VIATACAO PRADA

Prefali de Oana SoareFigd biobibliograficd qi referinle critice

de Lucian Pricop

EDITURA CARTEX SERVBucuregti, 2016

CUPRINS

I

Aventura congtiin{ei mele a inceput intr-o zi de iarnb cdnd o

anumitd intAmplare m-a fdcut sd infeleg deodatd cd exist. Era multdlume in cas6, fiinle mari, aqezate in cerc pe scaune mici qi care se

uitau la mine cu priviri de recunoagtere, dar parcd imi spuneau cuostilitate, te vedem, eqti de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit ovoce: ,,Ldsa!i-l in pace! Na, m5, gi pe-asta!" $i cel ce rostise aceste

cuvinte a luat de undeva de pe sobd o pdine mare qi rotundi Ei mi-aintins-o. Atunci mi-am dat seama cd lineam strdns ceva in bra{e, toto pdine, qi ci asta era eauza privirilor rele indreptate asupra mea.

Pusesem mdna pe pdinea de pe masd care era a tuturor si nu maivroiam sd dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau to!i,in loc sd mi-o ia cu fbrla, cum furioqi se pare cd vroiau ceilalli,fEcdndu-md sd scot rdcnete, irni mai ddduse una: ,,Ia-o, md, gi

pe-asta!" Parcd m-am trezit dintr-un somn. M-am uitat la tolilinigtit Ei am pus cuminte pdinea din brafe pe masd. Nimeni nu maim-a luat dupd aceea in seamd, au inceput sd rupd din ea qi sa

mdndnce.Din aceastd intdmplare ar reieEi cd instinctele de acaparare

m-au dus departe de viald, ceea ce nu s-a dovedit. Totugi aventurilevielii noastre sunt ale conqtiinjei, deqi viala ei adevdrati nu e

niciodatd liberi de instincte qi nu o datd e neputincioasd in fa{a lor,in r6u, dar ;i in bine.

N-aq putea sS spun cui datorez f'aptul cd deEi am fost dat laqcoald la opt ani, cu scopul mdrlurisit de tatdi meu sd inva! doar sd

md iscdlesc qi pe urmd, asemeni fralilor mei mai mari, sd arpdmdntul gi s[ cresc vite, totugi intreaga familie a renuntat mai pe

43

urue la aceastd idee. Fiindcd in primul an abia am trecut clasa, degim-am trezit cu uimire citind.

Atunci de ce m-au dat mai departe sd urmez gi clasa a doua pecare abia am trecut-o? Ulterior toli au spus cd inva(am bine. Darasta nu era adevdrat. Numai eu qtiu ce-am putut trdi in anulurmdtor, la ce torlurd am fost supus qi cum soarta mea s-a decisparcd ignordndu-md. De la inceputul anului nu putusem invdlanimic, nu aveam c5rti. Mama irni fbcuse rost de cinci lei, mi_iddduse si-mi spusese sd-mi cumpdr cu ei ,,m6car Citirea.,. M_amdus acasd la invdtdtor, pe care l-am gdsit in curte cu al1ii, beaucafele gi jucau tabinet, si l-am strigat. A venit la gard. I-am spus cevroiam, Ei el a intins mdna qi i-am pus in pahni mica mtnedigalbenS.

- Ce sd-!i iau eu, zice, cu cinci lei? O Citire costd vreo doudzeciEi cinci de lei.

- Dom'le trvdtdtot i-am spus eu atunci, care rna gdndisem o clipacd ar putea da de la el restul, dar imi spusesem in acelagi timp c[ nuputea sd facd aqa ceva, cd nu eram fi-sdu, lua{i-mi un maculatoi sd ammdcar pe ce scrie, cd de invdfat pot si md mai imprumut, dar de scrisnu pot sb scriu in caietele altora.

- Asa e, zice,bine, cdnd o s6 rnd duc pe la Rogiori, o si_!i cumpdrun maculator. Da' tac-tdu de ce nu-ti dd bani de cb4i, c6'nu e omsdrac?

- Md mir cd md lasd sd viu qi asa, darmite sd_mi mai cumpere sicdrli.

- A$a e, a zis invdfdtorul senin, si a dat creanga de mdr pe subcare venise la mine la o parle qi s-a intors la masd sd_Ei continuejocul intrerupt.

In iarna aceea hotdrdrea tatilui meu de a nu md mai ldsa sd mdduc la qcoalS a devenit, practic, un fapt, deqi din gurd nu md oprise;nu aveam cu ce md incdlla. M-am dus doar c6nd am putut mergedescull; gi atunci am trdit acele ore de spaimd despre .ur" ui'pomenit al cdrei motiv dacr s-ar fi dezviluit r-ur fi petrecut ocatastrofr. conqtiin{a misura proporliile dezastrului care ar fiurmat, iar instinctele tremurau: nu se stie ce-as fi ajuns in via{adacl jocul int0mpldrii, al cdrei

"rou "rurrr, s-ar fi destrdmat qi eu aq

fi apdrut in ochii invS{dtorului aEa cum eram si nu cum, prin nu qtiuce mister, credea el cd sunt. Adicd dintre cei mai buni... Se apropia

44

sfar$itul anului si dascblul examina toati clasa, sd vadd pe caretrece, pe cine premiazd qi pe cine lasd repetent. Scotea cAte cincisau sase la tabld qi ii asculta. Jumitate din ei parcd invdtaserd ceva,cealaltdjumdtate insd parcd nici nu trecuse pe la qcoald Ei atunciinvS{Storul incepea sd-i batd la palmd cu o nuia de corn foarteagerd, de care tot unul dintre noi fhcuse rost. Era atAt de furiosincdt uneori ii bdtea la palmd pe toli cei care erau scoqi odatd, desiunii dintre ei protestau indigna{i c[ ar fi rdspuns bine la intrebdrilepuse. AEteptatr tremurdnd sd-mi vie r6ndul. Nu Etiam nimic Eiascultam infiorat pldnsetele care umpleau clasa. Bdielii suportaubine loviturile in clipele cdnd le primeau, dar in bdnci nu mai pu-teau, fluturau mAinile inrosite in aer, sau si le vdrau deznddajduiliintre genunchi. Pldngeau cu inverEunare gi obidd nedefinitd fiindcdnici unul nu gtia sd urasc5, durerea lor era purl qi in ea puteai ghicicel rnult protestul impotriva ei, a durerii in sine, fiindcd durea, Einu a invdtdtorului sau a qcolii, cu cdrlile Ei istoriile ei care trebuiauinvalate cu sila.

Primazi a ftecut frrd sd fiu scos qi eu la examen. A doua zi,vdz?ndcum stau lucrurile, in loc s5 fug Ei inddrdt sd nu mb mai uit, am venittotuEi la qcoald, deEi gtiam ce ar putea sd mi se intdmple. Nu m-a scosnici rn' acea zi Ei nici in cele urmdtoare. $i pentru ca aceastd intAmplaresd fie dusd pdnd la capdt, Tn nehrescul ei, la sfdrqitul anului m-ampomenil printre prernianfi.

Faptul uirni pe ai mei si tata nu mai zise nimic, c6nd, in toamnd, iispusei cd weau sd urmez Ei pe-a patra. Dar tot nu-mi 1u6 cdr.ti. incetulcu incetul insd se rdspdndi int6i printre copii, apoi Ei printre vecini,ideea cd eu aq qti atdta carte incdt era clar cd dupd terminareacursului primar trebuia sd fiu dat sd urmez mai departe, la liceu saula Ecoala normald de invdldtori. incepui gi eu sd cred acest lucru, cuatdtmai mult cu clttviala de flran, in ciuda faptului cd se petreceaintr-un spa{iu liber, mie mi se pdrea cd se petrece intr-un !arc. Dareu nu vreau sI povestesc aici ,,amintiri"; ci doar lucruri pe care lecontemplu qi azi cu un sentiment de neliniste cI s-ar fi putut totugisb nu aibd loc, qi atunci nici lumina care le insoteste azi in amintiresd nu lt existat...

45

II

Niciieri nu a fost timp in cele o rnie de pagini ale Morontelilorsd povestesc cildtoria pe care a fbcut-o Niculae (erou a cdrui co-pilirie era a mea), cu tatdl sdu, la vArsta de doisprezece ani, laCArnpu-Lung, unde dorinfa lui de a evada din familie qi din sat tre-buia sd devind un fbpt. in realitate aceasti cdidtorie avea s6 se ter-mine cu un eEec prin care insb soarla md ferea de o pribuqire.

Nu existi o fiinfd care sd nu fie inzestrati cu instinctul primej-diei. La oameni el agiti presentimentele cu at6t mai mult cu cdtra{iunea nu-gi dd seama de nimic. Tat61 meu era posomorAt Ei nuscotea un cuvAnt mergdnd pe lAngi cai. Nu se uita la mine, se fereade ochii mei, a cdror expresie il irnpiedica, pesemne, sd inteleagdavefiismentele turburi pe care le simtea zdruncinandu-i credinta insteaua mea. Ce eram eu? Ce putea sd-i spund lui increderea naivd aunui bdiat cd intr-acolo unde mergeam ne aEtepta lumea cu brateledeschise, s[ confinne adevdrul inzestr[rii fiului din cdru!6, de carein sat nimeni nu se mai indoia demult? Si dacd toatd lurnea seingela? invdldtorul acela care md premiase fdr6 sd stiu nimicmurise demult gi luase cu el in mormdnt secretul comportdrii luiciudate. El, tatdl, nu filsese niciodatb convins cb nu se petrecuseatunci ceva firesc. Ai mei toli qtiau bine cd sunt un bleg, totusi dece mi s-ar fi pus pe cap o coroand pe care n-as fi meritat-o?Asemenea gesturi le pot face oamenii obiEnuili din prostie sau dinpdrtinire, dar ce l-ar fi putut indemna pe un invdtdtor care nu eramai bun dec6t al1ii, ba chiar era mai rdu, suf'erind de piept, sifolosind foarte des nuiaua, sd md scoatd din blegia mea vizibila qis6 md irnpingd de la spate in fa{a satului? patul s[u de moafie pel6ngb care am trecut toati clasa qi i-am sdrutat mdna acestui omsldbu!, stins in floarea vdrstei, cu o micd mustatd neagrd gi cu oexpresie ca de icoand pe chipul sdu supt de suferinld, nu-mi apareniciodatd in amintire fbrd un addnc flor: e pentru urine semnul cd

46

pe aaeastb lume, destinul orb nu e atotputernic, cd hotirdrile lui potfi smulse, cd fulgerul intuiliei noastre il poate abate din mersul luiimplacabil. $i c6, odatd infr6nt, el. c,edeazd mereu netezindu-]idrumul nu fdrd a-!i 15sa in congtiin{a de fiecare datd o spaimd,semn cd nu te va proteja la infinit.

Aceastd spaim[ o trdia pe drum tat6l meu, inaintea mea. El se

apropie la un moment dat de botul cailor si trase cdru{a la margineadrumului. AlSturi era o poiand gi o fhnt6nd. O fatd descul15 igi spdlapicioarele, apari{ie parcd de vis pe aceste linuturi necunoscute cuvdi adAnci qi dealuri uriaqe. Se sui apoi l6ngd mine. Rdmase c6tvatimp tdcut fbrd sd m[ priveascd. imi puse insl mdna lui mare pepicior Ei md mdngAie cu o mild nesfArgitd pe care a trebuit sd treaciidoudzeci de ani ca s-o in{eleg. Apoi imi spuse cu o duiogie izvordtdnumai din tristelea pricinuitd de hdrluiala la care il supunea de la ovreme familia noastrd cu trei soiuri de copii, Ei pe care numai eu qi

marra i-o cunogteam.

- Domnule, unde ne ducem noi acum?Am inteles fdra sd md turbur ce vrea sd spunS: era oare Ssta

drumul nostru? Ne ducearn bine acolo unde ne duceam? Cine nespunea noud cd din zecile de cdrule care se indreptau ca qi a noas-tri spre orasul de munte cu renumita lui qcoal5, a noastrd nu vaface parte din cele care se vor intoarce cu sperantele pierdute?

- i1i pun aceastd intrebare, a continuat el ca qi cum mi-ar fi spuspentru intdia oard ceea ce avea si urmeze, cAnd de fapt totul fusesedemult rdsucit pe toate fe{ele, ca sa gtii ci n-ajunge sd reuseqti sd

treci din trei sute, cAli am auzit c5, sunt inscriqi, printre ceipatruzeci admiEi. Trebuie sa fii printre cei qapte-opt cu burs5. Fdrdbursd nu pot si te !in!

Mi-am dat capul pe spate:

- Heeee! $i d-aia ai tras tu cdrula la marginea drumului!! Dinmers nu puteai sd-mi spui, heeee!

$i l-am ardtat cu mdna ca s5-1 mai vadd qi allii Ei am continuatsd behbi,

Nu, cdputem sd intoarcem caii gi sa ne ducem acas6! a zis elatunci cu simplitate, vr6nd parcd, cu o ultimd sforlare, sd rdmdnd inmijlocul acestei simplitbli care ne-ar fiizbdvit de toate grijile qi de

toate temerile. Spunem cd n-au mai fost locuri qi gata. Altfel i1i

inchipui ce rdu o sd fie. Ce-o sd te faci tu, cllm o sd te ardnesti?

41

Lisdnd la o parte faptul cd n-o sd se poatd sd nu-!i pese de totiproqtii care or sd rddd de tine.

Md uitam la el gi ca totdeauna glasul cu care imi spunea acestecuvinte md f'6cu sa inleleg mai pu{in ceea ce spunea. Cum ospunea, asta era uimitor. O veqnicd surpriz[. Reiesea in acele clipecd lumea n-ar fi atAt de greu de suporlat, dacb n-ar fi imp[natd cuproEti. Ei, ce-o sd fac? Sunt eu in stare, a;a ca el, sd nu-mi pese deei? N-o sd fiu, cum o sd fiu? Sunt un copil, pufini sunt cei care cuadevdrat se pricep sd le faci fa{d. $i atunci?

- $i ce weai tu acum de la mine?* Te intreb. $tii?!

Ce sa Etiu?

- Cum ce sd qtii? Pdi despre ce vorbim noi aicea? $tii tu carte?Am tdcut. Cum puteam s5-i alung indoielile? Sa-i spun cd qtiu

sd rezolv ecuafii de gradul intdi, sau ci gtiu toatd istoria EvuluiMediu aga cum se predS ea in clasa a doua de liceu?

- Ia spune-mi tu mie, aici, a zis el atunci tresdrind parcd gi elinsuEi cd aceastd idee nu-i venise rnai demult in minte. care suntbogdtiile tdrii?

Vroia sd md examineze el, sd audd cu urechile lui cd stiu si sd selinisteascd.

- Care sunt bogaliile Jdrii? Eeee! Heeee!

$i l-am ardtat iar cu mAna, sd fie maftori qi al1ii, ;i sd rAdd Ei eide intrebarea lui. A inceput s[ rddd el insuqi, redevenind senin gi apus mAna pe hdpri. Convingerea mea il subjugase.

La CArnpu-Lung am ajuns pe seard qi am tras sub qoproaneleunui han. Era frig, am inceput sd tremur, m-am invelit cu cerga,care nu linea insd deioc de cald.

- Ce e cu tine? m-a intrebat.Tu nu vezi? i-am rdspuns eu cu dinlii clinldnind. Mi-e frig,

pune dulama pe mine gi ia cerga asta de-aici.Mi-a adus sd mdndnc doi mici qi mi-a pus o ceascd cu luicd in

mand.

- Bea gi tu, zice, mi-o dddu mocanu'dsta de-aldturi. A tras qi elcu cdrula cu noi, e de prin R5chilele. Are ;i el un copil s6-l dea lagcoalS. A venit cu el in cdru!6 Ei cu un butoi, eu zic c6, are o sutd dechile. Ei, addugd el, pot eu sd f'ac fafa? Se duce si dd la unul qi la

48

altul $i luici gi bani gi admitem cazul cd, qi bdiatul e bun. intre tineqi el nu-l alege pe el?!

N-am putut nici sd mdnAnc, nici sd beau ;i nici nu mai auzeambine ce spunea. Diminea{a m-am trezit mirat cd nu prea imisimleam greutatea corpului. Stiam ce e, dar aceastdboald, frigurile,imi trecuse demult ;i niciodatd nu md apucaserd toamna, citotdeauna in iunie. Nu i-am spus tatdlui meu nimic, nici nu preacredeam cd sunt iardqi frigurile, de astd dat[ am mdncat bine qistarea aceea de slSbiciune mi-a trecut.

Am plecat la qcoald. Curtea era imensd, plind de copii gi depdrinlii lor. Vederea mocanilor cu pdlSriufele acelea ca nisteceaunuri qi cu pantalonii de aba albd strdnEi pe picioare m-a inve-selit qi am uitat cd fusesem aseard bolnav. Tatdl meu insd era dinnou ingrijorat: se adeverea ceea ce auzise, in timp ce el maicrezuse poate cd n-o fi adevdrat, gi cd n-or fi avut toli ambilia sd-Eidea copiii aici gi nu in alti parte: pireau nu trei sute, ci parcd omie.

Programul din ziua aeeea, dupd cum citiram pe un afis, eraapelul qi vizita medicald. Nu trecu mult gi ieqi un ins care cerufoafie autoritar sd se facd liniste, dupd care incepu sd ne citeascdnumele dupd o list6. Erau intr-adevir foarte mul1i, nu se maiterrninau. Cdt timp si fi trecut? O jumdtate de ceas? Cutdrescu Ilie,prezent, Panlirescu Toader, prezett, toaderii dEtia erau foartenumerogi. Tocmai md miram de ce mocanii igi spun Toader ;i nuTudor, cdnd deodati peste curtea mdrginitd de ziduri ?nalte cuferestre mari gi cu copaci bAtrani cu frunza de un verde bogat ginegru, se lSsd liniqtea. Se strigase un nume si nu rispundea nimeni.in clipa urmdtoare insul care citea de pe listd repetS, ridicdndvocea, un nume care nu-mi spunea nimic.

Tdcerea reveni in timp ce md miram de ce-o fi lipsind celstrigat. O fi renunlat de bundvoie sau n-or mai fi putut ai lui sd-ldea? Atunci de ce s-o mai fi inscris? in clipa urmdtoare o voce dra-maticl se auzi inaintdnd din spate de unde se retrdsesera p[rin{ii, gio mAnd brutal5 mi se infipse in umir.

- Rdspunde, m5, prezent! Ce e cu tine?A! Da, eu eram 6la! Cum de uitasem? Omul care fbcea apelul

ridici fruntea din hdrtii gi imi spuse ceva nepldcut. Refuzai sIinleleg ce anume, gdsind in sinea mea, cum aveam sd fac totdeauna,