$tefana Velisar Teodoreanu

VIATA,

CEA DE TOATEZILELE

Edifia a III-a

fi: SEriS

asa, pitrati qi albi, ca un plic inchis cu o pecete

rogie la mijloc - o farfurie cu cirege - fine injurul ei patru stipAni ticufi. Furculilele gi

cufitele lovesc ugor farfuriile, in felurite ritmuri qi

punctuafii. Se stabilesc unde, un fel de telegrafie f5ri fir,in patru limbi gi {inte incrucigate. Poate e vorba de weocomoari? LAna de aur e pe capetele lor. Se uiti toli ca gi

cum ar fi orbi: peste, alituri, prin - urmirind poteci

lSuntrice. E o linigte speciali. Prezentul aproape abstract.

Sufrageria zAmbepte ostenit, dar nu poate grii. E numailemn vechi cernit, pAnze sub;iate, vase desperecheate.

Aduni giuvaericale din geamuri, mai scapi din ele

zadarnic ai pe podele. Perdelele iegite de soare, se tragnesim{it iniuntru ca qi cum ar vrea si se alinte de-o fiin;5mare gi bun5.

A oftat cineva. Trei perechi de ochi se intorc cu mirareacoperiti citre Elisabeta. Sincer mirati este Elisabeta. Se

tntoarce qi ea de deparle. MAinile subliri vibreazl pe

tacAm. in trupul ingust sAngele se ridici repede in obrajiiprea albi, ii lumineazi o clipi gi se ascunde sub pleoapele

grele, lSsate pe ochii acum intunecafi.Mircea ipi limpezegte glasul, zice, totugi, cam

riguqit:- Trebuie si incepem si cumpirim gheafi. E caldi

apa...

- Da, ar fi bine - aprobi Eleonora.

- N-avem beci? - intervine ironic Nuci. Ceilalli fac

un semn, ca gi cum s-ar scutura de-o gAz5.

$tefana Velisar Teodoreanu

- $i inci ce beci! Ies carafele brumate din el. Dardaci nu se bea indati, apoi hotirAt ci se-ncilzeqte laloc, apa-i api - vorbi Dadaia mai mult pentru sine,

schimbAnd farfuriile. Trecu un val de aer. Se fhcu o

destindere. O degteptare, parc5. Se indreptari umerii,mAinile furi mai harnice, ochii mai vioi. Apoi se lisi altdticere, trecAnd de la nelinigte la indiferenfi.

Elisabeta mAnca cirege cu un fel de grab5. Birbatulmeu, copilul meu, sora mea... Ce inqirare posesiv5. Ce

bogat suni! Tot ce-i mai aproape de mine. Tot ce am.

$i... ca intr-un vis apisitor, intinzi mAna, deschizi gura,e numai o palmi intre tine pi ce wei, gi n-ai cea maimici putere, nu poli striga, nici apuca, nu poli clinti o

fibri din tine, chiar daci fi-ar fi viafa in joc! De ce azi,tocmai azi, Duminica, dupi atAfia ani, la masi, cAnd s-a

impirlit pAinea gi vinul, se precizeazi acest gAnd? E oetoare undeva. Unde? in ce? in cine? in care din noi?

Elisabeta fhcu o roati sub gene: Mircea, Eleonora,Nuci. Se opri asupra lui: nu seamini copilul cu mine. Eaproape mic, ca Mircea, fafa rotundi, birbia ascufiti,fruntea bombat5, nasul scurt qi puternic, ochii preaapropia{i gi larg conturafi de tAmple. Verdele lor e

vegetal, poate mineral, nici o cildurS, numai strilucire.$i pirul de mitase poleiti, atAt de frumos, parci e fals qi

cref ca al ingerilor de jucirie. E ceva de inger in ei, inMircea gi Nuci, de ingeri carnivori!

- Ai rAs? - se intoarse brusc Mircea citre Elisabeta.

- Nu.

- Mi miram gi eu. Nu prea egti veseli de obicei pi

acum si rAzi degeaba... Te-ai inecat? - urmi cu o nuanfide enervare.

- Nu... poate...

r8 19

Viafa cea de toate zilele

MinAnc prea multe cireqe. E o foame absurdi inmine, foame de atAtea lucruri, se rizbuni pe cireqe -g6ndea Elisabeta. E comic: ingeri carnivori. Ce mi-avenit? E gi ceva de lei in ei, coama qi diniii ascufili,umerii la;i qi goldurile strdmte. O agerime stipAniti.Parci au resorturile prea tari. Copilul are gura mea, mairotundi pi cirnoas5. A lui Mircea pare mici, dar cAnd

ride vezi deodati atAfia dinfi, se taie fap cu unfieristriu ciudat de piatrS. Eleonora e altfel, e ca o

legini de Nord. E aproape clasici. Numai ea e rogie lafafi, cu vinigoare subliri, din cel mai fin arnici. E inaltitare. Cea mai inaltd din neamul nostru. Doar e stAlpulcasei! Alituri sunt mic5, depi sunt cAt Mircea gi par

inalti lAngi el. De unde gi-o fi luat tipul acesta nordic?

SeamSni cu bunicul ei, se pare, din judelul Neamf.E o putere de ticere, la noi, de zdpezi nordice, in

.rdevir. Se pierd urmele in ea. Daci n-ar fi Dadaia, pe

care o am de la bunica mea, aS uita gi cum mi cheami.irni line de cald bdtrAna, ca o gubi veche la picioarele

mele, in cilitoria asta atAt de lung5.

Poate am febri-. imi simt tot sAngele in cap.

- Baba, vrei si-1i dau fie, azi, ceagca cea mare de

cafea? Parci te-ar durea capul? - intrebi Eleonora,

privind-o peste mas5.

- Da, mullumesc Nora - rispunse repede Elisabeta.

Toate astea erau fantasme. Erau doar oameni buni,rlar ocupafi, surmenafi, cu multe griji. Jineau la ea.

N-aveau timp si se gdndeasci la ea, atAta tot. $i Nuc5...

ce pofi cere unui copil de t7 ani, unic la pirinfi, risfilatgi voluntar? Ce putea el pricepe, cunoagte? Mai tArziu au

str se apeze toate cum trebuie. Mai tArziu... la bitrAnele,clup5...

$tefana Velisar Teodoreanu

$i ce vreme frumoas5! O amiazd proaspit auriti. Simergi la cAmp, sI ui;i de toate.

- Mircea, te plimbi cu mine azi, sivedem cum e iarbape deal? - intrebd Elisabeta. Glasul era aproape rugitor.

- O vedem de aici. Eu merg la tenis, de acolo la clubsi citesc revistele striine qi la B sunt la mas5. Tu ce faci?

- $i tu, NucS?

- Cred ci n-am program pi azi. Fac ce-mi place -rdspunse Nuci tiios.

- Ce-fi place? - intrebi Elisabeta.

- Mi privegte. Nimic periculos - adiugi surAzindsarcastic,

- Nu se rispunde astfel, gtii bine - igi inispriElisabeta vorbele.

- i;i dau bani si mergi la cinematograf gi s-arezolvat problema * interveni Mircea.

- Drept recompensi ci vorbegte nepoliticos?- Las5, frate, nu mai exagera! $i tu, taci odatS - se

intoarse enervat citre Nuc5.Nuci se strAmba superior gi plictisit. Nora se ascundea

sub o neutralitate armati. ipi potrivea fap pe calapodul derigoare, frri convingere. Didu semnalul de scu.lare:

- A propos, am lSsat acadele pe masa din salon. Cuiii face pofti...

Nuci se indrepti gribit intr-acolo. Nora se retrase laea in odaie. Mircea agtepta in picioare. Elisabeta se

intoarse citre fereastri, se uiti in gridini, apoi la masanestrAns5. $ervetele fHcute sul, ca nigte documente legatecu panglici colorate. Cozile pi sAmburii de cirege: wafincAlcit de note ftri sens, alfabet dezarticulat. Pierdusecheia desigur. Nu mai aveau lucrurile rost pentru ea.

Cisci a pustiu gi porni incet citre ugi. Sui la ea in odaie qi

Viafa cea de toate zilele

se apezi pe primul jill, ca pe un cufir dupi ce fi-ai f5cutbagajele, intr-un interval inecat de oboseali.

Mircea iqi lui pardesiul gi se pleci si o sirute pe

cap. Elisabeta se trase involuntar intr-o parte gi-i cizusdrutarea pe-o ureche. Zimbi slab.

- Ce-i? Iar eqti nervoasi? Stai mai bine la soare, ingridin5, are si-fi faci bine.

- Bine la ce?

Didu si mai spuni ceva, se stipAni gi urmi linigtit:- La revedere. Petrecere buni.Mircea didu din umeri, se uiti intrebitor la ea gi

iegi inchizAnd uqa cam tare.

Se f5cu linigte gi gol. Ferestrele scAnceau dinbalamale. Soarele se prefhcea in pisiri galbene pe-un collrle covor. incepu un cAntec ascufit pi jalnic, cum auzi prinpidurile din Bucovina cAnd trec femeile cu marfb la tArg.

Spali Marila vasele - constati gAndul Elisabetei. De ce

o fi apucAnd-o dorul de casi tocmai cAnd spali vasele? E de

nesuferit. Parci 1i-ar toarce creierul cu degete julite qi aspre.

Ce-o fi cu mine? Fac o neurastenie? Ori mi apropii de

virsta critic5? 36 ani! M-am miritat prea tAnirS. Trebuie sirni ingrijesc. Nu mai am chef de nimic. $i azi... n-am si stau

rlegeaba pAni seara. Unde o fi Nuci? Nu se aude prin casi.

O fi plecat cu Mircea. Nora igi pune ordine in fipele de lalaborator, ca in toate duminicile. M-ag putea duce la Maia,

s.ru lo prietenii noptri Trofimii, dar n-ag wea si mighiceasci, si mi intrebe nimic, sau si fie prea veseli, dintliscrefie fa15 de mine. Ufl - siri sprinten din loc. Se uitiirrcruntati in oglind5, ca la un duqman greu de invins. Eqti

$tefana Velisar Teodoreanu

prea slabi, frri culoare, ai igi cute pe obraz, fi se intunecip5rul ca paiele vechi gi ude. Se cunoatte ci 1i-a murit mama

de oftici, de nici n-ai arrrt timp s-o cunogti! Apoi, ii furugine de cele spuse. Ciuti cu ochii portretul mamei ei gi iisurAse vinovat, si-i ierte asprelile noi in care se insAngera.

Scoase o rochie cu flori albastre din dulap, igi

potrivi pirul lung in doui funii strAnse pe cap. Ii fXceau

o ciciuliti vie.

Cobori iute scirile. Trecu in gridini aproaPe

alergAnd. O strigi cineva, dar se fHcu ci n-aude qi iegi pe

Poarte.O lovi aerul mai cald gi praful in obraz. iqi potrivi

mersul pe pavelele proaste, contraziceau orice ritm,

fineau ochii inhimafi prea aproape de pimAnt. Umblarepede, luAnd tot in rispir. Ai fi zis ci era urmiriti qi

ciuta si scape cotind printre obstacole vii. intAlnea slugi

pi mici negustori. Multe rochii sinilii, de mitaselucioasS, complicat gi strAmt croite, pe trupuri trudite, pi

tot acelagi guleraq strAmb lipit ca o marci intre umeri.

Negustoresele, decolorate, cdlcau anevoios, impoviratede grisime ca de o ,marfH de contrabandi in pripighemuiti sub prea pufine stofe negre. Birbalii, sumar

ciopli;i, aspru imbricafi, proaspit raqi, cu ,,fiizui"cleioase qi pil5rii vechi, inaintau rizleli. Daci n-ar fiavut mai toli flori la butonieri gi cravate roqii, ai ficiutat dricul gi drapelul ,,corporaliei" si le justifice pasul

tiriginat gi solemnitatea plictisiti a fe1ii.

Biefii oameni! Fiecare igi ciuta locul la soare,

rlgazul gi bucuria lui. Sc5pau qi ei cAteva ceasuri dinroata siptimAnii gi se dezmeticeau in stradi. Totdeauna

Duminica acest miros de tigaie ars5, in care ar sfhrAi gi

lAni gi piele,gi ofilite buchete de licrimioare.

Viafa cea de toate zilele

Al5murile gi scripcile se jucau de-a prinselea prinvizduh. Puneau rimSgag de nunti sau inmormAntare.ln glasul lor erau tot atatea bomboane poleite, flori de

hArtie, tiblii de paturi de tinichea vopsiti, fotografii cupuchilei de muqte, vin acru gi pAine nedospiti.

Coti pe-o stridufi spre barieri,Trecu mai departe, printre cAini flimAnzi, gunoaie

pi biltoace pe drumul scofhlcit.

$i in ea erau cAini fl5mAnzi, gunoaie gi bSltoace qi

drum anevoios spre larg.

Se aduni in om atAtea gi atAtea, gi deodati nu maiincape nimic. AtAtea gAnduri pi vorbe roiesc in mine gi

se revolti ci le fln inchise. Mi tem si nu-mi scape

odati, si nu le mai pot struni. Mi servesc de prea pufineacum, cdt i-ar trebui unui copil de 7 ani, bine crescut.

CAnd mai scot din celelalte, Mircea zice cI sunt absurdd,

romantici gi provinciali, ci-i pregitesc o sceni. A fostun timp cAnd vorbeam amAndoi. Nimic nu ne pirea de

prisos, totul se oglindea, se impirfea, sporea qi ne lega

de lucrurile viefii. Acuma parcl ar fi fixat odati pentrutotdeauna tot ce ne privepte. Migcarea continud prininerfie. Orice a survenit, f5rAmi cu {XrAm5, a fost prinsde tlcere, si pari vechi, dintotdeauna, firesc.

Alianfe noi nu se mai fac. S-au lipit incet pe minemulte etichete. Singuri nu mai ptiu care-mi corespund,care s-au intipirit in mine, care m-au imbricat inaltcineva, in care mi-i atAt de strAmt ci nu mai pot face

o migcare naturalS. Tot ce mi leagi mi doare. Nu mipot dezbrica de nimic. Haine vechi, haine vechi, amrimas doar atAt? Vechi...

De ce simt gi vid azi, cu o dureroasi noutate, toateaceste lucruri? E o schimbare de ritm. Ca gi cum aq fi

23

$tefana Velisar Teodoreanu

mers prea mult gi mi-ar veni si mi las in genunchi gi de

fricl si n-o fac ag alerga ultima parte a drumului pAni la

fel. Da, ag alerga pAni s-ar rupe inima din legituri gi ar

cidea in urma mea, ca o pungi pierdut5, in drum.Nou, vechi. Vechi, nou... E greu de lSmurit. Nou, ar

fi un inceput. Iar prelungirea acelui inceput, ar duce

pAni la vechi. Adici, altceva. Un ceva nou fali de

inceputul lui, care este vechi fali de ce a devenit acum.

O intAlnire poate fi ceva nou. $i o despirfire poate ficeva nou. $i vechi amAndoui, peste un timp. Poate e

numai o chestiune de perspectivi interioari, primulplan fiind in funclie de intensitate a sentimentului, de

puterea cu care luminim un detaliu, innoindu-l prinaccentuarea reliefului. Poate nu depinde de timp...

Totdeauna m-a speriat noutatea, chiar cAnd m-a

bucurat, emofia cuprinzAnd amAndoul stirile, nou-vechi, vechi-nou, iremediabil legate intre ele, izvorAnduna din alta.

Prima intAlnire, cu adevirat noui pentru mine, a fostintrarea surorii mele, Nora, in viala mea, coincizAnd cu o

despirfire niprasnici. Am cunoscut-o pe Nora la

inmormdntarea tatilui meu. N-o l5sase mama ei, pAniatunci, si mI vadi. Nu-i ierta tatei cI divorfase pentru a

se recisitori cu mama mea. $i doar murise biata, atAt de

repede! De aceea am cunoscut-o pe Nora abia lainmormintarea tatilui nostru. Cum se uita la mine de

gAnditor... Mi afumase toati in gAndurile ei. incercam s5-

mi proptesc o clipi privirea intr-a ei, dar parci se risipea

pi trecea dincolo de mine. Jin minte ci intorceam capulca pi cum ag fi incercat si prind prelungirea de dincolo de

mine. Mi uitam, intre Bunica gi Bunicul, ca printr-opoarti de apirare, dar simleam ci inaintea mea gi dupi

2.4 25

Viala cea de toate zilele

mine era tot lucru necunoscut. Mi migcam pe furip. Miintreba o frici de Nora, nu de tata, pe care nu-l vizusemmort, cici era inchis qi pecetluit, cum il adusese cu

trenul, ca un cuftr cu odoare iniuntru. Nu mai vizusemsicriu de metal decAt al Sfintei Paraschiva, ptiam ciceilalli muritori aveau numai de lemn, aceasta il ageza pe

tata de-a dreptul in rai. Nici nu indrlzneam si plAng, nucumva si-l mAhnesc ?n mirirea lui. Cum se inchinau tofipentru tata, eu credeam ci se inchinl la el qi mi rugam pi

eu de el si faci pe Eleonora sX mi iubeasc5. Mi-aindeplinit cererea chiar in acea zi. Eleonora a venit la noiacas5, m-a luat in brafe pi a zis ci ar vrea si aibi o feti15

ca mine. Era inalt5, puternici pi frumoasS. Bunicii meipireau pubrezi gi vechi, vechi gi prifui;i lAngi ea.

Niciodati n-am a\ut o impresie mai puternici de

nou. O noutate care risturna tot ce fusese pAni atunci.

$i numele meu mi s-a pirut striin, c6nd m-a intrebat:

,,11i zice Baba fiindci egti ptirbi?" imi schimbam dinlii. I-a rispuns Bunica mea: ,,Apa pi-a zis cdnd era mici qi-i

venea greu si pronunfe Elisabeta".

- Avem aceiagi ini;iali - a zis Nora.Eram foarte mAndri si am aceiagi inilialS gi acelagi

tati cu Nora. Dar nu gtiam ce inseamni iniliali gi misfiam si intreb, si nu mi creadi proastd. Numele ein-avea pentru mine nimic comun cu al meu. Suna

prelung: Eleonora. il vedeam, cu multe verigi, ca un lanfgros de aur. Al meu, poate fiindci era purtat de ReginS,

rni se arita in formi de coroanX alb5, cu unghiuriascufite. Era numele meu de zile mari. Ziceam solemn:

numele meu este Elisabeta. CAnd il sPuneam intreg:

Elisabeta Vizantea, devenea fastuos, cu treni, blani qi

clantele, gi simleam ci nu mi se cuvine inc5, ci tocmai

$tefana Velisar Teodoreanu

cAnd voi fi mare. ln toate zilele mi mullumeam cu

,,Baba", mai ugor de purtat. Mi simfeam in el, ca inpapucagi moi de pAsl5.

N-aveam timp si mi gAndesc la tata, de multegAnduri aduse de Nora. Si faci cunogtinfi, pe neagteptate,

cu sora tq domniqoari de r7 ani, cireia bunici ii vorbeau

cu ,,duduie" gi ea lor ,,coan5 LisavetS" gi ,,coane Ioni1i", s5

te agezi la locul tiu intr-o fiinfi, mai aproape gi totodatimai strlini ca orice fiinp din lume, c/inteaviafa dinloc.

Gisea ci semin cu tata, probabil ca si mi poati iubimai ugor. Cei de-acasi ziceau ci sunt leit mama. Poate

mi imbricau in mama ca s5-mi ierte ci murise in urmanaqterii mele. Se incurcau minfile de cAte nu se spuneaupeste capul meu. in fotografii, mama mea pirea maitAniri ca Nora, mai sublirici, mai veseli, de aceea cAnd a

hotirAt Nora: ,,Acum ai si fii feti;a mea", mi s-a pirut cu

putinfi. Apoi, a venit si stea la noi, o luni, pentru mine.

$i, de atunci, in fiecare an, o parte din vacanfS.

Mi risfila, imi didea jucirii, c54i, panglici, gi se purtacu mine ca qi cum aq fi fost mult mai mici decAt eram.

Bunicii o iubeau. Ziceau ci este serioasi gi priceputi la

toate. Dormea in odaia mamei, acolo unde murise, lucrucare o investea cu o mare putere fap de mine. CAnd era

Nora la noi, eram mai voinicS. Mi plimbam mult cu ea,

mAncam mai bine, mi culcam deweme. Vacanfa era Nora.

Dar eu eram in viafa cea de toate zilele, in care mergeam cu

paqii mei, in miezul casei, inconjurati de lucrurile de

totdeauna, cu bunicii, amintirile, fotografiile, vecinii,

dobitoacele, gridina, Jeseam m5runt, mirunt, pe nesimtite,

viafa mea. Ce minunati era ticerea casei, pe-atunci. Oticere mAngdietoare. imi atingea toate fibrele. Cum de s-a

z6 27

Viafa cea de toate zilele

infepenit treptat, ricit, materializat, punAnd stipAnire pe

noi, ceea ce fusese muzici adormiti pe lucruri!Baba umbla intr-un fel de befie muscularS, nervii

incordafi, migcirile tot mai repezi. O mAna instinctulcitre o istovire binefHcitoare.

Cum ifi trece durerea de cap pe nesimfite, dupi ce-ai

luat o doctorie, tot astfel amorfiri gAndurile treptat,pAni la vid.

Tresiri la apropierea unei ciru[e.- De unde egti mata duduili? Ai vreo nevoie la noi

in sat?

Baba clipi pi se scuturi ca de-o veste rea.

- Noi mergem la tArg, ci gi-o frAnt baba me piciorul- urmi {5ranul. Avem o cumitri moag5 acolo, a pti ea

ce-i di fhcut...

in fundul cirufei, pe niqte foale, o femeie mirunfici6i neagr5, aproape leginatS. Nu se viieta de loc, doar i se

zbArcea mai tare fap, apoi deschidea ochii mari gi pirea

;i rnai stoarsi de puteri.E ca o pompi de cauciuc ars, numai cute firi pic de

aer in ea - gAndi Baba, gi tare:

- Vi duc eu la spital. Cunosc un doctor cumsecade.

N-are si vi ia parale.* Apii, sui gi mata gi bogdaproste.

Se aqezi pe scAndurS, lAngi om, dar cu spatele cdtre

rtri. Silta scAndura cu ei pi rispundea in toate lemnele

lapene pi vii.Se ldsase ricoare in jur, se fHcea lumina cenugi. Mai

irrtuneric era la picioarele ei, in fustele crefe, oscioare gi

lrasma. Femeia zgArciti intr-o rAni pirea o biati vrabierrroarti. Ofta cAnd qi cAnd. Ofti pi Baba.