Scoala cu clasele I – VIII Nr. 2 , Boldesti - Scaieni , jud. Prahova

Vizita in Portugalia in cadrul proiectului European Comenius

An open window , 26 iunie-3 iulie

JURNAL DE TABARA

23 iunie - Intalnire cu parintii si copiii pentru a stabili detaliile calatoriei.

24 iunie - .Ne pregatim bagajele dupa o lista de necesitati pe care am intocmit-o impreuna cu parintii si copiii.Luam haine de vara dar si haine groase, pentru ca vom merge intr-o tabara in munti si vom dormi in cort.Luam medicamente de uz general si aparatura foto.Si, in primul rand, pasapoartele.Si mult entuziasm.Si multa veselie.Plecam la mii de kilometri distanta, intr-o veritabila aventura.

25 iunie- Plecam de la aeroportul Henri Coanda, la ora 6si 10 minute, cu avionul Companiei aeriene germane Lufthansa, cu escala la Frankfurt.Bagajele au fost imbarcate si le vom recupera la sosirea pe aeroportul din Porto.Asta inseamna ca, in Frankfurt, vom fi liberi sa ne plimbam prin aeroport, fara sa avem grija bagajelor. Parintii isi stapanesc cu greu emotiile.Copiii sunt mai relaxati.Pentru ei vacanta incepe extraordinar de incitant.

Copiii sunt nerabdatori sa plecam deoarece este, pentru unii,primul zbor cu avoinul.Avem locuri in partea din spate,dar zborul este foarte lin,faraturbulente.Asa se explica si faptul ca pe multi ii doboara oboseala si adorm imediat.

Dupa doua ore si jumatate de zbor,dupa un mic dejun servit cu amabilitate de insotitoarele de zbor, aterizam cu bine.Avem la dispozitie mai mult de o ora si jumatate sa hoinarim prin aeroport.Fotografiem vitrine stralucitoare cu ceasuri de mii de euro,rasfoim pliante care prezinta harta aeroportului,incercam sa ne obisnuim cu tot ce este nou si ne surprinde.

Descoperim cat este de urias acest aeroport abia cand a trebuit sa gasim poarta 30,ca sa ne imbarcam in avionul spre Oporto.Si acest zbor s-a desfasurat foarte bine, daca trecem cu vederea cateva zdruncinaturi de la decolare.Cand am ajuns deasupra Portugaliei,am putut admira relieful muntos acoperit ici, colo cu paduri verzi sau cu vegetatie de alta culoare. Totul arata minunat. Ajunsi in aeroportul orasului Porto,ne intalnim in fata unui birou de informatii pentru turisti cu Ana, gazda si partenera noastra in proiectul An open window.

De la acest birou luam si primele materiale informative despre orasul Porto.De la aeroport plecam spre centrul orasului cu metroul care are linie terestra dar si subterana.Privim cu nesat imaginile care ni se perinda in fata ochilor si descoperim primele lucruri diferite de ce este la noi:curatenie, plante exotice,cladiri ingrijite,cu fatade placate cu faianta colorata si cu model in relief.Filmam si fotografiem tot timpul,din dorinta de a pastra pe pelicula tot ce ne incanta.Dupa o jumatate de ora ,ajungem in centrul orasului si incepem o” plimbare” pe o strada in panta(aici cam toate strazile sunt in panta),in cautarea hotelului unde avem rezervate camerele. Ne dam seama ca ne aflam in plin centrul commercial al orasului, strada se numeste Santa Catarina si are magazine de tot felul pe ambele parti.Ne strecuram cu dificultate printre turisti si localnici, pe un trotuar ingust (intreaga strada este ingusta) tragand dupa noi trolerele si celelalte bagaje pe care le avem. Ajungem ,obositi, transpirati, in fata unei cladiri cu fatada ingusta,albastra: Pedra Antiga, hotelul nostru.

Suntem cazati in trei camere :colega mea Anamaria va sta cu elevele de clasa a VII-a, Ana cu fetele de clasa a V-a, eu cu baietii. Noi am nimerit cel mai bine pentru ca avem si o mica bucatarie utilata cu plita electrica, frigider si tot ce mai trebuie sa preperi masa.Dupa ce ne-am instalat si am mancat ceva,

am plecat sa cunoastem orasul . Cutreieram strazile si stradutele in cautarea unor monumente si a altor cladiri reprezentative ale orasului. Remarcam fatadele inguste ale cladirilor,cu balcoane din fier forjat ,ornamentate cu drapelul Portugaliei si multe flori.Aspectul orasului este sarbatoresc.Oamenii sunt veseli,turistii fotografiaza tot ce ii incanta. Facem si noi acelasi lucru gandindu-ne sa ducem acasa cat mai multe imagini.

Ajungem la gara orasului care se face remarcata prin peretii interiori placati cu faianta albastra care reprezinta scene istorice de lupta,precum si momente semnificative din istoria Portugaliei.

Sunt impresionante. In plimbarea noastra ajungem la fluvial Douro care imparte orasul in doua : Porto pe malul drept si Gaia pe malul stang.De-a lungul fluviului,la chei ,sunt ancorate ambarcatiuni noi pentru turisti, dar si mici barci cu butoaie frumos lacuite,cu care, in vechime, se transporta vinul din podgorii in cramele amplasate pe malul stang, in Gaia.

Cu toate ca ne-am mai plimba,oboseala incepe sa se arate asa ca ne intoarcem spre hotel, iar in drum,ne oprim sa mancam ceva la ultimul etaj al unui mall, unde se gasesc mai multe mici restaurante, plasate intr-un decor inedit, care imita o strada cu fatade de case ,tipic portugheze.

Ne culcam cu gandul ca va urma o zi la fel de interesanta ca si cea de azi,ca vom ajunge in tabara si ca ne vor astepta multe lucruri placute.

26 iunie. Ne trezim , ne facem programul de dimineata: dus, mic dejun cu ce mai avem de acasa si plecam iar la plimbare.Ana a plecat la aeroport sa intampine grupul de englezi cu care ne vom intalni pe la ora 11. Cutreieram din nou partea veche a orasului ,ne plimbam prin magazine pentru a cumpara mici cadouri,vizitam si Mercado do Bolhao, o piata de legume, fructe si peste.Aici vedem cum se pregatesc acei taietei din varza, pentru traditionala caldo verde (supa de varza).

Ne intalnim cu grupul de englezi (4 copii si 3 profesori) si plecam cu autocarul spre Arouca. Drumul de 60 km este foarte frumos, serpuit, prin munti.Din cauza multor serpentine,cativa copii se simt cam rau.Facem un popas de 10 minute langa un han si copiii descopera un portocal cu portocale foarte dulci.Tot aici,intr-o curte,vedem o cultura de kiwi cu fructele mici,abia iesite din floare. Dupa alti 10 km ,ajungem in tabara organizata in Refugio da Freita.

Am ajuns in tabara in acelasi timp cu 3 autocare cu elevii portughezi. Am fost repartizati in doua grupe de : baietii, Ana O.si Monica L.si cu mine in grupa A, condusa de Oriana, profesoara de engleza,iar restul copiilor impreuna cu colega mea Anamaria si grupul de englezi in grupa B, condusa de Ana profesoara portugheza. Foarte repede, ni s-a pus in brate cate un cort, sa ni-l instalam.Ne-am privit unii pe altii, destul de incurcati, pentru ca nu ne-a trecut prin minte in tara,sa exersam montarea cortului. Pana la urma, privindu-i pe copiii portughezi, am reusit si noi. In scurt timp, a aparut o padure de corturi.

.

Privim cu mult interes in jurul nostru ca sa ne familiarizam cu locul si obiceiurile.Copiii portughezi,in numar de 120,poarta tricouri albe ,inscriptionate “24 Acampamento Serra da Freita-2008”.Ni se iau si noua masurile si primim cate un tricou pe care il imbracam pentru a fi ca toti ceilalti.Fiecare grupa are un profesor responsabil ,un monitor senior si unul,doi monitori juniori.

Incepem sa invatam niste cantece care, mai apoi ,am vazut ca se canta inainte de a merge la masa.Se canta tare,chiar se striga si, de la cantina,directorul taberei, prin portavoce, invita cate o grupa la masa.Ceilalti raman sa cante mai departe,mai tare, pana sunt chemati si ei.

In timp ce copiii sunt antrenati de monitori in diverse activitati recreative,noi profesorii,ne adunam la un “meeting”.Suntem prezentati(profesorii englezi si romani) profesorilor portughezi si se prezinta programul de activitati al grupelor pentru a doua zi. Grupa mea va incepe cu marsul de 18 km, grupa colegei mele va avea jocuri matematice. Dupa sedinta,organizatorul marsului ne explica Orianei si mie cum trebuie sa fie echipati copiii.,cate escale vom face si ce obiective vom vedea.Am emotii mari pentru aceasta incursiune de 18 km, pe drumuri de munte. Masa de seara este foarte bogata :supa,pilaf cu crochete de peste si un fruct.Noi cerem paine dar remarcam ca portughezii nu mananca paine decat la micul dejun si la gustare. Dupa ce mancam,avem program liber de plimbare prin tabara,de conversatii intre copii in limba engleza.Franceza nu o cunosc,dar ma intretin cu cele doua monitoare junioare din grupa noastra,care au si sarcina de a ma ajuta sa inteleg ce vorbesc portughezii.Ne-am culcat dupa ora 22.Prima noapte din viata mea petrecuta in cort…un dezastru!Am instalat cortul pe un loc cu denivelari care nu m-au lasat sa ma odihnesc.Si nu am nici saltea pneumatica. Si este destul de frig noaptea,la 900 m altitudine…Simt ca am inceput cu stangul aceasta aventura in muntii Portugaliei.

27 Iunie .M-am trezit devreme. Copiii ies din cort la ora 8.Asa este regulamentul.Imi spun ca au dormit bine pentru ca au saltele pneumatice. Monitorii ii conduc la spalator. Cu grupul. Urmeaza cantatul acela din toti rarunchii,ca sa fim poftiti la masa.Copiii mei inca nu prea stiu ce canta ,dar o fac cu daruire pentru ca le este foame. Micul dejun consta intr-o cana de lapte cald sau rece (la alegere) si o chifla putin unsa cu unt.Portughezii si-au adus de acasa cereale si cacao. Noi mancam ce ni se da.Dupa micul dejun,toti copiii pleaca la spalator sa se spele pe dinti. Urmeaza pregatirea pentru excursia de 18 km : rucsac,sepcuta,crema solara (ni se imprumuta si noua dar nu ne simtim bine sa consumam ce nu ne apartine).La ora 10,plecam. Conducatorul marsului este Carlos,profesor de educatie fizica,banuiesc,in varsta de 60 ani,cu o conditie fizica excelenta. Mergem in ritm destul de vioi dar, la

urcus,nu prea reusesc sa tin pasul cu copiii. Peisajul este minunat, zonele aride alterneaza cu loturi cultivate cu porumb si alte cereale.

Din loc in loc,ne intalnim cu o masina din tabara care ne alimenteaza cu apa si cu fructe. Este o excursie bine organizata ,frumoasa dar dificila ca efort.Copiii nostricauta tot timpul semnal pe telefoanele mobile pentru a vorbi cu parintii.La un moment dat, ajungem intr-o zona pietroasa.Aici ni se spune ca exista un fenomen geologic numit “pietrele care nasc pietre”adica in urma eroziunii unor bucati mari de stanca,se desprind niste pietre rotunde ,care seamana cu carapacea unei testoase.

Ni s-a permis sa luam cate o pietricica,amintire. Apoi,in drumul spre tabara,ne-am mai oprit sa studiem doua morminte preistorice.

Ultimii kilometri au fost foarte grei; mergem ca niste roboti, fara sa mai vedem pe unde punem piciorul.Am facut eforturi mari sa reusesc sa tin ritmul impus,sa-mi sustin elevii in acest mars.Nu am inteles de ce organizatorii au fost atat de severi,de stricti in respectarea unui numar de ore alocat.Excursiile noastre sunt mai agreabile si mai putin obositoare. La intoarcerea in tabara,toata grupa a plecat la dus, fetele conduse de monitoare, baietii de monitorul lor.Baietii au parte de dus cu apa rece!!Nu ne place sistemul acesta de dus colectiv dar ne supunem, pentru ca nu ni se permite altfel. Dupa dus, luam primii cina deoarece suntem de serviciu la cantina :ajutam la spalatul tavilor,golitul vaselor copiilor,etc.

Dupa cina,urmeaza sedinta de seara a profesorilor.Suntem invitate sa ne prezen-tam impresiile.Apoi se vorbeste in portugheza si nu intelegem nimic.Nu ni se traduce.Ora 22.Incepe serbarea focului de tabara a unei grupe.Toti copii stau asezati pe iarba,monitorii in picioare (asa e regula).Se prezinta mici dialoguri,un cantec,probabil anecdote,pentru ca se rade.Noi nu intelegem nimic.Este invitata Costina sa danseze dupa un anumit ritm,cantat de un baiat.La ora 23 ne culcam.

28 iunie. Ne sculam mai devreme deoarece suntem de serviciu la cantina. .Taiem chiflele si le ungem cu unt.Servim si laptele. La ora 10 plecam in padure sa facem jocuri sportive,adica:aruncat la tinta cu sageti mici,stafeta cu o minge, aruncarea unui disc de metal pentru a darama un pion,aflat in mijlocul unui cerc,gasirea unui obiect ascuns pintre pietre, saritul corzii in mers, cu ocolirea unui pion,studierea peisajului si prezentarea impresiilor intr-o fraza. La intoarcerea in tabara,lucram la jurnalul grupei:realizam un mic dictionar portughezo-roman, se scriu informatii despre zona geografica,despre meniul zilei.Toata treaba se face sub coordonarea monitorilor. Urmeaza masa de pranz si activitati sportive pe terenul de volei.Cu ocazia asta, invata si baietii nostri sa joace volei.Aici, nimeni nu joaca fotbal.Se continua cu dusul de dupa –amiaza.Baietii au iar apa rece si sunt suparati.Primim reprosuri ca nu participam suficient de bine la activitatile propuse,ca in timpul excursiei s-a vorbit,s-a cantat,nu am pastrat ritmul de mers impus etc.Lucruri care ne supara pentru ca nu am fost preveniti asupra programuluisi a regulamentului taberei.Explicam totul directorului taberei,care promite sa ne dea un regulament,sa-l facem cunoscut copiilor.Incepem sa nu ne mai simtim bine pentru ca am vazut ca portughezii sunt cam rigizi si nu accepta faptul ca suntem veniti din alta tara, cu alte obiceiuri si manifestari. Seara,o alta serbare.

29 iunie. A mai trecut o noapte,obisnuitul program de dimineata,apoi am fost impartiti in doua grupe :cei inalti (si noi ) plecam cu bicicletele pe un traseu de cativa kilometric, ceilalti raman la activitati de lucru manual.Profesorul”de biciclete”ne potriveste cate o casca,ne repartizeaza cate o bici-cleta si ne explica in ce consta activitatea. Pornim prin padure,pe potecute care urca sau coboara pana ajungem la o sosea.De acolo este mai usor pentru ca drumul e neted.Ajungem la un rau si facem

un popas mai mare,copiii se dezbraca si fac baie in rau,in ciuda faptului ca apa este extrem de rece.Peisajul este de vis.

La intoarcere,am avut mai mult de coborit si a fost mai usor.M-am bucuratca am reusit sa mai merg pe bicicleta,dupa o pauza de mai mult de 20 ani.Cu toate ca am ajuns ultima in tabara,am fost primita cu aplauze. Dupa pranz,am fost chemati la activitatea de lucru manual.Profesorul a cerut copiilor sa deseneze o casuta de pasarele.A fost aleasa casuta Anei,eleva mea. Apoi profesorul i-a invatat pe copii sa taie cu fierastraul pendular,sa slefuiasca marginile, sa bata cuie.

Aceasta activitate le-a dat copiilor nostri posibilitatea de a arata ca sunt indemanatici si stiu foarte bine sa foloseasca uneltele. Este ora 17,ora Portugaliei.Aici,in tabara, nu avem semnal la telefoanele mobile asa ca fetele noastre se duc la internet ,la Receptie, ca sa mai trimita cate un mesaj in tara.Masa de seara,sedinta profesorilor urmata de sedinta monitorilor.In seara asta au exagerat rau cu spectacolul care a durat pana la ora 24.Noaptea este foarte rece si a trebuit sa dau baietilor primele tablete de paracetamol.

30 iunie. Am dormit prost deoarece a fost foarte frig.Dupa micul dejun,avem program administrativ: scuturam saltelele,sacii de dormit,pregatim corturile pentru inspectie.Apoi plecam in padure cu profesorul de muzica sa pregatim serbarea de seara.A venit si randul grupei noastre.Noi, romanii,ne gandisem sa cantam cateva cantece romanesti dar nu sunt de accord monitorii :vom canta si noi ce canta ei.Cu ajutorul copiilor, profesorul de muzica acompaniat de chitara, compune o melodie .Copiii compun versurile in portugheza si in romana.Pana la urma iese ceva frumos.Pe Andrei T. l-am trimis la cort pentru ca avea febra. La masa de pranz ni s-a sevit caracatita cu orez iar copiii n-au mancat.Nici eu.Dupa-amiaza ,continuam repetitiile pentru spectacol,profesorul ne-a inregistrat cantecul si mi-a oferit cd-ul cu semnaturile tuturor copiilor. Vine si seara si, la ora 22, ne adunam in jurul unui foc de tabara care nu prea vrea sa arda.Ne prezentam cantecul si jocurile pe care le-au pregatit colegii portughezi,si cand credeam ca am scapat si de aceasta sarcina,surpriza: toti ceilalti merg la culcare,noi ramanem sa facem o plimbare prin padure, fara lanterne, fara sa vorbim, in scopul de a ne folosi alte simturi de orientare.Avem noroc ca este senin si luna ne mai lumineaza putin calea.Pana aici,nimc grav.Am incetat sa ne mai punem intrebari cu privire la obiceiurile gazdelor noastre.La un moment dat, nu ni se mai permite sa mergem grupati si suntem trimisi doi cate doi ,la o oarecare distanta unii de altii.La un moment dat imi aud fetele tipand cu disperare;alerg spre ele si ma apuca si pe mine groaza:de prin tufe se aud sunete oribile,vad niste umbre care se reped spre noi,si o luam si noi la fuga prin noapte.Ne intalnim cu restul grupului si profesorul care ne-a insotit ne explica faptul ca este firesc sa avem sentimente de frica,dar ca trebuie sa invatam sa o controlam.Am ramas neplacut impresionata de acest experiment la care am fost supusi.Nu mai spun ca fetele mele cu greu si-au revenit din spaima.Am aflat ca monitorii au avut misiunea de a ne speria prin tufele de feriga .Cand am revenit la corturi ,i-am auzit mult timp pe copii foindu-se, vorbind pe soptite ,fara sa le vina sa inchida ochii de teama.In tara este ora 2 noaptea,iar noi inca nu ne-am culcat.

1 iulie. Ne-am trezit mai greu pentru ca am dormit putin.Baietii tusesc, asa ca le dau medicamente.Dupa micul dejun,plecam in padure sa facem jocurimatematice.Este cam frig,bate vantul, dar este soare.

Dupa –masa am facut activitatea de alpinism intr-o zona stancoasa aflata in spatele taberei.Copiii au fost echipati cu hamuri ,corzi si casti. Au fost dirijati de doi profesori si activitatea s-a desfasurat in deplina siguranta.A fost o experienta unica pentru copii si asta i-a motivat mult.Spre seara,se lasa frigul,se aduna norii si suntem sfatuiti sa ne imbracam cu haine impermeabile pentru ca va ploua.Cu tot frigul,seara se face focul de tabara,colegele noastre din grupa B prezinta spectacolul si bineinteles,pleaca in incursiunea nocturna.Sunt insa prevenite de copiii mei asupra surprizelor pe care le vor avea in padure.

2 iulie. In timpul noptii,a inceput sa ploua ,nu foarte tare dar constant.Nu eram deloc curiosi sa vedem cum ploua in muntii Portugaliei.Imi pare rauca vremea s-a schimbat in rau pentru ca asta va afecta starea noastra fizica si psihica.Am dormit imbracati si tot ne-a fost frig. Impreuna cu colega mea Anamaria,hotaram ca sa-i pregatim pe copii sa adreseze cateva cuvinte de multumire gazdelor noastre,la sedinta de seara.Trebuie sa ne pregatim si bagajele,pentru ca maine,plecam. Azi ,in ultima zi, participam la activitatea de tir cu arcul.Interesant,chiar captivant.Ne descurcam destul de bine la concursurile propuse. Dupa masa de pranz,desfasuram ultima activitate: stiintele naturii.Ne sunt prezentate informatii despre flora si fauna din aceasta regiune.Facem observatii asupra culorii si mirosului unor substante pe care trebuie sa le recunoastem .Interesant.Dupa cum am remarcat ,toate activitatile au un pronuntat caracter

practic.Pot spune cu certitudine ca toate activitatile propuse si desfasurate ne-au interesat foarte mult,iar pe copii chiar i-au incantat. La sedinta de seara,copiii nostri au prezentat activitatile care le-au atras atentia ,la care au obtinut rezultate bune.Eu am filmat toata acesata prezentare .Nu mai participam la ultimul foc de tabara ca sa avem timp sa ne pregatim bagajele ,sa verificam documentele de calatorie.Maine vom pleca devreme,pentru ca avem avion la ora 11. 3 iulie. Ziua plecarii.Ma trezesc devreme si incep sa demontez cortul.In timp ce muncesc,apar si monitorii din cladirea campingului,fiecare cu sacul de dormit in spate si intra in corturile lor.Ce surpriza !!! Si pentru mine dar si pentru ei...Descoperirea asta m-a impresionat neplacut.Credeam ca toti(copii,monitori,profesori) avem acelasi tratament.Ii trezesc si pe ceilalti,luam in graba micul dejun apoi ne urcam in microbuzul care a venit sa ne ia.Soferul nu pleaca pana nu se asigura ca toti ne-am legat centurile de siguranta.Ajungem din nou in orasul Porto.Traversam fluviul Douro pe un pod de pe care putem zari, in stanga noastra, o imensitate albastra: Oceanul Atlantic!

Ne bucuram toti ca am avut prilejul sa il admiram, macar de la distanta.Petrecem in aeroport ultimele 2 ore pe teritoriul Portugaliei.Sentimentele pe care le traim sunt contradictorii : regretul ca plecam dar si bucuria ca ne intoarcem la familiile noastre.Zborul se desfasoara fara probleme.In aeroportul din Frankfurt petrecem 5 ore inainte de a pleca in tara.La imbarcarea in avionul de Bucuresti,avem o surpriza neplacuta : decolarea intarzie aproape o ora din cauza unei furtuni care se afla deasupra Austriei si Ungariei. Intr-un tarziu plecam,avionul se cam scutura si ne da emotii.Ajungem insa cu bine dupa ora 24.Ne propunem sa aparem in fata familiilor noastre cantand cantecul pe care il cantam in tabara, inainte de a merge la masa ,dar renutam in ultimul mo-ment : am avea prea multi spectatori care nu ar intelege ce se intampla cu noi.Inainte de a ne desparti de copii,ne dam intalnire la scoala,peste 3 zile

Bon noite , Portugalia ! Bun gasit , Romania !

Prof . Elena Grigorescu

Prof. Anamaria Manolescu Coordonator proiect