V I S A R I O N H U U

VORBIREA I CÂNTUL

Edi ie îngrijit de conf. univ. dr. Alexandru-Radu Petrescu

Tip rit cu binecuvântarea Înaltpreasfin itului

TEOFAN Mitropolitul Moldovei i Bucovinei

D O X O L O G I A 2015

CUPRINS

Cuvânt Arhim. Nichifor HORIA ……………………...… 09 Cuvânt Prof. univ. dr. Mihail COZMEI …………………...……. 11

Cuvânt înainte .............................................................................. 17

PARTEA I Capitolul I No iuni de fiziologie a respira iei ......................... 21

I.1. Func ia respiratorie ..................................................... 21 I.2. Respira ia extern ..................................................... 23

I.2.a. Respira ia – Act vital ........................... 23 I.2.b. Respira ia – Act reflex ........................... 24 I.2.c. Respira ia – Act ciclic ........................... 25

Capitolul II Respira ia ...……………………………..… 27 II.1. Respira ia reflex i reflex condi ionat .............. 27 II.2. Ciclul respirator ..................................................... 28 II.3. Ritmul respirator ..................................................... 31

Capitolul III Aparatul respirator …………….………..…. 33 Capitolul IV Sunetul

IV.1. Sunetul fizic …………………………….….... 38 IV.2. Cum se produc sunetele .………………………... 39 IV.3. Perceperea sunetelor ……………………..….. 40 IV.4. Organele auditive ……………………………….… 41 IV.5. Mecanismul auzului ………………………………… 42

Capitolul V Sunetul vocal (sunet i fonem) .……………….. 44

PARTEA a II-a Capitolul I No iuni de fonetic i morfologie .…….… 55 Capitolul II Respira ia reflex ..…………………..…… 65 Capitolul III Respira ia reflex-condi ionat ………….…..… 76

III.1. Gura de aer (g.d.a.) – definerea conceptului ..……… 76 III.2. Condi ionarea respira iei reflexe .……………….. 78

Capitolul IV Introducere în sistemul declamator al vorbirii i cântului ..……….…………….… 82

IV.1. Lec ia 1 – Con tientizarea mecanismului g.d.a. ….. 82 IV.2. Lec ia 2 – Articula ia mimat ...…………..….. 84

Capitolul V Interjec ia ...………………………..……… 88 V.1. Lec ia 3 – Sunetul mut ca interjec ie …..…… 89 V.2. Lec ia 4 – Interjec ia pe vocale ……………..…. 92

Capitolul VI Acordul pneumofonic .…………………….….. 95 VI.1. Sistemul pneumo ..……………………………...… 96

VI.2. Sistemul fonic ………………………………..… 97 Capitolul VII Vocale vorbite i cântate …………….… 105

VII.1. Lec ia 5 – Interjec ia - sunet vorbit ..…….. 105 VII.2. Lec ia 6 – Interjec ia - sunet muzical ...……. 106

Capitolul VIII Prelungirea progresiv a vocalelor ............ 109 VIII.1. Lec ia 7 – Sunete pe doi timpi ...………..…… 110

VIII.2. Lec ia 8 – Sunete pe trei timpi ……………..... 112 VIII.3. Lec ia 9 – Sunete pe cinci timpi .……………….. 113 VIII.4. Lec ia 10 – Sunete pe apte timpi ………………… 114 VIII.5. Transformarea vocalelor - în linie ............ 115 VIII.6. Lec ia 11 – Vocale legate la unison ............ 117

VIII.2. Lec ia 12 – Vocale legate ascendent i/sau descendent ………...…….. 118

PARTEA a III-a Capitolul I Asocierea consoanelor la vocale ………...……. 123 Capitolul II Silabisirea ...………………………....…… 130 Capitolul III Scandarea i declama ia ……. ………………… 137 III.1. No iuni teoretice

III.1.a. Ritm ...……………………………… 140III.1.b. Tempo ….. …………………………… 142 III.1.c. Audibilitate ..……………………… 143

III.2. Aplica ii - Scandarea prozodic III.2.a. Scandarea în poezie ………………. 145 III.2.b. Scandarea în proz ………………. 149

III.3. Elemente necesare declama iei … …………… 151

PARTEA a IV-a Introducere în canto – Cuvântul autorului ...........……………… 156 Capitolul I Vorbirea i muzica vocal ...…………….. 161 Capitolul II Tonul ………………………………………… 165 Capitolul III Tonul ca interval muzical ………………. 176 Capitolul IV Odihna i pauzele în cânt i vorbire ……… 184 Capitolul V Octava în cadrul registrului mediu ……… 189 Capitolul VI Conduita vocal în cadrul octavei ……… 199 Capitolul VII Momente critice în practica vocal cuprins

într-o octav (lucrul cu intervale mici) ……... 211 Capitolul VIII Momente critice în practica vocal cuprins

într-o octav (lucrul cu intervale mari) .. ….… 221 Capitolul IX Preg tirea suprapunerii textului pe muzic …..... 231

În loc de concluzii …………………………….…………… 241 BIBLIOGRAFIE …………………………………………. 243

Dragilor mei, Ulpiana, Carmen-Aida i Andrei

Baritonul Visarion HU U

Mul umiri

Mul umesc Înaltpreasfin itului Mitropolit Teofan pentru binecuvântarea ca aceast carte s vad lumina tiparului la Editura Doxologia, ce apar ine Mitropoliei Moldovei i Bucovinei.

P rintelui Arhimandrit Horia Nichifor îi aduc mul umiri pentru interesul ar tat problemelor vocale înc înainte de a redacta „Vorbirea i cân-tul”, i pentru aten ia prieteneasc pe care mi-a acordat-o în decursul timpului.

Mul umesc muzicologului prof. dr. Mihail Cozmei care timp de peste 60 de ani mi-a fost un apropiat sfetnic i critic i care m-a sf tuit s a -tern pe hârtie metoda pe care am folosit-o pe par-cursul carierei de artist i pedagog.

Nu pot s nu mul umesc fiicei mele, prof. dr. ing. Carmen-Aida Hu u, care m-a sprijinit în între-prinderea târzie i care, pe parcursul redact rii, mi-a f cut observa ii deosebit de pertinente.

Mul umesc conf. dr. Cezara Petrescu cu care am colaborat de-a lungul timpului la Opera Româ-n din Ia i i la Conservatorul „George Enescu”, la clasa mea de canto, în calitate de maestru

acompaniator. În cazul de fa , i-a asumat deli-cata sarcin de a fi „capul limpede” la o lucrare suficient de „tulbure”.

Mul umirile mele conf. dr. Alexandru-Radu Petrescu, cel care m-a determinat s scriu aceast carte. Este specialist în canto i regie de oper , în ambele domenii având o experien pedagogic valoroas i îndelungat la universit ile din Bra-ov i Ia i. A jucat ca solist al operelor din Ia i,

Constan a, Bra ov i Craiova. I-am fost primul pro-fesor de canto i, de peste 20 de ani, este fiul meu spiritual cel mai apropiat. Am lucrat împreun la carte mai mult de un an i jum tate i îmi cunoa te metoda în cele mai mici am nunte. Am conceput împreun figuri i scheme ajut toare în elegerii unor capitole, i, foarte important, am colaborat pentru aducerea lucr rii la nivelul de în elegere al tinerilor începutului de secol XXI. F r talentul multilateral al profesorului Petrescu, oferit cu generozitate în rezolvarea unor probleme dificile, f r contribu ia sa la clarificarea lor pe parcursul acelor edin e memorabile cu „scântei iluminan-te”, apari ia c r ii ar fi fost imposibil .

Bariton Visarion Hu u

O experiență de o viață în paginile unei cărți

Dornici să înveţe muzica psaltică şi să devină buni psalți, mulţi elevi ai seminariilor teologice, studenţi, dar şi preoţi, monahi sau monahii, l-au căutat cu nădejde pe Domnul Profesor Visarion Huţu, bine ştiind că studierea tehnicilor de canto este de o importanţă fundamentală în dobândirea unei voci de psalt. An după an, începători sau mai avansaţi în lucrarea binecuvântată a cântării în sfintele biserici, au găsit în „Academia de sub brad”, cum în chip plastic a numit unul dintre învă-ţăcei casa domnului profesor, nu doar sfatul pe care îl căutau, nu doar ştiinţa de a se cunoaşte pe sine pentru a se descoperi mai deplin celorlalţi, cât mai ales un profesor care îi primea cu o inimă caldă, o inimă de părinte.

Cursul ce ne stă înainte îl consider izvorât din această inimă de părinte, grijă de părinte, de a fi folositor şi celor ce sunt pe cale şi celor ce, altă-dată ucenici, vor duce mai departe către alţi înce-pători moştenirea unei drepte înţelegeri a impor-tanţei studiului temeinic, făcut cu profunzime şi dă-ruire. Între paginile cursului vom desluşi nu doar o tehnică bine redată, cât mai ales o experienţă de o viaţă, un meşteşug de zicere a cântării, pe care

domnul profesor l-a văzut rodind în lucrarea mul-tor ucenici deveniţi ei înşişi maeştri ai cântului. Pentru că domnul profesor a fost nu doar un maes-tru cunoscut şi recunoscut, ci a avut şi această ha-rismă pe care puţini maeştri o au, de a-şi fi făcut ucenici în arta cântului.

Cei ce vor studia cursul se vor întâlni cu Profesorul Visarion Huţu care a descoperit voci și a dezgropat talente ascunse îndărătul fricilor și a neștiinței de a se exprima și cu mărturia expe-rienței sale. Cei ce i-au călcat pragul l-au întâlnit nu doar în ipostaza de profesor erudit, cât mai ales în cea de sfătuitor, de îndrumător și de prieten.

Şi unii, şi alţii se vor bucura să aibă la înde-mână, sistematizată în paginile unui curs practic şi folositor, această experienţă temeinică de abordare a tehnicilor de canto, dorinţa autorului fiind ca fiecare din cei ce se vor folosi: preoţi, monahi, cântăreţi, să ducă mai departe această moştenire bogată, cu gând de recunoştinţă pentru cel ce a împlinit această lucrare cu bucurie şi multă dăruire: maestrul şi profesorul Visarion Huţu.

Cu bucuria de a-l fi cunoscut şi a mă număra printre prietenii dragi,

Arhimandrit Nichifor Horia,

Exarh administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, Stareţul Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, Iaşi

Cuvânt înainte

ceast lucrare este o introducere în arta vorbirii i a cântului. Ea are în vedere în mod special pe acei tineri care se îndreapt , în dorin a lor de devenire, c tre domenii care cer în mod expres o voce cultivat , fie în vorbire, fie în cânt. Sunt viza i cei care doresc s devin preo i, inter-pre i de toate genurile sau oameni de discurs – avoca i, oameni politici, profesori etc. De exemplu, preo ii sunt obliga i s cânte i s vorbeasc în aceea i m sur de bine preg ti i. Glasurile lor trebuie bine educate, s fie clare, sonore, estetice. Dup ani de practic artistic i pedagogic cu soli ti din toate genurile de muzic – de la muzic popular pân la muzic de oper , grupuri de camer pân la grupuri mari academice –, am creat un sistem simplu ce are la baz construirea unui mod de autocontrol, pornind de la cunoa -terea teoretic , tiin ific a fenomenului acustic vocal. Apelând la caracterul introspectiv de control i coordonare a proceselor fona iei, am insistat pe

cunoa terea, din interior, a fenomenului vocal, prin

dezvoltarea autocontrolului cu ajutorul senza iilor auditive, tactile, vizuale i psihice.

„Cunoa te-te pe tine însu i” este ideea de baz a sistemului. Orientându-ne c tre un auto-control complex, pân la urm ajungem s în e-legem o parte din legile naturii noastre umane dominate de legile universale ale fizicii. Vorbirea i cântul au devenit, datorit descoperirilor tiin ifice din a doua jum tate a secolului XX, o tiin care clarific limitele sistemelor de cânt.

Sus inerea teoretic a metodei mele are la baz lucr ri tiin ifice fundamentale:

- „Vocea cântat ” a lui Raoul Husson. Lu-crare necesar pentru în elegerea tiin ific a siste-melor de cânt, ea a revolu ionat tehnica vocal empiric , dându-i o baz teoretic nou . Teoria sa neuro-cronaxic de formare a sunetului vocal st la baza reconsider rii tehnicii vocale moderne;

- „Introducere în fonetic ” a lui Al. Rosetti care, în considera iile sale, pleac tot de la desco-peririle lui Raoul Husson;

- Date culese din lucr rile lui Victor Giu-leanu – „Principii fundamentale în teoria muzicii” i V. Giuleanu i V. Iu ceanu – „Tratat de teorie a

muzicii”.

Partea I

Faci un lucru o via întreag f r s tii c exist . Cele mai banale lucruri sunt

prost v zute i foarte rar studiate de noi to i. Friederich Nietzsche

espira ia este primordial în existen a uman . Cunoa terea mecanismului ei fiziologic este esen ial în toate activit ile noastre. Vorbirea i cântul, principalele mijloa-ce de comunicare în societatea uman , cer o cunoa tere aprofundat a tehnicilor respira-torii, mai ales atunci când ea trebuie folosit în declama ia prozodic i muzical . Pe parcursul acestei lucr ri voi reveni obstinant asupra respira iei, care mereu trebuie studiat în ra-port cu multiplele ipostaze în care este solicitat s ac ioneze, atât în vorbire, cât mai ales în cânt. Efectiv, dup cum vom vedea, respira ia este baza de plecare în toate ac iunile noastre; este mereu aceea i i, totodat , alta. Studiul ei nu se termin nicicând.

CAPITOLUL I No iuni de fiziologie a respira iei

rivit din perspectiv fiziologic , respira ia, atât la

mamifere cât i la om, se realizaz prin activitatea coordonat a dou sisteme de tip pomp . Un sistem introduce i scoate aerul din pl mâni, cel lalt faciliteaz schimbul de gaze pl mân - vase capilare.

Cele dou sisteme se apropie progresiv la nivelul pl mânilor, astfel încât aerul i sângele ajung s fie separate de o membran sub ire (membrana alveo-capilar ) care permite schimburile gazoase (oxigen/bioxid de carbon). Aici se pro-duce respira ia intern , adic schimbul de gaze. Oxigenul adus din aer pe c ile respiratorii intr în re eaua sangvin , iar re eaua sangvin degaj bioxid de carbon rezultat din arderile la nivel celular. Bioxidul de carbon este scos din pl mâni i se înlocuie te cu aerul din atmosfer care con ine oxigen. Aceasta este respira ia extern .

I.1. Func ia respiratorie Func ia respiratorie trebuie s se adapteze permanent în timpul activit ii obi nuite pentru a face fa necesit ilor variate ale metabolismului.

În anumite condi ii fiziologice (vârst , graviditate, efort fizic, hiper- sau hipo-barism1) adapt rile sunt mai solicitante i necesit interven ia unor mecanisme speciale.

1Adaptarea la presiunea atmosferic extern necesit un timp de acomodare.

Vorbirea i cântul

22

Na terea reprezint momentul fundamental pentru dezvoltarea pl mânilor. Ea coincide cu intrarea lor în func ie pentru asigurarea schimburilor gazoase. Mai apoi, se produc schimb ri structurale ample2.

Parametrii statici i func ionali respiratorii sunt mai redu i la copii, în concordan cu dimensiunile corporale. Ace tia cresc progresiv, odat cu dezvoltarea organismului, reu ind permanent s men in schimburile respiratorii la un nivel corespunz tor necesit ilor metabolice.

Atingând dezvoltarea i func ionalitatea optim la adult (cu mici diferen e intersexuale), parametrii respiratori se dimi-nueaz progresiv, odat cu vârsta, ca urmare a proceselor de involu ie a întregului organism (pl mâni, cu c toracic , me-canisme de reglare a respira iei).

Principala for care pune în tensiune sistemele

elastice pulmonare i toracice este presiunea atmosferic . Prin intermediul traheii i a c ilor

respiratorii superioare (nas, gur ) pl mânii comunic cu exteriorul.

Aerul atmosferic exercit presiune asupra suprafe ei

pulmonare interne. Acestei presiuni i se datoreaz expansiunea pl mânului la na tere i, implicit, alipilea lui la peretele toracic. Expansiunea pl mânului se realizeaz prin alungirea fibrelor elastice care intr în structura lui, sub ac iunea presiunii

2Greutatea pulmonar (medie) este 60 grame la na tere i 700 grame la adult; Volumul pulmonar este 200-250 cm3 la na tere i 5.000-6.000 cm3 la adult (dup Du u tefan, I. Teodorescu Exarcu, Fiziologia i fiziopatologia respira iei, Editura Medical , Bucure ti, 1979).

Vorbirea i cântul

24

na tere copilul intr în contact cu noul mediu (aerul). Prin cur irea c ilor respiratorii (nas, gur ) de mucozit i, se deschid c ile de acces ale aerului c tre pl mâni. Instinctiv glota se deschide i aerul atmosferic p trunde rapid, cu o presiune de o atmosfer , în pl mânul copilului, care ini ial este complet vid; aceasta este prima INSPIRA IE.

Fiind alc tuit din fibre elastice, din momentul primei expira ii, în pl mân r mâne o cantitate de aer (aer remanent sau de rezerv – 1000-1500 cm3 în func ie de sex).

Aerul care intr i iese din pl mân se nume te aer func ional.

I.2.b. Respira ia – ACT REFLEX Respira ia este un act reflex, adic se realizeaz

indiferent de voin a omului. În general, procesul respirator nu este con tientizat i nu întotdeauna func ioneaz corect. Con ti-entizarea respira iei are loc atunci când în via a omului apar

Visarion Hu u

25

situa ii speciale care îngreuneaz procesul respirator: fie datorit st rii de boal , fie datorit unor activit i care cer ritmuri respiratorii speciale (înot, alergare, vorbire, cânt etc.). În aceste cazuri ne afl m în câmpul reflexelor condi ionate. În cânt/vorbire, crearea reflexelor condi ionate este o problem fundamental , delicat , dificil . O respira ie corect , bine însu-it , controlat i comandat , contribuie substan ial la calitatea

actului de comunicare.

I.2.c. Respira ia – ACT CICLIC Respira ia se desf oar în cicluri respiratorii alc tuite

din inspira ie (I), reten ie (r), expira ie (E) i odihn (O). Rolul fundamental al respira iei este acela de a introduce aerul din atmosfer în pl mâni prin actul inspirator (I). Reten ia (r) are rolul de a opri aerul în pl mân prin apnee sau prin încetinirea mi c rii de respira ie cu ajutorul mu chilor corespunz tori, pân la încetinirea complet a mi c rii, moment din care se începe mi carea expiratorie (E), când este eliminat aerul viciat. Dup expira ie urmeaz un moment de relaxare a întregii mus-culaturi, odihna (O), care se realizeaz pe seama aerului rema-nent ce între ine func ionarea normal a metabolismului. Acest ciclu se reia mereu i mereu, asigurând via a.

Respira ia este un ciclu care se realizeaz în patru timpi.

Vorbirea i cântul

26

Pe parcursul existen ei, timpii respira iei nu sunt egali, ei variind în func ie de sarcinile pe care le îndepline te indi-vidul (mers, cântat, activit i sportive etc.). Procesul respirator este într-o permanent adaptare la eforturile pe care mediul le impune omului în decursul vie ii sale, în stare de veghe sau de somn.

CAPITOLUL II Respira ia

II.1. Respira ia reflex i reflex condi ionat

n via a curent suntem dependen i de dou st ri ale respira iei: respira ia reflex i respira ia reflex condi ionat .

O analiz atent a fenomenului respirator ne va clarifica mecanismele de func ionare ale fiec rui tip de respira ie, care sunt asem n rile i deosebirile dintre ele, ce poate fi afectat din primul sistem i ce trebuie s r mân ca reflex, nemodificat fundamental în al doilea sistem, acesta fiind condi ionat de ac-tivit ile pe care omul, de la na tere pân la moarte este obligat s le sus in în lupta permanent de adaptare la influen a mediului înconjur tor.

Respira ia reflex este un act care se produce spontan, în afara voin ei noastre. Ea ne înso e te în timpul somnului i a st rilor de veghe.

Respira ia reflex-condi ionat este un act reflex do-bândit în timpul vie ii prin repetarea sus inut a unei activit i.

Practic, studiul acestor dou tipuri de respira ie cere îndreptarea aten iei c tre în untrul nostru, în gândirea noastr i în mi c rile pe care începem a le controla. Este necesar s

observ m, permanent i simultan, fiecare mi care corporal , s

Vorbirea şi cântul

30  

semnalează gradul progresiv de umplere a plămânilor în inspi-raţie (până la senzaţia de saţietate) şi gradul de golire al acestora pe durata expiraţiei, până se ajunge la aerul remanent, moment în care se produce apneea de odihnă ce asigură starea de confort pe seama relaxării generale. Retenţia cuprinde şi celălalt sens, de înfrânare sau accelerare a respiraţiei pe timpul inspiraţiei şi a expiraţiei.

Trecerea de la inspiraţie la expiraţie se realizează printr-un punct zero, în care retenţia, aparent, se anulează. Este momen-tul în care se face transferul de sarcină de la sistemul muscular inspirator la cel expirator. În cazul în care se produce apneea superioară voluntară în scopul reţinerii aerului inspirat un timp mai îndelungat, retenţia se menţine pe punctul zero, datorită apneei (închiderea şi deschiderea glotei). Apneea are valoare variabilă în timp, valoare care, în situaţii speciale, tinde la zero.

Visarion Huţu

31  

Un alt mod de a explica momentul de trecere dintr-un sistem în altul (inspiraţie/expiraţie) îl găsim în figurile 4 şi 5:

Figura 4 Figura 5

Expiraţia (E) este actul de eliminare din plămâni a aerului funcţional. Pe seama aerului în expiraţie se construieşte sunetul vocal.

Odihna (O) este momentul în care musculatura respi-ratorie se odihneşte un timp mai lung sau mai scurt, în funcţie de necesităţile metabolice.

II.3. Ritmul respirator Cu toate că ciclul respirator cuprinde patru faze, ritmul

respirator este perceput ca petrecându-se în trei timpi, pentru că retenţia coexistă4 în toţi aceşti trei timpi.

                                                       4 Pe parcurs, în capitolele următoare, vor exista clarificări asupra accepţiunii termenului de retenţie.

În grafic, se evidenţiază că punctul r este un punct de trecere, fără oprire. Nu se produce apneea.

Aerul rămâne blocat în plămâni, apneea există. Se rămâne un timp

pe prag.

r

I E E I

r

Vorbirea i cântul

32

Cauza acestei “anomalii” este faptul c reten ia devine

doar pragul de trecere de la inspira ie (I) la expira ie (E). Este punctul zero al mi c rii inspiratorii de la care se continu cu mi carea expiratorie.

Adâncind observa iile asupra respira iei, observ m c în mod voluntar putem ac iona asupra oric rei perioade respi-ratorii, schimbându-i dimensiunile. În acest caz, când ac ion m deliberat asupra respira iei ne g sim în câmpul respira iei-con-di ionate. R rirea sau accelerarea ritmului respirator are influ-en direct asupra ritmului cardiac (puls).

Din cele discutate mai sus, rezult posibilitatea de a ac iona con tient asupra reflexului respirator, adaptându-l dife-ritelor activit i la care ne oblig existen a. În general, activi-t ile umane se petrec în ritm respirator binar. Sunt i activit i care cer ritm ternar: muzica i dansul. Respira ia ternar reflex-condi ionat se face în timpi egali, spre deosebire de cea reflex în care timpii au dimensiuni variabile.

Problema adapt rii respira iei reflexe la respira ia reflex-condi ionat , corectitudinea

gândirii i a controlului actului respirator în procesul de trecere de la un sistem la altul, depinde nemijlocit de introspec ie, de cunoa terea de sine mereu activ

în orice moment al existen ei noastre.

CAPITOLUL III Aparatul respirator

paratul respirator asigur oxigenul necesar metabo-

lismului, adic proceselor nutritive de asimila ie i dezasimi-la ie produse de organismul uman. Pentru a în elege modul de func ionare al unui aparat oarecare este necesar s -i cunoa tem p r ile componente i locul lor în structur . Când aparatul respirator devine, în acela i timp, i aparat muzical, ca în cazul de fa , problemele devin foarte complexe i, cu atât mai mult, trebuie s cunoa tem anatomia acestuia.

În figura 7 avem o privire de ansamblu a aparatului res-pirator, în sec iune transversal , cu ajutorul c ruia putem urm ri drumul parcurs de aerul atmosferic, de la narine/buze, pân la pl mâni.

Aerul intr prin nas (2) i gur (3), cele dou cavit i prin care aerul atmosferic trece mai departe, prin faringe (4), ocole te epiglota (5), trece prin glot (6), apoi prin trahee (7) i intr în pl mâni (8). Pl mânii se sprijin pe mu chiul dia-

fragm (9).

Vorbirea i cântul

34