Volumul de faþã face parte din programul editorial...

© 2000 by Editura Polirom Iaºi

Editura POLIROMB-dul Copou nr. 4, P.O. Box 266, 6600 IaºiBucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale :JUDT, TONY

Europa iluziilor/ Tony Judt ; volum coordonat de DacianaBranea ºi Ioana Copil-Popovici; pref. de Vladimir

Tismãneanu ; postf. de Dorian Branea – Iaºi : Polirom,2000

294p., 18 cm – (A TREIA EUROPÃ. Seria „Seminar”)

ISBN : 973-683-434-4

I. Branea, Daciana (coord.)II. Copil-Popovici, Ioana (coord.)III. Tismãneanu, Vladimir (pref.)

IV. Branea, Dorian (postf.)

1. Europa

32.01(4)

Printed in ROMANIA

Volumul de faþã face parte din programul editorial alFundaþiei „A Treia Europã” ºi a fost realizat de grupulde studii culturale.

Aceastã carte a apãrut cu sprijinul financiar al Fundaþieipentru o Societate Deschisã (Open Society Foundation).

Coordonatorii colecþiei „A Treia Europã” : Adriana Babeþiºi Cornel Ungureanu

Redactor : Daciana Branea

Coperta colecþiei : Angela Rotaru-Serbenco

POLIROM2000

Volum coordonat de Daciana Braneaºi Ioana Copil-Popovici

Postfaþã de Dorian Branea

Prefaþã de Vladimir Tismãneanu

CUPRINS

Argument ................................................................. 7

Prefaþã – Tony Judt ºi Europasecolului XX (Vladimir Tismãneanu) ................. 9

I

Europa Centralã ºi tradiþia uitãrii (un dialogcu membrii grupului „A Treia Europã) ............. 15

II

O mare iluzie. Eseu despre Europa ..................... 131

Austria ºi fantoma noii Europe ........................... 241

De ce a existat rãzboiul rece ................................ 261

Postfaþã – Retorica euroscepticismului(Dorian Branea) .............................................. 285

ARGUMENT

Aºa cum era anunþat în volumul inaugural al seriei„Seminar” (Michael Heim, Un Babel fericit), dialogul cuTony Judt continuã un proiect al Fundaþiei „A TreiaEuropã” din Timiºoara, mai exact al Centrului sãu destudii comparate central- ºi sud-est europene. Anume,acela de a invita periodic personalitãþi ale vieþiiintelectuale internaþionale, specialiºti de marcã îndomeniul istoriei ideilor, studiilor culturale, literaturii,istoriei, politologiei, sociologiei, spre a dezbate teme delarg interes pentru tradiþia, dar mai ales pentruprezentul ºi viitorul Europei Centrale ºi de Sud-Est.Vladimir Tismãneanu, Timothy Garton Ash, Jacques LeRider, Adam Michnik, Konrád György sunt doar câþivadin autorii pe care tinerii cercetãtori timiºoreni au reuºitsau intenþioneazã sã îi invite pentru noi seminarii.Transcrise ºi tipãrite, de cele mai multe ori – ca în cazulde faþã – însoþite de o scurtã antologie a celor maireprezentative texte ale autorilor respectivi, seminariiledoresc sã informeze, dar sã ºi formeze un public mai largîn spiritul unui racord dezinhibat la realitateaeuropeanã, al dialogului între culturile zonei cãreia îiaparþine ºi România.

Profesor de Studii Europene la New York University,director al Remarque Institute (NYU), Tony Judt estesemnatarul câtorva volume de mare circulaþie în mediileacademice occidentale. Past Imperfect: French Intellec-tuals (1944-1956), A Grand Illusion : An Essay on Europesau The Burden of Responsibility: Blum, Camus, Aronand the Twentieth Century au devenit deja pagini dereferinþã pentru orice specialist interesat de condiþiaintelectualului în secolul XX sau de destinul ideii deEuropa. Dupã cum, numeroasele sale studii consacratespaþiului central-european (între care unul de maximã

Tony Judt8

notorietate – Redescoperirea Europei Centrale – estecunoscut publicului român prin intermediul antologieiEuropa Centralã. Nevroze, dileme, utopii, apãrutã în1997 la Editura Polirom, colecþia „A Treia Europã”) suntincluse în bibliografiile de bazã ale studiilor comparateeuropene.

Prezenþa la Timiºoara în primele zile ale luioctombrie 1998 a ilustrului profesor new-yorkez s-atransformat într-un autentic eveniment intelectual.Organizarea lui a fost posibilã datoritã Fundaþiei pentruo Societate Deschisã – filiala Timiºoara – ºi Centruluide studii comparate central- ºi sud-est europene „A TreiaEuropã” (program al Fundaþiei pentru o SocietateDeschisã din România). La discuþii au participatAdriana Babeþi, Daciana Branea, Dorian Branea, LiviusCiocârlie, Ioana Copil-Popovici, Gabriel Kohn, MariusLazurca, Mircea Mihãieº, Tinu Pârvulescu, SorinTomuþa, Cornel Ungureanu. Volumul Europa iluziiloradaugã dialogului cu Tony Judt câteva din contribuþiilesale semnificative pentru definirea spiritului european.

TONY JUDTªI EUROPA

SECOLULUI XX

Prima datã am auzit de Tony Judt la sfârºitul anilor’80, când am citit un excepþional text al acestuia despreideile disidenþei central-europene apãrut ca occasionalpaper sub egida prestigiosului Woodrow WilsonInternational Center for Scholars (studiul respectiv,printre cele mai pline de substanþã pe tema atât deactualã a relaþiei dintre intelectualii critici ºi dinamicasocietãþii civile în regimurile post-totalitare, a apãrutcâþiva ani mai târziu în revista East European Politicsand Societies). Ulterior, am citit cu imens interes carteasa Past Imperfect, consacratã raportului atât decomplicat din punct de vedere politic ºi moralmentealambicat dintre intelectualii francezi ºi comunism înanii ’50. În ultimii ani, am urmãrit constant apariþiilepublicistice ale lui Tony Judt în publicaþii atât deinfluente precum New York Review of Books, New YorkTimes Book Review, Daedalus sau Times LiterarySupplement. Cunoscându-l personal pe la mijlocul anilor’90, cu prilejul unei conferinþe consacrate centenaruluiafacerii Dreyfus, am stabilit cu distinsul istoric de laNew York University, director al Institutului Remarquede studii europene, o relaþie de comunicare intelectualãpe care o preþuiesc în cel mai înalt grad. Chiar ºi atuncicând am exprimat rezerve faþã de unele dintre apre-cierile sale despre disidenþii est-europeni, am fãcut-oconvins cã ne situãm, la nivelul opþiunilor fundamentale,de aceeaºi parte a baricadei.

Vãd în Tony Judt continuatorul unei superbe tradiþiide gândire criticã întotdeauna atentã la dilemelemodernitãþii, ilustratã de gânditori precum HannahArendt, Raymond Aron, François Furet, LeszekKołakowski, Claude Lefort, George Lichtheim, DwightMacdonald ori Jacob Talmon. Cunoscãtor profund almeandrelor marxismului occidental, frãmântat dedestinul culturilor central- ºi sud-est europene, scepticca naturã spiritualã ºi neliniºtit ca structurã eticã, Judtpropune în chip continuu abordãri dezinhibate a ceea cese poate numi criza conºtiinþei europene în veacul

11Prefaþã

douãzeci. Pentru Tony Judt, miza jocurilor politice ºiculturale ale Europei sfârºitului de secol este enormã. Aneglija paginile sumbre ale istoriei secolului ce s-aîncheiat ºi a crede cu fervoare cã destinul continentuluieste inevitabil unul calm, non-violent ºi prosper ar fi oimpardonabilã eroare.

Colectivismele tribale, sovietismele tradiþionale saucele de mai recentã sorginte, zãmislite de avansulinstituþiilor ºi relaþiilor desemnate de termenulglobalizare, cinismul ºi corupþia elitelor birocratice suntelemente care continuã sã împiedice instaurarea uneiireversibile pãci europene. Tony Judt este cronicarulmelancolic al acestei lupte nesfârºite dintre Europaraþiunii critice ºi cea a pulsiunilor romantic-totalitare.El este un Settembrini care a înþeles lecþiile celui de-aldoilea rãzboi mondial ºi ale rãzboiului rece, deci unulcare ºtie exact cã din gândurile nebulos-nihiliste alediverºilor Naphta se nasc camere de gazare, lagãre deconcentrare, procese-spectacol ºi pedagogii socialeteroriste.

În rândurile care urmeazã mã voi referi la o lucrarea lui Tony Judt care îmi pare a simboliza perfect scopulºi articulaþiile demersului sãu cultural ºi politic.Intitulatã The Burden of Responsibility (Povararesponsabilitãþii) ºi apãrutã în 1998 la University ofChicago Press, cartea analizeazã destinele a treiintelectuali de vârf ai Franþei secolului douãzeci: LéonBlum, Albert Camus ºi Raymond Aron. Cum spuneam,Tony Judt este nu numai un excepþional istoric alpasiunilor ºi iluziilor politice franceze din ultimele douãsecole, dar ºi un remarcabil comentator filosofic ºicultural. Deopotrivã subtil ºi sarcastic, Judt nu cruþãfanatismele de nici un fel. Pentru el, Franþa secoluluinostru a fost terenul unor mari confruntãri în care s-auciocnit douã direcþii principale: una favorabilãidealurilor democratic republicane, deci scepticã laadresa oricãror radicalisme cu pretenþii universal-salvatoare, ºi alta, mult mai vizibilã, chiar dominantãpânã la începutul anilor ’70, ostilã capitalismului liberal,societãþii deschise în genere. Cazurile alese de Judt suntsimptomatice tocmai pentru cã ele reprezintã situaþiisingulare, forme originale de rezistenþã în raport cu

Vladimir Tismãneanu12

conformismele care au dat tonul atâta vreme înpolemicile de pe malul stâng al Senei. Oricine a cititeseurile Monicãi Lovinescu ºi ale lui Virgil Ieruncadespre atmosfera culturalã francezã din anii ’50 ºtie cãa te opune comunismului ºi a apãra valorilepluralismului anti-totalitar nu era de naturã sã aducãnici glorie, nici cariere strãlucite într-o Franþã în careexaltarea Uniunii Sovietice ºi demonizarea Americiierau sancþionate de pontificatul exercitat de Sartre,Simone de Beauvoir ºi aliaþii lor.

Opþiunea lui Judt pentru cei trei intelectuali aleºispre examinare biografic-spiritualã e cât se poate deoriginalã. Cum noteazã Tzvetan Todorov în incitanta sarecenzie din „The New Republic” (28 decembrie 1998),cei trei intelectuali discutaþi de Judt, în pofida multordiferenþe, au avut un lucru semnificativ în comun: unanticomunism riguros, profund ºi consecvent. Înacest sens, cartea de care mã ocup este un complementnecesar la precedentul studiu al lui Judt desprecapitularea intelighenþiei franceze la cântecele de sirenãale profeþilor totalitari. Léon Blum, figurã de marcã asocialismului democratic francez din prima jumãtate aveacului douãzeci, a constituit þinta unor oribile atacuridin partea extremei stângi ºi, deopotrivã, a celei drepte.Comuniºtii nu i-au iertat lui Blum opoziþia sa faþã descindarea socialismului francez ºi critica adusãmodelului leninist de partid revoluþionar. PentruMaurice Thorez ºi acoliþii sãi, Blum era arhetipul social-democraþiei renegate. La rândul lor, revoluþionariidreptei, în special cei grupaþi în jurul revistei „L’ActionFrançaise”, îl detestau pe Blum pentru angajamentulsãu nedezminþit democratic (spre a nu mai vorbi depuseurile antisemite ale acestei tabere). De la adeziuneaentuziastã la cauza dreyfusardã ºi pânã la condamnareacategoricã a oricãrei ispite fascizante, Blum a rãmas undemocrat convins. Acesta e ºi elementul pe care îlaccentueazã Judt: faptul cã a fost posibilã o orientaremoderat-democraticã în zona acþiunii socialiste ºi cã,prin urmare, o stângã neautoritarã nu reprezintã ocontradicþie în termeni. Responsabilitatea politicã ºimoralã constã tocmai în aceastã rezistenþã în raport cuorice gregaritate promiþãtoare de confort social ºi psihic.

13Prefaþã

A nu ceda consensului dominant, a-þi apãra crezulumanist în timpuri ignobile, a pãstra o dreaptã mãsurãîn condiþiile în care extremismele de diverse nuanþeurmãresc distrugerea democraþiei, iatã lecþia unui LéonBlum aºa cum se contureazã ea în acest portret critic,dar motivat de o realã simpatie eticã.

În cazul lui Camus, Judt insistã asupra curajuluiautorului Ciumei de a rupe rândurile ºi de a-ºi sfidaprietenii din familia existenþialist-marxizantã în numelevalorilor dialogului, individualismului civic ºi toleranþei.Astãzi, când Camus a fost reconsiderat favorabil, ne vinegreu sã ne închipuim cât de izolat s-a aflat el în perioadaîn care a îndrãznit sã critice bolºevismul drept oîncarnare a unui despotism iacobin bazat pe violenþã ºiteroare. Scrierile lui François Furet au schimbat esenþialperspectivele tradiþionale asupra revoluþiei franceze, iargândirea lui Camus, reflecþiile sale critice desprenihilismul revoluþionar opus spiritului creator al revolteinu mai stârnesc reacþii virulent agresive. Ceea cerãmâne fundamental în modelul intelectual camusian,afirmã Judt, este tocmai acest pariu pe o eticã aresponsabilitãþii, deci una dubitativã, contrapusã eticiiconvingerilor absolute. Vizitând Parisul la începutulanilor ’50, Hannah Arendt îi scria soþului ei, HeinrichBlücher: „Ieri l-am vãzut pe Camus. Este fãrã îndoialãcel mai bun om din Franþa de astãzi, cu un cap deasupracelorlalþi intelectuali”.

În fine, Raymond Aron, mândria filosoficã ageneraþiei sale de studenþi de la École NormaleSuperieure, coleg ºi prieten în tinereþe cu Sartre, celcare, cu inegalatã luciditate, a apãrat raþionalismulcartezian ºi scepticismul pascalian împotriva diverselorvaluri obsacurantist-metafizice care au fãcut ravagii înspaþiul cultural ºi politic francez din acest secol. Judtschiþeazã momentele capitale ale demersului aronian:„Raymond Aron a scris ºi a acþionat împotriva curentuluidominant din Franþa timpului sãu într-o asemeneamãsurã încât e nevoie de un efort de imaginaþie pentrua vedea cine a fost el într-adevãr: un patriot pentruFranþa ºi un gânditor eminamente francez”. Într-adevãr,pentru Aron, cele douã mari pasiuni au fost Franþa ºilibertatea. Cãrþile sale, de la tratatele academice la

Vladimir Tismãneanu14

comentariile pe teme de imediatã actualitate, au urmãritmereu salvarea acelor valori în care a crezut, fãrã a seteme de marginalizare ori de atacuri perfide. Aceºti treiintelectuali au fost cei care, în chipuri diferite ºi cumetode culturale diferite, au menþinut onoarea tradiþieiumanist critice din cultura francezã. Denunþaþi ºistigmatizaþi de corifeii radicalismelor utopice, Blum,Camus ºi Aron au propus ºi apãrat acele repere moraleºi principii politice care simbolizeazã contrariul însuºial mentalitãþii totalitare.

Nu-mi rãmâne în încheiere decât sã salut apariþiaacestui volum de discuþii cu Tony Judt organizate deacel minunat nucleu de reflecþie autonomã care estegrupul timiºorean A Treia Europã. În chip cât se poatede sincer, nu cred cã se putea gãsi un interlocutor maipotrivit pentru explorarea temelor care au fãcut ºicontinuã sã facã obiectul investigaþiilor teoretice aleacestui grup. Pentru mine, ºi sper cã ºi pentru cei ce vorciti acest volum, Tony Judt este ghidul ideal în tentativade a gãsi un sens în ceea ce altminteri apare ca marelescenariu absurd numit rãzboiul civil european alsecolului XX.

Vladimir TismãneanuWashington, DC

20 ianuarie 2000

EUROPA CENTRALÃºI TRADIÞIA UITÃRII

I

Adriana Babeþi : Sã începem chiar cu biografiadumneavoastrã…

Marius Lazurca : Prima întrebare, pe care i-amadresat-o ºi lui Michael Heim, ar fi câte limbi vorbiþi.

Tony Judt : Probabil cã lui Michael i-a luat vreojumãtate de orã sã rãspundã… În privinþa limbilorstrãine, nu sunt superdotat ca el. De unde sã încep ?Un lucru pe care nu-l fac niciodatã este sã vorbescdespre mine. Sunt sigur cã nu e subiectul cel maiinteresant. M-am nãscut la Londra în 1948, într-ovreme când Londra era încã, din multe puncte devedere, un oraº al secolului al XIX-lea. Marile schim-bãri urmau sã se producã în Europa Occidentalã abiaîn anii ’50. Dintr-un anumit punct de vedere, aºadar,oricine îºi aminteºte de Londra – sau de Parisul –anului 1945 îºi aminteºte, de fapt, de un oraº în careamprenta modernitãþii nu era încã evidentã. Acestaeste ºi motivul pentru care, atunci când vorbesc despreistoria europeanã a secolului XX, mã simt un bizarprodus al unei epoci mult anterioare. Câteodatã amchiar impresia cã îmi amintesc evenimente trecute lacare nu am participat niciodatã.

Mama s-a nãscut tot la Londra, iar tatãl meu, laAntwerpen, în Belgia. Toþi bunicii mei sunt originaridin Europa de Est. Din partea tatãlui, din Polonia, delângã Varºovia, ºi din Lituania. Aceºti bunici s-auîntâlnit la Antwerpen. E o poveste tipic evreiascã, aunor oameni care, în jurul anilor 1900-1905, pãrãsescceea ce era pe atunci Polonia ruseascã ºi Lituaniaruseascã. Bunicul meu fusese concentrat în armatarusã ºi dezertase în timpul rãzboiului ruso-japonez din1904, reuºind apoi sã ajungã la Antwerpen. Aceastaeste varianta oficialã a familiei. Existã ºi o variantãneoficilã, a bunicii (care nu era evreicã), dar nu voiinsista asupra ei. De partea cealaltã, bunicul era rus,tot evreu, iar bunica provenea din Moldova de Rãsãrit,la vest de Chiºinãu.

17Europa iluziilor

Adriana Babeþi : Din Basarabia.Tony Judt : Da, între Basarabia ºi Moldova. Nu

ºtiu exact, pentru cã nu a prea vorbit despre acestelucruri. A fugit aproximativ în perioada pogromului dela Chiºinãu, la începutul secolului. A ajuns împreunãcu familia la Londra. Mama s-a nãscut deci la Londra,însã eu sunt ºi nu sunt englez. În America toþi mã credenglez pentru cã am studiat la Cambridge, ceea ceînseamnã cã ar trebui sã fiu englez de cel puþin zecegeneraþii – ca sã mergi la Cambridge trebuie sã fi venitîn Anglia o datã cu William Cuceritorul. Aºadar, suntfoarte ne-englez, cu toate cã sunt ºi englez printrealtele. Un prim sentiment, deci, al numeroaselor meleidentitãþi posibile… Mã intereseazã istoria evreilor, ºitânãr fiind am fost un înfocat practicant al cultuluimozaic ; am ºi petrecut o perioadã de timp în Israel.Am studiat la Cambridge ºi la Paris. ªcoala NormalãSuperioarã a fost o experienþã extraordinarã : chiardacã nu m-am dedicat întru totul studiului, am învãþato mulþime de lucruri despre maoism în 1969-1970,marea epocã a intelectualilor de stânga de dupã ’68.Întors la Cambridge, am predat istoria Franþei, apoimi-am dat seama cã aº vrea sã vãd lumea, aºa cã m-ammutat la Berkeley, California, pentru doi ani, apoi laOxford – pentru ºapte ani. Dupã aceea am ajuns laNew York, unde locuiesc ºi în prezent. În anii ’80 auînceput sã mã preocupe ºi alte pãrþi ale Europei înafara Franþei fiindcã, în mod întâmplãtor, am intrat înlegãturã cu opoziþia cehã : Jan Kavan ºi alþii caretrãiau în Londra prin anii ’81-’82.

Mi-am dat seama cã nu ºtiam suficiente lucruridespre Europa Centralã pentru cineva a cãrui familievenea din Europa Centralã. Mi-am fãcut timp sã învãþlimba cehã, sã mã reorientez ca istoric, deplasându-miinteresul spre acest spaþiu. Credeam, de asemenea – ºiîncã mai cred – cã istoria Franþei era predatã într-unmod foarte plicticos ; exista o obsesie a istoriei socialeîn sens structuralist. Am lãsat deoparte istoria Franþeiºi m-am concentrat asupra Europei Centrale, am cãlã-torit în Cehoslovacia, apoi, în anii ’80, am colaborat cu

Tony Judt18

Fundaþia „Jan Hus”, care procura cãrþi pentruCehoslovacia. Exista o universitate clandestinã în carelucrau mulþi englezi, în special de la Oxford.

M-am ocupat un timp numai de asta, apoi m-amîntors la isoria Franþei ºi a Europei Centrale, miº-cându-mã un timp à cheval între ele, creându-mi opersonalitate dedublatã intelectual ºi profesional, lacare nu am renunþat încã. Iatã cum de mã aflu acumaici, la Timiºoara, într-un fel de semi-legitimitate, casã zic aºa.

Adriana Babeþi : Vã aflaþi, deci, în România pentruprima datã.

Tony Judt : Da. Am fost la Budapesta de multe ori,din diverse motive, m-am aflat acolo înainte ºi dupãînfiinþarea Universitãþii Central-Europene, dar nici-odatã nu am mers mai departe. Am locuit doi ani laViena, lucrând în cadrul Institutului de ªtiinþe aleOmului fondat de Krzystof Michalski, un filosof polo-nez care, la începutul anilor ’80, a pus bazele acestuiinstitut pentru a încuraja comunicarea intelectualãcentral-europeanã într-o perioadã când, cu excepþiavizitelor oficiale, era foarte dificil, mai ales pentrutineri, sã cãlãtoreascã din þãrile comuniste la Viena ºisã petreacã un timp acolo, intrând în contact cu per-soane cu preocupãri similare din Europa Occidentalãºi Statele Unite. E un institut aparte din multe punctede vedere, chiar dacã raþiunea lui de a fi a dispãrutdupã 1989. Am petrecut aºadar doi ani la Viena, lucrucare mi-a canalizat interesul ºi spre Europa Centralãgermanofonã, cel puþin din punct de vedere cultural.La un moment dat, m-am hotãrât sã scriu o istoriegeneralã a Europei de dupã cel de-al doilea rãzboimondial, la care lucrez ºi în prezent.

Altminteri, tocmai am terminat o carte care va apã-rea în decembrie, o colecþie de eseuri despre AlbertCamus, Léon Blum ºi Raymond Aron. Justificareaacestei cãrþi este faptul cã-mi doream de foarte multãvreme sã scriu despre oamenii pe care îi admir. Amþinut o serie de conferinþe la Chicago care s-au mate-rializat în acest volum ce urmeazã sã aparã.

19Europa iluziilor

Adriana Babeþi : Dacã sunteþi de acord, noi ampropune sã ne centrãm discuþia asupra unei idei : condiþiaintelectualului european.

Livius Ciocârlie : Dacã am putea insista asupraacestui segment… Din câte am înþeles, eraþi la Paris înanii ’69-’70 : cum aþi perceput viaþa intelectualã a aceleiperioade, curentele de idei, poziþiile politice, metodelede cercetare, atât de tipice epocii ?

Tony Judt : Pot rãspunde în englezã, ca de obicei ?Bine, în francezã… Trebuie sã ne amintim puþin situa-þia anilor ’69-’70. Aceasta era încã epoca marxizantã,mai ales la Paris. Dar se formaserã deja diferite curentecare se intersectau, fãrã sã aibã, totuºi, o concordanþãintelectualã sau politicã. Persista – ºi acest aspect estevital pentru înþelegerea condiþiei intelectualului înEuropa Occidentalã la acea datã – o hegemonie amarxismului mai mult sau mai puþin comunizant.Adicã, intelectualii comuniºti sau chiar foºti comuniºti,dar încã marxiºti, încã nu anticomuniºti, deþineaupoziþia dominantã în Franþa intelectualã, ca ºi, dupãpãrerea mea, în Italia. Nu era cazul Angliei ºi alStatelor Unite, despre acestea voi vorbi mai târziu.Dar în Franþa diversele istorii ale antropologiei, polito-logiei (încã nu apãruse în Franþa o disciplinã separatãa ºtiinþelor politice) erau dominate de oameni formaþidupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Oameni care stu-diaserã la ªcoala Normalã Superioarã între anii – sãzicem – ’48 ºi ’55. Mã refer, evident, la generaþia luiFrançois Furet, prietenii ºi colegii sãi, care aveau sã-idevinã pânã la urmã duºmani. Oricum, aceasta estegeneraþia care, chiar dacã nu mai era propriu-ziscomunistã, era concentratã asupra analizei marxiste,lucrând cu date, dacã nu pur marxiste, atunci marxisto--hegeliene, în sensul adoptat în epocã. Aºadar, totulera analizat în acest cadru. Iatã exemplul unui intelec-tual ca Raymond Aron, fãrã îndoialã un mare om deculturã, tipic francez, lãsând deoparte faptul cã eraevreu. Dar, în realitate, tocmai faptul de a fi evreunepracticant îl fãcea mai francez decât francezii. S-anãscut în 1905 – în acelaºi an cu Sartre. Aron era un

Tony Judt20

exemplu à contre courant. Când am ajuns eu la Paris,prin ’68-’69, eram, bineînþeles familiarizat cu opera luiRaymond Aron. În Anglia ºi Germania el era deja unautor cunoscut ºi apreciat, însã printre studenþii aceleiperioade…

Cornel Ungureanu : Dacã îmi permiteþi, cine dintreintelectualii generaþiei vã era prieten în ’68 ?

Tony Judt : Prietenii mei din acea perioadã ?Adriana Babeþi : …din Franþa.Tony Judt : În Franþa nu toþi prietenii mei erau

intelectuali. ªi asta nu e doar o întâmplare. Cu tineriiintelectuali din generaþia mea : Bernard-Henri Lévy,André Glucksmann – Glucksmann era, de fapt, mai învârstã, dar Bernard-Henri Lévy era de o seamã cumine – nu întreþineam legãturi în acea perioadã.Venind din Anglia, aveam o formaþie diferitã. Pentrumine, marxismul era acela clasic ; trecerea în Franþade la comunism la postcomunismul nedevenit încã critic,un curent puternic maoizant, voluntarist ºi intelec-tualizat, mi se pãrea o nebunie. Mi se pãrea cã îi lip-seºte un minim de disciplinã intelectualã. Eu eram,din acest punct de vedere, un tip tradiþional : pentrumine marxismul însemna Marx, nu înþelegeam acesteexcrescenþe comuniste, postcomuniste sau anticomu-niste. În Anglia nu exista o tradiþie intelectualã comu-nistã. Erau câþiva mari istorici, ca E.P. Thompson sauEric Hobsbawm, care a murit comunist ; ultimulcomunist din Anglia… ºi atât. Dar aceºtia erau absolutatipici. Majoritatea englezilor de stânga – în aceaepocã toþi eram de stânga – aveau o formaþie mai apro-piatã de ideile lui Aron. Mai precis, marxismul însemnapentru ei analiza capitalismului, marii gânditori ºimarile curente de gândire ale secolului al XIX-lea ºinu avea nici o legãturã cu politica contemporanã. ÎnAnglia, politica prezentului, politica partidelor, nu aveanimic de-a face cu viaþa intelectualã ; cele douã eraucomplet separate. De fapt, în Anglia nu se foloseºteniciodatã termenul intelectual în acest context, pentrucã are o conotaþie peiorativã. Viaþa politicã englezãpresupune o separare totalã între politic ºi intelectual.

21Europa iluziilor

Ajuns la Paris, am întâlnit matematicieni, care acumsunt profesori la Paris sau în Statele Unite, laHarvard, Berkeley, mari profesori de matematicã, defizicã aplicatã… dar nu cunoºteam aproape nici unintelectual de stânga. Am început sã-i cunosc prin’75-’77, într-o perioadã în care se distanþaserã deja deideile deceniului ºase. L-am întâlnit pe Bernard-HenriLévy pentru prima oarã în 1976, deci dupã apariþiacelor douã cãrþi ale sale despre „barbaria cu faþã uma-nã”. În prezent le gãsesc pe amândouã foarte super-ficiale, dar în epocã erau importante, pentru cã leofereau tinerilor o modalitate de a se desprinde detradiþia marxistã prin accesul la un altfel de vocabular.Întors la Cambridge, i-am întâlnit pe intelectualii fran-cezi din generaþia mea pe care nu-i cunoscusem laParis. Erau oameni pe care nu-i întâlnisem la ªcoalaNormalã Superioarã – de Sorbona nici nu poate fi vorba,pentru cã acolo oamenii nu se cunoºteau aproape deloc.ªcoala Normalã Superioarã era încã marele aºezãmântintelectual francez, nu doar pentru intelectualii destânga, însã mai ales pentru ei. Aceºtia lucrau în micigrupuri izolate, maoizante ºi situaþioniste, iar cu noi,strãinii, admiratori ai lui Aron, nu comunicau deloc.În lipsa unor relaþii amicale, nici nu se poate vorbi deo comunitate intelectualã în Parisul anilor ’70. Astãzisituaþia e alta : oamenii îºi vorbesc, chiar dacã nu-ºiîmpãrtãºesc ideile. Astãzi oamenii îºi petrec timpulvorbind. Le Monde, La Libération, Le Débat sau LeNouvel Observateur sunt o singurã comunitate, stabi-lind raporturi nu întotdeauna amicale, dar, oricum, osingurã comunitate. Enunþã acelaºi discurs asupraaºa-zisei gândiri unice ºi sub-discursuri pe problemede economie, Europa Centralã etc. Dar, la finele dece-niului al ºaselea, la Paris exista o serie întreagã decomunitãþi intelectuale care se concentrau asupra unorsubiecte diametral opuse. Un singur exemplu : existaudeja la Paris, la acea datã, admiratori ai lui Déleuze,Derrida – în plinã ascensiune în acel moment –, ai luiAlthusser ºi, bineînþeles, Foucault. Dar dacã nu eraide aceeaºi parte a baricadei, toate dezbaterile tematice

Tony Judt22

þi se pãreau lipsite de sens. Când am sosit la Paris, în’69, am fost sfãtuit sã iau parte la seminariile luiAlthusser de la ªcoala Normalã Superioarã. Pentru cãmã interesa istoria stângii franceze, pentru cã lucrampe gândirea politicã marxistã în Franþa – aceasta afost teza mea de doctorat –, am hotãrât sã asist laseminariile lui Althusser.

Cornel Ungureanu : Care este titlul tezei dv. dedoctorat ?

Tony Judt : A apãrut sub formã de carte în Franþacu câþiva ani în urmã. Este vorba despre partidul socia-list francez în anii ’20, dupã despãrþirea de comuniºti,de consecinþele acestei sciziuni pentru stânga intelec-tualã ºi comunistã între 1920-1926. Sã revenim. Ampetrecut douã ore la unul din seminariile lui Althusserºi nu am înþeles absolut nimic din ce se discuta – ºi nufranceza mea era de vinã. Discuþiile acelea nu aveaunici o legãturã cu marxismul sau gândirea politicã.Aºadar, neînþelegând nimic din ce se întâmpla acolo,am hotãrât sã nu mai particip niciodatã la acest gen dediscuþii – ºi era pãcat, nu pentru educaþia mea intelec-tualã, ci pentru ºlefuirea mea politicã. Pierdeam,astfel, ocazia de a înþelege ce se întâmpla în Franþaacelei epoci. Acesta este, de altfel, un alt exemplupentru faptul cã un astfel de grupuscul îºi era sieºisuficient, nu þinea sã fie înþeles de cei din afarã. Aveauun anumit vocabular, deþineau o serie de informaþii,erau interesaþi de problematici fãrã nici o legãturã cudezbaterile intelectuale din Franþa sau din strãinãtate.Derrida era deja un caz interesant : plin de idei ºifoarte mândru de aceste idei, plin de energie. Dar, laacea datã, cu excepþia experþilor, nimeni nu era fami-liarizat cu ideile sale în lumea anglofonã.

Livius Ciocârlie : Derrida nu era atât de sectar caalþii.

Tony Judt : Nu, nu a fost niciodatã atât de sectar.Era mult mai inteligent ºi ridica probleme mult maiinteligente. Acum a devenit vedetã, superstar. Eu, celpuþin, ascultându-i prelegerile în Statele Unite, amîntotdeauna impresia cã îºi bate joc de ascultãtori. Se

23Europa iluziilor

amuzã pe seama lor, pentru cã majoritatea nu înþelegdespre ce vorbeºte, dar au convingerea cã trebuie sãfie ceva foarte important. Nimeni nu are curajul sãspunã „împãratul e gol”.

Mircea Mihãieº : Din cauza snobismului.Tony Judt : ªi din cauza asta. Vorbeºte în francezã,

dar ºi dacã ar vorbi în englezã, tot nu ar deveni maiaccesibil. Însã, în acea perioadã, Derrida nu era încãvedetã ºi era un personaj interesant. Derridiºtii ºialthusserienii nu se cunoºteau, nu comunicau.

Livius Ciocârlie : Dar aþi întâlnit, în orice caz, derri-dismul în Statele Unite ?

Tony Judt : Da, ºi continuu sã întâlnesc acest feno-men, mai ales pe coasta de vest.

Livius Ciocârlie : Acolo a ajuns mai greu, pentru cãa mai pierdut din vitezã pe parcurs.

Tony Judt : Da, ºi totuºi, a avut o vitezã conside-rabilã. Sã spunem cã nu mai e un Mercedes, dar arãmas, totuºi, cel puþin un Saab. Adicã nu e încã unFord mãrunþel : se miºcã încã destul de repede. Amtratat aceastã chestiune într-o carte. Este foarte inte-resant modul în care gândirea francezã traverseazãAtlanticul. Intervine, bineînþeles, un decalaj, daracesta nu e doar de ordin temporal, ci ºi de viziunepoliticã. Adicã, Derrida – ca, de altfel, ºi Althusser ºi,mai ales, Foucault – era apolitic în anii ’60. Gîndirealui era tributarã dezbaterilor epocii, care la Paris nuau fost niciodatã pur intelectuale, au avut întotdeaunao legãturã – realã sau imaginarã – cu politica. Dupã cetraverseazã Atlanticul ºi teritoriul Statelor Unite ºiajunge pe plajele californiene, acest discurs îºi pierderelevanþa politicã pe care a avut-o la Paris ; dar cuvin-tele sunt aceleaºi.

Livius Ciocârlie : Nu aveþi impresia cã acest curenta întinerit acum în State ºi cã europenii sunt în prezentcei rãmaºi în urmã ?

Tony Judt : Nu, dar pentru Europa Occidentalãaceastã afirmaþie este întotdeauna valabilã. Au existatîntotdeauna douã tipuri de decalaje. Cel despre caream vorbit este cel mai puþin important. Acesta exista

Tony Judt24

deja pe timpul lui Heine, care, în eseurile pariziene,trateazã aceastã chestiune. E vorba mereu de o anumemodã : moda germanã în gândirea filosoficã, atrãgã-toare pentru francezi, sau moda francezã în gândireaaºa-zis literarã, care îi atrage pe anglofoni. Mòdele aufuncþionat dintotdeauna dupã acest tipar. Existã ofascinaþie, care iradiazã de la Rãsãrit înspre Apus,pentru acest tip de conversaþie cu subînþelesuri, greude tradus. Gândirea germanã e tradusã prost în fran-cezã, iar gândirea francezã, pe jumãtate germanã, etradusã ºi mai prost în englezã – ºi la propriu, ºi lafigurat. Celãlalt decalaj, provenit din direcþia opusã,începând cu secolul al XVIII-lea, se petrece în gândireapoliticã propriu-zisã, ceea ce acum se numeºte gândireliberalã, constituþionalã, marea tradiþie liberalã dingândirea anglo-americanã sau, mai bine zis, anglo--scoþianã. Cunoscutã, acceptatã, folositã ºi dezbãtutãîn Franþa pânã la începutul secolului XX, ulterior eareuºeºte din ce în ce mai greu sã parcurgã traseulinvers peste Canalul Mânecii ºi Atlantic. Îmi amintesccã la Paris, în anii ’60, era aproape imposibil sã susþiio discuþie despre ceea ce la Oxford, Cambridge sauHarvard se numea pe atunci gândire politicã. Acestaeste motivul pentru care Aron a fost nu greºit înþeles,ci imposibil de înþeles pentru generaþia francezã aacelui moment.

Livius Ciocârlie : Aron era un excentric.Cornel Ungureanu : Dar pe Sartre îl simþeaþi

aproape de ideile dumneavoastrã la acea datã ?Tony Judt : Nu, nu l-am putut aprecia niciodatã pe

Sartre. Este, fãrã îndoialã, problema mea personalã,dar, oricum, e adevãrat. De fapt, în Anglia Sartre afost întotdeauna apreciat ca romancier, chiar ºi cadramaturg, dar nu ca filosof. În timp ce în Franþalucrurile stau exact pe dos. E aproape o idee fixã. ÎnAnglia, Sartre nu a fost niciodatã un maestru spiritual.Tradiþia mai mult sau mai puþin heideggerianã pe carea promovat-o Sartre nu era cunoscutã în MareaBritanie ºi în Statele Unite – nu mai este cazul acum,dar la acea datã era. Tot ceea ce se numeºte, generic,

25Europa iluziilor

existenþialism era ori apreciat într-un mod foartesuperficial, ori total necunoscut sau, mai ales, totalneagreat. La Cambridge eram sfãtuiþi sã nu citimaceste lucruri pentru cã erau „nocive din punct devedere intelectual”. Ne obiºnuisem sã considerãm cãnu avem nimic de câºtigat citindu-l pe Sartre, cu excep-þia romanelor sale, desigur. La sfârºitul anilor ’60, laParis, Sartre începuse deja sã piardã din vitezã, cumspuneaþi dumneavoastrã. Nu în rândul entuziaºtilor,bineînþeles. Dar nu mai avea nimic de spus referitor lamarile evenimente politice al epocii, momentul Sartrefusese momentul maoist care nu mai prezenta interes.

Livius Ciocârlie : Ajunsese de domeniul manifes-taþiilor stradale.

Tony Judt : Da, acesta era singurul lucru care i semai cerea : era aºezat în mijlocul unei sãli ºi lãsat acoloca sã fie privit. Nimeni nu i-ar fi pus vreo întrebare.

Livius Ciocârlie : Citeam în jurnalul sãu cã Sartrea fãcut tot posibilul sã se opreascã, dar nu a reuºit.

Tony Judt : …ªi e pãcat, pentru opera lui nu elipsitã de valoare. Marea epocã sartrianã dureazã din1944, din perioada de ocupaþie, pânã la sfârºitul anilor’50 – de fapt, ’56-’57. Dupã aceea toate dezbateriledespre umanismul marxist depãºesc cadrul sartrian.Oricât de modern ar fi fost sã-l citeºti pe Sartre în anii’50, în anii ’60 acesta era deja ceva demodat, o practicãizolatã. Apãruse moda Tel Quel, Esprit – acesta eramodelul de urmat. În deceniul al ºaptelea, Sartre eradeja nul. Nici despre Aron nu se mai putea vorbi ca deun mare maestru spiritual ; locul rãmas vacant a fostocupat cu cinste de Foucault – cãlãuzã intelectualãpânã la moarte, de fapt, pânã în 1983. În acelaºi anapãreau memoriile lui Aron, un fel de „memorieinstantanee”. Este momentul în care o întreagãgeneraþie de intelectuali francezi realizeazã faptul cãunul dintre cei mai mari gânditori, observatori, scrii-tori ºi, nu în ultimul rând, jurnaliºti ai lumii culturale,politice ºi filosofice era un francez prea puþin cunoscut :Raymond Aron. Atunci toatã lumea a început sã-lciteascã ºi sã pretindã cã l-a apreciat mult înainteaacestui moment. Dar la finele anilor ’60…

Tony Judt26

Livius Ciocârlie : Aici eram toþi disidenþi în aceaperioadã…

Tony Judt : Da, dar numai de 20 de ani ; franceziifuseserã disidenþi dintotdeauna. Deci în acea perioadã,la ªcoala Normalã Superioarã, nimeni nu citea Aron.Dacã apãreai în public cu o carte sau un articol al luiAron – din Le Figaro, de pildã, pentru cã nimeni nucitea Le Figaro în acea epocã la ªcoala Normalã Supe-rioarã –, toatã lumea te lua peste picior. Pãrerile eraufoarte împãrþite, chiar mai împãrþite dupã ’68. Înaintede ’68 existaserã, oricum, diversele grupuscule cu opiniidivergente ; în ’68, însã, apãrea eseul lui Aron Revolu-þia regãsitã, pe care el îl numise „psihodramã”. Aceastãcarte a sãpat o prãpastie enormã între Aron ºi admira-torii sãi, pe de o parte, ºi criticii momentului, pe dealta. De exemplu, o persoanã ca Edgar Morin, care peatunci îºi lãsase pãrul lung, tutuia pe toatã lumea,arborând o minã destul de forþatã. Dorea sã parã tânãrca sã se facã popular printre studenþi, dar aceºtia îºibãteau joc de el, chiar dacã nimeni nu-i spunea asta înfaþã. Aron are pagini superbe în memoriile sale despregeneraþia profesorilor mai mult sau mai puþin destânga din anii ’60, care încercau sã fie mai studenþidecât studenþii ºi mai de stânga decât comuniºtii.

N-am putut înþelege de la început aceastã atmo-sferã parizianã, pentru cã la Cambridge lucrurilestãteau cu totul altfel. Vã dau un exemplu, ca o primãanecdotã. În ’68 a avut loc la Cambridge o singurãmare manifestaþie gen ’68. Dennis Willy, ministrul apã-rãrii, laburist, susþinãtor al preºedintelui Johnson înVietnam, urma sã þinã o conferinþã la Cambridge. Toþistudenþii erau împotriva lui. La plecare, studenþii s-auadunat în jurul maºinii sale, au strigat slogane etc. ªieu mã gãseam printre ei. La întoarcere, am observatcã alergam în rând cu un poliþist. Eu – student, pãrlung, manifestant ; el – om de ordine. Se întoarce înspremine ºi mã întreabã : „Cum a fost la demonstraþie,domnule ?” „Foarte bine, mulþumesc”, rãspund eu. ªiel, alergând în continuare : „Îmi pare bine. O searãplãcutã !” Anecdotã foarte à l’anglaise !

27Europa iluziilor

La Paris, totul era altfel. Ceea ce m-a ºocat – îmiaduc bine aminte, ºi nu e o amintire fabricatã ulterior,pentru cã am scris atunci o scrisoare unui prieten peaceastã temã – a fost faptul cã, dupã ceea ce s-a întâm-plat la Praga în august 1968, aproape nimeni nuvorbea despre aceste evenimente. Nu era, desigur, otãcere totalã, dar pentru marea majoritate „Primãvarade la Praga”, dupã cum afirmã Dahrendorf, fusese oprimãvarã burghezã. Adicã nu prea avea nimic de-aface cu revoluþia occidentalã. Englez fiind, nu fusesemcuprins de acea efervescenþã a generaþiei mele euro-pene…

Livius Ciocârlie : Eraþi deja format când aþi ajunsla Paris ?

Tony Judt : Fãceam, atunci, la Paris o vizitã, sã-ispunem, de turism politic. În acea perioadã eram laCambridge, îmi dãdeam examenele, nu puteam mergeîn timpul anului la Paris, dar mi-am petrecut varaacolo – turismul politic oblige ! –, iar toamna eramîncã acolo, îmi fãcusem deja câþiva prieteni din gene-raþia mea. ªi am fost ºocat de…

Livius Ciocârlie : …indiferenþa ?…Tony Judt : Indiferenþa, dar ºi cinismul cu privire

la ceea ce se petrecea în Europa de Est. Eu, unul, nuprea ºtiam mare lucru pe atunci. Dupã cum am maispus, la fel ca majoritatea englezilor, mã declarampentru „Primãvara de la Praga” fãrã sã ºtiu prea multedespre ce se întâmpla acolo. Ignoram cu desãvârºire –mã ºocheazã acest fapt acum, dar trebuie s-o recunosc –ceea ce se întâmplase în Polonia în martie ’68. Nurealizam nici gravitatea problemei antisemitismului.Mã întreb cum se face cã eu, destul de conºtient înacea perioadã de problemele evreieºti, de moºtenireaevreiascã, nu mi-am pus nici o întrebare în legãturã cuceea ce se întâmpla în Polonia. Evreii începuserã sã fiedaþi afarã din universitãþi, arestaþi ; oameni din gene-raþia mea au fost nevoiþi sã pãrãseascã Polonia, iar eunu ºtiam aproape nimic despre asta. Însã am fostsurprins ºi apoi ºocat de atitudinea francezilor ºi agermanilor – nu ºi a italienilor – faþã de Europa de

Tony Judt28

Est. Iatã o moºtenire despre care ar merita sã discu-taþi. Erau anticomuniºti, dar nu-ºi puteau imagina cão miºcare de liberalizare a unui sistem politic ar puteaavea în ea ceva pozitiv.

Livius Ciocârlie : Credeþi cã apoi au evoluat în gân-dire sau a avut loc o reorientare a poziþiilor dupã venirealui Soljeniþîn, de fapt, dupã apariþia televizatã a luiSoljeniþîn ? Atunci lucrurile s-au schimbat de la o zi la alta.

Tony Judt : Normal, totul începuse dinainte, chiardacã oamenii nu-ºi dãduserã seama de asta. Începutule anul 1956. Atunci se întâmplã ceva cu sistemul stali-nist. Nu acesta este, totuºi, motivul pentru care simpa-tizanþii comunismului încep sã se împuþineze…

Livius Ciocârlie : Ci pentru cã nu este ceva grav ?Tony Judt : Pentru cã era deja de domeniul trecu-

tului. Apare o nouã generaþie, mai puþin interesatã deaceste chestiuni. Din 1956 pânã la mijlocul anilor ’60,toþi simpatizanþii comunismului devin suporteri aiLumii a Treia. Rãzboiul din Algeria, bineînþeles, cap-teazã atenþia Franþei. Sartre e un exemplu clasic înacest sens. Sartre, care nu a scris decât despremarxism, comunism, proletariat etc. din ’47 pânã în’54, din ’56 pânã aproape de sfârºitul vieþii sau, oricum,pânã la sfârºitul anilor ’60, nu vorbeºte ºi nu scriedecât despre Lumea a Treia, revoluþia din Cuba etc.Deci întregul curent de opinie se schimbã, se învaþãportugheza pentru a înþelege ce se întâmplã în Africafostelor colonii portugheze, se cãlãtoreºte în China, înCuba dupã ’58-’59. Ceea ce se întâmplã în Europa deEst ºi în Rusia nu pune probleme serioase.

Dupã ’68 se realizeazã, totuºi, cã ceva se miºcã înaceastã zonã, dar o întreagã tradiþie a uitãrii fusesedeja instituitã. Într-o anumitã descendenþã a miºcãriide stânga în Europa occidentalã, oamenii încep sãnege : „Nu e adevãrat !” – atitudine gen ’49 : „Nu existãlagãre de concentrare în Europa de Est, nu e adevã-rat”. Dupã vreo zece ani, ei recunosc : „Da, dar nu enimic grav.” Douãzeci de ani mai târziu, îºi spun : „Da,toate astea au existat, ºi ceea ce s-a întâmplat a fostîntr-adevãr grav. Dar toate astea sunt atât de departe

29Europa iluziilor

acum, au trecut, nu mai e cazul sã vorbim despre ele,s-a terminat.” Cam asta s-a petrecut.

Dacã începeai la Paris o conversaþie despre stali-nism în anii ’70, ai fi obþinut urmãtorul rãspuns : „A,stalinismul ! S-a terminat deja cu asta !” Nu se maidiscutã asemenea lucruri, acum se pun întrebãridespre Mao, despre autogestiune… Ce anume a luatlocul stalinismului ? Problemele femeilor, ale negrilor,ale Lumii a Treia etc. E absolut desuet sã mai discuþidespre stalinism, Marx, lagãre de concentrare. „De cemai insiºti asupra acestor lucruri ?” Bine, bine : sosirealui Soljeniþîn, traducerea lui Soljeniþîn în francezã,conversaþii, articole pe aceastã temã. Apare faimosuleditorial al lui Jean Daniel din Nouvel Observateur :„Oh ! Cum de-am putut sã nu-mi dau seama de ce s-aîntâmplat ?” Mã rog, Jean Daniel ºtia exact ce se în-tâmplase, dar spune : „Bine, ºtiam, dar abia Soljeniþînne-a oferit un vocabular pentru a putea vorbi despretoate acestea.” Acum putem vorbi despre asta pentrucã ºtim cum, iatã ce însemna exclamaþia lui JeanDaniel. E ca ºi cum, de la filo-marxism ºi comunism,s-ar fi trecut la o tãcere totalã, la o necunoaºtere totalã,fãrã evoluþie, la o situaþie în care toatã lumea e anti-comunistã, fãrã echivoc. Toatã lumea îºi spune : „Amvorbit, am scris deja despre aceste lucruri, ºtiu exactce se întâmplã, nimeni nu poate fi pentru, nu e necesarsã nuanþãm aceastã poziþie, suntem, am fost ºi vom fiîntotdeauna anticomuniºti în cãutarea unui vocabu-lar.” Cum sã fii anticomunist, ce implicã aceastãatitudine – de aici începe gândirea anglofonã sã seintereseze de chestiune. Pentru cã ce este, de fapt,politica anglofonã, ce creeazã tradiþia filosoficã ºigândirea anglofonã ? Creeazã un vocabular moral. Unexemplu : Isaiah Berlin, care e tradus pentru primaoarã în francezã, cu excepþia câtorva scurte eseuri, lasfârºitul anilor ’70.

Mircea Mihãieº : Ce ºtiaþi în epoca dumneavoastrãparizianã despre Europa Centralã ºi de Est ?

Tony Judt : Aceastã întrebare o voi reformulaastfel încât sã vã ofer douã rãspunsuri : ce ºtiam eu ºi

Tony Judt30

ce se ºtia, în general. Ce ºtiam eu era ºocant de puþinºi cred cã, din punctul ãsta de vedere, eram tipic. Nucunoºteam nici o limbã est-europeanã. Vorbesc ger-mana, bineînþeles, ºi franceza, dar problema nu eranecunoaºterea limbilor, ci absenþa interesului pentruaceastã zonã. Tinerii intelectuali occidentali din aceaperioadã se miºcau într-o lume extrem de ermeticã.Evident, dacã studiasem istoria, ºtiam ceva istorie est--europeanã, ceea ce mã fãcea probabil atipic. Studiindistoria europeanã la Cambridge, era obligatoriu sã fistudiat ºi istorie est-europeanã, dar, din ceea ce învã-þasem, foarte puþin era politicã contemporanã. De ce ?Cred cã nu e greu de explicat ºi e destul de curios dacãne gândim. Ca sã studiezi Europa de Est în Europa deVest, dacã nu te specializai într-una dintre limbilerespective – nu mã refer la filologie –, trebuia sã stu-diezi politicã ºi istorie rusã. Dacã erai student laCambridge sau la Oxford, de exemplu, te puteai înscriela un curs numit „Istorie ºi politicã sovieticã ºiest-europeanã”, care era întotdeauna predat desovietologi sau de istorici ruºi, pentru cã obiectul destudiu principal era Rusia ºi, din 1917, UniuneaSovieticã. Teritoriile de la graniþele Rusiei erau deinteres minor. Dupã Yalta se credea, în mare, cã sepoate preda istorie ºi politicã polonezã, româneascãsau cehoslovacã – nu ºi iugoslavã, pentru cã Iugoslaviaera un caz aparte – cam la fel cum s-ar preda Belgiadupã Franþa. E desigur altceva, dar diferenþele nu suntchiar atât de mari, lucrurile esenþiale care trebuiereþinute se învaþã din studiul Franþei. Au existat ºiexcepþii. Începând cu Hugh Seton Watson, a existat otradiþie a interesului ºi a expertizei tehnice în Europade Est. Dar foarte puþini studiaserã Europa orientalãîn aceastã linie : la Londra, puþin la Glasgow, în rest –nicãieri. În Franþa puteai s-o faci, însã de obicei doarîn cadrul limbilor orientale. Dar, repet, nu se studia defapt perioada contemporanã. Cei mai mulþi dintreexperþii în Europa de Est – nu se spunea pe vremeaaceea Europa Centralã, iar acum e un anacronism –aveau cunoºtinþe de istorie, politicã, literaturã, limbã,

31Europa iluziilor

geografie est-europene doar pânã la 1918 sau, even-tual, 1939. Apoi urmeazã ceea ce noi am numit „o Yaltaa minþii”.

Mai simplu spus, dupã 1945 aceastã parte de lumedevine mai puþin interesantã, inclusã automat înlumea sovieticã pentru a-i simplifica analizarea. Unuldintre motive era dominarea vieþii intelectuale – celpuþin în Marea Britanie – de cãtre o tradiþie a istorieisau analizei politice a marilor naþiuni. G.D.H. Cole ,profesor la Oxford, important consilier politic al Parti-dului Laburist pe probleme de politicã postbelicã, scriaîn 1941 un eseu în care spunea : „Cea mai bunã conse-cinþã a acestui rãzboi” – dupã ce Germania atacaseRusia – „ar fi posibilitatea de a face o datã pentrutotdeauna ordine în Europa de Est, împãrþind-o întreo Germanie Democratã ºi Uniunea Sovieticã”. ApoiEric Hobsbawm, profesor cu multã influenþã asuprageneraþiei mele în Anglia, a publicat voluminoasaVârstã a extremelor, o minunatã carte de istorie…

Adriana Babeþi : Urmeazã sã fie tradusã ºi în românã.Tony Judt : Citiþi-o cu atenþie. Veþi gãsi o notã de

subsol despre nedoritele efecte secundare ale anului1989 care au fãcut din þãrile Europei de Est stateneviabile. Nu este, însã, foarte clar dacã autorul sereferã la o lipsã de viabilitate economicã, culturalã saumeta-moralã. Cam aºa scriseserã ºi Marx ºi Engelsdespre mari naþiuni precum Polonia sau Ungaria ºiþãri fãrã ontologie naþionalã precum România, þãrileslave etc. Aceasta a fost o tradiþie foarte puternicã întextele occidentale. Dar am început deja sã uitãm acestelucruri. În prezent toþi sunt admiratori ai EuropeiCentrale, pretind cã sunt cunoscãtori ai EuropeiCentrale, cã scriu ºi vorbesc despre Europa Centralã.Trebuie sã ne amintim cã Europa Centralã a fost,înaintea anilor ’80, o zonã de tãcere intelectualã – cuexcepþia experþilor, în mare, oameni care aveau motivepersonale sã fie interesaþi, ca Timothy Garton Ash,cãsãtorit cu o polonezã, sau ca Norman Davis, istorical Poloniei, de asemenea cãsãtorit cu o polonezã, sauadmiratorii tradiþiei lui Seton Watson. Aceºtia erau

Tony Judt32

relativ puþini, iar în Franþa – ºi mai puþini. ÎnGermania erau mai mulþi, însã aparþineau unei altetradiþii, tradiþia Mitteleuropei, care propune operspectivã diferitã.

Apoi, aºa cum aveam sã descopãr când am cãlãtoritpentru prima oarã în Austria, mai exista o altã tra-diþie, susþinutã de oameni ca Husak, care dorea deasemenea sã încurajeze renaºterea noþiunii de EuropaCentralã, legatã, aici, în mare mãsurã de un nostalgicmodel austro-ungar. Ceea ce era, la urma urmelor, maibine decât nimic, pentru cã însemna cel puþin recunoaº-terea existenþei acestei zone, deºi considera axiomaticfaptul cã zona funcþionase cel mai bine când fuseseguvernatã de la Viena, eventual de la Budapesta. Aºacã întotdeauna a existat un element nerealist în stu-diul acestei culturi, orizont care s-a prãbuºit în Austriadupã 1989, când a devenit evident faptul cã viitorulAustriei se afla, ca sã spunem aºa, la München ºi, prinextensie, la Bruxelles, iar Viena nu va reprezenta unpunct de deschidere înspre Est, ci o mare frontierã aVestului.

Dupã cum spuneam, eram extrem de ignorant.Cunoºteam literatura zonei din traduceri, dar, în ceamai mare parte, o cunoºteam aºa cum fusese predatã,ca literaturã germanã. La liceu, la începutul anilor’60, citeam Kafka – „un cunoscut scriitor german”. Mi-atrebuit destul de mult sã-mi dau seama cã este ceh ºievreu pe deasupra. Îl citeam, de asemenea, pe JosephRoth. Aveam profesori buni de germanã, deci e destulde neobiºnuit faptul cã Roth era prezentat ºi el cagerman – nu ca austriac, nu ca evreu. Pânã în anii ’80,când am început sã fiu mult mai bine informat. Amfãcut o descoperire importantã atunci când am predat,un an de zile, în 1987, la Stanford, un curs intitulat„Politica ºi literatura Europei Centrale”, curs pe careîl inventasem eu însumi. Sute de studenþi s-au arãtatinteresaþi, dar cunoºtinþele lor de bazã erau zero. Atrebuit sã încep cu harta, am instalat o hartã mare peperete ºi m-am apucat sã explic unde se aflã acesteþãri. Se spune cã întotdeauna trebuie sã începi cu

33Europa iluziilor

harta în America, însã studenþii de la Stanford suntcei mai buni studenþi din þarã, provin, majoritatea, dinfamilii înstãrite, au cãlãtorit în Franþa, Germania,Italia, câteodatã – atipic pentru studenþii americani –vorbesc o limbã strãinã. Dar zona de la rãsãrit de Vienaera o nebuloasã ; totuºi, o nebuloasã care îi interesa.Deci acest interes începe în prima jumãtate adeceniului opt. Fãrã îndoialã, începe cu „Solidaritatea”polonezã, poate chiar înainte – pentru câþiva – cuCarta ’77 ºi, în special, cu scrierile traduse în grabãale lui Adam Michnik. Motivul apariþiei imediate atraducerilor în Vest e unul interesant. Aceasta sedatoreazã unei întregi generaþii de intelectualipolonezi care, din 1968 pânã la sfârºitul anilor ’70,încep sã deþinã funcþii în universitãþile occidentale,Yale, Columbia, Berkeley, Oxford.

Livius Ciocârlie : Kołakowski ?Tony Judt : Kołakowski, desigur, dar mai ales

discipolii lui. Hus, economist polonez, ajunge laOxford, ºi unul dintre discipolii sãi este Alex Smolar,acum conducãtorul Fundaþiei Bathory, echivalentulFundaþiei Soros în Ungaria. Alex Smolar era studentla Paris la începutul anilor ’70, eu nu-l cunoºteam, darera unul dintre cei care îl traduceau pe Michnik. Toþiaceºtia trãiau în Vest, erau filiera prin care disidenþiipolonezi se fãceau auziþi în Occident. În anii ’70 lucru-rile se schimbã, dar, în anii ’60, nu vã pot spune cât demari erau lacunele occidentalilor, cât de mare era prã-pastia care ne despãrþea. Interesant ar fi sã aflãm dacãa fost, într-adevãr, vorba de o Yaltã a minþii. Fuseserãoare oamenii anilor ’30 din Franþa, Germania, MareaBritanie la fel de ignoranþi în ceea ce priveºte EuropaCentralã ºi de Est ? Rãspunsul este : evident, nu.Franþa anilor ’30 mai ales, din cauza celor întâmplateîn 1919-1920, dupã nereuºita de la sfârºitul primuluirãzboi mondial de a-ºi pãstra garanþiile militareanglo-americane, a început sã viseze la EuropaCentralã – vestita Micã Antantã. În anii ’20 au începutsã se predea în Franþa mai multe limbi est-europene,româna, poloneza, ceha, sârbo-croata. De ce ? Francezii

Tony Judt34

pierduserã alianþa tradiþionalã cu Rusia dupã 1917,Clemenceau nu reuºise sã asigure Franþei pe calediplomaticã sprijinul britanic, pentru cã, din motivecomplicate, americanii se retrãseserã din Liga Naþiu-nilor sau nu i se alãturaserã, aºa cã englezii nu s-aumai simþit obligaþi sã-i acorde garanþii Franþei. Sim-þindu-se vulnerabili, francezii s-au întors înspreEuropa rãsãriteanã. Acesta rãmâne un element im-portant, subliminal în gândirea internaþionalistã fran-cezã pânã la momentul München 1938.

Dupã ’38, apare un simþ al ruºinii, ceea ce LéonBlum a numit „ruºinea de uºurare-eliberare” : amabandonat Cehoslovacia, însã doar atât. Acest senti-ment de jenã al francezilor pentru abandonarea alia-þilor rãsãriteni, pentru trãdarea legãturilor stabilite,se transformã dupã rãzboi într-o dorinþã de a uita, ºifrancezii, în primul rând, nu se mai intereseazã deEuropa de Est dupã 1947. Englezii, pe de altã parte,n-au manifestat niciodatã un interes special – în afaraGreciei, dar acesta e mai mult un interes cultural,elitist, ca ºi cel german, care a început în secolulal XIX-lea, cu naºterea filologiei clasice, un interes alliteraturii romantice engleze a secolului al XIX-lea :era byronianã, Shelley, Keats etc. Era un interespentru Europa clasicã, fãrã nici o legãturã cu EuropaCentralã ºi de Est. Þara care a manifestat într-adevãrun interes activ pentru teritoriul dintre Germania ºiUniunea Sovieticã a fost Germania însãºi, din motiveeconomice, bineînþeles, dar ºi datoritã sentimentuluirãspândit printre intelectualii de la Weimar cum cã,într-un fel, Germania e respinsã de Occident. ÎnGermania anilor ’20 au avut loc o serie de dezbateri cuprivire la faptul cã Germania trebuie din nou sã sepoziþioneze undeva la mijloc întrucât, neavând relaþiicomode cu Vestul, ea poate, cel puþin, sã joace rolul deliant cultural ºi economic pentru Europa Centralã,dizlocând, ca sã spunem aºa, Imperiul Austriac.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, toate acestechestiuni sunt date la o parte. Francezii conºtienti-zeazã faptul cã au pierdut toate relaþiile comode cu

35Europa iluziilor

Europa de Est, ºi asta convine intereselor pãrþilorimplicate în Rãzboiul Rece de a trasa frontiere multmai ferme decât înainte. Dacã ne întoarcem încã maideparte în timp, înainte de 1914, lucrurile se schimbã.Pentru cã, dupã 1870, o parte din interesul romanticenglez ºi, într-o mãsurã mai micã, francez faþã de inde-pendenþa Greciei ºi Italiei e transferat asupra Europeirãsãritene. Se ºtie cã Gladstone, prim-ministrulenglez, a câºtigat alegerile din 1880 datoritã intere-sului manifestat pentru masacrarea bulgarilor de cãtreturci. În mod surprinzãtor, în 1880 problema bulgarãdevine cheia alegerilor din Marea Britanie. Generaþialui Seton Watson este foarte preocupatã, lingvistic ºipolitic, de Europa Centralã slavofonã. Existã o conti-nuã admiraþie romanticã pentru Polonia, care începela 1830, bazatã pe foarte puþine cunoºtinþe directe.Renaºterea culturalã est-europeanã, ideea cã poeþii,filologii ºi romancierii pot întruchipa identitatea uneinaþiuni, e aºadar, într-un anume fel, acceptatã ºi adop-tatã de cãtre englezi, aºa încât imaginea acestornaþiuni va fi una poeticã ºi romanticã pânã la începutulprimului rãzboi mondial. ªi în lumea universitarã, înrândurile intelighenþiei liberale, ale partidului liberalchiar, existã un interes marcat pentru Europa de Est.Dar, bineînþeles, acesta se aflã în strânsã legãturã cuanti-imperialismul : anti-rus, anti-turc, anti-austriac(ultimul, cu totul nesemnificativ). Primele douã cons-tituie elementul important. Interesul Franþei e maipregnant politic. Guvernul francez fãcuse în Serbiainvestiþii economice ºi militare enorme. Dupã Rusia,aceasta era cea mai importantã piaþã de desfacerepentru echipamentul militar francez de la 1880 pânãîn timpul primului rãzboi mondial. Se spune cã acestaa fost motivul pentru care Mitterand s-a abþinut sãcritice deschis politica lui Miloºevici, datoritã acesteirelaþii tradiþionale sârbo-franceze care a fost impropriudescrisã ca strategie de contrabalansare a legãturiiGermania-Croaþia. De fapt, interesul de lungã duratãal francezilor pentru Serbia fusese, în parte, o reacþieîmpotriva politicii Turciei ºi Rusiei, în parte, deter-

Tony Judt36

minat de dorinþa Serbiei de a-ºi gãsi prieteni puterniciºi de încredere în Occident, mai ales dupã Congresulde la Berlin din 1878. Franþa era un aliat firesc pentruacea zonã a Europei.

Ignoranþa politicã a intelectualitãþii occidentalecapãtã nuanþe diferite în perioade diferite. Fiecareþarã conºtientizeazã aceste probleme în mod diferit.Dacã mi-aþi fi cerut în anii ’60 sã vã vorbesc despreEuropa de Est, v-aº fi spus, probabil, cã ungurii suntrãi, iar românii ºi cehii sunt buni, pentru cã acesta eraecoul celor învãþate la Cambridge despre ImperiulAustro-Ungar ºi Trianon. Iar rãspunsul meu s-ar fibazat pe acest gen de istorie.

Mircea Mihãieº : Cred cã la fel se întâmplã ºi astãzi.Tony Judt : Sã nu mai vorbim ! Singura þarã pe

care o cunosc astãzi în profunzime este fostaCehoslovacie, ºi aici aº adãuga cã, în mod surprinzãtor,în Vest s-a nãscut un adevãrat mit al Cehoslovaciei.Înþelegând „mitul” în sens antropologic. Nu cã n-ar fifost adevãrat, dar era o bazã, un soclu pe care aºezamCehoslovacia. Descriindu-vã imaginea anilor ’60,Cehoslovacia era singura þarã din Europa de Est carefusese democraticã în perioada interbelicã, singuraþarã care era liberalã, victimã nu atât a comunismului,cât a München-ului britanic ºi francez. Ar trebui sã sescrie despre complexul München în Vest. E foarteimportant, lãmureºte multe aspecte ale com-portamentului lui Kennedy în criza cubanezã ºi câteceva despre comportamentul lui Nixon din anii ’70 înCambodgia. „Nu trebuie sã ne lãsãm münchenizaþi !” –a müncheniza a devenit un fel de verb folosit doar ladiateza pasivã. Deci Cehoslovacia era victima, înprimul rând a Vestului, nu a Estului, pentru cã vinaera a noastrã. Ceea ce cred cã nu am înþeles, ceea ce euînsumi nu am realizat pânã nu am ajuns în Praga laînceputul anilor ’80, era tot rãul pe care li-l fãcusem.În primul rând, impactul negativ asupra vieþii cultu-rale cehe în anii ’50, dar mai ales în anii ’70, pentru cãHusak ºi Rusia reuºiserã sã îngheþe viaþa intelectualã,politicã ºi publicã din Cehoslovacia. Din 1990 am fost

37Europa iluziilor

implicat timp de cinci ani, la Viena, în punerea înpracticã a unui proiect despre regândirea istoriei euro-pene postbelice, proiect finanþat de statul germanpentru a încuraja tinerii istorici – generaþia voastrã, amembrilor grupului „A Treia Europã”, – sã vinã laViena, sã facã muncã de cercetare, sã-ºi studiezepropriile istorii, sã rediscute, sã rescrie istoriaPoloniei, Iugoslaviei, României, Ungariei etc. din tim-pul rãzboiului ºi de dupã rãzboi. Singura þarã care nua trimis nici un reprezentant a fost Cehoslovacia. Pen-tru cã intelectualii generaþiei mele erau terminaþi.Trãiau, respirau, dar, din punct de vedere intelectual,erau terminaþi. Oricine supravieþuise în Universitateadin Praga dupã 1969 reuºise doar prin sistarea func-þiilor critice vitale. Iar cei care continuaserã sã gân-deascã ºi sã vorbeascã în mod critic dispãruserã cutotul din viaþa universitarã…

Mircea Mihãieº : …în Vest.Tony Judt : Da, ºi în Vest. În Praga, Ostrava, Brno,

nu am gãsit pe nimeni care sã-mi poatã recomandaoameni tineri care sã participe la proiect, nu aveaunici cea mai vagã idee despre ceea ce se întâmpla înjurul lor, îºi pierduserã interesul de a mai pãstra oviziune criticã asupra propriei istorii. Ceva foarte gravse întâmplase în Cehoslovacia ºi resimt încã acestlucru când merg la Praga, în comparaþie cu Budapesta,Zagreb, Varºovia, Cracovia. Am putea sã discutãm maipe larg acest aspect. Pe de altã parte, mulþumitã unoroameni ca Petr Pithart, în anii ’70 s-a putut discutapentru prima oarã în cercurile disidente – ºi acesteafoarte restrânse – despre faptul cã Cehoslovacia nufusese un vis în perioada interbelicã – pentru slovaci,dar ºi pentru germanii de acolo. Cehoslovacia nufusese, din multe puncte de vedere, un sistem politicreprezentativ, deschis, nepãrtinitor. Funcþiona peatunci aºa-numita Pětka, sistemul celor cinci partide,care sub Masaryk fusese o structurã autoritar--binevoitoare în care slovacii, germanii sau poloneziinu aveau acces la viaþa politicã. ªi aºa, imaginea setulburã. Imaginea Cehoslovaciei era perceputã în

Tony Judt38

alb-negru… de fapt, doar în alb ºi, sincer vorbind,imaginea Ungariei ºi României erau vãzute în negru.

Celãlalt caz interesant este Iugoslavia. Am ºi scriscâte ceva despre asta. Situaþia Iugoslaviei nu eracunoscutã, eu nu cred sã fi întâlnit pe cineva care s-ocunoscã, iar pe Danilo Kiš nu l-am întâlnit în Vestdecât cu opt, nouã ani în urmã. Iugoslavia lui Titosemãna puþin cu China lui Mao, asta pânã prin 1971.Pentru cã nu se ºtia aproape nimic despre modul încare funcþiona sistemul de acolo, Iugoslavia avea ºansasã împace, cel puþin pe plan ideal, contradicþia întreceea ce se ºtia despre stalinism ºi ceea ce se visa despremarxism. Pãrea un spaþiu de mijloc aproape de perfec-þiune, în parte ºi pentru cã intelectualii iugoslavi cre-deau ei înºiºi în aceastã imagine. Veneau la Londra ºila Paris ºi îi puteam întâlni. Ei erau singurii intelec-tuali est-europeni care vorbeau ca vesticii, pentru cã-ºifãceau aceleaºi iluzii despre societatea lor ca ºi noi.Existau, bineînþeles, probleme : Tito, chestiunile naþio-nale ºi ideologice, dar sistemul funcþiona, în principiuputea fi îmbunãtãþit la nesfârºit, era, aºadar, o bazãidealã pentru o societate comunistã. Oameni ca E.P.Thompson au idealizat Iugoslavia. Fratele sãu muriseacolo în rãzboi, iar el lucrase pe un ºantier în anii ’40,construind drumuri – student englez entuziast, contri-buind la edificarea comunismului. Întors în Anglia,începe sã scrie despre clasa muncitoare englezã. Aexistat, deci, sentimentul cã Iugoslavia era în afaraimaginii obiºnuite a þãrilor estice, idee nepusã vreo-datã la îndoialã. Îmi amintesc cã, pe când predam laOxford în 1980, am întâlnit pe cineva care preda uncurs de politicã iugoslavã : se numea April Carter.Vorbea sârbo-croata ºi le preda studenþilor despreautonomie, controlul asupra clasei muncitoare etc. Darpreda politica iugoslavã ca model de construcþie a unuistat socialist. Critica foarte vehement tot ce se petreceaîn celelalte þãri est-europene. Aºadar, aceste lucruri sepredau fãrã sã se facã legãturi cu istoria dinainte de1941 sau cu problemele etnice dinainte de 1918 sau1914. Nu se ºtia nimic despre „Primãvara croatã”.

39Europa iluziilor

Unghiul de abordare al acestor chestiuni era exclusivsocio-economic. Acesta a fost unul din motivele pentrucare intelectualii occidentali au fost complet bulversaþide evenimentele din Iugoslavia ale acestui deceniu.Pentru cã Iugoslavia era o þarã despre care credeau cãºtiu câte ceva, dovedindu-se, însã, cã nu ºtiau absolutnimic.

Tinu Pârvulescu : Mã intereseazã istoria EuropeiCentrale ºi de Est, redescoperirea acestei zone. Cât deimportant este, dupã pãrerea dumneavoastrã, factoruleconomic în redescoperirea Europei Centrale ?

Tony Judt : În ce sens, factorul economic ?Tinu Pârvulescu : În sensul cã, dupã 1989, s-a dez-

voltat o nouã piaþã ºi factorul cultural ºi politic estedeterminat de interesul economic.

Tony Judt : Dacã e adevãrat, cred cã ar putea fivalabil pentru Germania ºi Austria. Mult mai multdecât pentru Franþa, Marea Britanie sau StateleUnite. Franþa are investiþii extrem de reduse înEuropa de Est, raportat la dimensiunile economieifranceze. S-a scris mult despre faptul cã Franþa nu aoptat pentru investiþii masive, riscând mult. Interesuleconomic este indirect, prin tranzacþii bancare inter-naþionale care, însã, sunt destinate mai mult Rusieidecât Europei de Est. Interesul economic major îl are,bineînþeles, Germania, cu consecinþe culturale. Daraceasta nu poate fi separatã de problema Unificãrii,pentru cã mare parte din interesul german pentruEuropa de Est a fost determinat de necesitatea regã-sirii jumãtãþii pierdute, a DDR-ului.

În Statele Unite, cred cã acest interes are douãmotivaþii. Investiþiile americane semnificative dinPolonia, Ungaria sau Rusia sunt activitãþi economicecare nu au nici o legãturã cu vreun eveniment cultural.Faptul cã niºte tineri investitori americani hotãrãsc sãse implice în industria hotelierã polonezã ºi petrec unan-doi la Varºovia nu înseamnã cã interesul pentrulimba, literatura sau cultura polonezã a sporit însistemul de învãþãmânt american. Cred cã nu existã olegãturã directã între cele douã. E o atitudine foarte

Tony Judt40

europeanã aceea de a considera cã existã o legãturãstrânsã între comportamentul economic ºi atitudinileculturale, ºi nici americanii nu fac aici opinie separatã.Excepþia ar fi interesul Coastei de Vest pentru Japonia.Aici se învaþã japoneza, se cãlãtoreºte în Japonia, existãstrânse legãturi economice între Coasta de Vest aStatelor Unite ºi Japonia.

Dar în cazul Europei acest tip de relaþii nufuncþioneazã. Distanþele nu sunt atât de mari, nu semai instituie acel sentiment al relaþiei cu alteritatea.Totuºi, cred cã o legãturã existã. Este vorba deextinderea Uniunii Europene înspre Est. ªi de dataasta, bineînþeles, implicaþiile sunt ºi de naturã econo-micã, dar, în primul rând, sunt implicaþii politice. Totaici ar intra ºi discuþia despre NATO. Rezultatul, atâtpentru Europa de Vest, cât ºi pentru Europa de Est,incluzând Rusia, este sporirea interesului pentruRãsãrit. Interes care, trebuie s-o recunoaºtem, ascãzut. Care au fost interesele occidentale în Europa ?Înainte de toate a fost acea fascinaþie pentru Grecia,la 1820, ºi pentru Italia, la 1860.

Mircea Mihãieº : Acestea implicau exotismul…Tony Judt : Era ceva exotic, eroic, romantic…Dorian Branea : …îndepãrtat.Tony Judt : Trebuie sã fie îndepãrtat, prin defi-

niþie. Dacã e prea apropiat, intrã în sfera politicii ºidevine problematic. În al doilea rând, a fost momentulSoljeniþîn, momentul prãbuºirii imaginii UniuniiSovietice. Se conºtientiza acum existenþa unor victimeale Uniunii Sovietice, victime cu atât mai interesantecu cât aveau o culturã proprie. Mai mult decât atât –ºi aici contribuþia lui Kundera a fost decisivã – aceastaera cultura noastrã. Toate aceste lucruri nu se petre-ceau undeva aiurea, departe, ci aici, în Europa. Acestae argumentul lui Kundera, Havel, Michnik : EuropaCentralã nu este un spaþiu oarecare intrat în posesiaRusiei, este spaþiul vostru, pe care voi l-aþi abandonat,este Europa voastrã, pe care voi aþi pierdut-o, este oparte din voi. Aceastã idee cã o parte din noi a fostsalvatã a fost de mare efect o perioadã. Cred cã asta

41Europa iluziilor

explicã interesul studenþilor. A existat o scurtãperioadã în care universitãþile trebuiau sã predea ceha,maghiara, poloneza. Studenþii doreau sã înveþe acestelimbi. Praga – mai ales Praga – a devenit un centruromantic al tuturor celor care visau la Europa Centralã.ªi este interesant, ironic ºi trist în acelaºi timp, cãacest centru cultural a trebuit sã fie Praga. Pentru cãPraga este, la urma urmelor, o minunatã metaforã. Eun oraº cu doar vreo 2 km2 de Europã Centralã, restulfiind doar o oribilã arhitecturã stalinistã din anii ’50.Aºa cã, dacã vrei sã te simþi central-european în senskafkian, alãturi de Musil ºi de Kraus, trebuie sã rãmâiîn centrul oraºului. Dacã te îndepãrtezi prea mult,acest sentiment dispare. Deci visul central-europeanse transpune exact în aceastã metaforã.

În momentul în care occidentalii au aflat mai multe,visul a început sã se descompunã. Vesticii au devenitrapid conºtienþi de faptul cã problema EuropeiCentrale le aparþine acum într-un cu totul alt sens.Extinderea Uniunii Europene în Europa Centralã,despre care se vorbea cu atâta entuziasm atunci cândera imposibilã, se transformã într-o problemã spinoasãcând aceasta devine posibilã. Am þinut o conferinþãanul trecut în Portugalia ºi întreaga discuþie se redu-cea la cât va avea Portugalia de pierdut dacã Poloniaintrã în Uniunea Europeanã. ªi portughezii aveaudreptate, pentru cã acesta este un joc în care nu poþidecât sã pierzi, pe când, din extinderea elementuluivestic al Uniunii, toatã lumea ar avea de câºtigat. Cinear intra în acest caz ? Finlanda – þarã micã ºi bogatã –,Danemarca, Marea Britanie, Suedia. Intrã, în schimb,Polonia, Grecia ºi Spania, care reprezintã o problemãdin moment ce costã atât de mult ºi sunt nefuncþionaledin punct de vedere economic. Iar în momentul în careEuropa Centralã devine o chestiune economicã, ºi nuuna culturalã, atitudinile se schimbã.

Majoritatea oamenilor care acum zece ani ar fispus : „Europa Centralã ? A, da ! Kundera etc.” acumspun : „Europa Centralã ? A, da ! Þãranii polonezi etc.”Deci conversaþia e orientatã într-o direcþie diametral

Tony Judt42

opusã. ªi acelaºi lucru s-a întâmplat ºi cu expansiuneaNATO. NATO a fost, într-un fel, ultima discuþieromanticã, sentimentalã despre Europa Centralã : amabandonat aceste þãri în 1938, în 1948, de nenumãrateori, deci le datorãm ceva. Nu avem voie sã le aban-donãm din nou. Le suntem datori cu NATO. Trebuie sãrecunosc, am fost împotriva acestei metode, aºa cã nupot fi un comentator neutru, pentru cã motivele dinspatele acestei manevre erau foarte evidente : o vomface pentru Polonia, Ungaria, Republica Cehã, deci nuva mai trebui s-o facem ºi pentru ceilalþi. Vom promitecã o s-o facem, dar acesta e un viitor îndepãrtat decare nu-i arde nimãnui acum. A fost un cadou care n-acostat nimic.

De fapt, sã extinzi NATO nu e foarte costisitor, întimp ce e extrem de costisitor sã extinzi UniuneaEuropeanã. Era mult mai ieftin sã faci o generoasã,dar insignifiantã extindere NATO – un gest strictsimbolic. Ultimul de acest fel. Acum existã o mulþimede probleme economice serioase care submineazã acestinteres. Ar putea completa imaginea occidentalilordespre Europa Centralã, dar, acum, este vorba de oimagine mult mai puþin romanþatã. ªi mult mai puþinculturalã. Cei care studiazã astãzi Europa Centralã ºide Est în universitãþile americane sunt interesaþi deafaceri, comerþ, investiþii, politica economicã interna-þionalã ºi aºa mai departe.

Mircea Mihãieº : ªi cultura ?Tony Judt : Se mai poate gãsi câte un grup de

studenþi buni care sã citeascã literaturã central-euro-peanã, dar ei nu mai merg la cursurile de istorie caacum zece ani ºi nu mai învaþã limbile respective.Întotdeauna limba este elementul decisiv. Trebuie sãai un interes special ca sã începi sã înveþi o limbãstrãinã. ªi acest interes a scãzut.

Dorian Branea : Dar chiar ºi interesul central-euro-penilor pentru ei înºiºi a scãzut în ultima vreme.

Tony Judt : Da, într-adevãr.Dorian Branea : Mã tem cã noi am rãmas singurii.

43Europa iluziilor

Tony Judt : Nu chiar. ªi totuºi, aþi putea fi singuriicare o faceþi pentru o cauzã bunã. Pentru cã un cutotul alt gen de discuþie despre Europa Centralã sepoartã, de pildã, la Zagreb. ªi cu un alt ecou. Acolo sevorbeºte despre cum sã se traseze frontierele. De fapt,mã tem cã discuþiile entuziaste despre EuropaCentralã de la Viena, Budapesta, Praga, Cracovia aufost întotdeauna ipocrite. Se manifesta un interes spo-rit pentru regiunile în care se instituiserã abuziv gra-niþe, dar se trasau din nou graniþe. Întrebarea care sepune este unde se aflã, de fapt, aceste graniþe. Cred cãrãspunsul cel mai inteligent a fost întotdeauna faptulcã aceste graniþe se aflã în interiorul þãrilor, sunt fron-tiere culturale, nu geografice, care pot fi vãzute ºi caniºte linii de departajare politicã, între liberali ºi poli-ticienii tradiþionaliºti, populiºti.

Oricum ar fi, aceste graniþe nu sunt de loc comode,mai ales cele instalate în mentalul colectiv. ªi situaþias-a înrãutãþit, dupã pãrerea mea, o datã cu decizia dela Bruxelles de a primi în Uniunea EuropeanãUngaria, Slovenia, Republica Cehã ºi Polonia. Pentrucã le-a dat unora dintre intelectualii din aceste þãrimotivaþia aproape inconºtientã de a institui noigraniþe. Astfel, cehii vor spune cã Europa Centralã seterminã la frontiera cu Slovacia, ºi îi înþelegem ; totuºi,imaginea care se formeazã în mintea noastrã e destulde ciudatã : harta Europei Centrale cu fâºia Slovacieiatârnând incomod ! În locul Yaltei, Bruxelles traseazãacum noile linii despãrþitoare, cu care oamenii începsã se identifice.

Desigur, existã ºi alte tipuri de identificãri careadâncesc prãpastia dintre cehi ºi slovaci. Este vorbade diferenþele istorice importante de care trebuie sã seþinã seama. Îmi amintesc cã, în anii ’80, intelectualiidin opoziþia cehã vorbeau în termeni extrem de criticidespre slovaci. E vorba despre disidenþã, nu desprepoliticienii momentului ! Iatã, în mare, ce se spuneaatunci : „Nu vrem sã vinã þãranii aceia de slovaci laPraga, sã facã pe profesorii cu copiii noºtri. Au unaccent imposibil ºi o culturã total diferitã de a

Tony Judt44

noastrã.” Aceste nuanþe au existat întotdeauna, ºiacum sunt acccentuate de politica externã. Aºadar, laora actualã, direcþia central-europeanã urmeazã maimult o prejudecatã culturalã. Am remarcat acest lucrueu însumi, în Europa Centralã. ªi asta creeazã alte ºialte bariere.

Mai existã ºi acest fenomen teribil al ruºinii.Ruºinea este un dezastru social, moral ºi cultural. Afost „gânditã” de la început în aºa fel încât sã deschidãpiaþa de muncã internã ºi sã sporeascã mobilitateaUniunii Europene, dar, în acelaºi timp, sã þinã la dis-tanþã emigranþii economici, refugiaþii etc. Iar liniaSchengen, oriunde va fi trasatã, va deveni noua fron-tierã-problemã a Europei. Aceasta este una din pro-blemele cu care se confruntã la ora actualã Polonia,care nu se considerã deloc central-europeanã. Închide-rea graniþelor sale cu Ucraina din cauza Schengen-uluiar însemna un dezastru economic atât pentru Ucraina,cât ºi pentru Polonia. Ar fi, de asemenea, un dezastrupentru eforturile diplomatice de a construi o punteîntre Ucraina ºi Polonia, Ucraina ºi Bielorusia, Poloniaºi Lituania etc. ªi totuºi, dacã linia Schengen nu estetrasatã acolo…

Dorian Branea : Aº vrea sã adaug un lucru. Mãîndoiesc cã ideea de Europã Centralã a avut consecinþepolitice majore din punctul de vedere al alianþelor. Toþiau preferat sã vadã Europa, sã intre în NATO ºi înComunitatea Europeanã mai degrabã decât sã creezeceva în Europa Centralã. Pe de altã parte, ideea EuropeiCentrale este una nostalgicã ºi, nu de puþine ori, chiarpateticã. Uitãm accentele critice ale discursului asupraEuropei Centrale, uitãm cã acest spaþiu nu e doar multi-culturalism ºi deschidere…

Tony Judt : Da, desigur. Spuneþi-mi dacã greºesc,dar, în viziunea timiºorenilor, Europa Centralã nuinclude ºi Basarabia. E ca la Zagreb, unde se neagãapartenenþa central-europeanã a Serbiei ; EuropaCentralã e o noþiune care exclude. Liniile excluderiisunt foarte bine trasate, în sens negativ.

Mircea Mihãieº : Noþiunea funcþioneazã în limitelegraniþelor naþionale.

45Europa iluziilor

Tony Judt : Dar nu include nici pãrþile rãsãriteneale României… La Cracovia noþiunea de Europa Centralãeste foarte puternicã, parþial dintr-un snobism austro--galiþian cu privire la Varºovia ºi restul Poloniei cares-a aflat vreme îndelungatã sub dominaþie rusã ºi eraconsideratã provincialã din punct de vedere cultural.Aºadar, disputa central-europeanã e foarte puternicãîn Polonia. Adam Michnik, de pildã, v-ar spune cã esteo idee funcþionalã din punct de vedere politic ºi psiho-logic, dar, în ansamblu, nu e o idee bunã, pentru cãPolonia trebuie sã gândeascã polonez ºi european, nusã-ºi împartã identitãþile în categorii nostalgice, par-þiale ºi exclusiviste. Din punct de vedere politic, el aredreptate, dar, din punct de vedere istoric, nu. Unprieten de-al meu nãscut la Varºovia, al cãrui tatã s-anãscut la Cracovia înainte de 1914, îmi povestea odatãcum tatãl ºi bunicul sãu obiºnuiau sã meargã încapitalã, ºi mi-a trebuit destul de mult timp sã-mi dauseama cã se referea la Viena. Pentru el, marea culturã,opera, viaþa mondenã, muzica erau la Viena. Varºoviaera provincialã. ªi, la douã generaþii dupã cucerireaindependenþei, locuitorii Cracoviei gândeau la fel.Rãzboiul din Iugoslavia a pus degetul pe ranã pentrucã de multã vreme slovenii ºi croaþii fuseserã obsedaþide ideea de Europa Centralã. Ei bine, Europa Centralãpoate fi gânditã în douã moduri. Pe de o parte, esteacea noþiune exclusivã, negativã : „Noi nu suntemestici !” – o iluzie, o reacþie împotriva graniþei Est-Vest.ªi, din moment ce aceastã graniþã nu putea fi trecutã,s-a creat un liant cultural care, din punct de vedereistoric, putea transcende frontierele.

Mircea Mihãieº : Aceasta era ºi ideea lui Kundera.Tony Judt : Exact. O idee foarte popularã printre

intelectualii croaþi ºi sloveni, pentru cã îi scotea dinlimitele Iugoslaviei. Aceºtia au adoptat ideea diferen-þelor religioase, lingvistice, culturale etc., gest care i-adeterminat pe sârbi, ca ºi pe ucrainieni într-o altãconjuncturã, sã adopte propria listã a diferenþelor. Estevorba, acum, de frontiera dintre civilizaþia creºtinã ºicea musulmanã. Se poate, deci, întrezãri o altã imagine

Tony Judt46

a Europei Centrale, care, dacã e sã-i stabilim un debutistoric, începe cu Josef al II-lea ºi se continuãneîntrerupt pânã la Franz Josef ºi cãderea ImperiuluiAustro-Ungar. Deci, sã nu uitãm : aspectul negativ alproblemei e important. Latura pozitivã ar fi aceea cã,din punct de vedere istoric, Europa Centralã a fost unpunct de tranzit înspre Europa, depãºind barierelenaþionalismului. În Ungaria, de exemplu, în politicãs-a þinut întotdeauna cont de dublul interes ungar ºieuropean. Accentul asupra Europei Centrale te ajutãsã-þi poþi afirma europenitatea fãrã sã-þi negi speci-ficitatea naþionalã condiþionatã geografic.

Dorian Branea : Existã un paradox în politica contem-poranã, inclusiv cea româneascã. Poþi fi foarte europeanfiind, în acelaºi timp, foarte naþional. E o combinaþieciudatã. Poþi avea acces european, rãmânând, în acelaºitimp, conºtient de propriile bariere naþionale. Spunemcã valorile noastre sunt esenþial europene, deºi, cândinsistãm asupra lor, suntem în acelaºi timp…

Tony Judt : …foarte români.Dorian Branea : Fiind foarte români, suntem foarte

europeni. E un mod de a gândi care a devenit prevalentîn unele cercuri. În timp ce a fi central-european sau ainvoca noþiunea de Europa Centralã este considerat încã…

Tony Judt : …prin definiþie antinaþional.Dorian Branea : Antinaþional ºi un atac direct la

adresa conºtiinþei naþionale.Adriana Babeþi : Central-europenitatea este de ase-

menea consideratã de unii intelectuali români ca o euro-penitate de gradul doi.

Cornel Ungureanu : Printr-un soi de nou rasism alacelora care neagã europenitatea pe filierã central-euro-peanã.

Tony Judt : De ce nu se acceptã ideea existenþeiunei culturi, istorii central-europene distincte ? Sã privimliteratura acestui spaþiu care este Europa Centralã –lãsând deoparte þãrile din acest spaþiu ºi privind doarspaþiul în ansamblu –, întinzându-se din nordul Italiei,prin Austria, Galiþia pânã în Bucovina, cu istoria eicomplicatã, cu o parte din România, cu Ungaria ºi aºamai departe. Ceea ce gãsim este un complex literar de

47Europa iluziilor

stil, ironie, experienþã de viaþã. Nu rezultã de aici cãar exista o entitate politicã sau economicã numitã EuropaCentralã. Aºa ceva a existat, într-adevãr. E, desigur,adevãrat cã în ultimii ani ai Imperiului Austro-Ungar,dupã construirea cãilor ferate ºi stabilirea unor relaþiicomerciale bine gândite, se putea desena o hartã aEuropei Centrale ca unitate economicã, gânditã ºi casoluþie pentru chestiunea naþionalã. În 1913 s-a lansatideea cã problema naþionalã va dispãrea în EuropaCentralã pentru cã nu mai avea sens din punct devedere economic. Astãzi, însã, este foarte improbabilsã mai existe vreodatã o politicã economicã central--europeanã. Pentru cã nu cred cã vor exista economiibazate pe o logicã evidentã a import-exportului. Nusunt suficient de dezvoltate sã susþinã aceastã logicã,chiar dacã ar avea-o – nu mai mult decât ar putea são facã Belgia sau Olanda. Deci, neexistând un spaþiueconomic central-european, nu poate exista nici unulpolitic.

Tinu Pârvulescu : Românii au fost respinºi din toatealianþele posibile, ºi totuºi, mai aºteaptã.

Tony Judt : Sunt într-o permanentã stare deaºteptare.

Tinu Pârvulescu : Da, aºa cum spunea Kafka…Tony Judt : Este trist cã oamenii trebuie sã gân-

deascã în aceºti termeni. Încercarea de a regândi EuropaCentralã, adunând laolaltã o parte din Italia, o partedin Austria, chiar o parte din sudul Germaniei, repre-zintã, în mare mãsurã, recunoaºterea politicã a necesi-tãþii de solidarizare. Pentru cã, altfel, ori laºi forurilede la Bruxelles sã aleagã pe cine vor în Uniune, ori tetrezeºti cã au rãmas toþi pe dinafarã. Voi explica imediatce înseamnã asta. Bruxelles-ul s-a arãtat interesat sãnegocieze separat cu Ungaria ºi Cehia, cu care e multmai uºor sã stabileascã regulile de parteneriat. Înacelaºi timp, ar prefera sã renunþe la Polonia, dincauza tuturor problemelor cu þãranii polonezi ºi aºamai departe. În ultima perioadã, însã, a început sã seîntrezãreascã posibilitatea de a fi acceptatã Slovacia.Slovacia este o þarã foarte neimportantã, plasatã într-o

Tony Judt48

zonã foarte importantã. Dacã linia Schengen ar ocoliSlovacia, Ungaria ºi Polonia s-ar gãsi într-o poziþieabsurdã. Frontiera ar deveni impenetrabilã ºi piaþaneagrã ar fi o permanentã ameninþare. Aºadar, dindiverse motive locale, candidatele la UniuneaEuropeanã au tot interesul sã încerce sã coopereze maimult. În ultimii zece ani, la Bruxelles, era imposibilsã-i vezi pe reprezentanþii Cehiei ºi Poloniei discutândîntre ei. Se evitau cât puteau ºi nu comunicau decâtprin intermediul Comisiei Europene. Dar eu cred cãaceastã situaþie va lua sfârºit. Întrebarea care mie mise pare interesantã este dacã se va instaura o altãgraniþã între cei respinºi temporar ºi cei respinºi peun termen mai lung sau ambele pãrþi îºi vor cunoaºteinteresul ºi vor încerca sã coopereze.

Mircea Mihãieº : Când vorbiþi de trasarea unor liniipolitice, vã referiþi la linii care despart sau la linii careunesc ?

Tony Judt : Linii care despart. De fapt, acelaºilucru s-ar putea spune despre Ungaria ºi România.Schengen-ul plasat între Ungaria ºi România ar în-semna un dezastru pentru ambele þãri.

Mircea Mihãieº : De ce ?Tony Judt : Pentru cã se va forma o puternicã piaþã

neagrã între cele douã economii de nivele diferite, cuvalutã la negru – problemã care se va repercuta asuprapoliticii Ungariei. La fel ca în Slovacia, se va ridica dinnou problema maghiarilor din Transilvania, care sevor simþi cu totul rupþi de Ungaria. Aºa cã forurile dela Bruxelles riscã sã se transforme într-o provocare,adâncind disensiunile deja existente. ªi asta dupã ce afost nevoie de atât de mult timp ºi efort diplomaticpentru a aplana conflictele religioase, lingvistice sauistorice dintre – sã zicem – Polonia ºi Ucraina. Existãchiar o fundaþie polonezã care-ºi propune sã încurajezecunoaºterea reciprocã a limbii, religiei etc. ale celordouã þãri. Oamenii pot vizita locurile pe care le frec-ventau în trecut. Divergenþele etnice sunt compensatede dorinþa de a cãlãtori ºi de a învãþa despre ceilalþi.Dacã linia Schengen va despãrþi Ucraina de Polonia,

49Europa iluziilor

toate aceste eforturi se vor dovedi inutile. Cred cãliniile despãrþitoare între Europa Centralã ºi EuropaRãsãriteanã sunt mai periculoase decât cele dintreVest ºi Europa Centralã, pentru cã acestea din urmã,cel puþin pe hârtie, vor dispãrea. Dar ºi pentru astaEuropa Centralã trebuie sã plãteascã un anumit preþ.ªi cred cã chestiunea e extrem de delicatã ºi cã acestae motivul pentru care se spune cã Europa Centralãeste importantã din punct de vedere cultural.

Dorian Branea : Credeþi cã sosirea social-democra-þilor la putere în Germania va schimba politica acesteiþãri faþã de þãrile Europei Centrale ºi de Est ?

Tony Judt : Greu de spus.Dorian Branea : Social-democraþii se vor mai

deschiºi, mai internaþionali…Tony Judt : Da, dar problema e complexã. Social-

-democraþii generaþiei lui Schroeder au un sentimentde vinovãþie faþã de 1989. Ei au pierdut trenulUnificãrii. Majoritatea nu au dorit aceastã Unificaresau preferau ca ea sã se realizeze treptat. Dacã privimîn urmã cu 5-10 ani, mulþi dintre ei manifestau sim-patie faþã de fosta DDR pentru cã aveau o atitudinefoarte criticã faþã de Bundesrepublik. Bundesrepublikºi Adenauer au dezamãgit pentru cã nu putuserãînfrunta nazismul ºi dãduserã naºtere „societãþii fãrãsuflet”, bazându-se prea mult pe francezi ºi americani.De aceea Germania de Est, deºi falimentarã, pãrea oalternativã mai bunã. Dupã 1989-1990, mitul se prã-buºeºte, dar aceastã generaþie nutreºte încã acel senti-ment de vinovãþie. Pânã acum, se pare cã vinovãþiaaceasta funcþioneazã în avantajul Europei de Est.Social-democraþii sunt mai deschiºi, ce-i drept ; la o zidupã alegeri discutã deja despre Republica de la Berlin,accentuând : Republica de la Berlin. De ce de la Berlin ?Din pricina dorinþei de apropiere de Est. Germania seaflã în Centrul Europei ºi nu se mai simte frustratã deacest fapt, aºa cum Adenauer, Willi Brandt ºi, maipuþin, Kohl avuseserã obsesia Vestului. Adenauer ºiKohl erau Rheinlanders, Saarlanders, deci proveneaudin extrema vesticã a Germaniei. Mulþi dintre

Tony Judt50

social-democraþi, însã, vin din Est ºi nu au complexulRãzboiului Rece. Pânã aici, da, aveþi dreptate.

Pe de altã parte, puterile lor sunt destul de limitate.Verzii sunt divizaþi între „radicali” ºi „realiºti”. Radi-calii ar alege sã se retragã din NATO, sã devinã neutrichemând în þarã trupele germane desfãºurate înIugoslavia ºi ar crea un paradis ecologic în Germaniaºi Austria. Dar asta nu se va întâmpla, pentru cã ei nureprezintã decât o parte nesemnificativã a social-demo-craþilor, opunându-se puþin eficient unei politici în modtradiþional orientate înspre Occident. Dar una din con-secinþele de lungã duratã ale experienþei nazismuluieste aceea cã un bun politician german învaþã sãgândeascã mai profund problemele interne ºi sãrenunþe la ambiþiile externe. De aici, preocupãrile eco-logice ºi concentrarea asupra intereselor domestice.Este unul din motivele pentru care germanii se hotã-rãsc sã desfãºoare trupe în Iugoslavia.

Oamenii politici Weltklasse nu mai sunt perecheapotrivitã pentru o Germanie care nu mai este Weltmacht.Pentru cã, încã din 1955, Germania nu a mai jucat unrol important la nivel mondial ºi nici nu ºi-a maidorit-o. Aceastã situaþie a generat un fel de echilibru.Renunþãm la rolul nostru internaþional pentru cã astaar trezi amintiri neplãcute, ar ridica probleme de ordinistoric ºi ar da naºtere unor aparenþe nedorite. Kohl afost un cancelar Weltklasse – dar o personalitate destulde paradoxalã –, în timp ce Schroeder este un om alpoliticii interne, chiar regionale.

Mircea Mihãieº : Asta explicã eºecul lui Kohl.Tony Judt : Da, dintr-un anumit punct de vedere.

Kohl s-a înºelat în privinþa imaginii pe care trebuia sãºi-o creeze. Germanii îºi doreau un mare ºef, dar nuunul care sã se ocupe de probleme mari.

Mircea Mihãieº : Doreau sã fie ºeful lor.Tony Judt : ªi mai ales sã se ocupe de impozite,

distribuþia fondurilor, ºomaj, chestiuni financiare etc.Dacã privim retrospectiv campania electoralã a luiSchroeder, vedem cã el nu a abordat aproape deloc pro-bleme externe, a vorbit despre mãrunte chestiuni locale,

51Europa iluziilor

domestice, regionale, despre impozite, pensii, sãnãtate,spitale noi, problemele Estului. Problemele Estului însens economic ºi ecologic, fabrici ºi oraºe noi…

Mircea Mihãieº : …imigranþi.Tony Judt : Da, dar ºi aceasta este o problemã de

politicã internã.Mircea Mihãieº : Mã refeream la modul în care sunt

afectaþi germanii de acest fenomen.Tony Judt : Germanii nu vor sã se amestece prea

mult în chestiunile de politicã externã. În ultimelesãptãmâni, o anumitã problemã þinea capul de afiº altuturor ziarelor germane : investiþiile germane înRusia. Bãncile din Germania au investit enorm înbãncile ruseºti ºi au pierdut enorm o datã cu cãdereaeconomiei din Rusia. Aºa cã se pune întrebarea : „N-amgreºit, oare, amestecându-ne prea mult în afacerileRusiei actuale, cu toate problemele ei ºi capitalismulei sãlbatic ? Mai bine pãstrãm banii pentru noi ºi inves-tim în propria noastrã þarã”.

Livius Ciocârlie : Care va fi atitudinea StatelorUnite faþã de Rusia ? Vor încerca sã cumpere într-un feleconomia rusã sau se vor þine la distanþã ?

Tony Judt : Greu de prevãzut, dar, dupã mine,soluþia cea mai bunã ar fi sã pãstreze o oarecare dis-tanþã. Se aud deja voci în Statele Unite care întreabã :„Cine a pierdut Rusia ?” aºa cum se întreba în ’49 :„Cine a pierdut China ?” Cu alte cuvinte, cum se facecã noi, oamenii politici, consilierii americani, nu amreuºit sã facem faþã provocãrii Rusiei ? E o întrebaretipic americanã, pentru cã lor totul trebuie sã le reu-ºeascã. Dacã ceva nu a mers, greºeala trebuie îndrep-tatã imediat. Nimeni nu se întreabã dacã americaniiau ce cãuta în Rusia. Nimeni n-a putut sã temperezevreodatã pornirile orgoliului american. Oricine ar venila preºedinþia Rusiei dupã Elþîn, viitorul preºedinteamerican va trebui sã arate cã nu se va implica pentrucã, oricum, nu ar putea face mare lucru.

Mircea Mihãieº : America înainte de toate.Tony Judt : Nu neapãrat America înainte de toate,

dar, oricum, nu Rusia înainte de toate.

Tony Judt52

Cornel Ungureanu : Dar cui i se va reproºa o ase-menea atitudine ? Cine va fi, de fapt, viitorul preºedinteamerican ?

Mircea Mihãieº : Al Gore.Tony Judt : Aproape sigur va fi Al Gore. Oricum,

vor cãuta pe cineva care sã nu fie nici prost, nici rãu,fãrã înclinaþii nici pentru tineri, nici pentru tinere ºisã nu fie nici prea de dreapta. ªi acesta este Al Gore.Dar, revenind la Rusia ºi Europa de Est, spuneam cãgermanii se vor þine deoparte. Care este, în prezent,marea problemã financiarã externã a Germaniei ?Contribuþia pentru forurile de la Bruxelles. Oricecancelar german are o prioritate majorã : sã reducãaceastã contribuþie. Dacã reduc chiar ºi acestecheltuieli, este puþin probabil ca germanii sã furnizezesume pentru extinderea spre Est. E limpede, aºadar,cã ori reuºeºte Uniunea Europeanã sã reducã costurilede subvenþie, de administrare a regiunilor, a siste-melor de sprijinire a regiunilor dezavantajate – ºi nue sigur cã o va face, pentru cã Franþa ºi Spania seopun vehement –, ori Anglia, Germania, Olanda,Suedia, Finlanda, adicã cei bogaþi, vor trebui sã deamai mulþi bani. Ceea ce e stupid, pentru cã aceste þãrinu vor vrea sã dea mai mulþi bani sau, dacã vor fiobligate s-o facã, se vor împotrivi extinderii Uniunii.Acesta este rãspunsul meu referitor la interesulGermaniei pentru extindere. Însã, dacã Rusia continuãsã meargã pe drumul pe care a pornit, cred cã aveþidreptate. Þãrile occidentale vor fi din ce în ce maipreocupate de problema NATO.

Spuneam cã expansiunea NATO e un fel de joc com-pensatoriu pentru ne-extinderea imediatã a UniuniiEuropene. Dacã Rusia ar deveni nu periculoasã, darimprevizibilã în situaþia de la frontiera sudicã ºi,poate, vesticã, ori Statele Unite se retrag complet dinEuropa – ceea ce nu se va întâmpla niciodatã, suborice preºedinte –, ori îºi vor reconsidera poziþia. RolulNATO la frontiera de est începe deja sã fie reconsi-derat. O frontierã NATO care sã despartã Slovenia deCroaþia, Cehia de Slovacia sau Ungaria de România ar

53Europa iluziilor

fi o nesocotinþã. Nu ne imaginãm nici unul din noi oarmatã occidentalã la 20 de km vest de Timiºoara.Frontierele NATO vor trebui regândite în mod realist.Locul unde ele se aflã acum nu are nici o însemnãtatestrategicã.

Mircea Mihãieº : Aceasta depinde de limitelepotenþiale.

Tony Judt : Nu e nici un secret cã limita potenþialãeste încã Rusia.

Mircea Mihãieº : Unii ar spune cã este China.Tony Judt : China ? Am vãzut un studiu apãrut

recent la Londra pe aceastã temã. Uitãm cât e Chinade sãracã în ce priveºte capacitatea militarã. Nimeninu se poate atinge de China, dar nici China nu sepoate atinge de nimeni, cu excepþia Hong Kong-ului,bineînþeles, sau Tibetului etc. Sunt 4 sau 5 milioane desoldaþi chinezi care ar putea fi jertfiþi într-un rãzboi,sã zicem, împotriva Indiei. Dar nu se pune problemasã lupte împotriva Statelor Unite. America nu riscãnimic. Acesta este motivul pentru care e criticatClinton pentru atitudinea sa faþã de China. StateleUnite nu riscã absolut nimic din punct de vedere mili-tar împotriva Chinei. Problema s-ar putea pune întermeni economici. Dar nu cred cã China va devenivreodatã un pericol militar. În timp ce Rusia, da, Rusiarãmâne un inamic de temut.

Adriana Babeþi : Dar credeþi cã se cunoaºte ade-vãrul despre China ?

Tony Judt : Nu, dar e cert cã, de fiecare datã cândse mai aflã un adevãr despre China, el nu face decât sãconfirme bãnuielile anterioare.

Mircea Mihãieº : Cred, însã, cã ultimele evenimenteinternaþionale au dovedit cã, în spatele celor întâmplateîn Coreea, s-a aflat China.

Tony Judt : Nu, poate doar din punct de vederediplomatic. Oricum, este o diferenþã între China-peri-col internaþional ºi China-pericol regional. În zonã, da,China reprezintã o ameninþare, dar asta nu constituieun motiv suficient pentru ca Statele Unite sã desfã-ºoare o forþã militarã majorã în regiune.

Tony Judt54

Mircea Mihãieº : Nu credeþi într-o posibilã alianþãa Estului ?

Tony Judt : Adicã, Rusia-China ?Mircea Mihãieº : China, India, alte þãri din zonã,

împotriva Rusiei, de pildã ?Tony Judt : La ce bun ?Mircea Mihãieº : De ce nu ? Un spaþiu vital.Tony Judt : China nu prea este un spaþiu vital.

Problema s-ar putea pune altfel : China-Japonia sauChina-Rusia în Siberia.

Mircea Mihãieº : Pentru noi pieþe de desfacere…Tony Judt : Pieþele nu vor reprezenta o preocupare

în viitorul apropiat. China are o piaþã de desfacereinternã suficientã…

Mircea Mihãieº : Nici Europa nu reprezintã opreocupare pentru viitorul nostru apropiat.

Tony Judt : Da, aveþi dreptate. Dar, din perspec-tiva unui strateg american, Rusia e un pericol multmai urgent decât China. Dacã eu aº fi ºeful StatuluiMajor al Armatei Ruse, lucrurile ar sta altfel. Mi-aºpune întrebarea : „Cine este marele inamic ?” China,fãrã îndoialã. Frontiere foarte întinse, conflicte tradi-þionale, resurse în Siberia, foarte valoroase pe termenlung – acum încã nu le-a sosit vremea – cum pot fi eleprotejate ? Toate aceste probleme existã în relaþiileChina-Rusia, Rusia-Japonia, China-India, Rusia--India, Pakistan. E foarte adevãrat. Dar, pentruStatele Unite, acestea sunt probleme îndepãrtate,aproape abstracte. De fapt, Statele Unite nu au nici oputere în regiune. Într-un rãzboi între China ºi Rusia,nu ar interveni o armatã americanã…

Mircea Mihãieº : Deci nu credeþi în teoriile luiHuntington ?

Tony Judt : Nu, Huntington face o mulþime deobservaþii inteligente ºi realiste, dar nu în aceastãprivinþã. China nu reprezintã un mare pericol inter-naþional.

Mircea Mihãieº : Aº mai avea o întrebare, ca sãîncheiem aceastã discuþie. O întrebare, fãrã îndoialã,naivã. Care este aportul geografiei într-o chestiune atâtde importantã cum e integrarea ? Pentru cã, privind

55Europa iluziilor

harta, observi cã Polonia este mai aproape de Est decât,sã spunem, România.

Tony Judt : Sã nu-i spuneþi un asemenea lucru luiAdam Michnik !

Mircea Mihãieº : I-am spus-o deja. Este vorba degeografia obiectivã. Doar aruncaþi o privire asupra hãrþii !

Tony Judt : Existã o mulþime de alte întrebãri pecare le cuprinde întrebarea dv. Din 1920, geografia aintrat în dizgraþie. S-a creat ipoteza cã ideologia, inte-resele politice, afinitãþile elective de naturã culturalã,politicã sau ideologicã stau la baza comportamentuluiunui stat, ca ºi al unui individ. Lucrul nu mi se pareîntru totul adevãrat. Existã acum o tendinþã de reîn-toarcere la geopoliticã. Însã geopolitica poate fi foartemãrginitã în opþiuni ºi reducþionistã. S-ar puteaajunge sã se spunã cã Rusia a avut întotdeauna inte-rese fixe datoritã poziþiei sale geografice. Aceasta eraopinia lui Alisdair McIntyre, inventatorul geopoliticii.El afirma cã poziþia Rusiei va determina întotdeaunapoziþiile sale politice, strategice ºi militare internaþio-nale. Henry Kissinger gândea într-un mod asemãnãtor,ca, de fapt, majoritatea strategilor europeni de modãveche. Se credea cã interesele naþionale fundamentaledepind – nici mãcar de factorii economici – de locul încare te afli, materia primã de care dispui, þãrile cucare te învecinezi etc. Cred cã, punând problema înacest fel, se reduce orice posibilitate de schimbare, dereorientare. În plus, este o poziþie lipsitã de nuanþe.Importanþa materiei prime variazã în timp ; resurselecare au fãcut, de pildã, din Africa de Sud o þarã foarteimportantã la un moment dat nu mai conteazã preamult pe plan internaþional. Ne oprim doar la acestexemplu. De asemenea, importanþa geografiei pãleºteîn epoca avioanelor, ºi chiar distanþele, care mai aveauînsemnãtate în aceastã epocã, devin irelevante în erasubmarinelor ºi a rachetelor. Deci chiar în sens strictliteral…

Mircea Mihãieº : …problema este ce putem noi oferi.Tony Judt : Nu doar ce puteþi oferi…Mircea Mihãieº : …în viitor.

Tony Judt56

Tony Judt : Da, dar lucrul ãsta e imprevizibil. Con-teazã foarte mult ºi care e poziþia ta într-o situaþierelativã. Cred cã la asta vã refereaþi când vorbeaþidespre România ºi Polonia. Dar sã ne punem pro-blema : de ce e Flandra importantã ? Foarte multãvreme, ea a fost regiunea sãracã a Belgiei ; regiuneabogatã a fost întotdeauna partea francezã, cu o comu-nitate culturalã dominant francezã. De ce e Flandraimportantã ? Ei bine, datoritã relaþiilor strânse cuOlanda, cu anumite pieþe de desfacere din exterior.Aºadar, toate aceste chestiuni sunt relative. Problemamajorã a Poloniei nu este unde se aflã, ci care îi suntvecinii. Situaþia se schimbã enorm când vecinul esteUcraina sau Bielorusia sau când e vorba despreUniunea Sovieticã. Dacã vecinul este Ucraina, Poloniaare tot interesul sã menþinã relaþii amicale cu Estul ;dacã vecinul este Uniunea Sovieticã, Polonia s-ar grãbisã traseze o linie despãrþitoare protectoare la graniþaei rãsãriteanã. Deci aceste chestiuni sunt atât denaturã politicã, cât ºi de naturã economicã.

Germania s-a aflat dintotdeauna acolo unde segãseºte ºi acum ; însemnãtatea acestui fapt a variat îndiverse perioade. De exemplu, la ora actualã, una dinregiunile cele mai importante din punct de vedereeconomic din Germania este Bavaria. Aceasta dominãeconomia germanã în majoritatea sectoarelor : tehno-logie de calitate, mânã de lucru de calitate etc. Pe când,cu 30 de ani în urmã, zona crucialã era Westfalia, cubazinul Ruhr ºi cãrbunele ei. Germania e aceeaºi, darlegãturile sale economice sunt altele. Relaþiile econo-mice germane cele mai profitabile sunt cele dintreBavaria ºi zona Rhone-Alpi, Lyon, Marsilia în Franþaºi Lombardia. Existã un interes regional, economic ºitehnologic, între pieþele din sudul Germaniei, sudulFranþei ºi nordul Italiei. Iar aspectul transcende oricepoliticã naþionalã. Acesta este unul din motivele pentrucare Liga Nordului nu e doar o formaþiune rasistã,antisudistã. ªi tot de aceea apartenenþa la ce-a fostînainte Europa Centralã nu este doar o dezbatere isto-ricã. Iatã o problemã foarte actualã în Veneþia, de pildã.

57Europa iluziilor

Mircea Mihãieº : Noi suntem pe cale sã uitãm acestelucruri.

Tony Judt : Dar ei nu uitã. Îºi dau seama cã, dinpunct de vedere economic, viitorul lor e dincolo de Alpi.În acelaºi mod se pune problema ºi pentru EuropaCentralã ºi de Est. Care sunt legãturile economice ºigeografice ale acestor þãri ? Care vor fi ele în viitor ?Cert este cã nu vor mai fi cele cu Rusia, pentru multãvreme de acum încolo. Se crezuse la un moment dat –îmi amintesc cã în 1990 se scria mult pe aceastã temã –cã þãrile central-europene vor avea un avantajeconomic faþã de Rusia. Cã vor beneficia foarte uºor demateria primã ruseascã. Rusia va da materie primã ºipetrol, iar Ungaria va da autobuze, de exemplu. Dar,la nivelul economiei ruseºti actuale, asta ar însemna,fãrã îndoialã, sfârºitul industriei autobuzelor ma-ghiare. Pe de altã parte, suma obþinutã din vânzareaa zece mii de autobuze la Moscova este mai micã decâtcea obþinutã din vânzarea la Paris a zece maºini demarcã germanã, fabricate sub licenþã la Gyula. Aºa cã,bineînþeles, economiile acestor þãri sunt orientate îndirecþia opusã, chiar dacã avantajul de scurtã duratãar fi exploatarea impasului economic rus. Pentru fie-care þarã est-europeanã problema se poate pune înacelaºi fel. Nu cunosc amãnunte cu privire la economiaromâneascã, dar sunt sigur cã, pe termen lung, aceastanu poate depinde de cuvântul Estului. Mi se pare evi-dent. Pentru legãturile cu Estul ori nu sunt suficienþibani ca sã fie profitabile, ori nu existã suficientã stabi-litate ca sã fie sigure. Aºadar, toate þãrile central- ºiest-europene sunt nevoite sã se întoarcã spre Vest,într-o formã sau alta, deci sã caute investiþii occiden-tale. Ungaria a avut marele avantaj de a beneficia deinvestiþii strãine înaintea altora, în perioada ’88-’93.

Livius Ciocârlie : Dar poate Rusia sã spere într-oredresare economicã altfel decât bazându-se pe vecini ?Pãrerea mea este cã vor încerca sã refacã EuropaOrientalã.

Tony Judt : Aceasta este o chestiune geopoliticã.Rusia a fost întotdeauna cam ciudatã. A fost întot-

Tony Judt58

deauna singura mare putere mai puþin dezvoltatãdecât teritoriile dominaþiei sale. ªi consecinþele acesteisituaþii sunt paradoxale. Pentru cã, de fapt, ce-arputea exporta Rusia ? Douã tipuri de activitãþi.Oameni, populaþie foarte bine pregãtitã profesional –din punct de vedere tehnic ºi chiar într-un sens maigeneral, media este mai bine instruitã decât mediaoccidentalã. La celãlalt pol se aflã materia primã,petrol, gaze naturale. Ceea ce face din Rusia o þarã dinlumea a IV-a ºi din prima, în acelaºi timp. Rusia apar-þine civilizaþiei avansate prin mediul urban, populaþiabine instruitã, accesul la informaþie, calitatea servi-ciilor etc. Ceea ce ar trebui sã presupunã o capacitatede import sporitã. Dar, în acelaºi timp, Rusia nu poateexporta pe termen lung decât materii prime caredepind de preþurile de pe piaþa internaþionalã pe careaceastã þarã nu le poate controla.

Livius Ciocârlie : Aceasta depinde de jocurile econo-mice internaþionale. Dar n-ar fi posibilã varianta uneidominaþii asupra þãrilor înconjurãtoare, asupra peri-feriilor…

Tony Judt : Bineînþeles cã ar fi posibilã... Este ceeace se întâmplã în Rusia de la Caterina a II-a pânãdupã Stalin. Obiectiv vorbind, politica externã a Rusieia fost întotdeauna expansionistã, înghiþind þãri,popoare, regiuni chiar mai avansate…

Dacã eºti înghiþit de Imperiul Rus înseamnã cãeconomia rusã are nevoie de tine, deºi este clar cã teva distruge. E ca un crocodil sau un rechin care trebuiesã continue sã mãnânce ºi sã avanseze pentru cã, înmomentul în care se opreºte, moare de inaniþie.Aceasta este istoria Rusiei de pe vremea lui Petru celMare ºi, mai ales, a Caterinei a II-a. Se poate schimbao asemenea tradiþie, poate continua o asemenea istoriealtfel decât aºa ? Da ºi nu. Situaþia nu a evoluat preamult din acest punct de vedere din secolul al XIX-leapânã astãzi. Pe termen lung, Rusia nu va subzistadecât într-un imperiu sau o uniune, cum vreþi sã-ispuneþi. Acesta sau aceasta e deja o realitate ºi vaprimi statut juridic în curând. Marea problemã e

59Europa iluziilor

Ucraina. Dacã Ucraina rãmâne de aceastã parte, credcã se va declanºa un al doilea Rãzboi Rece. Pentru cãtimpurile se vor schimba, România ar putea intra încurând în NATO, Slovacia de asemenea, ºi va apãreao nouã frontierã între Ucraina ºi Polonia, Ucraina ºiRomânia etc. Dar între situaþia actualã ºi cea de acum,sã zicem, 40 de ani existã o diferenþã. Astãzi se ºtiemult mai mult decât atunci, ºi anume cã, din punct devedere militar, Rusia e zero. Dacã nu poate liniºtiCecenia, e prea puþin probabil cã o va face în cazulUcrainei. Problema este dacã Ucraina va fi obligatã sãse întoarcã spre Est. Cred cã nu s-a vorbit suficientdespre Ucraina. Aceasta este punctul cu adevãrat sen-sibil al discuþiei. Pentru cã Ucraina depinde, evident,de Rusia, moneda ºi economia ucrainianã s-ar puteacufunda într-un abis insurmontabil. Ucraina nu parti-cipã la masa negocierilor cu Vestul, nu are decât Estulpentru orice tip de relaþii. Deci este extrem de fragilãºi riscã sã fie pierdutã din punct de vedere politic saudoar economic. Dar economia rusã nu se va redresadacã asimileazã Ucraina. O problemã internã carenu-ºi gãseºte rezolvarea din interior nu poate fi solu-þionatã printr-o politicã externã expansionistã. În prin-cipiu, dacã problemele acute ale Rusiei s-ar fi amelio-rat prin expansiune, acþiunile din ’45-’48 ar fi fost osoluþie. Atunci Rusia s-a extins, de fapt, mai mult caoricând, cu o serie de avantaje derivând de aici, pentrucã resursele Cehoslovaciei, ale Germaniei de Est, aleRomâniei valorau destul de mult la acea datã. Erau,cel puþin, utilizabile, susþineau o economie postbelicãrusã care era nulã.

Livius Ciocârlie : Rusia va avea nevoie de un guvernfavorabil organizãrii unui nou Comintern.

Tony Judt : Dar va fi, totuºi, altceva, pentru cã, decâþiva ani buni, Cominternul este depãºit. Dar, de fapt,ce era Cominternul ? Presupunea, în primul rând,exploatarea resurselor, apoi, mai ales din punct devedere ideologic, remodelarea economiilor celorlaltestate pe tiparul economiei ruse a anilor ’30. A urmat,însã, subvenþionarea acestor economii care fuseserã

Tony Judt60

reduse la zero, deci sporirea cheltuielilor. Iatã ce seîntâmplã începând din ’54-’55. Cominternul era, înacelaºi timp, o garanþie a faptului cã aceste state nupot beneficia de propria economie. Þãrile respectiveerau obligate sã facã schimburi economice între ele ºierau descurajate sã iniþieze relaþii cu Vestul. Aceastale garanta unitatea, dar ºi sãrãcia. Nimeni nu maipropune acum în Rusia aºa ceva, dar existã voci caresusþin exploatarea. De pildã, se vorbeºte despre tran-zacþii economice în schimbul gazelor naturale ºi petro-lului în sistem de presiune. Aceste sistem existã deja,dar nu are un efect atât de puternic asupra unor þãrica Slovacia, spre exemplu. Este vorba de o presiune denaturã nu atât economicã, cât geopoliticã în dezba-terile internaþionale. Faptul acesta nu-i ajutã preamult, dar e tot ce pot face. E ca ºi cum Nigeria sauMexicul, de exemplu, ar încerca sã facã presiuni asupravecinilor. Ce demonstreazã prin asta ?

Cornel Ungureanu : Rusia nu mai este o forþã faþãde þãrile din aceastã regiune. Dar dacã ar institui odictaturã militarã în interior ?

Tony Judt : Nu prea cred cã se va întâmpla aºaceva. Nici chiar dacã Rusia ar avea un preºedintenaþionalist-comunist nu e sigur cã asta se va întâmpla.Avem deja cazul Siberiei ºi al altor regiuni mai avan-tajate din punctul de vedere al resurselor, al geografiei,care încearcã sã se constituie într-un soi de putereregionalã. Orice dictator sau preºedinte autoritar rusar fi obligat sã înceapã prin întãrirea puterii locale,care actualmente e aproapre nulã din cauza lipseiinfluenþei, a capacitãþii de corupþie. Un preºedinte ruseste obligat sã corupã o lume întreagã, începând, însã,cu propriile sale domenii.

În fiecare asemenea caz trebuie sã se treacã prinsita puterii. Ideea cã aceºti dictatori sunt în stare sãfacã ceea ce promit, ceea ce anunþã, trebuie sã rãzbatãpânã în exterior. Este cunoscutul caz al lui Stalin ºiHitler. Din 1933 pânã în 1937 Hitler nu a fost capabilsã facã nimic pe plan extern, politic sau militar. Eraun pariu care a reuºit, devenind realitate. Se spune cã

61Europa iluziilor

aceasta a fost ºi povestea lui Stalin dupã al doilearãzboi mondial. Dacã ar fi vrut, Occidentul ar fi pututopri în orice moment atrocitãþile, dacã s-ar fi ºtiut câtde slabã este Rusia. Acum toatã lumea ºtie acest lucru,problema e, însã, cã acum Rusia este consideratã maislabã decât e în realitate. La ora actualã, ºefii militariamericani se gãsesc într-o posturã ridicolã. Ei pregã-tesc un rãzboi imaginar de apãrare împotriva Rusiei –aceasta este inamicul numit –, chiar dacã ºtiu foartebine cã Rusia nu e în stare sã poarte un rãzboi. În anii’30 situaþia era contrarã. Nimeni nu pregãtea un rãzboiîmpotriva lui Hitler, pentru cã nimeni nu-l credea peHitler în stare sã poarte un rãzboi. Deci cum ar puteainfluenþa toate acestea raporturile noastre cu Rusia ?În Rusia creºte un soi de resentiment împotriva Occi-dentului. Cred cã Vestul împreunã cu vecinii profitãde multiplele lor probleme interne ºi pregãtesc, dacãnu un rãzboi, atunci mãcar o încercuire. Deci trebuiesã fie tari, sã se pãstreze pe poziþie, sã-ºi apere gra-niþele istorice etc. Nu trebuie sã stea cu braþele încru-ciºate. S-a discutat mult pe aceastã temã, susþi-nându-se cã efectul expansiunii NATO în forma eiactualã imprecisã nu are alt efect decât sã-i sperie peruºi.

Cornel Ungureanu : Am avut niºte studenþi ruºi…Tony Judt : Generaþia de acum, studenþii care au

acum 20 de ani, sã zicem…Cornel Ungureanu : Erau unii dintre cei mai buni

studenþi de la Moscova.Tony Judt : Nu, mã refer la studenþii care au acum

20 de ani. Care nu au cunoscut efectiv Uniunea Sovieticã.Cine este, pentru ei, Stalin ? Pentru ei, Stalin nu e, capentru pãrinþii lor, memoria lagãrelor, a Gulag-ului, aUcrainei, a celui de-al doilea rãzboi mondial, a repre-siunii. Acestea sunt de domeniul trecutului. Ceea ceînvaþã ei de la pãrinþi sunt amintirile bunicilor desprefaptul cã se trãia mai bine pe vremea lui Stalin. Erastabilitate, aveau ce mânca, chiriile erau fixe, Rusiaera o mare putere, tinerii nu erau obligaþi sã se înro-leze ca sã moarã în Afganistan sau în Cecenia ºi totuºi

Tony Judt62

sovieticii câºtigau rãzboaie importante. Aºadar, s-acreat un mit care seamãnã, de pildã, cu mitul EuropeiCentrale de dupã cãderea comunismului. Adicãmemoria anticomunismului devine o formã de pro-naþionalism – temporar, dar foarte serios. În Rusianostalgia nu este îndreptatã înspre comunism, ci în-spre autoritarism. La fel s-a întâmplat ºi în alte þãri,inclusiv în Franþa. Existã întotdeauna o nostalgie pen-tru vechile regimuri, republicile pãstreazã nostalgiamonarhiei. Aceasta se întâmplã mai ales în perioadelede instabilitate. Acum memoria Auschwitz-ului e maimult o metaforã, dar în anii ’60-’70, pentru o bunãparte din generaþia de germani care a trãit rãzboiul,nu era o amintire negativã. Ei nu aveau dreptul sãpomeneascã asemenea lucruri, dar îºi aminteau cu ooarecare mândrie de o perioadã de expansiune econo-micã, de recunoaºtere internaþionalã etc. Ce se întâm-plase mai apoi ? Pierduserã rãzboiul ºi încã în cecondiþii ! Dar, în rest, nu fusese chiar atât de rãu…

Livius Ciocârlie : Asta pentru cã, în timpul uneidictaturi, cea mai mare parte din populaþie nu este afec-tatã de represiune.

Tony Judt : Absolut. Dacã ar fi aºa, nu ar maiexista dictaturi. Existã ºi cazuri contrare, dar nu suntde lungã duratã. Se uitã cã memoria lui Stalin, pentrucine nu e ucrainean, evreu sau fost disident – ºi majori-tatea populaþiei nu e – este memoria vieþii cotidiene,care nu a fost niciodatã uºoarã, dar cu atât mai puþinuºoarã e acum. Cu siguranþã, aceasta a fost o perioadãde stabilitate. În 1946, în Franþa s-au fãcut sondajedespre rãzboi : care a fost cel mai greu moment alrãzboiului, cum îºi amintesc oamenii de ocupaþieº.a.m.d. Perioada de ocupaþie fusese suportabilã. Nicinu prea întâlneai soldaþi germani… Momentul cu ade-vãrat greu a fost sosirea aliaþilor. Riscai sã-þi pierziviaþa pentru cã se dãdeau lupte, erau bombarda-mente – nenorociþii de americani au bombardatCannes, Le Havre etc. Apoi americanii au luat tot, numai aveai ce mânca pentru cã americanii luaserã toateanimalele, toatã mâncarea pentru armatã. Ei se

63Europa iluziilor

îndopau ºi francezii mureau de foame. Nemþii fuseserãfoarte disciplinaþi. Iatã opinia francezilor în 1946. Seºtia deja cã este politically incorrect sã spui aºa ceva,ºi totuºi, aceasta era realitatea.

*

Marius Lazurca : Dupã discuþia din aceastã dimi-neaþã, v-am pus o întrebare referitoare la statutul pecare l-ar putea avea istoria în formarea ºtiinþelor umanecontemporane. E o întrebare foarte importantã pentrugrupul nostru, care încearcã sã-ºi gãseascã o metodã decercetare pentru literatura sau, mai mult, pentru culturacentral-europeanã. Care credeþi cã ar putea fi rolulcercetãrii istorice pentru inventarea unei noi manierede abordare a textului literar ?

Tony Judt : Mi se pare cã în întrebarea dumnea-voastrã se contureazã douã întrebãri. Una se referã lalocul pe care îl ocupã studiul istoric în înþelegereaoperelor literare ; cealaltã se referã la responsabili-tãþile morale ale intelectualului în angajamentul faþãde trecut. Adicã, una despre locul istoriei în studiulcontemporan ºi cealaltã despre locul prezentului înînþelegerea istoriei. Cele douã sunt interdependente.Dupã cum ºtiþi, încã de la Sainte-Beuve a existat odiscuþie serioasã despre noþiunea de context în analizaliterarã ºi intelectualã. ªi aceasta a devenit partedintr-o mai amplã dezbatere metodologicã, anglo-ame-ricanã la origine, dar cu serioase ramificaþii conti-nentale în ultimii ani. Dezbaterea se referã la istoriaideilor, într-un sens foarte larg : cum se poate explicaistoric formarea anumitor tipare de gândire, de argu-mentare, a anumitor stiluri de raþionament, a unortendinþe estetice etc.

Convenþional vorbind, te ocupi de operele majoredintr-o anumitã tradiþie, ale unui anumit stil estetic ºiscrii despre ele cam cum ar scrie cineva o istorie acãilor ferate privind reþelele electrice de deasupraliniilor, de fapt, o singurã linie continuã care se miºcãîn timp. În ultimii 25 de ani s-a dezvoltat un curentopus, care argumenteazã cã e mult mai important

Tony Judt64

studiul operelor minore care formeazã contextulcultural-lingvistic necesar pentru naºterea mariloropere.

Vã dau un singur exemplu. În cadrul scrierilorcritice tradiþionale despre liberalism, opera lui JohnLocke a fost întotdeauna abordatã izolat. Îl citeai peLocke, îl studiai, îl tratai în spiritul a ceea cestrauss-ienii din Chicago-ul german ar fi numit „operacu semnificaþie suficientã” ca sã merite exegezã pe contpropriu. Relaþia operei cu momentul ºi contextul econtingentã, secundarã sau este, pur ºi simplu, o ches-tiune de înþelegere a textului, de formulare corectã aîntrebãrilor care sã provoace rãspunsul aºteptat cuprivire la semnificaþiile unui text. În ultima vreme adevenit din ce în ce mai clar – dau exemplul lui Lockepentru cã îl cunosc bine – cã Locke nu poate fi înþelesdacã nu înþelegi mai întâi ceva ce e exact opusul abor-dãrii tradiþionale, faptul cã scrierile lui aveau uncaracter religios, faptul cã ideile lui despre libertate,proprietate, drepturi individuale derivã dintr-un sis-tem religios de argumentare. Rezultatul este exactopusul a ceea ce se spune în general despre Locke. Îngeneral se presupune cã el e cel care iniþiazã tradiþiascrierii seculare cu privire la societate. Apoi începi sãte întrebi ce ar fi putut Locke însemna pentru con-temporanii sãi. Dacã eu aº fi trãit în acea epocã, ce aºfi înþeles din textele lui ?

Se pot aduce aici douã contra-argumente. În primulrând, eu trãiesc în prezent, nu sunt contemporanul luiLocke, nu pot fi decât eu însumi, în orice context. Decinu pot avea decât o percepþie contemporanã asupratextului. Dar aceasta înseamnã cã înþelegerea meaeste, prin definiþie, greºitã. Pot vorbi despre Locke aºacum vorbesc despre Platon sau Heidegger, pot spunecã textul e inteligent ºi conþine urmãtoarele idei. Darnu pot spune nimic despre ceea ce însemnau acesteidei pentru cel care le-a scris ºi pentru contemporaniiacestuia, nu pot spune de ce a ales el tocmai acesteidei ºi nu altele decât dacã înþeleg contextul, decisemnificaþia probabilã, într-un mod total diferit. Iar

65Europa iluziilor

aceastã încercare de a oferi un context cultural specificunor opere care de obicei sunt abordate independentde acest context e un punct central al istorieiintelectuale actuale ºi dezbaterile despre istoriaintelectualã sunt îndreptate spre acest aspect, celpuþin în cercurile pe care le frecventez eu. De aici ºinevoia de a înþelege cultura contemporanã. Pentru cãnoi putem pune aceste întrebãri cu avantajul saudezavantajul de a fi contemporani. Care este semni-ficaþia posibilã a unui anume text ? Ei bine, sensurileposibile ale unui text în aceastã linie de argumentaresunt contextuale, trebuie sã þinã cont atât dereceptare, cât ºi de intenþie. Iar intenþia însãºi esteproblematizatã în teoria literarã modernã pentru cã,psihologic, nu e deloc evident care este relaþia dintreautor ºi acþiunile sale. Dar chiar dacã lãsãm deoparteaceastã problemã, rãmâne aceea a receptãrii.

Care este, sã zicem, la 1910, semnificaþia unui textde Maurice Barres ? Bineînþeles, alta decât semnifi-caþia lui actualã. E, în acelaºi timp, mai legatã ºi maipuþin legatã de politic. E, în acelaºi timp, mai polemicãºi mai puþin polemicã din punct de vedere stilistic,pentru cã este mai convenþionalã ºi nu mai e perceputãca o ciudãþenie. Asemenea încercãri de a înþelege cul-tura, oscilând între studierea textului ºi a contextului,între intenþie ºi receptare, îmi par o zonã fertilã pentrudezbateri. Istoricul poate avea aici o contribuþie semni-ficativã, chiar dacã doar pentru mãrirea bagajuluiinformaþional referitor la context. Când scriem acum oistorie a Iluminismului, de pildã, suntem mult maibine informaþi, atât în cazul Franþei, cât ºi al Scoþiei,despre seriile de dezbateri de la Universitatea dinGlasgow sau din cercurile clericale franceze care pro-duc pamflete, eseuri, discursuri pe care altfel le-amconsidera creaþii izolate ale unui individ, ale uneiintenþii religioase, politice sau intelectuale personale.Aºadar, contribuþia istoricilor la înþelegerea textelorîmi pare crucialã. Existã ºi o serie de dezbateri totalopuse celor în care sunt ºi eu împlicat. E vorba despreopoziþia dintre istoria intelectualã ºi istoria ideilor. Un

Tony Judt66

numãr semnificativ de istorici francezi, urmândindirect tradiþia lui Karl Mannheim, au devenit foarteinteresaþi de ceea ce ei considerau a fi contextulgeneraþional al unui produs intelectual. Lãsând la oparte individul sau tradiþia politicã ºi literarã, ei abor-dau textul din punctul de vedere al generaþiei care l-aprodus, al unui grup de oameni care au aceleaºi pre-ocupãri, aceleaºi referinþe morale ºi politice ºi producopere care – deloc întâmplãtor – se aseamãnã, aparþinaceleiaºi stãri de spirit. Rezultatul e acela cã istoriaideilor care se scrie acum, mai ales în Franþa, revineobsesiv la aceste coordonate.

Se scriu studii despre generaþia anilor ’20, gene-raþia de la 1914 etc. Noþiunea de generaþie devinefoarte restrictivã, ajungându-se pânã la a face ogeneraþie din oamenii care au trãit anii 1928-1932.Toate scrierile lor sunt, apoi, trecute printr-un filtrunumit „experienþa generaþiei”, care devine un cliºeu.Iatã, de pildã, o carte precum Generaþia intelectualã,referitoare la Sartre, Aron, Simone de Beauvoir ºi toþiscriitorii ºi filosofii care atinseserã maturitateaartisticã ºi academicã la Universitate, la ªcoalaNormalã Superioarã între 1923 ºi 1928. De când aapãrut aceastã carte, suntem într-un fel forþaþi sã-iprivim pe aceºti oameni în primul rând ca pe un grupcompact, o generaþie cu preocupãri interdependente.Încercãrile de a aborda operele acestora separat suntpercepute ca naive din cauza lipsei contextului. Iatãprima consecinþã extremã a preocupãrilor pentru con-textul intelectual ºi cultural, mai ales la francezi.Cealaltã problemã a istoriei ideilor, care îmi pare odeformaþie profesionalã francezã ºi germanã, esteobsesia cadrului producþiei intelectuale ; cadru în sen-sul de clasã socialã, de resurse economice, contacteumane, educaþie etc. Iar ideea cã ceea ce trebuie înprimul rând explicat este poziþia intelectualilor dinpunctul de vedere al miºcãrilor sociale, economice,intelectuale, culturale, profesionale, universitare etc.a devenit o obsesie. În acest sens s-au scris câtevacãrþi foarte interesante : Naºterea intelectualilor.

67Europa iluziilor

1880-1900 a lui Cristophe Charles, istoric francez,Sartre ºi timpurile moderne de Annie Cohen-Solal, unstudiu despre lumea închisã a anilor ’40-’50, ºiexemplele ar putea continua.

Aici ideile ºi forma, conþinutul, ca sã zic aºa, alcreaþiei intelectuale dispar complet ºi studiul culturiidevine studiul contactelor umane : cine pe cinecunoºtea, cine pe cine a influenþat, cine cu cine a trãitîn timp ce a scris, cine ce a citit, de ce a fãcut cinevaceea ce a fãcut etc. Istoria ca disciplinã, istoria ideilor,istoria culturii, istoria intelectualilor au ajuns înEuropa occidentalã dependente mai degrabã de uneleexplicaþii sociologice reziduale decât de scrieri. ÎnStatele Unite, totul a fost întors pe dos de promotoriicurentului new historicism. Nu e vorba despre o reacþiedin interiorul disciplinei istoriei, ci de o dublã reacþieîmpotriva unei tradiþii mai vechi de criticã textualã ºia unei preocupãri mai recente, postmoderniste, pentruevacuarea textului ºi a autorului. Ceea ce face newhistoricism – simplificând lucrurile – este sã readucãistoria în cadrul criticii literare ºi culturale, dar pepost de simplã servitoare. Istoria devine astfel uncontext maleabil pe care îl introduci ori de câte ori eutil, ca o culoare de fundal în cinematografie. Deciistoria e mulþimea de figuranþi pe fundalul cãreia joacãstarurile aflate în prim-plan.

Ea devine, însã, problematicã, pentru cã serveºteîntotdeauna unui scop anume, sprijinind un anumeargument literar privitor la Shakespeare, Racine sau,mai puþin, la romanul secolului al XIX-lea. ªi acelargument provine în mod natural din tradiþia desuspiciune modernistã ºi postmodernistã. Nu maiputem citi Fedra aºa cum o citeam înainte, n-o putemciti decât dacã înþelegem ce se petrecea în politicã lacurtea Franþei în anii 1630-’40-’50. ªi odatã ce amînþeles aceste lucruri, nu mai avem de ce citi Fedra,pentru cã piesa nu reprezintã altceva decât aceastãcolecþie de detalii, restul sunt jocurile de cuvinte alelui Racine. A apãrut sentimentul cã literatura a fostistoricizatã, bine localizatã, lipsitã de frumoasele ei

Tony Judt68

ornamente exterioare… Adepþii new historicism-uluisusþin cã istoricii nu-ºi pot citi propriile materialesuficient de subtil. Pentru cã istoria oferã un materialvast care se poate interpreta folosind tehnici literareºi critice. Sã luãm ca exemplu Revocarea Edictului dela Nantes din 1685, prin care se stipula cã protestanþiinu-ºi mai pot practica liber cultul în Franþa. Textual,momentul este interesant pentru motive pe care nuavem acum timp sã le dezvoltãm. Dar el devine unprodus literar ce poate fi analizat ºi explicat în cadrulpropriei sale istorii textuale mai degrabã decât caprodus politic – sã spunem, un produs al politiciiexterne a lui Ludovic al XIV-lea. În sens opus, pieselelui Racine sau Shakespeare, mai cu seamã Furtuna,care au fost foarte vulnerabile la efectele newhistoricism-ului, înceteazã sã mai fie un produs literarinteresant ºi devin o serie de metafore ºi relaþii carepot fi dezvãluite la o analizã a situaþiei din secolele alXVI-lea, al XVII-lea.

Mircea Mihãieº : Existã o legãturã posibilã întreefectele – poate efectele secundare – ale new histori-cism-ului ºi încercãrile recente de a rediscuta canonul ?Pentru cã ceea ce s-a spus despre Racine este valabil ºipentru Shakespeare, mai ales în piesele istorice.

Tony Judt : Vã referiþi la Statele Unite ?Mircea Mihãieº : Da.Tony Judt : Problema dezbaterilor privitoare la

canon e aceea cã ele iau forme mult prea diverse. Pe deo parte, se discutã pur ºi simplu ce cãrþi trebuie in-cluse, iar la cealaltã extremã, se discutã dacã ar trebuisau nu sã mai existe vreun canon…

Mircea Mihãieº : Totul a început ca o simplã discuþieacademicã pentru a se transforma, apoi, într-o încercareideologicã de a rediscuta cultura.

Tony Judt : Aici trebuie sesizate mai multe as-pecte. Am sã încerc sã le clarific, chiar dacã sunt camîncurcate. Primul aspect se referã la istoria criticiiliterare în America ºi, pe alte coordonate, peste ocean.Este vorba de îndepãrtarea de ceea, în anii ’50, senumea „noua criticã”, interpretarea strict textualã, a

69Europa iluziilor

poeziei mai ales. În anii ’60 aceastã tendinþã a ieºit dinmodã ºi a fost înlocuitã de lingvistica structuralistã,prin intermediul cãreia s-a ajuns la critica postmoder-nistã. Ideea de bazã în analiza unui text este scoatereadin context, deconstrucþia lui – pentru cã nu are niciun sens inerent sau pentru a gãsi acest sens. Acestcurent a funcþionat în paralel cu un altul, caracterizatprin interesul pentru istoricizarea textului. Aceasta enoua dezbatere a anilor ’60. În „Proust contra Sainte--Beuve” se reia aceeaºi dezbatere, dar mult maicomplexã. În anii ’60, cei care identificã analiza culturiicu istoricizarea sau contextualizarea ºi cei careconsiderã deconstrucþia o metodã necesarã stau faþãîn faþã.

La aceastã situaþie conflictualã se adaugã alte douãtendinþe critice occidentale. Una dintre ele, tendinþãcriticã post-ºaizecistã, constituie începutul scepticis-mului privitor la predarea culturii tradiþionale. Acestlucru s-a întâmplat fie datoritã credinþei cã ea nu maipoate fi predatã, fie datoritã opiniei politice cã nu maitrebuie predatã, fie, dupã schimbãrile din anii ’60,datoritã ideii cã studenþilor trebuie sã li se ofere uncalup ordonat de opþiuni, fãrã sã li se influenþeze însãalegerea. Ca urmare, au existat dezbateri violente proºi contra formãrii unui canon standard, care sã lepermitã, totuºi, studenþilor, câteva alternative ; stu-denþii puteau citi, adicã, Chaucer sau Jane Austen,dar nu erau obligaþi s-o facã, putând la fel de bine sãse ocupe de muzica rock. Existã însã ºi un aspect politicseparat, mult mai american în esenþã, ºi care nu sereferã la ce ar trebui sã fie canonul, ci la acel cinevacãruia ar trebui sã-i aparþinã. De ce nu ar exista uncanon al populaþiei de culoare, al femeilor, al hispani-cilor – nu mã refer la spanioli, ci la latino-americani –,al Caraibelor ? Toate acestea devin dezbateri politicepar littérature anteposée, cum s-ar spune.

În acest sens, canonul reprezintã doar o serie desimboluri ale argumentelor de ordin politic sau meto-dologic. Cred cã cealaltã jumãtate a dezbaterilorreferitoare la canon – cea de naturã pedagogicã – este

Tony Judt70

cea realã, cã majoritatea argumentelor în favoareacanonului pornesc de la o premisã care nu mai estevalabilã. Într-o þarã cu o culturã unificatã, aceeaºipentru o întreagã generaþie, toþi tinerii îºi vor fiformat, pânã la etapa universitarã, un fel de hartãmentalã unicã, întinzându-se – pentru cultura anglo--saxonã, sã zicem – de la Chaucer la James Joyce,grosso modo.

Mircea Mihãieº : Beowulf nu ?Tony Judt : Ba da, numai cã Beowulf a murit de-

mult. Sã fim mulþumiþi dacã se începe cu Chaucer. Înînvãþãmântul universitar, da, însã acum vorbim desprelicee. În ºcoli canonul era luat de bun ºi se mergea cuel pânã la capãt. Acelaºi lucru se întâmplã ºi în Franþa,unde trebuie sã începi întotdeauna cu canonul. Pro-blema, în cazul francezilor, e unde începe acest canon,dar nimeni nu se îndoieºte cã momentul de vârf îlreprezintã secolul al XVII-lea, cu extindere pânã însecolul al XVIII-lea ºi al XIX-lea. În Statele Uniteaceastã regulã nu mai este valabilã, pentru cã stu-denþii nu vin la facultate cu un canon unic imprimat înmemorie. ªi întrebarea e : învãþãmântul universitartrebuie sã-i înveþe pe elevi canonul sau sã-i înveþe sãanalizeze critic ? Dar ce sã analizeze din moment ce einu cunosc acest canon ? Aºa cã întrebarea devine : tre-buie pur ºi simplu sã-i înveþi sã punã întrebãri ºi sã ledezvolþi spiritul critic sau trebuie, mai întâi, sã le oferio serie de date pe care ei sã le analizeze mai târziu înfacultate ? ªi, de aici, o chestiune total diferitã, doar înmod accidental tangentã cu literatura ºi cultura ºi carese referã la condiþia intelectualului occidental dupãdeclinul marxismului. Începând cu anii ’70, în uni-versul real al politicii, nu mai avea nici un sens pentruuniversitarii de stânga sã vorbeascã despre marxismdecât dacã funcþionau în cercuri închise ermetic.

Dar mai existã ºi sentimentul cã menirea univer-sitãþii este aceea de a se posta pe poziþii diametralopuse curentului dominant. În absenþa politicii ideo-logice, unde marxismul oferea vocabularul esenþialpentru asemenea divergenþe, se formeazã o nouã ideo-

71Europa iluziilor

logie, literarã ºi culturalã, a opoziþiei. Vorbesc acumdin propria mea experienþã : am fost timp de trei anidecanul Facultãþii de ªtiinþe Umaniste al UniversitãþiiNew York ºi multora dintre colegii mei mai tineri carepredau ºtiinþe umaniste li se pãrea cã meseria lor esteuna esenþialmente politicã. Este, de fapt, politicaopoziþiei culturale. Ei trebuie sã se opunã speculaþiilorculturale, canonului, normelor educaþiei tradiþionale,pentru cã aceasta este forma de activism politic la careau acces în mediul universitar. ªi, bineînþeles, în urmadezvoltãrii limbajului conflictului de clasã, se poatevorbi de un conflict cultural. Vocabularul devine tiradã,conflictul nu mai are loc pe strãzi sau în fabrici, ci încãrþi, pentru cã oamenii scriu, gândesc ºi vorbesc înacest spirit.

Mircea Mihãieº : … în liceu ?Tony Judt : Este o întrebare bunã. E ca într-o expe-

rienþã medicalã, în care mai întâi injectezi virusul,apoi antidotul.

Mircea Mihãieº : De altfel, aceasta nici nu seamãnãcu o discuþie. Este mai degrabã o confruntare în planstrict teoretic între universitari.

Tony Judt : În aceastã discuþie, mã aflu într-opoziþie similarã cu cea a istoricului de idei. Pot sã mãangajez într-o idee sau pot sã-i descriu istoria. Pânãacum v-am descris istoria, dar dacã mã angajez, lucru-rile se complicã. Acesta este unul din aspectele neplã-cute ale predãrii într-o universitate americanã. De cenu se predau asemenea lucruri în liceu ? Pentru cãîntr-o societate multiculturalã precum cea americanãprea multe lucruri ar trebui predate neapãrat. Suntprea multe microculturi care trebuie incluse în pro-gramã : cultura aborigenã, neagrã, hispanicã, culturileasiatice, cele albe, cãrora trebuie sã li se acorde unstatut egal, aºa cã nu trebuie sã se insiste asupra uneiamai mult decât asupra celorlalte. Apoi este problema aceea ce se cheamã gendered methodology, care nici nuºtiu cum s-ar putea traduce în francezã. Dar, atenþie !Faptul cã termenul este intraductibil este un semnbun, dupã ce va fi tradus vom avea motive de

Tony Judt72

îngrijorare. În învãþãmântul preuniversitar, se puneproblema educãrii libere faþã de concepte precumhomosexualitatea sau lesbianismul. Nu toþi profesoriicred în ceea ce fac, dar sunt obligaþi sã petreacã ogroazã de timp discutând asemenea lucruri. În aldoilea rând, se pune problema orientãrii spre mate-maticã, ºtiinþe exacte ºi computere chiar ºi a celor carenu manifestã înclinaþii spre aceastã zonã. În conse-cinþã, în ºcolile americane rãmâne puþin loc pentruºtiinþele umaniste înaintea vârstei de 18 ani. ªi vorbimdespre o naþie în cazul cãreia un procentaj foarte marede tineri opteazã pentru facultate la 18 ani. Deci sepresupune cã tinerii vor fi instruiþi în învãþãmântuluniversitar. Nu se întâmplã ca în Anglia, Franþa sauGermania, unde tinerii pun punct educaþiei la unmoment dat ºi pânã la acest moment se presupune cãei trebuie sã fie deja bine instruiþi. Majoritatea cole-giilor americane pornesc de la premisa cã programaliterarã va fi predatã mai temeinic aici, unde vor ajungeoricum cei mai mulþi dintre tineri, aºa cã aceasta vacompensa lacunele din învãþãmântul preuniversitar.Însã nu poþi perfecta ceva ce a lipsit cu desãvârºire,aºa cã primii paºi trebuie, totuºi, fãcuþi înainte.

Mircea Mihãieº : Un personaj dintr-o comedie româ-neascã spune la un moment dat : „Eu ridic aceastã ches-tiune ºi tot eu o resping”. Deci trebuie sã faci simultandouã lucruri inutile…

Tony Judt : Mai rãu : mã prefac cã ridic aceastãchestiune ca s-o pot respinge. Asta se întâmplã, defapt.

Mircea Mihãieº : Voi ridica aceastã chestiune, dar,mai întâi, o resping… Dar sã ne întoarcem la EuropaCentralã.

Tony Judt : Studiile culturale sunt o problemã,chiar ºi în Anglia, pentru cã au devenit un fel de alter-nativã interdisciplinarã la un gol, la unele disciplinesensibile politic, precum istoria sau critica literarã.Studiile culturale au apãrut în Anglia în anii ’60, laUniversitatea din Birmingham, fondate de câþivasociologi marxiºti disidenþi care îºi propuneau sã pre-dea ceea ce acum am numi new historicism.

73Europa iluziilor

Mircea Mihãieº : Pentru eliminarea tradiþiei…Tony Judt : Pentru a insista asupra necesitãþii

integrãrii cunoºtinþelor culturale într-o atitudine cri-ticã faþã de context. Cel mai celebru cercetãtor în acestdomeniu a fost Raymond Williams, autorul volumuluiCulturã ºi societate, o carte despre legãtura dintrerevoluþia industrialã ºi literatura englezã din secolulal XIX-lea, carte care a devenit un model pentru stu-diul dezbaterilor culturale. Nu cred cã poate fi aplicatãîn studiul culturii din Europa Centralã. În acest cazmult mai interesantã ºi mai utilã ar fi metodologiaistoriei intelectuale, pentru cã dezbaterea dintre newhistoricism ºi istoria intelectualã se bazeazã tocmai pelocalizarea ºi relaþionarea unor forme distincte de pro-ducþie culturalã, eseuri, romane, poeme etc., produseleaceluiaºi moment sau ale mai multor momente diferite,dar ale aceluiaºi spaþiu. Pare o dezbatere metodologicãmult mai interesantã. ªi ar trebui sã se poatã spuneceva, de pildã, despre teoria generaþiilor…

Tinu Pârvulescu : De fapt, acesta ar fi un alt canon.Tony Judt : Dar ºi cu un singur canon, problema e

ce anume incluzi în el.Mircea Mihãieº : Cred cã cel mai corect ar fi sã se

spunã : avem un canon, dar îl ignorãm. Aºa cã inventãmaltul.

Tony Judt : Deci ce este canonul ?Tinu Pârvulescu : Noi încercãm sã ne apropiem de

un canon central-european : cei mai reprezentativiromancieri, de pildã, pentru o generaþie, o epocã. Îi abor-dãm separat de tradiþia lor naþionalã.

Tony Judt : Dar trebuie sã plãtiþi pentru aceastãabatere.

Tinu Pârvulescu : Da, suntem conºtienþi.Tony Judt : Mã întreb cum vã descurcaþi într-o

asemenea încercare…Tinu Pârvulescu : Aceasta este principala problemã.

În primul rând, luãm în considerare criteriul estetic.Toþi aceºti scriitori sunt promovaþi în spaþiul literaturiilor naþionale. Apoi intrã în joc criteriul geografic. Unaltul este, pânã la un punct, tradiþia habsburgicã, dacãsunt sau nu tributari moºtenirii austriece. Acestea sunt

Tony Judt74

criterii obiective ; nu cred cã, la ora actualã, ele suntadunate laolaltã într-o metodã cu sens ºi scop precis. Unalt criteriu pe care l-am luat în considerare a fost modulîn care autorii reflectã acest spaþiu în operele lor. Apoi,existã un set de valori care ar putea fi numite central--europene, ºi ne intereseazã modul în care textul, temele,intriga etc. sunt legate de aceste valori ºi le promoveazã.

Tony Judt : Pot sã pun o întrebare ? Încep prina-mi mãrturisi simpatia faþã de acest proiect ºi prin-cipiul sãu organizator. Dar îi vãd ºi neajunsurile. Mise pare un proiect circular. Începeþi cu un set de criteriigeografice ºi istorice pentru Europa Centralã ºi cumeste ea definitã prin moºtenirea habsburgicã, dar pen-tru cã acest imperiu a fost real, nu o abstracþiune, veþiavea un set de opere care prin definiþie îºi vorbesc unaalteia datoritã acestei legãturi. Nu aþi specificat însãcare sunt aspectele distinctive ale acestor opere. Sãpresupunem cã vin de pe lunã, sunt foarte instruit înprobleme de literaturã, dar nu am nici cea mai vagãidee despre harta Europei. Aº recunoaºte în acesteopere pe care le-aþi ales teme similare, ar fi ele ºipentru mine la fel de evidente ca pentru voi ?

Tinu Pârvulescu : Este o întrebare foarte dificilã.Nu cred cã se poate da un rãspuns pe loc. El va veni doarla capãtul muncii noastre de cercetare. Este foarte ris-cant sã spui cã un lucru sau altul este specific lãsând lao parte o serie de elemente extrem de importante.

Tony Judt : Cred cã acest exerciþiu este valid dinpunct de vedere ontologic. Cred, însã, cã criteriile artrebui sã fie mai subtile ºi mai maleabile. Dacã vorbiþiîn special de scriitorii de limbã germanã, cred cã tre-buie luatã în considerare o analogie cu culturaevreiascã, legatã inevitabil de sfera germanã, de filo-sofia germanã, de dezvoltarea stilurilor literare ger-mane. Mulþi dintre autorii evrei scriu în germanã,aceasta este una din lumile multiple în care trãieºte,de pildã, Karl Kraus. Este, evident, o lume evreiascã,dar este ºi lumea Vienei dintr-o anumitã epocã, lumeamonarhiei habsburgice care se prãbuºeºte, lumea uneianumite tradiþii autocritice a Europei Centrale, carese urãºte pe sine ºi se pune între paranteze, dar, în

75Europa iluziilor

acelaºi timp, e lumea unei scriituri germane pline defermitate. Acestea nu sunt contradicþii, sunt mulþimicare se intersecteazã. Cred cã existã foarte puþine ex-cepþii.

Cineva precum Konrád György, de pildã, însã eleste atât de preocupat de lumea distinctã a opoziþieiintelectuale din Budapesta la un anumit moment istoric,încât rãmâne produsul pur al unei etape din viaþa inte-lectualã post-habsburgicã, neocomunistã din EuropaCentralã ºi, de aceea, cu o ºansã redusã de succes peste50 de ani. Dar un Danilo Kiš va rãmâne interesant ºipeste 50 de ani, el fiind produsul unui numãr de iden-titãþi culturale care se întrepãtrund. Sã vã dau un altexemplu : Kundera, scriitor tipic central-european –poate da, poate nu. Dacã s-ar fi fãcut un sondaj deopinie printre disidenþii cehi ºi scriitorii cehi carescriau pe ascuns la 1975, cine ar fi ieºit personajul celmai neagreat ? Milan Kundera – cap de listã. Într-uninterviu celebru, Václav Havel declarã subtil cã dom-nul Kundera nu este „de-al nostru”. Ce este, atunci,domnul Kundera ? Este – sau a devenit – un intelectualfrancez.

Daciana Branea : ªi, practic, în ultimele romaneºi-a schimbat cu totul zona de interes. În ultima carte,acþiunea se petrece la Paris ºi la Londra.

Tony Judt : Dar chiar ºi în scrierile anterioare,care sunt o serie de dezbateri asupra Europei Centrale,se simte intelectualul francez de dincolo de autorulcentral-european. Europa Centralã este vãzutã dinperspectiva dezbaterilor pariziene. E vorba de o ironiegrandioasã, nu de cea mãruntã, tipicã atâtor alþi scrii-tori cehi ai epocii. Kundera este interesant, dar unuldin motivele pentru care are un asemenea succes lapublic este faptul cã el însuºi a fãcut parte din acestpublic ºi a putut privi subiectele respective din exte-rior. Aºadar, Europa Centralã, ca entitate culturalã,va depinde întotdeauna de relaþia sa cu alte spaþii. Nucred cã poate fi definitã în izolare.

Mircea Mihãieº : Cred cã aveþi dreptate, pentru cã,în mod tradiþional, Kundera era considerat cel mai

Tony Judt76

central-european dintre scriitorii central-europeni ºi, înacelaºi timp, unul din puþinii care au avut grijã sã sedetaºeze de identitatea central-europeanã. Cred cã ºititlurile ultimelor sale romane au fost foarte atent alese.Nemurirea este opusul morþii, dar, în acelaºi timp, în-seamnã nemiºcare. Ultimul roman, Identitate, vorbeºtede o identitate complet nouã ºi ºtim cu toþii cã autorulsãu era foarte atent la orice fel de delimitãri.

Tony Judt : Contra-exemplul ar fi Havel. Nu mãrefer la Havel ca preºedinte, ci la Havel cel dinainte de1989. El a ales sã rãmânã pe poziþie. Ar fi putut plecadin þarã – erau mulþi cei care ar fi vrut sã-l vadãplecat –, însã a rãmas. E un martir, dar nu asta vroiamsã scot în evidenþã. Scrisul lui Havel este tipic cen-tral-european, cu lipsurile ºi plusurile sale. Una dintretrãsãturile cele mai interesante e un fel de melancoliepost-heideggerianã faþã de modernitate – de moder-nitatea tehnicã, de tehnologie. Un exemplu celebrueste ideea referitoare la soluþionarea poluãrii. Ideea cãOccidentul a exportat marxismul în Estul care apoi l-aabãtut asupra Europei Centrale nu rezistã din punctde vedere istoric, dar este una din ideile tipic central--europene : am fost prinºi la mijloc în menghina moder-nitãþii. Asta l-a fãcut pe Havel foarte vulnerabil faþãde critica liberalã. Havel pare atras de critica societãþiiliberale, o vede ca pe un construct prea individualistetc. Ceea ce derivã din tradiþia central-europeanã, ger-manã, dar nu numai. Iatã de ce, în cele din urmã, dacãHavel nu ajungea preºedinte, influenþa lui ar fi scãzut,în comparaþie cu cea a lui Adam Michnik, de pildã,care este mult mai sofisticat în modul de gândire poli-tic ºi mai puþin central-european atunci când vorbeºtede Polonia.

Daciana Branea : O sã vã pun o întrebare-cliºeu,dar modul în care veþi rãspunde mã intereseazã într-ade-vãr : care sunt, în opinia dumneavoastrã, principalelecaracteristici ale Europei Centrale ca entitate culturalã ?

Tony Judt : Am mai încercat o datã sã rãspund laaceastã întrebare ºi n-am reuºit. Sã încerc : într-o formãsau alta, ironia. Ironia central-europeanã este unaistoricã, pe când o altã tradiþie literarã esenþialmente

77Europa iluziilor

ironicã aºa cum este cea englezã are un conþinut moral.Iris Murdoch, de pildã, cultivã ironia din plin, dar eaapare la nivelul relaþiilor umane, al reacþiilor. Ironiacentral-europeanã apare în relaþia individului cutrecutul, cu autoritatea, statul, reprezentantul comu-nitãþii, o relaþie întotdeauna nesatisfãcãtoare ºi osursã de comedie sau tragedie. Toate acestea suntstrãine tradiþiei occidentale în ansamblu. O a douatrãsãturã ar fi pesimismul. Existã momente de pesi-mism în literatura francezã de la sfârºitul secoluluial XIX-lea, dar pesimismul nu este o caracteristicã aceea ce numim literaturã francezã – sau este una deordin secund. A treia e mai greu de depistat, pentru cãþine de formã, nu de conþinut : foiletonul, eseul scurtsau mediu, nuvela foarte scurtã care transmite unsentiment moral unitar într-o naraþiune de doar câtevapagini. Nu se dezvoltã într-o naraþiune complexã, dareste mai mult decât un eseu. Nu e unica formã descriere central-europeanã, dar este mult mai bine dez-voltatã decât în alte literaturi. Nu existã un echivalentanglo-american ºi doar foarte puþine urme în literaturagermanã ; pare o trãsãturã tipicã literaturii central--europene.

Partea cea mai importantã a rãspunsului meu arputea pãrea incorectã, dar cred cã se referã la unaspect esenþial. Literatura ºi cultura central-euro-peanã sunt marcate de acelaºi fenomen ca ºi culturaevreiascã : obsesia autodefinirii. Nimeni nu ar întrebaîn mod normal care sunt caracteristicile literaturiifranceze, engleze sau germane. Dar în cazul celei cen-tral-europene, întrebarea se repetã obsesiv, pentru cãexistã în cultura acestui spaþiu o combinaþie ciudatãîntre o mare siguranþã intelectualã ºi o mare nesi-guranþã identitarã. Este o zonã de maximã energieintelectualã – idei, dezbateri ºi invenþii –, dar, înacelaºi timp, o zonã care nu a fost niciodatã sigurã cãexistã ca atare. O foarte lungã tradiþie de producþiiculturale, religioase ºi intelectuale stau mãrturie.Obsesia autodefinirii a existat întotdeauna în EuropaCentralã, ºi aceastã obsesie este mãsura de bazã a

Tony Judt78

culturii central-europene. Toate acestea au o explicaþieistoricã. Nimeni nu s-a gândit la Europa Centralã pânãprin 1818 – poate cu excepþia lui Josef al II-lea, care afãcut-o din motive administrative. ªi dupã 1918aproape nimeni nu s-a mai gândit la Europa Centralãpentru multã vreme. Aºa cã nostalgia pentru ideeaînsãºi de Europa Centralã este perfect îndreptãþitã,pentru cã acesta a fost un moment de vârf al culturiieuropene, care a avut o duratã mult prea scurtã. ªicare nu era recunoscut ca atare în epoca de strãlucire –acesta este un alt aspect important. E ca atunci cândtrimiþi rachete pe lunã – nu trebuie sã vizezi luna,pentru cã astfel o ratezi. Acelaºi lucru se întâmplã ºicu Europa Centralã : n-o poþi descrie în sens clasic,literar, cultural, pentru cã o asemenea reprezentare arrata elementele sale definitorii. Iatã, de exemplu, unautor ca Josef Roth – nu atât în romane, cât în scrisori –care, privind în urmã la Imperiul Habsburgic, are onostalgie tipic evreiascã pentru lumea veche.

Cornel Ungureanu : …Stefan Zweig…Tony Judt : Zweig, exact. Dar în acea epocã aceastã

nostalgie nu se fãcea încã simþitã. E vorba de o calitateretrospectivã a central-europenitãþii. „Sunt ceea ce amfost ; sunt dorinþa de a fi din nou ce am fost ºi con-ºtiinþa faptului cã aceasta nu mai este posibil.” EuropaCentralã a avut aºadar totdeauna sentimentul de a sefi pierdut încã înainte de a realiza cã se gãsise pe sine.

Mircea Mihãieº : Aceasta este originea tuturornevrozelor.

Tony Judt : Dumeavoastrã aþi spus-o, nu eu. Sãfacem o comparaþie. Existã douã mari centre aleculturii moderne în Europa : Paris ºi Viena. Parisul aºtiut întotdeauna cã este centrul culturii moderne, sedescria ca atare, organiza expoziþii internaþionale careo dovedeau etc. Poate cã e fin de siècle, dar e debutulParisului. În Parisul anului 1900 te afli exact undetrebuie dacã vrei sã trãieºti în inima modernitãþii.Viena nu a avut niciodatã acest sentiment. L-aþi cititpe Schorske, ºtiþi cã în Viena sfârºitului epocii luiFranz Josef produsele culturale distinctive – în

79Europa iluziilor

arhitecturã, muzicã, artã plasticã, jurnalism sauliteraturã – nu sunt legate între ele ca pãrþi ale uneiculturi unitare, sunt antagoniste, au forme ºi funcþiifoarte diferite. Doar retrospectiv le vedem ca purtândsemnele ciudatei identitãþi a modernitãþii crepuscu-lare. Dar ar fi anacronic sã spui cã Viena era o capitalãculturalã recunoscutã în Europa Centralã a anului1900. Nici chiar membrii individuali ai acestei comuni-tãþi nu o vedeau aºa, oameni precum Karl Kraus, depildã. Kraus a recunoscut cã scria despre amurgulunui imperiu paradoxal ºi urât de el, dar nu-ºi puseseniciodatã problema cã, peste 30 de ani, va deveni pro-dusul pur al culturii pe care încercase s-o submineze.Deci trãsãtura ironicã, autodestructivã a central-euro-penitãþii este de asemenea importantã. Majoritateacentral-europenilor din generaþia mea pe care i-amcunoscut – poate ºi fiindcã erau maghiari, iar acestaeste un defect clasic al Budapestei, dar erau ºi vieneziprintre ei – fãceau efortul de a te convinge de impor-tanþa ideii central-europenitãþii în timp ce încercau são demoleze. Nu pot gãsi nici un exemplu similar într-oaltã parte a lumii. N-a fost cel mai bun rãspuns laaceastã întrebare, dar încerc sã schiþez un tablou…

Mircea Mihãieº : Veþi ajunge un fel de MonsieurJourdain al modernitãþii.

Tony Judt : De acord. Vorbesc despre proza cen-tral-europeanã fãrã sã o cunosc. Pe de altã parte, nu enimic rãu în inventarea sau reinventarea unui conceptca acela de Europa Centralã. Întreaga fizicã modernãeste un limbaj inventat. Nu se ºtie ce se întâmplã defapt în interiorul unui atom. Se foloseºte pur ºi simpluo serie de metafore lingvistice care ajutã la formareaunei imagini matematice explicative. La fel se întâmplãºi cu Europa Centralã. Nu intru în detalii, pentru cãnu mã pricep, dar Europa Centralã este asemenea unuilimbaj de fizicã post-heisenbergianã. Este o modalitateconvenabilã de a descrie un tip de comportament carenu poate fi explicat altfel, care nu poate fi analizat – sãspunem aºa – la microscop. Europa Centralã nu poatefi vãzutã ; se pot vedea doar rezultatele ei culturale,

Tony Judt80

lingvistice, sociologice, arhitectonice. Plimbându-mãprin Timiºoara, am observat imediat asemãnãrile cuoraºe din Slovacia, Croaþia, Galiþia ºi, evident, Austria.ªi, într-un fel, mã gândesc imediat : „Aha ! EuropaCentralã !” Nu aº exclama la fel dacã aº vizita Padova,Saraievo sau Strasbourg. Diferenþa este clarã, ºi la felstau lucrurile ºi în literaturã.

Însã, cu toate cã aº putea descrie fiecare elementseparat, nu sunt prea sigur cã punerea lor laolaltã arfi de folos pentru formarea unei imagini coerente. Mis-a cerut odatã sã scriu o istorie a Europei Centrale ºiam refuzat fiindcã, oricum aº fi scris-o, ar fi pãruttendenþios. De ce ai trasat aceste linii despãrþitoareaici ºi nu dincolo ? Este un preþ pe care nu am vrut sã-lplãtesc. Mi-ar trebui calitãþi artistice deosebite ca sãduc aceastã treabã la capãt, dar, pentru cã nu le am,am refuzat sã scriu istoria respectivã. Dacã mã gân-desc ce au în comun modelele pe care le folosiþi voiaici, cred cã ele depãºesc momentul ImperiuluiHabsburgic. Toþi aceºti autori de care vorbiþi au trãitîntr-un spaþiu care a fost cândva austriac. Existã oserie de preocupãri specifice, însã ele variazã în timp :pe de o parte, Europa Centralã între 1880 ºi 1920, pede alta, Europa Centralã de dupã 1968. Europa Cen-tralã se schimbã în timp, nu rãmâne aceeaºi, ca înspaþiu. Nu ºtiu dacã dezbaterile din ultimii 15 ani petema Europei Centrale ar însemna ceva pentru cititoriiavizaþi ai Vienei sau Budapestei anului 1900. Pentrucã ceea ce este crucial pentru o asemenea înþelegereeste tocmai ce s-a întâmplat în aceastã zonã între timp.

Aºadar, un alt element definitoriu al culturii cen-tral-europene este istoria recentã. Acesta este, cred,unul din motivele pentru care este greºit sã considericã Viena actualã face parte din Europa Centralã însensul înþeles de acest grup de cercetare. Pot sã spunasta din propria mea experienþã, pentru cã am petre-cut doi ani la Viena. Viena are calitãþile ºi defectele ei.Nu este central-europeanã în sensul vizat de voi. Estecentral-europeanã din punct de vedere istoric, darstarea de spirit – cultural ºi politic vorbind – a fost

81Europa iluziilor

alteratã radical de douã evenimente majore. Unul esteceea ce s-a întâmplat între 1938 ºi 1945, iar celãlalt –ceea ce nu s-a întâmplat dupã 1954, când a plecatarmata rusã. Austriecii – vienezii, de fapt, ei suntrelevanþi în aceastã discuþie – nu au trãit momentulocupaþiei sovietice, deci versiunea sovieticã a unuiguvern dictatorial. Ei au doar o legãturã amnezicã cunazismul, ceea ce îi face sã se arunce în braþele EuropeiCentrale din motive greºite. Vienezii dintr-o anumitãgeneraþie v-ar spune : „Noi aparþinem EuropeiCentrale ; nu suntem prusaci, nu suntem germani. Eisunt prusaci, ei sunt germani, ei au fost naziºti, astae istoria lor. Istoria noastrã este Mitteleuropa, Zentral-europa”. Gândiþi-vã la Viena 1900, nu la Viena1938-’39, la mulþimile entuziasmate de discursul luiHitler. Gândiþi-vã la toþi acei minunaþi scriitori evreicare trãiau aici în 1900. Relaþia Vienei cu EuropaCentralã este una nevroticã... Zagreb-ul sau Triest-ulsunt mult mai central-europene decât Viena.

Iatã cã intrãm ºi într-un alt fel de discuþie despreEuropa Centralã. Existã în acest spaþiu amintiri central--europene ºi amintiri ne-central-europene. Varºovia nue central-europeanã, ºi asta nu doar datoritã graniþelorgeografice, ci datoritã efectelor acestei geografii, dato-ritã legãturilor cu Rusia, mult mai complicate ºi maiantagonice decât s-ar pãrea, mult mai strânse decât încazul oricãrui alt stat central-european. Îmi amintesco discuþie foarte interesantã care a avut loc la Londraprin 1942 între Beneš ºi un reprezentant al guvernuluipolonez în exil în timpul celui de-al doilea rãzboimondial. Vorbind despre relaþiile postbelice cu Rusia,Beneššera convins cã cehii vor avea o relaþie mult maistrânsã cu Uniunea Sovieticã, ceea ce nu putea fi chiaratât de rãu, fiindcã aveau multe elemente în comun,mai ales din punct de vedere cultural ºi apoi… sã neamintim de München. Polonezul e uimit : „Imposibil,asta ar însemna sfârºitul Cehoslovaciei, nu vã daþiseama ce înseamnã o relaþie foarte strânsã cu Rusia ?Voi, central-europenii, credeþi cã orice imperiu înseamnãFranz Josef.” Acum ºtim cã imperiul rus a însemnat

Tony Judt82

Iosif Stalin ºi cunoaºtem diferenþa dintre cele douãistorii. Este o diferenþã esenþialã ºi cred cã deosebirilese observã ºi în cazul literaturii.

Daciana Branea : A modificat plecarea evreilor cuceva spiritul central-european ? Întreb asta pentru cãMilan Kundera scria într-un eseu – citez – cã evreii sunt„sarea ºi piperul” Europei Centrale.

Tony Judt : Dacã o duci greu, poþi gãti ºi fãrã sareºi piper. Cred cã, în acelaºi eseu, Kundera insistã :„Noi, cehii, suntem evreii Europei” – sau ceva asemã-nãtor, prin care se înþelege cã interesele cehilor suntabsolut universale, cam ca în cazul servitorilor civili ailui Hegel sau proletarilor lui Marx. Kundera considerãcã interesul cehilor coincide cu interesul universal alomenirii. În acest sens, spune el, cehii au devenit evreiiEuropei Centrale…

Daciana Branea : …înainte ca toþi central-europeniisã devinã evreii Europei.

Tony Judt : Aici avem o problemã. Acest conceptvariazã foarte mult de la o zonã la alta. Ar fi foartegreu sã convingi pe cineva în Viena cu acest argument.Dacã locuieºti la Viena, realizezi cã a devenit un oraºmixt : foarte mulþi oameni s-au mutat în capitalã dupãcel de-al doilea rãzboi mondial, mai ales din provinciilesudice, ocupând cartierele populate înainte de evrei.Burghezia vienezã – generaþia vârstnicã – nu pierdenici o ocazie sã se plângã de consecinþele dezastruoaseale plecãrii evreilor. În locul lor au venit tot felul debãdãrani, care vorbesc o germanã îngrozitoare. Aºadar,plecarea evreilor este un eveniment nefericit. Absenþalor înseamnã, într-adevãr, o schimbare culturalã radi-calã ºi, din nou, paradoxalã. În 1910, la întrebarea :„Care este problema Europei Centrale ?”, mulþi central--europeni ar fi rãspuns : „Evreii”. Acum, cei care seautodefinesc drept central-europeni rãspund : „Ab-senþa evreilor”.

Povestea evreilor e mult mai lungã ºi maicomplicatã, lãsând la o parte Holocaustul. Hitler arezolvat – ajutat puþin ºi de Stalin – una dinproblemele majore ale Europei Centrale. Aceste pro-bleme erau legate în primul rând de interferenþele

83Europa iluziilor

culturale extrem de complexe, care au generat, înperioada interbelicã, o vulnerabilitate sporitã a mino-ritãþilor faþã de represiunile politice sau economico--legale. Hitler a rezolvat pe loc aceastã situaþie : ascãpat mai întâi de evrei. Dupã rãzboi, ca represalii,germanii au trebuit sã disparã din zonã, polonezii aufost regrupaþi, au apãrut noi graniþe ºi, astfel, multeelemente specifice spaþiului central-european au dis-pãrut. ªi continuã încã sã disparã.

Între 1945 ºi 1965 (sau chiar 1970), sã zicem, dacãîncepeai o discuþie despre Europa Centralã, nimeni nuînþelegea la ce te referi. ªi mã gândesc la oamenii dinaceastã zonã, nu la occidentali sau la sovietici. Un oraºca Cernãuþiul era prin excelenþã o comunitate multi-culturalã : polonezi, români, evrei etc. Dar aceastãsituaþie dispare. Pãstrând proporþiile, acelaºi lucru seîntâmplã în toate oraºele de dimensiuni medii dinEuropa. Conflictul interetnic sau toleranþa – depin-zând de tipul de exploatare sau de cooperare – repre-zintã aspecte specifice ale spaþiului central-european,aflate astãzi în curs de dispariþie. Absenþa evreilor nuconstituie neapãrat cheia acestei transformãri, dar ecea mai cunoscutã metaforã a ei. Altceva mã intrigã pemine, dar explicaþia o sã v-o cer vouã. În epoca saistoricã Europa Centralã se definea prin marile eioraºe ºi oraºele de provincie. Graniþa nu demarca þãrisau etnii, ci oraºul de sat. Ce-i drept, aceasta nu e otrãsãturã exclusiv central-europeanã. În Franþa, depildã, a existat mereu o prãpastie între Paris ºi pro-vincii. Însuºi cuvântul provincie e încãrcat de sensuripeiorative. Încã din secolul al XIII-lea, provincialulera considerat un prost. Þãranul este o figurã admi-rabilã, reprezintã rãdãcinile franceze, dar provincialule ridicol pentru cã aspirã sã devinã parizian. Deciopoziþia oraº (sofisticat) – provincie (înapoiatã) depã-ºeºte limitele Europei Centrale. ªi totuºi, comparândBudapesta cu provincia maghiarã, Viena – chiar aºacum se prezintã ea la ora actualã – cu provinciaaustriacã, diferenþa îmi pare evidentã : avem, pe de oparte, complexitatea marelui oraº, pe de alta, lipsacomplexitãþii în provincie. Orãºelul, comunitatea ruralã

Tony Judt84

înapoiatã sunt elemente specific central-europene.Aceastã extremã nu existã în Europa Occidentalã.

Mircea Mihãieº : Pe acest fond, putem consideralegãtura dintre centru ºi margine ca generatoare deidentitate ?

Tony Judt : Da ºi nu. Sã fim atenþi la tipul deidentitate pe care îl genereazã. Sã luãm exemplulItaliei. Italia nu are un centru ; Roma e capitala, darnu ºi centrul Italiei, cu excepþia domeniului strictadministrativ. Identitatea italianã este o chestiune purregionalã : piemontezã, milanezã, florentinã, toscanã,veneþianã etc. Pânã la un anumit punct, acelaºi lucruse poate spune ºi despre Germania, unde Berlinul nuînseamnã nimic din punctul de vedere al identitãþiiculturale pentru majoritatea oamenilor de dincolo dePoarta Brandenburg. Cred cã relaþia centru-periferiepoate genera identitãþi doar în culturile centralizate.Acest fapt este valabil pentru Franþa, într-o anumitãmãsurã pentru Marea Britanie ºi era valabil pentruImperiul Austro-Ungar, doar cã aici existau centri mul-tipli a cãror identitate era determinatã – din nou – demarele oraº. Iar aceºti centri sunt susþinuþi prin limbã,economie ºi administraþie ºi prin relaþia pe care oîntreþin cu Viena sau, mai târziu, cu Budapesta.Oraºul, chiar cel de mãrime medie, devine, aºadar, unspaþiu vital, nu datoritã importanþei sale locale…

Mircea Mihãieº : Ci pentru felul în care eraperceputã noþiunea de centru.

Tony Judt : Exact. Este vorba de centrul mic carese subordoneazã centrului mare. Acest aspect e unulprin excelenþã central-european. ªi este, fãrã îndoialã,o poziþie foarte avantajoasã pentru oraºele de diferitedimensiuni.

O altã definiþie posibilã a central-europenitãþii, celpuþin din perspectivã istoricã, se concentreazã asupraculturii urbane de esenþã germanã. De exemplu, dacãvizitezi astãzi Slovenia sau Croaþia, îþi dai seama cãobsesia central-europeanã a Zagreb-ului sau aLiublianei nu se face simþitã în afara capitalelor.Oraºele de pe Coasta Dalmatã, Split sau Dubrovnik,

85Europa iluziilor

ºi-au format o identitate diferitã pentru cã nu auaparþinut niciodatã în acelaºi fel sistemului admi-nistrativ habsburgic, iar legãturile lor cu Italia auslãbit ºi mai mult relaþia central-europeanã. Triest-ul,în schimb, departe de a se considera un oraº italian degradul al treilea, se descrie pe sine ca o extensie aVienei, din punct de vedere cultural ºi chiar lingvistic.Germana se predã aici mult mai mult decât în alteºcoli italiene ºi mult mai mulþi elevi vor sã o înveþeaici decât, sã spunem, la Milano. ªi nu e vorba delegãturile Triest-ului cu Germania actualã, ci de loculocupat de Austria în trecutul triestin. De aici ajungemla relaþia strânsã cu trecutul pe care o întreþinecentral-europenitatea. Întrebarea ar fi : poate aceastasã fie, în acelaºi timp, cheia unei legãturi cu viitorul ?

Adriana Babeþi : Sã înþelegem cã suntem ana-cronici ? Crezi cã proiectul nostru are sens ?

Tony Judt : Între culturã ºi politicã existã o dife-renþã. Iatã cã ne întoarcem la rolul intelectualului…

Adriana Babeþi : Dar are vreun sens ceea ce facemnoi aici ?

Tony Judt : Aºa cum e posibil sã ai mai multeidentitãþi sociale ºi naþionale, îþi poþi asuma mai multeidentitãþi intelectuale. Intelectualul are un anumit rolîntr-un context politic ºi un cu totul alt rol într-uncontext cultural sau pedagogic. Cred cã ar fi greºit sãprivim Europa Centralã ca având un singur rol multi-funcþional : în culturã, educaþie, politicã, viaþã publicãetc. Iatã, de exemplu – pãstrând proporþiile –, propriamea poziþie intelectualã. Mã consider acum un intelec-tual newyorkez, dar, în acelaºi timp, nu uit cã suntprofesor de istorie. Când predau istoria, nu fac acelaºiexerciþiu intelectual ca atunci când scriu la New YorkReview of Books. Iar când scriu la New York Review ofBooks, nu gândesc la fel ca atunci când scriu, într-unmod mult mai angajat, la New York Times. Munca meaprofesionalã nu are nici o legãturã cu munca mea gaze-tãreascã. Ceea ce nu înseamnã cã aceasta din urmãeste lipsitã de sens : dimpotrivã.

Tony Judt86

Ce sens are sã te gândeºti la Europa Centralã ?Cred cã voi aþi putea sã rãspundeþi la întrebare maibine decât mine, dar am sã încerc câteva rãspunsuriposibile. Chiar dacã aceastã noþiune nu ar avea nici unloc în viaþa publicã româneascã actualã, e o bunãmodalitate de a recupera ceva ce a fost uitat ºi neglijatprea multã vreme. Cred cã munca de cercetare peaceastã temã nu ar trebui sã joace un rol importantîntr-un plan mai larg pentru a fi utilã. Întrebarea estedacã are o funcþie constructivã… Da ºi nu. Evident da,din punct de vedere istoric. Acest lucru e foarte ade-vãrat pentru Austria ºi chiar pentru Ungaria. Oriceproiect care îndeamnã la conceperea identitãþilor fãrãa þine cont de frontierele statale are sens ºi este perfectjustificabil în sine.

În al doilea rând, dacã e greu sã delimitezi concep-tul de Europa Centralã, nu înseamnã cã el nu ar fivalabil. Cu cât te strãduieºti mai mult sã-l defineºti,cu atât îþi scapã mai mult, pentru cã nu poate fi definitexact. Mi se pare, de asemenea, foarte probabil ca liniadespãrþitoare dintre Uniunea Europeanã ºi restulEuropei sã nu disparã prea curând. Aºadar, cel puþinîn viitorul apropiat, o mare parte din Europa nu sepoate identifica Europei-Bruxelles. ªi mi se pare utildin punct de vedere politic sã ai o gândire internaþio-nalistã, sã nu priveºti doar în direcþia forurilor de laBruxelles. Unul din pericolele deciziilor care se iauacum în Occident este adâncirea prãpastiei dintrecomunitari ºi extra-comunitari. Dacã nu eºti deja înUE, înseamnã cã te afli într-un soi de purgatoriu undete perpeleºti pânã când, undeva la Bruxelles, sunã unclopoþel ºi pentru tine. E foarte important sã te poþidebarasa de aceste cliºee. Unul din aspectele pozitiveale criticilor britanice la adresa UE este faptul cã i-aobligat pe englezi sã vadã în relaþia cu Europacomunitarã mai mult decât o simplã relaþie antagonicãsau de cooperare. ªi acesta este ºi unul dintre avantajeleoferite de ideea de Europa Centralã. E, cel puþin, unexerciþiu de recuperare a memoriei care reprezintãoricând o bunã terapie.

87Europa iluziilor

Sã luãm exemplul Vichy. De ce sunt istoricii fran-cezi atât de obsedaþi de Vichy ? E cunoscut faptul cãfrancezii au colaborat într-un numãr mare ºi au luptatîn rezistenþã într-un numãr destul de redus. Se ºtie cãfrancezii au avut un rol important în deportarea apeste 74.000 de evrei la Auschwitz. Acest lucru nu era,însã, cunoscut cu zece ani în urmã. ªi cei care cunoscaceste lucruri acum sunt încã destul de puþini. Ar fimulte de spus despre modul în care se descoperã uneleadevãruri evidente despre trecut. Dar poate cã nu sunteu cel mai în mãsurã sã vorbesc despre asta. Eu con-sider cã trecutul trebuie înþeles pentru a puteaconstrui un prezent mai sãnãtos. Nu sunt, însã, preasigur dacã înþelegerea corectã a trecutului ne e de folosºi pentru descifrarea corectã a viitorului.

Dorian Branea : Unde aþi descoperit acest subiect ?Tony Judt : Cred cã exact acolo unde vã aºteptaþi :

undeva între Praga ºi Budapesta.Mircea Mihãieº : La Bratislava ?Tony Judt : Nu, nu. Mi-am dat seama cã tot ce se

credea despre Europa Centralã era grotesc de eronat.Nimic din ce se scrisese nu mã ajuta sã înþeleg acestspaþiu. Un alt motiv – autobiografic, de aceastã datã –este faptul cã începusem sã lucrez la un studiu criticdespre intelectualii francezi de dupã cel de-al doilearãzboi mondial, mai ales în atitudinea lor faþã deEuropa de Est în anii ’44-’46. Am început sã descopãrrãsãritul Europei prin ignoranþa intelectualilor fran-cezi. Compensam, astfel, eºecurile politice ºi moraleale proiectului meu critic. Adicã, eu consideram acestspaþiu Europa Centralã, în timp ce ei o numeau Europade Est. Eu mã concentram asupra Europei Centrale,pentru cã ei se concentrau asupra Moscovei. Amînceput sã regândesc Europa pe un tipar opus mode-lului propus de francezi. Mi-am fãcut drum înspreesenþa acestui concept pe ruta Viena-Budapesta-Praga.De unde ºi defectele de viziune, pentru cã am începutsã învãþ despre Europa Centralã în locul cel mai puþinautocritic, unde toþi erau obsedaþi de ideea central--europenitãþii.

Tony Judt88

Asta se întâmpla pe la mijlocul anilor ’80. Obsesiase manifesta la intelighenþia acestor trei mari oraºe.Am fost surprins cã constat cã prietenii mei polonezi oconsiderau o absurditate. Unul din motivele pentrucare nu agreau aceastã idee era faptul cã Polonia are –sau crede cã are – o istorie autonomã suficient deînsemnatã ºi nu are nevoie de Europa Centralã ca sã-ºicreeze o identitate.

Dorian Branea : O identitate distinctã…Tony Judt : Exact. Identitatea polonezã poate fi

definitã clar din punct de vedere geografic, religios,lingvistic. Dacã o analizezi însã mai profund, lucrurilese complicã. 10% din populaþia care trãia în Poloniaînainte de rãzboi era de origine evreiascã ; urma pro-centajul ucrainean ºi german. Pânã la urmã, populaþiapolonezã – oamenii care vorbeau poloneza ºi practicaucatolicismul – este de aproximativ 63%. Adicã un pro-centaj nu prea ridicat pentru o singurã entitate naþio-nalã ºi care explicã problema autodefinirii polonezedin punct de vedere istoric. Polonezii nu pot gândiEuropa Centralã, decât cu mici excepþii.

Dorian Branea : Acelaºi lucru se întâmplã ºi înRomânia.

Tony Judt : Tocmai voiam sã vã întreb despresituaþia României.

Dorian Branea : Existã o rupturã evidentã întreidentitatea europeanã, în sens larg, ºi cea central-euro-peanã. În Polonia, Czesław Miłosz este unul dintre ceimai mari admiratori ºi teoreticieni ai Europei Centrale,pe care a descris-o cu mare acurateþe. Existã scriitoriobsedaþi de Imperiul Austro-Ungar ºi de spiritulimperial, de problemele de la sfârºitul erei imperiale –cazul lui Kuśniewicz, de pildã, care e un scriitor contro-versat în Polonia. Oamenii de vârsta mea din Polonianici nu vor sã audã de Kuśniewicz. Este un scriitor celpuþin marginal. În România a avut loc o anchetã printreintelectuali cu privire la Europa Centralã, apartenenþala acest spaþiu º.a.m.d. Scriitorii ºi intelectualii dinBucureºti sau din Moldova au rãspuns, bineînþeles…

Tony Judt : …„Nu avem nevoie de Europa Centralã !”

89Europa iluziilor

Dorian Branea : Sau : „Avem nevoie de Paris ºi NewYork, suntem mai aproape de Paris ºi New York decât deEuropa Centralã, de Viena...”

Mircea Mihãieº : Le pui o întrebare culturalã ºi eiîþi dau un rãspuns politic.

Tony Judt : Nu, îþi dau ceea ce ei considerã unrãspuns cultural. Polonezii te-ar întreba…

Mircea Mihãieº : Mã refeream la România.Tony Judt : Este valabil ºi pentru România. De ce

ar trebui un intelectual polonez sau român, de laVarºovia sau Bucureºti – oraºe care nu au fãcut nici-odatã parte din lumea central-europeanã –, de ce artrebui ei sã devinã brusc doritori sã se identifice cuniºte literaturi scrise în croatã, slovacã, cehã sau chiargermanã, când se pot regãsi în curente ºi literaturiscrise în marile limbi de culturã, în francezã mai ales ?De ce ?

Mircea Mihãieº : Cred cã am dat deja un rãspunscând am spus cã Europa Centralã poate fi o alternativãa marii Europe. Este o etapã intermediarã.

Tony Judt : Sã vã rãspund într-un mod mai incisiv.Motivul este cã aceastã relaþie nu e reciprocã. Fran-cezii nu învaþã poloneza sau româna pentru a sebucura de relaþia culturalã cu o mare naþiune. Nu auînvãþat nici mãcar germana. Germanii nu învaþã niciei poloneza sau româna – poate unul la un milion.Aºadar, aici este vorba de o iubire neîmpãrtãºitã. DacãFranþa, Occidentul a creat iluzia unei mari prieteniiprintre intelectualii polonezi sau români din Varºoviaºi Bucureºtiul secolelor XIX-XX, nu vãd de ce nu arputea crea legãturi cu oraºele mai mici din centru.Dacã nu o poate face, înseamnã cã este o iluzie pericu-loasã ; ºi ei i-au cãzut victime generaþii întregi deintelectuali est-europeni. Din acest punct de vedere,paradoxal, Europa Centralã devine o formã de realism.Ea înseamnã acceptarea faptului cã o relaþie culturalãstrânsã este mult mai naturalã între þãri mari precumFranþa, Germania sau Rusia, decât între aceste þãri ºistatele mãrunte din Rãsãrit. Cred cã e important sãreþinem acest lucru. Ceea ce nu exclude, bineînþeles,

Tony Judt90

faptul cã orice central-european cu aspiraþii culturaletrebuie sã vorbeascã franceza, germana ºi engleza. Echiar mai necesar astãzi decât în urmã cu douã decenii,ºi ne întoarcem la situaþia de acum 80-90 de ani, celpuþin în ceea ce priveºte imaginea Germaniei ºiFranþei. Dar, în lumea realã, asta înseamnã cã vaexista o comunitate culturalã reciprocã, ºi nu una uni-lateralã. Am scris câte ceva pe aceastã temã ºidumneavoastrã m-aþi onorat publicând articolul.

Sunt multe de spus despre cât de puþin le pasãintelectualilor occidentali de Europa de Est, EuropaCentralã, cum vreþi s-o numiþi. Este adevãrat cã, laParis, din când în când, mai gãseºti câte un articolprin Le Monde sau Libération, semnat de Alain Fin-kielkraut, Bernard-Henri Lévy sau André Gluksmann,despre Croaþia, Serbia, Bosnia, Kosovo etc., dar nu veiputea citi niciodatã un articol despre problema þiga-nilor din Praga, de pildã, despre problemele economicedin România sau despre criza din Slovacia.

Adriana Babeþi : De ce ?Tony Judt : E o chestiune de modã, fãrã îndoialã.

Europa Centralã era în vogã prin anii ’70-’80 pentru cãse potrivea perfect dezbaterilor despre sfârºitulmarxismului. Cãderea comunismului nu a fost doar uneveniment ideologic ºi moral, ci ºi unul politic. Libera-lismul începea sã-ºi facã loc. La Praga sau Budapesta,vedeai pe zi ce trece cum comunismul este înlocuit deliberalism.

Acum, în Franþa, dezbaterile despre evenimenteledin fosta Iugoslavie se înscriu într-o altã modã, cea adiscuþiilor despre drepturile omului, crimele de rãzboietc. Când Finkielkraut scria despre Croaþia sauGluksmann scrie despre Kosovo, ceea ce aduc ei peordinea de zi este, de fapt, o dezbatere francezã exem-plificatã printr-un eveniment strãin. Dar iluzia cãacest rãzboi continuã sã fie o zonã de interes este falsãîn cazul provinciei Kosovo, aºa cum a fost falsã în cazulBosniei sau Pragãi. E foarte important sã înþelegemacest lucru, pentru cã îmi amintesc de o perioadã lasfârºitul anilor ’80 când, la Budapesta, oamenii îmi

91Europa iluziilor

spuneau : „Noi nu suntem polul experimental al vieþiiintelectuale occidentale”. Acesta e doar un momentaccidental, lipsit de importanþã. Relaþia dintre politicã,Europa Centralã ºi interesul intelectual occidental edeterminatã de conjuncturã. Din acest punct devedere, mi se pare cã Europa Centralã ar trebui sãînceapã sã-ºi scrie propria istorie, pentru cã ea nu vaface parte din istoria Europei Occidentale.

Aºadar, rãspunsul la întrebarea dumneavoastrãeste : nu, nu e o pierdere de vreme. ªi acum urmeazãanecdota nr. 2. De curând, un ziarist sârb ataca unarticol dintr-un ziar croat în care se susþinea cãrãzboiul din Iugoslavia a devenit o joacã pentruintelectualii occidentali. ªi numea patru intelectualioccidentali : Gluksmann, Finkielkraut, Bernard-HenriLévy ºi Václav Havel ; adicã trei evrei francezi ºipreºedintele Republicii Cehe. Dar, dintre toþi aceºtia,doar Havel îºi va fi pãstrat interesul pentru Iugoslaviaun an mai târziu. Autorul sârb nutrea iluzia cã acestaeste un subiect major în viaþa intelectualã parizianã.Îmi amintesc discuþia pe care am avut-o cu unintelectual croat oarecare dupã semnarea Acorduluide la Dayton. Spunea : „Aha ! Asta înseamnã cãamericanii au obþinut, în sfârºit, ce voiau !” „Ce ?” –l-am întrebat. „ªansa de a-ºi instala o armatãpermanentã în Croaþia", mi-a rãspuns. „Glumeºti !Chiar crezi cã americanii nu ºi-au dorit altceva decâtsã se implice activ în Croaþia ? Acesta este un riscpolitic major pentru un preºedinte american, risc pecare ºi-l va asuma pe o perioadã cât mai scurtã ºi doaratâta vreme cât nu se înregistreazã nici o pierdere înarmata americanã.” Dar iluzia croaþilor – ºi nu printrenaþionaliºti, ci în rândurile intelectualitãþii liberale –era aceea cã Vestul are un interes major în aceastãsituaþie. Ceea ce vã spun acum e cinic, dar, trãind înVest, ºtiu sigur cã nu existã nici un fel de interes faþãde Europa Centralã. A existat un interes culturaltrecãtor ºi, întâmplãtor, unul politico-militar în cazuliugoslav. Dar un interes susþinut pentru EuropaCentralã, nu. Dacã ar fi existat, nu i s-ar fi permisComisiei de la Bruxelles sã se comporte cum a fãcut-o.

Tony Judt92

Adriana Babeþi : Nu ne-aþi descurajat de tot, încã.Tony Judt : Nu, de ce sã vã descurajez ? E ca ºi

cum ai spune cã, dacã nu existã utopii, nu ar mai trebuisã existe nici politici progresiste, deci nu ar mai trebuisã ne strãduim sã schimbãm lucrurile în bine. Cel maiimportant lucru în Europa Centralã de 20 de aniîncoace a fost scrierea unor istorii naþionale precise. ªiasta e valabil atât pentru Austria, cât ºi pentruPolonia, Croaþia sau România. O istorie fidelã depã-ºeºte graniþele naþionale. Nu fac o distincþie întrestudiul culturii ºi studiul istoriei, ca sã revin la primaîntrebare care mi-a fost adresatã. Nu cred cã poþi înþe-lege noþiunea de Europa Centralã din punct de vederecultural pânã nu înþelegi exact ce înseamnã ea dinpunct de vedere istoric. Istoric, ea înseamnã o serie deistorii naþionale ºi, de asemenea, o istorie transnaþio-nalã. Deci nu trebuie sã neglijaþi proiectul istoric, pentrucã acest proiect, prin definiþie, nu poate fi exclusivcontemporan.

Tinu Pârvulescu : Credeþi cã metafora EuropeiCentrale poate genera o doctrinã politicã în contextulactual ?

Tony Judt : Doar niºte intelectuali ca noi ar puteacrede cã studiul culturii poate genera o doctrinã poli-ticã. Se creeazã un cerc vicios, pentru cã oamenii caresunt influenþaþi de ceea ce faceþi voi aici suntpredispuºi la un soi de simpatie nostalgicã faþã de acestmod de gândire. Nu trebuie sã ne facem iluzii cã amputea schimba lumea în acest fel. Dar dacã m-aþiîntreba care e utilitatea unui asemenea proiect, v-aºspune cã este, în primul rând, una pedagogicã. Nu sepoate construi un proiect politic pe ideea de EuropaCentralã. Cum ar arãta un asemenea proiect ? El nupoate presupune îndepãrtarea de Uniunea Europeanã,pentru cã, în termeni economici ºi politici, acesta esteviitorul Europei Centrale. Nu poate fi un proiect deformare a unui grup economic sau politic central-euro-pean separat sau a unei identitãþi transnaþionalebazate pe aceste considerente pentru cã, atunci, artrebui incluse Lombardia ºi Veneþia sau pãrþi din Austria

93Europa iluziilor

care nu au nici cea mai micã intenþie sã se implice. Dinpunct de vedere cultural, Italo Svevo e un autor crucialîn proiectul vostru, dar, din punct de vedere politic saueconomic, nu aveþi nici o ºansã sã anexaþi Veneþia laEuropa Centralã. E o mare diferenþã.

Pe de altã parte, mi se pare foarte util ca în ºcolilecentral-europene sã se înveþe despre ideea de EuropaCentralã. S-ar învãþa, astfel, despre adevãratul sensal identitãþii multiple : nu trebuie neapãrat sã respingio etnie ca sã fii cu adevãrat polonez, nu e obligatoriusã înveþi o limbã strãinã doar pentru cã poþi obþineavantaje economico-politice. Aºa cum nu trebuieneapãrat sã te gândeºti la beneficiile prezente sauviitoare pe care le poþi avea dacã studiezi istoria. Înacest sens, ideea de Europa Centralã depinde de tole-ranþã ºi multiculturalism. Ceea ce trebuie sã prezinþiîn cursurile pe care le predai, în cãrþile pe care le scriieste complexitatea societãþilor umane. Din nefericire,în ultimii 50-60 de ani, s-a scris ºi s-a vorbit aproapeexclusiv despre simplificarea forþatã a societãþilor. Dinpunct de vedere pedagogic, mi se pare un proiect extra-ordinar. Aº vrea ca aºa ceva sã se fi fãcut mai demultîn Occident pentru noþiunea de Europa în general.Copiii occidentali au început sã înveþe nu cu mult timpîn urmã cã graniþele între, sã zicem, Franþa ºiGermania sunt fluide.

Întreaga zonã din Belgia pânã în Italia este unmelanj cultural ºi lingvistic, cu frontiere ºi identitãþischimbãtoare. Dar copiii care au crescut la Nisa între1870 ºi 1970-80 nu au putut învãþa cã trãiesc pe unteritoriu care a aparþinut odinioarã Italiei. Nisa adevenit francezã abia în 1863. Acest lucru era învãþatca un simplu fapt istoric, nu se spunea nimic despreimplicaþiile sale culturale pentru regiune, pentru iden-titatea locuitorilor ei, pentru literatura localã, pentrulimbã. Doar în ultimii zece ani a început sã se vor-beascã în ºcolile franceze despre transparenþa grani-þelor istorice, opusã sentimentului tradiþional conformcãruia identitatea francezã reprezintã un dat incontes-tabil. Majoritatea francezilor nu ºtiu cã s-au nãscut

Tony Judt94

într-o societate care, în ultimii 120 de ani, a fostalcãtuitã în mare mãsurã din imigranþi. Fapt evident,dacã te uiþi la numele franceze, mai ales în sud, în est,la Paris ºi în marile oraºe. Dar acest lucru este completîmpotriva mitologiei naþionale. Nu conteazã foartemult, pentru cã relaþiile francezilor cu vecinii nu suntantagonice, pentru cã francezii nu sunt vulnerabili înfaþa politicii de extremã naþionalistã. Franþa are celmai puternic partid de extremã dreaptã din întreagaEuropã, Frontul Naþional al lui Jean-Marie Le Pen, cuo medie de 18-19% în Paris ºi 25% în sud. Francezii auo istorie foarte palpitantã a legãturilor tensionate cuvecinii ºi chiar cu minoritãþile naþionale. Nu e, aºadar,doar o problemã central- sau est-europeanã ; diferenþadintre Franþa ºi Europa Centralã este, pur ºi simplu,una între norocul istoric ºi ghinion, între geografianefavorabilã ºi geografia favorabilã. Între cele douãnu existã deosebiri morale. Prin urmare aceeaºi stra-tegie pedagogicã este valabilã ºi pentru EuropaCentralã. Ideea de Europa Centralã îi poate ajuta peromâni, maghiari sau croaþi sã-ºi înþeleagã mai binepropria identitate…

Tinu Pârvulescu : … sã se cunoascã unii pe alþii.Tony Judt : Da, sã se cunoascã mai bine. Deºi,

pentru croaþi, situaþia e puþin diferitã. În Croaþia,noþiunea de Europa Centralã funcþioneazã ca un codanti-Serbia, anti-Balcani. Înseamnã „a nu fi acolo”.Este o problemã foarte complexã. Dar cred cã, îngeneral, ideea autocunoaºterii rãmâne valabilã.

Tinu Pârvulescu : Se discutã în România faptul cãnoþiunea de Europa Centralã, aºa cum este ea înþeleasãla Timiºoara sau în alte oraºe din vestul þãrii, e o moda-litate de a trasa o linie despãrþitoare, o modalitate de afi anti-Bucureºti. Existã ºi o reacþie a centralismuluiromânesc.

Tony Judt : Da, înþeleg. ªi aceasta face parte dinparadoxul inevitabil al conceptului de EuropaCentralã, care implicã ideea cã întotdeauna vor existadoar învingãtori. Numai cã în jocul identificãrii cultu-rale existã prin definiþie ºi învinºi. Iar dacã românii se

95Europa iluziilor

identificã cu Europa Centralã, cu aceastã culturã com-plexã, tolerantã, profundã ºi multinaþionalã, cine mairãmâne pe din afarã ? Evident, Estul, cei de la rãsãritde România. Am întâlnit în Ucraina oameni care vorsã facã parte din Europa Centralã, dar, pentru ei, acestconcept este diferit. Europa Centralã nu reprezintã înUcraina o noþiune culturalã – decât pentru un foartemic numãr de intelectuali din extrema vesticã a þãrii,care o asociazã cu Bucovina sau Polonia. Dar aceastãpopulaþie e pe cale de dispariþie. Pentru majoritateaucrainienilor, Europa Centralã este un concept purgeografic. Adicã, ei aparþin Europei ºi Rusia aparþineEstului. Drama geografiei e mereu prezentã în delimi-tarea ideii de Europa Centralã. Nu putem face din eaun fel de paznic cultural care, oricum, ar fi ineficientîn politicã.

Adriana Babeþi : Dar noi nu vrem sã dovedim prinproiectul nostru decât cã faptul de a fi atât de diversãreprezintã o mare ºansã pentru cultura zonei…

Tony Judt : Da, e o altã versiune a celor afirmatede mine cu câteva momente în urmã. În plus, din punctde vedere istoric, România, în mod particular, nu esteunitarã. Se poate vorbi în cazul României de o unitatepoliticã ºi administrativã, dar nu de una istoricã.

Adriana Babeþi : Dar este aceastã diversitate a þãriinoastre o ºansã din punct de vedere cultural ? Noi credemcã da.

Tony Judt : ªi eu cred la fel. Dar munca de cerce-tare concentratã asupra raportului identitate-culturã--Europa Centralã se aflã în dezacord cu relaþiaidentitate-naþiune-stat. Aºadar, ideea de diversitatetrebuie scoasã în evidenþã ca un avantaj. Asta seîntâmplã ºi în Franþa în momentul de faþã. Se vorbeºtedespre multiculturalism nu ca o modalitate de aridiculiza Statele Unite, ci pentru a scoate în evidenþãprezenþa unei însemnate minoritãþi musulmane, aunei importante comunitãþi evreieºti, a unei populaþiiminoritare numeroase care doreºte sã aibã acces lapropria limbã, la propriul dialect.

Tony Judt96

Mircea Mihãieº : Populaþia protestantã ºi populaþiacatolicã…

Tony Judt : Sã nu mai vorbim... Este ºansa de aregândi, de a re-imagina o Franþã multiculturalã carerupe toate legãturile tradiþionale în politicã, în culturã,în viaþa intelectualã. Existã intelectuali de stânga carese împotrivesc. Am discutat pe aceastã temã cu AlainFinkielkraut, ai cãrui pãrinþi erau evrei polonezi,veniþi în anii ’30 în Franþa, unde au reuºit sã se insta-leze. Fiul lor a învãþat la ªcoala Normalã Superioarã.ªi el îmi zicea : „Dacã le-aº spune pãrinþilor mei – ca sãnu mai vorbim de bunici – cã, în Franþa, aº avea posi-bilitatea sã învãþ idiº la ºcoalã ºi sã vorbesc idiº, s-arsupãra rãu de tot. Mi-ar spune cã n-au venit în Franþaca eu sã rãmân un mic evreu vorbitor de idiº, ci ca eusã devin 100% francez, sã merg la ªcoala NormalãSuperioarã ca un francez veritabil.” Aºa cã sã termi-nãm cu aceastã poveste a Franþei multiculturale ! Noine dorim o Franþã unitã, republicanã, universalã,laicã. La ora actualã în Franþa se desfãºoarã un con-flict de proporþii. În Germania, situaþia e diferitã ;acolo se pune problema turcilor, a drepturilor minori-tãþilor. Dar, în esenþã, problema existã peste tot.România nu constituie un caz unic. Doar cã în Europade Est conflictele sunt mai grave, pentru cã noþiunilede melanj etnic, de complexitate lingvisticã, de identi-tate religioasã ºi culturalã au fost totdeauna incluse înconflictele geografice ºi statale generate de moºtenireavechilor imperii.

Iatã care e problema : este vorba de un deficit deîncredere, dacã vreþi. Problemele din România ar existaastãzi ºi în Polonia, dacã n-ar fi fost Hitler ºi Stalin. ÎnPolonia nu mai sunt ucraineni, nu mai sunt evrei, nicinemþi, ci doar polonezi polonofoni ºi catolici – deci, numai existã probleme. În profunzime conflictele se factotuºi simþite, la fel ca în România ºi – pãstrând pro-porþiile – în Franþa. Cred cã ideea de Europa Centralãîn sens antinaþionalist, anticentralist din punct devedere cultural face parte, de fapt, dintr-o tendinþãpaneuropeanã.

97Europa iluziilor

Adriana Babeþi : Un proiect pedagogic ar fi o soluþiesimilarã.

Tony Judt : Bineînþeles. Dacã încercaþi sã intraþiîn probleme de politicã prin intermediul conceptuluicentral-europenitãþii culturale, cred cã riscaþi sã rãmâ-neþi niºte marginali etichetaþi drept antinaþionali,antiromâni, separatiºti etc. Cu atât mai mult cu câtacest proiect s-a nãscut la Timiºoara, el poate fi uºorasociat cu o istorie lungã a rivalitãþii dintre Româniaºi Ungaria. În vreme ce, din punct de vedere pedagogic,cred cã, pe termen lung, aveþi mult mai multe ºanse dereuºitã. ªi cred cã aveþi în perspectivã un proiect delungã duratã…

Adriana Babeþi : Sperãm sã gãsim resursele nece-sare pentru a continua.

Sorin Tomuþa : Aº vrea sã vã pun o întrebare dublã.În primul rând, care sunt principalele idei politice euro-pene care constituie fundalul integrãrii europene ? Adoua întrebare pleacã de la ideea cã pentru România arexista trei variante posibile : ea ar putea aparþineEuropei de Sud-Est, Europei Centrale sau UniuniiEuropene. Credeþi cã noþiunea de identitate regionalã acãzut în desuetudine sau cã apartenenþa la forurile inter-naþionale trebuie sã se bazeze, înainte de toate, pe oidentitate regionalã ?

Tony Judt : Rãspunsul la prima întrebare estedeprimant, dar foarte logic. E un rãspuns din perspec-tiva istoricului, însã cred cã este singurul care ne ajutãsã înþelegem de ce s-a nãscut comunitatea economicãeuropeanã. Aceasta a apãrut, de fapt, ca soluþie la oserie de probleme occidentale, mai ales ale francezilorºi vest-germanilor. Nimeni nu delira cu privire laconstituirea unei Comunitãþi Europene imediat dupãcel de-al doilea rãzboi mondial. Existau mai multeproiecte : dupã separarea Germaniei, Franþa urma sãanexeze Saarlandul, sã profite de resursele din Ruhretc. Mai exista un proiect al comunitãþii franco-anglo--italiene º.a.m.d. Dar nici un proiect nu includeaGermania, pentru cã nimeni nu putea prevedea ceurma sã se întâmple cu aceastã þarã. Ceea ce s-apetrecut în anii ’50 a fost un accident provocat de

Tony Judt98

nevoia urgentã de a rezolva aceeaºi problemã ca dupãterminarea primului rãzboi mondial : necesitatea de areconstrui Germania de Vest din punct de vedere eco-nomic, pentru ca întreaga economie occidentalã sã-ºipoatã reveni, fãrã a o reconstrui însã ºi din punct devedere politic, ca sã nu devinã din nou o ameninþare.Soluþia a fost crearea comunitãþii economice europene.Cu alte cuvinte, Germania va plãti pentru întreþinereaþãranilor francezi, în timp ce Franþa va fi de acord sãcumpere produsele germane ºi sã permitã acestei þãrisã-ºi controleze propria industrie. Din punct de vederepolitic, aceastã înþelegere permitea Germaniei sã devinãîn timp un partener egal, ceea ce chiar Adenauer arecunoscut. Singurul loc unde se putea întâmpla acestlucru era Comunitatea Europeanã – ºansa Germanieipost-naziste de a redeveni respectabilã.

Dar interesul colectiv a fost întotdeauna subordo-nat intereselor naþionale. Dacã ne uitãm la aceste þãri –Italia, Belgia, Olanda, Germania, Franþa –, toate auobþinut anumite avantaje din complicata conjuncturãpostbelicã, din realizarea uniunii. Evident, existaserãºi încercãri anterioare de aceeaºi naturã, dar toate aufost sortite eºecului. Nimeni nu se gândea încã la oEuropã unitã pur ºi simplu. În primul rând, pentru cãerau foarte puþini idealiºti ºi nu prea mulþiintelectuali. În al doilea rând, sintagmele de felul„Europa unitã”, „noua Europã”, „unitate europeanã”fuseserã compromise de fascism, pentru cã reprezen-taserã limbajul folosit de Hitler. O nouã Europã, o nouãcomunitate europeanã, un nou spaþiu economic euro-pean – toate acestea erau slogane naziste ºi nimeni nuîndrãznea sã le mai foloseascã. Gruparea se voia idea-listã, dar modestã, bazatã exclusiv pe interesele econo-mice ºi oarecum restrânsã. Totuºi, atunci când s-asemnat Tratatul de la Roma, în 1957, acesta a fostconceput ca o înþelegere deschisã a unui grup de statela care ar fi putut adera oricine se conforma regulilorimpuse de membrii fondatori. Oricine, inclusiv uneleþãri pe care fondatorii le considerau incapabile de aface un asemenea pas. Spania era pe atunci sub

99Europa iluziilor

Franco, Portugalia – sub Salazar, Grecia avea un regimautoritar, întreaga Europã de Est urma sã fiecomunistã în urmãtorii 500 de ani, cel puþin. Se puteauspune vorbe frumoase despre extindere pentru cãnimeni nu îºi fãcea griji în privinþa acestei realitãþi cutotul ºi cu totul improbabile.

Însã din anii ’70 au început sã aparã noi candidaþi,care costau foarte mult. Sã ne gândim la membriiiniþiali : Germania, Olanda, Luxemburg, Franþa, Italia.Belgia, Luxemburg, Germania ºi Olanda se aflau dejala mijlocul anilor ’50 printre cele mai bogate state dinlume. Singura problemã cu Franþa ºi Italia, ºi ele þãribogate, era cã aveau un numãr prea mare de þãraniineficienþi din punct de vedere economic. Complicatulsistem de schimb monetar trebuia, aºadar, sã func-þioneze în aºa fel încât sã imobilizeze aceºti þãrani lafermele lor. Altfel s-ar fi creat probleme atât în Franþa,cât ºi în Italia, mai ales în sud. Fiecare stat aveaaºadar un motiv bine întemeiat sã respecte aran-jamentele iniþiale ale grupului. Au primit în mijlocullor în primul rând alte state bogate, Danemarca,Irlanda – destul de înstãritã ºi relativ micã –, ºi îºiimaginau cã vor urma Elveþia, restul Scandinaviei ºiAustria, deºi, aceasta din urmã fiind neutrã, includereanu pãrea foarte probabilã. Însã nimeni nu ºi-a imagi-nat vreodatã cã extinderea va avea loc ºi în Europa deEst. Acesta a fost un adevãrat ºoc dupã 1989.

Rãspunsul meu la prima întrebare este aºadaracela cã UE reprezintã o consecinþã, explicabilã dinpunct de vedere istoric, a politicii postbelice. Uniuneaa funcþionat cât se poate de bine, pentru cã în þãrilemembre iniþial – ºi numai aici – rata dezvoltãrii eco-nomice între 1950 ºi 1967 a fost cea mai ridicatã dinîntreaga istorie. Þãrile deja bogate precum Franþa,Olanda, Germania de Vest ºi, în fine, Marea Britanieau devenit ºi mai bogate. Prãpastia care despãrþea la1938 Europa Occidentalã de Europa Esticã s-a adâncitmult pânã în 1968. Parþial datoritã comunismului, par-þial datoritã ritmului de dezvoltare ºi modernizare eco-nomicã ºi urbanã, de creºtere demograficã din Vest. În

Tony Judt100

consecinþã, Comunitatea Europeanã, devenitã UniuneaEuropeanã, a ajuns un fel de club al celor bogaþi, îmbo-gãþiþi substanþial între timp, care-ºi permiteau sã-ºiplãteascã subvenþii, asistenþã, sã plãteascã pentruþãranii inutili, pentru noua industrie din nordul Scoþieisau din sudul Italiei etc. Însã dupã 1973 ritmul dedezvoltare din þãrile occidentale a slãbit, iar în ultimii20 ani a ajuns la fel de lent ca în anii ’20. Au apãrut omulþime de cheltuieli interne neprevãzute, pentru pen-sii, pentru sãnãtate, pentru îngrijirea populaþiei învârstã. Pe de altã parte, tot mai puþini copii se nasc înanii ’60-’70 în Occident, copii care ar fi ajuns sã plã-teascã taxele unei populaþii în vârstã extrem de nume-roase. Deci standardul de prosperitate a scãzut în UEexact în momentul în care – respectându-ºi propriilereguli – uniunea a început extinderea spre Est.

Acesta este motivul pentru care procesul de extin-dere va fi extrem de lent. Ceea ce era valabil în primii20 de ani ai Comunitãþii Europene, ºi anume cã eareprezenta un instrument care producea bunãstarenaþionalã prin acorduri internaþionale, e acum dedomeniul trecutului. Iar þara care plãteºte cei maimulþi bani în exterior, Germania, este exact þara aicãrei politicieni – inclusiv Schroeder – sunt fermhotãrâþi sã ofere din ce în ce mai puþin, pentru a-ºiputea acoperi cheltuielile unificãrii. UE nu are la oraactualã nici o strategie politicã, nici un ideal instru-mental pentru extinderea în Europa de Est. Acestaeste ghinionul Uniunii Europene, datorat, sã spunemaºa, domnului Gorbaciov.

Mitterand afirma undeva, în Convorbiri particu-lare, cã 1989 reprezintã cea mai mare nenorocire abã-tutã asupra Europei Occidentale de la sfârºitul celuide-al doilea rãzboi mondial. Este sfârºitul miculuinostru vis exclusivist : unificarea Germaniei, extin-derea spre Est, dispariþia Uniunii Sovietice pentrumenþinerea echilibrului.

Cât despre a doua întrebare, nu vãd cum ar puteaarãta o comunitate sud-est europeanã ºi nici nu credcã România ar trebui sã încerce sã-i devinã membrã…

101Europa iluziilor

Îmi cer scuze, cred cã am exagerat. Sã mã explic. Þãriledin zonã au în comun o istorie de dezavantaje ºi/sau deantagonism reciproc. Nu sunt nici complementare dinpunct de vedere economic, nici compatibile din punctde vedere politic. Deci nu aveþi decât douã alternative :Europa Centralã sau UE. Dar acestea nu ar trebuivãzute în termeni exclusiviºti. În pofida primei pãrþi arãspunsului meu, UE este singura opþiune pentru oriceþarã europeanã care aspirã la stabilitate politicã ºieconomicã. UE s-a schimbat deja în mod radical,pentru cã nu va mai exista niciodatã o singurã comuni-tate cu membri egali, ca înainte de Maastricht. Fiindcãpentru viitorul apropiat nu se prevede cã economiileromânã, slovacã, polonezã, elenã, chiar portughezã –deºi Portugalia va trebui sã încerce – vor reuºi sãsupravieþuiascã în regimul monedei unice dictate deBundesbank ºi de politicile ei de stabilire a rateidobânzilor, plus regimul costurilor mâinii de lucru ridi-cate la nivel german. Cu alte cuvinte, Europa viitoruluiva fi una formatã din mai multe sfere. Cea exterioarãva fi Europa Centralã ºi de Sud. ªi aceastã sferã repre-zintã alternativa rezonabilã a României sau Poloniei,chiar dacã polonezii trãiesc cu iluzia cã vor face partedin sfera centralã.

Aceste þãri ar trebui sã fie foarte interesate sãcoopereze, tocmai pentru cã se situeazã pe aceeaºipoziþie faþã de Occident, o poziþie determinatã istoric,datoritã evenimentelor din ultimii 50 de ani. Nu artrebui sã-ºi punã una alteia beþe în roate. Cehii ºiungurii au înþeles, în cele din urmã, cã e mult maiavantajos pentru ei dacã Slovacia va fi ºi ea acceptatã,dintr-o serie de motive legate de frontiere, comerþ,pieþe negre, contrabandã ºi aºa mai departe. E maibine cu Slovacia alãturi, mai ales Slovacia sub condu-cerea actualã. ªi, în final, aceasta va fi ºi atitudineafaþã de România, pentru cã Ungaria în Uniune ºiRomânia afarã ar fi o situaþie dezavantajoasã deo-potrivã pentru Ungaria ºi pentru România. Cred cãnoþiunea de Europa Centralã – comunitate politicã ºi

Tony Judt102

economicã de schimburi reciproce, de sprijin reciproceste soluþia idealã.

Mircea Mihãieº : Aþi spus cã acceptarea Ungariei ºirespingerea României ar fi o problemã ºi pentruUngaria. De ce ? Din cauza minoritãþii maghiare dinRomânia ?

Tony Judt : Nu. Imaginaþi-vã Ungaria în Uniuneºi România afarã...

Mircea Mihãieº : Ne putem imagina acest lucrufoarte uºor.

Tony Judt : Nu, nu, încã nu s-a întâmplat nimic.Ce ar însemna acest lucru ? Sã ne închipuim cã, într-unan, printr-un act de magie, Ungaria intrã în UE,Maastricht, Schengen, NATO etc. Prima consecinþã vafi creºterea vertiginoasã a preþului mâinii de lucru,pentru cã, altfel, Ungaria nu ar putea funcþiona încadrul Uniunii Europene. Diferenþa dintre preþurilegermane sau austriece ºi cele maghiare pentru mânade lucru ar fi atât de mare încât ar reprezenta undezastru pentru Austria. Ungaria devine, aºadar, oþarã scumpã, cu o economie competitivã, liberalã – însensul european al cuvântului. Pe termen scurt, acestaar fi un avantaj pentru România. România e aproape,e ieftinã, produce exact ce produce Ungaria, dar lasfert de preþ, ºi face contrabandã cu aceste produsepentru care va exista o cerere uriaºã pe piaþamaghiarã. Sau – un alt scenariu – Ungaria devine orampã de lansare în Vest a produselor româneºti,ieftine ºi accesibile. De ce ? Pentru cã este cea maiapropiatã graniþã, pentru cã existã o miºcare tradi-þionalã de-a lungul acestor graniþe, din diverse motiveistorice ºi culturale legate de Europa Centralã.Ungaria va deveni un amortizor pentru UE în faþaeconomiei marginale, dar ameninþãtoare a României.Apoi, românii vor cãuta de lucru în Ungaria, aºa cumucrainienii cautã de lucru în Polonia ºi polonezii înGermania. Pentru cã fiecare din aceste etape înseamnão treaptã mai mare de salarizare, locuri mai bune demuncã, asigurãri sociale de calitate ºi aºa mai departe.Aceastã situaþie fi un dezastru pentru Ungaria, ºi

103Europa iluziilor

maghiarii se vor împotrivi când îºi vor da seama deasta.

Mircea Mihãieº : Înseamnã cã suntem deja acceptaþi.Tony Judt : Nu, sunteþi respinºi. ªi voi, ºi maghiarii.Mircea Mihãieº : Nu, suntem acceptaþi ºi noi, ºi

maghiarii. Ce se va întâmpla cu Ucraina ? Respingereaei nu ar fi un dezastru, la fel ca în cazul nostru ?

Tony Judt : Nu chiar, existã diferenþe. Fiecare cudezastrul lui, cum ar veni. Vouã vi s-a întâmplat multînaintea lor. Am scris cândva despre aceste lucruri.Cred cã Euro va fi o problemã aºa de gravã pentruþãrile sãrace din UE, încât þãrile din afara UE nu maiau de ce sã se îngrijoreze. Problemele vor apãrea îninterior. Adicã, dacã Euro este menþinut ca monedãputernicã, rezultatul va fi dezastrul economic în Italia,Spania ºi Portugalia. Dacã Euro nu este menþinut laacest nivel, vor apãrea fluctuaþii, rate ale dobânzilorfoarte diferite ºi, în final, moneda unicã va cãdea.Atunci ne vom întoarce de unde am plecat : echivalãrivalutare, dar nici o monedã unicã. Diferenþa dintrepractici economice, costuri ale forþei de muncã, chel-tuieli de stat etc. în Germania ºi Danemarca, pe de oparte, ºi Portugalia, pe de alta, este mult mai maredecât între Portugalia ºi Ungaria. Adevãrateledezechilibre sunt cele din interiorul UE. Costurile occi-dentale pentru integrarea Poloniei – o þarã mare, cu oþãrãnime complet ineficientã – vor fi mult mai ridicatedecât cele care au fost necesare pentru includereaIrlandei, Portugaliei, Spaniei ºi Greciei la un loc.

Cred cã aº mai putea adãuga ceva la rãspunsul datla prima întrebare. Cred cã atitudinea celor de laBruxelles este extrem de cinicã. M-am întâlnit înGermania cu un demnitar din Ministerul AfacerilorExterne german care a petrecut un timp la Bruxelles.Mi-a spus cã extinderea NATO a fost o mare uºurarepentru Bruxelles, pentru cã le-a oferit ºansa de aamâna cu cel puþin 5-8 ani aranjamentele finale pentruextinderea UE. Între timp, cu toþii sperã ca economiilerãsãritene sã-ºi revinã încetul cu încetul, fãrã preamult ajutor din exterior, ceea ce va aduce profit

Tony Judt104

Occidentului ºi, astfel, extinderea va putea fi fãcutãmai uºor. Dar aveþi dreptate : oriunde va fi trasatãfrontiera, vor exista probleme.

Mircea Mihãieº : De acolo vin problemele…Tony Judt : Sau pe acolo scapã problemele în afarã.

În final, însã, problemele vor ajunge în interior.Mircea Mihãieº : Existã o filosofie a lui Euro ? Este

ea gânditã ca o monedã forte ? Cum se va rezolva, atunci,problema monedei irlandeze, care e mai puternicã decâtlira sterlinã, deºi economia irlandezã e mai slab dez-voltatã ?

Tony Judt : Este foate clar cã Euro a fost gândit cao monedã foarte puternicã. Condiþia cerutã de BancaCentralã Germanã, de politicienii ºi electoratul ger-man pentru a renunþa la marcã a fost ca Euro sã sebazeze pe aceeaºi politicã financiarã ca DM. Politicafinanciarã a mãrcii germane este un fapt istoric. Careera marea teamã a nemþilor în anii ’50 ? Inflaþia, caredistrusese baza economicã a clasei de mijloc în timpulRepublicii de la Weimar. Nemþii erau obsedaþi de infla-þie, în timp ce englezii ºi belgienii erau obsedaþi deºomaj (memoria anilor ’30). Nemþii se temeau de infla-þia care va atrage dupã sine dezastrul politic. Fiecareþarã avea strategii precise de combatere a unei anu-mite situaþii de crizã cu care se confruntase anterior.De unde ºi consecinþele politice nefaste. Marca ger-manã a fost construitã plecând de la premisa indepen-denþei absolute a Bundesbank, astfel încât putereapoliticienilor sã fie nulã în încercarea de a influenþaforþa monedei, care trebuia sã se bazeze exclusiv pecriterii de comportament monetar. Cu alte cuvinte,Germania stabilea deseori ratele dobânzilor indepen-dent de Comisia de Economie, rate uneori dezastruoasepentru export, doar pentru a reflecta politica uneimonede forte.

Euro va funcþiona identic. La Maastricht s-a în-cheiat o înþelegere complexã. Mitterand a fost de acordcu unificarea Germaniei cu condiþia ca aceasta sã selege definitiv de Occident prin Euro, care – oricât deironic ar pãrea – a fost o idee francezã. Francezii au

105Europa iluziilor

fost percepuþi ca foarte sceptici în privinþa adoptãriiEuro, dar din motive foarte diferite. Aºadar, ori facemdin Euro o monedã puternicã, ori n-o mai facem. Mone-dele slabe, importante pentru economiile aflate încrizã, nu au ce cãuta în UE. Ceea ce înseamnã cãîntr-un sector subdezvoltat al economiei UE, sã zicemîn sudul Italiei sau în Irlanda, guvernul local nu maipoate adopta mãsurile obiºnuite, adicã devalorizareasau micºorarea ratelor de dobândã, pentru a încurajaexporturile. El trebuie sã se supunã strategiilor dictatede þara cea mai puternicã, cel mai probabil Germania.Acesta este primul motiv pentru care adoptarea Euroe o adevãratã problemã. Al doilea este cazul irlandez…

Mircea Mihãieº : Care e foarte ciudat.Tony Judt : Da, e bizar, pentru cã au o ratã a

dobânzilor foarte ridicatã, de 7,7%, dar dacã o reduc la2,3% cât este rata Bundesbank, se va produce un boomeconomic ºi mai puternic. Dobânzile vor fi reduse lajumãtate, toatã lumea va avea acces la bani, economiapotenþial inflaþionistã se va extinde, ceea ce va generaun dezastru economic. ªi nimeni nu are nici o soluþie,pentru cã nu e timp suficient pentru a scãdea ratadobânzilor într-un mod mai puþin brutal. Euro areprezentat o soluþie. Douã lucruri se pot spune despreEuro. Unul ar fi acela cã Euro e rãspunsul la oîntrebare pe care nu a pus-o nimeni. Celãlalt a fostformulat de un politolog german la o conferinþã dinNew York. Noi criticam decizia adoptãrii Euro, consi-derând-o nenecesarã, disfuncþionalã. El ne-a rãspuns :„Euro e o idee proastã cãreia i-a venit vremea”. Credcã avea dreptate. Se ajunsese la un blocaj în dezvol-tarea europeanã. Încotro s-o apuce ? Euro a fost soluþiaproblemei extinderii UE. Ori se aprofundeazã inte-grarea, ori se extinde UE în Europa de Est, aºa cum apropus Marea Britanie, însã pe un model de integraremai puþin strict. Ambele variante sunt imposibile,pentru cã Euro exclude extinderea spre Est, cel puþinîn viitorul apropiat. Francezii nu doreau extinderea spreEst…

Mircea Mihãieº : Deci o altã graniþã…

Tony Judt106

Tony Judt : … este graniþa Schengen. Toate orã-ºelele din Luxemburg ºi Olanda unde au loc întâlnirilela nivel înalt au obsesia construirii fortãreþei europene.Este exact opusul variantei oficiale, a deschiderii euro-pene, a extinderii europene, a sfârºitului frontierelor.Bineînþeles cã nu mai existã frontiere dacã trãieºti laStrasbourg, în Luxemburg sau la Bruxelles. Dar eleexistã în continuare în lume, ºi de fiecare datã cânds-au deschis porþile pentru circulaþia forþei de muncãºi a mãrfurilor în interior, barierele de la periferii audevenit ºi mai înalte pentru a opri aceeaºi circulaþiedin exterior. Eu cãlãtoresc des din Statele Unite înEuropa ºi am observat schimbarea, chiar dacã ampaºaport de UE : e tot mai greu sã intri în Comunitate,parcã ne-am întoarce cu zece ani în urmã.

Mircea Mihãieº : UE contra restului lumii.Tony Judt : Exact. ªi e valabil ºi pentru cei ce vin

din America.Mircea Mihãieº : De ce nu se unesc direct cu Statele

Unite ?Tony Judt : Asta ar fi oricum o idee mai bunã, dar

rãmâne un mic detaliu geografic de rezolvat… Dinmulte puncte de vedere, UE nu reprezintã o soluþiepozitivã, dar nu ai de ales. S-au dat mari bãtãlii îninterior. Marea Britanie dorea o uniune cu reguli maipuþin stricte, fãrã monedã unicã ºi care sã se poatãextinde considerabil spre Est. Germania dorea extin-derea pentru a nu rãmâne extrema esticã a uniunii,pentru a redeveni centrul Europei. Sunt chestiuni deidentitate culturalã care au o importanþã majorã îndezbaterile germane. Însã francezii s-au opus pe faþã,sprijinind Euro, care putea, cel puþin teoretic, sã pre-vinã aceastã extindere nedoritã. ªi au reuºit.

Mircea Mihãieº : … sã poatã cãlãtori fãrã sã plã-teascã.

Tony Judt : Nu pot sã prevãd ce se va întâmpla însecolul XXI, dar un lucru este sigur : visele anilor’50-’90 s-au spulberat, iluzia cã vom putea construiEuropa la infinit. Acum, la sfârºitul secolului XX, ºtimexact cum va arãta Europa în viitor, cu graniþe

107Europa iluziilor

exterioare foarte stricte între, de pildã, Spania ºiMaroc sau Italia ºi Africa de Nord, sau Italia ºi Balcaniºi între douã þãri din Europa Centralã, încã nu se ºtieexact care. În interior, va exista un spaþiu privilegiat,dar ameninþat de tensiuni grave. Cine ºtie ce se vapetrece acolo ? În afara graniþelor UE, problemeleculturale ºi de politicã internaþionalã vor rãmâne încentrul interesului în cazul unor þãri ca România.Marea iluzie a þãrilor central-europene de la vest deRomânia, ca, de exemplu, Ungaria sau Cehia, e aceeacã au reuºit sã se strecoare cumva înãuntru. Au reuºit,acum totul va fi bine. Nu e adevãrat. La Bruxelles,România ºi Ungaria sunt tratate identic. ªi nu pentrucã România va urma Ungariei la scurt timp, ci pentrucã nici Ungaria nu va intra în UE cu mult înainteaRomâniei.

Dorian Branea : Ne surprindeþi.Tony Judt : Depinde de perspectivã. Dumnea-

voastrã aþi locuit în Franþa (spre Marius Lazurca),credeþi cã am dreptate ?

Mircea Mihãieº : Este altfel decât la Kierkegaard : enici-nici, nu ori-ori. Nici noi, nici ei.

Tony Judt : Exact.

*

Dorian Branea : Voi repeta câteva dintre întrebãriledin seara trecutã. Sã începem cu diferenþele dintre scri-sul academic ºi publicisticã. Care ar fi aceste diferenþeîntre cele douã stiluri ?

Tony Judt : Cred cã un lucru este evident. ªi anu-me cã, atunci când scrii pentru un ziar sau o revistã,scrii mult mai repede, fiindcã scrii mult mai puþin ºipentru un alt gen de public. De fapt, scrii pentru unpublic real ; când scrii o carte nu ºtii dinainte, cu pre-cizie, cui te adresezi. În schimb, când scrii pentru unziar, dupã un timp începi sã-þi cunoºti publicul.Aceasta este o primã diferenþã, de ordin stilistic. Oîntâlnesc, de pildã, când scriu la The New York Reviewof Books sau la New Republic. Sunt mai polemic – credcã aþi observat –, mai incisiv ºi încerc întotdeauna sã

Tony Judt108

compun articolul într-o manierã circularã, cu un începutºi un sfârºit care se completeazã reciproc. Când scrii ocarte, ai mai mult timp de gândire, eºti mai preocupatde complexitatea argumentãrii, mai constrâns sã-þijustifici fiecare afirmaþie. În carte vei adãuga o notãde subsol la un argument, în timp ce în revistã laturapolemicã permite contradicþii care stârnesc ºi mai multinteresul.

În al doilea rând, cel puþin în ceea ce scriu eu,gãsesc cã sunt constrâns sã scriu la modul intelectual,sã spunem aºa, în timp ce în cãrþi îmi permit sã fiu unsimplu istoric. E o diferenþã funcþionalã, mai degrabãdecât una moralã, chiar dacã are relevanþã moralã.Când scriu pentru un ziar sau o revistã, mã angajezinevitabil într-o dezbatere publicã, pe care o iniþiezsau o continui. Cartea pe care o recenzez este intere-santã pentru cã trateazã un argument potenþial con-troversat, posibil fructuos, ºi aceasta este întotdeaunafaþeta pe care încerc s-o aduc în discuþie. Pe când înscrierile academice nu voi trata niciodatã acest aspectdecât dacã ar fi cel mai important sub raportintelectual. E ca ºi cum ai face gimnasticã la douãaparate diferite ; braþul drept devine foarte gros, iarbraþul stâng devine foarte lung. Gimnastica intelec-tualã pe care o practic este uneori inadecvatã.

Atunci când scrii pentru o revistã ca The New YorkReview of Books, þi se pune la dispoziþie foarte multspaþiu. Cred cã lungimea medie a articolelor mele estede 6-7000 de cuvinte. Ceea ce înseamnã cã-mi pot per-mite sã dezvolt un argument, sã gândesc, sã fac referirila alte cãrþi. Redactorul-ºef are obiceiul sã-mi trimitãsute de cãrþi acasã cu nota : „Poate vei gãsi în cutaresau cutare carte un punct de vedere interesant” sau„Uitã-te la pagina 300 ; existã acolo o observaþieinteresantã”. Aºa cã articolul devine un mic proiect decercetare. Cel puþin de douã ori am ajuns sã scriu ocarte pornind de la un asemenea articol. The New YorkReview of Books practicã un tip distinct de jurnalism,care presupune mult mai mult decât realizarea unuibanal articol de ziar. E un gen de ziaristicã mai

109Europa iluziilor

complexã decât, sã zicem, cea de la TLS, care nu îþioferã un asemenea spaþiu. Cred cã The New YorkReview of Books este unic din acest punct de vedere.

Daciana Branea : Care este publicul revistei TheNew York Review of Books ?

Tony Judt : Un public foarte larg. Nu mi-am datseama de asta imediat. În Statele Unite revista are înjur de 100.000 de cititori ºi abonaþi. Ceea ce este imens.Nu e un ziar, nici mãcar o revistã… Aceasta ar fi ocifrã de vânzãri nemaipomenitã chiar ºi pentru uncotidian. Cititorii sãi sunt în primul rând universitariidin domeniul ºtiinþelor umane ºi sociale : istorie, socio-logie, antropologie…

Mircea Mihãieº : … ºtiinþe politice.Tony Judt : Exact : oamenii interesaþi de ceea ce se

numea pânã nu demult gândire politicã, idei politice,modul de funcþionare al sistemelor politice. Însã ceiinteresaþi de politologia analiticã, de funcþiile parti-delor politice, cu alte cuvinte, nu prea o citesc. Trebuiesã distingem aici între universitarii din domeniulºtiinþelor umane interesaþi de idei ºi cei care sunt maicurând niºte tehnicieni politici, sã spunem aºa, decâtniºte intelectuali. Urmeazã alte categorii de intelec-tuali, avocaþi, medici, arhitecþi, profesori din învãþã-mântul preuniversitar care se pare cã citesc The NewYork Review of Books în numãr destul de mare. ªi numã refer la centrele universitare, ci la oraºele mai mici.E un public provincial destul de mãrunt, dar fidel.

Mircea Mihãieº : Studenþii ?Tony Judt : Studenþii sunt încurajaþi de profesori

sã o citeascã. Cei mai mulþi sunt absolvenþii, din nou,în special cei de profil umanist. Dar, în general, stu-denþii nu-ºi prea permit sã o cumpere. La standuricostã cam $2,50.

Mircea Mihãieº : Nu e exagerat de mult.Tony Judt : Pentru studenþi, este.Mircea Mihãieº : Se cumpãrã o datã la douã sãptã-

mâni ; asta înseamnã 5 dolari pe lunã.Tony Judt : Da, e doar 5 dolari, dar studenþii n-o

cumpãrã. Dacã ºi-ar putea permite sau nu, nu ºtiu ;

Tony Judt110

cert este cã n-o cumpãrã. Dar o citesc, bineînþeles, înbiblioteci. Eu am un abonament la universitate ºi mulþistudenþi o împrumutã de la mine sau o xeroxeazã. Decicei care citesc The New York Review of Books suntmult mai numeroºi decât abonaþii.

Mircea Mihãieº : Mai ales cã este, probabil, cititã ºide familiile celor care o cumpãrã.

Tony Judt : Da, am putea înmulþi numãrul cumpã-rãtorilor cu cel al familiilor. Cred cã are cel mainumeros public dintre toate publicaþiile non-cotidienedin lumea anglo-americanã. În Marea Britanie lucru-rile stau la fel, pãstrând proporþiile, bineînþeles. ÎnEuropa continentalã, The New York Review of Bookseste cititã de aceleaºi categorii, dar într-un numãrmult mai redus. Publicul european e în mai maremãsurã compus din intelectuali – în sensul europeanal cuvântului, adicã din jurnaliºti, scriitori, universitari,cei care citesc L’Esprit, în Franþa, sau Lettre Inter-nationale, sau Merkur, în Germania. În Europa seapreciazã capacitatea de a îmbina stilul academic cujurnalismul, care nu are prea mare trecere în lumeaanglo-americanã. Bob Silvers, redactorul-ºef al lui TheNew York Review of Books, a fãcut demersuri pentruapariþia unor ediþii europene – una apare deja în Italia,sub numele Rivista Italiana dei Libri, cu materialeprovenite de la New York ºi din Italia. Are o treceredestul de mare. Ar putea apãrea în curând ºi o ediþiegermanã ; nu se va lucra, totuºi, ºi la una francezã,pentru cã în Franþa revista ºi-ar pierde statutul inde-pendent. În Franþa nu poþi gãsi nici o publicaþie sauautor care sã nu fie afiliat unui anumit grup. ªi tocmaiacesta este avantajul de a scrie la The New York Reviewof Books : faptul cã ai certitudinea cã nu vei fi cenzurat.Redactorul-ºef este obsedat de stil, dar îþi lasã liber-tatea de a scrie ce vrei. Dacã ar exista o variantã a TheNew York Review of Books la Paris, ceva în genul RevueParisienne des Livres, unii s-ar declara întotdeaunapentru, alþii – întotdeauna împotrivã ºi s-ar scrie oserie de recenzii favorabile sau nefavorabile în funcþiede grupusculul cãruia i-ar aparþine autorul. La New

111Europa iluziilor

York, ea funcþioneazã însã perfect. Toþi vor sã scrie unarticol în The New York Review of Books, dar nimeninu îi atacã pe cei care scriu aici pentru apartenenþa laun anumit grup intelectual sau politic.

Sorin Tomuþa : În ce fel se poate vorbi de influenþaunui autor care scrie la The New York Review of Books ?

Tony Judt : Nu ºtiu. Tot ceea ce pot spune este cãrevista poate fi un garant al celebritãþii. Cred cã, dacãpublici aici, devii capabil sã dictezi o anumitã direcþieîn dezbateri. Eu însumi am putut constata cã recenziamea la cartea lui Eric Hobsbawm, Epoca extremelor, adevenit un fel de text de referinþã în discuþiile referi-toare la aceastã carte. Asta nu înseamnã neapãrat cãoamenii sunt total de acord sau cã admirã ideile artico-lului respectiv, dar el a devenit un fel de reper pentrutoatã lumea, fiindcã toþi l-au citit ºi îºi pot da cupãrerea. Poþi deveni, aºadar, un termen de referinþã îndezbateri pe temele despre care ai scris. Poþi sã nuconvingi pe nimeni, dar sã orientezi dezbaterile într-odirecþie oarecare.

Marius Lazurca : Aº vrea sã vã adresez o întrebareceva mai impertinentã. Zilele trecute ne-au parvenit câtevadin articolele semnate de dumneavoastrã în The NewYork Review of Books. Daþi-mi voie sã comentez puþin pemarginea lor. În raport cu standardele româneºti pentrurecenzii de carte, articolele sunt atipic de lungi.

Tony Judt : Sunt perfect de acord.Marius Lazurca : Unele articole acoperã ºase pagini

de revistã, ceea ce mi se pare enorm. În plus, articoleleîmi par extrem de minuþioase. Adicã analiza cãrþilor eplinã de citate, de referiri directe la afirmaþiile autoruluiºi – ceea ce mi se pare esenþial – toate articolele dumnea-voastrã evocã nu doar o singurã carte, nu doar un singurautor, ci un complex. Câteodatã abordaþi în acelaºiarticol douã sau trei cãrþi ºi, propuneþi, în consecinþã,nu o analizã a ideilor cãrþii, ci o problematicã prezentã,sã spunem, pe piaþa culturalã americanã. Ceea ce antre-neazã logic – deºi, în culturã, logica nu funcþioneazãîntotdeauna – urmãtoarea întrebare. Faptul cã publicaþiîn aceastã importantã revistã de culturã vã asigurã unstatut preeminent pe piaþa culturalã americanã. Dacã

Tony Judt112

vã asumaþi acest statut, el vi se pare dificil saudezirabil ?

Tony Judt : Sã încep cu sfârºitul. Dacã ar fi adevã-rat, acest statut nu ar fi deloc dezirabil. Eu personalnu sunt un maestru spiritual, ºi nu doar pentru cã nusunt parizian… Nu cred cã am ceva atât de profund,de original sau de urgent de transmis omenirii încât sãîi fac pe toþi sã vorbeascã despre ideile mele. O astfelde atitudine nu mã caracterizeazã. Eu sunt ºi voirãmâne un simplu istoric. Iar istoricii au propriile lorcalitãþi ºi defecte. Avantajul este cã avem acces la ozonã eminamente academicã, dar, în acelaºi timp –deformaþie profesionalã –, nu analizãm decât ceea cecunoaºtem ca tehnicieni. Aceasta este o cunoaºteremundanã, necesarã înþelegerii lumii actuale în caretrãim ca niºte cetãþeni obiºnuiþi, nu doar ca istorici.Asta mai ales pentru cei care lucreazã în domeniulistoriei contemporane. Din acest punct de vedere, simt,într-adevãr, cã am o anumitã responsabilitate, nu cumult diferitã de cea a profesorului. Predau istoria con-temporanã aºa cum îmi scriu articolele, adicã într-omanierã destul de energicã ºi angajatã, rãmânând,totuºi, fidel regulilor structurale corespunzãtoare for-maþiei mele de istoric. De când am început sã scriu laThe New York Review of Books, mã simt din ce în cemai atras de unele discuþii care, cu cinci ani în urmã,mi s-ar fi pãrut cu totul strãine, abstracte. Dar, altfel,cu experienþa mea ºi la vârsta mea, nu aº fi avutniciodatã un cuvânt de spus în acest gen de dezbateri.Mi se pun întrebãri – o situaþie cvasi-parizianã –despre subiecte pe care le ignor complet. Când deviiintelectual cu adevãrat, scrii despre X ºi þi se punîntrebãri despre Y, fãrã nici o legãturã una cu alta. Edovada cã ai depãºit un anumit prag. ªi acest praggenereazã chestiunea responsabilitãþii.

Dincolo de pragul cu pricina eu aº deveni cinevadin ce în ce mai cunoscut pentru incompetenþa sa ne-recunoscutã. N-aº vrea sã ajung niciodatã acolo. Încercsã nu scriu lucruri prea generale despre politicaactualã, condiþia umanã, raporturile internaþionale,

113Europa iluziilor

politica externã, sã mã pronunþ numai atunci cândsunt sigur de anumite cazuri particulare. Cred cã aicieste diferenþa între condiþia mea de intelectual la NewYork ºi o ipoteticã poziþie similarã la Paris. Dacã aºtrãi la Paris, dacã aº colabora la corespondentul pari-zian al The New York Review of Books, având acelaºipublic ºi aceeaºi influenþã culturalã ºi intelectualã, aºajunge foarte repede sã scriu vrute ºi nevrute pe oricetemã. Aº deveni un fel de autoritate moralã, de fapt unins care se considerã expert ºi autoritate moralã înorice domeniu, un maestru spiritual, însã un maestruspiritual al cotidianului, nimic mai mult. Mã strã-duiesc sã nu ajung în aceastã situaþie ridicolã ºi observcã, la New York, deocamdatã am reuºit. Pentru cãintelectualul new-yorkez are un rol complet diferit.New York-ul te face intelectual. Te simþi importantpentru cã scrii la New York. La Washington sau la SanFrancisco, însã, nu te bagã nimeni în seamã.

Marius Lazurca : Dar la Chicago ?Tony Judt : Depinde. La Chicago se spune : „A,

autorii new-yorkezi… The New York Review of Booksnu-i agreeazã decât pe englezii veniþi la New York,niºte tipi foarte exclusiviºti. Ce ne intereseazã pe noi ?”Existã un resentiment al celor din Chicago faþã de noi,ºi habar n-am cum ar fi dacã ne-ar lua în serios. Ceeace scriem noi þine, într-adevãr, de un dialog al new--yorkezilor. Cred cã ceea ce scriu eu însumi face partedintr-un dialog pe care nu l-ar purta nimeni la vest deRâul Harlem. Însã în est el ajunge pânã la Moscova. Eun dialog pe jumãtate trans-atlantic, contând preapuþin, din punct de vedere intelectual, în Statele Unite.ªi e mai bine aºa. Deci nu jucãm un rol prea importantîn marile dezbateri de politicã multiculturalã. ªi mai eo problemã. Cum vi se pare dumneavoastrã The NewYork Review of Books din punct de vedere politic ?

Marius Lazurca : Mai degrabã de stânga.Tony Judt : Da, centru-stânga, stânga liberalã. În

Statele Unite, însã, e consideratã de dreapta. De ce ?Pentru cã ne situãm de partea anglo-liberalismului,unii dintre noi suntem chiar social-democraþi, cum s-ar

Tony Judt114

spune în Anglia sau în þãrile scandinave. Deci nu înpolitica realã americanã, ci în lumea intelectualã, maiales universitarã, The New York Review of Books esteconsideratã de centru-dreapta.

Dorian Branea : Dar Partisan Review ?Tony Judt : Partisan Review e de stânga. Da, e un

exemplu bun în acest sens. Dar Partisan Review are3-4000 de cititori, în timp ce The New York Review ofBooks are 100.000. Colegii mei de la universitate neacuzã de un soi de conservatorism, cãci adoptãm atitu-dini tipic liberale, burgheze, de centru-dreapta. Destulde à l’anglaise, de fapt. Dacã treceþi în revistã autoriicare semneazã în The New York Review of Books, veþivedea cã suntem – cu foarte mici excepþii – de originebritanicã. Silvers ne preferã pentru cã, spune el,scriem mai bine decât britanicii, iar americanii – nuºtiu sigur dacã aceasta e o regulã – terminã totdeaunaîn ultimul moment. Universitarii americani mai alesnu sunt prea disciplinaþi. E un motiv important pentrucare suntem preferaþi noi. În consecinþã sfera noastrãde influenþã este însã mult mai limitatã. În plus, dupãcum aþi observat, în The New York Review of Books sescrie pe teme dintre cele mai diverse, de la gândireapoliticã la istorie, alegeri, crize din Europa sau Asia,probleme economice, plus recenziile unor cãrþi destul deabstracte, de savante despre istoria artei renascentiste,istoria contemporanã sau anticã etc. Cu aceastã gamãde subiecte atât de vastã, nu se poate spune cã nepreocupã o anumitã dezbatere de idei, ca la Paris sauca în paginile unui Zeit din Germania, concentratasupra unui numãr oarecare de teme. În The New YorkReview of Books ne putem propune, de pildã, o discuþiedespre un subiect care preocupã un anumit segment alinteli-ghenþiei americane. E mai ºic aºa.

Mai existã ºi o altã comunitate intelectualã în StateleUnite, preocupatã de chestiuni de politicã externã –un subiect de mare interes pentru cei implicaþi în ceeace englezii numesc „international relations”, relaþiiinternaþionale, istoria diplomaþiei etc. Aceºtia scriu laForeign Affairs, o revistã foarte cititã, foarte bine

115Europa iluziilor

cotatã, cu o sferã de influneþã destul de amplã, maiales la Washington, dar ºi la Londra sau Paris. Amscris o singurã datã acolo ºi am remarcat cã totul ediferit : colectivul redacþiei, mediul, subiectele de dis-cuþie. Mi s-a întâmplat sã mi se spunã : „Am citit arti-colul dumneavoastrã din Foreign Affairs, mi se pareinteresant – sau aberant – ºi aº vrea sã vã pun câtevaîntrebãri”. Rãspund : „Dar am scris de nenumãrate oripe aceastã temã în The New York Review of Books…”„A, eu nu citesc The New York Review of Books. Eucitesc Foreign Affairs ºi de acolo vã ºtiu”. Existã, aºa-dar, în State comunitãþi intelectuale care nu comunicãîntre ele.

Cornel Ungureanu : Existã un personaj europeanformidabil, care a ales sã trãiascã în America : SusanSontag. La ora actualã ea refuzã Europa pentru cã oconsiderã dominatã de naþionalisme. A ales Americapentru cã aceasta propune un alt model de viaþã intelec-tualã. O cunoaºteþi pe Susan Sontag ?

Tony Judt : Da, o cunosc foarte bine. Susan Sontag –nu ºtiu dacã vã mai amintiþi, s-a întâmplat cu vreo15-20 de ani în urmã – a scris un articol celebru înacelaºi The New York Review of Books, în care spunea :„Am greºit. Comunismul e o catastrofã. Abia acum îmidau seama”. Era la sfârºitul anilor ’60 ºi asta însemnade fapt : „Îmi voi schimba radical poziþia”. Susan Sontagn-a mai revenit niciodatã asupra acestei chestiuni. Areo mare încredere în ea însãºi, e o persoanã foarteinteligentã ºi sensibilã la nuanþe. E, de altfel, un cazrar în America : un veritabil intelectual francez, ºitotuºi american în acelaþi timp. Scrie pe orice temã cuo siguranþã extraordinarã, cam în genul lui Sartre.

Cornel Ungureanu : Ce înþelegeþi prin siguranþã ?Marius Lazurca : … Faptul cã adoptã o anume dis-

tanþã ?Tony Judt : Nu, e un defect psihologic. Nu se poate

generaliza. Nu cunosc decât o singurã Susan Sontag.Sã vã pun ºi eu o întrebare : de ce, de peste patruzecide ani, Susan Sontag este un mare intelectual ameri-can ? Dacã întrebaþi un american care este cel mai

Tony Judt116

mare intelectual american – mai ales dacã e vorba deo femeie –, vã va rãspunde invariabil : Susan Sontag.ªi tocmai aceastã siguranþã face din ea un mare inte-lectual. Are un stil preþios, îndrãzneþ, ferm, care nulasã loc nici pentru contradicþii, nici pentru dialog. Iarstilul e femeia.

Adriana Babeþi : Femeia ascunsã…Tony Judt : … poate fi ascunsã în intimitate, cu

amantul sau psihologul ei. Femeia publicã trebuie sãfie altfel. Acum Susan Sontag a început sã îmbãtrâ-neascã, s-a mai liniºtit, ºi-a mai pierdut din siguranþade care vorbeam. Scrie romane, nu se mai aruncã învâltoarea vieþii publice, apare tot mai rar la întruniri.Am vãzut-o în public o singurã datã. Timp de trei aniam fost directorul unei comunitãþi de care nu suntprea mândru, Institutul ªtiinþelor Umaniste din NewYork. O mânã de oameni care se cred cei mai grozaviintelectuali new-yorkezi, care se citesc între ei, admi-rându-ºi reciproc calitãþile.

Susan Sontag a venit la câteva întruniri de-alenoastre, pentru cã aveam mulþi invitaþi, iar ea voia sãfie vãzutã… în compania lui Isaiah Berlin, de pildã,care a venit ºi el la unul dintre dineuri. Avea loc oconferinþã despre o carte care urma sã aparã. Cinestãtea în primul rând ? Susan Sontag. Nu putea,oricum, sã treacã neobservatã : pãrul, ºuviþa albã… Aaºteptat un moment de liniºte, apoi ºi-a lansatîntrebarea. A primit rãspunsul pe care trebuia sã-lprimeascã ºi a plecat. Pozeazã în mare doamnã…

Adriana Babeþi : … în papesã.Tony Judt : Da, iatã cuvântul potrivit. Deºi nu e

prea catolicã la ora actualã… Chiar ea recunoaºteacum cã ceea ce scria despre politicã în anii ’60-’70erau niºte prostii. Ea nu foloseºte chiar acest cuvânt,spune doar cã s-a înºelat. Dar erau niºte prostii :despre Lumea a Treia, despre marxism, despre comu-nism etc. Susan Sontag este genul – destul de rar, ce-idrept – al americanului care se crede intelectual însensul francez al termenului. Nu cunosc un alt cazasemãnãtor, cu excepþia fiului ei. Dar el nu prea are

117Europa iluziilor

succes, pentru cã mama e mereu cu un pas înaintealui, orice ar face, oriunde ar merge.

Adriana Babeþi : S-a vorbit despre responsabilitãþileunui intelectual. Sã vedem acum ce s-ar putea spunedespre iresponsabilitãþile sale…

Tony Judt : Aceasta este o chestiune mai compli-catã, mult mai serioasã. Nu sunt prea sigur care suntresponsabilitãþile unui intelectual, pentru cã nu credcã un intelectual are responsabilitãþi diferite de celeale unui cetãþean obiºnuit. Dar cu cât ai o influenþãmai mare, cu atât mai mari îþi sunt responsabilitãþile.Iatã aºadar cã una din definiþiile iresponsabilitãþii estenecunoaºterea influenþei reale pe care o ai sau abuzulde influenþã. Din acest punct de vedere aº spune cãSartre era iresponsabil ca intelectual, nu ca cetãþean.Sã vã dau un exemplu. La un moment dat, dupã aldoilea rãzboi mondial, în Franþa, ca ºi în Italia sau înGermania de Vest, intelectualii erau liberi, adicã func-þionau într-o societate liberã. Însã ei se simþeau datorisã joace un rol în viaþa publicã. Nu te poþi retragecomplet din agora – tot Sartre spunea asta –, am vãzutce se poate întâmpla dacã intelectualii refuzã sã seimplice. În rãzboi, oamenii au descoperit cã o poziþieintelectualã fermã poate conta. Deci intelectualii îºiiau rolul în serios – dar cum îl folosesc ? Dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial – pânã în anii ’50 în ceea ce-lpriveºte pe Sartre, cãci în alte cazuri situaþia e încãneschimbatã –, intelectualii au abuzat de aceastã res-ponsabilitate pentru a-i determina pe cititori sã creadãîn lucruri de care nici ei înºiºi nu erau convinºi. Nupoþi aduce proletariatul la disperare, spunea Sartre.Intelectualul are responsabilitatea de a îndruma sensi-bilitatea proletarã, sensibilitatea publicului sãu imagi-nar sau real, într-o anumitã direcþie politico-moralã,ascunzându-i în acelaºi timp unele adevãruri pentrua-ºi atinge obiectivele. Aceasta este o dovadã de ires-ponsabilitate intelectualã.

Intelectualul nu are – decât în cazuri rarisime –puterea de a influenþa politica internã, externã, mili-tarã etc. Ar fi o prostie sã afirmi contrariul. Ce poate

Tony Judt118

el face, totuºi ? Nu poate – e un cliºeu, dar l-am moº-tenit de la clasici – decât sã spunã adevãrul. Problemae cã, de la începutul secolului – ºi cuvântul intelectualnu dateazã decât de la sfârºitul secolului al XIX-lea –,rolul intelectualului a fost legat de o atitudine circum-spectã, de neîncredere faþã de categoriile gândirii,adevãr ºi fals, de categoriile burgheze etc. Intelectualulse afla în opoziþie, o opoziþie nãscutã nu doar dintr-oserie de realitãþi, ci ºi de modalitãþi de gândire a reali-tãþii ca fiind satisfãcãtoare. Intelectualul trebuia sãdemonteze, aºadar, o faþadã. Cred cã acest mit e foartepericulos, pentru cã rolul intelectualului este altul, cuexcepþia unor cazuri particulare, poate. Menirea luieste sã spunã adevãrul. ªi dacã nu existã o faþadã,atunci ce te mai chinui sã demontezi ?

Cornel Ungureanu : Ceea ce spuneþi mi se parefoarte interesant. Dar eu cred cã secolul XX este secolulintelectualilor demonici. Cum au apãrut aceºtia ? Credcã Garaudy e unul dintre primii intelectuali demonici,care trec de la o extremã la alta, trãind periculos.

Tony Judt : Aceasta este chiar definiþia intelec-tualului. E o istorie binecunoscutã în România, unde,în anii ’30, au existat printre intelectuali apologeþi ainaþional-fascismului. Dupã rãzboi aceºtia au devenitori filo-comuniºti ori liberali, negându-ºi trecutul înîntregime, ajungând un fel de intelectuali puri. Nu enevoie sã dau exemple, ele sunt bine cunoscute. Acelaºilucru s-a întâmplat ºi în Franþa. În Franþa anilor ’30 –rãzboiul a tras o cortinã a uitãrii între noi ºi anii ’30 –majoritatea intelectualilor era de dreapta. Chiar deextrema dreaptã.

Cornel Ungureanu : Sau de extrema stângã.Tony Judt : Nu, nu majoritatea. Asta s-a întâmplat

înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. De exempluClaudel, mare scriitor ºi poet, fãcea parte din miºcareafrancezã de extremã dreaptã, monarhistã, fascistã. În1943 se înscrie în partidul comunist, pânã la mijloculanilor ’50 când devine independent. Existã ºi cazuri încare transformãrile sunt mai puþin radicale : Sartre,Camus, de pildã, care erau foarte tineri…

119Europa iluziilor

Cornel Ungureanu : Toþi de structurã realistã.Malraux, Gide…

Tony Judt : Nu toþi. Gide, din filocomunist, devineanticomunist. Însã el este un caz atipic. În mod nor-mal, în anii ’30 orice intelectual mediu avea o oarecareslãbiciune pentru fascism. Putea rãmâne, astfel, inde-pendent dintr-o anumitã perspectivã, pentru cã fascis-mul nu-þi cerea sã scrii într-o linie anume, sã te declarisolidar cu o anumitã clasã. Pretindea doar sã ai oanumitã atitudine faþã de naþiune – atitudine, de altfel,foarte rãspânditã în pãtura intelectualã –, pe care são valorizezi estetic. Dupã cel de-al doilea rãzboi mon-dial, condiþia de intelectual comunist ridica mai multeprobleme, pentru cã apãruserã presiuni, obligaþii dinpunct de vedere stilistic, politic, de poziþie teoreticãetc. O povarã destul de grea, pe care erai obligat sã oporþi prin presiunea economicã sau politicã sau, ca încazul Franþei ºi al Italiei, din jenã faþã de istoria cola-boraþionismului. Te simþeai obligat sã compensezi tre-cutul, poziþia indecisã din timpul rãzboiului.

Existã însã ºi cazuri contrare. Am scris câte cevadespre douã dintre ele : Camus ºi Aron, mai ales Aron,care n-a fost niciodatã nici de stânga, nici de dreaptaîn sensul strict al termenului, ci independent, chiardacã cu uºoare tendinþe social-democrate-liberale. ªi,tocmai de aceea, s-a situat împotriva curentului gene-ral. Asta nu înseamnã cã un intelectual trebuie sã sealinieze întotdeauna ; existã momente când el trebuiesã spunã adevãrul. E o calitate care nu prezintã preamult interes, dar e o calitate. Adevãrul, care nu arenimic de-a face nici cu dreapta, nici cu stânga. ªi credcã aici intervine obligaþia intelectualului, iar a fi ires-ponsabil înseamnã a te alãtura oricãrui partid, miº-cãri, poziþii culturale sau politice doar pentru cã e ceadominantã sau, dimpotrivã, de opoziþie, sau pentru cãeste, pur ºi simplu, la modã.

ªtim foarte bine cã Sartre ºi Simone de Beauvoirnu au gândit niciodatã aºa. Ei gândeau – ca ºi SusanSontag, de altfel – într-o manierã foarte inteligentã ºisubtilã, urmând o traiectorie dinainte stabilitã. O datã

Tony Judt120

stabilitã traiectoria, pânã sã se hotãrascã s-o schimbe,sã-ºi punã întrebãri, sã reanalizeze datele gândirii,oamenii nu mai gândesc sau gândesc pentru o anumitãpoziþie. Asta înseamnã sã fii angajat – în sens sartrian.Intelectualul poate foarte bine sã fie angajat pentru oidee, important e sã nu fie angajat de acea idee ºi, înconsecinþã, obligat sã o urmeze pânã la capãt.

Adriana Babeþi : Nu trebuie, aºadar, sã existe odiatezã pasivã. Credeþi cã acest tip de „neomanie” – cumo numea Valéry –, aceastã fervoare a cãutãrii super-ficiale de teme, subiecte, forme „noi”, nu e tot o formã deiresponsabilitate ? Am simþit, citind textele esenþialedespre Europa Centralã – ºi cu asta revenim la primulnostru subiect –, cã, pentru intelectualii occidentali,Europa Centralã a devenit brusc o temã „nouã”. A fostdevoratã ca un subiect palpitant, exotic, apoi toþi s-auplictisit ºi a ieºit din modã. Nu vorbesc de politicã, ci dediscursul intelectual. Nu este aceasta o altã formã deiresponsabilitate ? Nu antreneazã doar idei, ci ºi…

Tony Judt : … persoane.Adriana Babeþi : Persoane, destine…Tony Judt : … realitatea. Tocmai voiam sã spun cã

intelectualul are obligaþia de a lua în serios realitatea.ªi tocmai aceastã incoerenþã – nu în sens intelectual,ci moral – le lipseºte intelectualilor occidentali. Existãriscul de a supraevalua capacitãþile, rolul intelectua-lului independent.

De fapt, nimeni nu e total independent. Eu susþincã îmi place sã mã opun modei. Dar ºi aceasta este, defapt, o modã : sã fii mereu în opoziþie. Trebuie sã aigrijã sã nu prinzi obiceiul de a spune lucruri ºocantedoar de dragul de a ºoca, pentru a arãta cã nu te supuinici unei linii de conduitã. Acesta e un fel de irespon-sabilitate narcisiacã.

Revenind la subiectul dumneavoastrã, cazul EuropeiCentrale nu este unic. Înainte în aceastã situaþie seafla Lumea a Treia. ªi mai înainte fuseserã anii ’30,rãzboiul din Spania, de pildã. Au existat intelectualicare ºi-au dat viaþa pentru o anumitã poziþie ideo-logicã. Cei mai mulþi, însã, au scris pe acea temã vreodoi-trei ani pentru ca apoi sã nici nu-ºi mai aducã

121Europa iluziilor

aminte de ea. Europa Centralã ridica o problemã spe-cialã pentru cã aici nu era vorba doar de un angaja-ment politic, ci ºi de o atracþie intelectualã. EuropaCentralã este, în primul rând, o idee, o abstracþiuneculturalã care se întâmplã sã fie ºi o realitate geo-graficã ºi umanã. Dar pe intelectualii occidentali îifascina doar constructul cultural : ideea cã, undeva îninteriorul triunghiului Budapesta-Praga-Viena, a exis-tat un moment cultural fascinant despre care se puteavorbi ºi scrie ºi care ar putea juca un rol în mãsurã sãumple vidul moral ºi politic care separã cele douã lumi,Estul ºi Vestul. Toate aceste lucruri sunt foarte compli-cate ºi deconcertante. Însã interesul pentru EuropaCentralã nu a durat…

Adriana Babeþi : Cât a durat ? Un deceniu ?Tony Judt : Depinde. S-a întâmplat la fel ca ºi cu

alte mode. Dar, ca toate modele, a fãcut ºi victime –victimele schimbãrii modei.

Adriana Babeþi : Ne consideraþi victime ?Tony Judt : Nu, nicidecum, nu în sensul ãsta. Aº

spune cã ºi americanii sunt victimele unei anumitemode intelectuale referitoare la populaþia de culoare.Condiþia negrilor în societatea multiculturalã a deve-nit un fel de abstracþiune care nu are nimic de-a facecu situaþia actualã a majoritãþii comunitãþilor negredin Statele Unite. Mai ales elevii negri gãsesc educaþiamulticulturalã un dezavantaj pentru cã le oferã doarniºte surogate, un soi de educaþie-Ersatz aflatã în marevogã. Însã fiecare are dreptul sã aibã acces la propriaculturã, la propria istorie, nu e drept sã þi se impunãun canon generat de cultura altcuiva. Exagerând inte-resul pentru comunitatea negrilor, America a sfârºitprin a dezavantaja alte comunitãþi. În acest sensvorbeam de victime.

Gabriel Kohn : Nu e posibil ca est-europenii sã seautovictimizeze ?

Tony Judt : Nu ºtiu dacã la aceastã întrebareexistã un singur rãspuns. Existã o serie de dezbateriinterminabile : cine e de vinã, noi ne-am fãcut-o cumâna noastrã sau alþii au avut interesul sã ne dis-

Tony Judt122

trugã ? Acest gen de dezbateri încep – în Cehoslovacia,de pildã – în perioada ’45-’48. Noi ne-am atras asupranoastrã calamitatea comunismului din cauza obsesieide a fi în pas cu schimbãrile istorice sau istoria ne-aînfrânt luând înfãþiºarea Armatei Roºii ? De ce esteistoria întotdeauna atât de nedreaptã cu noi ? Darpoate cã ºi noi suntem de vinã… Cred cã aceastã obse-sie a autoanalizei, tipicã tuturor celor care au trãit oistorie zbuciumatã, este deconstructivã.

Est-europenii oscileazã între vina celuilalt ºi vinapersonalã. Polonezii, spre exemplu, tind sã dea vinamai mult pe ceilalþi, iar problema tinde sã devinã maicurând o chestiune de geografie. De ce sunt acesteasingurele forme de explicare a evenimentelor ? Am dis-cutat de multe ori pe aceastã temã cu prietenii meicehi. De ce nu pot accepta pur ºi simplu cã istoria ºigeografia Europei Centrale sunt extrem de compli-cate ? Devii, fãrã sã vrei, victima valurilor care se iscã.O datã la 50 de ani, vin ruºii sau nemþii, iar tu nu aice face. E foarte adevãrat de asemenea cã, la con-fluenþa marilor imperii, cum ar fi acum zona dintreRusia, India ºi China, existã întotdeauna culturi--victimã, care sunt împinse de colo-colo, obligate sãaleagã în permanenþã, sã-ºi schimbe identitatea dincauza conflictelor generate de disputarea graniþelor.În acest sens, cred cã am supraevalua rolul intelec-tualului dacã am presupune cã tragedia EuropeiCentrale se datoreazã faptului cã intelectualii nu aufãcut la timp ceea ce trebuia fãcut.

Marius Lazurca : Aº vrea sã vã întreb ceva legat deceea ce aþi spus despre culturã, politicã ºi rolul intelec-tualului. Grupul nostru este implicat într-o disputã care,din nefericire, nu e doar de naturã culturalã, cu preºe-dintele Academiei Române. Domnia sa este critic literarºi are o influenþã destul de considerabilã, nu doar cultu-ralã, ci ºi politicã. ªi acest domn are împotriva proiec-tului nostru – exclusiv cultural – reacþii de naturã poli-ticã. Adicã, în mod repetat, la afirmaþiile noastre cultu-rale, aduce contraargumente de o cu totul altã facturã.Noi afirmãm doar cã existã un spaþiu, atât geografic, câtºi cultural care se numeºte Europa Centralã, cã

123Europa iluziilor

similitudinile culturale sunt mai importante decâtdelimitãrile administrative sau politice. Credeþi cãexistã ceva în tematica noastrã care suscitã acest tip deneînþelegere sau amestecul celor douã tipuri dediscursuri este ceva tipic central-european ?

Tony Judt : Înainte de a rãspunde, aº vrea sã vãatrag atenþia cã nu tot ce aþi spus e adevãrat. Aþi spuscã rãspunsul pe care îl primiþi la întrebãrile culturalepe care le ridicaþi e unul politic, deci eronat. Eu nucred cã e complet greºit, chiar dacã se situeazã într-unregistru diferit. În mod normal, registrul politic nu arenimic de-a face cu cel cultural. Un intelectual prindefiniþie, la fel ca un profesor universitar, funcþioneazãîntr-un cadru care nu e doar naþional sau statal, nueste cadrul unei singure limbi. Aceasta este condiþiaintelectualului de secole. Chiar din secolele al XIV-leaºi al XV-lea, intelectualii – clericii, de fapt – cãlãtoreaupeste tot, de la Bologna la Oxford, Paris, Chartres,Praga etc. Traversau graniþele ºi toþi vorbeau latineºte.În acelaºi timp, regii Angliei ºi Franþei încercau sãrefacã graniþele, statele, administraþia, sã promovezelimba naþionalã. Nu existã o legãturã logicã sau isto-ricã între cele douã tipuri de mentalitãþi, ci un fel delogicã contradictorie.

Aºadar, cea despre care vorbim e o atitudine previ-zibilã din partea unui om politic, chiar dacã este criticliterar. Cred cã în momentul în care devine preºe-dintele Academiei, orice persoanã trebuie sã-ºi asumeun rol politic. ªi rãspunsul pe care vi l-ar da ar fioricând un rãspuns politic. Aceeaºi ar fi reacþia ºi înalte þãri, chiar în statele occidentale, care nu au scuzaistoriei recente a României. În Franþa, un intelectualriscã întotdeauna sã fie acuzat de antinaþionalism, decosmopolitism. Iar cuvântul cosmopolit, din Franþapânã în Rusia, are întotdeauna conotaþii antistatale,antinaþionale, filosemite etc. Situaþia nu e exclusivcentral-europeanã sau românã. Dacã aþi locui laStrasbourg sau la Torino ºi aþi face parte dintr-un grupasemãnãtor – cu numele „Europa Alpinã” sau „EuropaRenanã” –, nu aþi avea acum nici o problemã de ordinistoric, dar aþi fi avut cu 50 de ani în urmã. Aþi fi fost

Tony Judt124

acuzaþi de antinaþionalism ºi de trãdare. Momentulistoric este, deci, cel care pune probleme. În sens invers,la începutul epocii central-europenismului, intelectua-lii, profesorii, scriitorii, ziariºtii cehi, mai ales cei dinPraga, continuau sã scrie în limba germanã. Voiau sãscrie în limba germanã, chiar dacã asupra lor seexercitau presiuni naþionale.

La sfârºitul secolului al XIX-lea, majoritateaziariºtilor cehi scriau deja în limba cehã. Dacã vizau,însã, un public mai larg, vienez sau german, scriau îngermanã. Ca urmare, au fost acuzaþi de antinaþiona-lism, de trãdare, de neangajare în miºcarea naþionalã.La fel s-a întâmplat ºi în alte provincii imperiale. Maicu seamã dupã afacerea Dreyfus din Franþa, profesoriicare predau germana, mai ales literatura germanã, aufost acuzaþi de colaborare cu Prusia. Aceste acuzaþiimarcheazã un moment de slãbiciune, de inferioritate,de lipsã de încredere într-un stat, într-o societatemodernã. Europa Centralã se gãsea în aceastã situaþiedintr-o serie de motive, care au de-a face ºi cu cel de-aldoilea rãzboi mondial. Aceeaºi problemã se punea ºi în1946, pentru cã, dupã Hitler, sentimentul cã identi-tatea naþionalã trebuie reconstruitã îi împingea peintelectuali ºi oamenii politici spre o formã sau alta denaþionalism, chiar dacã în anii ’30 fuseserã completantinaþionaliºti.

Adriana Babeþi : Poate în Polonia.Tony Judt : ªi în Cehoslovacia. În acele momente

trebuia jucatã cartea stângii comuniste. Nu exista altãºansã. Trebuia sã fii internaþionalist, dar, în acelaºitimp, sã te pronunþi pentru naþiune ºi pentru stat. ÎnEuropa despre aceste lucruri se vorbeºte în textelefilocomuniste ºi chiar comuniste din ’45, ’46, ’47. ÎnEuropa Centralã ºi de Est se dezvoltã un comunismintelectual, apãrãtor al ideii de stat-naþiune ºi al drep-turilor statului-naþiune. Comuniºtii din Cehoslovacia,de exemplu, s-au împotrivit expulzãrii germanilor dinmotive politice, dar ºi afective. În primul rând, dinacest joc ei obþineau avantaje electorale, dar, în acelaºitimp, în cadrul postbelic nu mai exista nici o contra-

125Europa iluziilor

dicþie între mândria de a reconstrui statul-naþiune ºiideea reconstruirii societãþii într-o direcþie progresistã.

Dupã 1989, din motive contrarii, se revine la senti-mentul anterior. Dupã tot ce s-a întâmplat în rãzboi ºiîn deceniile urmãtoare, cel mai important lucru îlreprezintã reconstruirea naþiunii. Am fost minþiþi întoate privinþele : istorie, identitate, valori, culturã,rolul real sau imaginar jucat în politica internaþionalãetc. Acum reapare mândria naþionalã, dreptul de a fipolonez, dreptul de a fi ceh, croat etc. Rãdãcinileidentitãþii nu pot fi gãsite în cei 40 de ani care autrecut, pentru cã aceºtia au fost niºte ani ai minciunii.Acum toatã lumea este de acord cã totul fusese doarminciunã, toþi se pretind disidenþi ºi opozanþi. Trebuiegãsit un adevãr – vezi naþional-democraþia în Polonia,independenþa în Slovacia, singurul moment istoric deindependenþã al Slovaciei, cel dintre 1939-1940 ºi 1945(cu suport nazist, e adevãrat, dar, oricum, indepen-denþã). Acestea au fost momentele de adevãr care pothrãni un sentiment de mândrie naþionalã ºi pe care sereconstruieºte o identitate.

Aºa cã nu trebuie sã fiþi surprinºi de reacþiile nega-tive la adresa proiectului vostru. Vorbiþi de transnaþio-nalism, de internaþionalism – un vocabular care a fostpropriu doctrinei comuniste. Înainte se vorbea deinternaþionalism, de fraternitatea între naþiuni – e unlimbaj înºelãtor de folosirea cãruia aþi putea fi acuzaþi.Cred cã nu aveþi de ales, va trebui sã continuaþi sã vãapãraþi, sã dovediþi cã nu existã nici o legãturã întreproiectul vostru ºi acest gen de limbaj. Într-o conver-saþie politicã aþi fi pierduþi, pentru cã acuzaþiile ce vise aduc au sens în termenii logicii politicii naþionale.

Din 1918 definirea unei naþiuni în contextulEuropei Centrale s-a fãcut, ca în cazul EuropeiOccidentale dupã era napoleonianã, în termeni elimi-natorii : ori naþiune, ori trans-naþiune, imperiu, federa-lism, internaþionalism. Trebuie sã aºteptaþi pânã ceaceastã opoziþie binarã va fi depãºitã. Rolul intelectua-lului este, oricum, acela de a spune în continuare ade-vãrul, ºi asta nu pentru cã ar vrea sã facã opinieseparatã. Dacã ar veni un moment în care toatã lumea

Tony Judt126

sã creadã cã Europa Centralã reprezintã cea mai bunãsoluþie pentru þãrile din zonã, intelectualii nu se vorpronunþa împotriva acestei soluþii doar de dragul de ase opune. E vorba despre un adevãr, nu despre o toanã.

Adriana Babeþi : ªi dumneavoastrã credeþi cã e unadevãr ?

Tony Judt : Cum spuneam ºi ieri, existã mai multeadevãruri, nu doar unul singur. Vã amintiþi de micafabulã a lui Isaiah Berlin despre vulpe ºi arici. Vulpeaare o mulþime de idei, în timp ce ariciul are unasingurã, extrasã din autorii clasici greci. Nu te poþijuca de-a ariciul cu Europa Centralã. Existã multe alteadevãruri care nu pot fi inserate în aceastã concepþie.România reprezintã, la rândul ei, un adevãr care nuintrã 100% în tiparele Europei Centrale, ca, de altfel,ºi Ungaria, Polonia ºi celelalte þãri din spaþiul respec-tiv. Pentru fiecare dintre ele procentul e diferit.

Pentru austrieci – nu pentru cei din sud sau dinvest, ci pentru intelectualii ºi oamenii politici vienezi –aceastã carte este preferabilã Uniunii Europene, carepoate anula istoria austriacã (care e, de fapt, istoriaEuropei Centrale). Pentru croaþi, Europa Centralã esteun adevãr cultural ºi istoric, dar, în acelaºi timp, eajoacã un rol nefast în relaþiile cu celelalte þãri dinBalcani. ªi ustaºii au jucat cartea Europei Centrale, amarii rase croate, catolice, a civilizaþiei europene împo-triva barbarilor ortodocºi sau evrei. Noþiunea deEuropa Centralã poate fi, aºadar, interpretatã în maimulte feluri. Dar, cu cât se vorbeºte mai mult despreea în sens cultural – aºa cum o faceþi voi –, cu atâtdobândeºte mai multã veridicitate. Cu cât se apropiemai mult de politicã, cu atât se îndepãrteazã mai multde adevãr.

Dorian Branea : Ca istoric, ocupându-vã de istoriacontemporanã, credeþi cã existã o logicã în istorie, însens larg, care sã o guverneze ?

Tony Judt : Aº reveni la povestea vulpii ºi a ari-ciului ºi aº spune cã existã mai mult decât o singurãlogicã.

Adriana Babeþi : Dumneavoastrã sunteþi vulpoiul…

127Europa iluziilor

Tony Judt : Sper. Doar cã singura mea mare ideee aceea cã existã o mulþime de idei mãrunte… Deci eusunt ariciul care se crede vulpoi. Revenind : în primulrând, existã întrebarea epistemologicã. Dacã ar existao singurã logicã în istorie, cum am putea-o cunoaºtedin moment ce suntem ºi noi incluºi în ea ? Privind dinafarã însã, existã cel puþin douã logici ale istoriei :logica pe care o înþelegem ºi cea care ne ghideazãînþelegerea. E un paradox pe care orice critic al luiMarx sau Hegel l-ar observa imediat : cum ºtiu cã ºtiuce este istoria ? A doua remarcã e de ordin empiric.Existã mai multe forme de percepere a istoriei, chiardacã o reducem la sfera europeanã ºi la epoca modernã.Atunci când imperiile se prãbuºesc – majoritatea fiindmultinaþionale, multietnice, multilingvistice –, formelepe care le ia istoria postimperialã sunt foarte asemã-nãtoare, fie cã e vorba de imperiul roman, otoman,rus, indian sau mogul. Nu cred cã noþiunea de progresistoric, atât de vehiculatã din Iluminism pânã în epocalui Hitler, mai rãmâne astãzi valabilã. Din acest punctde vedere, aº putea fi considerat un pesimist. Nu spuncã nu existã progres, ci cã el nu e neapãrat necesar.Dacã vã întrebaþi dacã nu ar fi cazul sã existe maimultã democraþie, mai multã libertate în sens politic,pluralist, v-aº spune cã da, ar trebui sã existe – oricummai mult decât cu 20 de ani în urmã. ªi totuºi, condi-þiile pentru o societate stabilã, pluralistã – imagineanoastrã despre progres începând din secolul al XIX-lea –sunt încã puternic determinate istoric. Sunt o combi-naþie de noroc, geografie favorabilã ºi anumite aranja-mente sociale care nu pot fi obþinute artificial. Rusianu poate fi transformatã în Marea Britanie, pentru cão bunã parte din istoria Rusiei este complet diferitã decea a Marii Britanii. ªi asta nu pentru cã Rusiei îilipseºte sistemul constituþional care ar putea-o face sãdevinã, în cele din urmã, o societate stabilã, deschisã.

Ruºii au început sã dezbatã opþiunile politice pecare le aveau în vremea Decembriºtilor, pe la 1825 : oriacceptãm realitãþile propriei istorii, ori devenim uto-pici ºi importãm o alternativã mai bunã, fie cã e vorba

Tony Judt128

de liberalism, fie de marxism-leninism. O alegere întrenecesitãþi ºi idealuri. Privind istoria lumii – lucru pecare nu-l fac prea des, pentru cã e complicat ºi nu amdestule cunoºtinþe –, îmi pare limpede cã anumite states-au bucurat întotdeauna de avantaje – cele dinEuropa Occidentalã, Peninsula Scandinavã, Americade Nord. Dar cele mai multe state au fost în perma-nenþã dezavantajate, iar þãrile vecine celor bogate auavut o istorie care a oscilat în permanenþã între ºansãºi dezastru. Dacã ar exista o singurã logicã valabilã înistorie, poate cã progresul infinit ar ajunge o soluþie,deºi marile concepte ale lui Hegel sau Spengler þinmai degrabã de metafizicã decât de istorie. Iar meta-fizica este o disciplinã fascinantã, însã, din pãcate,nu-þi oferã prea multe lãmuriri cu privire la lumearealã.

Dorian Branea : Lucraþi acum la o istorie aEuropei ? Ce metode folosiþi în selectarea ºi organizareamaterialului ?

Tony Judt : Din pãcate, nu am terminat încã aceastãmuncã, pentru a vã putea da un rãspuns. Mi-ampropus sã scriu o istorie a Europei postbelice în primulrând fiindcã nu existã una completã. În al doilea rând,majoritatea studiilor istorice despre epoca modernã,mai ales despre a doua jumãtate a secolului XX, seocupã de Europa de Vest ºi de Europa Esticã luateseparat. Cele douã ar trebui abordate ca un singur tot,cu o singurã istorie. Aºa cã am hotãrât sã regândescîntreaga istorie europeanã, începând cu rãzboiul, maicurând decât cu perioada postbelicã. Trebuie spus cãEuropa postbelicã a rãmas multã vreme în umbra rãz-boiului, fapt care se resimte chiar ºi în prezent.

Am început prin a modifica cronologia tradiþionalã,ca sã remodelez gândirea istoricã. Aºadar, prima sec-þiune a cãrþii studiazã impactul fizic, social, moral,cultural ºi demografic al rãzboiului. Povestea meaîncepe cu rãzboiul, nu cu anul zero 1945, aºa cum seîntâmplã de obicei, ca ºi cum Armata Roºie sau Hitlernu ar fi avut nici o legãturã cu evenimentele ulterioare.Cronologia convenþionalã marcheazã începutul erei

129Europa iluziilor

postbelice prin anii ’50, adicã la 8-10 ani de la termi-narea efectivã a rãzboiului. Se începe cu schimbareafrontierelor, cu miºcãrile de populaþie, formarea unornoi partide politice, alianþe antifasciste etc. Se vorbeºtede abolirea dreptei convenþionale, ceea ce înseamnã cãtoate dezbaterile politice se desfãºoarã în sfera stângii,între liberali, progresiºti, social-democraþi, socialiºtiºi comuniºti, fapt care distorsioneazã complet ima-ginea vieþii publice a epocii. Eu încerc sã unesc Estulcu Vestul cât mai mult cu putinþã.

Daciana Branea : Nu credeþi cã Europa Centralãera o zonã distinctã ?

Tony Judt : Nu, ºi consider cã nici Estul nu este ozonã distinctã. Încerc cât mai mult sã nu gândesc întermeni dihotomici. Distincþiile pe care le fac totuºi sereferã la experienþa rãzboiului ºi la amintirea anilor’30. Aici existã, într-adevãr, o serie de distincþii Vest--Centru-Est. Dar nici în aceste cadre experienþele nusunt întotdeauna similare. De pildã, în Cehoslovaciarãzboiul înseamnã altceva decât în Polonia, din punc-tul de vedere al atitudinii germanilor, al atitudiniipopulaþiei ºi al pierderilor suferite. Nu se poate spune :„Aceasta este amintirea rãzboiului în EuropaCentralã”. Memoria rãzboiului diferã de la o þarã laalta. În România, comparativ cu Serbia, evenimenteles-au desfãºurat cu totul altfel. Italia ºi Marea Britaniesunt ambele state vest-europene ºi au avut mult desuferit de pe urma rãzboiului, dar fiecare dintre eleîntr-alt fel.

Urmeazã perioada 1954-1973, perioadã de prospe-ritate în Occident. În Est, comunismul începe sã-ºiarate adevãrata faþã ºi devine din ce în ce mai clar cã,mai devreme sau mai târziu, sistemul e sortit eºecului,chiar dacã are încã o mare forþã politicã. Epoca post-belicã este importantã ºi din punct de vedere cultural.Anul 1968 nu reprezintã un fenomen izolat, el trebuieinclus într-un context demografic ºi educaþional mailarg, cu diferenþe specifice între Est ºi Vest. Sub-temaconstantã pe care o exploatez e aceea referitoare lafaptul cã Europa este divizatã multiplu. Nu mã gân-

Tony Judt130

desc la opoziþia Est-Vest, ci la cea Nord-Sud, la Europamediteraneanã, cu istoria ei specificã de regimuridictatoriale : Portugalia, Spania, Grecia. Italia e uncaz deosebit, pentru cã sistemul fascist continuã aici ºidupã rãzboi. Între 1973 ºi 1989, începe o perioadã declarificare a ambiguitãþilor economice ºi culturale, ceeace înseamnã sfârºitul legislaþiei economice postbelice,sfârºitul tuturor certitudinilor ideologice ºi doctrinare,fapt care atrage dupã sine noua situaþie din Italia ºiGermania ºi conflictele care apar atât în Europa deEst, cât ºi în Europa Vesticã.

La sfârºitul cãrþii voi publica un eseu despre memo-rie ºi uitare intitulat Cartea morþilor. Nu vreau sãscriu o carte greoaie, ºi un final eseistic o va face maiuºor de citit. Va fi un eseu despre rolul uitãrii ºi alamintirii în societatea europeanã, din perspectivãindividualã, publicã, politicã ºi culturalã, ºi despreconsecinþele nefaste ale folosirii abuzive a memorieirãzboiului. Voi vorbi despre amintire ºi uitare în celde-al doilea rãzboi mondial ºi apoi în anii ’60, ’70, înFranþa, Germania ºi Italia. De asemenea – desprememorie ºi uitare în Europa de Est dupã 1989 : ce s-auitat, ce s-a þinut minte, ce este exploatat politic ºi ceeste dat la o parte, ce amintiri ale rãzboiului suntdezgropate pentru a fi folosite apoi în mod abuziv etc.Vreau ca acest eseu sã fie un lung epilog al condiþieieuropene.

Timiºoara, octombrie 1998În româneºte de

Dana CHETRINESCU

O MARE ILUZIEESEU DESPRE EUROPA

II

PREFAÞÃ

Aceastã carte are ca fundament conferinþele pe carele-am þinut la Johns Hopkins Center din Bologna, înmai 1995, sub auspiciile lui „The New York Review ofBooks” ºi Hill and Wang. Aº dori sã mulþumesc direc-torului centrului, profesorul Robert Evans, pentruospitalitatea sa, precum ºi profesorului Pietro Corsi,redactor al „Rivista dei libri”, pentru ajutorul acordatîn organizarea ºi sponsorizarea seriei de conferinþe.Discuþiile aprinse care au urmat mi-au fost de mareajutor ºi sper cã în continuare va reieºi limpede cât demult am învãþat din ele. Ideea originalã a cãrþii aapãrut din conversaþiile cu Robert Silvers ºi ElisabethSifton, cãrora le sunt cu deosebire îndatorat pentrusugestiile ºi încurajãrile date.

Mai mult decât o lucrare ocazionalã, dar mai puþindecât o istorie, aceastã carte reprezintã cu adevãrat oîncercare de a ridica trei întrebãri de actualitate. Maiîntâi, care sunt ºansele Comunitãþii Europene ? Dacãnu sunt roze, de ce e astfel ? ªi cât de mult conteazã,în orice caz, dacã o Europã unitã poate exista sau nu ?E posibil ca formularea întrebãrilor ºi rãspunsurile pecare le propun sã mã califice drept un euro-sceptic,mai cu seamã cã sunt britanic – prin naþionalitate, nuprin reºedinþã. Împotriva acestei acuzaþii aº pleda pen-tru o inocenþã înnãscutã. Sunt european cu entuziasm ;nici o persoanã informatã nu ºi-ar dori sã se întoarcãîn rândul naþiunilor suspicioase ºi introvertite, aflateîn dezacord reciproc, care reprezentau continentul euro-pean într-un trecut destul de recent. Orice ne înde-pãrteazã de acea Europã e bun, ºi cu cât mai departeajungem, cu atât mai bine.

Dar una e sã îþi imaginezi un efect pe care îl doreºti,ºi alta sã-l presupui posibil. Or, tocmai acesta e subiec-tul meu de disputã în eseul de faþã, ºi anume, cã o

133Europa iluziilor

Europã cu adevãrat unitã e suficient de implauzibilãpentru a pãrea neînþelept ºi autodistructiv sã insistasupra ei. Sunt, presupun, un pesimist. Spre deosebirede Jean Monnet, întemeietorul Comunitãþii Europene,eu nu cred cã e prudent ori posibil sã „exorcizezi isto-ria” dincolo de anumite limite, astfel cã eseul meu seîncheie cu o pledoarie pentru reinstalarea sau legiti-marea parþialã a statelor-naþiuni. Din aceleaºi motiveam încercat sã argumentez cã, indiferent dacã viitoa-rele sau fostele state comuniste din Europa Centralãtrebuie sã se situeze într-o Europã complet integratã,problema e cã s-ar putea ca aceasta sã nu se întâmple ;ar fi deci mai bine sã încetãm a promite altminteri.

Subiectul acestei cãrþi, precum ºi tonul ei sunt puter-nic influenþate de faptul cã a fost scrisã în Austria.Planurile cu privire la Europa ºi dificultãþile inerentepar puþin diferite în mijlocul continentului faþã demodul cum aratã ele în Vest, unde se gãsesc majori-tatea instituþiilor Uniunii Europene. Moºtenirea impe-rialã ºi provincialismul contemporan al EuropeiCentrale, prezenþa covârºitoare a Germaniei, vecinã-tatea „fostei Iugoslavii”, uºurinþa cu care se poate trecepeste vechea împãrþire Est-Vest – ºi se poate vedea câtde diferite sunt ºi acum cele douã Europe –, toateacestea contribuie la o perspectivã ºi mai sumbrã auniunii decât aceea care înclinã în continuare spreNord ori Vest. Sunt, aºadar, recunoscãtor în mod deo-sebit Universitãþii New York pentru încuviinþareaplecãrii mele, precum ºi faþã de Institut für dieWissenschaften vom Menschen ºi directorul acestuia,prof. Krzystof Michalski, pentru invitaþia generoasãpe care mi-a adresat-o, de a le fi oaspete în Viena.

Viena, ianuarie 1996

1O MARE ILUZIE ?

Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului aluat fiinþã în 1951, dintr-o idee a lui Jean Monnet,propusã de Robert Schuman, ministrul de externe alFranþei, în mai 1950. În 1958, devenea ComunitateaEconomicã Europeanã, cunoscutã popular sub numelede „Europa celor ºase” (Franþa, Germania Federalã,Italia ºi Benelux). Aceastã Europã prosperã din „Vestulîndepãrtat” a mai înglobat Marea Britanie, Danemarcaºi Irlanda, spre a deveni „Europa celor nouã”, dupãcare s-a extins ºi mai mult, transformându-se în„Europa celor doisprezece”, prin acceptarea, în anii ’80,a Greciei, Spaniei ºi Portugaliei. Cei mai recenþi mem-bri, Austria, Suedia ºi Finlanda, au ridicat acestnumãr la cincisprezece. Când oamenii vorbesc despreviitorii posibili candidaþi, ei spun pur ºi simplu fãrãjenã despre o þarã – Slovenia, Polonia – cã „intrã înEuropa”.

Aceastã expresie aratã în ce mãsurã Europa deastãzi nu e atât un loc, cât mai degrabã o idee, o comu-nitate internaþionalã paºnicã, prosperã, cu interesecomune ºi pãrþi cooperante ; o „Europã imaginarã”, adrepturilor omului, a miºcãrii libere a bunurilor, idei-lor ºi persoanelor, a unei largi cooperãri ºi unitãþi.Apariþia acestei Europe hiper-reale, mai europeanãdecât continentul însuºi, o proiecþie medianã a tuturorînaltelor valori ale civilizaþiei antice, mai puþin a trãsã-turilor ei negative, nu poate fi atribuitã numai prizo-nieratului celeilalte jumãtãþi a Europei, cea esticã,aflatã sub comunism. La urma urmelor, nu numaidemocraþiile populare pãstrau distanþa faþã de aceastãnouã „Europã”, ci ºi þãri precum Elveþia, Norvegia ºi(pânã nu de mult) Austria ºi Suedia, state-model

135Europa iluziilor

pentru multe virtuþi sociale ºi civice pe care „europenii”cãutau sã le întruchipeze în noile lor instituþii. Dacãvrem sã înþelegem sursele – ºi, dupã cum voi argu-menta, limitãrile ºi, probabil, riscurile – acestei idei a„Europei”, situatã în faþa noastrã ca scop ºi ca promi-siune, trebuie sã ne întoarcem la un moment din tre-cutul apropiat, când perspectivele oricãrui fel deEuropã arãtau cât se poate de sinistru.

A presupune retrospectiv cã Europa Occidentalãpostbelicã a fost reconstruitã de idealiºti în ideea asi-gurãrii unitãþii continentului european e o greºealãuºor de înþeles. Au existat, fãrã îndoialã, astfel deoameni, aparþinând unor organizaþii precum MiºcareaUniunii Europene din 1947. Însã aceºtia nu au avutnici o influenþã concretã perceptibilã. Într-un modcurios, conducãtorii britanici nu aveau sã joace nici unrol activ în construirea uniunii europene în anii urmã-tori, cu toate cã ei aveau un cuvânt greu de spus înprivinþa unificãrii continentului : în octombrie 1942,primul ministru Winston Churchill îi atrãgea atenþialui Anthony Eden, secretarul afacerilor externe alMarii Britanii, cã „ar fi un dezastru incalculabil dacãbolºevismul rus ar compromite cultura ºi independenþavechilor state ale Europei. Oricât de greu ar fi acum deafirmat acest lucru, eu cred cã familia europeanã poatereacþiona unit, ca o singurã fiinþã, sub conducerea unuiConsiliu al Europei”1. A existat, desigur, în 1945, opredispoziþie idealistã în þãrile eliberate ale Europeicontinentale, dar scopurile celor mai mulþi reprezen-tanþi ai acestora aveau caracter intern : schimbare ºireformã acasã, urmând liniile trasate de diverselecoaliþii apãrute în timpul rãzboiului, pentru înfiinþareamiºcãrilor de rezistenþã împotriva ocupaþiei naziste.Pe la mijlocul anilor ’50, era neobiºnuit sã gãseºti în

1. Churchill ºi-a continuat ºi dupã rãzboi discursurile pri-vitoare la Europa unitã, la Zürich, în septembrie 1946, ºila Albert Hall, Londra, în mai 1947. Însã, ca majoritateapoliticienilor britanici, el îºi imagina ºi îºi dorea abia unspaþiu de întâlniri ºi discuþii, ceea ce „Consiliul Europei”avea sã devinã în cele din urmã.

Tony Judt136

Europa intelectuali sau politicieni interesaþi maicurând de viitorul continentului unit decât de politicapropriilor þãri.

Dacã nu idealismul i-a condus pe europeni în aceiani, imperativele destinului istoric nici atât. Foartepuþine lucruri din anii de dupã rãzboi anunþau apropie-rea fireascã sau inevitabilã a celor care supravieþuiserãrãzboiului lui Hitler. În 1944, ziarista americancãJanet Flanner întrevedea, într-una din coresponden-þele trimise la „The New Yorker”, mai curând opusul :o viitoare epocã a competiþiei intra-europene, a naþiu-nilor disperate, pentru resursele oricum puþine. Cãstatele Europei Occidentale aveau nevoie sã cooperezeîntr-un fel sau altul era evident ; însã dimensiunea ºiformele acestei cooperãri nu puteau fi deduse dinsimplul fapt al epuizãrii postbelice ºi sãrãciei colective.Iar numeroasele posibile forme de cooperare, îndeosebieconomicã, nu aveau nimic idealist în ele ºi nu conþi-neau nici o aluzie la vreo uniune viitoare.

Într-adevãr, ideea de a unifica interesele economiceîn scopul depãºirii problemelor comune nu era nici pedeparte nouã. Formula „Statelor Unite” ale Europeifusese propusã pe la mijlocul secolului al XIX-lea (spri-jinitã de „Le Moniteur”, un ziar din perioada celei de-adoua republici franceze, în februarie 1848). Au existatdiverse propuneri de creare a unui model de federaþieeconomicã a Europei de-a lungul liniei cantoanelorelveþiene. Zollvereins – uniunile vamale – constituiauo altã temã popularã de discuþie în secolul trecut, ca ºipropunerile de extindere a uniunii vãmilor germane,stabilitã în 1834, ºi de includere a Þãrilor de Jos,Belgiei, Danemarcei, chiar ºi a þãrilor din ImperiulHabsburgic ; însã toate aceste sugestii nu au condusnicãieri.

Subiectul acordurilor comerciale a revenit în aten-þia opiniei publice dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,când destrãmarea imperiilor ºi, ca urmare fireascã,dispariþia unitãþilor de producþie ºi a tiparelor de piaþãau urgentat necesitatea înfiinþãrii cartelurilor ºi aacordurilor comerciale, aºa cum fãcuserã deprecierea

137Europa iluziilor

valutei ºi devalorizarea preþurilor care au marcat anii’20 (exista, de asemenea, mai mult decât o nuanþã deanti-americanism, o anumitã teamã faþã de competiþiacu SUA ; aceasta a continuat sã fie prezentã ºi sãfavorizeze acordurile comerciale intra-europene pânãîn zilele noastre). Cel mai cunoscut dintre acordurilerezultate a fost Cartelul Internaþional al Oþelului,semnat în septembrie 1926, care includea Germania,Franþa, Belgia, Luxemburg ºi Saarland (pe atunci,regiune încã separatã de Germania, conform condi-þiilor Tratatului de la Versailles). Un an mai târziu, seînscriau în cartel Cehoslovacia, Austria ºi Ungaria.Dupã ce producãtorii germani au renunþat la acesta,în 1929, cartelul a fost abandonat dupã doar doi ani, întimpul Depresiunii.

Pentru revigorarea economiei europene interbeliceau fost întreprinse o serie de alte eforturi similare –aºa-zisul Grup Oslo fondat în 1930 (incluzând þãrilescandinave ºi Benelux) ºi Protocolul de la Roma din1934, semnat de Italia, Ungaria ºi Austria. Dar niciunul dintre acestea nu a prevenit colapsul comercial,principalã sursã ºi indicator al stagnãrii economice ;din 1929 pânã în 1936, comerþul Franþei cu Germaniaa scãzut cu aproape 80%, exporturile Germaniei înFranþa, cu aproximativ 85%. Semnificativ e însã ºifaptul cã, pânã în 1938, francezii ºi germanii încercauîncã, descurajaþi, sã readucã lucrurile pe linia de plu-tire printr-un acord comercial (care nu avea sã fieconfirmat niciodatã) potrivit cãruia Franþa urma sãimporte mai multe produse chimice ºi de inginerie dinGermania, iar Germania, în schimb, sã importe pro-duse agricole franceze.

În afarã de aceste încercãri de parteneriat economic,lipsite de coerenþã ºi de succes, au existat ºi eforturidiplomatice, în special cel al politicianului francezAristide Briand ºi al omologului sãu german GustavStresemann, tentative de a asigura o mai bunã coope-rare franco-germanã. În timpul anilor ’20, Stresemannpleda neobosit pentru desfiinþarea barierelor vamaleºi chiar pentru crearea unei monede europene unice.

Tony Judt138

Dacã nu a împãrtãºit întocmai convingerile lui WaltherRathenau, ministrul Cabinetului german ucis de naþio-naliºti în 1922, care, dupã cum afirma Stefan Zweig,„îºi riscase viaþa” susþinând ideea Europei, Stresemanna apreciat, fãrã îndoialã, cã interesele germanilor eraucel mai bine deservite prin plasarea lor într-un contextmai larg, european. Briand era din fire mai expansiv,chiar imprecis ; planul sãu din 1929 referitor la creareaunei Europe unite susþinea cã „între popoarele careconstituie grupuri geografice, cum sunt popoareleEuropei, ar trebui sã existe un fel de legãturã fede-ralã”. Ministerul de externe britanic lanseazã la adresapropunerii lui Briand un comentariu incisiv, ºi totuºisceptic : propunerea reprezenta o „regrupare ºi o conso-lidare a finanþelor ºi industriei europene aºa încât sãprotejeze Franþa ºi restul Europei de forþa crescândã acompetiþiei ne-europene ºi în special a celei americane.Asta s-a înþeles mereu prin ’Statele Unite ale Europei’sau ’pan-Europa’, ºi în lipsa acestei idei ’pan-Europa’ar putea cu greu sã însemne ceva”2.

Nu lipseau, aºadar, precedentele unei viitoare cãu-tãri a unitãþii economice în Europa postbelicã ºi nuera nimic idealist în fenomenul renaºterii acestor ideiºi proiecte. Dimpotrivã, în sfera politicã era foarterãspândit interesul pentru refacerea continentuluiruinat prin intermediul unei organizaþii transnaþio-nale. În perioada interbelicã mai ales fasciºtii, dar nunumai ei, discutaserã ºi scriseserã despre edificareaunei Europe înnoite, întinerite, lipsitã de vechile divi-ziuni ºi unitã în jurul unor obiective ºi instituþiicomune. Tinerii neutraliºti din anii ’30 – precum socia-listul belgian Paul-Henri Spaak, un viitor ministru deexterne belgian ºi om de stat european – au aderat laorganizaþiile anilor ’30 cum ar fi „Jeune Europe”, undeau întâlnit persoane cu concepþii asemãnãtoare, inclu-siv pe Otto Abetz, viitorul ambasador al Germaniei înParisul ocupat.

2. Citat în introducerea editorului la P. Stirk, ed., EuropeanUnity in Context : The Inter-war Period (Londra, 1989),p. 13.

139Europa iluziilor

În anii ’20, forþa motrice a ideii de uniune europeanãera pacifismul ; autorii unui manifest din 1922 înfavoarea Europei unite afirmau cã într-o Europã unifi-catã nu vor mai fi rãzboaie. Nu e deloc o coincidenþãfaptul cã unul dintre martorii importanþi ai acestuimanifest fusese ºi tânãrul francez Jean Luchaire, celcare avea sã editeze mai târziu principalul ziar colabo-raþionist din Franþa de la Vichy. Cãtre sfârºitul celuide-al doilea rãzboi mondial, discuþia despre o Europãunitã dobândise o conotaþie ºi mai înspãimântãtoare :planurile lui Albert Speer pentru o Nouã OrdineEuropeanã, un nou Sistem Continental având în cen-tru Germania treziserã ecouri în miile de discursuridin timpul rãzboiului, în care viziunea noii Europedobândise un aspect sinistru, funcþionând ca sinonimal antibolºevismului, al colaborãrii cu naþional-socia-lismul ºi al respingerii vechii lumi liberale, democra-tice ºi diverse de dinaintea rãzboiului.

Deloc surprinzãtor, prin urmare, s-a vorbit puþindespre o „Europã unitã” în primii ani de dupã înfrân-gerea Germaniei : terminologia era contaminatã. Înte-meietorii Europei postbelice erau conduºi în schimb deimperativele naþionale cele mai realiste, mai conven-þionale ºi mai tradiþionale – ceea ce era de aºteptatdacã luãm în considerare faptul cã mulþi dintre eicrescuserã într-o lume de state-naþiuni ºi de alianþe,primele lor amintiri de adulþi datând dinainte deprimul rãzboi mondial. Ei nu îºi puteau imagina alter-nativele pe care aveau sã le înfrunte dupã 1945 decâtîn lumina experienþei ºi a greºelilor anterioare ºi nuputeau decât sã acþioneze în consecinþã.

Pentru francezi, dilema apãrutã dupã 1945 nu eracu mult diferitã de cea din 1918, cu excepþia faptuluicã, în al doilea caz, Franþa se numãrase cel puþinprintre învingãtori, pe când la 1945 era doar o þarãînvinsã. Temându-se ca nu cumva sã fie abandonaþi dealiaþii lor anglo-americani, de Gaulle ºi alþi politicienifrancezi de la 1945, la fel ca Clemenceau în 1919, ºi-audorit o datã în plus sã rezolve problema privitoare laGermania : cum sã pãstreze puterea acesteia la un

Tony Judt140

nivel inofensiv ºi totuºi destul de productiv pentru aasigura un flux suficient de materie primã care sã þinãîn viaþã industria francezã. Se dorea acest lucrudeoarece Franþa era total dependentã de resursele ger-mane – în special cãrbune – ºi fusese astfel încã dinanii 1890. Pentru a-ºi prelucra propriul oþel, Franþaavea nevoie de cãrbunele din bazinul Ruhr ; în modironic, reintegrarea Alsaciei-Lorena în teritoriulFranþei dupã 1919 a sporit aceastã dependenþã, decând teritoriile recucerite dublaserã capacitatea pro-ducþiei de oþel fãrã a adãuga însã cantitãþi semni-ficative la rezervele de cãrbune ale þãrii. Prin 1938,Franþa era cel mai mare importator de cãrbuni dinlume, importând 420.000 de tone pe lunã numai dinbazinul Ruhr. Totuºi, prin 1946, alimentarea din acestbazin carbonifer coborâse cu 70%, într-o vreme cândpropria producþie a Franþei se afla sub nivelul atins în1929.

Aºadar, strategia francezã cerea exploatareaurgentã a resurselor Germaniei, iar planul franceziniþial de dupã rãzboi reducea pur ºi simplu la mini-mum mijloacele politice ºi militare ale Germaniei, învreme ce îi exploata la maximum resursele de materieprimã – o reluare a strategiei nereuºite care dusese laocuparea bazinului Ruhr de cãtre Franþa în 1923.Aceastã dorinþã deºartã de a repune în practicã politicadezastruoasã de la începutul anilor ’20 era incompa-tibilã cu dorinþa liderilor politici britanici ºi americanide a reînvia economia (vest) germanã – în parte pentrurefacerea Europei distruse de rãzboi, dar ºi pentru a-iscãpa în special pe englezi de problema costurilor cerutede hrana ºi adãpostirea oamenilor din zona lor de ocu-paþie. Mai mult, englezii ºi americanii (mai cu seamãcomandantul militar al S.U.A. din Berlin, generalulLucius Clay) erau din ce în ce mai dispuºi sã acorde ooarecare autonomie zonei apusene a Germaniei post-belice, politicã nu tocmai confortabilã pentru francezi(britanicii ºi americanii erau dispuºi ca francezii sãcontroleze Saarland-ul, însã cãrbunele de acolo nu eradeloc potrivit pentru nevoile interne ale Franþei).

141Europa iluziilor

Conducãtorii francezi, precum Georges Bidault, auîncercat sã depãºeascã acest impediment aliindu-se cuUniunea Sovieticã într-o serie de întâlniri care au avutloc între anii 1946 ºi 1947 – un ecou al tradiþionaleistrategii diplomatice franceze de asociere cu o puteremasivã aflatã la est de Germania. Exista aici o oare-care logicã – sovieticii favorizau exploatarea la maxi-mum a bunurilor din propria zonã de ocupaþie ºi nuaveau nici o obiecþie ca francezii sã beneficieze deresursele Germaniei de Vest, mai ales dacã acest lucruera contrar voinþei englezilor ºi americanilor. Însã, odatã cu începutul Rãzboiului Rece, ruºii au avut maipuþine posibilitãþi de a beneficia de foloasele (oricumlimitate) acordate lor de cãtre diplomaþia francezã,astfel cã, la o întâlnire de la Moscova din aprilie 1947,ministrul rus de externe Viaceslav Molotov a respinscu bruscheþe planurile Franþei de a dezmembraGermania, lãsând Parisul fãrã altã ºansã decât aceeade a adopta o a treia strategie.

Aceastã nouã strategie a constat în acceptarea nece-sitãþii unei economii refãcute a Germaniei ºi a unuistat vest-german unificat, dar numai în condiþiile reali-zãrii anumitor alianþe internaþionale, acorduri econo-mice ºi a altor genuri de limitãri, în timp ce Franþei ise asigura accesul la potenþiala bogãþie germanã vitalãpentru succesul noului Plan Monnet – un program dereconstrucþie a industriei franceze care depindea înmod crucial de materia primã germanã disponibilã ºipe care francezii ºi-o puteau permite. De aici, compli-catele negocieri din 1949 ºi 1950 dintre Franþa ºidiverºii sãi parteneri : Italia, þãrile Benelux ºi MareaBritanie. În forma lor iniþialã, aceste discuþii ar fireprodus înþelegerile referitoare la taxe, dominate defrancezi, restrictive din punct de vedere comercial, dinperioada interbelicã, la care se adãuga beneficiul asi-gurãrii accesului Franþei la materia primã germanã încondiþii pânã atunci imposibile. Rolul britanicilorîntr-o astfel de alianþã ar fi fost, desigur, în primulrând, acela de a asigura Franþa (ºi ceilalþi partenericontinentali) împotriva viitoarei ameninþãri a uneiGermanii reînviate ºi puternice.

Tony Judt142

Însã aceste propuneri nu au dus nicãieri, iarfrancezii au rãmas fãrã nici un acord care sã includãGermania ºi Marea Britanie sau care sã excludãGermania. Rezultatul a fost Planul Schuman, bazat peschiþa lui Jean Monnet pentru o comunitate de ºasenaþiuni care ar împãrþi ºi regulariza producþia ºi con-sumul de cãrbune ºi oþel sub conducerea unei autori-tãþi internaþionale autonome. Anunþatã de ministrulfrancez de externe, Robert Schuman, aceastã propu-nere a realizat saltul imaginar constând în acceptareaabsenþei Marii Britanii din Comunitatea Europeanã aCãrbunelui ºi Oþelului, în timp ce admitea ideea parti-cipãrii Germaniei de Vest. O astfel de rezolvare adilemei franceze ar fi fost de neconceput cu numaicâþiva ani mai devreme, ºi chiar în 1950 ea constituiadoar varianta acceptabilã în cazul în care prima soluþiear fi eºuat, absenþa britanicã fiind regretatã în specialde negociatorii olandezi (deºi Planul Schuman aveameritul de a acorda Franþei ºansa de a prelua iniþiativafãrã sã informeze Londra – dulce rãzbunare dupã zeceani de umilire diplomaticã, de la München la Moscova).

Într-adevãr, în 1950, la fel ca Habsburgii în secolulal XIX-lea, care optaserã pentru un rol dominant înEuropa Centralã ºi de Sud-Est numai dupã ce fuseserãîndepãrtaþi din afacerile germane de cãtre Prusia,francezii au acceptat soluþia „europeanã” a problemeilor abia dupã ce strategiile preferate le fuseserãobstrucþionate. Ideea nu era cu totul nouã – EdouardHerriot, liderul rãu-famatului Cartel des Gauches(1924-1926), manifestase o dorinþã similarã de a facedin Franþa membra unei „Europe unite” o datã ce „pro-blema germanã” era pusã în discuþie. Dar, în 1925,Franþa nu se afla în poziþia de a impune o soluþie„europeanã” la dificultãþile ei – ºi oricum nu avea onevoie urgentã sã procedeze astfel. Chiar la sfârºitulcelui de-al treilea rãzboi al Franþei cu Germania din-tr-un interval de 75 de ani, aliaþii Franþei au mani-festat prea puþinã simpatie pentru îngrijorãrile conti-nue ale acesteia cu privire la o Germanie super-puternicã : dupã cum afirma secretarul de stat al SUA,George C. Marshall, în 1948, „îngrijorarea Franþei cu

143Europa iluziilor

privire la Germania consideratã o ameninþare majorã…pare demodatã ºi lipsitã de realism”.

Cu toate acestea, ºi în ciuda lor înºiºi, francezii auavut un succes care s-a ridicat dincolo de cele maiîndrãzneþe speranþe în ceea ce priveºte „europeni-zarea” dificultãþii lor istorice de a încorpora Germaniade Vest într-o comunitate franco-centricã în careFranþa ar fi obþinut ceea ce considerau conducãtorii eicã are nevoie, fãrã sã parã cã o face prin mijloaceconsiderate în mod convenþional egoiste. Dupã cumspunea mulþi ani mai târziu, într-un pasaj revelatordin volumul intitulat La France par l’Europe (1988),Jacques Delors, politicianul francez care avea sã-ºiîncheie cariera ca preºedinte al Comisiei Europene,„crearea Europei e un mod de a recâºtiga spaþiul liber-tãþii necesare unei „anumite idei despre Franþa”. Însãacest lucru nu era cu putinþã, nu numai pentru cãGermania nu se afla în poziþia de a obiecta, ci ºifiindcã, din motive speciale ºi de neprevãzut, autori-tãþile de la Bonn doreau acelaºi lucru. Dupã cum puneaproblema cancelarul vest-german Konrad Adenauercând a fost informat pentru prima oarã în legãturã cuPlanul Schuman, „aceasta e descoperirea noastrã [agermanilor din Vest]”. Numai printr-o astfel de entitate„supranaþionalã” putea spera noua Republicã Federalãa Germaniei sã trateze din nou în comunitatea inter-naþionalã pe picior de egalitate. De la început,Germania de Vest ar fi preferat (ca ºi ceilalþi parteneriai Franþei) o uniune mai largã, care sã includã MareaBritanie, însã a aderat la Comunitatea Europeanã aCãrbunelui ºi Oþelului în condiþiile propuse de fran-cezi, ca un prim pas în obþinerea sprijinului pentrupropriile obiective – înainte de toate, câºtigarea uneisuveranitãþi aproape depline3.

3. Dupã cum afirma Karl Jaspers într-o scrisoare cãtre HannahArendt, „Destinul [nostru] astãzi este ca Germania sãpoatã exista numai într-o Europã unitã, ca renaºtereavechii sale glorii sã poatã avea loc numai prin unificareaEuropei, ca diavolul cu care inevitabil va trebui sã facemun pact sã fie egoista, burgheza societate a francezilor”.

Tony Judt144

Motivele partenerilor Franþei sunt la fel derevelatoare. Ca ºi Franþa, dar probabil într-o mai maremãsurã, Olanda ºi Belgia fuseserã la început îngri-jorate cã dupã rãzboi SUA se va retrage din Europa : în1945-1947 existau temeri reale în legãturã cu o reafir-mare a izolaþionismului american, întrucât mareamajoritate a trupelor SUA se retrãgeau, iar electoratulStatelor Unite manifesta un nivel ridicat ºi consistentde dezinteres faþã de afacerile europene. Astfel, þãrileBenelux considerau important mai cu seamã sã men-þinã Anglia implicatã, mãcar puþin, în problemeleEuropei continentale. Totuºi încã mai importantã eranevoia lor de a vedea restauratã economia Germaniei –olandezii în special nu puteau spera sã-ºi revinã ºisã-ºi modernizeze economia dacã nu aveau acces lapiaþa de desfacere a Germaniei, aflatã în plinã dezvol-tare. Chiar ºi în lipsa Marii Britanii ca prezenþã liniºti-toare, þãrile Benelux aveau nevoie de o Germaniereînviatã ºi erau dispuse sã-ºi asume potenþialeleriscuri pânã într-acolo încât, pentru unii politicieniolandezi precum ministrul de externe Dirk Stikker,Germania reprezenta o contragreutate dezirabilã înfaþa dominaþiei economice a Franþei.

Între timp, Marea Britanie continua sã vadã orga-nizarea Europei postbelice într-o luminã oarecumdiferitã. Neîmpãrtãºind nici nevoia Franþei de materieprimã germanã, nici dorinþa olandezilor de a avea piaþãde desfacere în Germania, nici aviditatea RepubliciiFederale de a fi recunoscutã ºi acceptatã în plan inter-naþional, Anglia putea rãmâne la distanþã, legãturileculturale, politice ºi economice cu lumea ne-europeanãfiindu-i asigurate. Astãzi e ceva obiºnuit sã atribuimreþinerea britanicã de atunci cu privire la Europa expe-rienþei de rãzboi unice a englezilor, Marea Britaniefiind unul dintre cei doi combatanþi europeni victorioºiîn rãzboiul împotriva lui Hitler ºi singura care nu atrãit suferinþele ocupaþiei. Angliei i-a lipsit aºadarrecenta experienþã care îi determinase pe europeni sãaccepte o diminuare a suveranitãþii în schimbul renaº-terii economice ºi naþionale. Însã aceasta reprezintã

145Europa iluziilor

cel mult jumãtate de adevãr ; britanicii nu aveau,desigur, amintiri recente ale ocupaþiei ºi înfrângerii ºiau continuat zeci de ani dupã rãzboi sã-ºi imagineze cãputeau, într-un mod sau altul, sã trãiascã la fel caînainte. Însã la 1950 foarte puþini europeni, britanicisau nu, ºi nici unii plasaþi în poziþii de putere, discutaudespre „renunþarea la suveranitate”.

Aºadar entitatea europeanã care se ivea în anii ’50a fost, în anumite privinþe – vitale –, un accident. Nuera nici prevãzutã, nici previzibilã – nici ca formã, niciîn ce priveºte componenþa. În septembrie 1947 GeorgeKennan ajunsese la concluzia cã europenilor le lipseaorice capacitate de a avea o viziune colectivã sau de acãdea de acord cã Departamentul de Stat ar fi trebuitsã „hotãrascã unilateral” ce era bun pentru ei. ªi, lamomentul acela, Kennan nu se înºela : în iunie 1948,cu numai patru voturi decisive, Adunarea Naþionalã aFranþei aproba instalarea autoritãþii federale germaneîn toate cele trei zone vestice ale Germaniei ocupate(francezã, britanicã, americanã).

Mai mult, apariþia Comunitãþii Europene aCãrbunelui ºi Oþelului nu a garantat prin ea însãºiforjarea unei conºtiinþe europeane puternice sausigure, nici mãcar în rândul propriilor membri. Dupãcum au observat unii comentatori, Planul Schuman,aplicabil imediat dupã semnarea lui la 18 aprilie 1951,era în realitate un fel de tratat de pace de facto întreFranþa ºi Germania de Vest, care constituþionaliza ointerdependenþã economicã reciprocã, importantã, darlimitatã – nimic mai mult. O datã încheiat Programulde recuperare europeanã – Planul Marshall – (propusîn 1947, el a început sã fie pus în aplicare un an maitârziu ºi a fost programat sã se încheie în patru ani),limitele Planului Schuman au devenit evidente.Francezii au blocat toate eforturile urmãtoare de inte-grare europeanã, printre care ºi aºa-numitul „TrustVerde” (Green Pool), care coordona rezultatele din agri-culturã, propus de olandezi în 1952 ºi îngropat cuîncurajarea francezilor trei ani mai târziu, ºi planulpentru o Forþã de Apãrare Europeanã, faþã de care

Tony Judt146

pãrerile francezilor erau împãrþite (gaulliºtii ºicomuniºtii se pronunþau împotrivã, partidele de centruîi erau favorabile) ºi care a fost abandonat de europeniioccidentali dupã un vot negativ în Adunarea Francezãdin august 1954.

Când iniþiativa a fost reluatã, la întâlnirea repre-zentanþilor Celor ªase din 1955 de la Messina, Sicilia,acest lucru s-a fãcut încã o datã din motive neesenþiale.Explozia economicã din acele timpuri determina sta-tele europene sã caute alte soluþii de stabilizare aschimburilor comerciale decât prin intermediul cãrbu-nelui sau oþelului ; produsul naþional brut (PNB) percapita al Republicii Federale Germania s-a dublat înanii ’50 ; exporturile Italiei numai în þãrile pieþeicomune aproape cã s-au dublat în decada 1955-1965.Asemenea proporþii ale expansiunii economice ar fiimpus oricum beneficiarilor lor europeni anumitearanjamente pentru reglarea procesului, cu sau fãrãexistenþa anterioarã a Comunitãþii Cãrbunelui ºiOþelului. Întocmai ca ºi acordul precedent, din 1950,pentru stabilirea unei Piaþe Comune, cel din 1957 eraîn egalã mãsurã efectul noilor dezvoltãri pe care fuseseproiectat sã le conþinã ºi sã le canalizeze, precum ºi onouã manierã de abordare a vechilor probleme.

Acest lucru poate fi înþeles mai bine luând în consi-derare modul în care vest-europenii abordau o anumitãchestiune : problema agriculturii4. Politica AgricolãComunã, care menþinea preþurile de referinþã dea-supra celor internaþionale, în timp ce garanta cumpã-rarea surplusului la cote prestabilite, a fost multã vremecea mai costisitoare politicã asociatã ComunitãþiiEuropene – înghiþind, la începutul anilor ’70, 70% dinbugetul Pieþei Comune. Ajunsã în acest punct, aceastaera ºi continuã sã fie o aplicare absolut iraþionalã aresurselor : în 1980, agricultura folosea doar 14% dinforþa de muncã în Italia, 8,7% în Franþa ºi numai 5,6%

4. Pentru multe din cele ce urmeazã, sunt îndatorat discuþieidespre protecþia agricolã din capitolul 5 al cãrþii lui AlanMildward, The European Rescue of the Nation-State(Berkeley, Los Angeles, 1992).

147Europa iluziilor

în Republica Federalã Germania. Chiar în 1960procentul reprezentat de agriculturã din produsulnaþional brut al Franþei era de numai 9%. De ce,atunci, restul Europei ar accepta atât de repede presiu-nea – aplicatã prima oarã de Franþa la mijlocul anilor’50 ºi susþinutã de atunci încolo – în impunerea uneipolitici de protecþie agricolã ºi fixare a preþurilor îninima construcþiei europene ?

Rãspunsul are puþine legãturi cu prezentul ºi niciuna cu „Europa”. Încã de la sfârºitul secoluluial XIX-lea Europa – atât Vestul, cât ºi Estul – dãdusedovadã de o suprapopulare a zonelor rurale. În ciudamigrãrii spre oraºe ºi a emigrãrilor în America de Nordºi de Sud, o mare parte din þãrãnimea europeanã abiadacã îºi putea duce existenþa din munca efectuatã.Situaþia s-a înrãutãþit dupã primul rãzboi mondial,întrucât preþurile la produsele agricole au scãzut decirca trei ori, la fel de repede ca ºi cele de la bunurilene-agricole. Guvernele democrate nu puteau face marelucru pentru ridicarea preþurilor fãrã a supãra electo-ratul urban, iar în circumstanþele anilor interbelici nuerau în poziþia de a putea face investiþii masive înprogramele de susþinere a agriculturii. Regimurileautoritariste din Spania, Portugalia, Italia ºi din toatãEuropa de Est au încercat impunerea unor strategiiprevãzute sã asigure autonomia agricolã, însã acesteas-au dovedit dezastruoase din punct de vedere econo-mic. Cotele ridicate ale ºomajului împiedicau obþinereaunui loc de muncã alternativ pentru cei cu slujbemizere, dar ºi pentru proprietarii de ferme ºi lucrãtoriide la ferme aflaþi într-o situaþie financiarã disperatã.Þãrãnimea cu moralul scãzut, beneficiind de dreptulde vot, s-a orientat pretutindeni înspre partidele fas-ciste sau populiste care promiteau sã îi rezolveplângerile.

Umbra acestei dileme, precum ºi faptul cã înaintede rãzboi nefericiþii fermieri ai Europei, din Germaniapânã în Bulgaria, se dovediserã atât de susceptibilifaþã de apelul fascist au reprezentat un aspect majorîn gândirea politicã ºi economicã postbelicã, lucru pe

Tony Judt148

care astãzi tindem sã îl uitãm. De asemenea, trebuiesã ne amintim cã în ’50 fermierii constituiau încã oprezenþã semnificativã în Europa continentalã : 25%din mâna de lucru din Germania de Vest, 30% înFranþa, 43% în Italia. În plus, imediat dupã sfârºitulrãzboiului, exista pretutindeni o lipsã acutã de hranãºi o nevoie urgentã de reducere a importului de alimente,în vederea economisirii preþioasei valute (dolari). Pe la1949 numai Marea Britanie, Scandinavia ºi Elveþiaatinseserã nivelul producþiei alimentare de dinaintede rãzboi. Restul Europei îºi încuraja încã þãranii sãrãmânã pe pãmânturile lor pentru a produce cât maimult ºi mai rapid posibil, cu ajutorul mãsurilor deasistenþã din timpul rãzboiului care mai erau încãdisponibile. Între timp, reformele avansau în Franþa,Italia ºi în alte locuri, pentru a îmbunãtãþi starea defapt ºi a confirma drepturile proprietarilor de fermã ºiale lucrãtorilor, care, se spera, puteau fi convinºisã susþinã politicile democrate care le-ar protejainteresele.

O datã cu depãºirea crizei de producþie de dupãrãzboi, natura problemei agricole s-a schimbat. Pe la1955, le fel ca în decadele anterioare, se punea între-barea cum sã se pãstreze preþurile ridicate la alimenteîn favoarea fermierilor, însã la un nivel rezonabilpentru consumatori. Tot atunci, o explozie în producþiaºi comercializarea produselor ne-agricole deschidea oprãpastie între veniturile lucrãtorilor de la oraº ºi alecelor de la þarã, o reminiscenþã dezagreabilã din peri-oada interbelicã. În sfârºit, în ciuda unei reducericonstante a numãrului de oameni angajaþi în agricul-turã, aprovizionarea cu alimente creºtea acum foarterapid, datoritã noilor metode ºi unei mai mari efi-cienþe, care sporeau productivitatea.

Rezultatul a fost Politica Agricolã Comunã a PieþeiComune (PAC). Începând cu mijlocul anilor ’50, guver-nele franceze de toate culorile politice au acceptataspectele transnaþionale ale Pieþei Comune, pe carealtfel ar fi gãsit-o dezgustãtoare, în schimbul „europe-nizãrii” strategiilor de protecþie agricolã. Din motive

149Europa iluziilor

proprii – în general, pentru auto-protejarea împotrivacompetiþiei interne –, olandezii au mers mai departe.Pentru vest-germani, PAC reprezenta un oarecareavantaj intern mai cu seamã în sud, dar, din nou,acesta era – în linii mari – un preþ pe care merita sã-lplãteºti pentru obþinerea celorlalte beneficii ale uneicomunitãþi comerciale extinse ; în afarã de aceasta,numai în schimbul unei astfel de politici Franþa aadoptat metodele comerciale comune, nemaiamintind„uniunea mai strânsã ca oricând”, ca sã folosim cuvin-tele din introducerea Tratatului de la Roma. Lucrucurios, PAC nu a adus foloase majoritãþii þãranilor,nici mãcar în Franþa. Funcþionând în principal înavantajul marilor producãtori de cereale ºi lactate,PAC a oferit mult mai puþin cultivatorilor ºi vânzã-torilor de mãsline, zarzavaturi, fructe ºi vin.

Adevãrata funcþie a Politicii Agricole Comune este,aºadar, politicã, nu economicã. Totuºi, în termenielectorali, ea era din ce în ce mai irelevantã ; numãrulalegãtorilor þãrani din statele Comunitãþii Europene ascãzut constant între anii 1950-1960, declinul înceti-nind puþin o datã cu adeziunea Spaniei, Portugaliei ºiGreciei douãzeci de ani mai târziu. Dacã politicieniifrancezi ar fi numãrat voturile, ar fi putut evitaîncurcãturile ºi costurile unei astfel de tactici. Însãtocmai pentru cã societatea ruralã se dizolva atât deîncet într-o þarã în care fusese cândva o prezenþã domi-nantã, s-a nãscut un mit compensator al centralitãþiisale culturale, o versiune francezã a ataºamentuluigerman analog faþã de Heimat. Împotriva puterniceicredinþe conform cãreia comunitatea ruralã ar trebuipãstratã ºi apãratã cu toate cã era pe cale de dispariþie,evidenþa demograficã ºi calculul economic contau preapuþin. Combinat cu amintirea nemulþumirii þãrãneºtidin decadele precedente, acest sentiment a garantatsupravieþuirea pânã în zilele noastre a unui foartecostisitor program european de protecþie agricolã, întotalã contradicþie cu reacþia generalã a politicii econo-mice ºi, dincolo de orice mãsurã, cu mãrimea electo-ratului pe care pretinde sã îl slujeascã.

Tony Judt150

În anumite privinþe aceastã politicã agricolã poatefuncþiona ca o metaforã pentru ilustrarea întreguluiproiect al Europei. Rezultat neprevãzut al îngrijorã-rilor electorale separate ºi distincte, al intereselor eco-nomice ºi al culturilor politice naþionale, ea a devenitnecesarã în mod întâmplãtor ºi posibilã prin dobân-direa prosperitãþii. Numai dupã aceea a fost încorpo-ratã într-o prezentare mai largã a uniunii naþiuniloreuropene ; dacã proiectul din urmã ar fi reprezentatadevãratul obiectiv iniþial, nici o asemenea politicã nui s-ar fi putut anexa de la bun început.

Aproape acelaºi lucru se poate spune despre fiecareetapã ulterioarã a acþiunilor europene comune. Din1951 pânã la semnarea, în 1957, a Tratatului de laRoma, care stabilea o „piaþã comunã”, ºi mai departe,pânã în 1968 (la crearea unei uniuni vamale depline),de la întâlnirea la nivel înalt de la Haga din 1969 pânãla extinderea Comunitãþii prin Actul European Unicdin 1985, de la Tratatul de la Maastricht din 1991,care declara formal o „Uniune Europeanã” ºi maideparte, istoria formãrii unei „uniuni mai strânse caoricând” a urmat un tipar consecvent : logica realã sauaparentã a avantajului economic reciproc nefiind sufi-cientã pentru a oferi o justificare complexitãþii aranja-mentelor sale formale, s-a invocat un fel de eticã onto-logicã a comunitãþii politice ; proiectatã înspre trecut,aceasta din urmã era astfel chematã sã explice câºti-gurile de pânã atunci ºi sã motiveze urmãtoareleeforturi de unificare. Ne vine greu sã nu ne amintimdefiniþia fanatismului datã de George Santayana : cândþi-ai uitat scopul, îþi dublezi eforturile.

A pune la îndoialã justificarea grandioasã ºi anacro-nicã a naturii ºi scopurilor Uniunii Europene nu în-seamnã a-i respinge realizãrile. Dimpotrivã. Restau-rarea uluitoare ºi prosperitatea ulterioarã a EuropeiOccidentale, mai ales a acelor pãrþi intrate în Uniune,sunt atribuite în mare mãsurã diverselor acorduri ºiaranjamente internaþionale pe care le-au fãcut între eimembrii acestor þãri ºi care sunt principalii respon-sabili pentru evitarea unei repetãri a dezastrelor din

151Europa iluziilor

perioada interbelicã. Succesul e singular în istoriamodernã a Europei : însã tocmai aici e problema, dupãcum voi cãuta sã argumentez în continuare. Orice afãcut posibilã existenþa Europei Occidentale pe care oavem acum a fost, aproape sigur, ceva unic ºi irepe-tabil, despre care ar fi o iluzie sã presupunem cã sepoate proiecta în mod indefinit în viitor. Ca sã apre-ciem acest lucru, trebuie sã privim mai îndeaproapeunele circumstanþe ale apariþiei Europei unite.

Patru aspecte ale situaþiei europene din decadaurmãtoare înfrângerii lui Hitler au contribuit la con-textul deosebit din care s-a nãscut Europa Occidentalãmodernã. Primul din ele a fost influenþa rãzboiuluiînsuºi. În timpul rãzboiului, atât statele beligerante,cât ºi cele ocupate ºi-au mobilizat resursele ºi popu-laþia într-un mod fãrã precedent. Germanii au investitdin greu în industria de rãzboi, iar unele dintreramurile acesteia – îndeosebi sectorul metalurgic – auscãpat vii ºi nevãtãmate, jucând un rol important înrenaºterea economicã postbelicã. În câteva dintreþãrile ocupate, precum Belgia sau Cehoslovacia, pre-zenþa militarã germanã, prin stimularea producþieisimultan cu limitarea protestelor de muncã, a favorizatde fapt acumularea de profituri ºi a dat o mânã deajutor modernizãrii. Pretutindeni, pregãtirea pentrurãzboi a societãþii a netezit calea spre presupunereacã, pe timp de pace, statul se va implica la nivel înaltîn toate direcþiile, de la bunãstarea socialã la planifi-carea economicã – folosind cuvintele lui Michael Howard,„rãzboiul ºi bunãstarea mergeau mânã-n mânã”5.

Aceastã supoziþie în favoarea organizãrii economiceºi sociale centralizate, împãrtãºitã mai mult sau maipuþin de toate grupãrile politice din fiecare þarã euro-peanã, reprezenta un factor crucial în facilitareareconstrucþiei postbelice, atât internaþionalã, cât ºilocalã. Dupã cum scria în 1949 un specialist înplanificarea economicã, „toþi suntem acum fãuritori de

5. Michael Howard, The Lesson of History (Londra, 1987),p. 127.

Tony Judt152

planuri”6. Însuºi faptul cã toate statele europenepreluau controlul asupra propriei economii fãcea maiuºor de imaginat aspectele acelui control unificateîntr-o autoritate multinaþionalã, lucru de neconceputdupã primul rãzboi mondial.

Al doilea rãzboi mondial a fost unul fãrã precedent,mai întâi pentru cã divizase þãrile fãcându-le sã seridice împotriva lor însele, apoi pentru cã aproape toþiparticipanþii europeni au pierdut. Drept consecinþã –interesantã ºi de duratã –, sub-continentul avea încãceva în comun : o recentã amintire a rãzboiului, arãzboiului civil, a ocupaþiei ºi a înfrângerii. În ciudauriaºelor pierderi umane din prima conflagraþie mon-dialã, sentimentul unei experienþe comune a conflic-tului ºi distrugerii a fost mult mai mare dupã 1945.Drept rezultat, europenii au devenit, în mod colectiv,„defetiºti” – nu numai ostili luptei unuia împotrivaceluilalt, ci ºi prudenþi faþã de orice angajament înluptã.

Faptul acesta nu era deloc surprinzãtor : Austriapierduse ºase rãzboaie la rând, de pe vremea luiMetternich pânã în 1945 ; Franþa suferise trei rãzboaiecontinentale costisitoare ºi epuizante în intervalulunei singure vieþi omeneºti, ieºind din fiecare tot maisãrãcitã ºi mai slãbitã. Belgia fusese învinsã ºi ocupatãde douã ori într-un interval de 30 de ani. E semni-ficativ faptul cã, începând cu 1945, sondajele de opiniedin întreaga Europã Occidentalã aratã o ezitareconstantã în exprimarea încrederii în capacitãþile mili-tare ale propriului stat, puþin sprijin pentru cheltuie-lile militare de mare amploare ºi nici o înclinaþie deduratã spre a considera bravura militarã drept unita-tea de mãsurã a gloriei naþionale. Cele douã excepþiidistincte de la acest tipar sunt Marea Britanie ºiFinlanda – singurele state europene care au ieºit dincel de-al doilea rãzboi mondial cu un palmares militardemn de laudã.

6. Vezi E.F.M. Durbin, Problems of Economic Planning(Londra, 1949).

153Europa iluziilor

Experienþa comunã a înfrângerii trimite la o alta,tot în legãturã cu rãzboiul : amintirea lucrurilor maidegrabã uitate (ºi aici britanicii ºi finlandezii au consti-tuit excepþii norocoase). Günther Grass a subliniatavantajul ironic de care s-a bucurat Germania dupã1945 : neavând nimic cu care sã se mândreascã întrecutul recent ºi deþinând o moºtenire culturalã ºipoliticã prefãcutã în cenuºã, germanii îºi puteaureprima amintirile neplãcute, concentrându-se astfelasupra reconstrucþiei de la zero – o observaþie perti-nentã ºi pentru victimele Germaniei. În ciuda – saupoate din pricina – miturilor (deliberat) bombasticedespre rezistenþa colectivã împotriva guvernãriiautohtone ºi strãine, francezii, italienii ºi olandezii înspecial au avut motive la fel de bine întemeiate sã laseîn urmã istoria recentã ºi sã o ia de la început ; emfazadin trecut în privinþa realizãrilor naþionale ºi militarepãrea oarecum inadecvatã ºi a fost, prin urmare, supri-matã, atenþia întorcându-se în schimb, mai presus deorice, asupra chestiunile sociale ºi economice.

Cadoul durabil lãsat de Hitler Europei era, aºadar,gradul în care el ºi colaboratorii sãi au fãcut imposibilãde atunci încolo orice reflecþie confortabilã asupra tre-cutului. În aceastã privinþã, contrastul faþã de senti-mentul lãsat de primul rãzboi mondial e izbitor : dupã1918 starea de epuizare a fost însoþitã de o dorinþãlarg rãspânditã de a recupera, într-un fel, certitudinileºi siguranþa anilor de dinainte de rãzboi. Nici o nostal-gie similarã n-a putut fi întâlnitã în Europa dupã sfâr-ºitul celui de-al doilea rãzboi mondial.

Al doilea element al situaþiei postbelice care afacilitat construirea „Europei” l-a constituit RãzboiulRece. Începând cu 1947, pentru cei mai mulþi conducã-tori europeni a devenit clar cã Uniunea Sovieticãreprezenta o ameninþare serioasã la adresa EuropeiRãsãritene ºi cã, fie ºi numai pentru propria lor protec-þie, statele Europei Occidentale trebuiau sã creeze unfel de alianþã mai întâi între ele, apoi ºi cu StateleUnite. Marea Britanie, în special prin secretarul sãude externe dintre anii 1945-1951, Ernest Bevin, a

Tony Judt154

prevãzut prima acest lucru, iar Franþa ultima ; însãnimeni în Europa de Vest, cu excepþia câtorva intelec-tuali, nu a crezut cu adevãrat cã Europei i se puteadeschide o a treia cale, între URSS ºi o Alianþã occi-dentalã. În februarie 1948 Partidul Comunist dinCehoslovacia a declanºat o loviturã de stat fãrã vãrsarede sânge, preluând puterea în singura þarã esticã saucentral-esticã din Europa care nu se afla încã subcontrol sovietic efectiv. Laolaltã cu creºterea simultanãa protestului social condus de comuniºti în Franþa ºiItalia, ºocul revoltei de la Praga a solidarizat în conti-nuare gândirea conducãtorilor vest-europeni ºi a ajutatla depãºirea îndelungatului resentiment faþã de putereaamericanã ºi a îndepãrtãrii suspiciunii în privinþamotivelor politicii externe a SUA.

O posibilã consecinþã a cunoscutei temeri de rãzboiputea foarte bine sã fi fost nevoia de reînarmare la ovreme când Europa de Vest abia îºi începuse recupe-rarea economicã. Acest lucru ar fi însemnat undezastru economic ºi politic (regresul relativ moderatcauzat de cheltuielile militare crescute din timpul rãz-boiului din Coreea reprezintã un indiciu pentru ce arfi putut sã fie). Însã uriaºa implicare a Statelor Uniteîn Europa, sub forma unei prezenþe militare sporite ºia unui ajutor economic direct, prin intermediul PlanuluiMarshall, i-a ajutat pe vest-europeni sã realizeze impo-sibilul : Rãzboiul Rece i-a forþat sã-ºi sporeascã gradulde unitate ºi colaborare, în timp ce îi scutea de chel-tuielile militare inerente. În schimb, pe mãsurã cedeveneau mai bogaþi ca oricând, relativa povarã a chel-tuielilor de apãrare de la buget scãdea simþitor. În1953, suma aceasta reprezenta 11% din produsul naþio-nal brut al Franþei ºi al Britaniei, sub 5% în Italia ºiîn Republica Federalã Germania. La 1970, ea era de5% în Marea Britanie, 4% în Franþa ºi în jur de 3% înGermania de Vest ºi în Italia7.

7. Privind retrospectiv dintr-o poziþie favorabilã post-1989 ºicu o afectare tipic anti-americanã, un fost ministru francezde externe a recunoscut : „Rangée dans un camp, en étroitetutelle des États-Unis, reçevant ses instructions et venant

155Europa iluziilor

Ruperea alianþei din timpul rãzboiului dintreStatele Unite, Marea Britanie ºi Uniunea Sovieticã ºiapariþia în Europa a douã blocuri ostile ajutã, de ase-menea, la explicarea unei evoluþii care altminteri ar fifost de neconceput : înglobarea rapidã ºi fãrã problemea Germaniei (de Vest) în familia vest-europeanã.Britanicii nu-ºi puteau permite plata costurilor ocupã-rii uneia dintre zonele devastate ale Germaniei ; SUAdorea existenþa unui un stat german bogat ºi loial caresã joace un rol în Alianþa din Vest ; drept rezultat,greºelile din 1919 au fost evitate în mod miraculos –chiar dacã dupã 1945 coexistau mai mulþi factoriincriminatori decât dupã rãzboiul din 1914-1918,pentru a trata Germania ca pe un stat paria, vinovatde crime de rãzboi pe care sãrmanul kaiser nu ºi le-arfi putut imagina vreodatã. Datoritã Rãzboiului Rece,germanii din ambele pãrþi ale statului divizat au fostreîncorporaþi în Europele respective în condiþii remar-cabil de nediscriminatorii8.

Dacã al doilea rãzboi mondial ºi Rãzboiul Rece auînlesnit strategiile politice postbelice ale oamenilor destat europeni, dezastruoasa istorie economicã recentã

au rapport, elle [Europe] s’ était rassurée de tout, à forced’être irresponsable. Aujourd’hui, elle commence àregretter ce bon temps du sans-souci.” [„Aliniatã într-otabãrã militarã, sub controlul strict al SUA, primind ordineºi dând raportul, Europa, din iresponsabilitate, se simþeaîn siguranþã. Astãzi ea începe sã regrete acele timpurilipsite de griji.”] Michel Jobert, în Le Monde, 10 august,1991.

8. Planul Morgenthau, numit dupã Henry Morgenthau Jr. –secretarul trezoreriei SUA –, care imagina „pastoralizarea”Germaniei postbelice, nu fusese niciodatã luat în consi-derare la modul serios de cãtre creatorii politicii externe aSUA. Desigur, au existat dezbateri, atât în Statele Unite,cât ºi în Germania de Vest, asupra formei unui nou statgerman, precum ºi asupra chestiunii denazificãrii eliteisale politice. Însã Rãzboiul Rece a respins efectiv, pe viitor,strategiile alternative ºi a dat prioritate necesitãþii înte-meierii unei alianþe prieteneºti ºi de încredere în viitoarealuptã împotriva URSS.

Tony Judt156

a fost cea care a dat o calitate deosebitã viitoareiexplozii. Progresul economic european din prima jumã-tate a secolului XX fusese de trei ori fie întârziat, fiedistorsionat : de primul rãzboi mondial, de stagnareaºi strategiile prost concepute ale anilor interbelici ºide rãzboiul care a urmat. Profiturile investiþiei nazistedeterminate de rãzboi nu au compensat câtuºi de puþindistrugerea, minuþios elaboratã, provocatã de arma-mentul produs. Ca rezultat al practicilor malthusienedin comerþul ºi industria dintre rãzboaie, al pierderiiºanselor de investiþie ºi modernizare ºi al distrugeriiinfrastructurii fabricilor ºi transportului, EuropaOccidentalã de dupã 1945 avea de recuperat nu numaiîncepând din 1939, 1929, sau chiar din 1918, ci încã dela 1913. În Franþa, de pildã, media de vârstã a echipa-mentului industrial la data eliberãrii era de 25 de ani.

Acest imens regres care trebuia remediat a devenitdintr-odatã o povarã ºi o oportunitate. Cã a fost luat cao ocazie s-a datorat, neîndoielnic, reputaþiei adminis-tratorilor economici ºi autorilor de planuri – oameniprecum Robert Marjolin, care lucrase cu Jean Monnetla Planul Francez postbelic înainte de a se transfera labiroul central al Comunitãþii Europene ; asistenþiicivili de dupã rãzboi ºi consultanþii economici precumMarjolin îºi aºteptau frustraþi ºansa încã de la începu-turile Depresiunii. Viteza recuperãrii a fost remarcatãmai cu seamã în Republica Federalã Germania, undeaceasta conta cel mai mult, de vreme ce restul econo-miei vest-europene depindea de ea. În ultima decadã aanului 1949 sectoarele vestice ale Germaniei îºirecâºtigaserã nivelul exporturilor din 1936, pentru a-ldepãºi cu 30% un an mai târziu.

Încã mai elocvent, în 1949 Republica Federalã aobþinut un rezultat pozitiv al balanþei în comerþul cuEuropa de Vest, datoritã exportului de materii prime,în special cãrbune. Un an mai târziu balanþa comer-cialã se afla în deficit – Germania consuma dejapropriile materii prime. La 1951 Germania realizaseprimul dintre imensele surplusuri comerciale care aumarcat ulterior performanþa sa comercialã – dar acum

157Europa iluziilor

era vorba despre produse fabricate. ªi dupã cum i-amers Germaniei, la fel le-a mers cu timpul ºipartenerilor sãi.

„Miracolul” economic a fost însoþit ºi fãcut posibilîn vestul Europei de reformele social-economice, care,la rândul lor, fuseserã amânate vreme de o generaþie.Înainte de rãzboi, þãranii ºi muncitorii (bãrbaþi) avu-seserã dreptul la vot, dar nimic mai mult, ceea ceexplicã istoria politicã polarizatã a anilor ’30. Dupã1945 s-au adus îmbunãtãþiri în ce priveºte drepturilefermierilor, instituirea pensiilor garantate de stat, asi-gurãri medicale ºi în caz de accident, drepturileuniunii comerciale, concediile plãtite ºi subvenþionarealocuinþelor de calitate ; Europa Occidentalã începealungul proces al readucerii la zi în domeniul drep-turilor sociale ºi bunãstãrii a unui teren deja acoperitde reformele politice ºi legale din secolul trecut.Majoritatea rezultatelor nu au fost evidente pânã lamijlocul anilor 1950, moment în care sub-continentulera asigurat de mijloacele pe care le plãtea. Însãrecompensa a fost o lungã ºi fãrã precedent epocã derelativã pace socialã ºi stabilitate politicã.

În cele din urmã, în strânsã legãturã cu acesteschimbãri sociale ºi modernizarea economicã interrela-þionate, Europa de Vest a trecut prin experienþa uneia doua ºi ultime revoluþii agrare. S-a estimat cã, înGermania de Vest, o unitate agricolã de lucru care în1900 ar fi hrãnit cinci oameni, în 1950 asigura hranaa ºase oameni. Cu alte cuvinte, virtual, nu existasenici o creºtere a productivitãþii agricole în prima jumã-tate a secolului XX. Însã la 1980 aceeaºi unitate puteahrãni treizeci ºi cinci de persoane. Implicaþiile acesteitransformãri au fost enorme ºi ar fi fost ºi mai maridacã vest-europenii n-ar fi ales sã-ºi supraîncarce preþu-rile la alimente în scopul de a sprijini un sector ruralîn curs de reducere. Ca atare, în vreme ce înainte de1945 majoritatea vest-europenilor îºi cheltuia jumãtatesau mai mult din venit pe alimente, bãuturã ºi tutun(cu excepþia olandezilor ºi a scandinavilor, care chel-tuiau mai puþin), prin 1980 ei consumau pentru acesteaun sfert din venit sau mai puþin, ºi trãiau mai bine.

Tony Judt158

Aceste transformãri au fost unice ºi irepetabile. Cualte cuvinte, Europa Occidentalã nu va mai trebui,probabil, niciodatã sã recupereze treizeci de ani destagnare economicã sau jumãtate de secol de devalo-rizare agrarã, ori sã reclãdeascã totul dupã un rãzboidezastruos. De asemenea, ea nici nu va mai fi condi-þionatã de nevoia de a proceda astfel sau de coincidenþaameninþãrii comuniste ºi a încurajãrii americane. Debine, de rãu, circumstanþele postbelice – care au gene-rat prosperitatea Europei Occidentale de la mijloculsecolului XX – au fost unice ; nimeni nu va mai aveaun asemenea noroc.

Dar cât de mult a alterat aceastã transformare aEuropei de Vest în decadele postbelice poziþia sa înlume ? Cu siguranþã, un eºec în reconstruirea Europeiîn aceºti ani ar fi fost dezastruos ; în 1946 exista preapuþinã încredere în viitor. Janet Flanner, recunoscutãca observatoare destul de capricioasã, scria în lunaoctombrie a aceluiaºi an cã europenii „intrau încetîntr-o nouã epocã de îngheþ”9. Dar ce anume s-a obþinutîn urma restabilirii încrederii ºi a înnoirii economicecare a urmat ? Dupã cum am vãzut, exista o creºtereuriaºã ºi susþinutã a comerþului intra-european ; depildã, vest-europenii contribuiau la propria lor prospe-ritate vânzându-ºi mãrfuri unii altora. Acest lucru,însã, i-a trimis înapoi, unde se aflaserã ºi în 1913,când aproximativ 60% din comerþul þãrilor europenese fãcea de la una la alta. Interdependenþa comerþuluieuropean ºi a fluxului de capital din anii 1850-1913era, probabil, mai mare decât cea din interiorulComunitãþii Economice Europene, cel puþin pânã nudemult.

Mai mult, ºi în ciuda contribuþiei aduse de PlanulMarshall, de Acordul general pentru tarife ºi comerþ(GATT), Organizaþia pentru cooperare ºi dezvoltareeconomicã (OECD), Asociaþia europeanã a liberuluischimb (EFTA) ºi de însãºi Comunitatea economicã

9. Trei ani mai târziu, în vara lui 1949, ea relata cã aceeaºiEuropã era „un imens spaþiu turistic ºi izvor de plãceri, încare se fac ºi se cheltuiesc bani”. Se înºela în ambele cazuri.

159Europa iluziilor

europeanã (CEE), economiile Europei Occidentale nuau mai atins nivelul de import-export din 1913 (ca pro-centaj al produsului naþional brut) pânã la mijloculanilor 1970. Pânã atunci, ele au compensat doar colap-sul catastrofal al comerþului din aceastã perioadã. Câtdespre contribuþia Europei Occidentale la exportulmondial de mãrfuri fabricate, sã nu ne surprindãobservaþia potrivit cãreia cota Marii Britanii a scãzutde la 22,4% în 1929 la numai 9,7% în 1980. La urmaurmelor, se spune cã aceasta reprezintã una din penali-zãrile plãtite de Regatul Unit pentru cã n-a reuºit sãse alãture „clubului” european. Franþa, însã, a cãreicotã la exportul mondial de mãrfuri fabricate era de10,9% în 1929, urcase înapoi la 10% pânã în 1980.Cifrele pentru Germania de Vest sunt comparabile cuale celorlalte þãri : 20% în 1929 – 19,9% în 1980 (princontrast, cota japonezã a aceluiaºi indice se ridica laaproape 400% în aceiaºi ani). Pare corect sã tragemconcluzia cã, dintre statele europene, ceea ce deosebeaþãrile din CEE de celelalte era faptul cã primelor li s-apermis recuperarea timpului pierdut, câtã vreme pentrucele din urmã acest lucru nu a fost posibil niciodatã.

Cu asemenea mãsuri, realizarea remarcabilã aComunitãþii Europene consta în întoarcerea membrilorsãi mai mult sau mai puþin înapoi în timp, acolo undefuseserã cândva. În cazul de faþã, aceasta nu constituiao realizare mediocrã, dar semnificaþia ei nu trebuieînþeleasã greºit. Dacã Europa Occidentalã, în anii celeimai rapide creºteri ºi ai celei mai mari prosperitãþi, sejuca doar de-a recuperarea, proiectele sale pe termenlung într-o epocã de creºtere lentã erau lipsite de pers-pective. Mai mult, pentru rapidele schimbãri econo-mice ºi importanþa lor covârºitoare s-a plãtit un preþ.În cazul principalelor naþiuni vest-europene, în ciudaepocii de stabilitate ºi prosperitate prin care treceau,exista un curent colectiv subteran al dezamãgirii ºisentimentul cã promisiunile ºi oportunitãþile anilor deimediat de dupã rãzboi se irosiserã oarecum.

Forma acestei dezamãgiri varia în funcþie de þarã.În Franþa ºi Italia coaliþiile politice care apãruserã în

Tony Judt160

urma miºcãrilor de rezistenþã din timpul rãzboiuluis-au luat la harþã ºi s-au destrãmat, risipindu-ºi capi-talul de bunãvoinþã ºi promisiunile de schimbare radi-calã. În Italia, acest lucru a dus la monopolizareaputerii de cãtre partidul creºtin-democrat ºi la sporireadezamãgirii publice faþã de practicile politicii demo-crate. În Franþa marile speranþe ale epocii postbelices-au prefãcut în frustrãrile nãscute în urma campa-niilor parlamentare ºi a rezolvãrii afacerilor perso-nale ; cu cuvintele lui Albert Camus, visul revoluþieimorale, al reconstrucþiei Franþei postbelice nu numaicã a eºuat, ci „a ajuns ºi sã aibã o proastã reputaþie”.Drept rezultat, performanþa economicã foarte bineacreditatã a fost însoþitã de o cronicã instabilitate poli-ticã, de un simþ crescând al corupþiei instituþionali-zate ºi de un sentiment al dezamãgirii generale.

În Anglia, victoria din 1945 a partidului laburist allui Attlee, cu speranþele într-un „nou Ierusalim” s-audus aºa cum au venit. S-au realizat multe lucruri, maicu seamã în domeniul sãnãtãþii ºi al educaþiei, darmulte au fost neglijate – în infrastructura echipamen-tului public (transporturi, drumuri, locuinþe ºi servicii)ºi în domeniul planificãrii economice ºi urbane ; într-unanumit sens, Britania victorianã a dãinuit pânã lamijlocul anilor ’50 doar pentru a fi înlocuitã, la scurttimp dupã aceea, cu „oscilanta Londrã”. În Germaniade Vest, o concentrare voit redusã asupra reconstruc-þiei, cu efect moral anesteziant pentru viaþa publicã, afost rezumatã nepermis de bine de cãtre liderulUniunii sociale creºtine bavareze, Franz Josef Strauss,în 1969 : „Un popor care a realizat asemenea perfor-manþe economice”, îºi informa el publicul, „are dreptulsã nu mai fie nevoit sã audã de Auschwitz”.

Decât sã „mai audã de Auschwitz”, Europa Occiden-talã ºi purtãtorii ei de cuvânt oficiali au preferat sã seabandoneze adulãrii propriilor înfãptuiri economice.În 1960, OECD (Organizaþia pentru cooperare ºi dez-voltare economicã) a prezis un viitor nedefinit conti-nuitãþii ºi chiar creºterii cotelor de dezvoltare. Zeceani mai târziu, pronosticurile sale erau mai modeste,

161Europa iluziilor

dar încã promiteau cote anuale de creºtere în medie de5% sau mai mult „în termen mediu”. Mai elocvent caorice, autorii Actului European Unic (SEA) – acorduldin 1985 de a se angaja pe calea înfiinþãrii unei pieþeunice ºi a desfiinþãrii graniþelor interne în cadrulComunitãþii Europene – puteau încã sã invoce „dezvol-tarea” ca obiectiv comun ºi ideologie obligatorie a uneiEurope viitoare, întregite. Vest-europenii erau invitaþisã locuiascã în lumea imaginarã a lui Saint-Simon – osocietate de industriels pentru care producerea ºi dis-tribuirea averii reprezenta singura credinþã colectivã.

Marele boom economic european ºi iluziile legatede acesta au reprezentat produsul circumstanþelorpostbelice excepþionale. Printre acestea ar trebuisocotit ºi Planul Marshall, o coincidenþã între mareabogãþie a Americii ºi aprobarea administraþiei Trumande a cheltui aceastã bogãþie pe un program de crediteºi cadouri fãcute Europei. Însuºi Planul Marshall deasistenþã s-a ridicat la aproximativ 13 miliarde dedolari între anii 1948-1952, ca parte din programulglobal al sprijinului SUA pentru Europa în decada dedupã 1945 care a totalizat 24,8 miliarde dolari (dincare Marea Britanie a primit 6,9 miliarde $, Franþa –5,5 miliarde $, Republica Federalã Germania – 3,9miliarde $, iar Italia – 2,9 miliarde $).

Existã o serie de neînþelegeri în ce priveºte semni-ficaþia economicã exactã a acestui ajutor acordatEuropei Occidentale – unii specialiºti au afirmat cãEuropa „ºi-ar fi luat zborul” oricum, însã ceva maiîncet ; criza economicã europeanã din 1947 – incapaci-tatea continentului de a plãti mãrfurile de bazã impor-tate – care a generat programul Marshall e vãzutã deacest gen de analiºti ca o crizã a dezvoltãrii : o cereremare de materie primã ciocnindu-se de lipsa de baninecesari cumpãrãrii acesteia. Mai exact, recuperareaeconomicã, pretinzând guvernelor europene opþiunidificile – de pildã, între a investi în modernizare sau înconsum –, ar fi fost, aproape în mod sigur, însoþitã deun tumult politic ºi social mult mai mare dacã asis-tenþa americanã nu ar fi înlesnit realizarea ei. Planul

Tony Judt162

Marshall a adus Europa Occidentalã în deosebit denorocoasa situaþie de a putea importa materii prime, aputea investi în infrastructura publicã ºi a putea men-þine ºi spori câºtigurile ºi consumul casnic, dar ºi, înacelaºi timp, de a putea menþine ºomajul la niveleincredibil de coborâte ºi chiar de a þine inflaþia subcontrol.

Alþi doi factori au contribuit la succesul aparent alEuropei Occidentale în înfrângerea ciclului istoric alcrizelor considerate pânã atunci specifice economiilorcapitaliste. Lipsa acutã de muncitori, cel puþin pânãpe la mijlocul anilor ’60, când prima generaþie nãscutãdupã boom a devenit mânã de lucru, a fost rezolvatãcu uºurinþã prin importul de mânã de lucru strãinã,ieftinã ºi docilã : din coloniile britanice, franceze ºiolandeze, din Europa mediteraneanã ºi, în cazul Italieide nord, din propriile provincii sudice subdezvoltate.Germania de Vest a profitat ulterior de mai bine dezece milioane de refugiaþi – din estul Prusiei, dinPolonia, Cehoslovacia ºi alte þãri ºi regiuni în caregermanii trãiserã timp de secole ºi din care au fostexpulzaþi o datã cu eliberarea. Povara întreþinerii aces-tor refugiaþi – ºi alimentarea fanteziilor lor politice derãzbunare iminentã – a fost mai mult decât compen-satã de priceperea ºi eforturile concrete pe care le-audepus într-o þarã a cãrei economie înfloritoare puteaabsorbi toatã forþa de muncã disponibilã.

Faptul cã Europa Occidentalã postbelicã aveanevoie urgentã de mânã de lucru ºi cã o putea asimilafãrã probleme ne aminteºte cã, pânã în anii ’60, econo-mia sa, la fel ca orice altceva care avea vreo legãturãcu continentul, era încã în mod recunoscut moºteni-toarea societãþilor industriale din secolul trecut. Ceamai bunã ilustrare a acestui fapt constituie un altfactor major – al treilea – al avântului economic dinperioada respectivã : situaþia cãrbunelui. Înainte derãzboi, cãrbunele satisfãcea 90% din întregul consumde energie industrial ºi casnic din Franþa, Germania,Regatul Unit al Marii Britanii ºi þãrile Benelux. Lacinci ani dupã rãzboi, în 1950, el acoperea încã 82%

163Europa iluziilor

din consumul de energie primar în cele ºase þãri aleCEE (Franþa, Italia, Germania de Vest, Olanda, Belgiaºi Luxemburg). Aºadar în inima oricãrei renaºteri acapacitãþilor productive ale continentului se afla acor-dul asupra producþiei ºi distribuirii acestui bun vital.Cãrbunele reprezenta Resursa europeanã (cu majus-culã), disponibilã local ºi ieftin de produs (investiþiainiþialã fiind fãcutã cu mulþi ani înainte). În Europaanilor ’50, oþelul se prelucra prin arderea cãrbunelui ;trenurile care transportau cãrbuni de la mine la fur-nale, de la puþurile miniere la cuptoare erau puse înmiºcare de motoare alimentate cu cãrbuni ; mareamajoritate a gospodãriilor foloseau cãrbunii pentruîncãlzire, dacã nu ºi pentru gãtit ; iar marile oraºevest-europene, începând cu Londra, erau acoperite deo ceaþã permanentã de praf de cãrbune, capabilã ori-când sã se transforme într-un smog sufocant. Oameniicare produceau aceastã preþioasã resursã erau încãmândra aristocraþie a unei forþe de muncã tradiþionale.

Pe la 1960, dependenþa industriei de producþia decãrbune scãzuse la numai 48% în Europa Occidentalãºi a continuat sã scadã în decada urmãtoare. Însã înprimii cincisprezece ani de dupã rãzboi Europa a fostscutitã de miºcãrile politice ºi economice care audecurs din aceastã schimbare dramaticã ; mai directspus, fãrã rolul vital pe care cãrbunele îl avusese ºiera de aºteptat sã îl aibã ºi în continuare în economiilelocale, interesul comun al statelor vest-europene înformarea unei comunitãþi economice internaþionalen-ar fi pãrut atât de evident. În ciuda coincidenþeiavantajoase a unei concepþii politice comune – toþi ceiºase miniºtri de externe care au semnat Tratatul ori-ginal al ECSC (Comunitatea Europeanã a Cãrbuneluiºi Oþelului) erau creºtin-democraþi – problemele econo-mice locale, pentru a cãror rezolvare se considera esen-þialã încheierea unui acord internaþional al comerþuluicu cãrbuni ºi oþel, au fost acelea care au propulsat pemai departe proiectul european.

Mai mult decât cãrbunii, munca sau dolarii, unnoroc orb a alimentat vehiculul unitãþii europene :

Tony Judt164

faptul cã cinci dintre cele mai bogate þãri – în modpotenþial sau real – se numãrau printre cei ºase mem-bri fondatori ; oportunitatea aºteptãrii pânã în 1973înainte de a încorpora alte trei þãri ºi pânã în 1980înainte de a fi constrânse sã facã loc þãrilor mai sãraceale Europei mediteraneene ; ºi, mai presus de toate,avantajul deosebit de a nu trebui sã se îngrijoreze, din1951 pânã în 1989, în privinþa implicaþiilor încercãriide a îngloba în „Europa” þãri ºi mai sãrace din Est.Adevãrat noroc, nu ºansã – sau, cel puþin, nu politicãoficialã. Dimpotrivã, ceea ce a fãcut ca acest parte-neriat european comercial sã difere de toate încercãrileanterioare a fost faptul cã viitoarele intenþii expan-sioniste au fost declarate în toate felurile. Departe dea se limita la protejarea intereselor actualilor sãi mem-bri, Comunitatea Europeanã ºi entitãþile succesoare eiau pretins cã aceºtia pot fi cel mai bine asiguraþi prinextinderea propriilor reguli ºi avantaje ºi asupraaltora.

Acesta e mitul întemeierii Europei moderne – conformcãruia Comunitatea Europeanã a fost ºi rãmâne miezulunui proiect mai mare, paneuropean. Fãrã un astfel demit, toate mijloacele prin care a luat fiinþã aceastã„Europã” – Planul Marshall, ECSC (ComunitateaEuropeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului), planificareaeconomicã, OECD, politica agricolã comunã º.a.m.d. –pânã ºi Curtea Europeanã – abia dacã ar constitui totatâtea soluþii practice la probleme particulare. Toateacestea au reprezentat condiþiile necesare refaceriiEuropei, dar au fost neîndestulãtoare prin ele însele.„Europa” – altfel autosuficientã, mulþumitã de sine,egoistã chiar –, cu centrul la Bruxelles, a devenit unfar cãlãuzitor pentru restul continentului ºi o sursã derespect ºi credibilitate pentru ea însãºi, datoritãpromisiunii cã aceastã Europã nu era Zollverein (ouniune vamalã), nu reprezenta un simplu parteneriatneo-mercantil al celor bogaþi ºi faimoºi, nici o soluþiepracticã ºi empiricã temporarã la problemele econo-mice cotidiene. Aceasta era Europa tuturor europe-nilor – chiar dacã existau obstacole politice practice în

165Europa iluziilor

calea participãrii lor imediate. În cazul Marii Britaniisau al Spaniei, asemenea impedimente puteau fi bine-venite, ºi aºa au ºi fost, pentru ca principiile organis-mului sã rãmânã neatinse (deºi nu fãrã o serie dealtercaþii interne ºi îndelungi regrete în rândul admi-nistratorilor câtorva dintre cele ºase naþiuni membreiniþiale). Dar alte state pãreau definitiv excluse într-unviitor previzibil.

Aceasta era, desigur, o sursã de îngrijorare oficialãîn comunicatele de la Bruxelles ºi la ºedinþele conducã-torilor statelor europene occidentale. Însã timp depatruzeci de ani dupã 1949 europenii occidentali ºi-audus mai departe munca de reconstruire a bucãþii lor decontinent, asiguraþi nu numai cã bugetul SUA alocatapãrãrii i-ar proteja de orice ameninþãri externe, ci ºicã, la rândul lor, propriile interese ale URSS i-ar apãraîmpotriva riscului unei expansiuni nedorite. Pe scurt,vest-europenii au ajuns sã aibã un interes puternic ºicrescând în pãstrarea Europei divizate. Numai vest--germanii s-au apropiat de recunoaºterea acestui fapt,în Ostpolitik a lui Willy Brandt ºi a succesorilor luisocial-democraþi, motiv pentru care dupã 1969 au fostcumpãrate unele ameliorãri în relaþiile Vest-Est(literalmente cumpãrate în cazul favorurilor plãtiteRepublicii Democrate Germane), prin recunoaºterearegimurilor comuniste din Europa de Est ºi „înþele-gerea” nevoilor ºi a intereselor acestora. În ciudaprotestelor publice, Comunitatea Europeanã a anilor’70 ºi ’80 nu numai cã a presupus divizarea Europei,dar a ºi depins de ea. Cu cât era mai sigurã împãrþirea,cu atât mai uºor era de imaginat o uniune mai strânsãºi mai prosperã a naþiunilor de la vestul liniei – întimp ce se susþinea planul iluzoriu al expansiuniiipotetice („într-o bunã zi”) a uniunii cãtre est.

Astfel, când a ajuns în capitalele vestice ºtirea cãderiizidului Berlinului ºi a colapsului inerent al regimurilorcomuniste, satisfacþia oficialã a fost urmatã cupromptitudine de exprimarea îndoielii. Nu întâmplãtorpreºedintele Franþei, François Mitterrand, speculapuþin prea fãþiº, la vremea loviturii de stat din 1991

Tony Judt166

împotriva lui Mihail Gorbaciov, faptul cã o oarecareformã de guvernare sovieticã ar putea totuºi supra-vieþui la Moscova, pe când ce el ºi o serie de alþi diplo-maþi francezi se strãduiau în van mai întâi sã împie-dice unificarea Germaniei, apoi sã descurajeze Cehiaºi alte state europene sã se prezinte ele însele ca aspi-rante la comunitatea „europeanã”10. Mai mult decâtcelelalte þãri, Franþa – principalul iniþiator ºi bene-ficiar al aranjamentelor internaþionale ale EuropeiOccidentale postbelice – avea motive întemeiate sã ºtiecã iluzia Europei nu va supravieþui fiind supusã unuitest de expansiune continentalã. Dupã cum observaFreud în Disconfortul civilizaþiei cu privire la condiþiilenecesare afecþiunii umane : „E întotdeauna posibil sãmenþii împreunã un numãr considerabil de îndrã-gostiþi atâta timp cât existã alþi oameni în afarã pentrua suporta manifestãrile agresivitãþii lor”.

10. În martie 1993, Jacek Kuroń, fost lider al Solidaritãþii ºiputernic avocat pledant pentru o Polonie „europeanã”liberalã, democratã, scria în Polytyka despre modul în careîncepuse sã remarce printre figurile politice vest-europeneo nostalgie dupã lumea veche ºi dupã existenþa URSS.Singura lui greºealã o constituia presupunerea cã aceastãnostalgie era un sentiment nou.

2ABORDÃRI ESTICE

Câte Europe existã ? Întrebarea sunã ciudat, iar unsingur rãspuns ar putea pãrea, în mod intuitiv,evident. Existã o singurã Europã, tot aºa cum existã osingurã Asie, o singurã Africã ºi aºa mai departe. Caºi celelalte continente, Europa are un nord ºi un sud,un est ºi un vest ºi subdiviziuni proprii în cadrulacestora. E adevãrat, graniþele estice ale continentuluieuropean sunt vagi, aruncându-ºi umbrele peste vestulAsiei, deasupra unui teren vast ºi nedefinit din punctde vedere topografic ; în alte pãrþi însã limitele îi suntdestul de clare. În plus, Europa e un continent mic cuo lungã istorie a conºtiinþei de sine, ceea ce înseamnãcã a fi european e totuna cu a avea o identitate maiprecisã decât aceea atribuitã „africanilor” sau „asia-ticilor” sau „americanilor”, în virtutea originii lor geo-grafice. În ciuda câtorva încercãri de a construi oconºtiinþã „panafricanã”, popoarele Africii, de pildã,sunt unite prin foarte puþine lucruri în plus faþã de oexperienþã colonialã comunã. Prin contrast, „europeni-tatea” reprezintã ceva ce popoarele Europei au atrasasupra lor înºile. Între vecinãtatea lor geograficã ºitrecutul comun, ele par, într-adevãr, sã împãrtãºeascãceva specific ºi fundamental.

Curios, totuºi, unul din lucrurile care i-a þinutîmpreunã multã vreme pe europeni e un sentiment aldiviziunii. Într-adevãr, stabilirea diferenþelor între ºidintre ei a reprezentat una din obsesiile definitorii alelocuitorilor acestui continent. Ruperea ImperiuluiRoman în douã pãrþi distincte la sfârºitul secoluluial IV-lea d.C. a iniþiat acest proces în urma cãruia osingurã entitate era denumitã dupã propria ei bifur-caþie ; apariþia monarhiei carolingiene a consolidat

Tony Judt168

acest fapt stabilindu-i pãrþii de vest a Europei,anarhicã în domeniul administraþiei pânã în zilelenoastre, frontiere distincte ºi trainice. Imperiulcarolingian din secolul al IX-lea corespundea, cu oprecizie ciudat de timpurie, „Europei” celor ªase de laînceput, imediat dupã rãzboi – Franþa, Germania deVest, þãrile Benelux ºi Italia, cu toate cã lãsa pe dinafarã centrul ºi sudul Italiei ºi includea Catalonia deazi. Imperiul Roman, cel carolingian ºi alte imperiiulterioare nu aveau graniþe precise, sfârºindu-se înschimb în limes-uri, hotare ºi zone militare, iar margi-nile estice ale regatului carolingian, ca ºi graniþele denord ale Bizanþului, au fost tot timpul indecise. Însãprin secolul al XIV-lea, când frontiera europeanã „s-aînchis”, distincþia Est-Vest în Europa s-a stabilizatîntr-o manierã remarcabilã.

În zilele noastre se presupune uneori cã linia caredesparte Estul de Vestul Europei a fost o creaþie arti-ficialã a Rãzboiului Rece, o cortinã de fier trasã recentºi în mod gratuit peste un singur spaþiu cultural.Lucrurile nu stau deloc aºa. În secolul al XIX-lea,multã vreme dupã ce Habsburgii dobândiserã o auto-ritate efectivã asupra teritoriilor care se întindeaupânã în Ucraina de astãzi, cancelarul austriacMetternich putea vorbi cu falã despre Asia ca începândcu Landstrasse, drumul care pornea din Viena cãtreest. Nici observaþia sa nu era originalã : englezulEdward Brown, care cãlãtorise prin teritoriile habs-burgice în 1669, remarca faptul cã, la intrarea înUngaria, „omul pare cã-ºi ia rãmas bun de la lumeanoastrã… ºi, înainte de a ajunge la Buda, parcã arpãºi pe o nouã scenã a lumii, destul de diferitã de ceadin þãrile apusene”11. Oricare ar fi fost sursele preju-decãþilor lor, atât austriacul, cât ºi englezul observauºi confirmau o linie invizibilã deja trasatã de la nord lasud, trecând prin mijlocul Europei. Conradus Celtis,

11. Larry Wolff, Inventing Eastern Europe : The Map ofCivilization on the Mind of the Enlightenment (Stanford,1994), p. 41.

169Europa iluziilor

un scriitor german de la sfârºitul secolului al XV-lea,consemna resentimente izbitor de familiare : „Faimosulnostru port, Danzig”, scria el, „este deþinut de poloni,iar poarta cãtre oceanul nostru, braþul de mare, decãtre danezi”. Nemulþumindu-se cu anticiparea, cu maibine de trei secole, a unei surse de conflict european,Celtis continua apoi sã se plângã de o alta : cãtre est seaflau comunitãþi „despãrþite de trupul Germanieinoastre… cum ar fi saxonii transilvãneni, care bene-ficiazã ºi ei de cultura noastrã de rasã ºi vorbesc limbanoastrã maternã”12.

La fel ca Adam din Bremen, un cronicar din secolulal XI-lea care nota cã „Slavia” începea la est de Elba ºise întindea în sud pânã la Marea Neagrã, Celtis ºisuccesorii lui înregistrau un sentiment care s-a repetatîn mai multe ocazii în vestul Europei încã de la sfâr-ºitul secolului al X-lea : acolo unde se sfârºeau impe-riile roman / carolingian / lotharingian / habsburgic /al casei de Hohenzollern, acolo se sfârºea ºi Europa.ªi, de vreme ce singura miºcare importantã de popu-laþie din Europa dupã venirea ungurilor în CâmpiaDunãrii (secolul al IX-lea e.n.) consta în mutarea colo-niºtilor germani cãtre est, tendinþa fireascã a euro-penilor (occidentali) a fost aceea de a considera pãmân-turile din rãsãrit un fel de terra incognita, alcãtuitãdin oameni primitivi în aºteptarea luminii civilizaþieiºi a unei noi orânduiri. Mult timp dupã ce aceiaºioameni au ajuns sub sceptrul autoritãþilor imperialede la vest ºi est, ceva din acea atitudine a rãmas încontinuare neschimbatã.

Amplificarea acestei vechi împãrþiri era de naturãreligioasã. Toate imperiile europene, începând cuImperiul Roman târziu, s-au identificat destul de multcu o religie dominantã. Bizanþul a impus creºtinismulortodox în zonele pe care le controla, întocmai cumCarol cel Mare a impus versiunea romanã în teritoriilesale. Mai târziu, moºtenitorii lor ruºi ºi austrieci au

12. Vezi N.J.G. Pounds, A Historical Geography of Europe(Cambridge, 1990), în care Celtis e citat la pag. 215.

Tony Judt170

procedat la fel, deºi numai imperiile din Est au asociatºi chiar au combinat peste timp puterea laicã ºi ceaspiritualã. Drept consecinþã, aceste douã forme alecreºtinismului au ajuns sã defineascã regiuni diferiteale Europei. Într-adevãr, hotarele ecleziastice ºi prac-ticile trecutului îndepãrtat sunt cele mai durabiledintre toate diviziunile europene – diocezele prin carebiserica catolicã din Franþa e administratã astãzi pãs-treazã cu aproximaþie subdiviziunile geografice aleorganizãrii provinciilor romane ; graniþa otomanã dinBalcani ºi practica millet-ului (acordarea de privilegiicreºtinilor aflaþi sub dominaþie turcã, în schimbul unorservicii, mai ales militare) – totul se reflectã prea bineîn evidenþierea creºtinismului ortodox ca o carte deidentitate în regiunea respectivã. În zonele cu popu-laþie mixtã, afilierea religioasã exprima ºi conferea unstatut social : în regiunea balticã, proprietarii depãmânturi erau catolici, þãranii – ortodocºi. Acestedistincþii socio-religioase s-au reflectat mai departe înfolosirea limbii. Întocmai cum evreii erau deosebiþipentru cã vorbeau limba idiº, tot astfel þãranii orto-docºi de pe teritoriile actualelor state ale Poloniei ºiUcrainei vorbeau lituaniana, ruteana sau alte limbiori dialecte locale, în vreme ce catolicii din acelaºidistrict vorbeau poloneza. Prin secolul al XIX-lea, apa-riþia identitãþilor „naþionale”, mai cu seamã în terito-riile habsburgice, era adeseori o problemã de limbã,chiar dacã limba în chestiune nu era nicidecum veche,ba chiar fusese (re)inventatã în scopuri politice ; eposibil ca adoptarea unuia dintre dialectele croate sauslovace pentru a reprezenta limba „naþionalã” a unuiviitor stat sã nu se fi fãcut absolut la întâmplare, însãalegerea era, fãrã dubii, una arbitrarã.

În Europa Occidentalã diviziunea evidentã nu eraîntre Vest ºi Est, ci între Nord ºi Sud. Prin secolulal XVII-lea, aceastã distincþie fusese destul de pronun-þatã : majoritatea europenilor nordici erau protestanþi(luterani, calviniºti sau anglicani), vorbeau o limbãcare se trãgea din germanã ºi se separau în state-na-þiune cu graniþe bine definite. Europenii sudici vorbeau

171Europa iluziilor

o limbã romanicã, practicau religia romano-catolicã ºitrãiau în comunitãþi conduse încã de împãraþi saupapi. Însã aceste diferenþe, atât de importante pentruistoria internã a Franþei ºi a Germaniei sau pentruaceea a conflictelor dintre conducãtorii est-europeni,nu au dobândit niciodatã semnificaþia pe care o aveadeosebirea dintre Vest ºi Est. Aceasta deoarece, încãde la începuturile istoriei sale moderne, EuropaOccidentalã era înþesatã de legãturi culturale ºicomerciale care depãºeau diviziunile sale interne ; dela renaºterea urbanã din secolul al XII-lea pânã înEpoca Luminilor din secolul al XVIII-lea, Europa deVest a avut o istorie comunã ºi distinctã.

Desigur, centrele de gravitate economice ºi cultu-rale migrau destul de dramatic – din Renania înLombardia, de aici la Veneþia, Toscana ºi înapoi înÞãrile de Jos, pentru a se stabili în final în capitalelemarilor state imperiale de la þãrmul Atlanticului :Spania, Franþa ºi Britania. Foarte rar aceste centres-au mutat în Estul îndepãrtat ºi niciodatã dincolo deViena. Oricât de mare ar fi fost trecãtoarea strãlucirea civilizaþiilor de la Praga sau Vilna, aceste oraºe nuau fost niciodatã capitalele a ceva definit ca europeanîn sensul în care acest lucru era, în diverse timpuri,valabil pentru Florenþa, Madrid, Amsterdam, Paris,Londra sau Viena. De ce s-a întâmplat aºa – e o altãîntrebare. Creºterea puterii otomane ºi descoperireaAmericilor au schimbat dramatic centrul de gravitateal istoriei europene spre Atlantic. Contrareforma ºiînfrângerea militarã a aristocraþiei protestante dinBoemia în bãtãlia de la Muntele Alb (1620) au repre-zentat, fãrã îndoialã, un dezastru istoric pentruBoemia, în contrast cu înflorirea ºtiinþei ºi artelor înPraga secolului al XVI-lea. Ridicarea Moscovei a puscapãt realitãþii (dar nu ºi durabilei iluzii) a loculuicentral ocupat de Polonia în istoria europeanã. Daracestea s-au întâmplat deja, iar ca efect, mare partedin ceea ce am ajuns sã considerãm istoria Europeiconstituie istoria Europei Occidentale, a Nordului ºi aSudului deopotrivã.

Tony Judt172

Dacã existã o Europã Occidentalã distinctã, cu ocomponentã nordicã ºi una sudicã, ºi o EuropãRãsãriteanã nu mai puþin diferitã, dacã nu cumva ºimai puþin norocoasã, unde se întâlnesc ele ? La vechealinie trasatã de la Triest la Gdansk/Danzig ? E destulsã observãm continuitatea excepþionalã dintre limiteleexterioare ale regatului carolingian, frontiera între(unele) teritorii austriece ºi maghiare din ImperiulHabsburgic ºi marginea apuseanã a „socialismuluireal” de dupã 1947 ca sã tragem concluzia cã tertiumnon datur ? E adevãrat cã, de la coasta dalmatã pânãîn Lituania, existã o linie presãratã cu cetãþi, bas-tioane, oraºe strategice, rãscruci ale istoriei º.a.m.d. ºicã, timp de secole, ea a fost locul de întâlnire dintregermani ºi slavi, austrieci ºi turci, catolici ºi ortodocºi.Dar aceastã linie trece peste un teren unde s-au întâl-nit, s-au amestecat ºi s-au luptat polonezii, lituanieniiºi ruºii. Romano-catolicismul se întinde mult cãtre est,mai departe de Gdansk/Danzig, limba germanã este(sau era) vorbitã în oraºe ºi vãi îndepãrtate din inimatãrâmurilor slave, iar Boemia era o componentã inte-gralã ºi (pânã în 1948) înfloritoare a Revoluþiei indus-triale care a marcat Europa Occidentalã mai mult decâtorice altceva, deosebind-o de restul continentului. Nuar fi mai simplu, aºa cum mulþi au sugerat, sã admitemo nouã subdiviziune, aceea a Europei Centrale ?

Existã numeroase avantaje dacã procedãm astfel.Zona dintre liniile trasate de la, sã zicem, Riga laPraga, Triest ºi Zagreb, întorcându-se la Marea Balticãprin Lvov, are multe lucruri în comun. E catolicã,ruralã ºi vorbitoare de limbi slave într-o proporþiecovârºitoare, are experienþa similarã a impactului cuimperiul ºi a apelului la naþionalism, e presãratã cuoraºe ºi orãºele ale cãror tradiþii culturale ºi moºtenirearhitectonicã sunt negreºit acelea ale curentului euro-pean principal, manifestând concomitent propriiletrãsãturi ºi tradiþii. Pentru secolul urmãtor anului1848, cultura zonei a fost în mare mãsurã modelatã deo intelectualitate influentã, mai cu seamã în oraºe.Mai presus de toate, acest teritoriu este evident diferit

173Europa iluziilor

de þãrile din imediata vecinãtate esticã ºi vesticã ºi aîncercat secole în ºir sã pãstreze distanþa. Aºadar, dinmotive proprii bine întemeiate, „central”-europenii dinaceastã zonã trebuie sã punã accent pe vechea împãr-þire dintre Imperiul Roman de Rãsãrit ºi cel de Apus,în urma cãreia ei rãmân în cel apusean.

Însã problema ridicatã de ideea unei „central”-euro-penitãþi este aceea cã Europa „Centralã” e în moddistinct modernã, fãrã adânci rãdãcini în trecut. Ean-ar fi putut sã aparã înainte de începerea reformelorpolitice ºi economice aplicate de ultimii despoþiluminaþi, mai ales Josef al II-lea al Austriei, în timpulanilor 1780, ºi a fost oricum numai distrusã nu depactul de la Versailles ºi de împãrþirile fireºti pe careaceastã înþelegere le-a determinat. Hitler a fãcut cevamai mult decât sã-i administreze lovitura de graþie.Singurul trecut de aur la care se poate referi acumEuropa „Centralã” este acela al ultimelor zeci de ani aiImperiului Habsburgic, când Praga ºi Budapesta auînflorit ca niciodatã, iar oraºele de provincie Lvov ºiZagreb se scãldau în lumina reflectatã a gloriei impe-riale târzii. Pentru restul lumii ºi mai ales pentruobservatorii Europei occidentale, distincþia întreEuropa Centralã ºi cea Vesticã înainte de 1848 saudupã 1945 nu era deloc limpede. Am vãzut deja cã,pentru un cãlãtor din secolul al XVII-lea, Budapestaera în mod evident ne-occidentalã ºi puþini vizitatoridin Vest observau destul de multe aspecte specificepentru a deosebi zonele-tampon ale centrului Europeide pãmânturile exotice de la est.

Cu siguranþã cã diferenþe au existat, iar ele suntvizibile ºi azi. Terenul mlãºtinos din estul Poloniei,unde începe ortodoxia ºi unde o limbã înruditã se scrieîntr-un alfabet diferit, are puþine în comun cuCracovia, centru sofisticat al studiului catolic ºi secu-lar, puternic influenþat de experienþa guvernãrii habs-burgice de la Viena ; aceeaºi diferenþã se face simþitãîntre zonele înalte din Muntenegru ºi intelighenþiavorbitoare de germanã din Ljubljana (Laibach). Dar înambele cazuri, aceste regiuni disparate au fãcut parte

Tony Judt174

(la rãstimpuri) din acelaºi stat. Ar fi cinstit sã obiectãmcã adevãrata deosebire aici nu e cea dintre Vest ºi Est,ci distincþia urban-rural ºi cã, dacã „Europa Centralã”existã, e vorba numai de civilizaþia oraºelor dinImperiul Habsburgic. Totuºi, rãmâne faptul indis-cutabil cã în Bielorusia ºi Ucraina, în România,Bulgaria, Serbia ºi chiar Grecia, existã o altã lume,cãreia Praga ºi Budapesta nu-i aparþin în mod sigur.

Cu toate acestea, însãºi diferenþa care conferã osemnificaþie modernã a unor oraºe precum Praga sauVarºovia, Budapesta sau Zagreb – aceea cã ele suntcapitalele unor þãri independente – le-a lipsit în acelaºitimp de pretenþia unui spaþiu în „centrul” Europei.Cãci ele duceau o politicã cosmopolitã, adeseori scrisãori vorbitã într-o limbã internaþionalã – germana – aicãrei reprezentanþi, cei mai cultivaþi, erau evrei.Distrugerea acestei veritabile culturi central-europenea lãsat Varºovia polonã, Vilnius-ul lituanian, Pragacehã ºi Budapesta maghiarã la fel de provinciale ca ºiViena austriacã. Se prea poate ca ele sã fie localizateîn mijlocul Europei, însã pretenþia lor la o „central--europenitate” distinctã e cel mult nostalgicã, ba mairãu, chiar falsã. Dorinþa lor de a se feri sã fie confun-date cu locuri ºi oameni de la rãsãrit de ele e realã, cuadânci rãdãcini în istorie – ca popoare „de frontierã”plasate de-a curmeziºul rãscrucilor istorice ale unuicontinent, ele au motive întemeiate pentru a încercasã evite a se poziþiona de partea greºitã într-o diviziuneimportantã. Acest lucru nu implicã însã faptul cã elepretind o identitate aparte, trecutã sau prezentã, caresã le garanteze un loc permanent de partea „bunã” (ºisigurã) a unei asemenea linii.

Ar putea fi mai folositor sã concepem o Europãscindatã nu geografic, ci dintr-un alt punct de vedere13.

13. La urma urmelor, geografia poate aduce confuzie, dar ºilimpezime. Din 1989, „centrul Europei” a fost plasat diferitîntr-o piaþã polonezã, o câmpie lituanianã, o fermãfrancezã ºi, cel mai recent, într-un sat belgian, în funcþiede definiþiile date Europei în chestiune. Nimeni nu ar alegeîn mod intuitiv nici una dintre aceste patru localizãripretendente la titlul de mijloc al Europei.

175Europa iluziilor

Existã ºi a existat o Europã bogatã ºi una sãracã, însãgraniþa care le despãrþea s-a mutat de-a lungul seco-lelor. Nu de mult, litoralul mediteranean ºi interiorulurban al continentului de la Marsilia la Istanbul senumãrau printre regiunile cele mai prospere aleEuropei. Prin contrast, pãmânturile scandinave au fostsãrace în cea mai mare parte a istoriei lor consemnateîn scris. Cu câteva excepþii remarcabile, reversul eastãzi adevãrat. Oraºele n-au fost întotdeauna, aºacum sunt acum, locul extremelor bogãþiei ºi sãrãciei –dacã nu altceva, aceasta era trãsãtura distinctivã asocietãþii rurale, un alt motiv pentru care zonele esticeºi sud-estice ale Europei, în mare mãsurã rurale, aurãmas înapoiate faþã de nord-vestul mai urbanizat ;marele coridor urban al Europei, de la Hamburg laMilano, a constituit întotdeauna un pol al prosperitãþiiºi superioritãþii.

Exista apoi contrastul dintre popoarele care aveauun stat ºi cele care nu aveau. Aceasta e, desigur, odeosebire politicã, dar ea înseamnã mai mult decâtatât. A fi o naþiune recunoscutã ºi a avea un statpermanent în secolele timpurii era un noroc extra-ordinar ; acesta e unul din motivele pentru care istoriaOlandei, a Suediei, a Angliei, a Franþei ºi chiar aSpaniei diferã fundamental de cea a cehilor, a polone-zilor, a croaþilor ºi a multor altora. Pe când popoarelenord- ºi vest-europene ºi-au format statele prin expan-siunea dintr-un punct central, absorbindu-ºi propriileperiferii pânã la limitele impuse de topografie ºi decompetiþie, þãrile din Europa Esticã modernã au luatnaºtere – ºi acest lucru a fost cu putinþã – abia înurma prãbuºirii imperiilor rus, turc, austriac, german –proces încã incomplet. Astfel, ele nu numai cã nu bene-ficiazã de avantajul primilor veniþi, dar identitatea lorconstã în mod necesar în pretenþia de „tot sau nimic”asupra teritoriului ºi a puterii, cu preþul unei reven-dicãri identice exprimate de cãtre vecini – în multecazuri asupra aceluiaºi teritoriu. Acesta e mareleghinion al jumãtãþii estice a Europei : cã împãrþirea înstate s-a fãcut târziu ºi dintr-odatã. Este ceea ce

Tony Judt176

conferã acestor pãmânturi istoria ºi slãbiciunea lorcomunã – ºi ceea ce, în final, îi face în mod esenþialdiferiþi de popoarele mai norocoase de la vest14.

În plus – ºi aici, de asemenea, istoria ºi geografiaau conspirat cu cruzime – jumãtatea esticã a Europeiera alcãtuitã din multe popoare ºi state mici, umbritedinspre est ºi vest de douã mari puteri, douã rãmãºiþede imperiu. Aceastã stare se menþine ºi astãzi. Naºte-rea statelor independente din Occident nu a întâm-pinat nici un ghinion comparabil cu acesta ; Olanda ºiSuedia s-au nãscut ca entitãþi teritoriale independenteîn secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, dupã declinulimperiilor medievale, dar înainte de ridicarea marilorputeri moderne. Diferenþele care au rezultat de aicisunt, în multe privinþe, frapante. Limbile statelor--naþiuni mai mari din vest au devenit limbi internaþio-nale dominante ; referinþele lor culturale au devenitreferinþele Europei întregi. State occidentale mai mici,stabilizate, precum Olanda ºi Danemarca, îºi puteaupermite sã-ºi recunoascã poziþia ºi sã se împãrtãºeascãdin aceastã culturã internaþionalã, chiar sã ºi-o însu-ºeascã, fãrã riscul de a-ºi pierde în acest proces identi-tatea proprie.

Încã de la început, asupra europenilor rãsãritenisau „centrali”, a cãror identitate se baza în bunã partepe o serie de prefixe negative – ne-ruºi, ne-ortodocºi,ne-turci, ne-germani, ne-maghiari º.a.m.d. – provin-cialismul le-a fost impus ca un act al genezei statului.Elitele acestora au trebuit sã aleagã între supunereacosmopolitã faþã de o unitate sau idee din afarateritoriului propriu – biserica, un imperiu, comunismul

14. Germania ºi Italia ar putea pãrea aici cazuri contradic-torii – þãri vest-europene care s-au unificat târziu, dar audepãºit toate obstacolele. Pânã nu demult nu era totuºideloc clar dacã ele aveau sã supravieþuiascã circumstan-þelor naºterii. Însã amândouã cuprindeau regiuni de omare ºi veche prosperitate ; a contat ºi faptul cã dupãrãzboi Italia ºi cea mai mare parte a Germaniei au nimeritde partea vesticã a liniei despãrþitoare a continentului.Mai cu seamã în cazul Italiei, lucrurile ar fi putut staaltfel.

177Europa iluziilor

sau, cel mai recent, „Europa” – ºi orizontul restrictival naþionalismului ºi interesului local. Opþiunea de afi, în acelaºi timp, cetãþean al statului ºi participantliber ºi egal la comerþul ºi cultura unei unitãþi supra--statale era, pentru mulþi maghiari ºi polonezi, exclusãîn mod axiomatic, aºa cum pare a fi astãzi pentru mulþisârbi sau români.

În sfârºit, ce se întâmplã cu graniþele din afarã,acele regiuni poroase unde se întâlnesc Asia ºiEuropa ? Pot fi ele stabilite cu o oarecare precizie ?Peninsula Balcanicã, numai pentru cã este o peninsulã,face parte evident din Europa, fie ºi în „ceva”-ul ei celmai puþin european – la urma urmelor, din ce altcevaar putea face parte ? Pentru locuitorii sãi existã cevasuper-tipic „european” în privinþa trecutului : mareparte din istoria sa modernã timpurie ºi modernã erelatatã ca o istorie a luptelor împotriva ImperiuluiOtoman, astfel încât creºtinãtatea ortodoxã, lumeaslavã ºi „Europa” sunt amalgamate într-o amintirerealã sau imaginarã a luptei pentru eliberarea de subdominaþia „asiaticã”. Aceasta le oferã grecilor, bulga-rilor ºi sârbilor sentimentul comun al liniei întâi de pecâmpul de bãtaie – presaþi între catolicismul central--european ºi aliaþii sãi slavi în nord, pe de o parte, ºivechea ameninþare musulmanã în sud ºi în chiarmijlocul lor, pe de alta.

Acest lucru explicã de asemenea ºi orientarea impe-rios francofilã a multor intelectuali români ºi sârbi,care îi egaleazã ºi chiar îi întrec pe scriitorii polonezidin secolele al XIX-lea ºi al XX-lea în eforturile lor dea se identifica cu cultura europeanã de la un capãt laaltul al marelui curent de indiferenþã ºi aprecieri deva-lorizante care separã Estul de Vest. Astãzi, Bucureºtiulpoate pãrea, în multe privinþe, european numai parþialºi de la distanþã, însã chiar din acest motiv ºi din cauzacalitãþilor ne-europene încã ºi mai evidente ale provin-ciilor rurale româneºti o parte din intelighenþie, ase-menea celei belgrãdene, s-a strãduit întotdeauna sã seasocieze cu Vestul, mai ales cu Franþa, ca un gest desfidare la adresa naturii înstrãinate a mediului lor

Tony Judt178

familiar. Rezultatul a fost prea adesea provocareahiper-naþionalismului în rândul celorlalþi intelectualiºi puternica înstrãinare a elitei cosmopolite de maselepopulare. Acesta reprezintã, la rândul lui, un ºablontipic „european”.

În zonele de frontierã ruseºti ºi în interiorul Rusieiînseºi, chestiunea pare ºi mai neclarã. Observatoriioccidentali au fost mereu ambivalenþi faþã de euro-penitatea Rusiei, întocmai ca o mulþime de ruºi. În cepriveºte limba, religia, natura statului ºi a impera-tivelor care îl conduceau, istoria contactelor ºi a con-flictelor cu alte puteri europene, Rusia e uºor derecunoscut ca fiind europeanã. Cât despre mãrimeaRusiei, faptul cã majoritatea vecinilor ei sunt popoareasiatice de la est ºi sud ºi, mai presus de toate, în cepriveºte ameninþarea pe care Rusia o reprezintãpentru vecinii dinspre vest, toate acestea o fac sã parãstrãinã, mai ales în ochii vecinilor expuºi ºi vulne-rabili ; comunismul nu a adãugat nimic ºi a modificatpuþine lucruri în aceastã privinþã. Pentru oricineîncearcã sã defineascã Europa, Rusia are, totuºi, douãvirtuþi esenþiale. În primul rând, ea delimiteazã conti-nentul european de teritoriile Estului îndepãrtat :Rusia este pur ºi simplu frontiera esticã a Europei. Deasemenea, Rusia e suficient de diferitã de propriilesale zone de graniþã dinspre vest – e chiar înþelesultermenului „Ukraina” – pentru a sugera cã, într-ade-vãr, existã un Est îndepãrtat al Europei, la fel dediferit de, sã zicem, oraºele din câmpia maghiarã cumsunt acestea din urmã faþã de Strasbourg sau Torino.

Prin urmare, existã mai multe „Europe”, toateîndreptãþite oarecum la acest titlu, nici una deþinândînsã monopolul. Totuºi, þãrile de la vest de Elba ºiLeitha au fãcut multã vreme parte din Europa, învreme ce þãrile din estul acestor râuri se aflã parcãmereu în procesul presupus al devenirii. Am puteaspune, împreunã cu Voltaire, cã existã douã Europefundamentale : una care „cunoaºte”, cealaltã care „vreasã fie cunoscutã”. Potrivit punctului de vedere, desigur

179Europa iluziilor

diferit, al lui Czesław Miłosz, e vorba, la fel ca într-ofamilie, despre deosebirile dintre membrii respectabili,integri ai acesteia ºi un grup de rude sãrace, ridicole,uºor enervante, veºnic inoportune. Însã tot ceea cedeosebeºte Europa de Est de Europa Vesticã nu aînceput cu siguranþã la 1945 – sau chiar la 1918 ; eposibil ca acei cãlãtori ºi observatori din secolulal XVIII-lea care ºi-au „imaginat” jumãtatea orientalãa Europei sã fi impus asupra acesteia o serie de ideipreconcepute, ivite din propriile lor îngrijorãri, dar, cusiguranþã, ei nu au inventat totul din senin15.

Cu toate acestea, relaþiile dintre Estul ºi VestulEuropei, începând cu al doilea rãzboi mondial, au luato nouã întorsãturã. Datoritã lui Adolf Hitler, istoriapostbelicã a „celeilalte” Europe seamãnã, de fapt, maimult ca oricând, cu cea a jumãtãþii vestice, însã vãzutãprintr-un ciob de sticlã afumatã. Est-europenii au trãitexperienþa rãzboiului, a rãzboiului civil ºi a ocupaþiei,cu niºte consecinþe infinit mai grave ºi mai durabiledecât cele din Vest. Pe când în Franþa procentajulpopulaþiei ucise între 1939 ºi 1945 era de 1,75%, iar înOlanda de 2,2%, în Iugoslavia pierderile militare ºicivile au reprezentat 10,6% din populaþia de dinaintede rãzboi, iar în aria „Guvernului General” din Poloniaocupatã, 17,9%. Germanii au vizat în special inteli-ghenþia Europei Rãsãritene : în teritoriile cehe, depildã, muncitorii, meºteºugarii ºi þãranii nu au dus-odeloc rãu din economia de rãzboi a naziºtilor, însã clasaeducatã a fost brutalizatã, închisã ºi omorâtã în numãrmare ; în Polonia, o treime din absolvenþii de ºcoalãgimnazialã ºi liceu de dinainte de rãzboi au fost exter-minaþi, având ca efect faptul cã în Polonia de dupã1945 aproximativ o cincime din populaþie era, practic,analfabetã. Pe la mijlocul anilor 1960, doar 21% dinangajaþii statului aveau o educaþie post-elementarã –rezultând într-o clasã guvernatoare grotesc de incom-petentã ºi necalificatã.

15. Pentru o viziune implicit contrarã, vezi Wolff, InventingEastern Europe.

Tony Judt180

În plus, impactul ocupaþiei naziste, care în Franþasau Belgia a încurajat coaliþiile de rezistenþã sã segândeascã la un început postbelic pe alte coordonate,a luat, în rãsãritul Europei ocupate de ruºi, forma uneirevoluþii sociale radicale. Aici au avut loc, în mod repe-tat, nu una, ci mai multe ocupaþii – în cazul iugoslav,german, italian, maghiar, bulgar ºi rus. Nu numai cãgermanii înlãturaserã vechile elite – în special claseleeducate ºi profesionale, predominant evreieºti16 –, darau fost ei înºiºi eliminaþi în urma înfrângerii. Comuni-tãþile germane ale Sudeþilor, Sileziei ºi Prusiei rãsãri-tene, comunitãþi întregi de limbã germanã ºi culturãtradiþionalã din regiune au fost distruse sau expulzatede cãtre guvernele postbelice ale Europei dominate desovietici. A rezultat un tip de societate radical diferitã :mai omogenã din punct de vedere etnic, mai puþinvariatã din punct de vedere al componenþei sociale,mai provincialã din punct de vedere cultural. În vremece primul rãzboi mondial a generat modificãri alegraniþelor în urma cãrora populaþia a rãmas în majori-tate pe loc, dupã al doilea rãzboi mondial graniþele aurãmas în cea mai mare parte neschimbate – populaþiileau fost cele care s-au miºcat sau au dispãrut pur ºisimplu17.

Revoluþia socialã a lui Hitler a netezit calea revo-luþiei lui Stalin – într-adevãr, cele douã sunt cel mai

16. Totuºi, în rãsãritul Europei, ca ºi în Franþa, mãsurile admi-nistrative împotriva evreilor nu au fost întotdeauna sau,cel puþin, nu iniþial, opera ocupanþilor germani. Înfebruarie 1939, sub guvernarea Cehiei post-münchenezetrunchiate, evreii au fost eliminaþi din administraþie, bãnciºi instituþiile culturale mai întâi în rãmãºiþa încã indepen-dentã a Cehoslovaciei interbelice.

17. Excepþia, ca de atâtea ori, a constituit-o Polonia, care apierdut 69.000 de mile pãtrate din partea esticã ºi a câºti-gat 40.000 de mile pãtrate în vest. ªi aici, moartea evreilorºi pierderea minoritãþilor germanã, ucraineanã, lituanianãºi bielorusã au fost uluitoare : înainte de 1939, o treimedin populaþia Poloniei era alcãtuitã din minoritãþi etniceºi religioase ; în 1947, Polonia era în proporþie de 97%„polonezã”.

181Europa iluziilor

bine înþelese dacã sunt privite ca un singur proces.Preluarea ºi controlul exercitat de cãtre germaniasupra industriilor ºi comerþului, mai cu seamã înCehoslovacia, unde valoroasa industrie de armamentºi fabricile asociate acesteia au devenit parte din eco-nomia de rãzboi a naziºtilor, au facilitat naþionalizãrilepostbelice în toatã Europa, oferind guvernelor comu-niste sau celor de coaliþie de dupã rãzboi argumentebazate pe interese economice, pe drumul (ideologic)spre o economie de stat18. Ascensiunea socialã a copii-lor de þãrani ºi de muncitori era unul dintre dezide-ratele regimurilor comuniste, dar ea a fost posibilã ºichiar necesarã din pricinã cã naziºtii se strãduiserãîndelung sã distrugã clasele de mijloc. Nimicind baza(oricum fragilã) a drepturilor ºi legii în Europa de Est,naziºtii au uºurat sarcina guvernelor postbelice de asubmina ceea ce mai rãmãsese19. Suspiciunea faþã deelitele locale, avantajele oferite industriilor primare îndetrimentul schimbului de mãrfuri, al comerþului ºiconsumului, precum ºi reducerea radicalã a tuturorformelor de autonomie localã ºi a instituþiilor inter-mediare – iatã seria de trãsãturi pe care germanii ºiruºii, ocupând consecutiv teritoriile care îi separau, leaveau în comun pe lângã binecunoscutele tehnici derepresiune.

18. În 1946, 82% din mâna de lucru iugoslavã era angajatã înindustria naþionalizatã ; la 1948, cifrele comparabile erau83% în Ungaria, 84% în Polonia, 98% în Bulgaria. Însãproprietatea statului în domeniul industriei era deja largrãspândit în Ungaria ºi Polonia înainte de rãzboi – parþialca formã de apãrare împotriva penetrãrii economiei ger-mane. Acest argument pentru pãstrarea sectorului statuluise face azi din nou auzit în aceleaºi þãri.

19. Memoria localã a crimelor comise în timpul rãzboiuluiîmpotriva civililor (de obicei evrei), nu toþi aflându-se subocupaþie sau instrucþie germanã, a cântãrit mai greuasupra Europei de Rãsãrit postbelice decât asupra EuropeiOccidentale – deºi poate nu atât de greu cum s-ar fi dorit.În orice caz, aici a continuat sã existe un stimulent înreamintirea anului 1945 ca punct de plecare pentru oschimbare radicalã, cu faþa spre viitor.

Tony Judt182

Întocmai cum experienþa de rãzboi a Europei deEst reprezenta o versiune amplificatã tragic a expe-rienþei Vestului, tot astfel ºi refacerea ei postbelicã asemãnat cu o parodie grotescã a reconstrucþiei þãriloroccidentale. Ca ºi Europa de Vest, Europa Rãsãriteanãpostbelicã a început cu dificultãþi economice majore,dileme politice moºtenite ºi o mulþime de intenþii lãu-dabile ; în special tineretul a dat dovadã de un slabataºament faþã de regimurile antebelice, fiind iniþialentuziasmat de un nou start în sistemul comunist.Existau deja planificarea economicã (în majoritateacazurilor, începutã cu mult înainte de monopolizareaputerii de cãtre comuniºti), instituþia bunãstãrii ºi aprotecþiei sociale, reforma împroprietãririi cu pãmântºi o recunoaºtere generalã a nevoii de a moderniza ºireconstrui industria rãmasã în urmã ºi necorespun-zãtoare încã dinainte de 1939 (cu excepþia parþialã aBoemiei), iar acum mutilatã ºi grav avariatã de ºaseani de rãzboi. Cam atât era uºor de recunoscut ca fiind„european”, fãcând ca Planul Marshall (respins la pre-siunile sovietice) ºi alte resurse ºi strategii occidentalesã fie îndreptate în întâmpinarea dificultãþilor unoradintre aceste þãri ; proiectele lor, dacã nu strãlucite, arfi putut fi cel puþin interesante.

Desigur, în realitate, „europenizarea” Europei deEst a luat un aspect diferit. A existat ajutor din Vest,întâi sub forma unei asistenþe de urgenþã la sfârºitulrãzboiului, apoi prin împrumuturi : între anii 1945 ºi1947, Vestul (în special SUA) a împrumutat Poloniei251 milioane $, iar Ungariei, 37 milioane $. Dar împru-muturile acordate pânã ºi celor mai mici state vest--europene au fost de departe mai mari (în aceiaºi ani,Belgia a primit 310 milioane $, Danemarca, 272milioane $ ºi Grecia, 161 milioane $) ºi, oricum, totuls-a sfârºit la ordinul lui Stalin, în 1947. Drept rezultat,investiþia în Europa de Est a fost aproape exclusivlocalã. La fel ca în Europa Occidentalã, guvernele dela Praga ºi Varºovia ºi-au îndreptat eforturile spreresursele primare – minerit, industrie grea ºi infra-structura transporturilor. Pornind însã de la o bazã

183Europa iluziilor

mai sãracã, fãrã asistenþã externã ºi forþatã oricum sãurmeze modelul sovietic de dezvoltare, industrializa-rea s-a fãcut pe cheltuiala cetãþenilor – încercând sãfacã faþã lipsurilor ºi nemulþumirii prin uzul forþei ºial terorii. În unele cazuri – Boemia, de exemplu –aceastã exacerbare a industriei primare a atras dupãsine reversul economiei moderne, distrugând industriasecundarã ºi pe cea orientatã spre consumator înfavoarea mai multor mine, oþelãrii ºi uzine chimice.Dacã nemiloasele rezultate au fost iniþial impresio-nante – scoaterea pe piaþã a unor articole de bazã ºirata de creºtere a sectorului primar în unele pãrþi aleEuropei de Est au þinut efectiv pasul cu EuropaVesticã –,pe termen lung efectul a fost dezastruos. Nunumai cã Europa de Est a pierdut boom-ul postbelic,dar s-a înhãmat singurã la constituirea bazei materialeindustriale ºi la niºte strategii de producþie devenitedintr-odatã inutile, nesãnãtoase ºi nepopulare. Acestfapt ar fi putut pãrea neclar pentru unii observatoridin Vest – induºi în eroare de datele de producþie ºi depropriile dorinþe –, dar, în mod clar, lucrurile stãteaucu totul altfel pentru est-europeni. Iar limitãrile impuseacestor state sãrãcite nu au fost în nici un caz depãºiteprin aranjamentele internaþionale formale puse la calede URSS, palid ecou disfuncþional al celor similare dinVest. CAER, înfiinþatã în 1949, nu numai cã a atribuitdiferitelor naþiuni sarcini de producþie arbitrare, con-strângându-le astfel sã facã lucruri pe care nu le doreanimeni ºi apoi sã le cumpere unii de la alþii la preþurifixate în monedã ne-negociabilã, dar ºi-a ºi eliminatmembrii de pe posibilele pieþe ale arenei comercialetot mai extinse a Europei Occidentale, ºi aceastaîntr-un moment în care pãrþi ale Europei de Est ar fiputut foarte bine sã profite de prosperitatea occiden-talã – mai ales de avântul activitãþii comerciale aGermaniei Federale din timpul anilor ’50. Pe la 1979,comerþul internaþional al membrilor CAER se ridica lanumai 9% din totalul comerþului mondial.

Astfel, decadele postbelice ale Europei Rãsãritenes-au deosebit de cele ale Vestului nu printr-o lipsã a

Tony Judt184

structurilor internaþionale ºi a „unitãþii” – Pactul de laVarºovia (1955) ºi CAER corespundeau, ca formã celpuþin, cu NATO ºi cu CEE – sau printr-o absenþã aplanificãrii ºi coordonãrii economice, ci din cauzaformelor impuse, deliberat distorsionate ºi autocon-damnate la eºec. Asocierea CAER cu preþurile absurde,cu mãrfurile necãutate ºi cu specializarea forþatã ºiinadecvatã semnifica faptul cã producãtorii ºi plani-ficatorii economici din Europa Rãsãriteanã, departe dea gândi în termenii unei economii regionale sau ai uneiarmonizãri a comerþului ºi producþiei care sã depã-ºeascã graniþele naþionale, au devenit ºi au rãmasdeosebit de suspicioºi în privinþa acordurilor sau acooperãrii economice regionale. Pentru ei, a gândi„european” însemna a privi cãtre Vest. Cooperarea cuun vecin la fel de sãrac din est sau din sud nu numaicã nu aduce nici un profit material, dar poartã cu sineamintiri nedorite ale unei epoci „frãþeºti” în care expe-rienþa comunã a „Europei” (de Est) era totuna cu repre-siunea, ineficienþa, sãrãcia ºi frustrarea.

Din acest motiv ºi din cauza cãilor reciproc antago-niste cãtre independenþa naþionalã, est-europenii ºtiaufoarte puþine lucruri unii despre ceilalþi pentru ungrup de popoare care au trãit atâta timp într-o strânsãºi stânjenitoare vecinãtate. Legãturile care conteazãpentru ei ºi conexiunile pe care le cautã sunt cele cucivilizaþiile ºi puterile din Vest. Nu numai economiilelor au fost necomplementare ; ºi legãturile culturaleau fost doar sporadice ºi defavorizate, în ciuda susþi-nerii oficiale a contrariului în ultimele douã generaþii.O mare parte din istoria recentã a Europei de Estconstã în încercarea unui popor sau grup de popoarede a câºtiga avantaje teritoriale, sau politice, saueconomice pe socoteala unui stat învecinat. Efectul e ocombinaþie periculoasã de ignoranþã ºi dispreþreciproc.

Într-o serie de sondaje de opinie fãcute chiar dupãcãderea comunismului, est-europenilor li s-a cerut sãindice þãrile ºi popoarele care le inspirau cea mai mare(sau cea mai puþinã) încredere. Pentru polonezi,

185Europa iluziilor

ucrainienii au ieºit cel mai rãu, neinspirând nici oîncredere la 75% dintre cei chestionaþi ; urmãtorii aufost germanii (cu 70%), ruºii (cu 69%), apoi o succe-siune de popoare vecine mici – românii (64%), bielo-ruºii (63%), cehii (61%) º.a.m.d. Pentru cehi, poloneziiºi românii au ieºit cel mai rãu (fiecare cu câte 77%),urmaþi de unguri (67%) ºi bulgari (62%). Ruºii (62%) ºimai ales germanii (44%) erau priviþi mai bine, ceea cespune câte ceva despre diferenþele dintre amintirile derãzboi ale polonezilor ºi cele ale cehilor. Însã toateaceste procentaje sunt remarcabil de mari faþã de celeale sondajelor fãcute printre vest-europeni20.

Comunismul nu numai cã a îngheþat, aºadar, anu-mite soiuri de prejudecãþi locale în þãrile asupra cãrorase înstãpânise, descurajând exprimarea publicã asentimentelor anti-evreieºti sau chiar anti-þigãneºti,de exemplu, dar nefãcând nimic ca sã o interzicã, cidimpotrivã, a încurajat ºi a exacerbat multe resenti-mente naþionale care apãruserã în timpul luptelorpentru independenþã naþionalã de la sfârºitul secoluluial XIX-lea ºi în anii interbelici, când noile state s-aubucurat de un scurt moment de fragilã independenþã.Dupã 1918, la fel ca înainte, singurele opþiuni institu-þionale pentru popoarele din estul Europei erau fiestatul uninaþional creat dupã model vestic, fie aparte-nenþa la unitãþile multinaþionale ale vechiului stat detip imperial. În realitate, s-au ridicat o serie întreagãde micro-unitãþi multinaþionale, state-naþiuni cumultiple minoritãþi etnice, adicã ce aveau mai rãu celedouã lumi21.

20. În sondajele fãcute astãzi printre vest-europeni, e exprimatun sentiment pozitiv general despre majoritatea celorlalþimembri ai Uniunii Europene. Excepþia frapantã este cãnici italienii, nici grecii nu au mare încredere în conaþio-nalii lor ! Acolo unde numai 11% din britanici ºi olandezidovedeau neîncredere în conaþionalii lor într-un sondaj din1981, cifrele erau mai mult decât triple printre italieni. Casã fim cinstiþi, nimeni nu avea câtuºi de puþinã încredereîn greci.

21. De pildã, un recensãmânt din 1946 dezvãluia urmãtoareacrizã a populaþiei din Iugoslavia : 6,5 milioane de sârbi,

Tony Judt186

Sentimentele de urã generate în interiorul ºi întreaceste noi unitãþi – între sârbi ºi croaþi, sârbi ºi unguri,români ºi unguri, unguri ºi slovaci, slovaci ºi cehi, cehiºi germani, germani ºi polonezi, polonezi ºi cehi ºimulte altele pe lângã acestea – au fost întâi exploatate,apoi înãbuºite cu forþa de cãtre Hitler ºi Stalin.„Fraternitatea” obligatorie din anii comunismului ºiimposibilitatea virtualã a stabilirii unor relaþii econo-mice ºi politice cu oricare alt stat în afara celor socia-liste din vecinãtate au fãcut restul. Cu toate cã existãunii (mai ales la Budapesta ºi Viena) care s-ar întoarcecu mare recunoºtinþã cãtre vechiul Imperiu Austro--Ungar, cert este cã în Europa Centralã ºi de Rãsãritsoluþiile internaþionale la problemele locale sunt privitecu neîncredere (aspectul ultra-iacobin al guvernãriicomuniste în estul Europei poartã responsabilitatea pen-tru aceastã tendinþã politicã centrifugã de dupã 1989).

E uºor de înþeles, atunci, cã însãºi ideea de „Europa”a dobândit un sens diferit ºi special în þãrile condusecândva de Moscova. La fel ca în Europa Occidentalã, oanumitã imagine invocatã de acest cuvânt era chematãsã apere împotriva nenorocirilor ºi greºelilor trecu-tului. Însã acest lucru nu s-a întâmplat înainte de anii’70 ; pânã atunci atenþia oponenþilor locali ai regimu-rilor staliniste era încã îndreptatã asupra perspecti-velor unui comunism „reformat” sau „revizuit”. Abiadupã 1968 (iar în Polonia, dupã grevele ºi represiuneadin 1970), s-a ridicat o nouã generaþie de intelectualidisidenþi, precum Adam Michnik ºi Václav Havel,pentru care marxismul reprezenta problema, nu solu-þia, ºi pentru care „Europa” constituia o alternativãatât a prezentului, cât ºi a trecutului. Pentru aceºticritici din interior ai regimurilor comuniste falimen-tare, soluþia era o din ce în ce mai imperioasã „reîn-toarcere la Europa”.

3,8 milioane de croaþi, 1,4 milioane de sloveni, 800.000 debosniaci musulmani, 800.000 de macedoneni, 750.000 dealbanezi, 496.000 de unguri ºi 400.000 de muntenegreni,precum ºi valahi, þigani, bulgari, evrei, nemþi, turci,români ºi greci.

187Europa iluziilor

Iatã o expresie curioasã ºi proteicã ; deopotrivãgeograficã – „noi” vrem sã facem parte din familiaeuropeanã, nu numai din falanga esticã a celei sovie-tice –, nostalgicã – „noi” care eram odatã sufletul muzi-cii, al literaturii, al filosofiei europene, iar artele aspirãsã se alãture din nou comunitãþii la a cãrei formare amdat o mânã de ajutor –, politicã – tradiþia „noastrã” înlegislaþie, instituþiile politice ºi libertãþile politice eeuropeanã ºi o vrem înapoi – ºi economicã – „Europa”înseamnã astãzi o comunitate de economii libere, înflo-ritoare, iar noi vrem sã facem parte din ea. Existã însãdificultãþi în ce priveºte acest mod de a criticaregimurile comuniste ºi de a cãuta o ieºire de subdominaþia lor. În primul rând, se admite implicit cãEuropa „de Est” nu e tocmai Europa ºi cã ea încearcãsã-ºi afle calea spre interior (sau, o pãrere ceva maicontroversatã, sã gãseascã drumul înapoi). HeinrichHeine nota undeva, cu o formulã devenitã celebrã, cãbotezul reprezenta pentru evrei „biletul de intrare înEuropa”. În mod similar, pentru cetãþenii din Polonia,Ungaria, Slovenia º.a., apartenenþa la Uniune repre-zintã biletul lor de intrare. Însã, dupã cum Heine ºtiaatât de bine, creºtinarea nu era deloc o soluþie. Unevreu asimilat ºi chiar convertit rãmânea un evreu,europenizat sau nu. ªi, dupã cum ºtie orice est-euro-pean, simplul fapt de a fi membru într-un club occi-dental nu ar înlãtura efectele celor cincizeci ºi mai binede ani de teroare, dictaturã, represiune ºi stagnare.

În al doilea rând, „a gândi european” în fostaEuropã de Rãsãrit comunistã are mai multe implicaþiidiferite. În mãsura în care comunismul însemna ointernaþionalizare artificialã ºi forþatã, un mod de a teopune la fel de eficient era acela de a evidenþia – saua re-evidenþia – poziþia ºi particularitãþile zonei, alenaþiunii, de a slãvi specificul polonez, sau maghiar,sau ceh în defavoarea universalismului sovietic. Iardacã naþionaliºtii criticau comunismul „internaþiona-list”, fãcându-l vulnerabil, la fel se întâmplã astãzi cu„Europa”. Astfel cã, în ciuda diferenþelor evidente, înimaginaþia unora dintre cei mai cunoscuþi disidenþi

Tony Judt188

„europenitatea”, afinitatea facultativã – capitalulmoral – a(l) oponenþilor comunismului, poate fi uºoregalatã, conform opiniei intelectualilor ºi politicienilorde înclinaþie naþionalistã, de discreditatul universa-lism transnaþional al comunismului. De aceea, cei maiinteligenþi aparatcici comuniºti din Belgrad, Bucureºti,Kiev, Zagreb ºi Bratislava a trebuit sã se reciclezerapid, transformându-se în demagogi naþionaliºti22.

Prin contrast, în Europa Occidentalã, cu excepþiacelor mai extreme cercuri naþionaliste din Franþa,Austria ºi a subcategoriilor clasei politice britanice, nuexistã astãzi nimic controversat în a fi „european” –aceastã trãsãturã nu implicã nici o aluzie la lipsa desentiment „naþional” propriu-zis. A fi „european” nuatrage dupã sine defãimarea concetãþenilor, nici pãs-trarea unei distanþe faþã de ei. Aceasta e o realizareevidentã ºi semnificativã pentru Uniunea Europeanã,care meritã amintitã.

Ar fi prea uºor sã negãm importanþa sentimentuluinaþionalist în Europa de Est. La urma urmelor, estevorba despre o parte a lumii în care naþiunile ºi stateleau obiceiul sã disparã, instituþiile, religiile, limbile ºioamenii fiind suprimate sau expulzate de cãtre imperiisau concurenþi23. Însã nu tuturor li se acordã ºansa dea fi dintr-odatã asiguraþi din punct de vedere naþionalºi universal, fãrã cel mai mic efort – iatã de ce atât de

22. Profesoara Katherine Verdery citeazã dintr-un articol alunui ziar naþionalist românesc : „Pentru noi, tentaþia CaseiEuropei Comune este o utopie la fel de dãunãtoare ca ºicomunismul”. (Dintr-o lucrare nepublicatã, Societate civilãsau naþiune ? „Europa” în politica româneascã post--socialistã.)

23. Pentru observatorii cosmopoliþi, obsesia localã a unui ase-menea teritoriu ºi a unei astfel de tradiþii cum au reuºit sãpãstreze aceste þãri poate pãrea, din meschinã ºi provin-cialã, dintr-odatã grandioasã ºi absurdã. Astfel, Heine –din nou Heine – scria în 1823 : „Observând cât de eficientcontribuie o literaturã naþionalã la perpetuarea naþiona-litãþii (asta ar putea suna ridicol, dar e totuºi adevãrat ºimulþi polonezi mi-au confirmat-o cu toatã seriozitatea), eiîncearcã sã creeze la Varºovia o literaturã naþionalã”.

189Europa iluziilor

mulþi intelectuali est-europeni tânjesc dupã Paris ºi îlinvidiazã, atât ca spaþiu, cât ºi ca imagine. Între timp,acasã, ei ºi aliaþii lor electorali pro-europeni riscãmarginalizarea politicã, deoarece par sã acorde maimultã atenþie unei abstracþiuni (ºi încã una neglijentãºi inertã) decât nevoilor imediate ale concetãþenilor.Reînvierea antisemitismului în unele pãrþi ale Europeide Est (sau mai degrabã re-legitimizarea lui în poli-ticile de partid, cãci, de fapt, antisemitismul nu a muritniciodatã) e strâns legatã de conotaþiile negative alecosmopolitismului ºi elitismului. Pe scurt, „europenis-mul” e acum anexat opoziþiei de dinainte de 1989 înUngaria, Polonia ºi în alte þãri (ai cãror activiºti deseamã au fost, într-adevãr, evrei)24.

Dupã 1989, termenul „Europa” a dobândit, înfostele state comuniste, ºi alte conotaþii, deloc flatante.Acest cuvânt nu numai cã invocã figuri de intelectualicosmopoliþi, lipsiþi de rãdãcini, cu inima la Paris ºibuzunarele la New York, dar mai trimite ºi la lumeabogatã, privilegiatã, de o crudã ignoranþã, pe careVestul cautã acum sã le-o impunã esticilor fãrã sã segândeascã la dezbinarea socialã ºi nesiguranþa econo-miei care ar rezulta. Mai rãu, conducãtorii aceleiaºi„Europe” nu vor nici mãcar sã le permitã celor cãrorale impun pretenþiile lor draconice sã se alãture clubu-lui o datã ce i-au acceptat regulile ! Nu e de mirareatunci, dupã cum observa în 1992 premierul polonezHanna Suchocka, cã în Polonia se putea detecta „unsentiment anti-european din ce în ce mai acut”.

Alegerile ulterioare de aici ºi din alte pãrþi i-auconfirmat temerile. Înrãdãcinatã în dezgustul pentrunoul, dar nu mai puþin stereotipul limbaj post-comunist

24. Într-un sondaj de opinie publicat în Gazeta Wyborcza dinaugust 1992, 40% dintre polonezi credeau cã „poporul denaþionalitate evreiascã juca un rol prea important în viaþapublicã a þãrii”. Declaraþiile recente (din iunie 1995) aleunui preot din Gdansk, de care preºedintele de atunci,Wałesa, refuza sã se desolidarizeze, sugereazã faptul cãasemenea sentimente nu se limiteazã la oamenii de pestradã.

Tony Judt190

(„piaþã”, „inflaþie”, „surplus”, „ratã de creºtere” sunttermeni ambigui, insensibili la cererile ºi suferinþeleoamenilor reali), aceastã suspiciune în privinþaEuropei, în Polonia ca peste tot, s-a convertit imediatîn voturi pentru ex-comuniºtii reciclaþi, care se servesccu atâta îndemânare de aceste circumstanþe. Cãci in-eficienþa ºi natura de obicei iluzorie a siguranþeilocului de muncã, a serviciilor sociale ºi a altor privi-legii familiare de care s-a bucurat Europa de Est nu artrebui sã ne ia ochii într-atât încât sã nu mai vedemtemerile ºi resentimentele provocate de pierderile sufe-rite. Întocmai cum orice lucru „capitalist” reprezentaobiectul admiraþiei sincere pentru aproape oricinetrãia în comunism – din cauza criticii perseverente ºineselective la care era supus capitalismul de cãtreregimul de tip sovietic –, tot aºa „comunismul”, conce-diat, fireºte, de cãtre moºtenitorii sãi democratici,poate dobândi totuºi ceva din aceeaºi aurã pentru ceicare au suferit ºi suferã în tranziþia de dupã 1989.

În aceste condiþii nu e deloc uºor sã fii „european”în Europa de Est. În mod tipic, eºti obiectul unor exclu-deri multiple : populiºtii te acuzã de lipsa sentimen-tului local ºi naþional ; poþi fi detestat pentru cã te-aiopus vechiului regim comunist într-o vreme când majo-ritatea oamenilor fãceau compromisuri mai mari saumai mici – pe scurt, eºti întruparea nedoritã a amin-tirii trecutului recent, prin urmare o sursã perma-nentã de inconfort. Pe când, pentru vest-europenii cucare de altfel ai dori sã te identifici, rãmâi cel mult oadmirabilã „excepþie”, cel puþin o antichitate exoticã.La urma urmei, cu aºa-ziºii politicieni realiºti de dupã1989 Vestul încheie afaceri ; dintre aceºtia, cei maimulþi (vezi cazul cehului Václav Klaus) au luat parteîn micã mãsurã sau chiar deloc la opoziþia de dinaintede ’89. Aceºti noi „europeni” cu spirit practic ai Europeide Est negociazã cât pot de bine admiterea lor în „club”.Dar, în mâinile lor, Europa imaginatã ºi idealizatã deAdam Michnik în Polonia sau de János Kis în Ungaria –studenþii radicali ai anilor ’60 care au devenit curajoºidisidenþi publici în decadele urmãtoare – numai

191Europa iluziilor

invizibilã nu e. Europa culturii, a libertãþilor, acirculaþiei cosmopolite a cunoºtinþelor ºi valorilor,Europa care, se temea Milan Kundera, îºi pierduseinima din pricinã cã Cehoslovacia ºi celelalte þãricomuniste erau târâte pe orbita ruseascã –, aceastãEuropã are azi puþini avocaþi pledanþi în Est.

O explicaþie ar fi conºtiinþa crescândã printreest-europeni, intelectuali ºi politicieni deopotrivã, afaptului cã, în ochii occidentalului, ei conteazã preapuþin. Bineînþeles, aceasta nu e o temã nouã. O partedin ceea ce implicã numele de est-european e sã fii înpermanenþã dezamãgit de Vest : de la revoluþionariipolonezi din 1830 de la München, de la insurecþioniºtiicehi din 1945, aºteptând cu deznãdejde tancurile luiPatton, la Czesław Miłosz în 1951 sau Milan Kunderaîn 1984 încercând sã explice cititorilor din Vest de ce eimportant „Estul” ºi câte depind de reacþia lor, de lapatosul mesajelor difuzate la Radio Ungaria în noiem-brie 1956 pânã la tragedia strigãtelor de ajutor alebosniecilor în 1995. Existã o inocenþã deprimantã înîncercarea de a numãra de câte ori est-europenii s-austrãduit sã explice publicului din Vest de ce e îninteresul lor (al occidentalilor) sã ia în considerarenevoile ºi dorinþele admiratorilor ºi aliaþilor din mij-locul Europei – iar rãspunsul a fost mereu acela cã einu conteazã în marea ordine a lucrurilor25. În uneleprivinþe, faptul cel mai surprinzãtor în legãturã cuaranjamentele de la Yalta – sau „înþelegerea asupraprocentelor” dintre Stalin ºi Churchill din noiembrie1944, prin care cei doi oameni de stat încheiau o searãpetrecutã într-o atmosferã destinsã, punând pe hârtie

25. Pentru opiniile britanice, vezi concluziile unuia din sub-comitetele Cabinetului din 1944, care înºira patru domeniide interes strategic de luat în considerare la tratativele cuURSS ; nici una din ele nu se referea la Europa de Est.Acestea erau : petrolul din Orientul Mijlociu ; Mediterana ;„canalele de navigaþie strategice” ; relaþiile industriale ºide producþie din Marea Britanie. Vezi Hugh Thomas,Armed Truce : The Beginnings of the Cold War 1945-1946(New York, 1987), p. 209.

Tony Judt192

„împãrþirea” influenþei postbelice pe care o exercitauAliaþii vestici ºi Uniunea Sovieticã în Europa Centralãºi de Est – a fost acela cã în asta a constat toatã atenþiaacordatã Europei Rãsãritene.

Þãrile care separã Rusia de Germania au contat,desigur, mult mai mult pentru cele douã state, dupãcum Balcanii au contat pentru Austria ºi Turcia. Um-bra istoricã a Rusiei, pentru care Europa Rãsãriteanãreprezenta graniþa imperialã vesticã, vulnerabilã ºiimprecisã, e o chestiune de simplã geografie politicã ;prezenþa germanã în epoca modernã a fost mai curândo chestiune de economie. Rolul Germaniei în zonã eradeja important înainte de primul rãzboi mondial, dara devenit copleºitor dupã aceea : în ultimul an înaintede izbucnirea celui de-al doilea rãzboi mondial, 58%din importurile Bulgariei proveneau din Germania, iaracesteia din urmã îi erau destinate 64% din exporturilebulgare ; pentru Iugoslavia, cifrele erau 50%, respectiv49%, iar pentru România, 49%, respectiv 36%. La felca astãzi, aceastã relaþie inegalã, para-colonialã cuGermania, reprezintã singura moºtenire „europeanã”pe care majoritatea est-europenilor au putut sã o re-vendice. Pentru puterile din Vest, þãrile estice pre-zentau doar un interes istoric sau, cel mult, tactic,fiind lipsite de resurse ºi neintersectându-se cu nici olinie vitalã de comunicaþie.

Gustul intelectualilor occidentali de la iluminismîncoace a înclinat ºi spre favorizarea propunerilor ºiproiectelor mari, universale. De la iacobini la comu-niºti, politicienii occidentali de stânga (care ar fi fostde aºteptat sã manifeste un interes mai mare faþã deproblemele sociale ºi etnice ale regiunii) au arãtat maimultã simpatie pentru unitãþile teritoriale întinse ºipracticile sociale standardizate. Pãcatul obsedant alEuropei Centrale a constat în însãºi specificitatea sa,ceea ce face ca gânditorii ruºi, germani ºi britanici sãconsidere adeseori cã afacerile europene ar fi mai bineconduse dacã zonele centrale ºi estice ale continentuluis-ar putea pur ºi simplu ataºa unuia sau mai multorstate istorice (sau sã fie subîmpãrþite între acestea –

193Europa iluziilor

compartimentele polone de la sfârºitul secolului alXVIII-lea, când þara era divizatã cu cinism între Rusia,Prusia ºi Austria în anii 1772-1795, constituie o meta-forã sugestivã pentru istoria ulterioarã a regiunii înîntregime)26.

Unele pãrþi ale Europei Est-Centrale au fost sufi-cient de bine „conservate”, chiar împotriva voinþei lor,pentru a alcãtui un soi de muzeu al trecutului euro-pean recent – vizitatorii occidentali în Europa Rãsãri-teanã post-comunistã erau uneori vrãjiþi de un fel denostalgie ieftinã a Europei de Vest de demult, maimolcomã, mai murdarã, mai sigurã, izgonitã astãzi dinamintire de ravagiile prosperitãþii. Iar pentru nume-roºi cititori, în special din SUA ºi Germania, scrierilelui Václav Havel, cu înaltul lor ton moral ºi cu dez-gustul neo-heideggerian faþã de ornamentele ºi egois-mul „modernitãþii”, erau destul de neobiºnuite ºireconfortante pentru a pãrea atrãgãtoare, vreme de oclipã efemerã. Dar, în cele din urmã, intelectualii dinEuropa de Est (sau Centralã, cum le place sã-ºi spunã)îºi permit puþine iluzii. Susþinând ideea unei Europefãrã divizãri de tip Est-Vest, în care cultura pãstratã(sau amintitã) a Europei Centrale ºi-ar ocupa încã odatã locul meritat, ei trebuie acum sã realizeze cãînsuºi preþul eliberãrii lor reprezintã o reînnoitã mar-ginalitate, atât acasã, cât ºi peste hotare.

În orice caz, pentru Europa de Rãsãrit nu existãdecât o singurã opþiune : sã se alãture EuropeiOccidentale în condiþiile impuse de aceasta din urmã.

26. Pentru cel mai recent exemplu al unei astfel de abordãriexclusiviste, vezi Eric J. Hobsbawm, The Age of Extremes(New York, 1994), în care autorul nu se strãduieºte sã-ºiascundã furia în faþa prãbuºirii imperiului sovietic ºirenaºterii ulterioare a micilor þãri de la marginile salevestice. Pentru un exemplu mai vechi, vezi G.D.H. Cole,Europe, Russia and the Future. Scriind în 1941, Cole,istoric britanic simpatizant al stângii, era de pãrere cãstatele suverane invincibile din Europa de Est nu aveaunici un viitor ºi cã ar fi mai bine dacã o Uniune Sovieticãpostbelicã victorioasã ar absorbi pur ºi simplu Polonia,Ungaria ºi Balcanii.

Tony Judt194

Pusã astfel, chestiunea alegerii e posibil sã generezemânia ºi opoziþia plinã de resentiment a naþionaliºtilorde tot soiul. Dar unica alternativã istoricã este, încã odatã, aceea de a privi înspre Est – nu existã nici o zonãde mijloc sigurã. Cu excepþia câtorva sârbi, chiar ºipoliticienii cei mai est-europeni naþional-populiºti potgãsi prea puþinã alinare în perspectiva alierii, priete-niei sau chiar a afilierii neoficiale cu o Rusie renãscutã.Dupã Versailles, micile state ale Europei de Est auluat Franþa drept model ºi protector ; dupã 1932, eleºi-au întors faþa, mai mult sau mai puþin ezitante, spreGermania ; din 1944 pânã în 1989, URSS a reprezentatsingura lor opþiune realistã. În momentul de faþã, mo-delul este „Europa”. E „Europa”, în termenii „Europei”.Acesta a rãmas ultimul act comun de credinþã politicãprintre democraþii din Europa de Est : deoarece sunt oparte a Europei, þãrile rãsãritene eliberate vor trebuisã devinã cu adevãrat o zonã adãpostitã în interiorulUniunii Europene. Pentru liderii politici, e un fel dejoc de noroc disperat : dacã sunt acceptaþi în „Europa”cea îmbelºugatã, feritã de primejdii, atunci sacrificiilepe care le-au cerut electoratului – pierderea slujbei ºia siguranþei, acceptarea inegalitãþilor ºi a riscurilor –nu vor fi fost gratuite. Dacã sunt respinºi, sau þinuþisã aºtepte prea mult, sau acceptaþi în termeni totalsau parþial lipsiþi de sens, atunci „Europa” va deveniun termen ºi mai peiorativ în limbajul naþionalist, iarreacþia extremã ºi violentã împotriva încercãrii de a sealãtura Vestului – ºi, prin extensie, împotriva revolu-þiilor din 1989 – ar putea fi într-adevãr gravã.

Pentru intelectualii care situeazã „întoarcerea înEuropa” la numãrul unu pe ordinea de zi, situaþia e lafel de deprimantã. Ei se aflã deja înapoi în Europa,prezenþa lor fiind cãutatã cu mai mult interes la Vienasau Paris decât în oraºele lor de baºtinã. Însã ei aueºuat în marele lor proiect de a impune propria culturã(cehã, polonezã, maghiarã, croatã) în contextul culturiiEuropei ca întreg – un angajament a cãrui calitatejalnicã ºi iluzorie e tocmai ceea ce l-a fãcut în moddistinct „central-european”. Interesul pentru chestiunile

195Europa iluziilor

est-europene (mai exact, „central-europene”), trezit cuatâta entuziasm în anii 1980, s-a prãbuºit. Ca ºi ame-ricanii, vest-europenii sunt preocupaþi mai mult deRusia decât de foºtii ei sateliþi ºi mai mult de propriilelor probleme decât de aspiraþiile occidentale alevecinilor lor de la rãsãrit. Popoarele aºa-zis „europene”ale fostelor state multinaþionale, precum cehii sau slo-venii, s-au simþit mai puþin binevenite decât se aºtep-taserã. Totuºi, mai rãmâne o speranþã : chiar dacãEuropa de Vest nu va recunoaºte ºi nu va acceptaniciodatã pe picior de egalitate calitãþile distincte alecelorlalþi europeni, cel puþin va fi loialã propriilor prin-cipii ºi le va acorda dreptul de a se alãtura restuluicontinentului. Dacã nu putem fi ai Europei, ar puteaspune esticii, mãcar vom intra în Europa. E ºi aceastao iluzie ?

3RÃMAS-BUN LA TOATE ?

„În primii ani de dupã rãzboi… europenii s-auadãpostit sub paravanul unei amnezii colective” (Hans--Magnus Enzensberger). Aceastã tendinþã de a uita ºide a lua totul de la zero a avut un succes remarcabil.Rãzboiul Rece a început la numai doi ani dupã înfrân-gerea lui Hitler ; rãzboiul din Coreea – trei ani maitârziu ; la scurt timp dupã ce acesta a luat sfârºit, aapãrut miracolul economic vest-european. Nu existautimp ºi, cu siguranþã, nici motive pentru a se ajunge lao înþelegere în privinþa adevãratei experienþe de rãzboiºi de ocupaþie – dupã cum nu era timp nici pentru ajeli. Rãzboaiele civile care ameninþaserã sã izbuc-neascã în 1945 pe tot continentul au fost evitate, iarfocarele lor – îngropate sub un morman de auto--glorificãri colective : „noi” am câºtigat rãzboiul, „noi”am rezistat, „noi” intenþionãm sã construim o Europãnouã, mai bunã.

Dacã n-ar fi fost rapiditatea cu care mai ales vest--europenii au lãsat în urmã rãzboiul, reconstruireamultor state postbelice europene, ca sã nu mai menþio-nãm nici o comunitate europeanã, ar fi fost mult maidificilã. Însã rezultatul a fost acela cã „Europa” a rãmasdeosebit de vulnerabilã în faþa amintirilor – trecutul eo povarã care apasã asupra prezentului, dar ºi o sursãa înþelegerii. Ernest Renan avea dreptate sã conclu-zioneze cã „L’oubli et je dirais même l’erreur historiquesont un facteur essentiel de l’histoire d’une nation etc’est ainsi que le progrès des études historiques estsouvent pour la nationalité un danger”27.

Dar nu studiile istorice au subminat certitudinileºubrede ale stabilizãrii de dupã rãzboi, ci istoria însãºi.

27. „Uitarea, ºi aº spune chiar eroarea istoricã sunt factoriesenþiali în istoria unui popor, astfel cã progresul studiului

197Europa iluziilor

Desigur, studiile istorice au avut rolul lor : ancheta dela Vichy (într-un mod cu totul remarcabil ºi simpto-matic, rezultatele cercetãrii au fost fãcute publice deun specialist strãin, Robert Paxton de la ColumbiaUniversity) ; Historikerstreit în Germania Federalã, odezbatere publicã în rândul istoricilor ºi nu numai,referitoare la caracterul unic al experienþei naziste îngeneral ºi exterminarea evreilor în special ; reînnoireaistoriografiei Austriei în perioada care a urmat revela-þiilor despre Kurt Waldheim ºi „amintirea eronatã” aserviciului militar din perioada rãzboiului ; primeleanchete privitoare la mitul antifascist în Italia, mai cuseamã cele din opera lui Claudio Pavone despre rãzboiulcivil din 1943-1945 – toate acestea au contribuit lacrearea unei imagini mai complexe a Europei anului1945 ºi a moºtenirii sale împovãrãtoare28. Dar ceea cea modificat într-adevãr imaginea – ºi se poate spunecã a cauzat întârzierea – sfârºitului epocii postbeliceau fost evenimentele din 1989.

Cãci sfârºitul comunismului a reprezentat deopo-trivã începutul memoriei. Adevãrul acestei propoziþiiiese singur în evidenþã în fostele state comuniste. Ceeace nu a putut fi spus sau nici mãcar ºtiut despre istoriaºi politica Europei Centrale ºi de Rãsãrit vreme deºaizeci de ani a ieºit acum la ivealã, generând adeseaeforturi intense în vederea unei noi înãbuºiri a dife-ritelor, dar nu mai puþin incomodelor amintiri29. În

istoric constituie adesea o ameninþare la adresa identitãþiinaþionale”. Din What Is a Nation ?

28. Multiplele straturi ale uitãrii auto-induse în Austria maiales sunt într-adevãr impresionante. Pe lângã faptul de atrece uºor peste represiunile din 1934, entuziasmul din1938 ºi crimele care au urmat, austriecii ºi istoriografiaaustriacã trebuie încã sã cadã la o înþelegere în privinþauºurinþei profund nemeritate cu care þara lor a reintrat în„familia europeanã” dupã rãzboi, ca sã nu menþionãm pro-fiturile acumulate vreme de patru decenii de neutralitateinfatuatã.

29. Am discutat mai pe larg aceastã temã în The Past IsAnother Country : Myth and Memory in Postwar Europe,Daedalus (121 : iv), toamna 1992.

Tony Judt198

fosta Germanie de Est, încrederea optimistã în faptulcã prosperitatea economicã va reuni cele douã jumãtãþiale þãrii ºi va izgoni amintirile nefericite – pe scurt,încercarea de a reproduce „miracolul economic” dinRepublica Federalã ºi avantajele sale implicite – s-aîmpotmolit nu atât în prezenþa acelor amintiri, cât înabsenþa oricãrei transformãri economice comparabilecu cea de care s-a bucurat Germania de Vest la începu-tul anilor ’50.

Totuºi, în Vest, efectul de diversiune moralã al anu-lui 1989 a fost, paradoxal, mai mare decât în Est. Ceimai mulþi est-europeni ºtiau, în definitiv, cã trãiau ominciunã, cã bilanþurile oficiale ale trecutului ºi pre-zentului lor aveau prea puþinã legãturã cu amintireaexperienþei lor sau cu observaþia contemporanã.Pentru majoritatea locuitorilor din statele fost comu-niste, „trauma” din 1989 constã în primul rând în dez-binarea socio-economicã ºi dezamãgirea politicã. Darpentru occidentali, numeroase straturi de iluzie ºitãcere aºteaptã sã fie dezvãluite. Dilema are caracterulcel mai acut în Franþa. Tocmai pe când începuserã sãîºi revinã, culpabilizaþi, dupã ceea ce Henry Rousso aporeclit „sindromul Vichy”, dupã confruntarea cu tre-cutul lor din rãzboi ºi cu cei patruzeci de ani în carefuseserã incapabili sã îl accepte, francezii se confruntãcu o serioasã îndoialã faþã de tot ceea ce au fostînvãþaþi sã creadã în legãturã cu locul lor în Europa dedupã rãzboi.

Esenþa dominaþiei mixte franco-germane pe care afost construitã Europa Occidentalã consta într-unaranjament convenabil amândurora : germanii deþi-neau mijloacele economice, francezii pãstrau iniþiativapoliticã. Fireºte cã germanii nu au dobândit chiar dinprimii ani bogãþia de acum, iar avansul francezilor erareal. Însã de pe la mijlocul anilor ’50 acest lucru numai este valabil ; de atunci încolo, hegemonia Franþeiîn afacerile vest-europene s-a limitat la o armãnuclearã pe care þara nu o putea folosi, o armatã pecare nu o putea desfãºura în interiorul continentuluiºi o poziþie politicã internaþionalã datoratã în mare

199Europa iluziilor

mãsurã generozitãþii ipocrite a celor trei puterivictorioase de la sfârºitul rãzboiului. Premisa nemãr-turisitã a relaþiilor franco-germane era urmãtoarea :voi vã faceþi cã nu sunteþi puternici, iar noi ne facemcã nu observãm cã sunteþi.

Cu nimic nu seamãnã mai mult relaþiile franco--germane din anii ’60 ºi ’70 decât cu cele dintre Austriaºi Prusia de la începutul secolului al XIX-lea. Austrieciinu vedeau un pericol, ba chiar considerau un avantajfaptul cã Prusia devenea bogatã ºi influentã în rândulgermanilor industrializaþi din nord, atâta vreme câthabsburgii erau recunoscuþi ca parteneri superiori aiEuropei vorbitoare de limba germanã, fiind respectaþica atare. Când au realizat însã cã respectiva superio-ritate oficialã era o onoare golitã de sens ºi cã pros-peritatea prusacã aducea cu sine atât dorinþa deextindere a influenþei, cât ºi capacitatea de a pune înaplicare acea dorinþã, era deja prea târziu : înfrânþi,apoi supuºi, austriecii au devenit o putere secundarãfãrã nici un rol în interiorul unei Germanii de unite.Fireºte, nu se pune problema ca Franþa sã sufere încão înfrângere (militarã) din partea Germaniei, dar întoate celelalte privinþe analogia e revelatoare.

Astfel, anul 1989, cu prãbuºirea Cortinei de Fier ºiapariþia unei Germanii mult mai mari ºi mai bogatedecât Franþa, a adus sfârºitul unei perioade unice înistoria diplomaþiei franceze. Din 1951 pânã în 1989,Franþa s-a bucurat de acea deosebitã libertate deacþiune care provine din alianþa cu un vecin puternic,dar inofensiv ºi din faptul de a se afla, pentru primaoarã de secole întregi, la o distanþã apreciabilã desingura ameninþare posibilã la securitatea sa, multîndepãrtatã în est. Ceea ce a ascuns însã acest primatpolitic facil de ochii celor mai mulþi francezi a fostdeclinul constant remarcat în prezenþa realã a Franþeiîn Europa.

O datã ºtiinþificã din economie poate ilustra foartebine acest fapt. În 1990, un grafic al influenþei econo-mice franceze (mãsuratã dupã importanþa reciprocã acomerþului cu alte þãri) arãta cã prezenþa acesteia se

Tony Judt200

limita la statele Europei celor nouã – adicã la cele ºasestate dintru început, plus Marea Britanie, Irlanda ºiDanemarca. Prin contrast, Germania cuprindea dejaîn aria ei de influenþã economicã nu numai Europacelor cincisprezece, dar ºi cea mai mare parte din restulcontinentului de la sud ºi est. Semnificaþia e limpede.Între 1951 ºi 1990, Franþa a fãcut puþine lucruri înafarã de a se menþine pe poziþie, în vreme ce economiaGermaniei s-a extins pe tot continentul. Franþa deve-nise o putere regionalã, cu influenþa redusã la margi-nea vesticã a Europei ; Germania, chiar ºi înainte deunificare, era din nou marea putere a continentului.

ªocul a atins cote maxime prin faptul cã toþi pre-ferau sã nege evidenþele cât mai mult timp posibil.Tocmai din cauzã cã au ieºit atât de umiliþi din aldoilea rãzboi mondial (o umilire continuatã cu înfrân-gerea militarã din Vietnam, conflictul civil din Africade Nord ºi colapsul celei de-a Patra Republici în 1958),francezii au avut toate motivele sã insiste sã joace unrol dominant într-o Europã micã – în care, aºa cum amvãzut, interesele lor erau reprezentate în mod deosebit.Însã, în unele privinþe, impactul anului 1989 a fost lafel de problematic ºi pentru germani. Cãci, întocmaicum influenþa internaþionalã aflatã în declin le trezeafrancezilor amintiri greu de suportat, tot astfel ºi înGermania aceastã stare era cauzatã de un aparentexces de putere. Politicienii germani de la Adenauer laHelmut Kohl îºi fãcuserã un þel din a menþine in-fluenþa germanã la un nivel relativ scãzut, fãcând con-cesii iniþiativelor politice franceze ºi subliniind proprialor dorinþã de a avea nimic mai mult decât o Germaniestabilã într-o Europã prosperã ; nemþii au cãzut astfelvictime propriei lor retorici, lãsând moºtenire Europeide dupã 1989 un stat cu muºchii tari, dar fãrã nici unideal naþional.

Drept consecinþã, agenda naþionalã de astãzi aGermaniei e mult prea încãrcatã. Pe lângã problemaeconomicã ºi politicã a integrãrii teritoriilor estice,germanii trebuie sã se împace cumva cu paradoxulgenerat de Ostpolitik : acela cã mulþi oameni politici

201Europa iluziilor

germani, mai ales de stânga, erau foarte mulþumiþi demodul cum mergeau lucrurile ºi ar fi fost destul deîncântaþi ca Zidul sã mai fi rãmas o vreme în picioare.Înainte de 1989, vest-germanii, mai cu seamã social--democraþii, nu voiau sã audã de nici o persecuþiepoliticã în RDG ; Ostpolitik ºi détente aveau prioritate.O serie de foºti disidenþi est-germani îºi amintescperfect acest lucru, deºi cei mai mulþi vest-germanil-au expediat într-o gaurã neagrã a memoriei. De ase-menea, germanii mai trebuie sã punã la socotealã ºistânjeneala faþã de propriile lor posibilitãþi – acum cãpot conduce Europa ºi o ºi fac în mod clar, încotro sevor îndrepta ? ªi cãrei Europe îi sunt ei liderii naturali,„Europei” cu înclinaþii occidentale, falsificatã de fran-cezi, sau Europei tradiþionale a intereselor germane,în care Germania nu e plasatã la marginea de est, ci înmijloc ? Iar aici dau nãvalã amintirile. O Germanieaflatã în inima Europei poartã ecouri ºi aduceri-amintepe care mulþi oameni, ºi probabil nemþii în special, aucãutat sã le lase în urmã încã din 1949. Însã imagineaunei Germanii fervent, dar nu ºi foarte logic ataºategraniþelor sale vestice, ca ºi cum doar ele ar sta întrepopor ºi demonii acestuia, nu e foarte convingãtoare.

În toiul nesfârºitului atac înverºunat al dezbate-rilor despre Europa – despre o monedã unicã, o uniunemonetarã, frontiere deschise (ori închise), standardi-zare ºi voturi majoritare – toate fiind subiecte puse îndiscuþie într-o formã sau alta încã din 1955 sau maidevreme –, o singurã chestiune conteazã : se va extindeEuropa sau nu ? Dacã rãspunsul e afirmativ, cât demult ºi în ce condiþii ? Cu cât se va extinde mai mult ºicu cât condiþiile vor fi mai coercitive, cu atât mai evi-dentã va deveni centralitatea Europei. Franþa, care apetrecut confortabil patruzeci de ani într-o Europãrestrânsã, perifericã, are toate motivele sã se teamãde o asemenea extindere : nu numai din cauzã cã eareprezintã o schimbare în balanþa puterii pe continent,dar ºi întrucât confirmã faptul cã schimbarea are dejaloc în mod constant. Alternativa, dat fiind cã Europanu poate rãmâne pe loc de una singurã, este aceea de

Tony Judt202

a acorda mai mult timp perfecþionãrii – ºi pãstrãrii –instituþiilor „Europei existente în realitate” ºi de aamâna pe cât posibil expansiunea sa cãtre est.

Însã ce s-ar întâmpla dacã atât Germania, cât ºiFranþa ar depune eforturi mânate de o iluzie continuã(sondajele de opinie sugereazã însã cã alegãtorii dinambele þãri sunt tot mai sceptici în privinþapromisiunilor legate de Europa) ºi i-ar încuraja peceilalþi sã facã la fel ? Dacã adevãrata problemã aEuropei de dupã 1989 este cea de care se temeapreºedintele Mitterrand ºi pe care cãuta implicit sã oevite : aceea cã orice încercare de a lãrgi ºi mai multcomunitatea statelor europene poate fi realizatã numaicu preþul câºtigurilor dobândite pânã acum ? Cã, pescurt, o Europã unitã a devenit un joc cu suma zero, încare extinderea avantajelor asupra noilor veniþi din estse va petrece numai cu un preþ plãtit de cãtre actualiimembri ? Nu e o idee nouã, desigur ; temeri ºi calculesimilare au stat ºi îndãrãtul dubiilor exprimate de uniicu ocazia acceptãrii mai întâi a Greciei, apoi a Spanieiºi a Portugaliei. Poate cã a sosit însã timpul ca aceastãteamã sã se manifeste.

Ar putea Uniunea Europeanã, în forma ei actualã,sã absoarbã þãrile fost comuniste ale Europei ? Întermeni exclusiv economici, ºi-ar asuma o serie de sar-cini împovãrãtoare ºi nepopulare. În 1992, numaipatru þãri aduceau contribuþii nete la bugetul Comuni-tãþii Europene : Germania, Marea Britanie, Franþa ºiOlanda (în ordine descrescãtoare a contribuþiei pe capde locuitor) ; beneficiarii, în aceeaºi ordine per capita,erau Luxemburg, Irlanda, Grecia, Belgia, Portugalia,Danemarca, Spania, ºi Italia. E adevãrat, noii-veniþi –Suedia, Finlanda ºi Austria – sunt toþi colaboratoripotenþiali, dar economiile lor sunt mici, iar parteaacestora nu va cântãri prea greu. ªi invers, toþi posi-bilii viitori membri ai Uniunii (cu excepþia Elveþiei)trec, fãrã îndoialã, în categoria beneficiarilor.

S-a estimat (într-un studiu din 1994 realizat deBertelsmann Foundation) cã cele patru þãri din„Grupul Višegrad” – Polonia, Cehia, Slovacia ºi

203Europa iluziilor

Ungaria – ar costa (numai ele) Uniunea Europeanã200 de miliarde dolari pe an în plãþi directe : mai multdecât se oferã în mod curent Spaniei, Portugaliei, Grecieiºi Irlandei la un loc. România, Bulgaria ºi altele arcosta încã mai mult – ºi ar aduce o contribuþie ºi maimicã. Standardul de viaþã al celor mai avansate „þãricandidate” – Ungaria ºi Cehia – se aflã sub jumãtateastandardului mediu al Uniunii Europene actuale, iarîn cazul celor mai sãrace, e aproape de o cincime dinstandardul mediu. Folosind cuvintele lui Jane Kramer,„ideea de ’Europa’ a fost atractivã doar atâta vreme câtnimeni n-a suferit din pricina asta sau nu a crezut cãsuferã”. Indiferent dacã vreunul dintre membri arputea fi considerat drept „suferind” sau nu, e limpedecã aceasta ar costa Uniunea o mulþime de bani – maimult decât îºi poate ea permite deocamdatã – pentru aintroduce viitorii membri în aceleaºi condiþii.

Mai sunt apoi consideraþiile de ordin ne-economic.Nu e tocmai o idee bunã sã ridici o asemenea problemãîn Europa actualã, însã cele mai multe þãri din rãsã-ritul continentului nu sunt nici pe departe calificatepentru aderarea la Uniune, în ceea ce priveºte res-pectarea anumitor reguli, mai ales cele de protecþie adrepturilor individuale ºi ale minoritãþilor – religioase,naþionale sau etnice. Vulnerabilitatea minoritãþilormaghiare din România ºi Slovacia ºi tratamentulabuziv la care sunt supuºi þiganii în întreaga regiuneexclud multe dintre aceste state din comunitate încondiþiile regulilor prezente ; se adaugã la acestealimitele de facto impuse libertãþii presei în Slovacia ºiRomânia ºi restricþionarea ºtirilor din media în ceamai mare parte a zonei, cu excepþia lãudabilã aPoloniei. Unele critici de aceeaºi naturã s-ar puteaadresa ºi Greciei, referitor la discriminarea albanezilorºi a altor grupuri neortodoxe care trãiesc pe teritoriulsãu, pentru a nu menþiona tratamentul necores-punzãtor aplicat noului stat macedonean din nord.Însã prezenþa unui stat balcanic semi-democrat în„Europa” nu e un motiv pentru a extinde impresiafalsei excepþii ºi asupra altor candidaþi.

Tony Judt204

O sursã a situaþiei actuale dificile o constituiefaptul cã Uniunea Europeanã nu mai e atât de pros-perã pe cât se obiºnuise sã fie. Dacã Zidul Berlinuluis-ar fi prãbuºit, sã zicem, în 1971, ar fi existat multeezitãri în privinþa extinderii avantajelor parteneria-tului la CE asupra esticilor eliberaþi, dar ºi odificultate economicã realã mai redusã – povara ar fifost cât de cât comparabilã cu aceea suportatã înprezent de Germania ca preþ al propriei sale unificãri.Ceea ce s-a schimbat între timp e rata de creºtereeconomicã ºi modul de percepere a bunãstãrii de cãtreVest. Marea crizã a petrolului din 1974 a avut un im-pact grav chiar ºi asupra celor mai puternice economiieuropene : în Republica Federalã Germania, produsulnaþional brut (PNB) a cãzut pur ºi simplu cu 0,5% în1974 ºi, din nou, cu 1,6% în 1975, loviturã fãrã pre-cedent în Wirtschaftswunder-ul de dupã rãzboi. În1981 ºi 1982, PNB a coborât cu 0,2%, respectiv 1%. ÎnItalia a scãzut (cu 3,7%) în 1976, pentru prima oarã dela sfârºitul rãzboiului. Nici economia germanã, nicieconomiile vest-europene nu au mai fost aceleaºi deatunci încolo. Ceea ce nu ar trebui sã constituie osurprizã. În 1950, Europa de Vest depindea de petrolîn proporþie de 8,5% în ce priveºte necesarul de ener-gie ; restul, în cea mai mare parte, era furnizat decãrbuni, combustibilul european indigen ºi ieftin. Prin1970, petrolul acoperea 60% din consumul de energieal Europei. Creºterea cvadruplã a preþurilor la acestcombustibil a pus astfel capãt unui sfert de veac deenergie ieftinã, crescând brusc ºi definitiv costul pro-ducþiei, al transportului ºi al vieþii de zi cu zi.

Acest fapt a avut un efect serios asupra ComunitãþiiEuropene. O trãsãturã importantã a acesteia fusesetocmai capacitatea de a acoperi cu acelaºi succes dife-ritele nevoi ale þãrilor membre, provenite din experien-þele ºi amintirile dintre rãzboaie, care au diferit larândul lor destul de mult. Belgienii (ca ºi britanicii) setemeau cel mai mult de ºomaj ; francezii doreau maipresus de orice sã evite stagnarea malthusianã adecadelor anterioare ; germanii trãiau în teroarea unei

205Europa iluziilor

monede instabile, supusã inflaþiei. Dupã 1974, economiaobstrucþionatã a Europei ameninþa pretutindeni ºi petoatã lumea cu o grea rãzbunare : creºterea ºomajului,sfârºitul progresului, preþuri ridicate peste noapte.

A existat, aºadar, o întoarcere neprevãzutã a vechi-lor inamici. Ciclul sporului nestingherit, cu monedastabilã ºi o ratã de ºomaj redusã la minimum, s-aîntrerupt în anii ’70 ºi nu a mai fost restabilit nici-odatã. Departe de a putea oferi avantajele miracoluluieconomic unei comunitãþi de beneficiari în expansiune,„Europa” nu mai poate fi sigurã nici cã ea însãºi vaputea beneficia de acestea. Evenimentele din 1989 autrecut aceastã problemã pe ordinea de zi, însã primelesemne ale incapacitãþii de a-i face faþã au apãrut cucincisprezece ani în urmã. Iar în miezul ei, tocmaipentru cã marcheazã o asemenea rupturã de promisiu-nile din decadele anterioare, stã problema ºomajului.

Amintirea ºomajului dintre cele douã rãzboaievariazã de la o þarã la alta. ªomajul nu a fost niciodatão nenorocire în Franþa, având o medie de numai 3,3%pe an în perioada anilor ’30. Însã în Marea Britanie,unde 7,5% din mâna de lucru era deja ºomerã în timpulanilor ’20, media anualã de 11,5% în anii ’30 a repre-zentat o situaþie care politicienii ºi economiºtii de toateculorile au jurat cã nu se va mai repeta niciodatã. ÎnBelgia ºi Germania, unde rata ºomajului a fost deaproape 9%, au apãrut sentimente similare. Aºadar,menþinerea unei angajãri aproape complete a forþei demuncã în cea mai mare parte a anilor ’50 ºi ’60 înnordul ºi vestul Europei a constituit una dintre marilereuºite ale economiei postbelice. În anii ’60, mediaanualã a ºomajului în Europa Occidentalã era denumai 1,6%. În urmãtoarea decadã, ea s-a ridicat la4,2%. Spre sfârºitul anilor ’80, rata ºomajului sedublase din nou, ajungând la 9,2% în ComunitateaEuropeanã ; în 1993, procentul s-a stabilizat la 11%.

Aceste cifre deprimante divulgau o realitate cu ade-vãrat îngrijorãtoare. În 1993, ºomajul în rândulbãrbaþilor ºi femeilor sub 25 de ani depãºea 20% înºase þãri ale CE (Spania, Irlanda, Franþa, Italia, Belgia

Tony Judt206

ºi Grecia). ªi mai revelator, ºomajul pe termen lung s-aridicat la mai mult de o treime din totalul celorneangajaþi din aceste ºase þãri, precum ºi din MareaBritanie, Olanda ºi fosta Germanie de Vest. Pânã ºinoile candidate prospere din decembrie 1993, Finlandaºi Suedia, aveau rate ridicate de ºomaj în rândul tine-retului, iar cifra globalã a ºomajului în Finlanda erade 16%. Impactul inflaþiei anilor ’60, generator al uneinoi împãrþiri, înrãutãþeºte efectul acestor cifre, lãrgindprãpastia dintre angajaþi ºi ºomeri. Mai mult, pro-gresul economic nu mai are efectul din anii de boom,de absorbire a surplusului muncii ºi de stopare a crizei.Cine îºi aminteºte acum de fanteziile anilor ’60, cândse credea cu seninãtate cã problemele de producþie aufost depãºite, iar ceea ce a rãmas avea sã regleze distri-buþia ºi sã evite excesul ?

Combinaþia dintre creºterea rapidã – cu expansiu-nea oraºelor ºi transformarea comunitãþilor urbane ºisuburbane – ºi stagnarea economicã rezultatã de aicia adus Europei occidentale nu numai o reînnoitãameninþare a stabilitãþii economice, lucru necunoscutmajoritãþii europenilor încã de la sfârºitul anilor ’40,dar ºi o dezbinare socialã ºi un risc fizic mai mari caoricând de la revoluþia industrialã încoace. Pretutin-deni în Europa se pot vedea astãzi oraºe-satelit pãrã-site, suburbii în descompunere ºi ghetouri în ruinã.Nici cele mai mari capitale europene – Londra, Paris,Roma – nu mai sunt la fel de curate, de sigure ºitentante ca acum treizeci de ani. Împreunã cu alte zecide oraºe provinciale de la Lyons la Lübeck, acesteadezvoltã o subclasã urbanã împãrþitã între cei care facobiectul urii – de obicei strãini, cel mai des de culoare –ºi cei care urãsc (tineri, majoritar bãrbaþi, aproapeexclusiv albi). Dacã aceste evoluþii deprimante dinultimii douãzeci de ani nu au avut mai multeconsecinþe explozive în plan social ºi politic, aceasta sedatoreazã sistemelor de asistenþã socialã cu care s-audotat vest-europenii dupã 1945.

Asistenþa socialã, în multiplele sale forme, e marearealizare vest-europeanã a ultimilor ani. Este ceea ce

207Europa iluziilor

distinge zona nu numai de SUA, unde aproape cã nuexistã nici un fel de asigurare oficialã a comunitãþii îndomeniul sãnãtãþii ºi protecþiei tuturor membrilor ei,ci ºi de estul Europei, unde asigurãrile erau oficiale,însã cel mai ades doar atât. Pe lângã avantajeleneîndoielnice în plan social, sistemul de asistenþãsocialã s-a dovedit deosebit de eficient, funcþionând cao supapã de siguranþã – dacã nu ar fi aºa, recentadepresiune economicã ar fi putut avea efecte dezas-truoase, comparabile cu cele ale anilor 1840 sau 1930,mult dupã momentul punerii la îndoialã a oricãreiiluzii durabile de vagã supravieþuire a stabilitãþiipostbelice.

Ca multe altele în Europa, începând cu 1945, asi-gurarea asistenþei ºi serviciilor sociale solicitã în moddirect amintirea anilor interbelici, rememoraþi ca oexperienþã irepetabilã. Nu e o coincidenþã faptul cãacele naþiuni care au avut cea mai proastã situaþie înanii ’30 s-au plasat ulterior în fruntea reformei sociale.În Scandinavia ºomajul fusese mai ridicat ca oriundeîn Europa înainte de rãzboi (atingând 42% din forþa demuncã în Danemarca ºi Norvegia în 1932-1933 ºi31,5% în Suedia). Apoi, în Scandinavia ºi MareaBritanie progresul postbelic s-a deosebit de la bunînceput de echivalentul mai ezitant de pe continent :drepturi sociale universale, taxe progresive, diferenþemici între salarii, profituri în cifre fixe ºi centralizareaserviciilor de bazã. Între 1945 ºi 1951, guvernul labu-rist al Marii Britanii cheltuia în jur de 10% din venitulnaþional pe diverse furnizãri ºi servicii sociale ; înDanemarca se cheltuia 9,8%, în Suedia, 8,9%, înNorvegia, 7,8%. Pânã în 1973, când au apãrut la supra-faþa peisajului electoral primele aluzii serioase larevolta împotriva taxelor, toþi scandinavii cheltuiaucel puþin 22% din venitul naþional în acest fel.

Restul Europei a venit din urmã ceva mai încet.Guvernele creºtin-democrate din Italia (condus deAlcide de Gasperi), Germania Federalã (condus decancelarul Adenauer) ºi Franþa (unde s-a aflat înfuncþiune în cea mai mare parte a decadei de dupã

Tony Judt208

eliberare Miºcarea Republicanã Popularã a lui GeorgesBidault) erau mai puþin entuziasmate de serviciilesociale „din leagãn pânã la mormânt”, dar ºi în rândulacestora exista un larg consens în privinþa necesitãþiiunui nivel mai ridicat ºi mai susþinut al cheltuieliloralocate educaþiei, sãnãtãþii, locuinþelor, asigurãrilorsociale ºi pensiilor. Deoarece bugetul apãrãrii era micºi scãdea în cea mai mare parte a timpului, cheltuielileglobale ale guvernelor, ca procentaj al producþiei localeglobale, sunt un indicator rezonabil al nivelului decheltuieli pe asistenþã ºi ariile conexe din economianaþionalã. Crescând încet între 1938-1950, ratacheltuielilor guvernamentale s-a mãrit dramatic înurmãtorul sfert de secol – în cazul economiilor carecreºteau ele însele foarte rapid :

TABEL 1(Cheltuielile guvernului ca procentaj

al producþiei locale globale)

1938 1950 1973Franþa 23,2 27,6 38,8Germania30 42,4 30,4 42,0Olanda 21,7 6,8 45,5Regatul Unit 28,8 34,2 41,5 al M.B.

Principalii beneficiari ai acestor servicii publiceînfloritoare erau adulþii care îºi aminteau vremuri maigrele ºi care nu vedeau nimic rãu în a plãti pentru oprotecþie sporitã taxe mai mari sau, în cazul fran-cezilor, plãþi substanþiale suportate de cãtre patroni.Cu întreaga populaþie angajatã în câmpul muncii ºi(datoritã exploziei numãrului de copii nãscuþi dupãrãzboi) cu o populaþie majoritarã tânãrã ºi maisãnãtoasã ca oricând, statele care beneficiau de servicii

30. Cifra ridicatã a Germaniei e, desigur, explicatã de marilecheltuieli publice ale naziºtilor, dintre care cele pentruarmament ºi forþa armatã nu au fost deloc de neglijat.

209Europa iluziilor

de asistenþã socialã pãreau sã stea realmente pe niºtefundamente cât se poate de sigure. Însã acestea depin-deau de o economie înfloritoare, care sã menþinã înfuncþiune locurile de muncã de pe urma cãrora eraususþinute financiar. O datã ce ºomajul a devenit en-demic, costul întreþinerii ºomerilor a fost suportat înmod proporþional ºi mai greu ca oricând de cãtre anga-jaþi, reducând dintr-odatã resursele disponibile ºi pro-ducând o oarecare încordare în sânul unei comunitãþicare se împãrþea tot mai evident în platnici ºi beneficiari.

Însã, mai rãu decât ºomajul, pericolul major pe careîl înfruntã statele cu sistem de asistenþã socialã dinEuropa Occidentalã îl constituie simplul fapt cã popu-laþia lor îmbãtrâneºte. Explozia natalitãþii a culminatîn 1964 ºi puþin mai târziu în Europa mediteraneanã.De atunci, se tinde spre un numãr scãzut de copii pefamilie, pânã într-acolo încât, în unele þãri, mai ales înItalia ºi Spania, cifra populaþiei nici mãcar nu se maimenþine aceeaºi. În Spania, rata natalitãþii la 1000 delocuitori era, în 1993, de numai 1,1 – o scãdere memo-rabilã. Într-un anumit sens, aceastã tendinþã nu repre-zintã o ºtire atât de rea : întrucât cererea de muncãscade, s-ar putea sã nu conteze cã va fi mai puþin delucru, deºi golurile din natalitate cauzeazã pagube înce priveºte angajãrile ºi în serviciile din domeniul edu-caþiei. Dar, între timp, tinerii, din ce în ce mai puþinila numãr, dintre care mulþi nu lucreazã, trebuie sãþinã în spate o populaþie de bãtrâni în continuã creº-tere. Un sistem proiectat pentru niºte economii înflo-ritoare, în care un numãr mare de tineri angajaþi arsuporta nevoile sociale ale unei populaþii relativ micide bãtrâni, e supus acum unei serioase tensiuni.

Începând cu mijlocul anilor ’60, în nordul ºi vestulEuropei, populaþia în vârstã de cel puþin 65 de ani acrescut de la 12% la 17% (în funcþie de þarã). În plus,chiar ºi cei sub 65 de ani nu se mai pot numãra auto-mat de partea „populaþiei productive” în ecuaþia naþio-nalã : în Germania de Vest, procentul oamenilor între60 ºi 64 de ani aflaþi în servicii plãtite a scãzut de la72% la 44% în cei douãzeci de ani de dupã 1960 ; în

Tony Judt210

Olanda cifrele erau de 81%, respectiv 58%. La oraactualã [1996, n.tr.], populaþia în vârstã neangajatãnu poate fi consideratã o povarã costisitoare. Însã odatã ce populaþia nãscutã în marele boom va începe sãiasã din câmpul muncii (în jurul anului 2010), prezenþaunei uriaºe populaþii de oameni bãtrâni, frustratã,plictisitã, neproductivã ºi, în cele din urmã, bolnavã,s-ar putea transforma într-o crizã socialã majorã. Artrebui sã constituie deja un motiv de îngrijorare faptulcã partidele populiste de extremã dreaptã ale lui JörgHaider în Austria ºi Jean-Marie Le Pen în Franþa aumai mult succes în rândul tineretului neangajat ºi albãtrânilor neasiguraþi decât printre angajaþii în floa-rea vârstei.

Pentru cei mai mulþi politicieni europeni e limpedecã menþinerea statului cu asistenþã socialã în forma samaximã ar necesita costuri ce nu pot fi suportate lainfinit. Dificultatea constã în a ºti pe cine sã nemulþu-meascã mai întâi : numãrul descrescând al contribua-bililor sau numãrul crescând al beneficiarilor involun-tari. Ambele pãrþi pot vota. Pânã acum, o combinaþieîntre practicã ºi bunele intenþii a favorizat menþinereaatâtor avantaje sociale câte erau compatibile cu resur-sele ºi strategiile naþionale. Însã în ultimii câþiva ani,un alt factor în dezbaterea asupra progresului a ame-ninþat sã deformeze dincolo de orice limite raþiona-mentul politic naþional. Este vorba despre aºa-zisachestiune a imigranþilor.

Dacã existã un element în actuala situaþie aEuropei care ne asigurã de faptul cã Europa de dupã1989 nu are nici o ºansã sã repete succesele epociipostbelice, acela e prezenþa – sau, mai degrabã, indig-narea faþã de prezenþa – imigranþilor. Acest lucru ede-a dreptul ironic de vreme de aceºti imigranþi (saupãrinþii sau bunicii multora dintre cei care sunt ºiastãzi consideraþi imigranþi în Germania sau Franþasau Anglia s-au nãscut, de fapt, în aceste þãri) au fostasiduu încurajaþi sã pãrãseascã Indiile de Vest, Africade Vest sau Orientul Apropiat ºi sudul Europei ºi sãvinã în þãrile în care munca lor necalificatã sau

211Europa iluziilor

semicalificatã se cãuta cu disperare în vechileindustrii, ca ºi în cele noi. Pe la mijlocul anilor ’50, ceamai mare parte a Europei Occidentale suferise o triplãcãdere demograficã, pricinuitã de pierderile primuluirãzboi mondial, lipsa nou-nãscuþilor în timpul rãzboiu-lui ºi seria a doua de morþi civile ºi militare din aldoilea rãzboi mondial. În Berlinul de vest, dupãconstruirea Zidului, turcii au fost recrutaþi pentruslujbele îndeplinite cândva de est-germani. La fel catoþi ceilalþi, aceºti imigranþi au ajutat la producereamiracolului economic vest-european, cu atât mai multcu cât erau tineri ºi lucrau ieftin ; cãci, în multe cazuri,ei au venit în Europa dupã absolvirea ºcolilor, dar cumult înainte sã devinã o povarã pentru serviciul deasistenþã medicalã. Ei au reprezentat cel mai buncontract fãcut de Europa ºi avantajul final ºi durabilal cuceririi imperiale.

Ca rezultat al acestui proces, Europa de Vest acunoscut în 1960, pentru prima oarã în acest secol, unexces de imigranþi în raport cu numãrul de emigranþi.Media anualã netã a imigranþilor între 1960-1964 ºicreºterea influxului pentru cele ºase þãri ale CEE ºiMarea Britanie a fost de 569.000 ; cifrele ar fi mai maridacã nu am lua în calcul Italia, þarã de emigrare pânãla începutul anilor ’70 ; cifrele din Franþa – trebuieremarcat – sunt falsificate câþiva ani dupã 1959 de„repatrierea” involuntarã a fostelor familii coloniale,pieds noirs din Africa de Nord, în urma rãzboiului ºi aindependenþei Algeriei. La 1973, momentul culminantal „prezenþei strãine” în Europa Occidentalã, naþiunileCEE laolaltã cu Austria, Elveþia, Norvegia ºi Suediaaveau circa 7,5 milioane de muncitori strãini, din careaproape 5 milioane se aflau în Franþa ºi Germania,reprezentând aproximativ 10% din mâna de lucru înambele þãri.

În ciuda unei scãderi bruºte a cifrelor de atunciîncoace – întrucât guvernele au limitat imigrarea, atâtdin motive economice, cât ºi politice –, prezenþa„imigranþilor” a rãmas semnificativã. Dupã unele datedin 1990, aproximativ 6,1% din populaþia Germaniei,

Tony Judt212

6,4% din aceea a Franþei, 4,3% din cea a Olandei ºi3,3% din cea a Marii Britanii o reprezentau strãinii.Aceste cifre nu includ imigranþii naturalizaþi sau copiiinãscuþi pe teritoriu strãin ai imigranþilor (cu toate cãîn unele þãri – mai ales Germania – ei continuã sã fienumãraþi ca strãini ºi nu au drepturi cetãþeneºtidepline). Mulþi dintre aceºti „musafiri muncitori”lucrau cu adevãrat ; în ciuda ºomajului endemic ºistructural din þara-gazdã, ei îºi puteau gãsi de obiceio slujbã prost plãtitã, devenind un fel de prezenþãnecesarã pe treapta cea mai de jos a scãrii economiceeuropene (pe de altã parte, strãinii care veniserã carefugiaþi nu ºi-au gãsit, în totalitate, un loc de muncãpe perioade mai lungi).

Ultima oarã când un flux constant de forþã de muncãmigratoare ºi-a gãsit drum spre Europa occidentalã, îndecada imediat urmãtoare primului rãzboi mondial,acesta a devenit o þintã a exploatãrii politice în mo-mentul în care circumstanþele au permis acest lucru.Acum, experienþa se repetã. „Imigranþii” sunt cei careau atras atenþia ºi mânia politicienilor ºi a alegãtorilorcu privire la deceniile trecute. Pentru prima generaþiede dupã rãzboi, în anii ’50, imigranþii reprezentau osursã exoticã de lucru ieftin într-o vreme când toþi oduceau bine. Pentru copiii nãscuþi în perioadaboom-ului economic, care au luat prosperitatea dreptun lucru sigur, atât imigranþii, cât ºi celelalte minori-tãþi erau oricum numai invizibile nu. Însã pentru gene-raþia instabilã ºi vulnerabilã apãrutã în ultimii zeceani, orice competiþie (realã sau imaginarã) pentrulocuinþe, educaþie, asistenþã ºi locuri de muncã consti-tuie o ameninþare.

Acestei schimbãri de atitudine ar trebui sã i seadauge o alta. Prejudecata, fie în forma sa europeanãtradiþionalã a antisemitismului, fie în variantele impe-riale, a cãzut mult sub cotele obiºnuite dupã 1945.Multã vreme dupã rãzboi, Europa occidentalã a fostconsideratã un spaþiu privilegiat în care limbajul rasistera privit cu nemulþumire, partidele extremiste eraunecunoscute, dreptul de refugiu, aproape unanim

213Europa iluziilor

acceptat, iar acel trecut, recenta istorie a discriminãrii,a exploatãrii ºi exterminãrii, respinse cu putere. Cã evorba despre o transformare se poate confirma princomparaþie cu presa ºi literatura anilor ’30, în Franþaºi Belgia nu mai puþin decât în Italia ºi Germania. Eralucrul cel mai uºor de fãcut, deoarece se armoniza cunaraþiunea „noii Europe”, care dãdea astfel impresiacã pune în practicã, în cadrul politicii cu uºile deschise,ceea ce susþinea în convenþiile legale. Totul s-a sfârºitînsã cu o grabã penibilã, din pricinã cã politicienii dinspectrul legitim se luptau sã redobândeascã iniþiativapoliticã de la demagogii anti-imigraþioniºti, prinaceasta autorizând implicit o reîntoarcere la vechilecãi vicioase.

Cât de departe a ajuns acum acest proces se poatevedea din recentele sondaje de opinie din Franþa. Înmai 1989, o cincime din electoratul partidului fostuluipreºedinte Valéry Giscard d’Estaing, UDF, ºi 28% dinsuporterii gaulliºti ai lui Jacques Chirac s-au pro-nunþat „de acord în unanimitate” cu ideile referitoarela imigranþi exprimate în programul FrontuluiNaþional al lui Jean-Marie Le Pen. În 1991, cifreleerau 38%, respectiv 50%. Iar dacã alegãtorii comuniºtiºi socialiºti dãdeau dovadã de ceva mai puþinãsimpatie, aceasta se explicã prin faptul cã un numãrsemnificativ dintre ei îºi îndreptaserã deja loialitateaspre Le Pen (în alegerile prezidenþiale din 1995, LePen a câºtigat 30% din voturile clasei muncitoareangajate, în vreme ce candidatul socialist Lionel Jospinobþinea numai 21%).

Ce trebuie observat aici este cã, pânã la sfârºitulanilor ’80, o minoritate importantã din electoratul debazã francez nu a vãzut nimic nedemn în exprimareaacordului faþã de niºte strategii politice care acumdouãzeci de ani ar fi fost considerate inacceptabil deapropiate de fascism (printre propunerile aflate pelista lui Le Pen din noiembrie 1991, a celor „Cincizecide mãsuri în privinþa imigrãrii”, era ºi cea de retragerea drepturilor la naturalizare acordate anterior, un actde nedreptate retroactivã practicatã ultima oarã în

Tony Judt214

Franþa sub guvernarea lui Philippe Pétain). Folosindcuvintele lui Bruno Mégret, unul din cei mai apropiaþicolegi ai lui Le Pen, „vechile tabuuri” se cam clatinã.Iar ceea ce e adevãrat pentru Franþa se aplicã ºi înItalia, unde neofasciºtii reciclaþi au activat recent înguvern, în Olanda, unde unele grupuri naþionalisteextremiste fac acum parte din curentul politic major,în Austria, unde Partidul Libertãþii de extremã dreaptãal lui Jörg Haider a obþinut 22% din voturi la alegerilenaþionale din decembrie 1990, ºi chiar în Germania,unde muncitorilor de import ºi altor aºa-zis imigranþile-au fost impuse restricþii din ce în ce mai mari, „sprebinele lor”.

Politica imigraþiei nu se va diminua prea curând,deoarece strãinii sunt o prezenþã permanentã în Europade Vest – ºi încã una vizibilã. Migraþiile intra- ºi extra-continentale constituie, o datã în plus, o trãsãturã asocietãþii europene, iar temerile locale ºi prejudecãþilevor garanta în continuare ca ele sã fie considerateelemente de subminare ºi de exploatare politicã ; unsentiment la fel de puternic nutrit împotriva imigran-þilor polonezi, italieni sau portughezi în deceniile ante-rioare a fost, în cele din urmã, transferat asupra copiiloracestora, nediferenþiaþi nici prin religie, nici prin limbãsau culoare, topiþi în peisajul social. Aceste avantajeale invizibilitãþii culturale ºi fizice nu sunt disponibilesuccesorilor lor din Turcia, Africa, India sau Antile. ÎnEuropa nu existã tradiþia vreunei asimilãri reale – sau,altfel spus, a „multiculturalismului” – când e vorba decomunitãþile strãine ; de pildã, tradiþiile de asimilareale Franþei probeazã o mare ºi continuã intoleranþãpublicã de toate genurile31. Imigranþii ºi copiii acestora

31. Ridicola lege Toubon, care interzicea folosirea oricãrorcuvinte strãine în tranzacþiile oficiale sau în cele sub-venþionate public, e un exemplu absurd, dar reprezentativ.„Asociaþiile pentru apãrarea limbii franceze” pot intentaacum proces pentru daune dacã engleza e folositã, deexemplu, în cazul în care un profesor francez se adreseazã,pe teritoriu francez, în limba englezã unor studenþi dinSUA nevorbitori ai limbii franceze.

215Europa iluziilor

se vor alãtura celorlalþi „rataþi” în competiþia pentruresursele reduse ale Europei Occidentale.

Ei nu vor fi totuºi singuri. Prãpastia dintre bogaþiºi sãraci în Europa de Vest se lãrgeºte din nou. ÎnMarea Britanie, corelaþia dintre aºteptãrile de o viaþã,cauza morþii ºi apartenenþa socialã e acum cea maiputernicã din anii ’30 încoace. Dupã cincisprezece anide politicã de regres social ºi economic, multe dintrecâºtigurile statului beneficiind de asistenþã socialã aufost înlãturate : distribuþia averii e la fel de inegalã caºi în 1949, cu cele 20 de procente din clasele de josdeþinând doar 8% din venitul naþional, cu o cincimedin cei aflaþi pe treapta cea mai de sus a ierarhieisociale având 42% din acelaºi venit naþional. În 1989existau în Marea Britanie 400.000 de oameni fãrãlocuinþã, cifrã de neconceput în urmã cu treizeci deani32. În întreaga Uniune Europeanã, averea ºi resur-sele sunt inegal distribuite în funcþie de regiune ºiclasã – Grecia, Portugalia ºi Spania (cu excepþiaCataloniei) au un produs naþional brut per capita demai puþin de trei sferturi din valoarea medie a Uniuniica întreg. Productivitatea naþionalã a Portugaliei pecap de locuitor era de numai jumãtate din valoareamedie europeanã din 1991.

Sistemele complicate ºi costisitoare de asistenþãregionalã pe care UE le instituise în interiorul statelormembre ºi între acestea se limiteazã, în aceste circum-stanþe, la o formã instituþionalizatã de ajutor la domi-ciliu pentru sãraci – reglând în mod constant defor-mãrile pieþei, care au fãcut ca averile ºi ocaziile favora-bile sã se concentreze în bogatul nucleu nord-vestic,fãrã sã încerce nimic pentru a schimba cauzele acestordeosebiri. Astfel, Europa sudicã, periferiile (Irlanda,Portugalia, Grecia), subclasa economicã ºi „imigranþii”constituie o comunitate a dezavantajaþilor, pentru careUE reprezintã singura sursã de ajutor, pe de o parte –întrucât fãrã sprijin de la Bruxelles mare parte dinEuropa Occidentalã, de la fostele comunitãþi miniere

32. Vezi Eric J. Hobsbawm, The Age of Extremes (New York,1994), p. 406.

Tony Judt216

la comunitãþile rurale neprofitabile, ar reprezenta obãtaie de cap mai mare decât este deja – ºi obiectulinvidiei ºi ranchiunei, pe de altã parte. Cãci acolo undeexistã învinºi, existã ºi învingãtori.

Pentru a vedea cum funcþioneazã „Europa”, trebuiesã petreci câteva ore în triunghiul multinaþional creatde oraºele Saarbrücken (Germania), Metz (Franþa) ºiLuxembourg. Aici, cetãþenii prosperi din trei þãri semiºcã în voie peste graniþele aproape dispãrute, avândreºedinþa într-un stat, lucrând în altul ºi fãcându-ºicumpãrãturile în al treilea. Oameni, locuri de muncã,facilitãþi ºi divertismente interacþioneazã ºi se între-pãtrund indiferente la existenþa limbilor ºi graniþelorstatale, dincolo, cel puþin aparent, de tensiunile ºiduºmãniile istorice care au existat în aceastã regiuneîn trecutul relativ recent. Copiii de aici continuã sãcreascã în Franþa, Germania ºi Luxemburg ºi sã înveþeistoriile þãrilor lor dupã ritualurile de instruirenaþionalã ; însã ceea ce învaþã ei nu mai corespundeîntocmai cu ceea ce vãd. În linii mari, e un lucru bun.Logica naturalã a uniunii Saarland-ului cu Lorraines-a împlinit nu sub auspiciile înaltului ordin germansau ale unei armate franceze de ocupaþie, ci urmândproiectele inofensive ale Comisiei Europene.

C’est magnifique, mais ce n’est pas l’ Europe. Sau,ca sã fim cinstiþi, e într-adevãr „Europa”, însã dintr-ununghi cu totul deosebit. Cãci în ce constã aceastãEuropã din punct de vedere geografic ? Care-i suntcapitalele ºi unde-i sunt plasate instituþiile ? Comisiaºi serviciul civil se aflã în Bruxelles. Parlamentul ºicomitetele se întrunesc la Strasbourg ºi Luxembourg.Curtea Europeanã de Justiþie se aflã la Haga. Deciziilecruciale în privinþa extinderii uniunii se iau laMaastricht, în vreme ce un acord pentru unificarearegulamentelor de frontierã ºi supravegherea strãi-nilor se semneazã la Schengen. Toate cele ºase oraºe,aflate la micã distanþã unele de altele, sunt situate peo linie care constituia piesa centralã ºi principala rutãde comunicaþii a monarhiei carolingiene.

Aºadar, inima (ºi, ar adãuga unii, sufletul) UniuniiEuropene de astãzi reproduce, aproape cu precizie de

217Europa iluziilor

kilometru, configuraþia primului imperiu vest-european.Extinsã puþin înspre est ºi vest – de la Reims laAachen, ori poate de la Paris la Cologne – ºi întinsãspre sud peste Alpii vestici, trecând în Lombardia,aceasta e Europa renaºterii urbane din secolul XX. Nue nimic rãu în asta – ba chiar existã ceva satisfãcãtorîn gândul cã Charlemagne ºi moºtenitorii sãi s-ar fisimþit ca acasã în Uniunea Europeanã ; însã localizareainstinctivã ºi atavicã (ºi politic calculatã) a acestorcapitale moderne ale „Europei” ar trebui sã serveascãdrept semnal de alarmã cu privire la faptul cã ceea cee adevãrat în legãturã cu actuala Europã s-ar putea sãnu fie tocmai o noutate, iar ceea ce e proclamat ca nousã nu fie întru totul adevãrat.

Europa de astãzi mai are o trãsãturã ciudat depremodernã. Majoritatea „câºtigãtorilor” sãi, aceioameni ºi acele regiuni care au trãit bine o datã cuapariþia uniunii ºi care îºi asociazã prosperitatea cu oidentitate emfatic europeanã, sunt cel mai bine descrisenu în termenii unor state-naþiuni, ci mai degrabã caregiuni pur ºi simplu. Poveºtile de mare succes aleEuropei contemporane sunt Baden-Württenberg dinsud-vestul Germaniei, regiunea Rhône-Alpi din Franþaºi Catalonia. Toate aceste super-regiuni (din care niciuna nu include capitala þãrii sale), cu excepþia uneiasingure, sunt grupate în jurul Elveþiei, ca ºi când ardori sã poatã ieºi cumva din constrângerile impuse deasocierea cu zone mai sãrace din Italia, Germania ºiFranþa ºi sã devinã ele însele, prin vecinãtate ºiafinitate, mici republici alpine prospere. Bunãstareaºi puterea lor economicã disproporþionate sunt izbi-toare. Regiunea Rhône-Alpi, laolaltã cu mai mareleParis, acoperã aproximativ o treime din producþiabrutã a Franþei. În 1993, Catalonia rãspundea pentru19% din producþia totalã brutã a Spaniei, 23% dinexporturi ºi un sfert din investiþiile strãine ; venitul pecap de locuitor era cu aproximativ 20% mai mare decâtnivelul mediu al întregii Spanii.

Aceastã disproporþie amplificã, în cazul catalan,tirurile deja înfierbântate ale separatismului regional.

Tony Judt218

Ostili faþã de încurajarea intenþionatã a lui Franco dea imigra în Barcelona ºi regiunea barcelonezã (stra-tegie având scopul de a atenua sentimentele antifran-chiste perfect îndreptãþite ale naþionaliºtilor catalani),catalanii au profitat de restaurarea democraþiei înSpania pentru a-ºi afirma identitatea aparte. O Lege aNormalizãrii Lingvistice din 1983 a fãcut din catalanã„limba dominantã de instruire” în ºcolile locale,îngãduind ca limba spaniolã sã fie vorbitã în ºcoalãnumai în afara orelor de clasã. Zece ani mai târziu,Generalitat-ul (guvernul catalan) a strâns ºi mai multºurubul, decretând obligatorie folosirea exclusivã alimbii catalane în ºcoli pentru copiii sub 8 ani. Aceastãafirmare a unei identitãþi naþionale (ne-spaniole) re-prezenta doar o parte a eforturilor continue de a limitaredistribuirea, de cãtre autoritãþile de la Madrid, ataxelor ºi a altor venituri din Catalonia la câteva dincele ºaptesprezece „comunitãþi autonome” mai sãraceale Spaniei.

Cazul catalan e probabil unul extrem prin aceea cã,susþinându-ºi autonomia, Catalonia indicã nu numaiauto-suficienþa sa economicã, dar ºi o moºtenire ling-visticã veche ºi indestructibilã. Cea mai mare partedin cele cincisprezece zone italiene cu administraþieregionalã nu pot susþine o asemenea deosebire ling-visticã ; totuºi, împreunã cu cele cinci „districte auto-nome” (Valle d’Aosta, Trentino-Alto Adige, Friuli--Veneþia Giulia, Sardinia ºi Sicilia, dintre care primeletrei conþin importante minoritãþi de limbã), sunt la felde neclintite în revendicãrile lor pentru reprezentareseparatã în parlament ºi instituþii autonome.Länder-ele din Germania sunt neobosite în eforturilede a-ºi pãstra ºi mãri prerogativele (mai ales în eco-nomie, mediu, turism ºi culturã), prin restrângereatratativelor cu guvernul naþional de la Bonn ºi adre-sându-se direct autoritãþilor de la Bruxelles ori de câteori o pot face. Unele din aceste regiuni, precumSaxonia ºi Bavaria, au în urmã un lung trecut propriu ;altele sunt invenþii administrative recente. De ase-menea, în Franþa, multora dintre regiunile oficiale ale

219Europa iluziilor

prezentului le lipseºte un pedigree istoric ; ele suntinvenþii postbelice ºi noi combinaþii de unitãþi exis-tente cândva, defuncte astãzi. În cazul francez, descen-tralizãrile administrative care le-au generat au ovechime de mai puþin de douãzeci de ani ; adevãrataputere ºi iniþiativã în luarea deciziilor îi aparþineParisului.

Cu toate acestea, reale sau inventate, regiunileînstãrite din Europa de Vest au descoperit un puternicinteres în asocierea reciprocã, în mod direct sau prinintermediul instituþiilor europene. În firea lucrurilorexistã însã ºi un interes care le desparte de vechilestate-naþiuni din care fac încã parte. Aceasta nu e osursã nouã de dezacorduri. În Italia, resentimentulcelor din nord faþã de sudul „parazit” e o temã la fel deveche precum însuºi statul. Separatismul naþionalflamand din Belgia, care a înflorit sub nazism ºi care,din acest motiv, a rãmas oarecum într-o stare latentãdupã rãzboi, a beneficiat în ultimii ani de declinuleconomic al Walloniei industriale ; noi, flamanzii, sunãastãzi argumentul lor, pretindem nu numai egalitatelingvisticã ºi administraþie separatã, dar ºi recunoaº-terea propriei noastre identitãþi (ne-belgianã) ºi a unuistat propriu.

Tiparul nu se limiteazã la Europa de Vest. Spresfârºitul anilor ’80, popoarele sau regiunile din nordulstatelor-naþiuni unificate deveneau, sub propriii lorochi, sectoarele economice avansate ale unor state cuun sud sãrãcit, dar privilegiat din punct de vederepolitic. Prin accidentele (ºi ghinioanele) istoriei, aceºtiaau fost victime într-o relaþie care i-a legat, fãrã nici unmotiv solid, de niºte comunitãþi pe jumãtate strãinecare îi dominau ºi, în acelaºi timp, depindeau de ei.Astfel îºi înþeleg condiþia catalanii, Liga Nordului ita-lianã, separatiºtii flamanzi ºi chiar unii scoþieni. Totaºa poate fi descrisã ºi atitudinea cehã faþã de slovacidinainte de „divorþul de catifea”, reprezentând, de ase-menea, o versiune a cauzelor ºi explicaþiilor date dez-membrãrii Iugoslaviei, popularã printre unii practi-cieni ºi intelectuali din Croaþia ºi mai ales Slovenia.

Tony Judt220

Explicaþia comunã a revendicãrii separatiste înaceste cazuri e urmãtoarea : „noi” suntem „europeni” –nordici moderni, prosperi, plãtitori de taxe, bineeducaþi, distincþi din punct de vedere lingvistic ºi/saucultural – în vreme ce „ei” – „sudul” rural, înapoiat,leneº, mediteranean, subvenþionat – sunt, oarecum,mai puþin „europeni”. Imperativul logic al unei iden-titãþi „europene” care se deosebeºte de cea a vecinilornedoriþi cu care comunitatea respectivã împarte statuleste acela de a se gândi pe sine ca fiind situatã la unpol alternativ al autoritãþii ºi de a alege mai degrabã„Bruxelles”-ul decât Roma, sau Madridul, sau Belgradul,sau chiar Bruxelles-ul33. Atracþia faþã de „UniuneaEuropeanã” în aceste circumstanþe este aceea faþã deo modernitate cosmopolitã care se împotriveºte constrân-gerilor naþionale învechite, restrictive (ºi, se sugereazã,artificiale ºi impuse). La rândul sãu, aceasta poatejustifica atracþia deosebitã a „Europei” pentru mulþitineri din intelighenþia þãrilor în chestiune.

Uniunea Sovieticã a atras cândva numeroºi intelec-tuali din Occident, apãrând ca o combinaþie promiþã-toare de ambiþie filosoficã ºi putere administrativã, iar„Europa” are ceva din acelaºi farmec seducãtor. Pentruadmiratori, ca ºi pentru numeroºi politicieni ºi oamenide afaceri din regiunile avansate ale Europei de Vestºi Centrale, „Uniunea” e ultima moºtenire a despo-tismului luminat al celei din urmã mari epoci refor-matoare dinainte de apariþia statelor naþionale. Cãcice este „Bruxelles”, la urma urmelor, dacã nu o nouãîncercare de a realiza idealul de eficienþã, administraþiauniversalã, lipsitã de particularisme ºi condusã de

33. Cazul belgian e de un nefiresc împins pânã la absurd în cepriveºte descrierea locuitorilor vorbitori de limbã francezãai Walloniei ca „mai puþin europeni” decât vecinii lor dinnord vorbitori de olandezã. Wallonii sunt, fãrã îndoialã,mai belgieni – fie ºi numai pentru faptul cã economia ºilimba lor au prevalat în stat atâþia zeci de ani. Acest caze astfel în concordanþã cu tiparul mai larg prin care separa-tiºtii flamanzi ar trebui sã-ºi mascheze propria retoricãnaþionalistã ºi uneori rasistã printr-un vãl al discursuluide tip „euro”.

221Europa iluziilor

calcule raþionale ºi de lege, pe care marii monarhi aisecolului al XVIII-lea – Ecaterina, Frederic, MariaTereza ºi Josef al II-lea – s-au strãduit sã o instituie înþãrile lor fãrâmiþate ? Însãºi raþionalitatea idealuluiComunitãþii Europene a fãcut-o atrãgãtoare, mai alesîn ochii intelighenþiei educate care, atât în Vest, cât ºiîn Est, vede în „Bruxelles” o evadare din practicileînguste ºi înapoierea provincialã, în mare mãsurã aºacum avocaþii, comercianþii ºi scriitorii din secolulal XVIII-lea cãutau sprijin la monarhii luminaþi, pestecapetele parlamentelor ºi dietelor reacþionare.

Trebuie plãtit însã un preþ pentru aceastã reorien-tare a Europei, acest nou pol magnetic pentru cei maireuºiþi europeni. Dacã „Europa” þine locul învingã-torilor, al regiunilor ºi subregiunilor bogate ale statelorexistente, atunci cine vorbeºte în favoarea învinºilor –„sudul”, sãracii, dezavantajaþii din punct de vederelingvistic, educaþional ºi cultural, neprivilegiaþii – saual europenilor dispreþuiþi, care nu trãiesc în triunghiuriaurite de-a lungul frontierelor desfiinþate ºi pentru care„Bruxelles” este cel mult o abstracþiune administra-tivã, în cel mai rãu caz un obiect-þintã din punct devedere politic, de teamã ºi urã ? Riscul este acela cã totceea ce le rãmâne acestor europeni e „naþiunea” sau,mai precis, naþionalismul. Fapt care nu e deloc acelaºilucru cu separatismul naþional al catalanilor sau cuauto-promovarea regionalã a lombarzilor, ci înseamnãconservarea statului de secol XIX ca mod de apãrareîmpotriva schimbãrii, ºi nu destrãmarea lui înfavoarea unor unitãþi mai mici pentru care schimba-rea, în asociere cu o unitate mai mare transnaþionalã,pare atrãgãtoare.

Retorica naþionalistã defensivã funcþioneazã celmai bine în regiunile defavorizate din punct de vedereeconomic sau în cele cãrora le lipseºte o conºtiinþãregionalã marcatã, ºi unde alegãtorii – nemulþumiþi ºitemãtori – pot fi mobilizaþi împotriva ameninþãrilorstrãine, reale sau imaginare, ale locurilor de muncã ºi„modului de viaþã”. În sine, nu e nimic nou, iar înEuropa de Rãsãrit aceasta a devenit forma familiarã a

Tony Judt222

politicii populiste începând cu 198934. Între timp, înEuropa Occidentalã statul-naþiune lãsase impresia cãse aflã pe calea unei stingeri lente. Cu stabilitateapoliticã ºi socialã asiguratã de un consens ce-i legalaolaltã pe socialiºti ºi conservatori, pe social-demo-craþi ºi creºtin-democraþi ºi cu prima îndatorireistoricã – apãrarea naþiunii – garantatã în plan extern,elementele caracteristice ale statului european moderndeveniserã neclare. Menþinerea ordinii interne ºi asecuritãþii externe fusese înlocuitã de ochii lumii cumanagementul resurselor ; de vreme ce tot mai multedintre acestea erau generate ºi distribuite de agenþimultinaþionali (publici ºi privaþi), convenþiile indusede ideea naþionalã pãreau cã nu mai au cãutare. Cufiecare nouã generaþie, „naþionalismul” dãdea impresiacã devine din ce în ce mai anacronic, invocarea sa lacompetiþiile sportive fiind în mod fermecãtor (sauderanjant, în funcþie de sport) deplasatã. În cercurilesobre, critica „Europei” pãrea uºor indecentã, lucrugrãitor pentru eºecul rememorãrii a ceea ce Enzen-sberger numea recenta „încercare de sinucidere euro-peanã” ºi lecþiile servite de ea.

Toate acestea se schimbã acum. Întocmai precumobsesia „creºterii” a sãpat un vid moral în inima unoradintre naþiunile moderne, tot astfel calitatea abstractã,materialistã a ideii de Europa se dovedeºte insufi-cientã pentru a-ºi legitima propriile instituþii ºi aconserva încrederea maselor. Însuºi obiectivul unifi-cãrii nu ajunge pentru a captura imaginaþia ºi loiali-tatea acelora pe care schimbarea i-a lãsat în urmã,mai ales cã acest obiectiv nu mai e însoþit de o promi-siune convingãtoare a bunãstãrii fãrã sfârºit. Din 1989

34. Ziaristul polonez Konstanty Gebert observa cã sintaxacomunismului ºi a naþionalismului e în esenþã aceeaºi, pecâtã vreme democraþia liberalã este, din punct de vederelingvistic, distinctã. În ciuda abisului care separã valorileuniversale ºi þelurile socialismului de politica particula-ristã, exclusivistã a naþionalismului, el are perfectã drep-tate, dupã cum domnii Miloºevici, Tudjman, Mečiar ºi ceicare i-au votat o pot confirma.

223Europa iluziilor

asistãm la o contraofensivã a memoriei ºi, o datã cuea – ºi profitând de ea –, la o reînviere a unitãþilornaþionale care delimitau ºi dãdeau o formã aceleimemorii, conferind totodatã un sens trecutului colectiv.Acest proces ameninþã sã submineze ºi sã ia loculEuropei-fãrã-trecut. Astfel, vreme de mulþi ani, înFranþa sau Germania retorica naþionalistã a fost dis-creditatã de strânsa asociere cu amintirea ºi limbajulnazismului sau ale regimului Pétain („Travail, Famille,Patrie”). Aceastã autocenzurã a dispãrut aproape cudesãvârºire, cu excepþia unei generaþii mai vechi deintelectuali de stânga, azi în mare mãsurã ignoraþi.Dupã douãzeci de ani în care identificarea cu Europadãdea impresia cã poate substitui sentimentul apar-tenenþei la o naþiune, sondajele de opinie privind„barometrul euro” sugereazã o tendinþã inversã. ÎnGermania, Danemarca, Spania, Portugalia ºi RegatulUnit, majoritatea sau aproape majoritatea celor ches-tionaþi în 1994 se vedeau în anii urmãtori ca identi-ficându-se în mod exclusiv cu propria naþiune.

De ce ? În primul rând pentru cã „Europa” e unconcept prea mare ºi prea nebulos pentru a se puteanaºte în jurul lui o comunitate umanã convingãtoare.ªi nu e realist din punct de vedere psihologic ca aceastasã fie amplasatã de-a lungul liniilor preferate descriitorul german Jürgen Habermas, o dualitate localãºi supranaþionalã de comunitãþi, care poate generaloialitate ºi în care sã nu existe – fiind înlãturatã înmod prudent – o evidenþiere primejdioasã a „identi-tãþii” asociatã cu unitatea naþionalã istoricã. E, deasemenea, un ecou al ereziei reducþioniste, curioasacredinþã de secol XIX împãrtãºitã deopotrivã de econo-miºtii clasici ºi de marxiºti, conform cãreia instituþiileºi afinitãþile sociale ºi politice le urmeazã în mod firescºi necesar pe cele economice. Fãrã îndoialã cã pro-ducþia, comerþul ºi finanþele sunt acum organizateglobal ºi cã organismele continentale, inter-regionale,reprezintã viitorul posibil al vieþii economice europene.Dar nu avem nici un motiv întemeiat sã credem cã alteaspecte ale existenþei umane pot ºi ar trebui sã se

Tony Judt224

comporte la fel. Chiar cele mai bine puse la punctreþele comerciale ºi legãturile comerciale extinse ladimensiunile unui imperiu nu au reuºit sã menþinã laun loc componentele centrifuge ale Austro-Ungarieisfârºitului de secol XIX.

În ultimele douã generaþii, vest-europenii au pier-dut ori au abandonat multe din instituþiile tradiþionaleintegratoare ale vieþii publice moderne. Rolul familiei,al bisericii, al ºcolii sau al armatei e astãzi neglijabilîn cele mai multe þãri occidentale în comparaþie cusituaþia de acum jumãtate de secol. Partidele politiceºi uniunile comerciale nu mai îndeplinesc funcþia orga-nizatoricã ºi pedagogicã pe care o exercitaserã înEuropa timp de mai bine de un veac. În vreme cepresiunile economice forþeazã guvernele sã reducãavantajele obþinute de pe urma asistenþei socialepublice, blocurile familiare a ceea ce francezii numescsolidarité se prãbuºesc. E posibil ca naþiunea – cucomunitatea de memorie pe care o reprezintã ºi statulpe care îl întruchipeazã, cu structura sa ajustatã cores-punzãtor – sã fie singura ºi cea mai bine adaptatãrãmãºiþã, sursã a identificãrii colective ºi comune. Datfiind colapsul dramatic al marilor þeluri abstracte aleutopiei socialiste ºi promisiunea nefondatã a uneiuniuni continentale mai mari ºi mai prospere ca ori-când, virtuþile unei unitãþi sociale bazate pe apropie-rea geograficã ºi înrãdãcinate mai degrabã în trecutdecât în viitor au fost, probabil, exagerate. În oricecaz, o mai mare atenþie din partea politicienilor respec-tabili ºi, dimpotrivã, mai puþinã atenþie acordatã mi-nunilor „Europei” ar putea fi de ajutor în recuperareaei din mâinile pretendenþilor extremiºti.

Într-un fel sau altul, e posibil ca statul sã fie nece-sar. Statul-naþiune convenþional ar putea fi tot maicãutat în urmãtorii ani, pentru a ajuta la conservareatexturii sociale, fie prin constrângere, fie prin redis-tribuire, oricât de nepopularã ar fi aceastã mãsurã în„super-regiunile” privilegiate. Se pare cã nu numai înstatele fost comuniste virtuþile de autoreglare ale pie-þei nerestrictive au fost excesiv de ovaþionate. E posibil

225Europa iluziilor

ca preacalomniatul „stat intervenþionist” sã fi fostprematur aruncat la coºul de gunoi al istoriei ; ar fimai bine sã nu-l divizãm, descentralizãm sau sã-i refu-zãm capacitãþile într-o prea mare mãsurã ºi mult prearepede. Anii de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial aucunoscut restaurarea dramaticã a funcþiilor sociale ºieconomice ale statelor-naþiune din Europa occidentalã,ºi acest proces a fost ajutat de „europenizarea” proble-melor lor ; anii de dupã 1989 vor solicita o refacere acredibilitãþii politice ºi culturale a statului-naþiune –dacã Europa însãºi se va vedea plutind în derivã35.

La urma urmelor, nu înseamnã cã „statul-naþiune”ar fi o formã politicã învechitã, cãreia i-a trecut vre-mea. De fapt, el este cea mai modernã dintre institu-þiile politice existente. Pânã ºi instituþiile politice dinstatele constituite cu mult timp în urmã, cum suntFranþa, Marea Britanie sau Olanda, ºi-au dobânditfuncþiunile moderne ºi forma politicã abia în cursulsecolului al XIX-lea. Iar statul-naþiune e deosebit debine adaptat cerinþei moderne de responsabilitatecivicã ºi participare politicã activã ºi eficientã. Regiu-nile subnaþionale sau „microstatele” privesc inevitabildincolo de frontierele proprii dupã alianþe ºi ajutor, casã-ºi poatã realiza obiectivele pentru care le lipsescresursele locale. Sau sunt vulnerabile la absorbirea decãtre o þarã vecinã mai mare, agresivã, aflatã în expan-siune. Unitãþile transnaþionale supradimensionatesuferã de un permanent „deficit democratic” – adicãexact presiunile la care e expusã acum Uniunea Euro-peanã. Aceste unitãþi pot sau nu sã funcþioneze bine îndomeniul administrativ, însã când vine vorba despreguvernare, sunt prea mari, prea îndepãrtate, deci sefãrâmiþeazã inevitabil în pãrþi constituente – ºi pentrua se asigura cã pãrþile lor constituente, oricât de fra-gile, mai sunt încã valide.

35. Pentru dezbaterea despre Comunitatea Europeanã care aluat fiinþã, funcþional vorbind, pentru a salva economiilelocale ale membrilor sãi, vezi Alan Milward, The EuropeanRescue of the Nation-State (Berkeley & Los Angeles, 1992).

Tony Judt226

Cea mai gravã slãbiciune a statului-naþiune ecalitatea sa implicit exclusivã : Franþa pentru francezietc. Din punct de vedere istoric, acest defect caracte-ristic a reprezentat principala sursã a declinului. Statelemultinaþionale (Iugoslavia, Belgia) s-au fãrâmiþat.Statele omogene uninaþionale (Polonia, Portugalia) suntprodusul particular (uneori tragic) al istoriei ºi nu potfi inventate ; minoritãþile „fãrã stat” sunt pretutindenislabe, supuse persecuþiilor ºi îºi cautã un teritoriupropriu pe cheltuiala altora. Dacã „Europa” ar repre-zenta într-adevãr o soluþie la aceastã dilemã – dacãmiºcarea liberã a popoarelor, desfiinþarea graniþelor ºiamestecarea naþiunilor ar putea fi realizate cu ade-vãrat –, ar merita cu siguranþã aproape orice preþpentru eforturile excesive depuse în scopul obþineriiinstituþionalizãrii ºi inegalitãþii economice. Dacã„Europa” înseamnã acum soluþia realã, cosmopolitã,pentru provincialismul parohial ºi culturile primejdiosde exclusiviste ale statelor-naþiuni, atunci „Europa” arputea fi un ideal la care sã aspiri, cu toate imper-fecþiunile sale.

Din nefericire, nu e cazul. Departe de a se deschide,începând cu 1989 „Europa” a fost, în mod constant,chiar pe furiº oarecum, ocupatã cu închiderea în sineînsãºi. Din motivele pe care le-am sugerat, UniuneaEuropeanã nu poate face o promisiune realistã mem-brilor sãi în privinþa unui viitor la fel de sigur ºi deprosper ca trecutul. Combinaþia unicã de circumstanþecare a prevalat în anii timpurii ai Comunitãþii a trecutºi nu se va repeta. E chiar mai puþin probabil cãaceeaºi Uniune se va deschide membrilor noi ºi maisãraci în condiþiile de pânã acum. Ideea germanãrecent trâmbiþatã a unui nucleu restrâns de state euro-pene îndreptându-se în ritm rapid spre integrare ºistabilind criterii macro-economice greu de atins pentruaderarea la ’clubul’ lor reprezintã pur ºi simplu ultimadovadã cã Europa va avea un viitor doar dacã varespecta condiþiile germane. E puþin probabil cã Italia,Spania sau chiar Marea Britanie se vor califica vreo-datã pentru un asemenea club exclusivist ºi e chiar

227Europa iluziilor

absurd sã-þi imaginezi Polonia sau Slovacia în aceastãposturã. În realitate, nimeni cu excepþia Luxemburguluinu prezintã cu adevãrat aptitudinile conforme crite-riilor stabilite în diferitele luãri de poziþie ale creºtin--democraþilor, însã, pentru a face ideea plauzibil „euro-peanã”, Germania, Franþa, Belgia ºi Olanda trebuie sãia parte la acest ’club’, ascultând sau nu de reguli.Genul acesta de subterfugii – „fãrã rezerve”, „avansarerapidã”, „Parteneriatul pentru Pace”, „zone econo-mice”, convenþii, acorduri ºi promisiuni – sunt toatetrucuri în vederea amânãrii sau evitãrii momentuluiopþiunii imposibile între a spune nu noilor veniþi ºi aextinde Uniunea în condiþii de egalitate deplinã.Aproape nimeni din Europa de Rãsãrit nu se amãgeºtecu aceastã iluzie ; neavând însã o alternativã mai bunã,est-europenii aleg sã creadã în propriile lor speranþe.

Totuºi, vãzutã din interior ºi dintr-o perspectivãoccidentalã, Uniunea, în ciuda expansiunii salerecente, dã în realitate impresia cã se micºoreazã ;pentru majoritatea membrilor sãi, Uniunea Europeanãînseamnã astãzi malul atlantic ºi mediteranean alunui continent ce pare, dintr-odatã, mai curând mareºi foarte problematic. Pânã ºi Germania, mai con-ºtientã de cealaltã Europã decât majoritatea parte-nerilor sãi ºi mereu tentatã sã se menþinã în expec-tativã în ceea ce priveºte restul continentului, nu-ºiface scrupule în privinþa diferenþelor dintre „noi” ºi„ei” ; în 1994, Bonn-ul aloca 11 milioane DM pentrusprijinirea a câtorva sute de mii de Volksdeutschenrãmaºi în România, plãtind în acelaºi timp guvernuluiromân sume substanþiale pentru a-ºi lua îndãrãtþiganii care îºi fãcuserã drum spre Germania. Privitãdin afarã, Uniunea Europeanã rãmâne o sursã de spe-ranþe ºi de ºansã, precum ºi un simbol al securitãþii ºistabilitãþii pentru toate popoarele de la estul ºi sudulsãu. Cu toate acestea, vãzutã din interior, e maidegrabã o fortãreaþã bine pãzitã.

De aici, importanþa simbolicã a acordului semnat laSchengen între naþiunile suverane (Germania, Franþa,Benelux, Spania ºi Portugalia, cu Italia ca membrã

Tony Judt228

candidatã) de a desfiinþa graniþele comune, a se punede acord în ce priveºte regulamentele referitoare lasistemul vizelor ºi la imigrare ºi de a accepta controlulefectuat la una dintre frontierele lor ca valabil pentrutoate þãrile membre. O persoanã admisã în Portugaliaar fi astfel liberã sã cãlãtoreascã pânã la graniþa polonã,fãrã sã fie luatã la întrebãri ori supãratã cu ceva ; amasista, astfel, la apariþia unei Europe postnaþionale.În practicã, desigur, acordul înseamnã ceva destul dediferit : cã statul cu cele mai severe ºi mai exclusivelegi de imigraþie ºi/sau de muncã îºi va putea impunecerinþele tuturor celorlalte þãri – un fel de cel mai înaltfactor de aritmeticã politicã discriminatorie. Regula-mentele vor fi stabilite printr-o unificare a datelor lanivel de continent, un fel de Interpol pentru strãini,refugiaþi ºi imigranþi, aºa încât forþele de supra-veghere ale acestui multi-stat le vor depãºi de departepe cele ale pãrþilor sale componente. În forma finalã ºiîn eventualitatea aderãrii Italiei – naþiunile scandi-nave ºi-au dat deja acordul pentru realizarea acestuiproiect –, înþelegerea Schengen va acoperi UniuneaEuropeanã ca zonã exclusivã întinzându-se, încã odatã, de la Gdansk la Triest.

Obiectivul înþelegerii Schengen este acela de a facedin Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaþia ºiSlovenia, precum ºi din Marea Mediteranã un fel delimes demografic alcãtuit din state-tampon care sãabsoarbã ºi sã blocheze miºcarea spre vest ori sprenord a popoarelor disperate – ale lor sau ale celor de lasud ºi est. Acest lucru aruncã o oarecare îndoialã asupraplauzibilitãþii promisiunilor în privinþa extinderiifinale spre est a avantajelor Uniunii – dacã spaþiulSchengen s-ar putea extinde fãrã greutate înspre estºi sud, la urma urmelor, înþelegerea n-ar mai fi fostnecesarã de la bun început. Acest lucru indicã de ase-menea grija cea mai urgentã a Uniunii Europene deastãzi, aceea de a se autoproteja împotriva riscuriloreconomice ºi politice ale imigrãrii în Uniune. De vremece politicienii naþionaliºti ai þãrilor vest-europene ardori ca guvernele lor sã facã întocmai acest lucru, o

229Europa iluziilor

Uniune Europeanã post-Schengen oferã cu greu oalternativã interesantã convenþionalului stat naþional.Probabil cã aceste procedee restrictive, ca multe alteleîn Europa de azi, sunt atrãgãtoare într-un mod maipuþin evident dacã sunt asumate nu în numele na-þiunii, ci în numele unei „uniuni mereu mai strânse”.

Nu e prima oarã când Europa, veºnic expansionistã,s-a simþit obligatã sã se restrângã în faþa obstacolelorexterne. Adeseori contragerea a fost condiþia, chiardefiniþia unei conºtiinþe colective mai intense. De lainvaziile barbare la Cortina de Fier via pretenþiilearabilor ºi ale otomanilor, presiunea externã a impuscu forþa unitatea Europei, cu preþul reducerii ambi-þiilor ei. De asemenea, decolonizarea globalã a ascuþitconºtiinþa europeanã atunci când i-a obligat mai întâipe francezi ºi olandezi, apoi pe britanici sã-ºi recu-noascã mijloacele reduse ºi sã facã din necesitateaimperialismului (temperat) o calitate continentalã.Ce-i drept, astãzi procedeul european al contragerii seaflã oarecum în contradicþie cu declaraþiile UE, dar numai mult decât sub cei mai catolici regi ºi împãraþi aiepocii moderne, care încheiau alianþe strategice deopo-trivã cu republicile protestante ºi cu sultanii musul-mani, în funcþie de necesitãþi.

Aceastã lungã istorie a expansiunii ºi contrageriiajutã la explicarea motivului pentru care actualadilemã a Europei de Vest nu e deloc ineditã ci, probabil,previzibilã de multã vreme. La mijlocul secolului alXVIII-lea Herder avertiza deja cu privire la zumzetul„popoarelor sãlbatice ale Europei de Est”, anunþânddouã secole de temeri germane în faþa imersiuniidemografice36. „Invazia” anticipatã a Europei de Sud

36.Vezi Larry Wolff, Inventing Eastern Europe : The Map ofCivilization in the Mind of the Enlightenment (Stanford,1994), p. 365. Wolff citeazã, de asemenea, lucrarea luiWilliam Sloane (The Balkans : A Laboratory of History,1914), care avertiza cã vor trebui în cele din urmã „sãimpunã asupra Europei de Vest un fel de uniune maistrânsã pentru apãrarea în faþa unei invazii ostile a civili-zaþiei inferioare, amestec de material slav, greco-catolicismºi guvernare orientalã”.

Tony Judt230

de cãtre refugiaþii disperaþi ºi cãutãtorii de lucru dinAfrica de Nord, Orientul Mijlociu ºi Balcani a repre-zentat o temã stabilã a scrierilor conservatoare ºi na-þionaliste în Spania, Franþa ºi Italia vreme de treizecide ani. Nou e probabil doar faptul cã europenii nordiciºi cei din sud ºi-au pus la comun nu numai resursele,ci ºi angoasele. Franþa ºi prietenii ei mediteraneeni aufost de acord sã manifeste înþelegere faþã de îngri-jorãrile Germaniei pentru viitorul Europei Centrale,în vreme ce Germania a consimþit sã mãreascã ajutoruldat Europei „sudice”, cu scopul de a încuraja ºi acordaasistenþã statelor de pe coasta mediteraneanã ne-euro-peanã sã-ºi pãstreze problemele acasã.

Avertizatã sau nu, favorita, amnezica Europã a ani-lor 1949-1989 a neglijat în mare parte semnele urmã-toarelor crize. A fost în stare sã continue sã facã totfelul de promisiuni, deoarece risca foarte puþin sã fieluatã în serios. Succesiunea rapidã a evenimentelor dela 1989 încoace a fãcut ca programul ulterior derestricþii financiare sã parã destul de lipsit de gust,obligaþia de a merge mai departe, generatoarea unorviziuni mãreþe ale extinderii viitoare, ciocnindu-se deun presentiment al dificultãþilor iminente ºi de nevoiaretragerii în „fortãreaþa Europa”37. Orice altcevaînseamnã acest lucru, el indicã limpede cã, sub formasa puternicã, ideea de „Europa” ºi-a trãit traiul. Loculei în problemele actuale e, în linii mari, comparabil cuacela al organelor rudimentare despre care CharlesDarwin în Originea speciilor scria cã „se pot comparacu literele dintr-un cuvânt, încã pãstrate înortografiere, dar devenite inutile în pronunþie, cu toatecã servesc ca punct de reper în depistarea etimologiei.”

37. „Cu cât mai mult va reveni peninsula noastrã în centrulpoliticii mondiale ºi al pieþei, cu atât mai mult va câºtigateren un nou soi de eurocentrism. Un slogan al cãruicopyright îi aparþine lui Joseph Goebbels a reapãrut îndezbaterile publice : ‘fortãreaþa Europa’. Cândva eraînþeles în sens militar ; a revenit ca un concept economic ºidemografic. O Europã în refacere va face bine sã-ºi aducãaminte de o Europã în ruine de care o despart doar câtevadecenii.” (H.-M. Enzensberger).

POSTFAÞÃ

Discuþia actualã despre viitorul Europei tinde sãoscileze între Pangloss ºi Cassandra, între asigurãrilecã totul va fi bine ºi o profeþie cumplitã. Am argu-mentat faptul cã posibilitatea ca Uniunea Europeanãsã-ºi þinã în totalitate promisiunile de menþinere aunei „uniuni mereu mai strânse”, concomitent cu pãs-trarea uºilor deschise pentru acceptarea de noi membriîn condiþii similare, e, într-adevãr, redusã. Asta nuînseamnã, însã, cã tot ce s-a fãcut pânã acum se vaprãbuºi la pãmânt sau cã nu ar trebui sã mai contezeabsolut deloc. Uniunea Europeanã este o realizare deexcepþie, chiar dacã nu atât de remarcabilã pe câtsugereazã avocaþii ei.

Însã oricât de mult s-ar dori, în principiu, o legã-turã mai strânsã între naþiunile Europei, acest lucru eimposibil în practicã ºi, prin urmare, o astfel de pro-misiune ar fi, probabil, imprudentã. Argumentând înfavoarea unei estimãri mai modeste a viitorului „Euro”ºi a recunoaºterii continue a locului potrivit al statuluitradiþional, nu aº vrea sã sugerez cã existã ceva supe-rior prin însãºi natura lor în ce priveºte instituþiilenaþionale în raport cu toate celelalte. Însã ar trebui sãadmitem realitatea naþiunilor ºi a statelor ºi sã luãmîn considerare riscul cã, atunci când sunt neglijate,acestea devin o resursã electoralã a naþionaliºtilorvirulenþi.

Poate fi de asemenea adevãrat faptul cã învechitulstat-naþiune reprezintã o formã mai bunã de garantarea loialitãþilor colective, de protejare a dezavantajaþilor,de impunere a unei distribuiri mai corecte a resurselorºi de compensare a tiparelor economice transnaþionaledistructive. Pânã în acel punct, o unitate geograficã ºidemograficã medie se bucurã de anumite avantaje deduratã. Reorganizarea unei mari pãrþi a Europei este

Tony Judt232

deja un fapt – Belgia, Italia, Spania ºi, desigur,Iugoslavia nu vor reveni cu siguranþã la forma lorconstituþionalã ºi administrativã anterioarã. Existãînsã motive serioase de abþinere de la încurajarea ori-cãrei alte subîmpãrþiri a statelor existente, fie înnumele autodeterminãrii, fie al euro-federalismuluiadministrativ. Reacþia adversã ulterioarã ar cântãrimult mai greu decât avantajele.

Ar trebui ca Uniunea Europeanã sã înglobeze þãriledin Europa de Est ? Nu existã un rãspuns definitiv laîntrebarea unde se sfârºeºte propriu-zis „Europa” ºicum se transpun pe hartã telos, graniþele continentuluiunit. Pe de altã parte, din motive pe care am încercatsã le sugerez, þãrile foste comuniste ale Europei nu sevor alãtura niciodatã restului Uniunii Europene pepicior de egalitate. Dimpotrivã, ºi oricât de jignitor arsuna, în viitorul previzibil, înglobarea în UniuneaEuropeanã a þãrilor din Est în asemenea condiþii arînsemna un act de caritate din punct de vedereeconomic. Totuºi, nu ar fi oare în interesul Europeioccidentale sã facã acest sacrificiu (presupunând cã îºipermite sã-l facã) ?

Sã lãsãm deoparte chestiunea afinitãþii culturale –cu alte cuvinte, dacã Europei de Vest îi lipseºte o partevitalã din ea însãºi, aceasta e oricum separatã deEuropa Centralã ºi de Est. E un subiect mereu intere-sant, dar nu ºi pentru autorii de planuri de laBruxelles, pentru care „Europa” înseamnã din ce în cemai mult formele mundane, materiale ale uniunii – celmai recent, obiectivul unei monede unice. Interesulastfel perceput al Europei de Vest de astãzi constã înasigurarea împotriva ameninþãrilor demografice ºi eco-nomice provenite de la est ºi sud. Cât despre pericolelerelativ convenþionale, e o presupunere nerostitã atuturor autorilor de planuri de apãrare europeanã fap-tul cã Rusia rãmâne singura ameninþare militarãpentru restul Europei. Ceea ce ar putea fi adevãratsau ar putea sã nu fie. ªi mai neclar este, însã, dacãRusia va reprezenta sau nu o putere mai puþin ame-ninþãtoare în cazul în care graniþele unei Uniuni

233Europa iluziilor

Europene ne-ruse vor fi împinse pânã aproape defrontierele ei actuale. E clar cã principalele state dinvestul ºi centrul Europei au acelaºi interes pe carel-au avut întotdeauna în menþinerea statelor-tampondintre ele ºi Rusia. Însã dacã acestea îºi îndeplinescrolul strategic înãuntrul sau în afara unei uniuni ofi-ciale rãmâne o întrebare deschisã pentru numeroºidiplomaþi occidentali.

Dezbaterea vest-europeanã e, de asemenea, con-centratã în mod narcisist asupra activitãþilor UniuniiEuropene înseºi. Discuþiile interminabile despre extin-derea uniunii au început, o datã cu semnarea Tratatuluide la Maastricht, sã se reducã la o simplã problemãproceduralã de luare de decizii. Se pune întrebareadacã ar trebui ca sarcinile colective europene sã fiehotãrâte printr-un acord unanim (ca acum) sau prin-tr-o majoritate de voturi. ªi, în al doilea caz, cum artrebui interpretate majoritãþile ºi cât de restrictive sãfie deciziile lor ? Helmut Kohl, François Mitterrand(înspre sfârºit) ºi consilierii lor politici s-au pronunþatîn favoarea introducerii unui sistem de vot majoritar,pentru a elimina riscul atingerii unui punct mort înurma oricãrei încercãri de a întâmpina nevoile ºi cerin-þele atâtor state-membre ; britanicii, susþinuþi de câtevastate-membre mai mici, se declarã pentru pãstrareadreptului de veto (acelaºi veto folosit de Charles deGaulle pentru a-i þine departe pe britanici în ianuarie1963 !) tocmai pentru a împiedica luarea oricãrei hotã-râri împotriva intereselor lor – ºi, într-adevãr, a preamultor decizii de orice fel. Nu întâmplãtor aceste con-flicte au ajuns în prim plan. În Europa celor cinci-sprezece va deveni aproape imposibil sã existe omajoritate zdrobitoare ºi încã mult mai rar se va puteaatinge unanimitatea în cazul hotãrârilor dificile.

Acest lucru va fi adevãrat mai ales în ce priveºtechestiunile de apãrare ºi politicã externã, domeniile încare Uniunea Europeanã a rãmas pânã acum pasivã(cu toate cã membrii ei mai vechi au fost, fireºte, parte-neri deplini în NATO, cu Franþa acceptatã parþial). Înciuda intervenþiei încununate de succes, deºi uºor

Tony Judt234

tardivã, din Bosnia, opþiunea intervenþionismuluimilitar nu mai e valabilã pentru Europa ; din motivede presiune politicã localã ºi restrângere economicã,SUA nu se poate amesteca în treburile europene ori decâte ori i se solicitã serviciile. Uniunea Europeanã aeºuat total-mente în încercarea de a-i reuni pe membriisãi în jurul oricãrei strategii ori acþiuni comune închestiuni militare sau externe. Iar ceea ce s-a doveditdificil pentru cincisprezece membri nici nu ar mai intraîn discuþie pentru un numãr mai mare. Rezultatul eprevizibil. Dacã Uniunea Europeanã ºi predecesorii eisemãnau cândva cu Naþiunile Unite – luând hotãrâriîn unanimitate în domeniile de interes comun ºi înþele-gându-se sã dezaprobe sau chiar sã nu ia deloc deciziiîn cazul subiectelor dificile sau cu care unii dintre ei sesituau în dezacord –, acum ea va începe sã arate caLiga Naþiunilor, cu membrii renunþând pur ºi simplusã mai ia decizii de care se desolidarizeazã. Rãul moralºi politic pe care-l poate face un singur stat-membruimpunând asupra tuturor o nehotãrâre unanimã – vezirefuzul grecilor de a recunoaºte Macedonia sau insis-tenþa Italiei de a i se refuza Sloveniei candidatura laUniunea Europeanã pânã când disputele vechi, darnesemnificative în privinþa graniþei dintre cele douãþãri vor fi rezolvate – nu ar fi nimic în comparaþie cuun refuz din partea Marii Britanii sau a Franþei, depildã, de a accepta implicarea în politica externã aunei majoritãþi alcãtuite din Germania ºi susþinãtoriiei mai mici.

Atunci ce e cu interesul general al EuropeiOccidentale faþã de stabilitate, garanþia oferitã þãrilorprecum Ungaria sau Slovacia împotriva propriilordemoni interni ? În realitate, acesta e cel mai puternicargument pe care-l pot oferi est-europenii în susþinereacandidaturii lor la Uniunea Europeanã – apãraþi-ne denoi înºine, de consecinþele locale ale unei „tranziþiipost-comuniste” eºuate – ºi e deosebit de convingãtorpentru vecinii lor imediaþi din Vest, în specialGermania. Acesta reprezintã însã un argument exclu-siv al precauþiei, de aceea Uniunea Europeanã a

235Europa iluziilor

încercat sã-l întâmpine cu oferta unei participãriparþiale, a unei afilieri temporare º.a.m.d., ridicând oproblemã ipoteticã într-o vreme când Vestul erapreocupat de dificultãþi concrete ºi imediate. Chiardacã aceastã chestiune reuºeºte într-adevãr sãdeschidã cu succes uºa Comunitãþii Europene, o vaface numai cu preþul unei importante deturnãri asensului ºi practicilor uniunii. Iar braþul protector al„Europei” nu se va întinde oricum dincolo de vechileteritorii habsburgice – Polonia, Cehia, Slovacia ºi, poate,Slovenia –, fãcând din ultima un fel de suburbie acontinentului, dincolo de care Europa „bizantinã” (dinLetonia pânã în Bulgaria) va fi lãsatã sã se aperesingurã, fiind prea aproape de Rusia ºi de intereseleruseºti pentru a fi prudent ca Vestul sã facã odemonstraþie agresivã de absorbire ºi angajament.

De acum înainte, Europa va fi dominatã deGermania într-una din urmãtoarele trei configuraþiiposibile : Europa Occidentalã iniþialã (de dinainte de1989), dar sub conducere germanã – preferinþa ºovãiel-nicã a majoritãþii politicienilor francezi ºi meditera-neeni ; Europa Centralã pro-germanã, în careGermania joacã rolul de putere benignã într-o Uniuneextinsã, rol imaginat de actualii ei conducãtori ;Europa Centralã anti-germanã, cu Germania vãzutãde cãtre vecinii din sud ºi est mai curând ca o povarãºi o ameninþare decât ca un avantaj. Ultimele douãcazuri ar putea sfârºi foarte bine ca fiind unul ºiacelaºi – dupã cum sunã o glumã cehã, þara lor epânditã de numai douã primejdii în viitor : aceea cãGermania va investi din greu, cumpãrând economialocalã, ºi aceea cã Germania nu va investi, lãsând-o sãstagneze. Ponderea dezechilibratã a Germaniei în afa-cerile europene nu e, desigur, ceva nou. Dar în contrastcu zilele de demult, ea reprezintã o problemã atâtpentru Germania însãºi, cât ºi pentru temãtorii eivecini.

În anii de dinainte ºi imediat dupã 1989, lideriiRepublicii Federale cãutau neliniºtiþi sã asigureFranþa ºi celelalte þãri partenere cã o restabilire a

Tony Judt236

suveranitãþii depline a Germaniei nu trebuie privitãca o ameninþare ; din 1990, ºi cu acelaºi obiectiv înminte, o Germanie unitã îºi cautã în regim de urgenþãparteneri pentru strategia sa de expansiune în EuropaCentralã : acþionând în comun cu alþi membri UE adepþiai unei „avansãri rapide” europene, nu s-ar zice cãBonn-ul face paºi mari înainte într-un mod atât deevident. Astfel, investiþiile în Europa de Rãsãrit fãcutede firmele nemþeºti care se folosesc de filiale sau „faþade”austriece trezesc mai puþine animozitãþi decât aceleacare vin direct din Republica Federalã. Întocmai cumpolitica Germaniei de Vest dinainte de 1989 ar putea ficaracterizatã ca miºcarea unei balanþe cu trei braþe,nici favorizând, nici nemulþumind Washingtonul,Moscova sau Parisul, tot astfel politica germanã dedupã unificare cautã sã urmeze logica puterii Germaniei,precum ºi locul acesteia în Europa Centralã ºi Esticã,fãrã sã-ºi înspãimânte aliaþii vestici sau sã stârneascãfrica germanilor de ambiþiile naþionale resuscitate.

Dificultatea, aºa cum au observat unii scriitori ger-mani, constã în aceea cã Germania nu are ce sã facã înprivinþa destabilizãrii Europei, în ciuda celor mai buneintenþii ale sale. Acesta e motivul pentru care GüntherGrass se opunea atât de ferm unificãrii ºi rãmânea unsceptic enervat faþã de consecinþele ei. Europa pe careAdenauer ºi contemporanii sãi se strãduiau sã o edi-fice, ºi care, la rândul sãu, permitea RepubliciiFederale sã-ºi fãureascã, dupã o muncã tenace ºi înde-lungatã, o identitate post-hitleristã, e pusã acum laîndoialã, stabilizarea postbelicã ajungând la capãt.Analogiile istorice mai dramatice ar putea induce îneroare – alianþa de facto a Germaniei cu Austria îninteriorul Uniunii Europene nu ar avea semnificaþiaAnschluss-ului de la 1938, iar o renaºtere a expan-sionismului german, mai puþin a militarismului, nu eposibilã în Germania, cel puþin nu în viitorul pre-vizibil. Rãmâne însã adevãrat, aºa cum este încã din1871, faptul cã o Germanie puternicã în mijloculEuropei, având interese proprii, constituie o prezenþãderanjantã pentru vecini.

237Europa iluziilor

Într-o contribuþie recentã din Le Monde, ministrulbritanic responsabil cu Europa dedica o paginãîntreagã articolului Construirea Europei în secolul XXIfãrã a menþiona Germania nici mãcar o datã ! Punctulforte al ministrului era acela cã viitorul Europei seaflã în mâinile Marii Britanii ºi ale Franþei, împãcatedin ce în ce mai mult cu susþinerea reciprocã datoritãîngrijorãrilor comune faþã de direcþia în care se des-fãºoarã evenimentele ; existã ideea nerostitã, dar im-plicitã cã ambele þãri ar avea multe de pierdut printr-odeplasare spre est a centrului de gravitate al Europeiºi prin adoptarea unui sistem al luãrii de decizii încare interesele lor ar putea fi micºorate de intervenþiaunei majoritãþi a statelor mai puþin importante. Pe dealtã parte, Marea Britanie ºi Franþa sunt (uneori)dispuse ºi capabile sã preia iniþiativa în tratativelediplomatice. Iar în apropiata crizã a Alianþei Nord--atlantice, aceasta ar fi, mai presus de toate, mãsuraEuropei în secolul urmãtor.

Acest argument se oferã de la sine ºi în lungatradiþie a gândirii britanice mioape ori de câte ori evorba de Europa, însã nu este din acest motiv eronat.O Europã dominatã de Germania, în contrast izbitorcu trecutul, s-ar caracteriza, înainte de toate, prinezitarea de a interveni în mod activ în treburile inter-naþionale. Aceasta pentru cã Germania are totinteresul sã-ºi topeascã propriile preocupãri ºi obiec-tive în consensul internaþional cel mai larg posibil.Dacã lucrurile vor sta întotdeauna aºa, e o altãchestiune – trauma nazismului nu poate apãsa lainfinit conºtiinþa publicã germanã ºi trebuie sã vinãvremea când politicienii germani ºi alegãtorii lor vor fimai puþin inhibaþi de un comportament ca al oricãreialte puteri : trimiterea soldaþilor peste hotare, folosireaforþei sau ameninþarea cu forþa pentru a atinge scopurinaþionale º.a.m.d. Dar, între timp, principala dificul-tate impusã membrilor sãi de cãtre o Europã dominatãde Germania o constituie un ciudat soi de inerþie,forþând comunitatea europeanã sã-ºi restrângã inter-venþiile internaþionale colective la chestiuni nedispu-tate, de naturã umanitarã sau ecologicã.

Tony Judt238

Aceasta este, mai presus de toate, lecþia tragedieiiugoslave, ilustrând slãbiciunea iniþiativelor europene,obligaþia de a evita angajamentul serios ºi absenþaoricãrui interes strategic colectiv recunoscut dincolode menþinerea status quo-ului. Europenii, îndeosebifrancezii, pot dispreþui aparenta uºurinþã cu care im-plicarea SUA a adus un sfârºit provizoriu conflictuluidin Bosnia, ºi a existat un comentariu acerb în presafrancezã, în care se menþiona cã, dacã Statele Unite arfi dorit, ºi-ar fi putut îndeplini scopurile actuale multmai devreme ºi astfel ar fi salvat mii de vieþi. Rãmâneînsã faptul cã situaþia tulbure din Bosnia a revelatvidul interior al construcþiei „europene”, egoista obsesiea corectitudinii fiscale ºi a avantajului comercial.

Rãzboiul din Iugoslavia, începând din 1991, consti-tuie un element oportun de aducere-aminte a faptuluicã germanii nu sunt singurul popor pentru care hege-monia germanã în Europa nu e binevenitã. Unul dintrecele mai puternice puncte ale propagandei sârbe, maiîntâi împotriva independenþei slovenilor ºi a croaþilor,apoi împotriva „intervenþiei” externe în Bosnia, a fostafirmaþia cã Germania ºi Austria sunt pãrþi active ºiinteresate în construirea unei Mitteleurope „germano--catolice” restaurate ºi cã întreaga maºinaþie a dez-membrãrii Iugoslaviei reprezintã un fel de intrigã teu-tono-habsburgicã. Pânã ºi jurnaliºtii afiliaþi partidelorde opoziþie de la Belgrad sunt dispuºi sã acorde creditacestei explicaþii date tragediei care le-a lovit þara.Teama de a furniza ostatici a împiedicat statul cel maiputernic al Europei sã se implice activ în rãzboi timpde patru ani, iar decizia de a trimite în Iugoslavia unmic contingent militar german – limitat la sarcini ne-combative – a fost luatã numai împotriva unei intenseopoziþii din partea cercurilor intelectuale ºi politicegermane (în special verzii ºi social-democraþii).

Aceasta nu înseamnã cã purtarea Franþei ºi a MariiBritanii a fost exemplarã. Însã francezii ºi britaniciiau fost constrânºi sã facã ceva, oricât de nepotrivit ºichiar perfid – de unde expedierea unei mici Forþe dereacþie rapidã la Sarajevo în 1995, dupã ce a reieºit

239Europa iluziilor

jenant de limpede cât de ineficientã devenise acoloprezenþa Naþiunilor Unite38. Însã, deoarece aceastãforþã era franco-britanicã, neoperând sub egida niciunei instituþii „europene”, ea a confirmat o altã lecþieservitã de evenimentele din Balcani : întocmai cum nuexistã nici o comunitate internaþionalã efectivã, totastfel nu existã, în chestiunile internaþionale, nici unaeuropeanã. Existã numai puteri, mai mari ºi mai mici ;ºi, cel puþin pe moment, o Europã unitã condusã deGermania nu se aflã printre ele. Modul în care Franþaºi Marea Britanie vor folosi iniþiativa internaþionalãlimitatã pe care le-o acordã acest fapt va depinde delecþia pe care aleg sã o reþinã guvernele lor (dacã alegvreuna) din aventura bosniacã. Însã la patruzeci deani dupã umilirea anglo-francezã de la Suez, engleziiºi francezii sunt pe cale sã redescopere farmecele ºipoverile unei autonomii diplomatice relative. StateleUnite nu mai privesc peste umãr, iar „Europa” nu maie un paravan credibil.

Astfel, anii 1945-1989 încep sã semene tot mai multcu o parantezã. Asta nu înseamnã cã suntem pe cale sãne întoarcem la vechile cãi rele. Trecutul, o datã con-sumat, lasã o urmã ºi o amintire, iar acea amintire eunul din motivele pentru care lucrurile pe care lerecheamã pur ºi simplu nu se vor repeta. Dar tot atâtde adevãrat este ºi faptul cã oamenii pot uita sã-ºiaminteascã – sau, poate, uitã sã mai uite –, precum ºicã, pe mãsurã ce ne îndepãrtãm de 1945, cauzele carefãceau sã parã atât de importantã construirea a cevadiferit vor fi tot mai puþin urgente. De aceea trebuie sãne amintim nu numai cã s-au obþinut niºte câºtiguri,dar ºi cã acea comunitate europeanã care a ajutat laobþinerea lor era un mijloc, nu un scop.

Dacã privim Uniunea Europeanã ca pe o soluþie latoate, incantând cuvântul „Europa” ca pe o mantrã,

38. În Bosnia nu s-a trecut, totuºi, cu vederea faptul cã princi-palul obiectiv al acestei forþe a fost acela de a proteja altetrupe strãine (în special franceze ºi britanice) care operausub autoritatea ONU, expuse focului sârb, rãpirii ºiºantajului.

Tony Judt240

fluturând steagul „Europei” în faþa recalcitranþiloreretici „naþionaliºti” ºi urlând „Renegare, renegare !”,ne vom trezi la un moment dat cã, departe de a rezolvaproblemele continentului nostru, mitul „Europei” aajuns un impediment în calea recunoaºterii lor. Vomdescoperi cã „Europa” a devenit doar puþin mai multdecât modul politically correct de a trece cu vedereadificultãþile locale, ca ºi când simpla invocare a promi-siunilor ei ar putea înlocui rezolvarea problemelor ºi acrizelor care afecteazã cu adevãrat zona. S-ar gãsipuþini care sã nege existenþa ontologicã a Europei, casã zicem aºa. ªi existã un anumit avantaj al conºtien-tizãrii de sine atunci când se vorbeºte despre ea ca ºicum ar exista deja într-un sens mai puternic, colectiv –dorinþa poate asista într-adevãr la naºterea gânduluiºi a trecut ceva timp pânã când s-a ajuns la asta. Însãexistã lucruri pe care „Europa” nu le poate îndeplini,probleme cãrora nu le poate face faþã. „Europa” e maimult decât o noþiune geograficã, dar mai puþin decâtun rãspuns.

În româneºte deAdina COSTIN

AUSTRIAºI FANTOMA

NOII EUROPE*

* Articol apãrut în The New York Review of Books din 15februarie 1996.

Viena

Duminicã, 17 decembrie, în Europa au avut locdouã rânduri de alegeri parlamentare. În Rusia, ceamai mare þarã de pe continent, comuniºtii ºi acoliþiilor au ieºit victorioºi, antrenând succese asemãnãtoareale partidelor comuniste sau ex-comuniste ºi înUngaria, Polonia sau alte þãri din fostul bloc estic. ÎnAustria, unul dintre cele mai mici state europene, nus-a întâmplat mare lucru : majoritatea guvernamen-talã a revenit încã o datã la putere, învingând opoziþiade dreapta. Dar contextul în care au avut loc alegeriledin Austria ar putea fi un semnal de alarmã pentruEuropa anilor urmãtori.

La prima vedere, o asemenea afirmaþie pare preapuþin fondatã. De multã vreme Austria nu maiînseamnã nimic pentru cineva din afara graniþelorsale1. Dupã Tratatul de Stat din 1955, când forþelealiate s-au retras ºi Austria a intrat în Naþiunile Uniteºi s-a declarat neutrã, Republica Alpinã (cum îi placesã fie numitã, mai curând pentru a deruta decât dinalte motive) a devenit un stat prosper ºi stabil dincentrul Europei. Populaþia sa de 8 milioane (dintrecare un sfert locuieºte în Viena) îºi obþine principalelevenituri din turism ºi slujbele din sectorul industrieide stat sau din birocraþie ºi, începând de la primelealegeri postbelice, a fost condusã de aceleaºi douã

1. Cu excepþia refugiaþilor est-europeni ºi a evreilor ruºi,pentru care Austria era cel mai apropiat liman în aniiîntunecaþi ai comunismului (deºi mulþi dintre aceºtia dinurmã au emigrat apoi în Israel sau alte state). Din acestmotiv ºi, probabil, dintr-un sentiment nostalgic faþã dezilele bune ale Habsburgilor, chiar descendenþii minori-tãþilor naþionale din fostele teritorii imperiale au arãtat, ºiîncã mai aratã, respect faþã de Austria ºi înclinã sã-isupraevalueze importanþa ºi posibilitãþile actuale.

243Europa iluziilor

partide, de obicei în coaliþie. Partidul Popular, urmaºulPartidului Social-creºtin din anii de dinainte de rãz-boi, întreþinând strânse legãturi cu Biserica Catolicã,a fost principalul membru al alianþei guvernamentaledin 1945 pânã în 1966, dupã care a guvernat singurpânã în 1970. De atunci, socialiºtii, înainte parteneriminoritari în coaliþie, au preluat conducerea ºi auguvernat fãrã întrerupere, fie singuri, fie, din 1986, cusuportul Partidului Popular. Doar pentru o perioadãfoarte scurtã, între 1983 ºi 1986, s-a renunþat la„marea coaliþie” în favoarea unei „mici coaliþii” întresocialiºti ºi partidul naþionalist de extremã dreaptã,Partidul Libertãþii, despre care voi vorbi mai târziu.

O atât de remarcabilã continuitate politicã este con-solidatã ºi prin pacea socialã asiguratã de instituirea,în 1957, a sistemului de „parteneriat social”. Aºa cumpartenerii de coaliþie îºi împart ministerele, poziþiileºi banii în funcþie de autoritatea electoralã de care sebucurã – sistem cunoscut sub numele de Proporz –, lafel ºi sindicatele sau camerele de comerþ ºi de industriediscutã ºi rediscutã, de 40 de ani încoace, neînþele-gerile sociale ºi economice pe baza unui sistem corpo-ratist de facto, unde conflictele dintre capital ºi mânade lucru se aplaneazã. Strategiile politice ºi economicesunt stabilite într-o serie de întâlniri la nivel mai multsau mai puþin înalt, în care rolul parlamentului estecel mai puþin important, acesta aprobând automatorice decizie susþinutã de liderii politici, de comunacord cu sindicatele. Într-o þarã cu o istorie profundmarcatã de amputãri geografice, cãderi economice, rãz-boaie civile, ocupaþie ºi înfrângere, austriecii s-auarãtat mulþumiþi, în ansamblu, de efectele stabiliza-toare ale acestor convenþii.

Dar, în 1994, temeliile sistemului postbelic austriacau început sã se clatine. La alegerile parlamentare dinacel an, cele douã partide de la putere au pierdut 12procente din voturi, dintre care destul de multe înfavoarea Partidului Libertãþii ºi a noului sãu lider,Jörg Haider. Partidul Popular a avut cele mai mari

Tony Judt244

probleme : voturile sale, în permanet declin din 1970,au ajuns la 27%, doar cu cinci procente mai mult decâtpartidul lui Haider. Socialiºtii au rãmas partidul majo-ritar, însã cu doar 35% din voturi (în comparaþie cucele 51 de procente înregistrate în momentul de vârf,1979) pãreau sã piardã ºi ei teren. Coaliþia a supra-vieþuit totuºi, chiar dacã obþinuse majoritatea la limitã.

Noul conducãtor al Partidului Popular, WolfgangSchüssel, a vãzut în aceste rezultate un avertisment :vechea alianþã dintre partidul sãu ºi cancelarul socia-list Franz Vranitzky costa prea multe voturi, aºadarvenise timpul sã se despartã. Acum cã Austria intraseîn Uniunea Europeanã, se fãceau presiuni pentrureducerea deficitului bugetar astfel încât statul sã sealinieze cerinþelor monedei unice. Schüssel profitã deocazie pentru a-i acuza pe socialiºti de proastã gospo-dãrire economicã ºi îºi retrage partidul de la guver-nare. Partidul Popular urma sã candideze la viitoarelealegeri cu un program de reformã economicã, oferindsoluþii tip Thatcher pentru stabilizarea monedei ºireducerea cheltuielilor publice.

Însã acest program electoral nu era prea convin-gãtor. Deficitul bugetar al Austriei e mic raportat lastandardele europene ºi nici unul dintre marile partidenu ar risca reduceri masive în impresionantul sistemde servicii publice ºi asigurãri sociale. Austriecii, depildã, se bucurã de o reþea excelentã ºi foarte ieftinãde transport în comun, alocaþii neobiºnuit de maripentru copii ºi pensii foarte generoase pentru popu-laþia în vârstã. Adevãrata problemã este aceea cã, înce-pând din anii ’60, premisele sociale ale sistemuluibipartit austriac s-au modificat fãrã ca partidele sãreuºeascã sã reflecte aceastã schimbare în linia adop-tatã. Socialiºtii nu se mai pot baza pe un numãr masivde voturi din partea muncitorimii, funcþionãrimii ºiVienei „roºii” ai cãrei cetãþeni au fost în mod tradi-þional de partea candidaþilor socialiºti. PartidulPopular, influent în regiunile catolice rurale din sudulºi vestul capitalei, se vede subminat de procesul deurbanizare ºi secularizare. Ca veºnic partener de

245Europa iluziilor

gradul II la guvernare, Partidul Popular este foartesensibil la criticile referitoare la politica taxelor, dome-niu în care exercitã un control redus. Plasându-se, cade altfel toate partidele creºtin-democrate din EuropaOccidentalã, în avangarda miºcãrii de integrare înUniunea Europeanã, el trebuie sã suporte consecinþelenemulþumirilor populare faþã de realizãrile UniuniiEuropene ºi efectele temerilor referitoare la costul ade-rãrii. Pe scurt, Partidul Popular trebuia sã se retragãde la guvernare. Dar singura modalitate de a se în-toarce la putere fãrã sprijinul socialiºtilor era princontractarea altei alianþe, de data aceasta cu PartidulLibertãþii, pe care Schüssel refuzase sã îl scoatã dincalcul – „o schimbare”, remarcase el, „nu va puteadecât sã-i facã bine þãrii”. Consecinþele acestei strategiis-au vãzut la alegerile din 1995.

Partidul Libertãþii din Austria a luat fiinþã în 1956,ca moºtenitor al Ligii Independenþilor. Liga, fondatãîn 1949, era descendenta directã a formaþiunii carepromovase naþionalismul pan-german în Austria, atâtsub regimul habsburgic, cât ºi în primii ani de dupãprimul rãzboi mondial. De vreme ce scopul politic majoral naþionaliºtilor germani în Austria fusese unirea(Anschluss) cu Germania, iar Anschluss-ul fusese interzisîn mod expres în Articolul 4 al Tratatului de Stat, Ligiiºi Partidului Libertãþii le-a lipsit o lungã perioadã unprogram politic bine definit. Susþinãtorii lor erau foºtinaziºti, monarhiºti ºi alþi nostalgici ai unui trecutinterzis, conservatori al cãror anticlericalism îi fãceaostili faþã de Partidul Popular sau oamenii de afacerimãrunþi, pensionarii ºi alte categorii care se simþeauexcluse din zona cãlduþã a protecþiei statale.

Refuzând iniþial sã accepte termenii independenþeiaustriece, în special clauza neutralitãþii, PartidulLibertãþii a hotãrât sã adopte o poziþie pro-europeanãca un substitut al identificãrii cu Germania. Pentru cãnu mai exista nici o grupare politicã în Austria care sãse pronunþe în favoarea dezvoltãrii pieþei libere ºi aaderãrii la Europa (Occidentalã), Partidul Libertãþii a

Tony Judt246

ajuns sã-ºi dezvolte o aripã liberalã, asemãnãtoareLiber-democraþilor din Germania Federalã. Dar celedouã tendinþe s-au aflat în permanent conflict, origi-nile partidului nefiind niciodatã trãdate : primii doiºefi de partid fuseserã un ex-membru al cabinetuluinazist post-Anschluss al cancelarului Arthur Seyss--Inquart ºi un ex-ofiþer SS.

Pânã nu demult, Partidul Libertãþii ocupa un locmarginal în viaþa publicã austriacã. Predecesoarea lui,Liga Independenþilor, obþinea circa 10% din voturi laalegerile din 1949 ºi 1953 ; apoi Partidul Libertãþii aobþinut între 4-7% din voturi, deºi în regiunea sudicã,în Carinthia, era ceva mai popular, pentru cã aici, încãde la referendumul din 1920 prin care provincia fuseseanexatã Austriei, naþionaliºtii germani exploataserãpolitic animozitatea faþã de minoritatea slovenã ºiteama de iredentismul iugoslav. În 1986 PartidulLibertãþii obþinea 9,7% din voturi la alegerile parla-mentare, în 1990 – 16,6%, iar în 1994 – aproape unsfert din votul naþional. Fenomenul era cu atât maisurprinzãtor cu cât, în 1993, aripa liberalã a parti-dului, incapabilã sã mai tolereze manifestãrile extre-miste ale conducerii, mai cu seamã discursurile rasisteîmpotriva imigranþilor, se desprinsese de partid, fon-dând o nouã grupare, Forul Liberal. Panica ce i-acuprins pe austrieci în 1995, când Schussel ºi partidulsãu s-au rupt de socialiºti, a fost determinatã depronosticurile unei vieþi politice ºi sociale aflate lacheremul partidului ascensionar al dreptei radicale ºi,în particular, la bunul plac al tânãrului sãu lider, acãrui influenþã era în continuã creºtere.

Jörg Haider s-a nãscut în Austria Superioarã înianuarie 1950, bucurându-se, astfel, de ceea ce elnumeºte „die Gnade der späten Geburt” – norocul celuinãscut mai târziu. Cu alte cuvinte, Haider nu poartãvina nazismului ºi nu este responsabil de ceea ce i s-aîntâmplat Austriei în trecut. Cu toate acestea el pro-vine dintr-o bunã familie nazistã – ambii pãrinþifuseserã membri activi de partid ºi Haider a cerut de

247Europa iluziilor

multe ori sã se punã capãt incriminãrii urmaºilorpentru pãcatele pãrinþilor. Ascensiunea sa în rândurilePartidului Libertãþii a fost rapidã : a preluat condu-cerea organizaþiei de partid din Carinthia în 1983 ºi,din 1986, este ºeful partidului naþional. E un tip pre-zentabil – în genul unui realizator de programe dedivertisment – ºi are succes când apare la televizor,mai ales acum când fotogenia a devenit o însuºire atâtde importantã în viaþa politicã austriacã2. Sloganeleelectorale atrag atenþia asupra faptului cã el nu e cunimic vinovat pentru greºelile guvernelor anterioare –„El nu v-a minþit” – ºi speculeazã pe tema onestitãþiiºi transparenþei, prezentându-l pe Haider în contrastcu politicienii consacraþi – „Pur ºi simplu onorabil, purºi simplu Jörg”.

Fãrã îndoialã, Haider e un tip direct. Sub condu-cerea lui, Partidul Libertãþii are doar trei teme asupracãrora liderul insistã cu studiatã perseverenþã. Primaeste naþionalismul austriac, temã care conservã un iznostalgic de naþionalism german într-o formã moder-nizatã. Înainte Partidul Libertãþii obiºnuia sã se iden-tifice cu „Europa”, acum Haider se pronunþã împotrivaintrãrii în UE ºi acesta a devenit vârful sãu de atac înpolemicile cu guvernul. A venit vremea, susþine el, „sãpunem Austria pe primul plan”, sã se termine cu imi-grãrile, sã se renunþe la Convenþia Europeanã pentruDrepturile Omului pentru a întãri legile împotrivastrãinilor ºi pentru a-i repatria pe cei ce trãiesc dejape teritoriu austriac. Din cartierul sãu general dinCarinthia, Haider atacã legile care acordã drepturi înce priveºte limba ºi cultura neînsemnatei minoritãþislovene ºi prezice – implauzibil la modul suprarealist –emergenþa unui stat austriac devenit „societate multi-culturalã”. De fapt, populaþia strãinã din Austria abiadacã atinge 9% ºi, în fiecare an, mai puþin de treistrãini din 100 primesc cetãþenia austriacã. Numãrul

2. Seamãnã puþin cu Tony Blair, liderul laburiºtilor britanici,ºi cultivã aceeaºi imagine tinereascã, post-ideologicã – doarcã Blair are o privire directã ºi destul de inocentã, pe cândprivirea lui Haider pare sã ascundã multe.

Tony Judt248

strãinilor (sau al cetãþenilor închiºi la culoare, pentrucã Haider nu are nimic împotriva turiºtilor occidentali)a crescut brusc o datã cu influxul temporar de refugiaþicroaþi ºi bosnieci – în 1990 strãinii reprezentau doarun procent de 5.3 din întregul populaþiei. Austria arepuþini þigani, dintre care majoritatea sunt concentraþiîn Viena ºi la frontiera maghiarã. Este cunoscut faptulcã un strãin va obþine doar cu foarte mare dificultatedrept de muncã în Austria ; cerinþele sunt mai strictedecât oriunde altundeva în Europa, cu excepþia Elveþiei,iar cetãþenii de origine strãinã au mai puþine drepturipolitice decât în oricare altã þarã membrã a UE. Mulþiaustrieci se tem de venirea unui val uriaº de emigranþiest ºi sud-est europeni, dar fenomenul nu a avut încã loc.

Totuºi, este cert faptul cã Haider are un suportpublic însemnat atunci când vehiculeazã acest gen deopinii : o treime din populaþia care a votat în 1995considerã cã cetãþenii strãini, cu sau fãrã drept delucru, au prea multe beneficii ºi privilegii. Multe bom-be-capcanã i-au vizat fie pe þigani, fie alþi membri aiminoritãþilor sau chiar oficialitãþi care îi sprijineau perefugiaþii bosnieci. Când unei asemenea victime, avo-cata refugiatã Maria Loley, i se acorda primul ajutordupã explozia unei bombe în octombrie 1995, printrevecinii ei din satul Poysdorf s-au auzit voci care sus-þineau cã îºi meritã soarta. Mersese prea departe ºi„încãlcase regulile”. O femeie declara : „Nici nu-ºi dãseama cât rãu ne face. Într-o bunã zi aceºti strãini sevor cãsãtori cu copiii noºtri.”3

3. Vezi Der Standard, 30 octombrie 1995. De fiecare datãcând este chestionat în legãturã cu atacurile cu bombe dinestul Austriei, care au început în 1993 ºi continuã încãfãrã sã se fi gãsit vreun vinovat, Haider rãspunde inva-riabil cã e vorba, fãrã îndoialã, de vreo reglare de conturiîntre criminali ºi drogaþi ºi cã toate problemele s-ar rezolvadacã victimele ar fi trimise „acasã”. Pentru dezbaterile petema imigrãrii în Austria ºi pentru influenþa nefastã a luiHaider asupra politicii altor partide, vezi Richard Mitten,Jörg Haider, petiþia împotriva imigranþilor ºi politici deimigrare în Austria, în Patterns of Prejudice, aprilie 1994,pp. 27-47.

249Europa iluziilor

A doua temã a lui Haider este atacul populist împo-triva beneficiarilor sistemului austriac de asigurãrisociale. În viziunea lui Haider, ceva este putred îninima Austriei, împovãratã de costurile întreþineriiunor Sozialschmarotzern – paraziþi sociali, categorieîn care el include nu doar bugetarii ºi pensionarii, ci ºipe toþi „ºmecherii” (Schuft) din Viena, care primescsubvenþii de la stat pentru creaþiile lor muzicale, artis-tice, teatrale în ciuda faptului cã nu ºtiu sã facã altcevadecât sã critice Austria pentru conservatorismul ºipentru trecutul ei întunecat ºi sunt complet lipsiþi deorice sentimente naþionale. Împotriva acestora, Haidercere gãsirea unor soluþii care nu pot fi atinse decâtprintr-o „înþelegere tacitã” între „cetãþenii austriecirespectabili”. Austria e o þarã micã, dar lungã – 700km de la est la vest –, iar tradiþiile vieneze ale admi-nistaþiei social-democrate ºi ale cosmopolitismuluicultural sunt privite acum, în orãºelele de provincie,cu aceeaºi suspiciune ca ºi la sfârºitul secoluluial XIX-lea. Haider se bucurã ºi de sprijinul publicaþieiNeue Kronen-Zeitung, cotidianul cu cel mai mare tiraj,având 41% din publicul cititor austriac, un ziar descandal care a promovat ideea lui Haider cum cãsistemul guvernamental de bugetare ºi subvenþionarea culturii distruge responsabilitatea individualã, îm-pingând þara pe panta decãderii morale4.

A treia temã favoritã a lui Haider se referã latrecutul Austriei. În aripa sa de extremã dreaptã,Partidul Libertãþii a avut întotdeauna suporteri impli-caþi în miºcãrile neo-naziste, deºi pânã acum prin-cipalii sãi reprezentanþi s-au ferit sã se identifice cutrecutul nazist al Austriei. Lucrurile au luat o altãînfãþiºare sub Haider. Exemplul cel mai tipic îl cons-tituie o întâmplare petrecutã înaintea recenteloralegeri, când televiziunea germanã l-a prezentat pe

4. Sigrid Löffler, într-un articol apãrut în FrankfurterAllgemeine Zeitung, descria Neue Kronen-Zeitung ca „atot-puternica voce a strãzii ºi organul central al tuturorinstinctelor bolnave ale sufletului austriac” (FAZ, 25octombrie 1995).

Tony Judt250

Haider adresându-se unei adunãri de veteraniWaffen-SS într-un oraº din sudul Austriei. Imaginilenu au fost difuzate pe posturile austriece înainte descrutin, dar e puþin probabil cã ele ar fi influenþatvizibil rezultatele finale. La acea întâlnire, Haider îinumise pe membrii audienþei „dragii sãi prieteni” ºi îiprezentase ca „cetãþeni onorabili”, cu un caracter „supe-rior din punct de vedere spiritual”. Îi comparase cu„gunoaiele de bugetari” ºi alte categorii care primescpe nedrept suport guvernamental ºi îi elogiase pentrufaptul cã ºi-au pãstrat convingerile în ciudapresiunilor.

Dar Haider nu a fãcut niciodatã un secret din opiniilesale. Cu zece ani în urmã, adresându-se unui grupasemãnãtor de foºti ofiþeri SS, le-a spus acestora cã eisunt cei care au salvat Europa Occidentalã. Timpurilenoastre, le-a spus el, au nevoie de oameni ca voi,pentru care Patria (Heimat) încã mai înseamnã ceva5.În acelaºi an, Haider îl elogiase pe Walter Reder, ofi-þerul SS austriac responsabil pentru crimele de rãzboicomise împotriva populaþiei civile din oraºul italianMarzabotto. Reder fost un soldat „care ºi-a fãcutdatoria”, a adãugat Haider. În 13 iunie 1991, într-oºedinþã a consiliului local din Carinthia, la conducereacãruia se afla încã, el a afirmat cã sistemul nazist alforþei de muncã fusese „solid”, spre deosebire de actua-lele mãsuri guvernamentale din Austria. Aceastã ieºirel-a costat pe Haider suportul Partidului Popular ºi,prin urmare, biroul sãu regional, dar el nu s-a cumin-þit. Mai mult, s-a autointitulat „semi-victimã” a Verbot-gesetz, legea austriacã ce interzice sprijinirea nazis-mului ºi a politicilor naziste.

Faptul cã Haider ºi partidul sãu s-au descurcat atâtde bine la recentele alegeri nu se datoreazã, probabil,simpatiilor sale manifeste faþã de naziºti, ci, dimpotrivã,

(5) Vezi Kärntner Nachrichten, 19 octombrie 1985, citat înBrigitte Bailer-Galanda, Haider Wörtlich (Viena, LöckerVerlag, 1995), p. 102.

251Europa iluziilor

rezultatele electorale i-au fost favorabile în pofidapropriilor simpatii. Ce-i drept, o parte din austrieci arfi putut fi de acord cu opiniile pro-naziste ale luiHaider, însã l-a votat din cu totul alte motive6. Uneledintre criticile sale la adresa guvernului par sã fieîntemeiate, mai ales atacurile la adresa corupþiei,aflatã în permanentã creºtere, poate inevitabil într-unstat unde un singur partid sau o singurã coaliþie arezistat la putere decenii de-a rândul. Unele aspecteale mãsurilor austriece de patronaj se aseamãnã cupracticile din viaþa publicã italianã, cu singura deose-bire cã sunt mai eficiente. (Firmele de construcþii sepot folosi de relaþiile pe linie de partid pentru obþinereacontractelor de lucru, dar proiectele sunt bine exe-cutate ºi finisate întotdeauna la timp.) Oferta luiHaider – „Contractul cu Austria” (plagiat evident dupãNewt Gingrich) – se adreseazã alegãtorilor care consi-derã cã sunt impozitaþi pentru a beneficia de avantajepe care nu le obþin, de fapt, niciodatã ºi care se tem cãschimbãrile economice, în special presiunile din parteaUE, ar putea ameninþa poziþia de cãlduþã izolare aAustriei. În contextul în care cele douã partide politiceaflate la putere au monopolizat poziþiile de conducere

6. Este, bineînþeles, notoriu faptul cã Austria are problemecu trecutul. Recent a avut loc la Viena, dupã ce fusese înprealabil organizatã în Germania, o expoziþie dedicatãcrimelor de rãzboi ale Wehrmacht-ului. Fotografiile ºitextele care o însoþesc sunt emoþionante ºi terifiante, darnu aduc nimic nou, fapt pentru care, în Germania, expo-ziþia nici nu a stârnit discuþii prea aprinse. În Austria însãexpoziþia a produs consternare ºi s-au auzit multe vocistrigând „fals” ºi „calomnie”. Neue Kronen-Zeitung a cali-ficat expoziþia drept „satanicã”. Un parlamentar din parti-dul lui Haider, John Gudenus, a luat parte la o dezbateretelevizatã pe aceastã temã ºi i s-a cerut pãrerea referitorla existenþa camerelor de gazare în lagãre. „Cred în tot ceeste prescris dogmatic”, a rãspuns el, lãsând sã se înþeleagãfoarte clar contrariul. Haider s-a limitat sã remarce în faþa„dragilor sãi prieteni” din Waffen-SS cã statul nu-ºi puteapermite sã facã nimic pentru ei, însã avea destui banipentru asemenea expoziþii.

Tony Judt252

ºi deþin în exclusivitate pârghiile patronajului, aurade protest ºi opoziþie îl înconjoarã, inevitabil, pe uniculcandidat disponibil.

Însã mult promisa „Republicã a Treia” a lui Haider(care sã o înlocuiascã pe a doua, întemeiatã dupãrãzboi) nu s-a nãscut dupã alegerile din 17 decembrie.Schüssel a riscat ºi a pierdut – teama de instabilitateaeconomicã i-a determinat pe alegãtori sã se întoarcã lasocialiºtii lui Vranitzky, în timp ce Partidul Popular ºiPartidul Libertãþii au rãmas cam cu acelaºi numãr devoturi ca ºi înainte.7 Noul guvern va fi, inevitabil, ocoaliþie a celor douã mari partide (de vreme ce niciunul dintre ele nu a reuºit sã obþinã majoritatea abso-lutã), în care, totuºi, socialiºtii vor domina. „Panica--Haider” pare sã fie de domeniul trecutului ºi ascen-siunea fãrã precedent a tineretului fascist austriacpare sã fi luat sfârºit, cel puþin pentru moment. Ceimportanþã mai au, atunci, alegerile în Austria ºi careeste sensul lor politic ?

Ultimele alegeri ºi succesul lui Haider marcheazãîn Austria sfârºitul erei postbelice de confortabil con-sens. Dupã cum au observat o serie de comentatori,Austria postbelicã a fost construitã pe baza unui mitambiguu. În noiembrie 1943, Aliaþii au declaratAustria „prima victimã” a lui Hitler, deºi austrieciicolaboraserã, de fapt, de bunã voie cu Hitler ºi îi perse-cutaserã pe evrei. Acest statut îi conferea Austriei ofalsã legitimitate. E adevãrat, þara s-a aflat, apoi, subocupaþie timp de zece ani, ceea ce însemna implicit cãºi Austria, ca ºi Germania, era un inamic învins. Însã,datoritã statutului ambiguu ºi, probabil, obsesiei occi-dentale a originilor „prusace” ale conducerii naziste,denazisficarea s-a petrecut aici mai puþin violent decâtîn Germania. Rezultatul a fost acela cã, pânã la afa-cerea Waldheim din 1986, în Austria nu a avut loc nici

7, Haider ºi partidul sãu continuã totuºi sã aibã succes electoralîn provincii : în Salzburg el a obþinut 27% din voturi ; înKlagenfurt, capitala Carinthiei, a obþinut 33%, iar în uneleorãºele din Carinthia, „dragul prieten” al veteranilorWaffen-SS ºi-a atras douã voturi din cinci.

253Europa iluziilor

o discuþie serioasã cu privire la trecutul nazist al þãrii.Deoarece regimul semi-fascist condus de KurtSchussnigg între anii 1934-1938 fusese rãsturnat deHitler, acesta, la rândul sãu, a fost tratat cu indi-ferenþã, iar taberele social-creºtinã ºi social-demo-cratã, în permanent conflict în perioada interbelicã,au scos la ivealã o republicã ruptã amnezic de oricetrecut real. A fost nevoie de mãrturiile lui Waldheimînsuºi cu privire la serviciul sãu militar din timpulrãzboiului pentru a trezi clasa politicã austriacã dinletargia sa confortabilã ºi pentru a o obliga sã înceapãsã-ºi punã o serie de întrebãri.8

Þara a fost de asemenea tulburatã, în 1989, decãderea comunismului. Austria postbelicã fuseseconceputã la modul conºtient, mai ales de cãtre BrunoKreisky, cancelarul socialist din perioada 1970-1983,ca un stat a cãrui identitate derivã în chip necesar dinpoziþionarea sa geograficã între est ºi vest, din poziþiade neutralitate din timpul rãzboiului rece ºi din rolulde intermediar între Lumea Întâi ºi Lumea a Treia(sub Kreisky, Austria a manifestat o simpatie vãditãfaþã de miºcãrile naþionaliste ºi anticoloniale dinOrientul Mijlociu ºi Africa). Toate acestea nu preacadrau cu trecutul þãrii, dar ce altceva ar fi putut fi„Austria”? O naþiune „austriacã” nu existase niciodatã –dintre toate regiunile fostului Imperiu Habsburgic,aceasta era singura care nu avusese nicicând aspiraþiinaþionale. Dupã cãderea monarhiei în 1918, singurasoluþie logicã ºi sentimentalã pentru politicienii austrieci,inclusiv pentru socialiºti, era unirea cu restul Europeigermanofone. Abia în 1933 socialiºtii ºi-au înlãturatdin program cerinþa Anschluss-ului cu Germania, iarîn 1937 Otto Bauer, una dintre minþile cele mailuminate din partid, vorbea deja de grotescul ideii uneinaþiuni austriece. În naþionalismul austriac, el nu

8. Pentru o excelentã analizã a acestor chestiuni, veziRichard Mitten, The Politics of Anti-Semitic Prejudice : TheWaldheim Phenomenon in Austria (Westview, 1992).

Tony Judt254

vedea decât spectrul unei uniuni între biserica catolicã,tradiþia habsburgicã ºi cultura feudalã a barocului9.

Dupã cãderea comunismului est-european în 1989ºi sfârºitul rãzboiului rece, nou-aflata identitateaustriacã a dispãrut pur ºi simplu, ºi singurul viitorposibil pentru austrieci era apartenenþa la UniuneaEuropeanã, ca o anexã autonomã a Germaniei unite.Singurul sens al „Austriei” trebuia cãutat undeva înstructurile profunde ale istoriei sale zbuciumate.Creaþie purã a înþelegerilor privitoare la împãrþireahãrþii Europei dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, înprezent Austria este victima ineficienþei lor. Un senti-ment tipic „austriac” este astãzi chiar cel exprimat deHaider – nemulþumirea generatã de schimbãrile rapidecare se petrec în Europa, teama cã acestea vor antrenaschimbãri radicale ºi în Austria, la care se adaugãmândria defensivã pentru ceea ce s-a pierdut ºi pentrucât s-a suferit10. (De fapt Haider însuºi cere, prin

9. Anumite regiuni ale þãrii, mai ales partea de vest a Tiroluluiºi Vorarlberg, ºi-au dezvoltat identitãþi proprii distincte –Vorarlberg ºi-a manifestat chiar în câteva rânduri intenþiase a se separa de restul þãrii pentru a se alipi Elveþiei.Salzburg ºi hinterland-ul sãu au fost anexate ImperiuluiHabsburgic doar în ultimul secol, în vreme ce regiunile defrontierã – atât din est, cât ºi din sud – au legãturi istoriceputernice cu vecinii maghiari ºi slavi. Numai Viena ºiregiunile înconjurãtoare, Austria Inferioarã ºi Superioarã,sunt „austriece” din punct de vedere istoric, dar – dupãcum se poate observa ºi dacã aruncãm o privire rapidãasupra cãrþii de telefon vieneze – o parte semnificativã dinpopulaþia capitalei este de origine strãinã, reprezentatã deimigranþii recenþi.

10. Comparaþia cu statele fost-comuniste poate fi sugestivã.Dupã cum observa demograful austriac Rainer Münz, demulte ori Austria are un aer est-european – e închisã,patriarhalã, lipsitã de dinamism, uºor retrogradã. În uneleprivinþe, statul chiar este condus dupã principiile pretinsede fostele guverne comuniste, la care se adaugã, totuºi,beneficiile prosperitãþii ºi libertatea individualã. Iar carevoteazã nostalgic cu foºtii comuniºti în Ungaria sauPolonia ar putea fi la fel de tentaþi ºi de un Haider.

255Europa iluziilor

programul sãu, o serie de schimbãri, cu toate cã acestaeste lucrul de care se tem cel mai tare alegãtorii sãi).

Toate acestea fac ca Austria sã difere foarte mult deGermania. Spre deosebire de Austria (care funcþio-neazã dupã o constituþie elaboratã în 1920 ºi revizuitãîn 1929), Republica Federalã Germanã a pornit-o de lazero în 1949, printr-o Lege Principalã care garantaruptura definitivã cu trecutul. Austriecii nu maiaºteaptã un Anschluss – mulþi se tem chiar sã nu fiecomplet înghiþiþi de o Europã dominatã de Germania,pe care, însã, nu o uitã nici o clipã din planurile lor. Înacelaºi timp, Austria reprezintã însã, în Germania, unsubiect de foarte mic interes. Probabil cã Germania nua fost niciodatã interesatã în mod real de Austria –Anschluss-ul a fost, la urma urmelor, o chestiune aus-triacã, nu germanã. ªi ascensiunea lui Haider atrageatenþia asupra diferenþelor actuale dintre cele douãþãri ; resentimentele ºi temerile de genul celor pe careel le cultivã, precum ºi ambiguitatea cu care trateazãtrecutul nazist au, acum, mult mai puþin ecou înGermania decât în þara vecinã de la sud. Este foartegreu de imaginat cã un politician ca Haider ar puteaobþine 23% din voturi în Germania.

O altã comparaþie este, poate, ºi mai edificatoare.În timpul ultimelor sãptãmâni ale campaniei electoraleaustriece, toatã lumea era preocupatã de grevele dinFranþa îndreptate împotriva mãsurilor de limitare apensiilor ºi reformare a bugetului. Costurile socialeale reformei economice – preþul întãririi fiscale ca pre-ludiu al soluþionãrilor de la „Maastricht 2”, pasulurmãtor al înþelegerilor cu Uniunea Europeanã – erauexact faptele asupra cãrora avertizase Vranitzky însloganele sale electorale, promiþând, printre altele, cã„Noi nu-i vom lãsa sã vã fure pensiile sau sã privezefemeile de drepturile lor”. În campania sa, Haiderfusese ºi mai direct : „Austria nu trebuie s-o apuce peurmele Franþei !”11 Desigur, cei doi politicieni se

11. Vezi Der Standard, 13 decembrie 1995.

Tony Judt256

refereau la lucruri puþin diferite. Socialiºtii luiVranitzky doreau perpetuarea statului-providenþã înapãrarea cãruia francezii au ieºit în stradã în decem-brie. Haider – care vede în statul-providenþã o amenin-þare la adresa spiritului naþional – avertiza cã integra-rea europeanã a Austriei va genera haosul intern. Darmesajul lor comun era foarte clar : Austria se bucurãde pace socialã – „Austria e mult prea importantã casã o supunem la teste de laborator”, afirmau sloganelesocialiste –, ceea ce nu se poate spune despre Franþa ;însã, dacã nu suntem atenþi, putem ajunge în situaþiaFranþei.

Franþa este singurul stat european în care, ca ºi înAustria, liderul carismatic al extremei drepte sebucurã de un succes atât de mare în rândurile electo-ratului – deºi, dacã Jean-Marie Le Pen s-ar descurcala fel de bine ca ºi Haider, partidul sãu ar fi pe loculdoi în stat ca putere politicã. În Franþa, la fel ca înAustria ºi din motive similare, trecutul a devenit osursã de discomfort ºi disputã la nivel naþional. Vice-preºedintele partidului lui Le Pen, Bruno Mégret, e depãrere, ca ºi Haider, cã a venit vremea sã spargã tabu-urile postbelice legate de Vichy ºi colaborarea nazistã ;amândoi vor sã „elibereze” trecutul naþional de dreapta,care a fost îngropat sub greutatea atitudinilor eroiceauto-admirative12. Fireºte, lui Haider îi lipsesc bunelerecomandãri ale lui Le Pen ca luptãtor de stradã întimpul studenþiei ºi extremist franco-algerian, dar,recunoaºte el, aceste lipsuri sunt justificate dediferenþa de vârstã. ªi în Franþa, ca ºi în Austria, ceeace a înlocuit liantul extremei drepte, antisemitismul,

12. Ca urmare a dezbaterilor publice privitoare la „sindromulVichy”, Le Pen ºi mulþi alþi francezi ar împãrtãºi, fãrãîndoialã, pãrerea lui Haider conform cãreia „nici un popornu poate supravieþui prea mult dacã îºi încrimineazã pro-pria istorie ºi a venit vremea ca ºi în Austria sã se punãcapãt acestui fenomen” (v. Neue Freie Zeitung din 15 ianua-rie 1992, citat de Bailer-Galanda în Haider Wörtlich, p. 91).Francezii chiar au avut parte de un preºedinte „amnezic”,mai ales în chestiunile mai mãrunte de discreditare eticã.

257Europa iluziilor

este teama ºi ura faþã de imigranþi (în Franþa – faþã decei din sud, în Austria – faþã de cei din est, în ambelecazuri, faþã de cei pe care cândva aceste þãri i-aucondus).13

Francezii au fost profund marcaþi ºi de sfârºitulînþelegerii postbelice extrem de avantajoase conformcãreia ei se prefãceau cã sunt puterea nr. 1 în Europa,iar germanii se prefãceau cã-i cred. Însã nu doar fran-cezii ºi austriecii încep sã se îndoiascã de propriul lorstatut ºi de propria lor menire ca naþiune, ci întreagaEuropã. Promisiunea unei Europe mereu mai mari ºimai prospere îi poate fermeca acum, eventual, numaipe est-europeni – deºi este puþin probabil ca aceºtia sãmai ajungã sã beneficieze de ordinea europeanã înforma ei actualã. În Vest, din întreaga promisiune nua mai rãmas decât himera monedei unice, alãturi demult prea reala prognozã a reducerilor masive de sub-venþii, reduceri care ameninþã serviciile sociale ºi sis-temele de asigurãri care au reprezentat visul europeanîncã de la finele celui de-al doilea rãzboi mondial.Reducerile sunt considerate acum necesare pentru aevita inflaþia în economiile naþionale, fenomen care arsubmina moneda unicã.

Dacã evenimentele recente din Franþa sunt unavertisment adresat întregii Europe care, cu toate pân-zele sus, se îndreaptã spre necunoscut, Austria repre-zintã, la rândul ei, o metaforã a Europei, în luminapalidã a zorilor de dupã lungul ºi indolentul somnpostbelic. Pentru cã Austria este o þarã mãruntã, cuidentitate incertã, complexatã de trecut ºi terorizatãde viitor, care refuzã sã renunþe la câºtigurile socialereale deºi este conºtientã cã nu ºi le mai poate permite,mulþumitã de modul în care s-a împãrþit Europa, darîngrijoratã cã îºi va pierde în curând rolul din actuala

13. Nu existã nimic explicit antisemit în comportamentul ºidiscursul lui Jörg Haider. Dar, ca ºi Jean-Marie Le Pen, elîºi trãdeazã prejudecãþile indirect, numind – ca exemplenegative din viaþa publicã – persoane care se întâmplã sãfie de origine evreiascã.

Tony Judt258

configuraþie. Dar, în proporþii diferite, nu este aceastaºi situaþia Franþei, a Italiei, a Marii Britanii ºi a altorstate ? Sã fie doar o coincidenþã faptul cã Haider ºi LePen s-au ridicat în deceniile opt ºi nouã ºi, alãturi deei, o nouã generaþie de naþionaliºti flamanzi sau deseparatiºti ºi neofasciºti italieni ?

Toþi profitã de pe urma dezamãgirilor ºi temerilorgenerate de efortul de unire a Europei respectând prin-cipiile fiscale ale bãncii centrale germane, care cere oratã de inflaþie foarte redusã ºi deficite bugetare mini-me ; ºi toþi se folosesc de acestea fãcând apel la senti-mentele naþionale, invocând în sloganurile ºi în pro-gramele lor neînþelegeri trecute ºi prezente, reale ºiimaginare. Chiar încercarea lãudabilã de a uºura cir-culaþia bunurilor ºi comunicarea fãrã frontiere încadrul Uniunii Europene, prin aºa-numitul programSchengen, înseamnã, de fapt, ridicarea unor ziduri ºimai înalte la hotarele Europei, pentru a-i þine afarã peimigranþii nedoriþi. Programul Schengen faciliteazãfãrã sã vrea legitimarea xenofobiei naþionale din sloga-nurile extremei drepte14. ªi în acest sens, alegerile dinAustria dau o lecþie Europei.

E tentant, ºi unii comentatori au speculat pe aceastãtemã, sã vedem în Jörg Haider ºi în partidul sãu un felde fascism resuscitat sau chiar un soi de para-nazism.Ar fi totuºi prea uºor, din moment ce se poate demon-stra atât de repede de ce Haider (sau Le Pen, sauGianfranco Fini în Italia) nu reprezintã pur ºi simpluo întoarcere în trecut, nu sunt doar un ecou al fanto-melor trecutului european. Nu sunt ideologi ai totalitaris-mului. Dacã ar fi, probabil cã i-am putea ignora – ºi,oricum, nu ar avea succesul politic de care se bucurãîn prezent. Dar faptul cã unui oportunist ca Haider îilipsesc principiile nu înseamnã cã el nu are nici prejude-cãþi, adânc înrãdãcinate ºi împãrtãºite de mulþi. Acum

14. „Noi, austriecii, ar trebui sã dãm socotealã nu în faþa UniuniiEuropene, Maastricht-ului sau altor instanþe internaþionale,ci în faþa Patriei noastre.” (Haider în Junge Freiheit, 20octombrie 1995 ; v. Bailer-Galanda, Haider Wörtlich, p. 56).

259Europa iluziilor

când Uniunea Europeanã cocheteazã cu „Maastricht 2”în timp ce marginile continentului sunt devastate,Haider ºi semenii sãi reprezintã ceva mult mai serios :ei sunt fantomele unor Europe care nu s-au nãscut încã.

18 ianuarie 1996

În româneºte deDana CHETRINESCU

DE CE A EXISTATRÃZBOIUL RECE*

* Articol apãrut în The New York Review of Books din9 octombrie 1997.

1.

Londra postbelicã în care am crescut era o lumealimentatã cu aburi ºi cãrbuni,

în care vânzãtorii de la piaþã încã mai foloseau caiipentru transport, maºinile erau neobiºnuite, iar supermarket-urile (ºi multe dintre mãrfurile lor) erau com-plet necunoscute. În geografia socialã, în mediul ºiclimatul sãu, în opþiunile sale politice ºi de clasã, înindustria ºi în regulile sale de politeþe, Londra anului1950 era întru totul familiarã cuiva care o cunoscuseºi cu jumãtate de secol în urmã. Chiar ºi marileproiecte „socialiste” ale laburiºtilor postbelici erau doarniºte creaþii întârziate ale liberalilor reformatori dinepoca eduardianã. E totuºi adevãrat cã se schimbaserãmulte ; în Marea Britanie, ca ºi în restul Europei, rãz-boiul ºi declinul economic modificaserã complet peisa-jul fizic ºi moral. Dar, tocmai din acest motiv, trecutulîndepãrtat pãrea mai apropiat ca oricând. Într-un fel,Londra de la mijlocul secolului XX era încã un oraº desfârºit de secol XIX. Chiar ºi aºa, însã, rãzboiul receîncepuse de mult.

E important sã înþelegem cât de diferitã era lumeanoastrã acum 50 de ani ca sã putem gusta unele aspec-te ale excelentei cãrþi scrise de John Gaddis. Rãzboiulrece a durat o lungã perioadã – 43 de ani, de la eºeculnegocierilor postbelice cu URSS în 1947 pânã la uni-ficarea Germaniei în 1990. Ceea ce înseamnã mult maimult decât interminabilele rãzboaie napoleoniene, maimult decât josnicul rãzboi de 30 de ani din secolul alXVII-lea ºi doar un an mai puþin decât perioada dintre,sã zicem, moartea lui Thomas Jefferson ºi naºterea luiLenin.

În 1951, anul de vârf al rãzboiului din Coreea, Europaera condusã de oameni foarte diferiþi ca vârstã : pre-mierul britanic, Winston Churchill, ºi cancelarul german,Konrad Adenauer, se nãscuserã amândoi la puþin timpdupã prima unificare a Germaniei, sub Prusia lui

263Europa iluziilor

Bismarck (în 1874, respectiv 1876) ; Bismarck era încãfigura dominantã pe scena diplomaticã internaþionalãcând ºi-au fãcut ei debutul în politicã. Chiar ºi contem-poranii lor „mai tineri”, precum Alcide de Gasperi,liderul creºtin-democrat italian, sau chiar Iosif Stalin,ajunseserã deja la maturitate în deceniul premergãtorizbucnirii primului rãzboi mondial, iar opiniile lorpolitice ºi diplomatice se formaserã într-un contextconflictual dintr-o altã vreme. Înainte de a punesemnul egal între rãzboiul rece ºi dilemele erei post--atomice, sã nu uitãm faptul cã cei implicaþi în acestconflict nu puteau sã nu vadã lumea cu ochi diferiþi.

Înþelegerea acestui lucru este una dintre multelecalitãþi ale cãrþii lui Gaddis (Acum ºtim: regândireaistoriei rãzboiului rece, Oxford University Press), carenu e atât o istorie a rãzboiului rece, cât o colecþie deeseuri, fãrã o ordine cronologicã strictã, pe temele ºireferitoare la crizele majore care au marcat perioada –împãrþirea Europei, chestiunea Germaniei, conflicteledin Asia, paradoxurile strategiei nucleare ºi multealtele. John Gaddis opteazã pentru un stil clar, neutru,evitând polemicile chiar ºi în prezentarea celor maicontroversate dezbateri, ºi impresioneazã prin cunoº-tinþele de literaturã englezã de gradul doi de care dãdovadã în nenumãrate rânduri. El a scris deja patrustudii despre epoca rãzboiului rece, folosind în princi-pal date din istoria politicii externe americane1. În carteade faþã, autorul adunã un material impresionant, bazatpe descoperiri din arhivele sovietice ºi est-europene,dar ºi din cele americane de curând deschise, oferind,în final, o interpretare generalã a fenomenului dinperspectiva actualã.

1. The United States and the Origins of the Cold War,1941-1947 (Columbia University Press, 1972) ; The LongPeace : Inquiries into the History of the Cold War (OxfordUniversity Press, 1987) ; Strategies of Containment: ACritical Appraisal of Postwar American National SecurityPolicy (Oxford University Press, 1982) ; The United Statesand the End of the Cold War: Implications, Reconsiderations,Provocations, (Oxford University Press, 1992).

Tony Judt264

De unde, poate, ºi titlul mai puþin fericit al cãrþii.Citit corect, cu accentul pe momentul prezent, titlulsugereazã o trecere în revistã a datelor istorice de caredispunem acum despre perioada ultimilor 50 de ani,dintr-o perspectivã mult lãrgitã. Dar cititorii, chiar ºiunii critici, pot fi tentaþi sã citeascã titlul ca o afirmarea unei finalitãþi : ºtim ce s-a întâmplat ºi de ce. Ar fipãcat sã se întâmple aºa, pentru cã J. Gaddis esteperfect conºtient de pericolul supraestimãrii cunoº-tinþelor dobândite prin deschiderea unor noi arhive. O„arhivã”, la urma urmelor, fie cã e vorba de minuteleconferinþelor partidului comunist, conversaþiile oficialeinterceptate, rapoartele spionilor sau listele informa-torilor ºi „colaboratorilor”, nu e un izvor de adevãr.Trebuie întotdeauna sã se ia în considerare o serieîntreagã de factori : motivele celor care întocmesc docu-mentele, linguºirea câte unui superior, bârfa, distor-siunile ideologice etc.

Chiar dacã am putea fi siguri de veridicitatea uneisurse, nici un document nu are suficientã autoritatepentru a pune capãt unei dispute istorice – arhivelefranceze din secolul al XVIII-lea au fost de multã vremedeschise, dar dezbaterile istoriografice acerbe cu pri-vire la cauzele ºi semnificaþiile revoluþiei franceze nuau luat încã sfârºit. În cazul rãzboiului rece, nu ºtimcu siguranþã nici mãcar ce materiale documentare nelipsesc deocamdatã (de ambele pãrþi), deºi interzicereaaccesului la arhivele preºedinþiei Federaþiei Ruse duceinevitabil la imposibilitatea istoricilor de a descriemecanismele luãrii de decizii la cel mai înalt nivel înepoca sovieticã2. Toate aceste considerente îndeamnãla rezervã. Deschiderea selectivã ºi motivatã politic aarhivelor ºi dosarelor personale din þãrile fost-comu-niste a produs mult rãu ; publicarea (mai ales înFranþa) a unor istorii populare ce scotocesc prin

2. Vezi dezbaterea din volumul Norman Naimark ºi LeonidGibianskii (ed.), The Establishment of Communist Regimesin Eastern Europe, 1944-1949 (Westview, 1997), Introdu-cere, pp. 1-17.

265Europa iluziilor

arhivele sovietice ºi est-europene proaspãt deschisepentru a „demasca” trãdãtorii a reuºit sã discreditezeîntregul demers3.

John Gaddis este precaut. El citeazã cercetãtoricare au folosit materialele Centrului rus de conservareºi studiere a arhivelor istoriei moderne ºi ale Bule-tinului proiectului internaþional de istorie a rãzboiuluirece, un periodic în care se discutã noile materialedescoperite pe aceastã temã. Datele sunt folosite înscopuri pur ilustrative ºi numai rar – cum ar fi încazul corespondenþei din 1950 a lui Kim Il Sung cuStalin – pentru a demonstra o opinie personalã : auto-rul doreºte sã arate cã Stalin a refuzat la început sãsprijine planurile agresive ale lui Kim ºi a acceptatdoar dupã ce s-a convins cã întreaga responsabilitateva reveni Chinei.

La fel ca specialiºtii citaþi, autorul admite cã, oricâtde interesante ar fi noile materiale, ele nu dezvãluienici un adevãr cu desãvârºire necunoscut înainte. Da-toritã documentelor sporadice publicate de Iugoslaviaîn timpul conflictului cu Stalin, spre exemplu, sau acelor „scãpate” în scurtele perioade de reformã dinPolonia (în 1956) sau Cehoslovacia (în 1968), istoriainternã a deciziilor ºi disensiunilor din fostul blocsovietic nu a constituit niciodatã un mister absolut.

Este surprinzãtor, într-adevãr, cât de mult „ºtiam”deja, judecând acum în lumina informaþiilor de curândpublicate ºi dezbãtute. Dacã luãm în considerare

3. Vezi, de pildã, cãrþile lui Thierry Wolton : Le Grand Recru-tement (Paris, Grasset, 1993) ºi La France sous influence(Paris, Grasset, 1997). O carte recentã a lui KarelBartosek, Les Aveux des Archives : Prague-Paris-Prague1948-1968 (Paris, Seuil, 1996) a stârnit vâlvã susþinând cãarhivele cehe dovedesc cã Artur London a rãmas înserviciul autoritãþilor cehe mult dupã ce fusese eliberatdin închisoare ºi dupã publicarea cãrþii sale pretins auto-biografice despre procesele comuniste, L’Aveu. Bartosekfoloseºte o mulþime de arhive pânã atunci secrete, dardovezile pe care le aduce sunt mai degrabã circumstanþialeºi prea puþin concludente.

Tony Judt266

memoriile participanþilor din toate taberele, documen-taþia iniþialã parþialã, observaþiile directe ºi analizaistoricã discriminatorie, ajungem la concluzia cã amavut dintotdeauna toate datele istorice necesare cuprivire la rãzboiul rece. Dupã cum spuneau doi dintrecercetãtorii proaspãt dezgropatelor arhive, este evi-dent acum cã „istoriografia occidentalã a ‘RãzboiuluiRece’ referitoare la dominaþia sovieticã asupra[Europei de Est] a fost una fundamental reducþio-nistã.”4 Eºecul unor politicieni (ºi cercetãtori) occiden-tali de a înþelege rãzboiul rece se datoreazã mai puþinlipsei de informaþie, cât lipsei de imaginaþie. Dupã cumafirma George Kennan, „liderii noºtri de la Washingtonnu aveau nici cea mai vagã idee ce înseamnã, de fapt,ocupaþia sovieticã, mai ales cu sprijinul poliþiei secretea lui Beria, pentru cei ocupaþi.”5

Modul în care noile documente pot contribui la omai bunã înþelegere a unui anumit moment din istoriarãzboiului rece este bine scos în evidenþã de co-publi-carea recentã, sub auspiciile Fundaþiei GiangiacomoFeltrinelli ºi ale Centrului rus de conservare a arhi-velor, a minutelor celor trei conferinþe ale Comin-form-ului, 1947-1949, însoþite de un aparat complet deintroduceri ºi note (Cominformul. Minutele celor treiconferinþe. 1947/1948/1949, Milano, Fondazione Gian-giacomo Feltrinelli). Cominform-ul a fost înfiinþat în1947 de Uniunea Sovieticã, servind drept mijlocitor alschimbului de informaþii (ºi indicaþii) dintre Moscova

4. Norman Naimark ºi Leonid Gibianskii (ed.), The Esta-bilishment of Communist Regimes in Eastern Europe,1944-1949 (Westview, 1997), Introducere, pp.9-10. Vezi, depildã, Hugh Seton-Watson, The East European Revolution(Londra, Methuen, 1950), Adam B. Ulam, Titoism andCominform (Harvard University Press, 1952) ºi VojtechMastny, Russia’s Road to Cold War (Columbia UniversityPress, 1979).

5. George Kennan, The View from Russia, în Thomas T.Hammond (ed.), Witnesses to the Origins of the Cold War(University of Washington Press, 1982), p.29.

267Europa iluziilor

ºi partidele comuniste din estul ºi centrul Europei, dinItalia ºi Franþa.

La prima ºedinþã din septembrie 1947, care a avutloc la Sklarska Poreba, în Polonia, Andrei Jdanovatrãgea atenþia cã Occidentul ºi Uniunea Sovieticãtrebuie vãzute ca douã „tabere” ireconciliabile, opiniece urma sã serveascã drept premisã doctrinarã politiciiexterne sovietice pânã la moartea lui Stalin. La a douaºedinþã a Cominform-ului, cea de la Bucureºti din iunie1948, se dezbãtea deschis problema conflictuluisovieto-iugoslav ºi se înfiera erezia „titoistã” ; „luptaîmpotriva titoismului” avea sã justifice persecuþiile ºicondamnãrile din anii urmãtori. Ultima ºedinþã, ceadin Ungaria din noiembrie 1949, nu a avut alt scopdecât acela de a confirma linia rigidã adoptatã în poli-tica internã comunistã. De atunci, activitatea Comin-form-ului s-a limitat la publicarea unor buletine ºi afost complet sistatã în 1956, o datã cu schimbãrileepocii Hruºciov.

Cominform-ul este important pentru cã înfiinþareasa ºi desfãºurarea conferinþelor, mai ales a celei dintâi,reprezintã cheia evidentelor schimbãri de poziþie din1947 ale conducerii comuniste faþã de puterile occi-dentale. Cunoºteam destul de bine faptele. Ambii dele-gaþi iugoslavi la prima conferinþã, Milovan Djilas ºiEdvard Kardelj, ºi-au publicat memoriile6. Unul dintrecei doi delegaþi italieni, Eugenio Reale, dupã ce a pãrãsitPartidul Comunist Italian, a publicat o carte în caredescrie experienþa conferinþei fondatoare a Cominform--ului. Guvernul iugoslav a oferit spre tipãrire selec-þiuni din corespondenþa cu Stalin ºi alte documente

6. Milovan Djilas, Rise and Fall (Harcourt, Brace,Jovanovich, 1985) ; Edvard Kardelj, Reminiscences: TheStruggle for Recognition and Independence: The NewYugoslavia, 1944-1957 (Londra, Blond and Briggs, 1982) ;Eugenio Reale, Nascita del Cominform, Milano, Monda-tori, 1958), tradusã în francezã cu titlul Avec JacquesDuclos au banc des accusés à la Reunion Constitutive duKominform à Sklarska Poreba (22-27 septembre 1947),(Paris, Plon, 1958).

Tony Judt268

din perioada premergãtoare celei de-a doua conferinþe,în care iugoslavii se apãrã împotriva acuzaþiilor adusede conducãtorul sovietic. Cominform-ul a publicatpropria relatare cenzuratã a ºedinþei. Ce mai putemaºtepta de la editarea completã a minutelor ?

Documentele Cominform-ului, împreunã cu mate-rialele premergãtoare gãsite în arhivele ruse ne ajutãsã vedem lucrurile din trei perspective diferite, delocneglijabile. În primul rând, ceea ce confirmã concluziilestudiului recent al lui Norman Naimark despre ocu-parea sovieticã a Germaniei de Est, nici mãcar Stalinnu era foarte sigur de cum ar trebui sã procedeze înzona sa de influenþã7. Strategia principalã a fost întot-deauna foarte limpede – câºtigarea controlului totalasupra tuturor statelor din regiune prin extindereasistemului comunist. Dar opþiunile tactice rãmâneaudeschise. În iunie 1946, într-o conversaþie avutã cuTito, Stalin a declarat cã este total împotriva refaceriiComintern-ului în vechea sa formã centralizatã, care,de la Moscova, exercitase un control rigid ºi dãduseindicaþii precise tuturor partidelor comuniste ºi carefusese desfiinþat în 1943. Însã propunerea PlanuluiMarshall în 1947 ºi împãrþirea Germaniei l-au fãcutpe Stalin – care, oricum, era obsedat de ameninþareaoccidentalã, chiar ºi atunci când nu era cazul – sãcaute o modalitate de control administrativ ºi doctrinarasupra partidelor comuniste din Europa Centralã, cuatât mai mult cu cât cehii mai nutreau încã iluzia cãei pot alege o altã „cale” spre socialism. Diverselevariante ale discursului lui Jdanov de la Cominform,pregãtite în vara anului 1947, dovedesc o clarificareprogresivã a poziþiei sovietice ºi o adâncire a prãpastieidintre Est ºi Vest.

În al doilea rând, acum sunt mai evidente ca nici-odatã cauzele relativei dezordini din sistemul comunistpostbelic. Tactica partidului comunist italian ºi francezcare îºi supralicitau aura de rezistenþã ºi încercau sã-ºi

7. Norman Naimark, The Russians in Germany: A History ofthe Soviet Zone of Occupation, 1945-1949 (HarvardUniversity Press, 1995).

269Europa iluziilor

consolideze puterea prin intermediul parlamentului, aeºuat în mai 1947, când, pe urmele comuniºtilorbelgieni, au ieºit din coaliþia guvernamentalã. Laºedinþa Cominform-ului din Polonia, ei au fost criticaþide ruºi ºi iugoslavi pentru lipsa de fervoare revolu-þionarã, pentru alegerea unei cãi ne-revoluþionarecãtre obþinerea puterii ºi pentru incapacitatea de aanticipa „împrejurãrile schimbate” care l-au fãcut peStalin, prin Jdanov, sã renunþe la soluþia „coexistenþeipaºnice”. Multã vreme s-a presupus – ºi Eugenio Realeinsistã asupra acestui aspect – cã incriminarea fran-cezilor ºi italienilor pentru „deviaþionismul lor dedreapta” era o miºcare sovieticã menitã sã arunce asu-pra partidelor comuniste occidentale vina pentrueºecul Moscovei în propria tacticã de „cooperare” cufoºtii aliaþi din Europa de Vest.

Însã scrisoarea adresatã de Jdanov ºefului comu-niºtilor francezi, Maurice Thorez, la 2 iunie 1947,copiile cãreia au fost trimise ºi altor lideri comuniºti(una dintre ele a fost descoperitã recent în arhivelePartidului de la Praga), face plauzibilã ºi o altã expli-caþie. S-ar putea ca Moscova sã fi fost prost informatãde strategia Partidul Comunist Francez : „Mulþi credcã francezii ºi-au coordonat miºcãrile [cu Moscova].Dv. ºtiþi cã nu este adevãrat. Ne-aþi luat total prinsurprindere.” În acest caz, Cominform-ul fusese înfiin-þat pentru a pune capãt anarhiei tactice care subminatabãra comunistã în ºi dupã rãzboi. ªi Cominform-ul areuºit. Având mustrãri de conºtiinþã, pânã ºi italieniis-au aliniat strategiei Moscovei, chiar dacã aceasta i-acostat în mare mãsurã credibilitatea politicã internã.În aprilie 1963, mult dupã destrãmarea Comin-form-ului ºi puþin înainte de moartea sa, PalmiroTogliatti, ºeful istoric al lui Partito CommunistaItaliano (PCI), îi scria lui Antonin Novotniy, prede-cesorul lui Dubèek în funcþia de secretar general alPartidului Comunist Ceh, implorându-l sã amâne„reabilitarea” publicã a lui Rudolf Slánsky ºi a celor-lalte victime ale procesului de la Praga din decembrie1952. Un asemenea anunþ, scria el (recunoscând impli-cit complicitatea PCI în apãrarea proceselor-spectacol

Tony Judt270

de la începutul anilor ’50), „va declanºa o campanieviolentã împotriva noastrã, în care se vor dezbate celemai prosteºti ºi provocatoare teme anticomuniste ºitemi piu stupidi e provocatori dell’anticommunismoþ,punându-ne în pericol situaþia la urmãtoarelealegeri.”8

În al treilea rând, spre deosebire de interpretãrilebazate pe amintirile participanþilor care nu cunoºteauintenþiile sovietice iniþiale, ºtim acum cã organizaþianu a fost înfiinþatã cu scopul de a aduce Iugoslavia pelinia Moscovei, cu toate cã, pânã la urmã, s-a limitat laaceastã funcþie. Tito reprezentase o problemã incomodãpentru Stalin încã din 1945. Eforturile Iugoslaviei dea intra în posesia unor pãrþi din Carinthia austriacã ºia oraºului Triest l-au incomodat pe Stalin în nego-cierile sale cu aliaþii occidentali ºi au blocat ascen-siunea politicã internã a comuniºtilor italieni. Spriji-nul iniþial acordat de Tito comuniºtilor greci era la felde incomod, de vreme ce Grecia trecuse în „sfera” occi-dentalã. Ambiþiile iugoslave de a crea ºi conduce oFederaþie Balcanicã care ar fi inclus Albania ºiBulgaria nu se potriveau planurilor lui Stalin de amenþine un control direct asupra fiecãrei þãri din sferasa de influenþã. Iar neruºinata politicã internã revolu-þionarã a Partidului Iugoslav – care deþinea putereafãrã obligaþia unor alianþe cu partidele „prietene” ºiera, de aceea, mult mai radical ºi mai intransigentdecât alte partide comuniste est-europene – risca sãeclipseze modelul sovietic. În chestiuni revoluþionare,Tito devenea mai catolic decât papa sovietic.

Totuºi, Cominform-ul nu fusese menit sã-i cumin-þeascã pe iugoslavi. Atacul împotriva francezilor ºiitalienilor la conferinþa de la Sklarska Poreba din 1947a fost condus de delegaþii iugoslavi cu îndreptãþitã

8. Vezi Bartosek, Les Aveux des Archives, p. 372, Anexa 28.Pentru scrisoarea lui Jdanov cãtre Thorez, vezi VladislavZubok ºi Constantin Pleºakov, Inside the Kremlin’s ColdWar (Harvard University Press, 1996), p.129.

271Europa iluziilor

mânie ºi fãrã aroganþã – ceea ce justificã entuziasmulcu care aceiaºi francezi ºi italieni au primit vesteacãderii în dizgraþie a Iugoslaviei ºi stridenta ardoareanti-titoistã a conducerii comuniste franceze ºi italieneîn anii urmãtori9. Însã iugoslavii fãceau mult mai multdecât sã urmeze ordinele sovietice într-un mod indirectºi machiavelic, aºa cum au crezut unii comentatori.Discursul critic al lui Jdanov la adresa comuniºtiloroccidentali nu era cu nimic mai puþin ostil decât cel altovarãºilor balcanici, iar, în ceea ce-i priveºte pe iugo-slavi, aceºtia credeau tot ce spuneau. Recunoaºtem aicimetoda lui Stalin de a asmuþi un grup de nesupuºiîmpotriva altuia, urmând ca el însuºi sã se ocupe deprimul mai târziu, o schemã pe care ºi-a perfecþionat-oîn luptele intestine de partid din anii ’20. Însã, cutoate cã erezia „de stânga” a titoismului a fost înfieratãcum se cuvine în anul urmãtor, nu existã nici o dovadãcã s-ar fi plãnuit aºa ceva în 1947.

Noile surse privitoare la istoria Cominform-ului numodificã aºadar dramatic imaginea de ansamblu. Eleaduc totuºi unele modificãri în chestiuni minore, iarînsumarea detaliilor face tabloul mai clar. Cum aratãacum întreaga poveste ? Pentru început, rãzboiul recea existat dintotdeauna în mintea lui Stalin ºi într-unadin versiunile hãrþii lumii sovietice. Nimic din ceea cear fi fãcut sau nu ar fi fãcut politicienii occidentali nu

9. Fiind forþat sã se umileascã la Sklarska Poreba ºi sã-ºicearã iertare pentru incapacitatea comuniºtilor francezide a urma eroica pildã iugoslavã, Jacques Duclos (care acondus delegaþia francezã în ambele ocazii) s-a rãzbunatla Bucureºti în anul urmãtor. „E evident”, a remarcat el,„cã ºefii Partidului Comunist Iugoslav neagã principiulleninist al nevoii de criticã ºi autocriticã.” Era perfect normal,a mai spus el, ca Biroul de Informaþii sã examineze situaþiadin partidul Iugoslav : „Conducãtorii Partidului ar fi trebuitsã fie primii care sã o cearã, mai ales cã la întâlnireaprecedentã a Biroului de Informaþii ei nu au ezitat sã-ºiexercite dreptul de a critica alte Partide.” La care, dupãcum aratã minutele, Andrei Jdanov a adãugat : „ªi încãexcesiv” – un exemplu delicios de farsã stalinistã (vezi TheComintern : Minutes of the Three Conferences, p.557).

Tony Judt272

ar fi putut schimba situaþia. Însã, dincolo de dorinþaîncãpãþânatã de a controla o parte importantã dinEuropa, Stalin nu avea nici un plan major ambiþios –ba chiar se temea sã riºte. Dupã cum spunea Molotov,„ideologia noastrã îndeamnã la ofensivã acolo undeeste posibil ; unde nu, aºteptãm.”10 Probabil de aiciderivã faptul cã politica de „stãvilire” adoptatã în 1947ar fi putut avea succes mai devreme dacã s-ar fi încer-cat. Dar, oricând ar fi fost aplicatã, rãzboiul rece nu a„început” din pricina ei.

„Sovietizarea” Europei de Est ºi a Germaniei estice,care nu era în întregime un plan dinainte elaborat,devenise, totuºi, inevitabilã în condiþiile date. Dupãcum remarcã Norman Naimark, „ofiþerii sovietici aubolºevizat zona nu pentru cã aveau în plan sã o facã,ci pentru cã numai aºa ºtiau ei sã organizeze o socie-tate.” 11 Acelaºi tratament a fost aplicat tuturor þãrilordin Europa de Est. Nimic, poate doar expulzareaArmatei Roºii, nu ar fi putut preîntâmpina aceasta,dar nici unui conducãtor occidental nu-i trecea princap sã ia o asemenea mãsurã. ªi, controlul estic o datãinstalat, politicienilor occidentali nu le rãmânea decâtsã creadã cã sovieticii vor continua sã se extindã ºi sãse pregãteascã tactic pentru o asemenea eventualitate.Acum pare foarte puþin probabil ca Stalin sã fi avut degând sã se extindã. Dar, spune Gaddis, „ar fi culmeaaroganþei dacã istoricii i-ar condamna pe cei care aufãcut istoria pentru cã nu au avut la dispoziþie istoriiîncã nescrise. Coºmarele par întotdeauna reale – chiardacã, în lumina limpede a zorilor, devin uºor ridicole.”

10. Viaceslav Molotov, Molotov Remembers : Inside KremlinPolitics ; Conversations with Felix Chuev, Albert Resis(ed.), (Ivan R. Dee, 1993), p.29, citat de Gaddis, Acumºtim, p.31

11. Naimark, The Russians in Germany, p. 467. Pentru aceeaºiidee generalã într-un alt context, vezi Jan T. Gross,Revolution from Abroad: The Soviet Conquest of Poland’sWestern Ukraine and Western Belorussia (PrincetonUniversity Press, 1988).

273Europa iluziilor

Dupã ce direcþiile luptei au fost trasate, în Europacel puþin, doar foarte rar nu s-a încercat anularea lor.Propunerea lui Stalin din martie 1952 de a se retragedin Germania de Est poate fi privitã acum într-oluminã în care foarte puþini comentatori ai epocii ar fiprivit-o : Stalin era gata sã sacrifice Germania de Estdoar în favoarea unei Germanii unite, dar „neutre”,plasatã sub influenþa sovieticã. E evident cã premisadeclanºãrii rãzboiului rece a fost problema divizãriiGermaniei ºi, în general, a Europei. Conflictele dinCoreea, Malaya, Cuba, Vietnam sau Angola, oricât desângeroase, erau de mai mic interes decât competiþiaeuropeanã, cel puþin pânã în momentul în care s-a puscapãt certurilor pentru Berlin (1948-1949, 1953,1958-1961) prin ridicarea Zidului în august 1961 –când, indiferent de ce declaraserã în public, ambelemari puteri au rãsuflat uºurate.

Privind retrospectiv, ar putea pãrea straniu cãAliaþii din cel de-al doilea rãzboi mondial au fãcut unasemenea efort pentru a proteja interesele unui stat--client care le fusese nu demult inamic. Dar una dintrãsãturile de bazã ale rãzboaielor reci (acesta nu afost primul) este competiþia acerbã pentru simboluri –cãci statutul nerezolvat al Germaniei era simboluldisputei postbelice neterminate. Iatã de ce conducã-torii Germaniei de Vest ºi de Est, deopotrivã, au exer-citat o asemenea influenþã asupra politicii marilorputeri, total disproporþionatã faþã de importanþa lor laacea datã.

2.

În Europa nu era loc de manevre ; fiecare tabãrã sebaza pe un arsenal (Uniunea Sovieticã pe forþe terestreconvenþionale, NATO pe arme atomice aeriene) care,la acelaºi nivel, era net superior celui al duºmanului.Ambele tabere se þineau reciproc în ºah. Date recentearatã cã Harry Truman ºi alþi ºefi de state occidentalis-au înºelat crezând cã atacul Coreei de Nord asupraCoreei de Sud fusese planificat de Stalin fie ca o

Tony Judt274

diversiune, pentru a distrage atenþia ºi pentru a þinedeoparte forþele militare occidentale, fie ca un preludiual unui posibil atac asupra Europei. Reacþia lor – întã-rirea NATO ºi propunerea reînarmãrii Germaniei deVest – era de aºteptat în aceste condiþii.

Din nefericire, tendinþa de a trata evenimenteleinternaþionale ca replici ale unei situaþii europeneposibile ºi nu ca procese ne-europene a caracterizatpolitica externã americanã decenii de-a rândul, de la„gafa” lui John Foster Dulles în Orientul Mijlociu, cumo numeºte Gaddis, la dezastrul din Vietnam. Însã eaderiva din înþelegerea faptului cã, orice s-ar fi întâm-plat altundeva în lume, rãzboiul rece viza Europa ;doar în Europa putea fi preîntâmpinat, doar în Europaputea fi încheiat rãzboiul rece. Dupã cum ºtim astãzi,de la Kremlin situaþia era vãzutã aproape în acelaºifel. Stalin nu a fost niciodatã prea încântat sã-l sprijinepe Kim Il Sung, iar succesorii sãi au avut multe rezervefaþã de avântul revoluþionar al lui Mao Tse-dung. Dar,pânã la urmã, ei au închis ochii în Coreea ºi Vietnamaºa cum nu ar fi fãcut-o niciodatã în Germania sau înBalcani.

Accesul la arhive închide câteva cãi de interpretarecare rãmãseserã deschise pânã la cãderea UniuniiSovietice. „Revizionismul”, dorinþa de a gãsi dovezicare sã incrimineze Statele Unite ca principalul vino-vat în declanºarea rãzboiului rece, nu mai face valuri.Fireºte cã Vestul, mai ales Vestul european, a avutmult de câºtigat de pe urma împãrþirii Europei în sferede influenþã, dar acest lucru nu putea fi prevãzut în1947. ªi, oricum, nu americanii, ci englezii, prinministrul de externe Ernest Bevin, au ajuns primii laconcluzia cã eforturile postbelice de a rezolva problemaGermaniei nu mai constituie o prioritate. Americanilor,negociind încã în buna tradiþie a lui Roosevelt, le-atrebuit mult mai mult pânã sã renunþe la încercareade a ajunge la o înþelegere cu ruºii. O altã teorie revi-zionistã sugereazã cã rãzboiul rece ºi conflictele legatede acesta au fost rezultatul unor desfãºurãri sociale ºi

275Europa iluziilor

politice începute cu mult înainte. Deºi, teoretic, cinevatrebuie sã fi fost responsabil, practic, nimeni nu poatefi acuzat de nimic. Bruce Cumings atrãgea atenþia :„Cine a început rãzboiul din Coreea ? E o întrebare pecare n-ar trebui s-o punem.”12 Însã ideea cã toateconsecinþele imediate au cauze de duratã nu rãmânevalabilã decât, poate, în cea mai purã teorie. Cu infor-maþiile pe care le deþinem acum putem arãta cã URSSa fost principalul vinovat de eºecul negocierilor pentruGermania din 1947, izbucnirea rãzboiului din Coreea,neînþelegerile referitoare la situaþia Berlinului etc.

Tendinþa revizionistã de a da vina pe Occident afost încurajatã ºi de refuzul de a accepta faptul cã„serviciile secrete” au un rol important în scrierea isto-riei, cã spionajul poate schimba cursul evenimentelor.Deºi, dacã ne gândim la incapacitatea ambelor taberede a prevedea urmãrile conflictelor, suntem înclinaþisã înþelegem aceastã prejudecatã. Însã prejudecatarespectivã e neîntemeiatã întrucât spionii au jucat unrol important în rãzboiul rece, mai ales în primii ani,ºi nu mã refer la furtul secretelor atomice. Multe ofi-cialitãþi franceze ºi britanice au furnizat constantinformaþii din interior Ambasadei URSS de la Paris ºiagenþilor sovietici de la Berlin. Reþeaua sovieticã despionaj era mult mai bine pusã la punct decât celeoccidentale – ceea ce nu trebuie sã ne mire, din mo-ment ce, în unele þãri, ea funcþiona încã din anii ’20.Dezavantajul consta în faptul cã Moscova nu era înstare sã asculte ºi sã înþeleagã informaþiile furnizate –eterna problemã în URSS, cel mai tipic exemplu fiindrefuzul lui Stalin de a da crezare avertismentelor cãHitler e gata de atac, în primãvara anului 1941. Dupã

12. Bruce Cumings, The Origins of the Korean War: TheRoading of the Cataract, 1947-1950 (Princeton UniversityPress, 1990), p. 621, citat în Gaddis, Acum ºtim, p. 71.Cumings adoptã o metodã mai puþin obiºnuitã, bazându-seîn esenþã pe surse ne-anglofone. Majoritatea cercetãtorilorrevizioniºti erau experþi în politica externã americanã,foloseau foarte puþine surse strãine ºi aveau obiceiul sãproiecteze asupra întregii lumi.

Tony Judt276

cum observa Dean Acheson într-un alt context,„Norocul nostru cã am avut un asemenea inamic !”13

Pe de altã parte, mulþi dintre analiºtii occidentaliai rãzboiului rece care nu subestimaserã rolul servi-ciilor secrete ºi, în genere, al Realpolitik în eveni-mentele internaþionale din epocã, nu au realizatîntotdeauna faptul cã puterea sovieticã nu era, pur ºisimplu, un alt imperiu cu ambiþii de cucerire : era unimperiu comunist. Una dintre cele mai mari revelaþiiale nou-descoperitelor surse – pe care Gaddis o tra-teazã corespunzãtor – este importanþa ideologiei îngândirea conducãtorilor sovietici. Referitor la aceastãtemã au existat vreme îndelungatã trei ºcoli de gândirediferite. Primul susþinea cã oamenii politici sovieticise comportã ºi gândesc cam ca ºi omologii lor ameri-cani : îºi calculeazã avantajul economic sau militar,urmãresc þeluri convergente, deºi aflate în competiþie,cu cele occidentale etc. Discursul lor ideologic publicera neutru.

A doua ºcoalã pretindea cã oamenii politici sovieticiputeau fi consideraþi urmaºii þarilor : preocuparea lorde bazã era servirea intereselor geopolitice ale Rusiei.Limbajul lor ideologic ar trebui tratat ca un elementsecund, irelevant în înþelegerea comportamentului lorpolitic. Al treilea grup vedea în URSS un stat comu-nist, iar conducãtorii sovietici descriau oficial lumeaîn termenii în care o ºi înþelegeau, de fapt. Aºadarbazele ideologiei lor erau lucrul cel mai important pecare trebuia sã-l cunoºti despre ei.

Cea dintâi ºcoalã a dominat multã vreme „sovieto-logia” americanã, însã acum e moartã de mult, la fel casistemul pe care l-a înþeles atât de prost. A doua, alcãrei purtãtor de cuvânt extrem de eficient a fostGeorge Kennan, avea, în oarecare mãsurã, dreptate.Chiar dacã ºtiam puþine lucruri despre comunism, pu-team înþelege destul de multe despre politica externã

13. Dean Acheson, Present at the Creation: My Years in theState Department (Norton, 1969), p.646. Acheson discutãmodul în care intimidarea lui Adenauer de cãtre sovieticiîn 1952 a asigurat americanilor sprijinul vest-german.

277Europa iluziilor

sovieticã în perioada 1939-1990 raportându-ne doar lacriteriile diplomatice „convenþionale”, datoritã cunoº-tinþelor generale de istorie rusã. Pe deasupra, nimenidin cei care au avut de-a face cu ultima generaþieaparatcicã din Europa de Est nu ar comite greºeala sãcreadã cã aceºti oameni erau conduºi de idealuri înaltesau de nevoia de consecvenþã doctrinarã. E evidentînsã acum cã ideologia a jucat un rol important înepoca rãzboiului rece în gândirea liderilor sovietici, dela Stalin la Gorbaciov. La fel ca în cazul lui Truman,Eisenhower sau Kennedy, modul în care ei înþelegeaulumea era determinat de propriile aºteptãri. În cazulsovietic, acestea aveau un pronunþat fond marxist,ceea ce, de la moartea lui Stalin, a început sã însemnemai mult decât simplul determinism economic asezo-nat cu ambiþia victoriei finale pe frontul internaþionalal luptei de clasã.

În practicã, aceasta însemna, spre exemplu, cã,atunci când Andrei Jdanov a aflat de Doctrina Truman,el a prezentat-o, în raportul cãtre Cominform, ca pe odovadã a rupturii anglo-americane, datoratã „expul-zãrii Marii Britanii din sfera sa de influenþã înMediteranã ºi Orientul Apropiat.” Truman însuºi a fostdescris, într-un raport intern de la Kremlin din ’46,strict din perspectiva intereselor economice („monopolasupra capital american”) pe care, chipurile, le-ar fireprezentat. Serviciile de spionaj concentrate la Berlinau analizat consecvent comportamentul ºi discuþiileºefilor occidentali ca derivate ale „tensiunilor econo-mice” dintre ei.

De nenumãrate ori, miºcãrile Vestului au fostreduse la motive ipotetice ºi interese exclusiv econo-mice. Nu mai conteazã, în final, dacã toatã lumea, dela Molotov la cel mai neînsemnat membru de partid,chiar credea ceea ce spunea ; conteazã doar faptul cãtot ce spuneau aceºti oameni, altora din grupul lor saulumii din afarã, era închistat în acelaºi obscur limbajde lemn. Pânã ºi Gorbaciov – sau, poate, mai alesGorbaciov, care era produsul a trei generaþii formateîn spiritul ºi litera educaþiei politice „marxiste” –

Tony Judt278

gândea ºi se exprima astfel, ceea ce explicã de ce a fostatât de sincer uimit de urmãrile propriilor sale acþiuni.

John Gaddis criticã pe bunã dreptate „realismul”occidental pentru incapacitatea de a înþelege faptul cãoamenii pot fi motivaþi ºi de ceea ce cred sau gândescºi nu doar de interese obiective, palpabile. Autorulmerge chiar mai departe. Extinderea rãzboiului receîn afara graniþelor europene, în Asia ºi chiar în zonelecele mai imprevizibile – Mozambic, Etiopia, Somalia,Angola ºi, mai ales, Cuba – a reprezentat ceea ce elnumeºte, referindu-se la Hruºciov ºi Brejnev, „unmodel de exagerare geriatricã a autoritãþii”. La bãtrâ-neþe, considerã Gaddis, aceºti oameni redescopereauîn colþiºoare exotice romanticul avânt revoluþionar dinRusia tinereþii lor – ei nu mai erau niºte aparatcicicomuniºti gata de pensionare, ci redeveneau bolºevicirevoluþionari – cu toate cã operau prin intermediari.Poate cã aceastã explicaþie pare exageratã ºi redun-dantã. De ce sã nu cãdem de acord cã istoria UniuniiSovietice (ºi, implicit, a rãzboiului rece) poate fi înþe-leasã doar dacã luãm în serios opiniile ideologice aleliderilor ei ºi admitem faptul cã aceºtia ºtiau sã profiteîntotdeauna de ocazie pentru a-ºi urmãri intereselepolitice. Bineînþeles cã invocau revoluþia ori de câteori interveneau militar – în cazul lui Hruºciov, dupãcum aflãm din memoriile sale, acesta a fost sincerentuziasmat de cauza cubanezã. Însã interesul, cre-dinþa ºi sentimentele nu sunt surse incompatibile alecomportamentului uman.

Accentul pus pe deziluziile „geriatrice” ale condu-cerii sovietice ne întoarce la ideea de la care am pornit.Din perspectiva Statelor Unite – ºi, pânã recent, majo-ritatea studiilor despre rãzboiul rece au fost scrise dinaceastã perspectivã – rãzboiul rece a început în 1947,o datã cu destrãmarea coaliþiei Aliaþilor din timpulrãzboiului. Dupã cum observa John Lukacs, în peri-oada 1946-1947 a avut loc o schimbare dramaticã ºifãrã precedent în politica de la Washington, care aatras dupã sine schimbãri radicale în opinia publicã

279Europa iluziilor

americanã, cu consecinþe de duratã14. Gaddis prezintãînsã rãzboiul rece dintr-o altã perspectivã, ca o excres-cenþã a celui de-al doilea rãzboi mondial – ºi, mai ales,a dorinþei lui Stalin de-a înghiþi noul teritoriu ocupatde armatele sale – mai degrabã decât ca un soi de neferi-cit accident internaþional suferit de lumea postbelicã.Dar de ce sã nu mergem chiar puþin mai departe ? Dinperspectiva contemporanã, Europa anului 1945 nu eradoar preludiul unui viitor imprevizibil : era ºi moºteni-toarea unui trecut extrem de real ºi foarte greu de uitat.

Din punctul de vedere al unui om de stat europeancare analiza perioada 1900-1945 – ºi majoritatea ºefilorde stat puteau sã o facã pe baza experienþei personale –,Europa ºi, implicit, lumea întreagã se confruntau cupatru mari dileme : cum sã refacã echilibrul inter-naþional distrus de ridicarea Germaniei prusace dupã1871 ; cum sã reconcilieze Rusia cu marea familie inter-naþionalã dupã tulburãrile provocate de revoluþie ºiconsecinþele ei mondiale ; cum sã salveze economiainternaþionalã de la dezastrul interbelic ºi sã o readucãla nivelul de prosperitate ºi stabilitate dinainte de1914 ; cum sã compenseze anticipatul declin al MariiBritanii, ca factor decisiv în economia ºi politica inter-naþionalã.

În perioada 1944-1947 s-au luat în discuþie o seriede soluþii, toate plecând de la premisa unei continuitãþicu trecutul. Franþa ar fi dat orice pentru o alianþã cuRusia pe modelul celei din 1894, dar, acum, Franþa numai avea nimic de oferit Rusiei15. Mulþi vest-germani,

14. George F. Kennan and the Origins of Containment,1944-1946 (University of Missouri Press, 1997),Introducere de John Lukacs, p. 7.

15. Cu ocazia vizitei sale la Moscova în decembrie 1944, încãutarea unei alianþe cu Rusia împotriva unei posibilerenaºteri a Germaniei, se spune cã Charles de Gaulle aexplicat anturajului sãu faptul cã ideologia nu trebuia sãdevinã o piedicã în urmãrirea eternelor interese franceze :„Mã comport cu Stalin aºa cum s-a purtat Francisc I cuSuleiman – cu singura diferenþã cã, în Franþa secolului alXVI-lea, nu exista un partid musulman”. Vezi Wolton, LaFrance sous influence, p. 57.

Tony Judt280

mai ales Adenauer, nu aveau nimic împotrivaabandonãrii Prusiei de rãsãrit – pe care, în calitatealor de Rheinlander-i catolici, oricum nu o agreau ºi decare se temeau – în schimbul unor legãturi mai strânsecu teritoriile istorice de la apus. Liderul socialistfrancez Léon Blum (nãscut în 1872) împãrtãºea entu-ziasmul lui Winston Churchill faþã de o comunitatevest-europeanã care sã compenseze starea jalnicã aregiunii, slãbitã de separarea statelor-naþiuni. Þinândseama de imperativele istoriei seculare a Marii Rusii,dar ºi de lecþiile trecutului mai apropiat, Stalin aprofitat de situaþia dezastruoasã a Germaniei (aºa cumpredecesorii sãi exploataserã starea Poloniei în secolulal XVIII-lea) pentru a-i asigura Uniunii Sovietice unhinterland imperial în vest.

În împrejurãrile anului 1945, strategiile amintiteerau greu de urmat în primul rând din cauza existenþeistatelor independente în spaþiul ce despãrþea Rusia deGermania, în al doilea rând datoritã caracteruluispecial al regimului ruso-sovietic ºi, în al treilea rând,din cauza lipsei unei contraponderi în Germania deVest. Înaintea primului rãzboi mondial nu existase niciunul din aceste impedimente. În 1914, statele baltice,Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia ºi o bunãparte din România erau încorporate într-unul dintreimperiile german, austriac, turc sau rus. Independenþalor, hotãrâtã la Versailles în 1919, nu putea fi men-þinutã – aºa cum o demonstrase Hitler ºi aºa cum oconfirma acum Stalin – decât prin exercitarea autori-tãþii occidentale, ceea ce nu s-a întâmplat nici în 1938,nici în 1945. Dar ocupaþia rusã nu mai putea fisuportatã uºor, întrucât toate aceste þãri aflaserã întretimp ce înseamnã sã fii independent. Între timp naturaregimului comunist fãcea ambiþiile imperiale sovieticemai ameninþãtoare pentru o Europã occidentalã slã-bitã de rãzboi decât fostele planuri þariste pentruEuropa Centralã ºi de Sud-Est. Cãderea economicã aMarii Britanii ºi dispariþia Franþei ca factor-cheie înpolitica internaþionalã nu lãsa liderilor acestora altã

281Europa iluziilor

soluþie decât aceea de a invita Statele Unite sã-ºi ocupepoziþia de drept.

Rãzboiul rece devenea astfel nu o problemã, ci osoluþie, ceea ce explicã ºi de ce a durat atât de mult.Aducând America în Europa din motive de securitate,vest-europenii îºi asigurau stabilitatea ºi protecþianecesarã pentru reconstruirea jumãtãþii lor de conti-nent. Ironia face ca, în acest context, America sã se fipurtat exact cum se purtase ºi Rusia þaristã timp dedouã decenii dupã înfrângerea lui Napoleon în 1815, ºianume ca un soi de jandarm a cãrui prezenþã pe con-tinent garanta protejarea status quo-ului faþã de oriceputere revoluþionarã. Între timp, Uniunii Sovietice is-a permis sã-ºi vadã de treabã în jumãtatea ei decontinent, instaurând un amplu regim dictatorial, înschimbul promisiunii de a se abþine de la alte aven-turi – o înþelegere destul de convenabilã pentru Stalinºi urmaºii sãi16. Bineînþeles cã înþelegerea nu eramenitã sã mulþumeascã milioanele de polonezi ºi cele-lalte naþionalitãþi imobilizate sub dominaþia „socia-listã” ; dar, din moment ce aceºtia nu fuseserã incluºiîn ipoteza problemei de cãtre politicienii aliaþi, nu estede mirare cã au fost excluºi ºi din soluþia problemei.

Acestea fiind zise, rãzboiul rece îºi poate ocupa loculîn „lunga duratã” a istoriei europene ºi internaþionale.Complicaþiile au apãrut din douã motive. În primulrând, împãrþirile ºi aranjamentele din Europa sefãceau în strânsã legãturã cu politica miºcãrilor deindependenþã naþionalã ºi decolonizare din Asia,Africa, America Latinã ºi Orientul Mijlociu, cu con-secinþe neaºteptate pentru toate pãrþile implicate. Înperioada 1956-1974 s-a dezvoltat un soi ciudat decomerþ : Europa occidentalã ºi Statele Unite exportauidei ºi instituþii liberale de secol XIX pentru þãrile încurs de dezvoltare, prezentând Vestul capitalist ca unmodel de emulaþie ºi îndemnând pe toatã lumea sã-i

16. Faptul cã Stalin a refuzat în 1947 „convieþuirea paºnicã” –ca ecou al unei mutãri politice identice fãcute în 1927 –poate fi înþeles nu ca preludiul unei aventuri internaþionale,ci ca un semnal al represiunii interne ce urma sã vinã.

Tony Judt282

adopte practicile ºi obiceiurile ; importau, în schimb,mituri ºi prototipuri în stare sã le ameninþe propriaprosperitate cãlduþã (ºi relativã). Uniunea Sovieticãpornise ºi ea un comerþ asemãnãtor. ªi ea exportaideologie din secolul trecut – socialism marxist – im-portând falsele jurãminte de credinþã ale proaspeþilorrevoluþionari ale cãror acþiuni puneau, temporar,într-o luminã ceva mai favorabilã moºtenirea bolºevicãrãmasã fãrã aurã.

A doua complicaþie o constituia prezenþa armelornucleare. Multã vreme, aceasta a reprezentat un motivde confuzie ºi o dozã de risc în politica ambelor tabere.Uniunea Sovieticã rãmânea aproape întotdeauna înurmã în cursa pentru înarmare (deºi tehnicile binepuse la punct ale urmaºilor prinþului Potemkin auþinut multã vreme faptul ascuns americanilor) ; daraceastã inferioritate îi determina pe liderii sovietici sãadopte strategii compensatorii. Oamenilor politiciamericani le-au trebuit mulþi ani (ºi încã ºi mai mulþibani) ca sã afle ceea ce se pare cã Truman ºtiuse in-stinctiv încã de la început – ºi anume cã armelenucleare erau foarte puþin eficiente ca instrumente deguvernare. Totuºi, ca factor psihologic, un arsenalnuclear putea deveni eficient – cu condiþia ca ambelepãrþi sã fie ferm convinse cã funcþioneazã. Iatã de ce,ani la rând, rãzboiul rece a exploatat spaimele celuilaltfãrã sã þinã prea mult seama nici de chestiunile spi-noase care îl declanºaserã, nici de interesele de bazãale majoritãþii participanþilor.

Datoritã acestor doi factori, rãzboiul rece ºi-aschimbat radical natura, ajungând sã nu mai semenecu nici un eveniment istoric precedent. Când s-a termi-nat, prin prãbuºirea unuia din adversari, au existatvoci care pronosticau intrarea într-o nouã erã a istorieiumane. Totuºi, începând cu 1990, am putut constatacã nu s-a întâmplat deloc aºa. Fãrã îndoialã, din 1950lumea s-a schimbat ireversibil : s-au dus caii ºi cãr-bunele, împreunã cu aspectele socio-economice pe carele simbolizau. S-au dus ºi marile planuri de reformã,cel puþin pentru viitorul apropiat. Acum cã am câºtigat

283Europa iluziilor

rãzboiul rece, putem vedea mai bine decât înainte cãunele din dilemele pe care acesta le-a nãscut (sau pecare le-a ascuns) sunt încã nerezolvate. Iar istoriarecentã pare sã ne arate cã soluþiile care se vor gãsi nuvor fi mai puþin obscure decât cele de dinaintea lor.

În româneºte deDana CHETRINESCU

RETORICAEUROSCEPTICISMULUI

Cartea de faþã cuprinde câteva dintre textelesemnificative ale profesorului Tony Judt, istoric ame-rican de origine englezã a cãrui arie de expertizã esteFranþa contemporanã ºi, mai recent, Europa post-belicã. Nu exclud cã ea ar putea sã parã celor pedanþieclecticã. Meritã însã accentuat cã alãturarea corpuluiprincipal al volumului Europa, o mare iluzie, atranscrierii unui seminar organizat de Fundaþia „ATreia Europã” ºi a unor piese mai durabile din publi-cistica lui Tony Judt nu a fost lipsitã de premeditare.

Volumul încearcã, astfel, sã restituie în liniile esen-þiale stilul intelectual, temele predilecte, preferinþeleºi aprehensiunile culturale, adeziunile ºi idiosincra-siile politice ale unui autor a cãrui reputaþie e puþincunoscutã la noi. Metisajul între jurnalism, istoriaintelectualã, eseul istoric nu pretinde, aºadar, decât sãaccentueze coerenþa unui gânditor inconfortabil, ireve-renþios cu miturile intelectuale ºi politice, a unuiamator de rãspãr.

În aceeaºi mãsurã, volumul de faþã atestã predi-lecþia autorului pentru anumite subiecte. SemnificaþiaEuropei contemporane se decupeazã, între acestea,poate cel mai bine. Pregãtind o istorie a bãtrînuluicontinent, majoritatea reflecþiilor lui Tony Judt seîntorc fatal spre aceastã temã. Viziunea sa oarecumexcentricã asupra afacerilor intelectuale ºi politiceeuropene poate însã deveni iritantã într-un contextautohton dominat de proiectul integrãrii europene.Iatã pentru ce cartea de faþã e ºi o provocare.

Piesele canonice ale imensei bibliografii dedicateEuropei recente disting, în complicata reþea de eveni-mente postbelice, un sens subteran, o logicã implicitã,al cãrei catharsis istoric ar fi fost apariþia UniuniiEuropene. Referinþele oficiale, dar ºi monografiile defacturã academicã îl considerã pe Adolf Hitler dreptcatalizatorul involuntar al marelui proiect european.

287Postfaþã

Nazismul, exacerbând rolul jucat de virtuþile etnice înmenþinerea solidaritãþii naþionale, a compromis proiec-tul statului-naþiune ºi a deschis calea experimentelortransnaþionale ºi a identificãrilor mai largi, în afarareperelor etnice. În primii ani de dupã rãzboi, PlanulMarshall ar fi creat premisele unei asociaþii a stateloreuropene, promovând cooperarea ºi schimburile econo-mice între þãrile non-comuniste. Teama de UniuneaSovieticã, în plinã expansiune teritorialã ºi ideologicã,a jucat, de asemenea, un rol decisiv. Germania provoca,la rândul sãu, temeri serioase, fiindcã amintirea celeiinterbelice, militarizate ºi expansioniste era încã vie.

Sub semnul necesitãþii, momente altminteri dis-tincte de naturã militarã, economicã sau diplomaticãnu au fãcut decât sã precipite crearea federaþieieuropene. Europa unificatã apare în lecturile oficialedrept idealul noii raþionalitãþi politice nãscute dincatastrofele morale ºi materiale ale rãzboiului. Nouaentitate suprastatalã urma sã garanteze, mai fermdecât o fãcuserã vechile democraþii liberale, libertateaºi prosperitatea tuturor cetãþenilor sãi.

Contrar acestor genealogii autorizate, Tony Judtpune sub semnul întrebãrii caracterul inevitabil alUniunii Europene, calificând proiectul unei Europeunite drept marea iluzie a sfârºitului de mileniu. Deºibrutalã, aserþiunea se sprijinã pe argumente serioase,în special de naturã economicã ºi istoricã.

În primii ani de dupã rãzboi, susþine autorul, niciun proiect de reconstrucþie nu se întemeia pe o premisãunionistã. Federaþia paneuropeanã nu figura ca idealdecât pentru grupuri marginale lipsite de audienþã.Dimpotrivã, urgenþa rezolvãrii disputei franco-ger-mane, cheia de boltã a stabilitãþii pe continent, era unobiectiv primordial. Înfiinþarea Comunitãþii Oþeluluiºi Cãrbunelui, consideratã prima instituþie paneuro-peanã, este rãspunsul francez la aceastã dilemã, ºi eaporneºte de la ideea de „a reconstrui economicGermania pentru ca întreaga economie occidentalã(dependentã de cãrbunele Ruhr-ului – n.m.) sã-ºirevinã, fãrã a o reconstrui din punct de vedere politic,

Dorian Branea288

pentru a nu deveni o ameninþare”. Încã de la început,Comunitatea Oþelului ºi Cãrbunelui, dispozitiv trans-naþional de gestionare ºi distribuþie a principaleiresurse a economiei europene – cãrbunele –, apare caun rãspuns local la o problemã localã, care afecteazãnumai cele mai industrializate state din apusul conti-nentului. ªi tot de la bun început, graþie caracteruluideterminat al acestei instituþii arhetipale, proiectulEuropei Unite este marcat de un subtext economic,care va domina deciziile de naturã politicã ºi ideologicãelaborate mai târziu la Bruxelles.

În al doilea rând, aratã T. Judt, optimismul pro-european nu poate fi disociat de ritmul creºteriieconomice pe care o înregistreazã statele occidentaledupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Ideea unei UniuniEuropene prinde tocmai pentru cã succesul economicdin perioada postbelicã i se atribuie. O datã creºtereaeconomicã încetinitã, visul Europei unite devine din ceîn ce mai problematic. Principiul extinderii Uniuniicelor ªase, înscris în Tratatul de la Roma, actulfundamental al ideologiei proeuropene, va descumpãnio parte din optimismul unionist. Costurile mari aleacceptãrii de noi membri, dar ºi sincopele economicedin industria statelor întemeietoare dupã criza petro-lului vor alimenta scepticismul din ce în ce maipronunþat cu privire la viabilitatea economicã aproiectatei federaþii.

Prin urmare, e de la sine înþeles cã, în relativãstagnare economicã, extinderea Uniunii Europene înfostele state ale blocului sovietic nu apare ca irezis-tibilã pentru statele occidentale. Existã riscul însã careticenþa cu care sunt examinate cererile de aderaresã transforme entuziasmul pentru Europa unitã alcetãþenilor din statele posttotalitare într-o imensã dez-amãgire. Tergiversarea extinderii riscã sã alimentezeextremismul politic, care nu va pierde ocazia sãspeculeze atât nepãsarea statelor occidentale, cât ºieºecul promisiunilor integraþioniste ale forþelorpolitice proeuropene. Într-un scenariu mai puþin exce-siv, avertizeazã profesorul Judt, se contureazã deja

289Postfaþã

sentimentul unei cetãþenii de rangul doi rezervatãnoilor pretendenþi. În orice caz, date fiind problemeleinterne – ºomaj, asigurarea resurselor pentru imensulsistem de asigurãri sociale, continuarea subvenþionãriiagriculturii etc. –, UE se concentreazã mai intensasupra unor scenarii care sã îi asigure propria supra-vieþuire ºi prospecteazã destul de timid eventualelecooptãri.

În realitate, susþine Tony Judt – ºi acesta estenucleul dur al mitului european –, creºterea econo-micã se datoreazã într-o micã mãsurã alianþei celorºase state puternic industrializate care formeazã bazaviitoarei uniuni, cât mai curând unui context favorizatde programele de reconstrucþie economicã susþinutede administraþia Truman, de aranjamentele privindexploatarea cãrbunelui ºi de reformele interne denaturã economicã ºi politicã operate imediat dupãrãzboi în sânul statelor naþionale. Proiecþiile a reboursnu au cum sã ascundã caracterul accidental ºi irepe-tabil al boom-ului economic postbelic ºi, mai presus detoate, rolul relativ minor jucat aici de instituþiileprotoeuropene.

Explozia de prosperitate care se înregistreazã înApus în primele douã decenii dupã rãzboi, pretindeprofesorul american, ar fi survenit ºi în condiþiile încare interesele statelor occidentale s-ar fi armonizatprin tratate de cooperare ºi parteneriat de facturãclasicã. Cu alte cuvinte, chiar ºi fãrã sã cedeze o partedintre atributele suveranitãþii lor unei entitãþi supra-naþionale, statele fondatoare ale Uniunii Europene arfi înregistrat aceeaºi detentã economicã. Pe lângã asta,garanþiile democratice oferite de o federaþie europeanãar fi putut fi acordate ºi în interiorul statelornaþionale.

Profesorul Judt respinge, prin urmare, agenda ideo-logicã al Europei Unite ºi încearcã sã relegitimezeideea statului naþional, formã de amenajare a puterii,discreditatã de patologiile politice interbelice ºi destalinismele naþionale. Potrivit autorului, statul naþio-nal nu ºi-a finalizat proiectul istoric ºi nu existã niciun motiv raþional pentru a fi abandonat ; el poate încã

Dorian Branea290

mobiliza loialitãþile colective, poate proteja grupurileminoritare, poate imprima o bunã distribuþie aresurselor ºi poate elimina disparitãþile în acelaºi modîn care o face ºi o federaþie supranaþionalã. Statulnaþional este bine adaptat pentru nevoia modernã aresponsabilitãþii civice ºi poate asigura participareaefectivã ºi nediscriminatorie a cetãþenilor sãi la exerci-tarea puterii. În consecinþã, dacã Uniunea Europeanãnu va supravieþui dificultãþilor sale economice, statulnaþional poate sã îºi asume în viitor majoritatea garan-þiilor democratice cuprinse în promisiunea Europeiunificate.

Caracterul exclusivist al Uniunii Europene ºi suspi-ciunea faþã de solicitãrile din est, susþine autorul, seîntemeiazã, pe lângã argumentele economice ºipolitice, ºi pe un stereotip mental încã persistent însubconºtientul colectiv al lumii occidentale. IstoriaEuropei ar fi fost, de fapt, istoria Europei vestice.Central-europenii, rãsãritenii le apar cetãþenilorbogaþi din apus mai puþin civilizaþi, mai puþin labo-rioºi, mai puþin igienici etc. De aproape o mie de ani,incursiunile occidentalului dincolo de Elba au fostacompaniate de „sentimentul repetat de multe ori înEuropa occidentalã chiar pânã azi, ºi anume cã, acolounde se sfârºesc imperiile roman/carolingian/lotharin-gian/habsburgic, acolo se sfârºeºte ºi Europa”. Dincolode retorica extinderii, pretinde T. Judt, UniuneaEuropeanã recicleazã subtil acest stereotip, adâncindºi mai mult diferenþa. Cei neprimiþi sunt iarãºi ceilalþi,strãinii cu aderenþã aproximativã la canonul moral,politic, cultural al Apusului : „Trãsãtura comunã aacestor pretenþii separatiste este cã noi suntem euro-peni – nordici moderni, prosperi, buni plãtitori de taxe,educaþi, lingvistic ºi/sau cultural distincþi –, în timp ceei – sudiºtii rurali, leneºi, înapoiaþi, mediteranieni,subvenþionaþi – sunt mai prejos.”

Aºa încât, poate mai mult decât orice altã ideeeuropeanã, remarcã autorul, ideea diviziunii continen-tale între civilizaþii, culturi, devoþiuni este cea mai

291Postfaþã

persistentã : „Curios, unul dintre lucrurile pe careeuropenii le-au împãrtãºit de multã vreme ºi care i-aþinut împreunã e sentimentul propriilor lor diviziuni.Într-adevãr, a stabili distincþii între ei a constituit unadintre obsesiile definitorii ale locuitorilor de pe conti-nent.”

Aceste diviziuni nu secþioneazã continentul numaiîn emisferele nordicã ºi sudicã. Nu departajeazã doarregiunile occidentale ºi orientale. În mod paradoxal,Europa Unitã galvanizeazã ºi tensiunile economice,culturale, istorice care mustesc în interiorul stateloremancipate de tutela sovieticã. Diviziunile interneprezente în statele Europei Centrale ºi de Rãsãrit suntaccentuate de apartenenþa mai mare la modeluleuropean pe care diferite zone ºi populaþii, mizând pediferenþe de civilizaþie, religie, culturã politicã ºimemorie colectivã le liciteazã împotriva conaþionalilorlor, mai puþin pregãþiþi sã satureze condiþiile grileioccidentale. Mitul Europei Centrale, extrem de in-fluent mai ales în ultimele decenii, explicã Tony Judt,este, poate, rezultatul tipic al acestui mecanism.Recent, „fãrã rãdãcini adânci în trecutul Europei”,îmbibat de nostalgie ºi provincial, mitul EuropeiCentrale este pseudonimul unei apartenenþe refuzate.Central-europenitatea, susþine profesorul Judt, e oidentitate construitã pe o succesiune de negaþii.Central-europeanul nu e rus, nu e ortodox, nu e turc,nu e german, nu e maghiar. Aceste negaþii succesiveimpun o distincþie clarã faþã de ceea ce Occidentul nuadmite ca european ºi pregãtesc concluzia unei apar-tenþe mai presus de orice echivoc la modelul apusean.Mai mult, Europei Centrale trebuie sã i se recunoascãpreeminenþa în anumite aspecte ale modeluluieuropean, în care ar fi fondat direcþii importante. Înepoca totalitarã ºi recent, aratã T.Judt, mitul EuropeiCentrale funcþioneazã ca pandant cosmopolit fie laconstrucþiile identitare bazate pe exclusivismul etnical naþionaliºtilor, fie pe identitatea sinelui fãrãatribute naþionale, definit doar de apartenenþa laproletariatul universal, al proiectului leninist.

Dorian Branea292

Deºi accentele sunt preponderent critice, inade-renþa autorului la ideea Europei Centrale, ca spaþiucultural, identitar distinct, capabil sã vehiculeze unanumit model de civilizaþie nu e totalã : „Perimetruldescris de liniile care leagã, sã zicem, Riga de Praga,Triest-ul de Zagreb, litoralul baltic de Lvov conþinemulte trãsãturi comune. Acest spaþiu în care se vorbesclimbi slave e covârºitor catolic, rural ºi a experimentatdeopotrivã atracþia imperialã ºi mrejele naþio-nalismului. Aici existã oraºe ºi metropole ale cãrormoºteniri arhitecturale ºi tradiþii literare aparþin fãrãdoar ºi poate Europei, dar ºi unor direcþii ºi tradiþiiproprii. Dupã 1848, timp de un secol, cultura acesteizone a fost marcatã de prezenþa unei intelighenþiiinfluente, de provenienþã mai ales urbanã. Mai multdecât orice altceva, acest spaþiu apare în mod marcantdiferit de regiunile cu care se învecineazã la sud sau laest...”

Oricum, concluzia autorului este cã relevanþacontemporanã a mitului central-european s-a epuizat.Afirmaþia mi se pare discutabilã. Sã nu uitãm cã ver-santul cosmopolit ºi deschis al proiectului central-euro-pean poate inspira o alternativã puternicã la pulsaþiilenaþionaliste care se exprimã din ce în ce mai stridentîn acest spaþiu. Mai mult, revigorarea unei memoriicomune a toleranþei poate funcþiona aici ca fundamentmoral al reconcilierii ºi pacificãrii bântuite încã dedemoni vechi. În fine, revigorarea tradiþiei literare aspaþiului central-european poate avea ºi chiar areconsecinþe estetice surprinzãtoare.

De cele mai multe ori, scepticismul faþã de UniuneaEuropeanã sau faþã de ideea central-europeanã are, înþãrile fostului bloc sovietic, un substrat vinovat. Ritmullent al extinderii europene ºi dificultãþile tranziþieifertilizeazã discursurile contracomunitare ale unorprofeþi sumbri de datã recentã. Relevarea unorcontradicþii interne ale proiectului paneuropean, pecare o propune aceastã colecþie de texte, are darul sãlanseze o discuþie lucidã asupra viitorului continental.

293Postfaþã

Fragilitatea momentanã a federaþiei europene pe careo descrie Tony Judt nu înseamnã neapãrat cã UniuneaEuropeanã e un proiect politic ºi economic ratat. Înclinsã cred cã, graþie capacitãþii de regenerare economicãa sistemului european ºi a finalizãrii reformelor insti-tuþionale, UE va putea surmonta impasul contemporanpe care îl semnaleazã profesorul american.

Pe de altã parte, frazate de un intelectual maipresus de orice parti-pris-uri locale, argumentele demi-tizante ale lui Tony Judt readuc discursul integraþio-nist în notele sale fireºti, dincolo de supralicitãrilepublicitare de care Europa nu a fost strãinã. În fond,fantasmele unei integrãri rapide s-au dovedit contra-productive ºi riscante. Cu toate acestea, proiectulunionist ºi suportul sãu ideologic, construit pe reþeauavalorilor liberale, rãmân singura opþiune raþionalã astatelor care au aparþinut pânã de curând lumiicomuniste.

Dorian Branea

Bun de tipar : februarie 2000. Apãrut : 2000Editura Polirom, B-dul Copou nr . 4 • P.O. Box 266,6600, Iaºi • Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 ;

(032) 217440 (difuzare) ; E-mail : [email protected]ºti, B-dul I.C. Brãtianu nr . 6, et. 7 ;Tel. : (01) 3138978 E-mail : [email protected]

Tiparul executat la S.C. Polirom Co S.A.6600 Iaºi, Calea Chiºinãului nr . 32

Tel. : (032) 230323 ; Fax : (032) 230485

În colecþia A TREIA EUROPÃ

au apãrut :

Adriana Babeþi, Cornel Ungureanu (coord.) – EuropaCentralã. Nevroze, dileme, utopii

Jacques Le Ridier – MitteleuropaCarl E. Schorske – Viena, sfârºit de secolMichael Pollak – Viena 1900. O identitate rãnitãAndrei Corbea – Paul Celan ºi „meridianul” sãuAdriana Babeþi, Cornel Ungureanu (coord.) – Europa

Centralã. Memorie, paradis, apocalipsãVladimir Tismãneanu, Mircea Mihãieº – Vecinii lui

Franz Kafka* * * – Caiete : Sacher -MasochRevista A Treia Europã, nr. 1, 2Michael Heim – Un Babel fericitTony Judt – Europa iluziilor

în pregãtire :

William Johnston – Spiritul vienez. O istorie socialã ºiintelectualã, 1848 -1938

* * * – Dicþionarul romanului central-european dinsecolul XX

* * * – Seminar : Vladimir Tismãneanu* * * – Caiete : Otto WeiningerGabriela Colþescu, Cornel Ungureanu (coord.) – Rasã

ºi clasã. Europa Centralã ºi extremele politiceValeriu Leu, Nicolae Bocºan (coord.) – Cronologia

Europei Centrale (1848-1989)

Date post:	31-Jul-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

Volumul de faþã face parte din programul editorial...

Documents