exagerezi pe alocuri, identifică rapid intenția și schimbă-ți reacția în ceva mai domol

Pentru mai multe informații despre limbajul non-verbal și influența asupra grupului, am găsit acest video interesant:

https://www.youtube.com/watch?v=HRl0dvPRkSI

Joe Navarro știe despre ce vorbește și are câteva sfaturi utile. Unul dintre ele ar fi ca atunci când susții o prezentare și dacă ai posibilitatea, alege să ai pe fundal culoarea albastră. Prinde mai bine publicului, demonstrat.

De asemenea, este foarte important să optezi pentru simplitate și un limbaj verbal care să fie rapid și ușor de înțeles pentru toată lumea.

5. EMOȚII

Cred că am ajuns la cea mai interesantă parte a subiectului. Toți oamenii pe care i-am întâlnit la training-uri așteptau ceva tehnici și metode miraculoase pentru a face emoțiile să dispară. Din păcate, le spun mereu că nu există o tehnică general valabilă.

Suntem cu toții diferiți și trăim fiecare întâmplare altfel.

Cel mai mult te va ajuta o bună cunoaștere și stăpânire de sine, respectul de sine și atitudinea pozitivă. Trebuie să înțelegi că emoțiile sunt normale și se pot transforma în senzații constructive dacă le recunoști cu blândețe și le accepți ca fiind o parte din tine.

EMOȚII – CONȘTIENTIZARE

Conștientizarea este prima etapă în procesul înțelegerii cu emoțiile tale. Ascultă ce se întâmplă în interiorul tău și observă senzațiile în detaliu. În loc să te enervezi sau să te învinovățești că ai emoții și asta va strica totul, încearcă să le percepi ca pe ceva pozitiv. Ia-le ca pe un semn că îți pasă de tine și de publicul tău, că îți porți de grijă și că nu vrei să fii rănit.

Mulțumește-le emoțiilor că te fac să te simți uman.

Poți alege orice perspecivă, atâta timp cât păstrezi o tentă pozitivă și le creezi un mediu confortabil în care se pot risipi singure.

Știu că e o abordare cam flower-power, dar este singura care funcționează cu adevărat. Așa cum simți că îți e foame sau somn, așa sunt și emoțiile – parte din tine.

Ele caută să fie înțelese și ajutate, mai degrabă decât reprimate și alungate cu forța. Atunci când simți puterea ce îți invadează corpul, poți chiar să adopți o atitudine auto-ironică și să-ți spui ”Ah, chiar mă întrebam când o să apăreți! Ok, emoțiilor. Bine ați venit, sunteți libere să stați cât vreți, cu condiția să fiți cuminți. Eu mă descurc acolo și fără voi, mersi.”

Nu sună mai bine decât conversațiile interioare prin care îți agiți și mai tare sinele, precum ”Am emoții! Ce naiba, plecați odată, n-am nevoie de voi aici, mă încurcați!” ? Eu cred că da.

EMOȚII – STĂPÂNIRE

Odată ce le dai de înțeles că le accepți prezența cu încrederea că te descurci oricum și avansezi în discurs, începi să le stăpânești fără să îți dai seama.

Ele nu dispar automat, sunt doar estompate de alte senzații pozitive din acel moment – ești în fața publicului și începi să te acomodezi, îți găsești elementul și te concentrezi mai mult acum asupra mesajului transmis.

Deja, oamenii din fața ta contează la fel de mult ca tine sau poate chiar mai mult și ești dornic să le livrezi o experiență plăcută, nu una negativă dominată de emoțiile care te împiedică să dai tot ce poți.

Pentru cei puțin mai sceptici, câteva idei mai palpabile care ar putea ajuta în stăpânirea emoțiilor ar fi:

• Respirația adâncă, regulată, pentru a regla ritmul • Pauze în momentele copleșitoare • Apropierea picioarelor dacă îți tremură și ai nevoie de stabilitate • Orice ritual personal care te destinde făcut înainte să începi • Probă de micorofon (dacă ai unul) • Începe cu o glumă • Ancora (tehnică NLP) – identifică un lucru ce îți trezește o stare din

trecut în care te-ai simțit bine și ia-l cu tine sau amintește-ți de el

Nu pot recomanda cu certitudine vreuna, fiindcă nu le-am încercat. Am optat întotdeauna pentru o discuție rapidă cu mine însămi și m-am lăsat pe mâna încrederii. Până acum, a funcționat.

Avem un potențial infinit care așteaptă să iasă la lumină cu fiecare ocazie. Am menționat auto-cunoașterea și respectul de sine pentru că le consider două elemente cheie care te ajută să-ți observi adevărata valoare.

O bună inventariere a abilităților și cunoștințelor proprii e vitală în momentul în care ieșim în lume, indiferent de motiv. Nu pentru a ne compara cu alții, ci pentru a rămâne conectați la cine suntem cu adevărat. Pe scenă, cei care nu te cunosc deja vor interpreta în stil propriu ceea ce transmiți tu despre tine și s-ar putea ca imaginile să nu coincidă. Motiv pentru care trebuie să fii conștient de cine ești și de adevărata ta valoare, pentru a nu lăsa gurile rele să te demoralizeze.

6. RAPORTAREA LA GRUP

Singura pesoană pe care trebuie să o impresionezi ești tu însuți. Caută să fii un comunicator mai bun astăzi decât cel care ai fost ieri.

De asemenea, respectul de sine este o dovadă că îți admiri și îngrijești valoarea. Tu știi cine ești, ce te-a transformat în persoana de astăzi și de ce ești capabil.

Respectă potențialul pe care îl ai prin generozitate și creare de oportunități în care să se manifeste. Două citate de ținut minte:

Respectul de sine își are originea în sine. Ascultând gândurile altora, căutați respectul lor în defavoarea celui propriu și

abdicați de la sine. (Dr. Wayne Dyer în ”Puterea intenției”)

Dacă s-ar deschide porțile percepției, totul i-ar părea omului așa cum este: infinit. (William Blake)

Așa cum nimeni nu îți poate invada spațiul infinit al gândurilor, nici tu nu poți fi sigur niciodată de ceea ce cred alții.

De ce te-ai obosi sau stresa cu prespuneri inutile despre ce spun sau cred ei în timp ce tu ești pe scenă și susții discursul vieții tale?

Oricât de bine ai putea ”citi o persoană”, nu îi vei decoda gândurile în proporție completă. Nu îți irosi energia cu presupuneri fără rost, pentru că astfel îți vei alimenta doar nesiguranța și emoțiile.

Concentrează-te mai mult pe tine însuți, pe ceea ce poți arăta și împărtăși cu cei ce vor să audă și sunt deschiși la noi perspective. Fă din prestația ta față de tine însuți o prioritate și abia apoi preocupă-te de feedbackul primit din sală.

PRESUPUNERI

Știu că sunt și acele presupuneri pozitive de genul ”Ah, sigur le place de mine și mesajul meu le-a atras atenția. Gata, i-am cucerit”. Chiar dacă pe moment ar putea să te facă să te simți bine și încrezător, eu personal nu le încurajez nici pe acestea.

De ce? Consider că sunt un simbol al superficialității și al nevoii de acceptare pe care o avem în societate.

Ca individ cu valori, abilități și percepții unice, nu ai nevoie de aprecierea și acceptarea tuturor. Îți va prinde bine numai un trib al tău cu care să rezonezi în interese și idei. Iar acest grup nu îți va cere niciodată să îl impresionezi și va avea decât așteptări realiste, cuvinte de încurajare și respect.

INSIGHTS – DESPRE MINE

N-am prea avut încredere în abilitățile mele până pe la 16 ani. Deseori acceptam doar provocările de a vorbi când le era altora prea frică sau când mă obliga vreo figură autoritară. Până când am participat la workshopul care mi-a schimbat viața.* Acolo am ajuns să vorbesc în fața unor oameni pe care nu prea îi cunoașteam, că am vrut că nu. Cu toții am trecut prin experiența asta în acea zi și cea mai importantă învățătură a fost că nici măcar nu e așa rău! Dacă reușești să vorbești puțin cu sinele și să-i spui cu compasiune să se calmeze, că teama nu îl ajută la nimic, poți stăpâni arta asta. E foarte important și feedbackul primit din partea unor profesioniști după ce termini, pentru a ști exact unde trebuie să mai lucrezi. Ce am mai învățat în acel moment este că totul se învață și poți ajunge să te descurci minunat la orice numai prin practică și exercițiu.

*https://www.facebook.com/OrganizatiaYouthAcademy

Momentul în care a trebuit să improvizez un discurs scurt la Training of Trainers a produs din nou o întorsătură pozitivă.

De atunci înainte chiar mi-am spus că îmi voi ignora temerile pentru că sunt capabilă să vorbesc în fața lumii. Și am devenit trainer și am susținut traininguri de succes.

Am emoții constructive înaintea fiecărui training și nu cred că vor înceta vreodată. Uneori durează chiar zeci de minute după ce încep trainingul până îmi revin complet și mă comport natural. Cred că e și din cauză că la început atac subiecte mai personale, care mă fac vulnerabilă. În plus, e mereu mai bine dacă ai ocazia să lași publicul să se prezinte și el în câteva cuvinte, pentru a stabili o conexiune și o încredere reciprocă ce risipește emoțiile.

7. REZULTATUL OBȚINUT Vorbeam la început despre scop și rezultatul pe care ți-l dorești. Rareori se va întâmpla exact cum ți-ai imaginat și deseori realitatea poate fi chiar mai bună decât visul. După fiecare ocazie de a vorbi în public, încearcă să te autoevaluezi:

• Am transmis concluziile principale? • M-am făcut plăcut de public? Am creat o conexiune?

• Le-am atras atenția sau am fost mai degrabă plictisitor? • M-am mișcat prea mult sau am fost țintuit într-un loc?

• Am stabilit contactul vizual? Există vreo partea din sală pe care am ignorat-o fără intenție?

• Am gesticulat exagerat? • Care a fost ritmul vorbirii, volumul, tonul?

• Am zâmbit suficient sau am rămas încruntat? • Care a fost reacția finală primită de la audiență?

Lista poate continua...

Indiferent dacă te-ai descurcat mai bine sau mai prost decât te așteptai, important este că ai făcut față!

Ai adăugat o altă experiență la portofoliu și ești cu un pas mai aproape de excelență.

Fiecare percepem lucrurile diferit și ceea ce îmi poate părea mie o reprezentație grozavă, pentru tine poate fi ceva mediocru sau invers. Nu-ți fie frică să ceri feedback din partea cât mai multor persoane, lasă-te ajutat, dar niciodată doborât. Amintește-ți că nu poți mulțumi pe toată lumea și e un pariu pierdut chiar înainte să-l fi făcut (Marie Forleo).

Important e să te simți mai pregătit acum după o nouă încercare, să descoperi punctele de ameliorat și să continui să exersezi.

8. PRACTICA

Repet, orice se învață făcând.

Există multe ocazii unde ai putea să practici vorbitul în public, dar și pe care ți le poți crea chiar tu. Câteva exemple:

EXTRA • Traininguri de Public Speaking • Alte proiecte și programe

centrate pe acest subiect și pe dezvoltarea abilităților (cum ar fi Toastmasters)

• Orice proiect de echipă • Prezentări de proiecte la școală • Întâlniri oficiale și evenimente

la job

PROPRII • Te oferi voluntar în orice situație

ce se ivește • Iei cuvântul în fiecare întâlnire cu

prietenii sau familia • Le răspunzi profilor la ore • Ții un toast la evenimente • Faci pe ghidul turistic dacă îți duci

cunoștințele într-un loc nou • Ții un mini discurs când câștigi

ceva, chiar dacă nu a fost cerut

Nu trebuie să fie ceva oficial sau să ai un discurs de pagini întregi. Orice discuție ce implică mai mult de doi interlocutori este o ocazie perfectă să îți testezi abilitățile, să îți provoci emoțiile și să câștigi experiență.

Dacă îți dorești cu adevărat să scapi de emoții sau pur și simplu să devii un vorbitor mai experimentat, trebuie să treci prin același proces de cât mai multe ori. Practica te va pregăti mai bine și îți va acorda mai multă încredere de sine.

La fiecare încercare vei descoperi câte un lucru nou care te

va ajuta să conturezi și mai bine prestațiile viitoare.

Am văzut o mulțime de persoane timide trimise în fața unui grup pentru a povesti ceva, de multe ori improvizație. La final, nimic nu se compară cu sentimentul de victorie că au reușit să facă față provocării. Teama de la început parcă nici nu a existat vreodată și sunt personal surprinși de cât de bine se pot descurca. Așteaptă cu nerăbdare orice feedback, pentru ca mai apoi să-și reia locul și să revadă momentul, autoevaluându-se.

Nu știm nimic până nu încercăm. E rândul tău să descoperi de ce ești capabil, să impresionezi o sală întreagă și să te apropii de excelență în postura unui comunicator.

MULT SUCCES ! Ne vedem la prezentările tale

“A good speech should be like a woman's skirt; long enough to cover the subject and short

enough to create interest.” Winston S. Churchill

INFORMAȚII

Știu că există întrebări și răspunsuri nesfârșite legate de arta vorbitului în public, iar ceea ce am acoperit în acest material este generalizat. Poate urmează să ții un discurs și ai nevoie de pregătire sau pur și simplu vrei mai multe informații aplicate la situații specifice.

Mi-ar face mare plăcere să te pot ajuta mai mult de atât, așa că dacă vrei să lucrăm împreună sau să facem schimb de idei, aștept cu drag să mă contacezi pe

denisagombos@outlook.com

Bucură-te de o viață plină, Denisa Gomboș